CARACTERIZARE DE PERSONAJ

FELIX SIMA (Enigma Otiliei , George Călinescu)

Opera literară ,,Enigma Otiliei” de George Căliescu a apărut în anul 1938 și este considerată un
roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, aparținând prozei interbelice. De asemenea,
poate fi considerat un roman social și citadin.
Felix Sima este personajul principal masculin al romanului, un personaj realst, dinamic, surprins în
plină maturizare. Personajul apare, în roman, în mai multe ipostaze: cea a străinului, el pătrunzând într-o
lume nouă, pe care o prezinta și cititorilor, fiind si personajul reflector al romanului; cea a
îndrăgostitului situate într-un triunghi amoros (Felix-Otilia-Pascalopol) și cea a maturului împlinit în
plan professional.

În ceea ce privește statutul inițial al personajului, din punct de vedere social, Felix Sima este fiul
doctorului Iosif Sima, medic renumit. Rămas orfan, după moartea ambilor părinți, Felix vine la București,
la tutorele său, Costache Giurgiuveanu, pentru a urma cursurile Facultății de Medicină. Din punct de
vedere moral, Felix este un tânăr integru, ambițios, cu principii clare și ferme, nelăsându-se influențat de
mediul în care pătrunde. Din punct de vedere psihologic , Felix este un tânar hotărât, echilibrat, inițial
timid și nesgur. Spirit analitic, personajul se înscrie în liniile intelectualului reflexive, preocupat de4
cunoașterea sa și a celorlalți.

O trăsătură a personajului este spiritul său analitic, trăsătură demonstrată în incipitul romanului
prin descrierea mediului în care va intra. Prezentarea reperelor spațio-temporale este făcută din perspectiva
lui Felix, tânărul de optsprezece ani ce vine la București pentru a studia medicina. Acesta reprezintă
străinul ce intră într-o lume nouă, fiind atent la detalii și analizând totul, asigurând prezentarea amănunțită
si obiectivă a mediului, prezentare realizată din punct de vedere al estetului, utilizându-se un limbaj de
specialitate: ,,ogivă”, ,,frontoane”, ,,casetoane”.
O altă trăsătură a personajului se referă la eleganța si distincția acestuia, trasătură ce reiese din
descrierea vestimentației sale din incipitul romanului: ,,uniforma neagră îi era strânsă pe talie ca un
veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt”.

Personajul este caracterizat în mod direct de către narator, dar și de celelalte

personaje. Caracterizarea indirectă se realizează prin vestientație, limbaj, mediu, relația cu alte
perwonaje, fapte, gânduri si sentimente.
Naratorul îl caracterizează prin portretul fizic: ,,fața juvenilă”, ,,tăietura elinică a
nasului”, ,,culoarea măslinie a obrazului”, și prin portretul moral: ,,ambițios”, ,,spirit ardent”, ,,suflet
limpede”. Fizionomia tânărului dezvăluie trăsături de caracter: hotărârea și ambiția.
Celelalte personaje îl caracterizează și ele pe Felix Sima: Pascalopol îl consideră - ,,om cu
desăvârșire independent”; Stănică Rațiu- ,,băiat fain”; Georgete- ,,om serios”.
Vestimentația arată statutul social al personajului, rigoarea educației primate, dar și sobrietatea,
eleganța si distincția acestuia: ,,uniforma neagră îi era strânsă pe talie ca un veșmânt militar, iar gulerul
tare și foarte înalt”.
Limbajul folosit de personaj este unul îngrijit, neologic, de specialitate, indicând gradul de cultură
și de educație al acestuia.
 Felix Sima, deși tânăr, nu se lasă condus de prejudecăți, nici influențat de ceea ce-i spun cei din jur,
încercând să-și formeze propriile opinii despre lumea în care a pătruns. Reușește astfel să se situeze
deasupra mediocrității, banalității, răutăți și vulgarități celorlalți, ghidându-se după un cod de reguli clare,
ajungând astfel să își împlinească idealul.
Pornind de la ideea că ,,obiectul romanului este omul ca ființă morală”,George Călinescu distinge
două feluri de indivizi, în funcție de capacitatea de a se adapta: cei care se adaptează din punct de vedere
moral, putând să-si motiveze acțiunile, si cei care se adaptează instinctual, ce ilustrează tipuri umane:
cocheta, fata bătrână, avarul, parvenitul, retardatul.

574 cuvinte 