Particularități de construcție a unui personaj

într-un text aparținând lui G. Călinescu /

roman studiat

În romanul „Enigma Otiliei” scris de G. Călinescu se remarcă în mod special

tânărul Felix Sima, fiul doctorului Iosif Sima. Acesta, rămas orfan, se duce la
București și își croiește un drum în domeniul medicinei, călcând pe urmele tatălui său.

Statutul său social este conturat încă de la începutul romanului, fiind fiul
răposatului doctor Sima, un doctor renumit din Iași. După moartea tatălui său, Felix
rămâne în grija tutorelui Constantin Giurgiuveanu, unchiul său. După moartea
părinților lui, el moștenise „o casă veche, dar solidă și rentabilă” și „un oarecare
depozit de bani”, ambele administrate de Giurgiuveanu. După terminarea liceului,
timp în care locuise la internat, tânărul venise la București pentru a urma cursurile
facultății de medicină. În ceea ce privește statutul psihologic al lui Felix, acesta este
marcat de modul său naiv de a gândi, determinat de lipsa de experiență în plan
sentimental a acestuia: „Simt nevoia... să iubesc pe cineva, să am o tovarășă
nedespărțită”. Acest fapt îl determină să trăiască conflicte interioare puternice și să-
și confrunte sentimentele, însă dezamăgirea și suferințele iubirii nu-l deprimă, ci îl
ajută ca pe plan profesional să devină un om calculat și realizat, atingându-și țelul
propus.

Din punct de vedere moral, Felix se distinge prin capacitatea sa intelectuală,

fiind capabil să-și ducă la bun sfârșit scopul propus și să realizeze că Otilia poate fi un
impediment în drumul său spre o carieră de succes în domeniul științific. Succesul lui
în acest domeniu este asigurat de o căsătorie bazată pe interes, el căsătorindu-se
„într-un chip care se cheamă strălucit și intră, prin soție, într-un cerc de persoane
influente”. În acest fel, el înțelege că societatea este degradată din cauza puterii pe
care o are banul și că nu există altă șansă de supraviețuire decât adaptarea totală la
regulile ei.

La fel ca oricare tânăr ce este determinat să-și urmeze visurile, Felix manifestă
o ambiție excesivă, de altfel, trăsătura dominantă a acestuia. O primă secvență în
care ambiția lui este dezvăluită este cea în care Felix iese din locuința Georgetei,
întâlnindu-l pe general și reflectează asupra situației în care se află: el petrece
noaptea lângă Georgeta, în ciuda sentimentelor față de Otilia („Felix își exageră
situația, socotind-o ca o decădere morală, și își făgădui o cură de ascetism. Avea să se
înfunde în cărți, să dea examene strălucite...”). Astfel, el își manifestă ambiția de a-
și urma scopul prin abstinență și devotament față de lumea academică.

O altă secvență în care Felix își manifestă ambiția este discuția dintre Otilia și
Felix despre dorința tânărului de a excela în domeniul științific. Felix își dezvăluie
intențiile cu privire la viitorul său, fiind extrem de motivat și conștient de efortul pe
care trebuie să-l depună („Cu toate astea, adevărata muncă productivă, științifică nu
va începe decât după ce voi termina studiile. Am de gând să mă specializez, să devin
un nume.”). Prin aceste planuri, tânărul își manifestă, pe lângă ambiție, și
seriozitatea cu care tratează lumea științifică.

De asemenea, și elementele de compoziție și limbaj sunt relevante în

construcția personajului, un prim astfel de element constituindu-l mijloacele de
caracterizare. În acest fel, portretul fizic al tânărului este conturat în mod direct de
către narator, fiind descris ca o persoană care prezintă note de feminitate, în ciuda
aerului său bărbătesc („gulerul tare și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și
elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină..., dar coloarea
măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau întâia impresie”). În plus,
Felix dă dovadă de perspicacitate și migală, fiind extrem de analitic, această
trăsătură fiind dedusă din faptele sale prin caracterizare indirectă: Felix publică un
articol științific foarte bine redactat în revista „Archives de neurologie” („Își redactă
articolul, îi puse la subsol un număr cam exagerat de referințe și-l prezentă
profesorului”).

Un alt element pertinent în construcția personajului este limbajul. Acesta îi

evidențiază statutul social, conturându-i imaginea de intelectual care posedă o
anumită cultură. Această imagine este susținută de exprimarea corectă și elevată a
ideilor și sentimentelor: „Otilia, te aștept cât vrei tu,... dar lasă-mă să te iubesc.”.

Romanul „Enigma Otiliei” introduce pe Felix ca fiind un personaj încadrat în

tipologia ambițiosului și totodată un model în ceea ce privește perseverența și munca
pentru a-și îndeplini țelul propus, în ciuda impedimentelor și a societății decadente
din punct de vedere moral.