Sunteți pe pagina 1din 1

Nicolae labis Moroz Vlad

Nicolae Labiș a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a


supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații. La data de 15
septembrie 1952, Labiș a început să urmeze cursurile de la Școala de
Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, unde i-a avut
ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, iar
printre colegi pe Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Radu
Cosașu, Doina Sălăjan, Gheorghe Tomozei, Mihai Negulescu. Aici s-a
impus, grație înzestrării sale poetice și intelectuale excepționale, ca lider
de opinie. Deși a îmbrățișat, la început, ideile regimului comunist de
guvernământ, cântându-i laude într-un număr de poezii, devenind o stea
în cadrul partidului, în februarie 1953, departamentul său a purtat discuții
cu privire la presupusele lui „abateri de la moralitatea școlii și disciplină”.
În primăvara anului 1954, în cadrul Uniunii Tineretului Muncitor (UTM) au
avut loc de asemenea discuții despre comportamentul său și s-a decis
expulzarea sa din rândurile organizației. Cu toate acestea, pedeapsa nu a
fost confirmată de organele superioare, propunerile fiind de fiecare dată
refuzate de Mihail Sadoveanu, cel ce era la vremea respectivă
președinte. De asemenea, acest fapt a fost relatat în cartea „O istorie
anecdotică a literaturii române”.
La absolvire a fost angajat ca redactor la revista Contemporanul, apoi
la Gazeta literară. Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile
Facultății de Filologie a Universității din București, însă renunță după doar
un semestru[3]. Poemul său, Moartea Căprioarei, apare în Viața
Românească în acest an.
În 1956 participă la o conferință pe țară a tinerilor scriitori, publică două
volume, Puiul de cerb și Primele iubiri, și pregătește pentru tipar cel de-al
treilea volum, Lupta cu inerția, care-i va fi publicat postum în anul 1958.[3]
În poezia lui Nicolae Labiș se regăsesc influențe ale lui Mihai
Eminescu, Tudor Arghezi și Ion Barbu.[5] O frapantă afinitate prezintă
Labiș cu Arthur Rimbaud, amintit în versurile:

S-ar putea să vă placă și