Enigma Otiliei de George Calinescu

Personajele reprezintă tipologii: mos Costache - avarul sufletist, iubitor de copii; Otilia – cocheta; Felix –
ambitiosul; Aglae – baba absolută si rea. Tehnicile de caracterizare a personajelor utilizate sunt caracterizarea directă,
realizată de narator încă de la începutul romanului când ne dă lămuriri despre gradele de rudenie, starea civilă si
biografia personajelor si caracterizarea indirectă ce rezultă din fapte, comportamente, limbaj, vestimentaţie, relaţii între
personaje.

Felix Sima este unul dintre personajele principale al cărui destin este urmărit de-a lungul romanului. Un plan
narativ urmareste formarea acestui personaj. Felix a mostenit o casă si un depozit în bani, pe care urma să le
administreze tutorele său Costache Giurgiuveanu. Caracterizarea directă este realizată de către autorul încă de la
început, din momentul sosirii lui Felix în Bucuresti: ”un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean”.
Portretul fizic ilustrează, prin detaliile descrierii directe, trăsăturile morale ale tânărului, care rezultă în mod indirect.
Caracterizarea indirectă rezultă din comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele sale si denotă o fire ratională. Drama
erotică a lui Felix provine din faptul că, desi vede în Otilia o fată admirabilă, superioară, el n-o poate întelege în
momentele sale, când operează ratiunea si nu sentimentul. Dacă pe plan sentimental el esuează, el se va realiza, în
schimb, pe plan profesional.

Otilia Mărculescu este personajul principal feminin al romanului si unul din cele mai complexe personaje
feminine din literatura română. Autorul spune despre ea că ”Otilia este eroina mea lirică”. Ea este fiica vitregă a lui mos
Costache. Prin caracterizare directă este realizat portretul ei fizic, din perspectiva lui Felix, care sugerează tineretea:
”părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani”, ”cu nasul mic si ochii foarte albastrii. Otilia este caracterizată si de
celelalte personaje – cheie ale romanului: Felix o vede ca pe o femeie exceptională, atrăgatoare, idealul feminin; mos
Costache o numeste ”fetita mea”, iar Aglae o consideră o ”stricat”, Otilia reprezentând pentru ea un pericol în calea
obtinerii averii lui Costache. Otilia însăsi se autocaracterizează astfel: ”vreau să fiu liberă!”. Caracterizarea indirectă este
realizată printr-o serie de trăsături contradictorii: copilăroasă si matură, expansivă si interiorizată, ratională si impulsivă.

Rolul substantivului ”enigma” din titlul romanului este de a înfătisa enigma eternă a feminitătii, receptată din
perspectiva lui Felix (“Nu Otilia are enigma, ci Felix crede ca o are”). Fire complexă, ea are o influentă magică asupra
celorlalti.

Relatia dintre Felix si Otilia este cea mai interesantă relatie între personajele romanului. Ea este constituită de
povestea de dragoste dintre cei doi tineri. Acestia alcătuiesc un cuplu de personaje care ilustrează tema iubirii, în acest
roman realist. Între cei doi se naste, încă de la început, o afectiune delicată. Impulsiv si încă imatur, Felix percepe
dragostea la modul romantic, transformând-o pe Otilia într-un ideal feminin. Ultima întâlnire dintre Felix si Otilia,
înaintea plecării ei din tară cu Pascalopol, este esentială pentru întelegerea personalitătii celor doi tineri si a atitudinii lor
fată de iubire. Prin urmare, căile celor doi îndrăgostiti se despart. Câtiva ani mai târziu, Felix află de la Pascalopol că
acesta i-a redat libertatea Otiliei. La rândul său, Felix îsi realizează ambitiile profesionale, devenind un medic renumit si
profesor universitar.

În opinia mea, Enigma Otiliei de George Călinescu, este, datorită prezentării unor aspecte ale societătii burgheze
de la începutul secolului cât si prin realizarea personajelor încadrabile în tipologii, o creaţie originală, un roman
fundamental al literaturii române.

În opinia mea, Otilia dă dovadă de maturitate, în parte dobândită de-a lungul romanului, atunci când, dându-si
seama că ea reprezintă o piedică în calea realizării profesionale a lui felix si că ea îsi doreste o altă viată, pleacă,
părăsindu-l pe Felix si căsătorindu-se cu Pascalopol.

Consider că în relaţia Felix-Otilia, femeia este cea care dovedeşte că are puterea de a decide pentru amândoi şi
forţa de a face un sacrificiu din iubire, oferindu-i lui posibilitatea de a se împlini profesional. Nici ei nu i s-ar fi potrivit
viaţa modestă pe care ar fi fost obligată să o ducă alături de studentul Felix. Moartea lui moş Costache şi pierderea
moştenirii impune acest deznodământ.