Microîntreprinderea.

Adevăr sau o nouă provocare

juridice.ro/720061/microintreprinderea-adevar-sau-o-noua-provocare.html

8 ianuarie 2024

9 ianuarie 2024 | Cristina BĂLUȚĂ

1. Începând cu 1 ianuarie 2024, OUG nr. 115/14.12.2023 modifică
definiția microîntreprinderii.

2. Dintre condițiile deja cunoscute, rămân în vigoare cele de la art. 47

alin. (1) pct. c)-g) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal:
c) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 500.000
euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este
Cristina Băluță
cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat
veniturile;
d) capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile
administrativ-teritoriale;
e) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la
instanțele judecătorești, potrivit legii;
f) a realizat venituri, altele decât cele din consultanţă şi/sau management, în proporţie de
peste 80% din veniturile totale;
g) are cel puţin un salariat;

3. Elementele de noutate sunt introduse prin:

1) Punctul h) al articolului anterior menționat: are asociaţi/acţionari care deţin, în mod

direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al
drepturilor de vot şi este singura persoană juridică stabilită de către asociaţi/acţionari
să aplice prevederile prezentului titlu;

Astfel, asociații care dețin, în mod direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul
titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, atât la persoana juridică analizată, cât și la
alte persoane juridice române care îndeplinesc condițiile pentru sistemul de impunere pe
veniturile microîntreprinderilor, trebuie să stabilească, până la data de 31 martie o singură
persoană juridică română care aplică impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
Persoanele juridice române pentru care nu a fost stabilită aplicarea regimului de
microîntreprindere de către asociați, până la 31 martie, vor deveni plătitoare de impozit
pe profit.

Prima provocare ivită este interpretarea noțiunii de deținere în mod indirect. Un exemplu
în acest sens îl constituie: persoana fizică A deţine 100% părți sociale la B SRL; B SRL
deţine 50% din părţile sociale ale C SRL, deci A deține în mod indirect 50% din C SRL.
Se așteaptă publicarea Normelor metodologice pentru mai multe detalii, în sensul în care
o societate ar putea fi deținută în mod indirect și prin existența relațiilor de familie între
asociații a două sau mai multe companii.

1/7
2) Punctul i) al art. 47 alin. (1): a depus în termen situaţiile financiare anuale, dacă are
această obligaţie potrivit legii.

Termenul pentru anul financiar 2023 este 31 martie 2024. Nedepunerea situațiilor
financiare determină trecerea la impozit pe profit începând cu trimestrul în care nu mai
este îndeplinită condiţia, actualmente începând cu 01.01.2024.

3) Aliniatul 11 al art. 47: În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. c) limita privind veniturile
realizate se verifică luând în calcul veniturile realizate de persoana juridică română,
cumulate cu veniturile întreprinderilor legate cu aceasta, astfel cum sunt definite
potrivit prevederilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Definiția întreprinderilor legate, conform Legii nr. 346/2004 art. 44, preluat din art. 3
alin. 3 din Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea
microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, este următoarea:
(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele
raporturi:
a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor
celeilalte întreprinderi
De exemplu, o întreprindere este asociat majoritar al celei de a doua. Sau în cazul a trei
întreprinderi: A SRL deţine 100% părți sociale la B SRL; B SRL deţine 90% din părţile
sociale ale C SRL.
b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului
de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;
c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte
întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze
din statutul acesteia;
d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în
baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor
de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.
Una dintre întreprinderi este asociat minoritar al celeilalte, astfel că, în aceasta ipoteză,
controlul se realizează în temeiul unui acord încheiat cu alți acționari sau asociați.
(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre
raporturile descrise mai sus, prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi.
(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin
intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de
comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară
activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.
(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui
serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză.

2/7
5. Cu alte cuvinte, pentru ca două societăți să fie considerate legate în sensul art. 44alin.
(4) din Legea 346/2004 trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
(i) să existe oricare dintre raporturile de control enumerate în art. 44 alin. (1) lit. a)-d).
În continuarea acestui articol, este prezentată și o excepție de la această condiție prin
raportare la statuările instanţei de drept european.
(ii) aceste raporturi de control să se formeze prin intermediul unei persoane fizice sau al
unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord (concertat);
(iii) societăţile analizate să îşi desfăşoare activitatea sau cel puţin o parte din activitate pe
aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

6. Cel mai frecvent exemplu, în sensul art. 44 alin. (4), este cazul în care o persoană
fizică este asociat majoritar în două sau mai multe companii care desfășoară activitate pe
aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente. Precum și cazul unor persoane asociate în
companii diferite, între care există relații de familie, câta vreme acționează de comun
acord, iar activitatea companiilor se desfășoară pe aceeași piață relevantă/adiacentă.

7. Urmează a se publica Norme metodologice pentru interpretarea OUG 115/2023, prin

care suntem încrezători că se vor aduce mai multe clarificări privind noțiunea de “părți
legate”. În lipsa acestora, pe lângă învederata povară fiscală, considerăm că legiuitorul a
pus în calea contribuabilor și un drum sinuos și spinos în interpretarea unei noțiuni, care
anterior s-a dovedit a fi dificil de înțeles atât pentru aceștia cât și pentru organele abilitate
ale statului. Din acest motiv, există o vastă jurisprudență în ceea ce privește interpretarea
diferită a noțiunii de “părți legate” din perspectiva mediului de afaceri versus cea a
reprezentanților diverselor organe de specialitate ale administrație publice (le vom
denumi generic “autorități”), această noțiune deschizând calea multor acțiuni în instanță
în cauze privind obținerea de fonduri pentru IMM-uri.

8. În principiu, din soluțiile instanțelor de judecată, reținem câteva aspecte utile pentru a
stabili dacă două sau mai multe întreprinderi sunt legate:

1) “Desfăşurarea activității” (în parte sau în totalitate) pe aceeaşi piaţă relevantă ori
adiacentă: societăţile trebuie să acţioneze efectiv pe aceeaşi piaţă, deși există, în mod
eronat, interpretări ale autorităților care nu țin cont de acest aspect, ci simpla înscriere la
Registrul Comerțului a unui cod CAEN comun sau adiacent este reținută ca fiind o
condiție suficientă în satisfacerea tezei a II-a a art. 44 alin (4).

2) “Piaţă relevantă”. Întrucât Legea 346/2004 nu definește această noțiune, în practică,

noțiunea de “piaţă relevantă” a fost asimilată de instanțele de judecată din România
(aliniindu-se astfel cu jurisprudența CJUE) celei din domeniul dreptului concurenţei, astfel
cum este definită în Instrucţiunea privind definirea pieţei relevante, emisă de Consiliul
Concurenţei şi în Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul
dreptului comunitar al concurenţei (97/C 372/03), aşa cum rezultă din considerentul nr. 12
al Recomandării 361/2003. În acest sens, în Comunicarea Comisiei privind definirea
pieţei relevante se menţionează expres: „în principal, exerciţiul de definire a pieţei constă

3/7
în identificarea surselor alternative reale de aprovizionare la care clienţii întreprinderilor în
cauză pot apela, atât sub aspectul produselor/serviciilor propuse de ceilalţi furnizori, cât şi
sub cel al localizării geografice a acestora „.

3) “Piață adiacentă”. Având în vedere informațiile limitate oferite de Legea 346/2004,

extragem din soluțiile instanțelor clarificări suplimentare: “Pentru a stabili dacă două
societăţi comerciale îşi desfăşoară activitatea pe două pieţe adiacente, trebuie să fie mai
întâi delimitată piaţa/pieţele relevante în care acţionează cele doua societăţi, iar mai apoi,
trebuie să se verifice dacă există o conexiune între acestea. Această conexiune trebuie
stabilită prin analizarea legăturii dintre piaţa produsului/serviciului furnizat de una dintre
societăți în raport de piaţa produsului/serviciului furnizat de cealaltă societate, iar în urma
acestei analize va rezulta dacă există o legătură directă (un singur nivel) între pieţe, altfel
spus, dacă una dintre ele este situată în aval sau în amonte în raport de cealaltă”.

În practica autorităților, piața relevantă/adiacentă este preponderent analizată în raport

de codurile CAEN, aspect care nu trebuie ignorat nici de contribuabili.

Față de cele ce preced, considerăm prudent ca societățile care întrunesc condițiile de a fi

legate, cu excepția pieței relevante/adiacente, să aibă disponibilă, dacă este cazul, o
analiză privind piața relevantă/adiacentă, pentru a fi pregătite în eventualitatea unui
control fiscal, analiză care să fie periodic revizuită.

4) Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este frecvent invocata în cauzele

ajunse in instanță, de referință fiind Hotărârea CJUE (Camera a şaptea) din 27 februarie
2014 – cauza C-110/13, HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben. Din aceasta,
desprindem următoarele concluzii:

(i) “întreprinderile între care nu există din punct de vedere formal una dintre relaţiile
amintite la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din Anexa la Recomandarea
2003/361/CE (transpus la art. 44, alin. (1) din Legea 346/2004), dar care constituie, cu
toate acestea, ca urmare a rolului jucat de o persoană fizică sau de un grup de persoane
fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, trebuie de
asemenea să fie considerate întreprinderi afiliate (legate), din moment ce ele îşi
desfăşoară activităţile sau o parte a activităţilor pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţele
adiacente” (pct. 34).

Cu alte cuvinte, ceea ce a reţinut instanţa europeană în această cauză este faptul că
două întreprinderi pot să fie considerate legate inclusiv în situaţia în care raporturile de
control nu există în mod formal. Practic, în această situație nu mai este necesar a
preexista condițiile de la art. 44 alin (1) punctele a)-d).

Legat de concluzia de mai sus din Hotărârea HaTeFo, au existat, în practică, situații când
autoritățile, pornind strict de la premisa relațiilor economice și juridice dintre companii au
reținut că acestea acţionează în piaţă ca un grup unitar, având aceleaşi interese
economice, și ca atare sunt întreprinderi legate, ignorând condiția ca acestea să
acționeze și pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente.

4/7
(ii) “condiția potrivit căreia persoane fizice acționează în mod concertat este îndeplinită
atunci când aceste persoane se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor
comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca aceste întreprinderi să
poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic.
Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu poate, în mod necesar,
să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane” (pct. 35).

În acest sens, cele mai multe abordări divergente au apărut în cazul existenței unor
legături de familie între persoane fizice asociați ai unor companii, autoritățile considerând
ca acestea acționeaza concertat, însa simpla existenţa a acestor legături nu reprezintă
un element suficient pentru a concluziona că ele acţionează de comun acord. Totodată,
nici nu este suficient ca două persoane să acţioneze în mod concertat, ci este
eminamente necesar ca între societăţi să nu existe independenţă din punct de vedere
economic.

(iii) față de punctul de mai sus, subliniem tot din Hotărârea HaTeFo ca “astfel de legături
par de natură să dea acestor persoane posibilitatea de a se coordona pentru a exercita
asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca
acestea din urmă să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct
de vedere economic”, însă organele abilitate dau posibilitatea părților interesate de a
dovedi contrariul.

Din punctul nostru de vedere, dacă membrii unei familii exercită raporturi de control
(condiția de la art. 44 alin. (1) lit. a)-d) fiind îndeplinită) în companii care activează pe
aceeași piață relevantă/adiacentă, argumentarea că ei nu acționează de comun acord ar
fi foarte riscantă atât prin prisma faptului că este dificil de dovedit, cât și a faptului că este
la aprecierea autorităților.

În plus, atragem atenția că alin. 4 al definiției întreprinderilor legate nu are legătură numai
cu rudele, ci se referă la orice persoane care acționează de comun acord.

5) Existenţa unor raporturi de control este o condiţie necesară pentru a stabili legătura de
afiliere între societăţi, însă insuficientă având în vedere că toate criteriile de la punctul 5
trebuie îndeplinite cumulativ. Și cu privire la aceasta au existat interpretări eronate ale
autorităților.

6) Faptul că două societăți au același administrator nu se încadrează în ipoteza

reglementată la art. 44 alin. (1) lit. c), întrucât dreptul de a exercita o influenţă dominantă
este generat de un contract încheiat între două întreprinderi sau de o clauza statutară,
astfel nu orice administrator al unei întreprinderi exercită o influență dominantă asupra
acesteia, prin simpla îndeplinire a atribuțiilor conferite de Legea 31/1990. În același timp,
dreptul de a exercita o influenţă dominantă derivă, în esenţă, din calitatea de asociat şi nu
din cea de administrator, întrucât regimul numirii administratorilor este subordonat voinţei
asociaţilor.

Totuși, nici nu exclude ca întreprinderile să fie legate, prin prisma pct. 34 din Hotărârea
HaTeFo, fiind necesară o analiză a situației de fapt.

5/7
Mai mult, prin analogie, și Normele Metodologice la Codul Fiscal fac trimitere în definiția
părților afiliate la prerogativele administratorilor (norme privind art. 7 pct. 26).

7) analiza autorităților vizează aspecte numeroase precum: codurile CAEN, participațiile

în societăți, administratorii, inclusiv adresele sediilor sociale/punctelor de lucru, numerele
de telefon ale acestora, relaţiile comerciale/economice, relaţii de rudenie existente între
asociații/reprezentanţii companiilor, contracte de comodat între companii sau între
companii și asociații acestora având ca obiect sediul social/punctele de lucru, facturi de
telefonie/utilități (dacă sunt emise pe numele unei companii, deși mai multe beneficiază
de serviciile respective), prezumându-se pe aceste baze că societăţile acţionează în mod
unitar în piaţă, ca un întreg.

9. Bunăoară, pentru o înțelegere și interpretare corectă a diverselor situații care pot fi

considerate cazuri de „întreprinderi legate”, contribuabilii vor trebui să facă eforturi
susținute de specialiști, printr-o cercetare detaliată a noțiunilor juridice, a raporturilor
juridice și economice dintre companii, inclusiv cu persoane asociate/cu funcții de
conducere/cu care acționează de comun acord. Pentru aceasta, întrebarea de la care
trebuie să pornească reprezentații acestora este sugerată de însuși termenul folosit:
există și care sunt entitățile fiscale de care microîntreprinderea analizată ar putea fi
legată…cu care are conexiuni “personale”.

10. Este recomandabil, deși “imperios” ar fi termenul cel mai potrivit, ca societățile
susceptibile a fi întreprinderi legate, ale căror veniturile cumulate exced 500.000 EUR, să
analizeze, cât și să documenteze temeinic situația de fapt. A nu se pierde din vedere că
acest plafon trebuie urmărit și în cursul anului, întrucât depășirea acestuia atrage trecerea
la impozit pe profit din trimestrul respectiv. Totodată, a nu se limita termenul
“întreprindere” doar la SRL-uri. Legea 346/2004 care definește întreprinderile legate,
prevede la art. 2 și definiția întreprinderii.

Într-o notă adiacentă, alte modificări introduse prin OUG 115/14.12.2023, vizează:
– eliminarea creditelor fiscale pentru sponsorizări, burse private acordate potrivit Legii nr.
376/2004, aparate de marcat electronice fiscale;
– nu se mai poate redirecționa 20% din impozit/limita nefolosită din impozit, pentru
activităţi de sponsorizare/acordare de burse. Ultimul an in care se poate redirecționa este
2023, termenul de depunere a formularului 177 fiind 25.12.2024;
– companiile HORECA vor aplica același condiții pentru încadrarea ca plătitor de impozit
pe veniturile microîntreprinderilor ca orice altă companie;
– se clarifică excluderea de la aplicarea plătitorilor de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor a companiilor ce activează în domeniul asigurărilor;
– se clarifică situația microîntreprinderilor aflate în inactivitate temporară.

Reamintim și cotele de impozitare aplicabile începând cu 01.01.2024 (modificare adusă

prin Legea nr. 296/26.10.2023):
i) 1%, pentru microîntreprinderile care realizează venituri care nu depăşesc 60.000 euro
inclusiv şi care nu desfăşoară activităţile prevăzute la lit. ii);
ii) 3%, pentru microîntreprinderile care:

6/7
1. realizează venituri peste 60.000 euro. Cota se stabilește luând în considerare veniturile
obținute de la 01.01.2024, iar pt trimestrul în care se va depăși plafonul se va datora
impozit de 3%; sau
2. desfăşoară activităţi, principale sau secundare, corespunzătoare codurilor CAEN
prevăzute la art. 51 alin (1) lit b) din Codul Fiscal.

Expert contabil Cristina Băluță, consultant fiscal

Citeşte mai mult despre Cristina Băluță, microîntreprindere, microîntreprinderea, OUG nr.
115/2023! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

| Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici
pentru a afla despre avantaje!

Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used
specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are
termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to
running these cookies on your website.

7/7