Suport Curs Initiere Bun

PREZENTUL CURS CONSTITUIE PROPRIETATE A S.C. HI TO MIZU S.R.L.
ŞIMIAN
MULTIPLICAREA, COMERCIALIZAREA ORI UTILIZAREA PREZENTULUI CURS, FĂ RĂ CONSIMŢĂ MÂ NTUL
PROPRIETARULUI VA ATRAGE RĂ SPUNDEREA CIVILĂ ŞI PENALĂ , CONFORM LEGII
NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA.
T E D P
6 2 1 3
1. Comunicarea la locul de muncă
Comunicarea reprezintă schimbul de informaţii/cunoştinţe dintre două

entităţi biologice, capabile de a deveni fiecare emitent şi receptor de informaţii,
fapt ce denotă că schimbul de informaţii este unul conştient de natură a putea
modifica comportamentul receptorului.
Dacă vorbim de formele de comunicare primitive, specifice
animalelor, specialiştii în domeniu au demonstart că diverse specii de animale
comunică între ele prin transmiterea unor informaţii privind : prezenţa sau lipsa
hranei, apei, a pericolului sau stării de linişte.
Aceste forme primitive de comunicare se bazează, în funcţie de
specie, pe anumite sunete emise, gesticulări ale anumitor organe (bătăi din aripi,
ţinerea cozii într-o anumită poziţie, răscolirea pământului cu copita etc.).
Comunicarea umană îmbracă, mai multe forme:
 Verbală, prin transmiterea prin grai a informaţiilor şi cunoştinţelor.
Dar şi aici flexiunile vocii, tonalitatea joasă sau ridicată, puternică
sau redusă pot transmite dincolo de text anumite informaţii. Spre
exemplu folosirea unei tonalităţi joase şi reduse poate transmite
receptorului teamă şi dorinţa de a nu fi auzit şi de alte persoane.
Dimpotrivă folosirea unei tonalităţi ridicate şi puternice transmite
siguranţă şi impunere.
 Nonverbală prin:
 Imagini
 Text;
 Gesturi şi mimică;
Specialiştii în comunicare afirmă că mesajele trec prin patru canale
diferite :
1. Cuvinte exprimate: 10% din comunicare;
1
PREZENTUL CURS CONSTITUIE PROPRIETATE A S.C. HI TO MIZU S.R.L. ŞIMIAN
2. Tonul vocii: 30%. Voce tandră, şoptită şi discretă. Sau voce

ridicată, auzită de alţii;
3. Privirea şi mimica: 30%. Privire susţinută, surâs înduioşător,
convingător sau privire evitantă, mimică indiferentă;
4. Tot corpul: 30%. Mers care invită, corp înclinat, mâini
dezmierdătoare. Sau corp înţepenit, mâini jilave şi tremurătoare 1
Cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor
are stabilite sarcini în fişa postului, sarcini care vizează inclusiv relaţii de
colaborare şi comunicare în plan vertical şi orizontal.
Abilităţile de comunicare ale cadrului tehnic sunt stabilite în funcţie
de principalele activităţi concrete, prevăzute de Legea nr. 307/2006, conform
sarcinilor de muncă următoare:
 face propuneri de reglementări tehnice şi organizatorice a activităţii de
apărare împotriva incendiilor în domeniul specific;
 controlează modul de aplicare a prevederilor legale pentru apărarea
împotriva incendiilor, în cadrul instituţiei publice care i-a desemnat;
 elaborează şi supune spre analiză ministrului de resort sau conducătorului
instituţiei, după caz, raportul anual de evaluare a nivelului de apărare
împotriva incendiilor din domeniul de activitate;
 participă la elaborarea şi aplicarea concepţiei de apărare împotriva
incendiilor la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, instituţiei sau
operatorului economic;
 controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniul
specific;
 propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării
activităţii de apărare împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru
apărarea împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice;
 îndrumă şi controlează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi
analizează respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de
urgenţă voluntare sau private, după caz, în unităţile şi instituţiile din care
fac/face parte;
 prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaţia impune, raportul de
evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
 răspund/răspunde de pregătirea serviciului de urgenţă voluntar sau privat,
după caz, precum şi de participarea acestuia la concursurile profesionale;
 acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate centrelor operative pentru
situaţii de urgenţă în îndeplinirea atribuţiilor.
1
Revista PSIHOLOGIA nr. 1, pag. 19
2
În îndeplinirea acestor sarcini de muncă fiecare tip de comunicare se

bazează pe diferite abilităţi, fiecare necesită diverse abordări şi uneori chiar un
vocabular diferit.
Pentru a stabili nivelul şi abilităţile de comunicare de care dispuneţi se
recomandă parcurgerea următorului set de întrebări la care trebuie răspuns cu plus
minus sau egal, semnificaţia fiind:
+ foarte bun
- slab
= potrivit
Poţi să interacţionezi cu succes cu străinii?

Să stabileşti o conversaţie scurtă?
Să îi intrebi despre ei înşişi?
Să le povesteşti despre tine?
Să faci cunoştiinţă unor străini între ei?
Să discuţi despre evenimente curente cu încredere?
În aceiaşi manieră răspundeţi la următoarele:
Cât de eficiente sunt cunoştinţele tale de comunicare?

Poţi să ţii un discurs dinainte pregătit?
Poţi ţine un discurs spontan?
Poţi ţine o prezentare de vânzări?
Poţi să intervievezi pe cineva? Dar să faci faţă unui interviu?
Cât de versatil eşti în comunicare?

Poţi să dai un telefon neanunţat?
Poţi să-i formezi şi pe ceilalţi?
Poţi să conduci o întâlnire ca lider al acesteia?
Poţi critica în mod constructiv performanţele altcuiva?
3
2. Tehnici de comunicare
2.1. Comunicarea orala
Sub umbrela derutantă a noţiunii de comunicare orală se află

deopotrivă elemente care ţin de expresia sonoră a vocii umane şi elemente care ţin
de sensul cuvintelor.
Comunicarea orală prezintă numeroase avantaje faţă de comunicarea

scrisă:
· vorbitorul îşi poate observa interlocutorul şi interveni pe loc cu

modificari, atît la nivelul limbajului paraverbal cît si verbal, pentru a eficientiza
comunicarea.
· oralitatea permite “un joc logic şi imediat al întrebărilor cu

raspunsurile, într-o derulare spontana si flexibila”2
· oralitatea “asigură terenul cel mai fertil pentru manifestarea

comportamentelor persuasive şi manipulative”, pune în valoare “carisma şi
capacitatea de a convinge şi influenţa oamenii”3.
Puternica legatură existentă între mesajul paraverbal şi cel verbal se
traduce prin aceea că intervenţia celui dintîi provoacă intensificarea, slăbirea,
distorsionarea sau anularea semnificaţiilor cuvintelor rostite. 4
De aceea, persoanele care doresc să influenţeze sau să-i controleze pe

cei din jurul lor, să-i încurajeze sau să-i intimideze, să-şi afirme autoritatea şi sa-şi
menţină controlul,să obţină aprobarea sau refuzul interlocutorilor, trebuie să înveţe
să mânuiască mesajul paraverbal.
2
Prutianu Stefan, Manual de comunicare si negociere în afaceri. Comunicarea,Polirom, 2000. p. 161
3
Prutianu Stefan – op. Citată,p. 166
4
Evelina Graur – tehnici de comunicare – Editura MEDIAMIRA, Cluj Napoca 2001
4
Câteva principii de bază în ale comunicării de ţinut minte în cazul situaţiilor în care
trebuie să vorbeşti în public:
1. Vorbeşte şi fă-te auzit tot timpul.
2. Nu îţi grăbi prezentarea. Redu-i conţinutul dacă trebuie să prezinţi prea mult
în timpul acordat.
3. Enunţă într-o manieră eficace. Concentrează-te pe consonanţa fiecărui

cuvânt.
4. Fă uz de o varietate de intonaţii pentru a atrage atenţia publicului. Evită

secvenţele rimate în cadrul discursului.
5. Învaţă totul despre dinamica interviului.
2.2. Comunicarea scrisă
2.2.1. Redactarea unui curriculum vitae
Un curriculum vitae (CV) este o schita biografica întocmita de un

candidat care solicita un post sau o pozitie. Oamenii sînt extrem de diferiti unii de
altii si orice încercare de încorsetare a unui CV într-o anume reteta de alcatuire nu
poate garanta obtinerea postului dorit. În general, informatia continuta de un CV
trebuie atent selectata, ordonata si inclusa în sectiuni bine cîntarite si anuntate de
titluri si subtitluri adecvate. Includerea unor sectiuni si excluderea altora depinde
nu numai de natura si gradul de experienta posedat la un moment dat, într-un
anumit domeniu, dar si de cît de mult stim sa fim noi însine, sa ne punem în
valoare calitatile si sa ne ascundem defectele. Credem ca din aceasta persepectiva
un CV trebuie sa fie o oglinda a spiritului în competitie .
5
2.2.2. Redactarea unei scrisori de intentie/motivatie
Scrisoarea de intenţie sau de motivaţie (cunoscută şi sub denumirile de

scrisoare de prezentare sau însoţire a unui CV) este un instrument de comunicare
scrisă pe care orice aspirant la un loc de muncă trebuie să înveţe să-l folosească.
Scrisoarea de intenţie oferă posibilitatea aspirantului de a prezenta în

scris, abilităţile şi calităţile sale ce îl pot transforma într-un candidat favorit pentru
poziţia sau postul solicitat.
O astfel de scrisoare se construieste în jurul unei motivaţii reale şi

serioase privind postul pe care îl are în vedere aspirantul, necesită o articulare
atentă a acestei motivaţii în jurul calificărilor şi aptitudinilor pe care le deţine şi
trebuie să exprime disponibilităţile sale faţă de compania/firma/institutia la care
intenţionează să se angajeze.
Srisoarea de intenţie nu conţine toate informaţiile cerute de CV, însă ea

poate fi centrată pe postul şi firma căreia se adresează aspirantul şi poate forma
potenţialului angajator o primă părere despre aspirant
Trebuie menţionată motivaţia alegerii postului şi firmei respective, din

care trebuie să reiese dublul avantaj realizat prin angajare, pentrru firmă şi aspirant.
Dacă scrisoarea de intenţie se adresează unei firme mari, ea va fi

destinată şefului resurselor umane sau compartimentului de resurse umane, iar dacă
scrisoarea de intenţie/motivaţie se adresează unei firme mici, ea poate fi destinată
direct managerului acesteia.
Scrisoarea de intenţie/motivaţie trebuie să cuprindă maximum 3 – 4

paragrafe în care aspirantul trebuie să-şi arate pregătirea profesioanlă şi
aptitudinile, ambele mulate pe postul solicitat. De asemenea aspirantul trebuie să
motiveze plecarea sa de la firma la care este angajat şi dorinţa de transfer la noua
firmă şi loc de muncă.
6
În încheiere se specifică cel putin două căi de contactare facilă, în

speranţa chemării la interviu sau concurs.
În scrisoarea de intenţie/motivaţie nu se includ:
 aspecte negative, cum ar fi relatări despre conflicte avute la alte locuri de

muncă sau litigii în curs;
 informaţii legate de salariul dorit.
2.3. Comunicarea mediata de calculator (CMC)
Comunicarea mediată de calculator desemnează transmiterea şi

primirea de mesaje folosind computerele în scopul introducerii, prelucrării, stocării
şi expedierii de date.
Calculatorul, deşi introdus de curând în uzanţa largă a persoanelor

asigură cel mai rapid şi eficient mijloc de comunicare în aproape orice punct de pe
glob, fiind capabil să transmită texte, fotografii, filme etc.
Mesageria electronică poate fi personalizată, prin ea putând fi

efectuate acte de comerţ sau de plată electronică a ratei la bancă, a taxelor şi
impozitelor şi alte asemenea.
Comunicarea prin INTERNET sau alte reţele care folosesc aceste

sisteme informatice trebuie să respecte regulile clasice în ccea ce priveşte
întocmirea unor scrisori de intenţie/motivaţie ori de trimitere a CV-ului.
3. Comunicare interactivă
Comunicarea interactivă la locul de muncă asigură informarea şi totodată

participarea salariaţilor la luarea unor decizii. Prin comunicarea interactivă,
managerul sau conducătorul locului de muncă informează angajaţii cu privire la un
anumit aspect legat de politica locului de muncă (de securitate şi sănătate în
muncă, de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă, de investiţii, de promovare
etc) şi creează posibilitatea angajaţilor de a dezbate subiectul respectiv prin diverse
modalităţi:
7
 Comunicare prin INTERNET;

 Comunicare directă prin dezbateri organizate la locul de muncă;
 Comunicare prin mijloacele mass-media.
Spre exemplu , “Flamingo Internaţional lansează un program de comunicare

interactivă, cu scopul de a crea în spaţiul virtual o comunitate care să cuprindă
reprezentanţi ai companiei, parteneri, clienţi, jurnalişti şi persoane interesate de
piaţa de produse electrice, electronice şi IT&C.
In cadrul acestei acţiuni, Jiri Rizek, CEO-ul Flamingo, va fi prezent,

timp de o lună pe site-ul corporate al grupului, pentru a discuta cu publicul larg.
„Această acţiune vine din nevoia de a comunica mult mai eficient cu publicul, pe
care Flamingo Internaţional a resimţit-o atât faţă de jurnaliştii specializaţi pe
domeniul IT&C cât şi de actualii sau potenţialii noştri clienţi şi parteneri. Dorim să
facem cunoscute principiile şi valorile Flamingo, precum şi intenţiile noastre
referitoare la dezvoltarea reţelei de magazine. Acest tip de comunicare ne va ajuta
să venim în întâmpinarea dorinţelor şi nevoilor clienţilor şi partenerilor noştri, cât
mai repede cu putinţă,” declara Jiri Rizek, CEO-ul Flamingo. ”5
Comunicarea interactivă la locul de muncă oferă posibilitatea angajaţilor să

se informeze şi să pună întrebări cu privire la anumite subiecte aflate în dezbatere,
să ofere soluţii şi să schimbe permanent, fără restrişte, informaţii
4. Raportarea activitaţilor
Raportarea activităţilor va fi una dintre sarcinile frecvente de muncă

ale cadrului tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Raportarea activităţilor se face prin următoarele forme.
 raportul de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor, care este
prezentat semestrial sau ori de câte ori situaţia impune;
 concluzii din controlul intern efectuat în unitatea administrativ teritorială,
instituţia sau operatorul economic în care este încadrat;
Raportul de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor, în
principal cuprinde:
5
http://www.tehnopol.ro/Flamingo-lanseaza-un-program-de-comunicare-interactiva*id_560-dArt.html
8
 riscurile identificate şi evaluate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale,

instituţiei sau operatorului economic;
 situaţia operativă înregistrată în perioada analizată;
 măsurile luate pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă;
 măsurile luate pentru asigurarea dotării necesare intervenţiei în cazul
producerii unor situaţii de urgenţă;
 activitatea de instruire a salariaţilor şi de pregătire a populaţiei în domeniul
situaţiilor de urgenţă;
 intervenţiile la care a participat serviciul voluntar/privat pentru situaţii de
urgenţă;
 nivelul de pregătire al serviciului voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă;
 măsuri propuse pentru îmbunătăţirea activităţii.
Lucrări practice:
1. Întocmirea CV-ului
2. Întocmirea unei scrisori de intenţie/motivaţie;
3. Rezolvarea chestionarului „Sunteţi o persoană comunicativă ?”
9
MUNCA ÎN ECHIPĂ
T E D P
6 4 0 2
1. Grupul şi macrogrupul
Rupert Brown(1988) defineste grupul pornind de la un proces de

autocategorizare "un grup exista atunci când doua sau mai multe persoane se
definesc ele însele ca membri ai acestui grup, si când existenta lui este recunoscuta
de o a treia persoana".
Shaw (1976): "doua sau mai multe persoane care interactioneaza una
cu alta, în asa fel încât fiecare persoana influenteaza si este influentata de cealalta"
Din cele două definiţii date mai sus constatăm, că pentru a se

identifica, un grup trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:
 Membrii grupului să aibă o apartenenţă conştientă la grup;

 Membrii grupului să interacţioneze între ei. Interacţiunea este de natură a
modifica comportamentul unora în raport de ceilalţi, fie prin copiere, fie prin
urmarea sfaturilor acestora;
 Membrii grupului sunt animaţi de aceleaşi atribuţii şi trebuinţe;
 Să adopte acelaşi comportament şi opinii ce formează conştiinţa de grup;
 Să fie recunoscut de „a treia persoană” sau de alte persoane ca fiind un
grup.
10
Tipuri de grupuri
a) După mărime :
 grupuri mici (familia , un grup de prieteni , colegii de şcoală ) : 2-10

membri
 grupuri medii (clasa de elevi , grupa de studenţi ) : 25 - 40 de
membri
 grupuri mari sau macrogrupuri (etniile, naţiunile) : de la câteva sute în sus
b) După modalitatea de constituire :
 grupuri spontane ( constituite pentru o perioadă scurtă , determinată de timp

, pentru atingerea unui scop imediat )
 grupuri instituţionale ( de durată , au caracter permanent , scopuri şi
obiective clar precizate pe termen lung )
c. După statutul acordat oficial grupului:
 grupuri formale - unde exista o organigrama, reguli de functionare precise,

scrise,- grupurile instituţionalizate
 grupuri informale - unde legile sunt nescrise, relaţiile în cadrul grupului
sunt neoficiale , neinstituţionalizate - grupurile de prieteni
d. După gradul de organizare :
 grupuri organizate (au o structură bine definită şi sunt caracterizate de

existenţa mecanismelor de decizie colectivă )- sindicatul
 grupuri semiorganizate ( reprezentate de o colectivitate care exprimă
interesele altora ) – un grup de profesori care reprezintă interesele elevilor
într-o situaţie dată sau un grup de părinţi care îşi reprezintă copii
e. După functia lor normativ-axiologica:
 grupuri de apartenenta, cele din care individul face parte actualmente

 grupuri de referinta, care constituie reperele lui normative, atitudinale,
valorice, comportamentale si spre care tinde sa devina membru
11
f. După statutul ontic
 în grupuri reale, în care membrii, chiar daca nu se cunosc nemijlocit, sunt în

anumite relatii, au trasaturi comune, grupul exista ca atare
 grupuri "nominale", în care indivizii sunt adunati în grup doar pe hârtie, cu
numele.
g. naturii relatiilor dintre membrii grupului
 "grupuri primare", caracterizate prin relatii de tip "fata în fata".Grupurile

primare sunt grupuri mici, în care nu numai ca oamenii au relatii fata în fata,
se cunosc deci nemijlocit, dar aceste relatii sunt emotional - afective, de
intimitate, caldura si solidaritate.
 "grupuri secundare", unde indivizii nu se cunosc nemijlocit.
2. Rolul individului în grup
Există o diferenţă între grupurile mici, în care toţi membrii se cunosc, şi

în care îşi cunosc poziţia proprie cât şi pe cea celorlalţi în grup şi grupurile mari, în
care indivizii nu se cunosc, dar fiecare are o anumită poziţie în grup.
Din literatura de specialitate reiese că există o diferenţă, în sensul că
indivizii fac distincţie între grupul lor şi alte grupuri.
În interiorul grupului, indivizii sunt într-o relaţie de pace, ordine, lege,
guvernare şi dinamism. Indivizii percep diferit propriul grup faţă de celelalte.
Pentru menţinerea coeziunii grupului fiecare individ trebuie să respecte
ierarhia grupului şi să-şi plieze comportamentul conform poziţiei ocupate în grup.
Rolul individului este foarte bine definit în grupurile mici (familie) şi
mijlocii (clasă de elevi), însă el se diluează când vorbim de macrogrupuri, în sensul
că în acestea din urmă, sunt indivizi care nu respectă regulile grupului ci doar simt
forţa coercitivă statutară impusă de macrogrup.
Între membrii grupului se manifestă o serie de relaţii cum sunt:
 De comunicare;
 De competiţie;
 De respect;
 De încredere;
 De protecţie;
12
 De afecţiune;
 De prietenie;
 De corectitudine;
 De toleranţă;
 De cinste.
3. Echipa
Echipa este un tip aparte de grupare umană în care membrii au roluri

bine definite şi exersate pentru atingerea unui scop conştientizat şi asumat de toţi
membrii dar nu sunt un grup social ( echipa de fotbal a liceului , echipa de dansuri
populare , echipa de gimnastică etc. )
4. Locul şi rolul în cadrul unei echipe
Spre deosebire de grup, echipa este clar definită şi rolurile sunt bine
stabilite.
Succesul echipei este asigurat tocmai de îndeplinirea rolului şi
menţinerea locului fiecărui membru al echipei.
5. Repartizarea sarcinilor în cadrul echipei
Repartizarea sarcinilor în cadrul echipei se face în conformitate cu fişa

postului fiecărui salariat. Dacă sarcinile de muncă sunt identice sub aspect calitativ
diferenţa de cantitate este dată de aptitudinile lucrătorului.
Este de reţinut faptul că încadrarea pe posturi se face conform

pregătirii profesionale a fiecărui salariat, iar la locul de muncă pregătirea
salariaţilor continuă sub aspectul instruirii în domeniul situaţiilor de urgenţă,
securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi al dezvoltării profesionale.
13
APLICAREA NORMELOR DE PSI LA LOCUL DE MUNCĂ
APLICAREA NORMELOR DE SSM LA LOCUL DE MUNCĂ
T E D P
8 4 1 3
1. Norme generale şi specifice de PSI şi SSM
1.1. Norme generale de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de

muncă, este parte componentă a organizării apărării împotriva incendiilor la nivelul
instituţiei sau operatorului economic.
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor pe locul de
muncă are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor ca, pe baza
instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient
pentru :

prevenirea şi stingerea incendiilor;

evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei;

evacuarea bunurilor materiale;

înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii,
explozii sau accidente tehnice.
Prin loc de muncă, în înţelesul normelor generale de apărare împotriva
6
incendiilor , se înţelege:
a) secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele
asemenea;
b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;
6
Art. 22, alin. 1 din Normele generale de apărare împotriva incendiilor aprobate cu Ord. M.A.I. nr. 163/2007
14
c) atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi

altele asemenea;
d) utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie
carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a
buteliilor cu GPL pentru consumatori;
e) laborator;
f) magazin, raion sau stand de vânzare;
g) sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi
complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea;
h) unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi
altele asemenea;
i) clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii:
spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;
j) construcţie pentru cazare;
k) compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie
pentru
birouri, cu destinaţie financiar-bancară;
l) bibliotecă, arhivă;
m) clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul,
supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor,
studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;
n) lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;
o) clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de
metrou;
p) fermă zootehnică sau agricolă;
q) punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră;
r) amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.
15
Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă

7
în :
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor
tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de
aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin
stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
 prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
 gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se
aprinde, cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
 dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute
în documentaţia tehnică de proiectare;
 verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
 menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul
exploatării diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.
b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor care cuprinde:
 stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a
personalului de la locul de muncă, a serviciilor
profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului
locului de muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a
specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor;
 stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării
şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins
incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-
se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
 stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi
evacuarea persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara
programului;
 organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să
utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi
de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni
la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.
Intervenţia la locul de muncă presupune:
 alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor
7
Art.23 - din Normele generale de apărare împotriva incendiilor aprobate cu Ord. M.A.I. nr. 163/2007
16
prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie,

precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
 salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
 întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a
consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje
de către persoanele anume desemnate;
 acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare
împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a
instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
 evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care
pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
 protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale
incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;
 verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde
pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează pentru
locurile de muncă stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate
locurile cu risc de incendiu.
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
 prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în
vigoare;
 obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
 regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru
exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi
organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi
punere în funcţiune;
 evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
 prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt
intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi
a regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful
sectorului de activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de
persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se
aprobă de administrator/conducător. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor
se actualizează la modificări, modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor
noi reglementări.
17
Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă

înscrisă data întocmirii/reviziei şi data aprobării.
d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor;
Organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor se face în baza
Planurilor de protecţie împotriva incendiilor care sunt:
 planul de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se întocmesc astfel:
 pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
 pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
 pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi
în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar
în încăperi, pe partea interioară a uşilor.
Prezentăm mai jos un model de plan de evacuare întocmit pentru etajul I al
unei pensiuni turistice, hotel sau clădire administrativă:
BIROU
CADRU
Camera 1 Camera 2 Camera 3 Camera 4 Camera 5 TEHNIC PSI
Camera 6 Camera 7 Camera 8 Camera 9 Camera 10 OFICIU
18
 planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii

ca fiind periculoase;
Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate
conform legii ca fiind periculoase, precum şi a materialelor şi bunurilor
combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită se întocmesc
pentru fiecare încăpere unde se află asemenea substanţe şi materiale
Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi

cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi,
precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să
poată fi utile forţelor de intervenţie.
Prezentăm, mai jos, un model de plan de evacuare a unor substanţe

periculoase dintr-o magazie de lacuri şi vopsele a unui operator economic:
LAC PENTRU VOPSELE

LOC
VOPSIT LEMN PENTRU LEMN
2 EVACUAR
Subst.sting. Subst.sting. E
SPUMA MEC. SPUMA3MEC. VOPSELE

1 PTR.
LEMN
DILUANT PTR. VOPSELE
VOPSELE PENTRU METAL
Subst.sting. Subst.sting.
SPUMA MEC. SPUMA MEC.
LOC
EVACUAR
E
LOC LOC VOPSELE
EVACUA EVACUA PENTRU
RE LAC RE METAL
DILUAN
19
T
 planul de intervenţie.
Planul de intervenţie se întocmeşte pentru asigurarea desfăşurării în
condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de
urgenţă, potrivit legii. Modelul planului-cadru de intervenţie 8 este prezentat mai
jos:
______________________________________________________________________________
| 1. Datele de identificare: |
| - denumirea operatorului economic sau a instituţiei; |
| - adresă, număr de telefon, fax, e-mail; |
| - profilul de activitate. |
|______________________________________________________________________________|
| 2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează: |
| - amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în |
| incintă; |
| - căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente |
| acesteia; |
| - reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă; |
| - rezervele de agenţi de stingere şi de mijloace de protecţie a |
| personalului de intervenţie; |
| - reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent |
| termic, gaze şi alte fluide combustibile; |
| - reţelele de canalizare; |
| - vecinătăţile. |
|______________________________________________________________________________|
| 3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de |
| incendiu: |
| - concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de securitate |
8
Anexa 3 la Normele generale de apărare împotriva incendiilor
20
| la incendiu sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor; |
| - particularităţi tactice de intervenţie pentru: |
| - evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau |
| bunuri), acordarea primului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate; |
| - localizarea şi lichidarea incendiilor; |
| - protecţia personalului de intervenţie; |
| - protecţia vecinătăţilor; |
| - înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu. |
|______________________________________________________________________________|
| 4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu: |
| - serviciul privat pentru situaţii de urgenţă (dotare, încadrare); |
| - servicii publice voluntare pentru situaţii de urgenţă cu care se |
| cooperează (categoria, localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, |
| telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare); |
| - subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, |
| itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi |
| alertare); |
| - alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (de exemplu, |
| ambulanţa); |
|______________________________________________________________________________|
| 5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii: |
| - reţele de alimentare cu apă: |
| - debite; |
| - presiuni; |
| - amplasarea hidranţilor exteriori şi stabilirea distanţelor faţă de |
| incinta unităţii; |
| - alte surse artificiale sau naturale de apă: |
| - felul şi capacitatea acestora; |
| - platforme (puncte) de alimentare şi distanţele faţă de unitate. |
21
|______________________________________________________________________________|
| 6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de |
| depozitare (la scară), pe care se marchează ori se înscriu date privind: |
| - destinaţia spaţiilor (încăperilor); |
| - suprafaţa construită şi aria desfăşurată; |
| - regimul de înălţime (numărul de niveluri); |
| - numărul de persoane care utilizează construcţia, pe niveluri şi pe |
| total; |
| - căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie; |
| - natura materialelor şi a elementelor de construcţii; |
| - nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu |
| asigurate; |
| - instalaţiile utilitare aferente; |
| - instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi |
| stingere a incendiilor cu care este echipată; |
| - dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu. |
|______________________________________________________________________________|
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă,

desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia;
Documentele specifice activităţii de instruire în domeniul situaţiilor de

urgenţă se întocmesc de către persoanele desemnate prin act de autoritate al
managerului operatorului economic sau instituţiei şi cuprind:
 dispoziţia/decizia de organizare a activităţii de instruire ăn domeniul

 graficul anual de instruire;
 tematica anuală de instruire;
 proceduri scrise privind instructajele salariaţilor;
22
 procese verbale de instruire a personalului din afara operatorului

economic/instituţiei;
 fişa individuală de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă.
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de
securitate sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.
Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare,

orientare şi/sau informare, se execută, se amplasează şi se montează conform
reglementărilor şi standardelor de referinţă.
În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative

şi în limbi de circulaţie internaţională.
Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine

conducătorului locului de muncă.
* *
1.2. Norme generale de sănătate şi securitate în muncă
Domeniul asigurării sănătăţii şi securităţii la locurile de muncă este

reglementat, în principal de :
 Legea nr. 319/2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă;

 H.G.R. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
 H.G.R. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru locul de muncă;
 H.G.R. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
 H.G.R. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, modificată.
În conformitate cu art. 5, lit. K din Legea nr. 319/2006prin loc de muncă se

înţelege locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii
23
şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care
lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia

măsurile necesare pentru:9
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi

sănătăţii în muncă.
H.G.R. 1091/2006 stabileşte cerinţele minime obligatorii de securitate şi

sănătate pentru locurile de muncă, împărţind în două aceste categorii de obligaţii,
şi anume :
a) Locurile de muncă utilizate pentru prima dată după data intrării în vigoare a
hotărârii de Guvern;
b) Locurile de muncă aflate deja în folosinţă înainte de data intrării în vigoare a
hotărâri de Guvern.
Enumerăm mai jos principalele cerinţe minime obligatorii pentru
locurile de muncă utilizate pentru prima dată la 01 octombrie 2006:
1. Stabilitate şi rezistenţă
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o

rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.
2. Instalaţii electrice
Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu

prezinte un pericol de incendiu sau explozie.
9
Art.7 din Legea nr. 319/2006 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
24
Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin atingere

directă şi/sau atingere indirectă.
3. Căi şi ieşiri de urgenţă
3.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să

conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
3.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât
mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
3.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de

utilizare, de echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de
numărul maxim de persoane care pot fi prezente.
3.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu
poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie
să le utilizeze în caz de urgenţă. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în
cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă.
3.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate conform

prevederilor legale.
3.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
3.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu

iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se întrerupe
alimentarea cu energie electrică.
4. Detectarea şi prevenirea incendiilor

4.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care
acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de
numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie
prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este
cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.
25
4.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor

accesibile şi simplu de manevrat.
5. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise

5.1. La locurile de muncă în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asigura
suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele
fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut
în stare de funcţionare.
5.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat,

acestea trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea
lucrătorilor la curenţi de aer.
6. Temperatura în încăperi
6.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind
posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de
metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
6.2. Temperatura în camerele de odihnă, în încăperile pentru personalul de

serviciu permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru
acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor
încăperi.
6.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii

solare excesive la locurile de muncă, în funcţie de natura muncii şi de locul de
muncă.
7. Iluminatul natural şi artificial

7.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat
natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor.
26
7.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de

acces şi de circulaţie trebuie amplasate în aşa fel încât să nu existe riscul de
accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat.
7.3. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor
în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de
siguranţă/urgenţă de o intensitate suficientă.
8. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperişuri ale încăperilor
8.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri

sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic în mod
corespunzător, ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizică a
lucrătorilor.
8.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie

curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.
8.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii despărţitori realizaţi

integral din sticlă, din încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de
circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar şi construiţi din materiale securizate sau să
fie separaţi de aceste posturi de lucru şi căi de circulaţie, pentru a preveni intrarea
în contact a lucrătorilor cu pereţii şi rănirea cauzată de spargerea lor în bucăţi.
8.4. Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insuficientă

trebuie permis numai dacă există echipamente care să asigure executarea lucrării în
condiţii de securitate.
9. Ferestre şi luminatoare
9.1. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să regleze sau

să fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Când
sunt deschise, acestea trebuie poziţionate şi fixate astfel încât să nu constituie un
pericol pentru lucrători.
27
9.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu

echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor fără
riscuri pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucrătorii prezenţi în
clădire sau în jurul acesteia.
10.Uşi şi porţi
10.1. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele

care se folosesc la construcţia acestora sunt determinate de natura şi utilizarea
încăperilor sau incintelor.
10.2. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea

vederii.
10.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou
transparent.
10.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sunt
construite dintr-un material securizat şi dacă există pericolul ca lucrătorii să fie
răniţi în cazul spargerii unei uşi sau porţi, suprafeţele trebuie să fie protejate
împotriva spargerii.
10.5. Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să

împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.
10.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem
de siguranţă care să împiedice căderea lor.
10.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate
corespunzător.
Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor
special.
28
Trebuie să fie posibilă deschiderea uşilor atunci când locurile de muncă sunt
ocupate.
10.8. În vecinătatea imediată a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei

vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care
utilizarea de către pietoni a acestor porţi nu prezintă un pericol; astfel de uşi trebuie
să fie marcate clar şi degajate în permanenţă.
10.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte un risc de

accidentare pentru lucrători.
Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi

uşor de identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentării
cu energie electrică, să poată fi deschise manual.
11.Căile de circulaţie - zone periculoase
11.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de

încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces
uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii
aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie.
11.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală şi/sau pentru transportul intern
trebuie să fie dimensionate în concordanţă cu numărul potenţial de utilizatori şi
tipul de activitate.
Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie

asigurate distanţele minime de securitate pentru pietoni.
11.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să

existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.
11.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi utilizarea acestora impun

protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar.
29
11.5. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura
activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie
să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în
aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt

autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
12.Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare
Scările rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în condiţii de securitate.
Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu

dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat.
13.Cheiuri şi rampe de încărcare
13.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor

încărcăturilor care se transportă.
13.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin un punct de ieşire.
Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită
lungime trebuie să aibă câte un punct de ieşire la fiecare capăt.
13.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure pentru a preveni căderile

lucrătorilor.
14.Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi - libertatea de

mişcare la postul de lucru
14.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de

aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă
fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.
30
14.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate

astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi
îndeplini sarcinile de muncă.
15.Încăperi pentru odihnă
15.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului

activităţii sau prezenţei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru,
lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor
accesibile.
15.2. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu

un număr de mese şi scaune cu spătar corespunzător numărului de lucrători.
15.3. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru

protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
15.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu există o

încăpere pentru odihnă, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii să
poată sta în timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru
securitatea sau sănătatea lor.
16.Femei gravide şi mame care alăptează
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se

odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
17.Instalaţii sanitare
17.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
17.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare

dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de
sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
17.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care să

permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea în timpul programului de
lucru.
31
Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate,

murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele
pentru vestimentaţia şi efectele personale.
17.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor

pentru bărbaţi şi femei.
17.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare, trebuie prevăzut pentru fiecare lucrător
un loc în care să îşi ţină îmbrăcămintea personală sub cheie.
17.2. Duşuri şi chiuvete
17.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr

suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de
sănătate.
Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de

duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei.
17.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită

fiecărui lucrător să îşi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă
corespunzătoare.
Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă.
17.2.3. Atunci când duşurile nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct.
18.2.1, trebuie să fie prevăzute chiuvete cu apă curentă (şi cu apă caldă, dacă este
necesar) adecvate şi în număr suficient şi care să fie amplasate în apropierea
posturilor de lucru şi a vestiarelor.
Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată
utilizarea separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei.
17.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie
să existe o cale uşoară de comunicare între ele.
17.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete
32
În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a sălilor

de duşuri sau chiuvete, lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un
număr suficient de WC-uri şi de chiuvete.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau
utilizarea separată a acestora.
18.Încăperi pentru acordarea primului ajutor

18.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate
desfăşurată şi de frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe
încăperi pentru acordarea primului ajutor.
18.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi

dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu
brancarde.
18.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate

locurile unde condiţiile de lucru o cer.
Acest echipament trebuie să fie marcat corespunzător şi să fie uşor accesibil.
19.Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu
dizabilităţi, dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de

comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate
sau ocupate direct de persoanele cu dizabilităţi.
20.Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)

20.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber,
utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate
astfel încât pietonii sau vehiculele să circule în condiţii de securitate.
Prevederile pct. 12, 13 şi 14 se aplică, de asemenea, căilor de circulaţie

principale aflate în perimetrul întreprinderii (căi de circulaţie care conduc la posturi
de lucru fixe), căilor de circulaţie utilizate pentru întreţinerea curentă şi
33
supravegherea instalaţiilor întreprinderii şi spaţiilor de încărcare. Prevederile pct.

12 se aplică, de asemenea, locurilor de muncă în aer liber.
20.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu un

sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturală nu este suficientă.
20.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de
posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este

necesar, împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare
vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau
să poată primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.
21.Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
21.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să

supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
21.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la
locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice
care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde

radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon,

cameră de luat vederi şi monitor).
22.Principii ergonomice
22.1. Dimensiunea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile
anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de
34
dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru,

de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de
securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de
necesitatea asigurării confortului psihofizic.
22.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi

asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează
prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin
utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în
vigoare.
22.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu

scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale
organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea
scaunului cu cea a planului de lucru.
22.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie

asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade
scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).
22.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure

spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în
timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
22.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se

stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de
caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor
superioare.
22.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a

mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare
corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi
a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.
35
2. Echipamente şi mijloace individuale şi colective de protecţie împotriva

accidentelor şi efectelor nocive ale incendiilor
Pentru asigurarea protecţiei personalului şi salvarea persoanelor periclitate de incendiu se
utilizează următoarele mijloace:
Nr.
MIJLOACE PROTECŢIA ASIGURATĂ ŞI CARACTERISTICILE PRINCIPALE
crt
1 Costum de protecţie Protecţia contra apei, masa 1,6 kg
contra apei
2 Costum anticaloric Protecţia a apropierea normală până în vecinătatea surselor
aluminizat tip radiante foarte intense de căldură, în contact accidental cu
apropiere normală (AN) flăcările.
Bluză, pantaloni, glugă detaşabilă cu cască interioară din textolit şi
vizor duplex antisol fumuriu, mănuşi cu un deget, cizme scurte,
masa 7 kg.
3 Costum anticaloric Protecţia la pătrunderea normală în culoare de flăcări sau incinte
aluminizat tip de până la 250 °C, contact caloric intermitet, atmosferă
pătrundere normală irespirabilă.
(PN) Bluză cu glugă ataşată, locaş pentru aparatul de respiraţie şi vizor
duplex metalizat (reflexie 90%), pantaloni, mănuşi cu un deget,
cizme scurte, mas 10 kg.
4 Costum anticaloric Protecţie la apropiere uşoară până la 2-3 m de sursele radiante
aluminizat tip puternice, cu evitarea contactului caloric.
apropiere uşor (AU) Haină lungă până la genunchi, glugă detaşabilă cu cască interioară
din textolit şi vizor duplex antisol, cizme înalte până la şold, mînuşi
cu un deget, masa 7 kg.
5 Costum anticaloric Protecţie la pătrunderi grele în flăcări pe durate scurte sau în
aluminizat tip incinte încălzite peste 250 °C , atmosferă iresponsabilă.
pătrundere greu (PG) Combinezon având glugă cu cască interioară şi vizor metalizat,
36
locaş pentru aparatul de respiraţie şi cizme, mănuşi cun deget,

masa 15 kg.
6 Cască fără vizor Protecţie contra impactului
Masa 600g.
7 Cască cu vizor şi glugă Protecţia împotriva impactului, apei, căldurii flăcărilor
Glugă impermeabilă şi vizor din stiplex încorporate în cască, masa
1,2 kg
8 Mască din cauciuc cu Protecţia împotriva gazelor, vaporilor şi aerosolilor cu acţiunea
bretele (tip M-74) cu nocivă, asupra căilor respiratorii şi digestive, feţei şi ochilor.
cartuşe Câmp vizual cca 85%, masa circa 530g.
Filtru tip CF4 racordat direct la mască prin tub gofrat, reţine fumul,
aerosoli şi diverse substanţe chimice (acid cianhidric, clor, oxizi de
azot)
Filtru tip EO-13 racordat de mască prin tub gofrat, reţine numai
oxidul de carbon, până la creşterea greutăţii cu 40g.
Jena de respiraţie cca 23mm H2O la tiă CF-4 şi 14 mm H2O la EO-13
Masa cca 320 g la tip CF4 şi 740 g la tip EO-13.
9 Aparat de respiraţie Protecţia aspiraţiei pe durate scurte şi mijlocii în medii nocie
izolant cu aer Durata de utilizare 60 min
comprimat Dimensiuni 600x270x120 mm
Masa 14 kg (cu 2 butelii)
10 Aparat de respiraţie Protecţia respiraţiei pe durate lungi în medii nocive
izolant cu oxigen Durata de utilizare 100 min
Dimensiuni 360x300x130
Masa 2,5 kg (cu 1 butelie)
11 Centură de siguranţă Asigură lucrul la înălţime
tip pompier Lungimea 1300 mm; lăţimea 85 mm
Forţa de susţinere 800 kg; masa 1 kg
12 Cizme de protecţie cu Protecţia împotriva apei, noroiului şi obiectelor
tălpi neperforabile Confecţionate in cauciuc poliizoprenic cu tălpi având branţ metalic
Înălţime 40 cm; masa 2,4 kg
13 Coardă din relon Lungimea 25m, diametrul 12 mm, masa 2,1 kg
pentru salvare (tip S)
14 Cordiţe din relon Lungimea 25m, diametrul 10 mm, masa 1,7 kg
pentru salvare (tip S)
15 Cârlig de siguranţă Dimensiuni 155x85x13
Sarcina utilă 300daN; masa 200g
16 Coborâtor cu role de Înălţimea de acţionare 18-20 m
frânghie Viteza de coborâre 1,5-2 m/s
Masa 41,8 kg (fără cordiţă şi cârlig de siguranţă)
17 Coş de salvare Salvarea persoanelor din clădiri înalte
Diametrul 540 mm, înălţimea 1050m, masa 8 kg
18 Cadru universal de Asigură suspendarea şi prinderea la înălţime a mijloacelor de
salvare salvare
Dimensiuni 1000x700x500mm; masa 2,5 kg/m
19 Tub expandabil de Salvarea persoanelor din clădiri înalte
37
salvare Lungimi ale tronsoanelor 20; 10 şi 2,5 m

Lăţimea aplatisată 800 mm; masa 2,5 kg/m
20 Pernă pneumatică de Suprafaţa 36 m2 (6x6 m)
salvare Înălţimea în stare umflată 2m
21 Pernă pneumatică de Suprafaţa 80 m2 (8x10 m)

salvare PS 80/4 Înălţimea în stare umflată 4m
22 Minipernă pneumatică Înălţimea de ridicare 24 cm
pentru ridicat Sarcina maximă de ridicare 13,5 t
Dimensiunile 520x470x25 mm
Presiunea de lucru 6 bar, de la butelii de aer comprimat (250 bar)
cu reductor de presiune
23 Distanţor hidraulic Presiunea de lucru 350 bar
acţionat de o pompă cu Forţa de deschidere sau închidere a braţelor 1500daN
dublu efect Dimensiunile 850x250x250 m
Presiunea maximă dezvoltată de pompă 500 bar
Acţionarea pompei manuale sau de picior
INSTRUIREA SALARIAŢILOR ÎN DOMENIUL
SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
T E D P
12 4 1 7
1. Organizarea activităţii de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă la

nivelul unităţilor administrativ – teritoriale, instituţiilor şi operatorilor
economici;
1.%2%. Obligaţii şi răspunderi.
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este

obligatorie şi trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut.
Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor

economici au obligaţia să asigure instruirea întregului personal angajat în muncă,
în raport cu nivelul de pregătire al salariaţilor şi în funcţie de specificul activităţii
desfăşurate de fiecare unitate.
38
Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigură sistematic, de

regulă împreună cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, în condiţiile
stabilite prin Dispoziţiile generale privind instruirea salariaţilor în domeniul
situaţiilor de urgenţă, aprobate cu Ordinul ministrului Administraţiei şi Internelor
nr. 712/2005, modificat cu Ord. M.A.I. nr. 786/2005.
Instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi operatorii

economici, indiferent de forma de proprietate, răspund de aplicarea măsurilor de
protecţie civilă şi apărare împotriva incendiilor, potrivit domeniului lor de
competenţă.
Organizarea activităţii de pregătire, instruire şi informare, a

salariaţilor în domeniul situaţilor de urgenţă este un act de responsabilitate a
conducătorului instituţiei sau patronului, conform competenţelor legale.
1.2.Stabilirea structurilor de instruire-desemnarea persoanelor.
În România managementul în domeniul situaţiilor de urgenţă se

asigură de către componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor
de Urgenţă, numit Sistem Naţional.
Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004

Sistemul Naţional se organizează şi funcţionează pentru prevenirea şi gestionarea
situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale,
financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate.
Sistemul Naţional este organizat de autorităţile administraţiei publice

şi se compune dintr-o reţea de organisme, organe şi structuri abilitate în
managementul situaţiilor de urgenţă, constituite pe niveluri sau domenii de
competenţă, care dispune de infrastructură şi de resursele necesare pentru
îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.
Organizarea activităţii de instruire la nivelul instituţiilor publice,

operatorilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale este strâns legată cu
organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor şi de protecţie civilă.
39
Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,
organizarea protecţiei civile în unităţile specificate mai sus se realizează în raport
cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecţiei civile şi constă în:
a) constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de

urgenţă;
b) constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenţă;
c) încadrarea inspectorilor şi/sau a personalului de specialitate în domeniul

protecţiei civile;
d) întocmirea planurilor de analiză şi de acoperire a tipurilor de riscuri în

domeniul de activitate;
e) planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a salariaţilor privind

protecţia civilă;
f) organizarea evacuării în caz de urgenţă civilă;
g) organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă;
h) planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor organizate, precum şi

pentru realizarea măsurilor stabilite în planurile de analiză şi de acoperire a
tipurilor de riscuri în domeniul de activitate
La nivel naţional, activitatea în domeniul situaţiilor de urgenţă este

coordonată de primul-ministru, care conduce această activitate prin ministrul
administraţiei şi internelor, în calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru
Situaţii de Urgenţă.
La nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, activitatea este

condusă de către preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenţă, constituite
potrivit legii, iar la nivelul agenţilor economici, de către conducătorii acestora.
Pentru o bună organizare şi conducere a activităţilor în domeniul

situaţiilor de urgenţă, la toate nivelurile de competenţă, în structurile cu activitate
permanentă sau temporară din Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de
Urgenţă se constituie structuri specializate în domeniul protecţiei civile.
40
Astfel, la nivelul instituţiilor publice şi al agenţilor economici cuprinşi

în clasificarea din punct de vedere al protecţiei civile, se încadrează personal de
specialitate cu atribuţii în domeniul protecţiei civile.
Această categorie de personal de specialitate cu atribuţii în domeniul

protecţiei civile se încadrează la:
a) ministerele şi instituţiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie

centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă;
b) serviciile publice deconcentrate la nivel judeţean, la nivelul municipiului
Bucureşti şi sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii,
constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă;
c) regiile autonome, companiile naţionale şi societăţile comerciale care, prin
specificul activităţii lor, pot crea stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă
civilă sau sunt expuse unor riscuri majore;
Personalul de specialitate asigură permanent coordonarea planificării
şi a realizării activităţilor şi măsurilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, participă
la pregătirea serviciilor de urgenţă, a salariaţilor şi asigură coordonarea
secretariatelor tehnice ale celulelor de urgenţă.
Personalul de specialitate poate fi încadrat în muncă sau în serviciu,

după caz, numai după obţinerea unui certificat de competenţe profesionale în
condiţiile stabilite prin metodologia emisă de Inspectoratul General pentru Situaţii
de Urgenţă.
În funcţie de complexitatea şi volumul atribuţiilor de serviciu,

personalul de specialitate în domeniul protecţiei civile poate îndeplini, prin cumul,
şi atribuţiile cadrului tehnic în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Din punct de vedere al apărării împotriva incendiilor, organizarea

activităţii şi stabilirea structurilor se face în funcţie de nivelul riscului de incendiu
şi de specificul activităţii şi se constituie una dintre următoarele structuri :
a) compartiment, serviciu, secţie sau birou, de regulă la agenţi economici cu risc

mare şi foarte mare de incendiu, clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri civile cu săli
aglomerate, cu peste 600 de persoane şi scenă amenajată;
41
b) cadre tehnice cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor, numite

exclusiv pentru această activitate, la societăţi şi regii naţionale, operatori
economici şi instituţii cu risc mediu de incendiu, clădiri civile cu săli aglomerate
care nu se încadrează în prevederile lit. a);
c) cadre tehnice cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor sau persoane

care îndeplinesc prin cumul atribuţii privind punerea în aplicare, controlul şi
supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, în alte situaţii decât cele
menţionate la lit. a) şi b).
Structurile prevăzute mai sus, pot fi integrate, după caz, în structura

serviciilor de urgenţă, organizate potrivit legii de către instituţiile publice,
operatorii economici şi organizaţiile non-guvernamentale.
O problemă deosebită a efectuării instruirii este ridicată de art. 64,

coroborat cu art.53 din Ord. M.A.I. nr. 712/2005 modificat, care dă dreptul unor
persoane fizice şi juridice atestate potrivit legii, să efectueze instruirea în domeniul
situaţiilor de urgenţă, ca prestatori de servicii.
Din punctul nostru de vedere, competenţa îmbracă două aspecte:
 Cel legal, referindu-ne la atestarea, care va fi obţinută în raport cu

prevederile legale în vigoare referitoare la formatori, dovedită cu un
certificat de competenţă în domeniu.
 Cel material, referindu-ne la particularităţile fiecărui obiectiv în ceea ce
priveşte procesul tehnologic, utilajele şi echipamentele de siguranţă folosite.
2. Categorii de instructaje;
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează

prin instructaje şi prin participarea la cursuri, aplicaţii, exerciţii practice şi
antrenamente, în funcţie de tipurile de risc specifice.
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se face la

angajare şi periodic şi se realizează prin următoarele categorii de instructaje:
42
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de muncă;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;
e) instructajul special pentru lucrări periculoase;
f) instructajul la recalificarea profesională;
g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei.
Instructajul introductiv general
Potrivit art. 10 din Ordinul M.A.I. nr. 712/2005 modificat, instructajul

introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:
a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul

situaţiilor de urgenţă şi activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi
actele normative specifice profilului operatorului economic sau instituţiei. La
întocmirea procedurii scrise este recomandat a se ţine cont de categoria de personal
din care face parte persoana instruită, destinaţia instituţiei publice (administraţie
locală, învăţământ, medicină etc.) sau operatorului economic, pentru a fi
selecţionate cele mai semnificative informaţii necesare.
b) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a

activităţii de apărare împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al
instituţiei. În această situaţie considerăm că problematica se va prezenta de la
general spre particular, astfel:
1. Rolul şi locul managementului situaţiilor de urgenţă;

43
2. Structuri şi organisme ale Sistemului Naţional de Management al situaţiilor de

Urgenţă;
3. Relaţionarea instituţiei/operatorului economic cu aceste organisme şi structuri;
4. Organizarea activităţii de prevenire şi limitare a efectelor situaţiilor de urgenţă
în instituţia/operatorul economic din care face parte persoana instruită.
c) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt
echipate construcţiile, instalaţiile, amenajările şi modul de utilizare a acestora,
precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor pentru realizarea
măsurilor de protecţie civilă.
Procedurile se elaborează în baza prevederilor legale şi a

normativelor tehnice specifice domeniului de activitate, principalele fiind
specificate după cum urmează:
 Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă;

 O.G.R. nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată şi
modificată;
 Ordinul M.A.I. nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare
împotriva incendiilor;
 Ordinului comun M.A.I./M.M.G.A. nr. 638/420 din 12.05.2005 pentru
aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate
de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii
hidrotehnice şi poluări accidentale;
 Ordin M.A.I. nr. 684/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
planificarea, pregătirea şi intervenţia în caz de accident nuclear sau urgenţă
radiologică;
d) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.
Tema de transmitere a cunoştinţelor se adaptează la obiectivul din care face parte
persoana instruită. De asemenea, este important ca persoana instruită să cunoască
şi consecinţele nefuncţionării obiectivului/secţiei în care este încadrat, în raport cu
alte obiective/secţii. Spre exemplu, neasigurarea agentului termic în mod
permanent şi la parametrii prevăzuţi în anumite instalaţii tehnologice, poate atrage
formarea unor cristale de gheaţă, îngustarea secţiunii sau obturarea conductelor de
circulaţie cu crearea pericolului de explozie.
e) modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în

cazul observării şi anunţării unui incendiu. Transmiterea cunoştinţelor în acest caz
44
se efectuează preponderent practic, prin prezentarea modului de organizare a

activităţii de p.s.i. pe locul de muncă, efectuarea unor exerciţii şi demonstraţii
practice.
f) acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea

urmărilor situaţiilor de urgenţă. Se prezintă planul de intervenţie, planurile de
apărare pe diferite tipuri de riscuri, în părţile ce priveşte persoana instruită.
La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de

persoane:
a) nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de

muncă;
b) salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea respectivă;

c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
d) studenţii şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de specialitate.
Instructajul introductiv general are o durată minimă de 8 ore, stabilită
prin decizie (dispoziţie) a managerului general (director, patron) în funcţie de
specificul activităţii desfăşurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de
incendiu şi/sau de explozie, nivelul de risc rezultat din clasificarea unităţilor din
punct de vedere al protecţiei civile.
Instruirea se va efectua în grupe compuse din cel mult 20 persoane,
pentru fiecare categorie de personal stabilindu-se un nivel minim de cunoştinţe
necesare ce trebuie însuşite.
La terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite
vor fi verificate pe bază de teste asupra cunoştinţelor acumulate. Întrebările ce fac
obiectul testelor trebuie să fie formulate clar, fără interpretări şi să urmărească
întocmai bibliografia predată şi siguranţa persoanei la locul de muncă.
Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe stabilit
pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.
Prin această precizare, trebuie să observăm dubla responsabilitate
instituită de legiuitor, a persoanei instruite, dar şi a celor care o acceptă la locul de
muncă. Trebuie să acceptăm că în practică există situaţii în care instruirea în
45
domeniul situaţiilor de urgenţă (sau p.s.i., conform vechilor prevederi legislative)

avea un caracter pur formal, limitat la „grija” de a fi semnată fişa individuală de
către lucrător. Deşi cazurile nu sunt generalizate, şi se depistează în practică la
societăţi cu personal redus, ne facem datoria de a atrage atenţia asupra acestui
aspect, pentru că, incendii care au atras victime şi pagube însemnate au pornit de la
necunoaşterea şi nerespectarea unor elementare reguli de prevenire a incendiilor la
locul de muncă sau în gospodărie. În speţă, facem referire la fumat în diverse
locuri şi medii, la utilizarea focului deschis, la exploatarea unor scule, utilaje şi
instalaţii fără respectarea prescripţiilor tehnice.
Cazuistica ne oferă un bagaj mare de informaţii, însă am dorit doar să
atragem atenţia asupra consecinţelor neinstruirii.
Instructajul specific locului de muncă
După parcurgerea instructajului general, etapa următoare a instruirii în

domeniul situaţiilor de urgenţă este reprezentată de instructajul specific locului de
muncă, instructaj care se efectuează sub conducerea nemijlocită a şefului
(conducătorului) locului de muncă.
Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele
cazuri:
a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de
muncă;
b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi
tehnologii;
c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de
urgenţă.
46
Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită de către

conducătorul instituţiei publice sau operatorului economic şi nu poate fi mai mică
de 8 ore.
Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului
specific locului de muncă sunt urmate în mod obligatoriu de demonstraţii practice.
În situaţia în care instructajul pe locul de muncă se suprapune cu activităţi de
pregătire a salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă prin exerciţii şi aplicaţii,
la acestea este recomandat să participe şi persoanele care fac obiectul instruirii pe
locul de muncă.
Instructajul pe locul de muncă se finalizează prin testare de verificare
a nivelului de însuşire a cunoştinţelor necesare. Persoana care a acumulat punctajul
de promovare va fi admisă definitiv la lucru.
Recomandăm ca testarea de verificare a cunoştinţelor să fie efectuată
cumulativ, dar care să cuprindă în mod obligatoriu atât problemele de la instruirea
generală cât şi pe cele de la instruirea specifică locului de muncă.
Testarea va fi administrată sub forma unui test grilă, cu întrebări clare,
care nu permit o interpretare dublă şi care sunt notate fiecare cu un anumit punctaj.
Instructajul periodic
Instructajul periodic se efectuează cu toate categoriile de salariaţi de

pe fiecare loc muncă şi are ca scop împrospătarea, completarea şi detalierea
cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv general şi prin instructajul
specific locului de muncă.
La instructajul periodic sunt prezentate succint atât problemele

parcurse, dar şi probleme noi ce privesc prevenirea, limitarea şi eliminarea
efectelor situaţiilor de urgenţă, precum şi comportamentul de adoptat pe timpul
manifestării acestora.
Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale şi a

graficului de instruire, aprobate de conducătorii instituţiilor, manageri sau patroni.
Pe timpul desfăşurării instructajului periodic, pe lângă problemele

teoretice dezbătute se va pune accent pe demonstraţii practice şi exerciţii în care
vor fi angrenaţi toţi salariaţii în desfăşurarea unor operaţiuni specifice.
47
Demonstraţiile care se vor efectua pe timpul instructajului periodic

vor viza modul de funcţionare, întreţinere şi mânuire a diverselor mijloace şi
dispozitive de prevenire, detectare şi stingere a incendiilor.
Exerciţiile vor fi efectuate în baza organizării apărării pe locul de

muncă, a unor variante din planul de intervenţie sau de apărare întocmite pe
tipurile de risc specifice.
Durata instructajului periodic este de minimum 2 ore şi se stabileşte

de către conducătorul obiectivului prin dispoziţie scrisă.
Pe timpul desfăşurării instructajului periodic se va insista pe

clarificarea tuturor aspectelor legate de prevenirea, limitarea şi înlăturarea efectelor
situaţiilor de urgenţă pe locul de muncă. Totodată se va urmări eliminarea
deficienţelor constatate.
Pe timpul instructajului se vor efectua verificări prin sondaj asupra

nivelului de însuşire a cunoştinţelor şi a deprinderilor formate în mânuirea
mijloacelor de primă intervenţie, în evacuarea şi salvarea persoanelor.
Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip

chestionar asupra nivelului de însuşire şi cunoaştere a problematicii care a făcut
obiectul instructajului periodic.
Testele se apreciază pe note sau punctaje, rezultatele consemnându-se

în fişa individuală de instructaj.
Legiuitorul nu mai face precizări cu privire la nivelul minim de

cunoştinţe ce trebuie însuşite de către salariat, făcând precizare doar că acestea se
vor consemna în fişa individuală. Considerăm, astfel că nivelul cunoştinţelor şi
modul de evaluare este lăsat la latitudinea patronului, care va stabili modul de
notare şi evaluare a testelor.
Potrivit art. 31 din Ordinul M.A.I. nr. 712/2005 modificat, instructajul

periodic poate fi efectuat de către persoanele desemnate de patron, astfel:
a) pentru personalul de execuţie, de către conducătorul locului de muncă

respectiv;
48
b) pentru personalul încadrat pe funcţii tehnice şi administrative din sectoarele

de producţie şi din compartimentele de cercetare, proiectare, întreţinere, reparaţii,
controlul calităţii, aprovizionare tehnico-materială şi desfacere, de către şefii
compartimentelor respective;
c) pentru şefii de secţii, sectoare, compartimente funcţionale şi şefii de

departamente, de către conducătorul tehnic.
Pentru operatorii economici sau instituţiile care au cel mult 9 salariaţi

efectuarea instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului sau a
conducătorului instituţiei. Bineînţeles, această prevedere nu exclude posibilitatea
încheierii unui contract de prestări servicii cu persoane fizice sau juridice abilitate
în acest sens, potrivit legii.
Instructajul pe schimb
Instructajul pe schimb se efectuează în locuri de muncă cu pericol

major de producere a unor situaţii de urgenţă, datorită prezenţei unuia sau mai
multor factori de risc ce pot genera explozii, incendii, avarii în arbore, eliminări
accidentale de substanţe periculoase ce pot pune în pericol viaţa sau sănătatea
oamenilor, a animalelor sau mediul înconjurător.
Locurile de muncă ce fac obiectul instructajului pe schimb pot fi :
 centre de comandă a unor procese tehnologice ce se desfăşoară la presiuni

ridicate, vehiculează substanţe periculoase, sau prin manevre greşite pot
genera avarii tehnologice şi accidente grave;
 secţii şi ateliere în care în mod permanent sau accidental sunt admise
substanţe şi amestecuri explozive, iar funcţionarea instalaţiilor de detectare,
semnalizare, prevenire a exploziilor şi stingere a incendiilor trebuie să
funcţioneze ireproşabil;
49
 depozite de gaze petroliere lichefiate şi staţii de încărcare a acestora

în ,mijloace de transport sau butelii tip aragaz;
 staţii PECO şi SKID – uri pentru distribuirea carburanţilor în autovehicule.
Locurile de muncă în care se efectuează instructajul pe schimb sunt
stabilite de către patron prin dispoziţie scrisă.
Instructajul pe schimb se efectuează la intrarea în schimbul de lucru şi

are o durată de 10 – 15 minute.
Instructajul pe schimb se efectuează, de regulă, pentru atenţionarea

salariaţilor din tura de serviciu asupra principalelor reguli şi măsuri de prevenire a
situaţiilor de urgenţă.
Instructajul pe schimb se face pe baza unei proceduri concrete de

instruire ce vizează:
 identificarea factorilor de risc existenţi şi a tipurilor de risc ce pot fi

determinate de aceştia;
 constatările rezultate din funcţionarea aparaturii de măsură şi control;
 operaţiuni şi lucrări de mentenanţă ce trebuie efectuate şi măsurile
luate pe timpul executării acestora;
 operaţiuni de urgenţă ce se desfăşoară în situaţia evoluţiei nedorite a
unor parametrii de funcţionare a instalaţiei sau utilajelor.
Instructajul pe schimb se efectuează de conducătorul locului de
muncă, iar în situaţia unor ture de serviciu individuale, prin înştiinţarea celui care
intră în serviciu cu privire la modificările apărute în tura expirată.
Execuţia instructajului se consemnează sub semnătură în registrul de

predare-primire a schimbului de lucru.
Instructajul special pentru lucrări periculoase
Instructajul pentru lucrări periculoase este prevăzut la art. 35 – 37 din

Ord. M.A.I. nr. 712/2005 modificat.
50
Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de

începerea unor lucrări în timpul cărora pot apărea:
 situaţii generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse

specifice de aprindere;
 atmosfere potenţial explozive;
 situaţii de urgenţă produse de prăbuşirea unor construcţii,
amenajări, instalaţii tehnologice sau utilaje.
Lucrările care fac obiectul acestui instructaj se referă în principal la:
 executarea unor operaţiuni de manevră ori de comandă a unor

instalaţii tehnologice sau utilaje de importanţă, a căror operare greşită poate
favoriza sau determina manifestarea unor anumite tipuri de risc şi generarea unor
situaţii de urgenţă;
 intervenţia asupra unor instalaţii tehnologice sau utilaje care
vehiculează substanţe periculoase, dezvoltă prin procesul tehnologic presiuni şi
temperaturi ridicate, iar neluarea strictă a normelor de prevenire pot favoriza
producerea unor incendii de amploare, explozii ori alte dezastre;
 intervenţia asupra unor recipienţi sau instalaţii ce conţin şi
vehiculează materiale biologice periculoase, care eliberate în mediu pot afecta
sănătatea oamenilor şi animalelor;
 distrugerea unor deşeuri sau reziduuri periculoase pentru viaţa
oamenilor sau pentru mediu;
 prelevarea de probe din recipiente sau instalaţii care conţin
substanţe periculoase;
 lucrări de sudare, tăiere sau lipire cu flacără executate în medii în
care pot să apară concentraţii explozive sau în locuri în care sunt prezente
materiale combustibile;
 lucrări care pot provoca scântei mecanice, scântei şi arcuri electrice
sau scurtcircuite;
 lucrări care pot crea supracurenţi şi efectul termic al curentului
electric prin folosirea unor consumatori ce depăşesc puterea nominală a instalaţiei;
 lucrări de topire a bitumului sau asfaltului, de curăţare prin ardere a
unor utilaje, aparate, conducte tehnologice sau conductoare electrice, efectuate în
afara locurilor special amenajate sau fără respectarea normelor de prevenire;
51
 lucrări la care se utilizează foc deschis (dezgheţări, decongelări,

aprinderea cuptoarelor tehnologice, cazanelor etc.);
 punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor
tehnologice care prezintă risc foarte mare de incendiu sau oprirea acestora;
 aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu
uşurinţă vapori şi gaze inflamabile şi/sau explozive;
 curăţarea interioară a rezervoarelor, recipientelor sau instalaţiilor
de evacuare în care au fost stocate, prelucrate ori vehiculate produse combustibile
etc.;
 depozitarea, manipularea şi transportul de substanţe/materiale
periculoase;
 spectacole cu foc deschis/jocuri de artificii.
Lucrările menţionate mai sus se pot executa în spaţiile respective
numai după ce s-au luat, după caz, măsuri pentru:
 evacuarea persoanelor;
 îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile;
 golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor;
 aerisirea sau ventilarea spaţiilor;
 dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a
incendiilor.
Efectuarea instructajului special pentru lucrări periculoase se
consemnează, după caz, în autorizaţia de execuţie a lucrării, registrul de tură sau în
fişele individuale.
Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:
a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei care

efectuează lucrarea;
b) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul locului de muncă,

beneficiar al lucrării.
Instructajul la recalificarea profesională
52
Recalificarea profesională face parte din obiectivele formării

profesionale a adulţilor şi este generată de restructurarea economică, de mobilitatea
socială sau de modificări ale capacităţii de muncă.
Prin recalificare se asigură facilitarea integrării sociale a indivizilor în

concordanţă cu aspiraţiile lor profesionale şi cu necesităţile pieţei muncii.
Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pot participa, în

condiţiile legii, la programele de formare profesională organizate de către furnizori
de formare profesională.
Formarea profesională a adulţilor cuprinde formarea profesională

iniţială şi formarea iniţială continuă.
Formarea profesională iniţială asigură pregătirea necesară pentru

dobândirea competenţelor profesionale minime necesare pentru obţinerea unui loc
de muncă
Instructajul la recalificarea profesională se desfăşoară cu toate

categoriile de salariaţi care au parcurs un astfel de curs de formare profesională.
Durata instructajului la recalificarea profesională este stabilită de

patron. Deşi legiuitorul nu mai stabileşte un timp obligatoriu sau minim, opinăm,
în concordanţă cu celelalte articole din ordin că durata se stabileşte în funcţie de
cele trei situaţii stabilite mai jos.
La stabilirea problematicii instructajului de recalificare profesională

se ţine cont de următoarele situaţii:
a) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în acelaşi loc

de muncă în care au lucrat şi înainte de recalificarea profesională, persoana
desemnată să efectueze instructajul va prelucra cu acestea numai unele aspecte din
cadrul problematicii pentru instructajul specific locului de muncă pe care le
apreciază că sunt necesare ca urmare a noilor sarcini de muncă pe care le au de
îndeplinit.
b) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în alt loc de

muncă din cadrul aceluiaşi operator economic sau al aceleiaşi instituţii în care au
53
fost angajate şi înainte de recalificarea profesională, sau acordarea şomajului, după

formarea profesională, se va efectua instructajul specific locului de muncă, în
condiţiile stabilite prin prevederile legale;
c) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în cadrul altui

operator economic sau al altei instituţii, acestea se consideră nou-angajate şi vor
parcurge categoriile de instructaje prevăzute de prevederile dispoziţiilor generale
privind instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă.
Instructajul pentru personalul
din afara agentului economic sau a instituţiei
Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a

instituţiei se desfăşoară cu persoanele care execută temporar activităţi în locurile
din incinta acestora, unde sunt prezenţi factori de risc potenţial generatori de
situaţii de urgenţă.
Personalul care va efectua un astfel de instructaj este următorul:
a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii;
b) personalul societăţilor comerciale de reparaţii, revizii, întreţinere şi de

service;
54
c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase;
d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme

specializate;
e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.
Locurile din incinta operatorului economic sau a instituţiei pentru care

se execută instructajul persoanelor din afara sa se stabilesc prin act de autoritate al
conducătorului instituţiei publice, sau al patronului.
Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a

instituţiei, care se află pentru o durată determinată în incinta acesteia în scopul
îndeplinirii unor activităţi solicitate de conducerea operatorului economic ori a
instituţiei, se efectuează de către persoana desemnată prin actul de autoritate.
Problematica instructajului constă în:
a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv

general pentru categoriile de persoane prevăzute la lit. a) şi b) de mai sus;
b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului

de muncă pentru categoriile de persoane prevăzute la lit. c) şi d) de mai sus;
c) prezentarea unei proceduri special întocmite pentru vizitatori, într-

un timp de maximum 15 minute.
Procedura va cuprinde principalele reguli de prevenire care trebuiesc

respectate pe timpul vizitei, astfel:
 precizarea traseului de parcurs şi a interdicţiei de a se abate de la

traseul stabilit;
 precizarea pericolelor existente în obiectiv şi a tipurilor de risc ce se
pot manifesta în locurile vizitate;
 prezentarea conduitei ce trebuie
abordate pe timpul vizitării instalaţiilor tehnologice, maşinilor şi utilajelor;
 precizarea interdicţiilor privind fumatul, portul şi utilizarea surselor

de aprindere, atingerea sau manevrarea unor componente din instalaţiile vizitate
etc.;
55
 modul de îmbrăcare şi de purtare a unor echipamente de protecţie,

în cazul în care situaţia impune sau regulamentul de organizare şi funcţionare a
obiectivului respectiv impune purtarea unor asemenea mijloace (cască protecţie,
mască contra gazelor, cizme şi mănuşi de protecţie etc.);
 locurile de refugiu ş adăposturile folosite în cazul declanşării unei
situaţii de urgenţă pe timpul căreia ar putea fi scăpate în atmosferă gaze toxice,
radiaţii, alte substanţe chimice periculoase care pot pune în pericol viaţa
persoanelor.
Consemnarea efectuării instructajului pentru personalul din afara
operatorului economic sau a instituţiei se face într-un proces-verbal întocmit în
acest scop, care conţine problematica prezentată şi tabelele cu numele, prenumele
şi semnătura persoanelor instruite.
Opinăm, că acest tip de instructaj se poate consemna, distinct şi în

fişele individuale de instructaj ale persoanelor respective, care vor desfăşura în
operatorul economic sau instituţie activitate cu o durată mai mare de 30 de zile. În
această situaţie după consemnarea instructajului personalului din afara agentului
economic se va consemna instructajul periodic, a cărui tematică va fi adaptată,
după caz condiţiilor impuse de noul loc de muncă.
Pentru vizitatori, prin dispoziţie scrisă a patronului pot fi instituite

măsuri de distribuire a unor fluturaşi cu principalele reguli de prevenire care se
primesc la intrare pe bază de semnătură şi returnaţi la plecare. Consemnarea
primirii fluturaşilor se va efectua într-un registru special întocmit.
În clădirile publice în care se organizează activităţi la care participă

simultan mai mult de 50 de persoane, prin grija proprietarului sau a
administratorului clădirii respective, înainte de începerea activităţii se va prezenta
o procedură sintetică privind:
 principalele reguli de prevenire ce trebuie respectate;

 amplasarea locurilor pentru fumat;
 pericolele ce pot să apară prin nerespectarea regulilor de prevenire;
 căile de acces şi evacuare;
 modul de comportare în cazul manifestării unor situaţii de urgenţă,
pe tipuri de risc specific.
56
3. Graficul şi tematica anuală de instruire.
Graficul anual
Aşa cum am arătat, instructajul periodic se face pe baza graficului

anual, care trebuie să cuprindă:
 Categoriile de salariaţi care efectuează instructajul;

 Intervalele de timp la care acestea se efectuează;
 Zilele în care acestea se execută;
În situaţia în care personalul desemnat are activităţi de instruire
suprapuse la mai multe locuri de muncă, se va proceda la eşalonarea acestora.
Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte de

conducerea operatorului economic sau a instituţiei publice în funcţie de specificul
condiţiilor de muncă din unitatea respectivă, cu respectarea următoarelor termene:
 cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie

sau operative, care sprijină serviciile de urgenţă (structurile de răspuns) în cazul
producerii situaţiilor de urgenţă;
 1 - 3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate,
maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri),
precum şi pentru analişti, cercetători şi personalul din laboratoare;
 3 - 6 luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de
producţie, control tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii,
transporturi, precum şi pentru cel care lucrează în instituţii publice;
 1 - 6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare,
conducere şi control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din
conducerea operatorului economic sau a instituţiei, precum şi pentru cel din
structura autorităţilor publice locale, a administraţiei publice centrale şi a
instituţiilor statului.
Tematica orientativă anuală
Tematica orientativă anuală de instruire se întocmeşte de către

persoana încadrată sau desemnată să coordoneze activitatea în domeniul situaţiilor
57
de urgenţă la nivelul operatorului economic sau instituţiei publice şi se aprobă de

patron sau de conducătorul instituţiei publice.
Tematica orientativă anuală de instruire se va adapta în funcţie de :
 Categoriile de salariaţi care efectuează instruirea;

 Categoriile de instructaj care se efectuează în operatorul economic
sau instituţia publică respectivă;
 Schimbările produse în tehnologia operatorului economic;
 Modificările legislative sau a normelor care vizează managementul
 Controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale şi
îndeplinirea sarcinilor stabilite;
 Natura, frecvenţa şi amploarea incendiilor, exploziilor şi altor
situaţii de urgenţă produse pe raza teritorială a unităţii sau în sectoare de activitate
similare;
Tematica orientativă anuală de instruire, se structurează de regulă
astfel:
a) actele normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă,

activitatea de apărare împotriva incendiilor şi activitatea de protecţie civilă;
b) obligaţiile generale şi specifice ce revin fiecărei categorii de salariaţi;
c) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor

tehnologice şi cauzele potenţiale (riscurile) de incendiu şi/sau explozie specifice;
normele, regulile şi măsurile de prevenire a acestora;
d) descrierea, funcţionarea, întreţinerea şi modul de utilizare a instalaţiilor şi

sistemelor de protecţie destinate prevenirii avariilor tehnologice şi incendiilor;
e) modul de acţiune a salariaţilor în cadrul serviciilor de urgenţă şi în sprijinul

acestora pentru realizarea intervenţiei operative şi pentru limitarea şi înlăturarea
urmărilor situaţiilor de urgenţă.
4. Proceduri de instruire;
58
Instructajele în domeniul situaţiilor de urgenţă se fac pe baza unor

materiale scrise (proceduri) întocmite de persoanele desemnate şi aprobate de
conducătorul instituţiei, de manager sau de patron.
Procedurile sunt:
 specifice instructajului introductiv general;

 instructajului specific locului de muncă;
 special întocmite pentru vizitatori în grup din afara agentului economic, prin
care acestea sunt instruite sumar (în maximum 15 minute) asupra
principalelor reguli de prevenire pe care trebuie să le respecte şi sunt
atenţionate asupra pericolelor existente în anumite locuri de pe traseul
parcurs în incinta operatorului economic sau a instituţiei.
Procedurile se întocmesc de către persoana desemnată să efectueze
instructajul pe categorii de personal şi instructaje.
La întocmirea procedurilor se vor respecta următoarele cerinţe:
 conţinutul materialelor va fi în concordanţă cu bazele teoretice ale activităţii
de apărare împotriva incendiilor şi management al situaţiilor de urgenţă,
corelate cu legislaţia specifică în vigoare;
 realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne;
 conţinutul şi realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregătire al
subiecţilor cărora li se adresează.
 să fie elaborate în baza unei documentaţii bibliografice actualizate;
 să folosească terminologia specifică domeniului situaţiilor de urgenţă;
 redactarea să fie clară, concisă, fără formulări şablon;
 cunoştinţele să fie expuse în mod sistematic, într-o ordine logică;
 gradul de abstractizare să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire a
persoanelor cărora li se adresează;
 structura materialelor să asigure o alternativă şi un raport optim între
cunoştinţele teoretice şi practice corespunzătoare nivelului de pregătire a
personalului căruia îi sunt adresate;
 să cuprindă ilustraţii şi desene, ideograme şi tabele.
59
PLANIFICAREA ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
T E D P
6 2 1 3
1. Planul de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru

gestionarea situaţiilor de urgenţă;
Planul de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru

gestionarea situaţiilor de urgenţă este prevăzut de Legea nr. 481/2004 privind
protecţia civilă şi O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al
Situaţiilor de Urgenţă.
Competenţele de întocmire, avizare şi aprobare a planului de asigurare

cu resurse umane, material şi financiare sunt următoarele:
Planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare

pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă
 Întocmit : I.G.S.U.;
60
 Avizat : Comitetul naţional pentru Situaţii de Urgenţă;

 Aprobat : Guvernul României
Planul ministerial de asigurare cu resurse umane, materiale şi
financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă
 Întocmit : personalul de specialitate din minister

 Avizat : Secretariatul Tehnic Permanent;
 Aprobat : Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă.
Planul judeţean pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi
financiare necesare gestionării situaţiilor de urgenţă
 Întocmit : Centrul operaţional judeţean/al mun. Bucureşti

 Avizat : Comitetul judeţean/al mun. Bucureşti pentru situaţii
de urgenţă;
 Aprobat : Consiliul judeţean.
Planul local pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare

necesare gestionării situaţiilor de urgenţă
 Întocmit : Secretariatul tehnic al centrului operativ cu activitate

temporară;
 Avizat : Comitetul local/sectorului mun. Bucureşti pentru
 Aprobat : Consiliul local al municipiului/oraşului/comunei/
sectorului mun. Bucureşti.
Planul de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru
gestionarea situaţiilor de urgenţă, se întocmeşte anual, sens în care componentele
Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, organele centrale şi
organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniul managementului situaţiilor
de urgenţă şi funcţii de sprijin repartizate potrivit legii prevăd anual, în bugetele
proprii, fonduri pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare
necesare gestionării situaţiilor de urgenţă.
Asigurarea cu resurse umane, materiale şi financiare se va referi

exclusiv la necesarul concret pentru îndeplinirea activităţilor specifice din cadrul
fiecărei funcţii de sprijin pe care o asigură ministerele, celelalte organe centrale şi
61
organizaţiile neguvernamentale, potrivit prevederilor anexei nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de
sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile
neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.
Planurile comitetelor judeţene/al municipiului Bucureşti includ şi

planurile comitetelor locale ale localităţilor/sectoarelor de pe teritoriul judeţului/
municipiului Bucureşti.
Mai jos redăm un model al Planului local de asigurare cu resurse umane,

material şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, cu următoarele
precizări:
 Funcţiile de sprijin sunt cele repartizate Ministerului Administraţiei şi

Internelor prin H.G.R. nr. 2288/2004 pentru aprobarea repartizării
principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte
organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă. La acestea pot fi adăugate şi altele, în
funcţie de instituţiile şi operatorii economici cu atribuţii în gestionarea
situaţiilor de urgenţă din unitatea administrativ-teritorială.
 Planul urmează anual procedura de întocmire, centralizare, avizare şi
aprobare prevăzute de Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,
republicată şi O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management
al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată şi modificată
PRIMĂRIA MUN/ORAŞ/COM…………………..
SECRETARIATUL TEHNIC PERMANENT AL C.L.S.U.
APROB
CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI…………
PREŞEDINTE,
____________________
AVIZAT
CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI…………

62
PREŞEDINTE,
____________________
PLANUL LOCAL
DE ASIGURARE CU RESURSE UMANE, MATERIALE ŞI FINANCIARE

PENTRU GESTIONAREA SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ PE ANUL ………
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A - Monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum şi a efectelor

negative ale acestora
B - Informarea, înştiinţarea şi avertizarea
C - Planificarea şi pregătirea resurselor şi serviciilor
D - Comunicaţii şi informatică
E - Căutarea, descarcerarea, salvarea persoanelor
F - Evacuarea persoanelor, populaţiei sau bunurilor periclitate
G - Acordarea asistenţei medicale de urgenţă
H - Prevenirea îmbolnăvirilor în masă
I - Localizarea şi stingerea incendiilor
J - Neutralizarea efectelor materialelor periculoase
K - Asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie, persoanelor

evacuate şi altor resurse
63
L - Efectuarea lucrărilor publice şi inginereşti la construcţiile, instalaţiile şi

amenajările afectate
M - Asigurarea apei şi hranei pentru persoanele şi animalele afectate sau

evacuate
N - Asigurarea cazării şi adăpostirii persoanelor afectate sau evacuate
O - Asigurarea energiei pentru iluminat, încălzire şi alte utilităţi
P - Efectuarea depoluării şi decontaminării
R - Menţinerea şi restabilirea ordinii publice
S - Logistica intervenţiei
T - Reabilitarea zonei afectate
U - Acordarea de ajutoare de primă necesitate, despăgubiri şi asistenţă socială şi

religioasă
Tipul U/M DENUMIREA FUNCŢIEI DE SPRIJIN

resursei
(necesară/ A B C E F G H
asigurată)
Titlul II
Titlul X
Mii
F
lei
Total
Necesar
Existent pers
U Deficit
Grad de
asig.
%
Tipul resursei U/M DENUMIREA FUNCŢIEI DE SPRIJIN

(necesară/
I J K L M N P
asigurată)
Titlul II
Titlul X
Mii
F
lei
Total
U Necesar pers
Existent
64
Deficit
Grad de
asig.
%
Tipul resursei U/M DENUMIREA FUNCŢIEI DE SPRIJIN

(necesară/
R S T U . . .
asigurată)
Titlul II . . .
Titlul X
Mii
F . . .
lei
Total . . .
Necesar . . .
Existent pers . . .
U Deficit . . .
Grad de
asig.
% . . .
ÎNTOCMIT
____________________
2. Planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
Definiţie, scopuri, responsabilităţi
Planul de analiză şi acoperire a riscurilor este reglementat de Ordinul

M.A.I. nr. 132/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de
analiză şi acoperire a riscurilor şi a Structurii-cadru a Planului de analiză şi
acoperire a riscurilor.
Planul de analiză şi acoperire a riscurilor (PAAR) cuprinde riscurile

potenţiale identificate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, măsurile,
acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective.
65
Scopurile PAAR sunt :
 de a asigura cunoaşterea de către toate instituţiile, operatorii economici şi

alte entităţi leal constituite a sarcinilor şi atribuţiilor ce le revin premergător,
pe timpul şi pe timpul manifestării unei situaţii de urgenţă;
 de a crea un cadru unitar şi coerent de acţiune pentru prevenirea şi
gestionarea riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă. În acest context sunt
implicate instituţiile şi operatorii economici cu atribuţii în identificarea,
evaluarea şi controlul riscurilor, cele cu atribuţii de prevenire şi control al
respectării legalităţii în domeniul situaţiilor de urgenţă, precum şi cele cu
atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă;
 de a asigura un răspuns optim în caz de urgenţă, adecvat fiecărui tip de risc
identificat. Răspunsul este asigurat de forţele specializate şi cele
complementare, în conformitate cu atribuţiile şi funcţiile de sprijin stabilite
în competenţă conform prevederilor legale.
Responsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor
PAAR se întocmesc de comitetul judeţean/al municipiului Bucureşti

pentru situaţii de urgenţă, respectiv de comitetele locale pentru situaţii de urgenţă
şi se aprobă de consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
respectiv de consiliile locale, corespunzător unităţilor administrativ-teritoriale pe
care le reprezintă.
PAAR se actualizează la fiecare început de an sau ori de câte ori apar

alte riscuri decât cele analizate sau modificări în organizarea structurilor care,
potrivit legii, au atribuţii ori asigură funcţii de sprijin privind prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă în profil teritorial.
După elaborare şi aprobare, PAAR se depun la:
 secretariatele tehnice permanente ale comitetelor judeţene/al municipiului

Bucureşti;
 secretariatele tehnice ale centrelor operative ale comitetelor locale pentru
66
 în extras, în părţile ce-i privesc, la celelalte instituţii şi organisme cu

atribuţii în prevenirea şi gestionarea riscurilor generatoare de situaţii de
urgenţă, acestea având obligaţia să cunoască, în părţile care le privesc,
conţinutul planurilor şi să le aplice corespunzător situaţiilor de urgenţă
specifice.
STRUCTURA-CADRU
Capitolul I - Dispoziţii generale

Secţiunea I. Definiţie, scop, obiective
Secţiunea a 2-a. Responsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor
2.1. Acte normative de referinţă
2.2. Structuri organizatorice implicate
2.3. Responsabilităţi ale organismelor şi autorităţilor cu atribuţii în
domeniu
Capitolul II - Caracteristicile unităţii administrativ-teritoriale

Secţiunea 1. Amplasare geografică şi relief
a) suprafaţă, vecinătăţi;
b) forme de relief, specificităţi, influenţe;
c) caracteristicile pedologice ale solului.
Secţiunea a 2-a. Caracteristici climatic
a) regimul climatic, specificităţi, influenţe;
b) regimul precipitaţiilor - cantităţi lunare şi anuale, valori medii,
valori extreme înregistrate - vârfuri istorice;
67
c) temperaturi - lunare şi anuale, valori medii, valori extreme

înregistrate - vârfuri istorice;
d) fenomene meteorologice extreme - furtuni, tornade etc.
Secţiunea a 3-a. Reţea hidrografică
a) cursurile de apă, debite normale, creşteri înregistrate - vârfuri
istorice;
b) bazinele hidrografice, lacurile de acumulare - suprafeţe, volume;
c) caracteristicile pedologice;
d) lacuri, iazuri - suprafeţe, adâncimi;
e) acumulări piscicole - suprafeţe;
f) amenajări hidrotehnice - diguri, baraje, alte lucrări de apărare
împotriva inundaţiilor etc.
Secţiunea a 4-a. Populaţie
a) numărul populaţiei;
b) structura demografică;
c) mişcarea naturală;
d) densitatea/concentrarea populaţiei pe zone - aglomerări.
Secţiunea a 5-a. Căi de transport
a) căile de transport rutiere - autostrăzi, drumuri europene şi naţionale,
drumuri judeţene, rute de transport pentru materiale periculoase, tuneluri etc.,
precizându-se starea acestora;
b) căile de transport feroviare - triaje, tuneluri;
c) căile de transport aeriene - aeroporturi, aerocluburi etc.;
d) căile de transport subterane - metrou;
e) căile navigabile - porturi;
f) reţele de conducte magistrale - gaze, petrol şi produse petroliere etc.
68
Secţiunea a 6-a. Dezvoltare economică

a) zonele industrializate/ramuri;
b) depozite/rezervoare, capacităţi de stocare;
c) exploatările miniere, petroliere;
d) fondul funciar - terenuri agricole, suprafeţe împădurite;
e) creşterea animalelor;
f) turism/capacităţi de primire turistică;
g) apariţii de noi activităţi economice în cadrul zonei;
h) resurse naturale.
Secţiunea a 7-a. Infrastructuri locale
a) instituţii publice - cultură, ocrotirea sănătăţii etc.;
b) reţele de utilităţi, apă, canalizare, electrice, gaze, etc.
c) locuri de adunare şi cazare a populaţiei în situaţii de urgenţă - tabere
de sinistraţi.
Secţiunea a 8-a. Specific regional/local
- vecinătăţi, influenţe, riscuri transfrontaliere.
Capitolul III - Analiza riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă
Secţiunea 1. Analiza riscurilor naturale
a) fenomene meteorologice periculoase - se analizează zonele unde s-
au produs astfel de fenomene, precum şi posibilitatea apariţiei acestora în noi
locuri;
a1) inundaţii - se analizează dacă inundaţiile sunt previzibile şi cu cât
timp înainte, efectele dinamice şi dacă necesită evacuarea persoanelor, necesitatea
instalării eventualelor tabere pentru sinistraţi, starea tehnică şi de întreţinere a
lucrărilor hidrotehnice, zonele planificate a fi inundate controlat etc., se
inventariază construcţiile realizate în zone inundabile, existenţa unor măsuri de
69
protecţie suplimentare şi se analizează posibilitatea strămutării construcţiilor

respective în zone ferite de inundaţii;
a2) furtuni, tornade, secetă, îngheţ etc. - se analizează şi dacă
fenomenele respective sunt previzibile, cu cât timp înainte,
localităţile/terenurile/obiectivele care pot fi afectate şi dacă este necesară evacuarea
persoanelor;
b) incendii de pădure - se analizează posibilitatea producerii
incendiilor de această natură, perioadele şi frecvenţa acestora, suprafeţele
împădurite care pot fi afectate;
c) avalanşe - se analizează posibilitatea producerii acestora, perioadele
şi frecvenţa lor, localităţi şi amenajări care pot fi afectate;
d) fenomene distructive de origine geologică:
d1) cutremure - se au în vedere: macro- şi microzonarea seismică a
teritoriului naţional, caracteristicile fondului construit, datele statistice privind
victimele şi daunele provocate de seismele produse în anii anteriori, zonele
construite posibil a fi afectate de un cutremur major;
d2) alunecări de teren - se analizează locurile cunoscute în care se
produc astfel de fenomene, precum şi posibilele noi locuri de apariţie a acestora,
suprafeţele de teren şi construcţiile care pot fi afectate, necesitatea evacuării
persoanelor şi a instalării eventualelor tabere pentru sinistraţi.
Secţiunea a 2-a. Analiza riscurilor tehnologice
a) riscuri industriale - se analizează activităţile care prezintă pericole
de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, tipurile de
substanţe chimice periculoase folosite în procesul de producţie;
b) riscuri de transport şi depozitare de produse periculoase - se

analizează posibilele accidente care se pot produce pe reţeaua rutieră, feroviară,
fluvială şi maritimă pentru transportul materialelor periculoase, din ce se compun
transporturile şi destinaţia acestora;
b1) transport rutier - la analiza acestor riscuri se ţine cont de
infrastructura existentă, transportul materialelor periculoase, din ce se compun
transporturile şi destinaţia acestora, numărul de accidente pe kilometru şi pe an
etc.;
70
b2) transport feroviar - la analiza acestor riscuri se ţine cont de reţeaua

feroviară existentă, transportul materialelor periculoase, din ce se compune şi
destinaţia, numărul de evenimente produse şi frecvenţa acestora, numărul de
călători anual;
b3) transport fluvial şi maritim - se analizează riscurile în funcţie de
existenţa porturilor şi a căilor de transport navigabile;
b4) transport aerian - se analizează riscurile în funcţie de existenţa
aeroporturilor, capacitatea şi clasa acestora, a rutelor de zbor;
b5) transport prin reţele magistrale - se analizează riscurile în funcţie
de existenţa magistralelor de transport şi de natura produselor vehiculate;
c) riscuri nucleare - se analizează riscurile în funcţie de existenţa
obiectivelor specifice şi riscurile transfrontaliere;
d) riscuri de poluare a apelor - se inventariază locurile în care au avut
loc astfel de fenomene, precum şi posibilele noi locuri de apariţie a acestora,
zonele care ar putea fi afectate;
e) prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări - se analizează
construcţiile, instalaţiile şi alte amenajări aflate în stare avansată de degradare şi la
care există riscul de prăbuşire;
f) eşecul utilităţilor publice - se inventariază şi se analizează sistemele,
instalaţiile şi echipamentele a căror scoatere din funcţiune poate conduce la
întreruperea alimentării cu apă, gaze naturale, energie electrică şi termică pentru o
zonă extinsă din cadrul localităţii/judeţului;
g) căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos - se inventariază
locurile în care au avut loc astfel de fenomene şi consecinţele lor;
h) muniţie neexplodată - se analizează existenţa fostelor zone de
conflicte militare în care se poate afla muniţie neexplodată, utilizându-se şi datele
statistice referitoare la misiunile de asanare pirotehnică.
Secţiunea a 3-a. Analiza riscurilor biologice
Inventarierea şi analizarea surselor potenţiale de izbucnire a unor
epidemii/epizootii în construcţii, ferme zootehnice, spitale de boli contagioase,
laboratoare de analize epidemiologice, colonii de muncitori, zone locuite paupere -
fără utilităţi publice, tabere de sinistraţi sau refugiaţi etc. - şi poluările accidentale.
71
Secţiunea a 4-a. Analiza riscurilor de incendiu

Analizarea şi diferenţierea riscurilor de incendiu după context:
statistica incendiilor şi a altor situaţii de urgenţă, evidenţele existente pe localităţi,
operatori economici, instalaţii publice etc., fond construit, vegetaţie sau vehicule.
Secţiunea a 5-a. Analiza riscurilor sociale
Cuprinde referiri cu privire la analizarea riscurilor sociale în funcţie de
evidenţele existente privind adunări, târguri, festivaluri şi alte manifestări periodice
cu afluenţă mare de public şi mişcările sociale posibile, în raport de politica socială
şi situaţia forţei de muncă din zonă.
Secţiunea a 6-a. Analiza altor tipuri de riscuri
Cuprinde referiri cu privire la :
 analizarea, pe baza statisticilor, a intervenţiilor cele mai des desfăşurate, cum
sunt: descarcerări, asistenţă medicală şi transport medical, deblocări de
persoane, evacuare a apei din subsolul clădirilor, salvări de animale;
 zone geografice având o concentraţie a riscurilor de aceeaşi natură, legate de
infrastructuri şi construcţii, denumite zone de risc crescut.
Secţiunea a 7-a. Zone de risc crescut
Elementele care sunt avute în vedere pentru stabilirea zonelor de risc
crescut sunt:
a) zonele de activitate dezvoltate de-a lungul căilor de comunicaţii;
b) clădirile publice, fie datorită numărului de persoane, fie datorită
vulnerabilităţii lor, aşa cum sunt teatrele, hotelurile, spitalele, şcolile, centrele
comerciale;
c) instalaţiile tehnologice;
d) alte elemente, cum sunt: zone inundabile, zone predispuse
alunecărilor/prăbuşirilor de teren etc.
Din punctul de vedere al tipului unităţii administrativ-teritoriale, se
stabilesc 3 clasificări ale zonelor de risc:
a) zone de risc urbane;
72
b) zone de risc periurbane: comune limitrofe, oraşe, zone industriale sau

comerciale;
c) zone de risc rurale.
Capitolul IV - Acoperirea riscurilor
Secţiunea 1. Concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie-intervenţie
Elaborarea concepţiei de desfăşurare a acţiunilor de protecţie-
intervenţie constă în stabilirea măsurilor de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi a
variantelor de răspuns a forţelor de intervenţie, pe ipoteze de intervenţie calculate
în punctele vital-vulnerabile la incendiu sau vulnerabile la alte situaţii de urgenţă.
Pentru acoperirea riscurilor transfrontaliere se încheie protocoale de
colaborare cu instituţiile similare din ţările cu care există graniţe comune, care
prevăd modalităţi de informare asupra pericolelor probabile, de avertizare/alarmare
în cazul manifestării acestora, modalităţile de intervenţie comună asupra riscurilor
transfrontaliere, precum şi exerciţiile şi aplicaţiile cu participare internaţională.
Secţiunea a 2-a. Etapele de realizare a acţiunilor
Desfăşurarea intervenţiei cuprinde următoarele operaţiuni principale:
a) alertarea şi/sau alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru
intervenţie;
b) informarea personalului de conducere asupra situaţiei create;
c) deplasarea la locul intervenţiei;
d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea
dispozitivului preliminar de intervenţie;
e) transmiterea dispoziţiilor preliminare;
f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de
intervenţie;
g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi
bunurilor;
h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la
situaţia concretă;
73
i) manevra de forţe;
j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului/dezastrului;
k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului/dezastrului;
l) regruparea forţelor şi a mijloacelor după îndeplinirea misiunii;
m) stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au
favorizat evoluţia acestuia;
n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie şi a raportului de
intervenţie;
o) retragerea forţelor şi a mijloacelor de la locul acţiunii în locul de
dislocare permanentă;
p) restabilirea capacităţii de intervenţie;
q) informarea inspectorului general/inspectorului-şef/comandantului şi
a eşalonului superior;
r) analiza intervenţiilor şi evidenţierea măsurilor de
prevenire/optimizare necesare.
Secţiunea a 3-a. Faze de urgenţă a acţiunilor

În funcţie de locul, natura, amploarea şi de evoluţia evenimentului,
intervenţiile serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă sunt organizate
astfel:
a) urgenţa I - asigurată de garda/gărzile de intervenţie a/ale subunităţii
în raionul/obiectivul afectat;
b) urgenţa a II-a - asigurată de subunităţile inspectoratului judeţean/al
municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
74
c) urgenţa a III-a - asigurată de două sau mai multe unităţi limitrofe;

d) urgenţa a IV-a - asigurată prin grupări operative, dislocate la
ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă,
în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată.
Secţiunea a 4-a. Acţiunile de protecţie-intervenţie
Forţele de intervenţie specializate acţionează conform domeniului lor
de competenţă, pentru:
a) salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor
materiale, evacuarea şi transportul victimelor, cazarea sinistraţilor, aprovizionarea
cu alimente, medicamente şi materiale de primă necesitate;
b) acordarea primului ajutor medical şi psihologic, precum şi
participarea la evacuarea populaţiei, instituţiilor publice şi a operatorilor economici
afectaţi;
c) aplicarea măsurilor privind ordinea şi siguranţa publică pe timpul
producerii situaţiei de urgenţă specifice;
d) dirijarea şi îndrumarea circulaţiei pe direcţiile şi în zonele sigure;
e) diminuarea şi/sau eliminarea avariilor la reţele şi clădiri cu
funcţiuni esenţiale : staţiile de pompieri şi sediile poliţiei, spitale, clădirile
instituţiilor cu responsabilitate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, în apărarea şi
securitatea naţională, staţiile de producere şi distribuţie a energiei , rezervoare de
apă şi staţii de pompare esenţiale pentru situaţii de urgenţă, etc;
f) limitarea proporţiilor situaţiei de urgenţă specifice şi înlăturarea
efectelor acesteia cu mijloacele din dotare.
Secţiunea a 5-a. Instruirea
 instruirea forţelor de intervenţie profesioniste în colaborare cu servicile
voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă;
 pregătirea autorităţilor şi populaţiei în domeniul situaţiilor de urgenţă.
Secţiunea a 6-a. Realizarea circuitului informaţional-decizional şi de

cooperare
75
Sistemul informaţional-decizional cuprinde ansamblul măsurilor

tehnico-organizatorice luate de către entităţile competente legal, pentru
detectarea/observarea, semnalizarea, înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea în
vederea gestionării situaţiilor de urgenţă.
Informarea secretariatelor tehnice permanente ale comitetelor pentru
situaţii de urgenţă ierarhic superioare asupra locului producerii unei situaţii de
urgenţă specifică, evoluţiei acesteia, efectelor negative produse, precum şi asupra
măsurilor luate se realizează prin rapoarte operative.
Capitolul V - Resurse umane, materiale şi financiare
Alocarea resurselor materiale şi financiare necesare desfăşurării
activităţii de analiză şi acoperire a riscurilor se realizează, potrivit reglementărilor
în vigoare, prin planurile de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare
pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă.
Capitolul VI - Logistica acţiunilor
Logistica acţiunilor de pregătire teoretică şi practică, de prevenire şi
gestionare a situaţiei de urgenţă specifice se asigură de autorităţile, instituţiile şi
operatorii economici cu atribuţii în domeniu, în raport de răspunderi, măsuri şi
resurse necesare.
ANEXE
a) lista autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea
riscurilor în unitatea administrativ-teritorială
Nr. DENUMIRE COORDONATE AUTORITATE PERSOANĂ DE ATRIBUŢII ÎN

crt. AUTORITATE CONTACT PAAR,
conform
fişei nr...
1 Primar Str..,nr...tel/fax...mobil... Popescu Ion Fişa nr.
76
Primar
Tel/fax/mobil
Privat:
str...nr...
tel.........
Popescu Ion 2 Fişa nr.
viceprimar
Tel/fax/mobil
Privat:
str...nr...
tel.........
.... ............ ............. ....... ........
20 Spital Y Str..,nr...tel/fax...mobil... Popescu Ion Fişa nr.
25
Director
Tel/fax/mobil
Privat:
str...nr...
tel.........
... ........... .............. ........ .........
25 Şcoala Z Str..,nr...tel/fax...mobil... Popescu Ion Fişa nr.
25
Director
Tel/fax/mobil
Privat:
str...nr...
tel.........
... ........... .............. ........ .........
b) atribuţiile autorităţilor şi responsabililor cuprinşi în PAAR
______________________________________________________________________________
| AUTORITATEA: (denumire în clar) | Fişa nr. ________ |
|__________________________________________________________|___________________|
| I. - GESTIONAREA RISCURILOR | |
|____________________________________|_________________________________________|
| a. - monitorizarea permanentă a | se precizează ce parametri se măsoară, |
| parametrilor meteo, seismici, de | cu ce periodicitate, ce autoritate(ăţi) |
| mediu, hidrografici etc. şi | se informează asupra atingerii valorilor|
| transmiterea datelor la | critice; eventual în anexă se stabileşte|
| autorităţile competente; | structura raportului de informare |
|____________________________________|_________________________________________|
| b. - controlul preventiv al | ce operatori economici/instituţii |
| autorităţilor pe domeniu de | controlează, în ce domenii de |
77
| competenţă; | competenţă; pe cine informează asupra |
| | concluziilor; eventual periodicitatea |
| | controlului |
|____________________________________|_________________________________________|
| c. - informare preventivă a | în ce domeniu de competenţă; |
| populaţiei asupra pericolelor | periodicitate |
| specifice unităţii administrativ- | |
| teritoriale şi asupra | |
| comportamentului de adoptat în | |
| cazul manifestării unui pericol; | |
|____________________________________|_________________________________________|
| d. - exerciţii şi aplicaţii; | cu cine, în ce domeniu de competenţă; |
| | periodicitate |
|____________________________________|_________________________________________|
| II. - RESURSE NECESARE | |
|____________________________________|_________________________________________|
| a. - monitorizarea permanentă a | aparatură/echipamente de măsură/control |
| parametrilor meteo, seismici, de | necesare; loc de amplasare |
| mediu, hidrografici etc. şi | |
| transmiterea datelor la | |
| autorităţile competente; | |
|____________________________________|_________________________________________|
| b. - controlul preventiv al | materiale/echipamente necesare |
| autorităţilor pe domenii de | |
| competenţă; | |
|____________________________________|_________________________________________|
| c. - informare preventivă a | materiale informative/documentare, |
| populaţiei asupra pericolelor | rapoarte, planuri de urgenţă, pliante, |
| specifice unităţii administrativ | mass-media, filme, conferinţe, |
| teritoriale şi asupra | simpozioane, afişe, campanii |
| comportamentului de adoptat în | informative, Porţile deschise .... |
78
| cazul manifestării unui pericol; | |
|____________________________________|_________________________________________|
| d. - exerciţii şi aplicaţii; | materiale/echipamente necesare; loc de |
| | desfăşurare |
|____________________________________|_________________________________________|
| III. - INTERVENŢIE | |
|____________________________________|_________________________________________|
| a. - alarmare | ce activităţi întreprinde; cu ce |
| | mijloace; timp de intrare în acţiune |
|____________________________________|_________________________________________|
| b. - acţiuni de căutare/salvare/ | ce activităţi întreprinde; cu ce |
| descarcerare | mijloace; timp de intrare în acţiune |
|____________________________________|_________________________________________|
| c. - asistenţă medicală | ce activităţi întreprinde; cu ce |
| | mijloace; timp de intrare în acţiune |
|____________________________________|_________________________________________|
| d. - acţiuni de îndepărtare a | ce activităţi întreprinde; cu ce |
| manifestării pericolului produs | mijloace; timp de intrare în acţiune |
|____________________________________|_________________________________________|
| e. - acţiuni de limitare a | ce activităţi întreprinde; cu ce |
| consecinţelor unui pericol | mijloace; timp de intrare în acţiune |
|____________________________________|_________________________________________|
c) componenţa nominală a structurilor cu atribuţii în domeniul gestionării

d) riscuri potenţiale în localităţi/judeţe vecine;
e) hărţi de risc;
f) măsuri corespunzătoare de evitare a manifestării riscurilor, de reducere a
frecvenţei de producere ori de limitare a consecinţelor acestora;
g) sisteme existente de preavertizare/avertizare a atingerii unor valori critice şi
de alarmare a populaţiei în cazul evacuării;
79
h) tabel cuprinzând obiectivele care pot fi afectate de producerea unei situaţii

de urgenţă (seism, inundaţie, alunecare de teren, accident tehnologic etc.);
i) planuri şi proceduri de intervenţie;
j) schema fluxului informaţional-decizional;
k) locuri/spaţii de evacuare în caz de urgenţă şi dotarea acestora;
l) planificarea exerciţiilor/aplicaţiilor conform reglementărilor tehnice
specifice;
m) rapoarte lunare de informare şi analiză către prefect;
n) protocoale de colaborare cu instituţii similare din ţările cu care există graniţe
comune, în cazul producerii unor situaţii de urgenţă;
o) situaţia resurselor, tabelul cu stocul de mijloace şi materiale de apărare
existente, modul cum se acoperă deficitul din disponibilităţi locale şi cu
sprijin de la comitetul pentru situaţii de urgenţă ierarhic superior etc.;
p) reguli de comportare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă.
3. Planificarea activităţilor specifice de apărare împotriva incendiilor.
La nivelul localităţii, activitatea de prevenire este coordonată de

primar.
Organizarea activităţii de prevenire se asigură de către şeful

serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă şi se realizează prin personalul
compartimentului de prevenire, al cărui număr este dimensionat conform
reglementărilor tehnice specifice.
La planificarea activităţilor de prevenire pentru sectorul de

competenţă se au în vedere:
a) riscurile identificate din Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, frecvenţa şi

perioada de manifestare;
b) concluziile rezultate în urma activităţilor de prevenire anterioare. Pentru

aceasta sunt consultate documentele de control încheiate anterior, analizele
semestriale ale capaciăţii de apărare împotriva incendiilor a unităţii administrativ-
teritoriale, caietele cu rezultatele constatate pe timpul controalelor etc;
80
c) organizarea în sectorul de competenţă a unor activităţi tradiţionale, târguri,

expoziţii, manifestări cultural-sportive etc., care au un aflux mare de public şi mai
ales se desfăşoară pe terenuri aflate în apropierea fondului forestier, a culturilor
agricole sau zone expuse riscului de inundaţii, alunecări de teren, avalanşe etc.;
d) concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative din

localitate.
Documentele de planificare a activităţilor de prevenire la nivelul

unităţii administrative teritoriale se elaborează de către serviciile voluntare pentru
situaţii de urgenţă şi sunt:
 Graficul de control;
Graficul de control se întocmeşte într-un exemplar, care se păstrează

la şeful serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, iar câte o xerocopie a
acestuia se anexează la carnetele cu constatările rezultate din controale.
Anterior întocmirii graficului de control, şeful serviciului voluntar

pentru situaţii de urgenţă repartizează personalului compartimentului de prevenire
localităţile, cartierele, operatorii economici şi instituţiile publice ce urmează a fi
controlate.
Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al ..............
GRAFIC DE CONTROL
81
Nr. LUNA
ACTIVITATEA
Crt 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
Control la gospodăriile
populaţiei:
1 Satul :
Satul :
Satul :
Control la unităţile
sanitare:
2
Dispensar uman
Dispensar veterinar
Control la unităţile de
învăţământ:
Şcoala cu clasele I –
3
IV, satul……………….
Grădiniţa, satul….
Liceul Agricol
Controale la unităţile
4 de cult şi cultură
Biserica, satul……
Mânăstiri………
Casa de cultură…..
Căminul cultural……….
 Graficul de informare publică;
Graficul de informare publică se întocmeşte într-un exemplar, care se

păstrează la şeful serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă şi conţine
activităţile de informare a populaţiei, salariaţilor şi elevilor privind pericolele
potenţiale la locuinţe şi gospodării, operatorii economici şi instituţiile din
subordinea consiliului local, precum şi modul de comportare în situaţii de urgenţă.
 Programul de măsuri în vederea acordării asistenţei pentru prevenirea

situaţiilor de urgenţă la gospodăriile populaţiei şi evidenţei operatorilor
economici din subordinea consiliului local şi a instituţiilor publice din
sectorul de competenţă, de către şeful serviciului voluntar pentru situaţii de
urgenţă, şi se aprobă de către primar.
82
Planificarea activităţilor de prevenire în cadrul instituţiilor şi

operatorilor economici se efectuează prin serviciul privat pentru situaţii de
urgenţă, sau în lipsa acestuia de către cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, respective inspectorului de protecţie civilă.
La nivelul operatorului economic/instituţiei publice, activitatea de

prevenire este coordonată de către manager, administrator sau conducător.
Organizarea activităţii de prevenire se asigură de către şeful

serviciului privat pentru situaţii de urgenţă şi se realizează prin personalul
compartimentului de prevenire sau de personalul angajat al serviciului.
În situaţia în care instituţia sau operatorul economic nu are organizat

serviciu privat pentru situaţii de urgenţă, planificarea activităţii de prevenire şi de
control intern se face de către cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor sau inspectorului de protecţie civilă.
La planificarea activităţilor de prevenire pentru sectorul de competenţă al

serviciului privat pentru situaţii de urgenţă se au în vedere:
a) riscurile identificate, frecvenţa şi perioada de manifestare;
b) concluziile rezultate în urma activităţilor de prevenire anterioare;
c) concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative.
La instituţii şi operatori economici, planificarea activităţilor de

prevenire se întocmeşte anual prin următoarele documente:
 Graficul de control
Graficul de control se întocmeşte într-un exemplar, care se păstrează
la şeful serviciului privat pentru situaţii de urgenţă.
Serviciul privat pentru Situaţii de Urgenţă al…………….
GRAFIC DE CONTROL
83
Nr. OPERATORUL ECONOMIC/ LUNA

crt SECŢIA/ATELIERUL 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
1
2
3
4
5
 Programul serviciului de rond, de către şeful serviciului privat pentru situaţii

de urgenţă şi se aprobă de către conducătorul instituţiei publice sau de
administratorul operatorului economic.
Serviciul de rond se desfăşoară pe bază de program întocmit de şeful
serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, sau în lipsa acestuia de către cadrul
tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
APROB
conducătorul instituţiei publice, managerul
sau administratorul operatorului economic)
PROGRAMUL
serviciului de rond
ITINERARUL RONDULUI INTERVALUL ORAR PROBLEME DE URMĂRIT

(TRASEUL) DE PARCURGERE ŞI VERIFICAT
Itinerarul I
Secţia/atelierul
Itinerarul II
Secţia/atelierul
…………….. ………………. ………………
Şeful serviciului,
.................
84
PREVENIREA INCENDIILOR
CONTROLUL MODULUI DE RESPECTARE
A MĂSURILOR DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
85
T E D P
12 3 1 8
1. Formele activităţii de prevenire desfăşurate de SVSU
 Controlul.
Controlul este activitatea prin care se verifică modul de aplicare a
prevederilor legale privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, la
exploatarea şi postutilizarea construcţiilor/instalaţiilor/amenajărilor de la instituţii
publice şi operatori economici din subordinea consiliului local.
Controlul se poate efectua de către un singur voluntar al serviciului, de
doi sau mai mulţi, de cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor sau în colectiv cu alte autorităţi, cum ar fi: personalul serviciilor
profesioniste, silvicultori, salariaţi ai gărzii naţionale de mediu etc. Conform
competenţelor stabilite de lege.
 Asistenţa tehnică de specialitate

Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă pot acorda asistenţă
tehnică de specialitate la :
1. organizarea apărării împotriva incendiilor şi activităţii de protecţie civilă la

nivelul localităţii, instituţiilor şi operatorilor economici din subordinea
consiliului local;
2. Punerea în funcţiune a unor instalaţii tehnologice;
3. Organizarea activităţii de instruire a salariaţilor şi de pregătire a populaţiei în
domeniul situaţiilor de urgenţă.
 Verificarea petiţiilor cetăţenilor în materie de încălcare a normelor din

domeniul situaţiilor de urgenţă, şi formularea propunerilor în vederea
soluţionării.
86
Verificarea poate avea ca efect sancţionarea contravenţională şi

restabilirea stării de drept manifestată anterior, dar poate să nu producă
efecte în situaţia neconfirmării celor sesizate prin petiţie.
 Informarea preventivă a populaţiei
Informarea preventivă a populaţiei este o obligaţie legală a
autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a serviciilor profesioniste
pentru situaţii de urgenţă, serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă şi altor
instituţii şi operatori economici cu competenţe stabilite în prevenirea şi gestionarea
Informarea preventivă a populaţiei se face prin diverse forme, cum

sunt: articole în presă, emisiuni radio şi TV, pagina WEB a primăriei, afişe,
pliante, adunări publice, exerciţii şi aplicaţii.
2. Formele activităţii de prevenire desfăşurate de SPSU
 Controlul
Este activitatea prin care cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, şeful şi component preventivă a serviciului privat pentru
situaţii de urgenţă sau alte persoane desemnate de către conducătorul instituţiei sau
operatorului economic verifică modul de aplicare a prevederilor legale privind
apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, la exploatarea şi postutilizarea
construcţiilor/instalaţiilor/amenajărilor de la instituţiile publice şi operatorii
economici în care sunt încadraţi.
 Serviciul de rond
Serviciul de rond se execută de către personalul angajat al serviciului
privat pentru situaţii de urgenţă, problemele urmărite şi verificate fiind cele
stabilite în program.
 Supravegherea
Supravegherea se organizează atunci când în sectorul de competenţă
se desfăşoară lucrări cu foc deschis, de reparaţii sau de punere în funcţiune a unor
instalaţii.
87
Supravegherea se execută din dispoziţia şefului serviciului privat

pentru situaţii de urgenţă, care va stabili personalul şi măsurile necesare în vederea
preîntâmpinării apariţiei unor situaţii de urgenţă.
În funcţie de complexitatea operaţiunii, şeful serviciului privat pentru

situaţii de urgenţă stabileşte locul şi durata supravegherii, precum şi personalul şi
tehnica de intervenţie necesare preîntâmpinării apariţiei unor situaţii de urgenţă.
 Instruirea preventivă
Instruirea preventivă a salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se
face în conformitate cu prevederile Ord. M.A.I. nr. 712/2005 pentru aprobarea
Dispoziţiilor privind instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă, modificat cu
Ord. M.A.I. nr. 786/2005
3. Controlul intern de prevenire;
Controlul intern de prevenire este asigurat, în unităţile administrativ

teritoriale, de primar prin serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă. În acest sens
sunt elaborate documentele de planificare, de încheiere a controalelor şi de analiză
a activităţii în domeniul respectiv.
Metodologia de planificare, organizare şi desfăşurare a controlului de
prevenire cuprinde :
1. Planificarea controlului;
Planificarea activităţilor de prevenire se realizează anual, prin:
Graficul de control. Graficul de control se întocmeşte într-un
exemplar, care se păstrează la şeful serviciului voluntar pentru situaţii de
urgenţă, iar câte o xerocopie a acestuia se anexează la carnetele cu
constatările rezultate din controale. Anterior întocmirii graficului de control,
şeful serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă repartizează personalului
compartimentului de prevenire localităţile, cartierele, operatorii economici şi
instituţiile publice ce urmează a fi controlate.
Graficul de informare publică. Graficul de informare publică se
întocmeşte într-un exemplar, care se păstrează la şeful serviciului voluntar
pentru situaţii de urgenţă şi conţine activităţile de informare a populaţiei,
88
salariaţilor şi elevilor privind pericolele potenţiale la locuinţe şi gospodării,

operatorii economici şi instituţiile din subordinea consiliului local, precum şi
modul de comportare în situaţii de urgenţă.
Programul de măsuri în vederea acordării asistenţei pentru
prevenirea situaţiilor de urgenţă la gospodăriile populaţiei;
Evidenţa operatorilor economici din subordinea consiliului local şi a
instituţiilor publice din sectorul de competenţă.
Documentele de planificare se întocmesc de către şeful serviciului
voluntar pentru situaţii de urgenţă, şi se aprobă de către primar.
La planificarea activităţilor de prevenire pentru sectorul de

competenţă se au în vedere:
a) riscurile identificate din Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, frecvenţa şi
perioada de manifestare;
b) concluziile rezultate în urma activităţilor de prevenire anterioare;
c) organizarea în sectorul de competenţă a unor activităţi tradiţionale, târguri,
expoziţii, manifestări cultural-sportive;
d) concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative din
localitate.
La municipii, oraşe şi comune, activităţile de prevenire în sectorul de
competenţă se desfăşoară:
a) de două ori pe an, de regulă primăvara şi toamna, la gospodăriile
populaţiei;
b) premergător începerii anului şcolar şi sezonului rece, la unităţile de
învăţământ;
c) o dată pe an, la operatorii economici şi instituţiile publice din
subordinea consiliului local;
d) anterior şi pe timpul adunărilor sau manifestărilor publice;
e) la solicitarea conducătorilor operatorilor economici din sectorul de
competenţă, cu care s-au încheiat contracte de intervenţie;
f) pentru verificarea petiţiilor cetăţenilor în probleme privind situaţiile
de urgenţă, cu scopul de a face propuneri primarului pentru soluţionarea acestora.
2. Pregătirea controlului;
Pregătirea controlului este etapa în care voluntarii din componenta
preventivă şi alte persoane împuternicite studiază următoarele documente:
89
a) reglementările specifice: acte normative, decizii şi dispoziţii

emanate de la autorităţile competente etc.
b) documentele de control proprii şi ale serviciilor profesioniste pentru
situaţii de urgenţă, întocmite anterior;
c) situaţia operativă specifică;
d) alte materiale documentare/informative.
3. Desfăşurarea controlului
Constă în derularea următoarelor activităţi:
 Prezentarea la conducătorul unităţii/proprietarul gospodăriei, ocazie cu care

se arată scopul şi durata activităţii, precum şi prezentarea legitimaţiei de
control;
 Desfăşurarea activităţii în teren prin fixarea neregulilor depistate în agenda
de lucru;
 Îndepăraterea pericolelor iminente de incendiu (surprinderea unei persoane
care fumează în loc nepermis, oprirea unor lucrări cu foc deschis desfăşurate
fără permis de lucru cu foc, dispunerea decuplării de la energia electrică a
unor consumatori care funcţionează în condiţii care creează pericol de
incendiu).
4. Încheierea controlului
La municipii, oraşe şi comune, controalele se finalizează prin

completarea neregulilor depistate în gospodărie în carnetul de control sau
întocmirea notei de control, în situaţia controalelor efectuate în cadrul operatorilor
economici şi instituţiilor din subordinea consiliului local.
La încheierea controlului proprietarul, în cazul gospodăriilor,

semnează de luare la cunoştinţă, iar conducătorul unităţii, în cazul instituţiilor şi
operatorilor economici semnează şi ştampilează nota de control.
Şeful serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă înmânează

primarului, săptămânal, toate documentele de control încheiate în săptămâna
anterioară, în vederea constatării contravenţiilor şi aplicării sancţiunilor
contravenţionale, conform reglementărilor în vigoare.
90
Pe baza constatărilor rezultate, şeful serviciului voluntar pentru situaţii

de urgenţă întocmeşte, semestrial, analiza activităţii de prevenire şi a neregulilor
constatate, pe care o supune dezbaterii consiliului local, şi propune măsuri pentru
remedierea acestora.
*
* *
La instituţii şi operatori economici controlul intern este asigurat de
conducătorul unităţii prin cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor sau serviciul privat pentru situaţii de urgenţă.
Metodologia de control este aceiaşi ca la unităţile administrativ
teritoriale cu particualrităţile specifice, astfel:
1. Planificarea controlului
Activităţile de prevenire în sectorul de competenţă se desfăşoară:
a) semestrial - control la secţiile şi instalaţiile care prezintă riscuri;
b) zilnic - serviciu de rond, conform programului;
c) la solicitarea şefilor de lucrări, instalaţii sau secţii - supraveghere.
2. Pregătirea controlului
Premergător controlului se studiază:
a) reglementările specifice;
b) documentele de control proprii şi ale serviciilor profesioniste pentru situaţii
de urgenţă, întocmite anterior;
c) situaţia operativă specifică;
d) alte materiale documentare/informative.
3. Desfăşurarea controlului
Controlul se execută de către şeful de serviciu şi de personalul
compartimentului/specialiştii de prevenire.
Pe timpul controlului se urmăreşte respectarea prevederilor actelor
normative şi ale celorlalte reglementări privind apărarea împotriva incendiilor şi
protecţia civilă.
4. Încheierea controlului
După finalizarea activităţii preventive, personalul desemnat prezintă
şefului serviciului privat pentru situaţii de urgenţă documentele întocmite, în
vederea stabilirii măsurilor pentru remedierea neregulilor care nu au putut fi
soluţionate.
Finalizarea controlului se realizează prin consemnarea neregulilor în
Nota de control sau Registrul cu constatările din serviciul de rond.
91
La încheierea activităţii de supraveghere, personalul desemnat să

execute supravegherea comunică şefului serviciului privat pentru situaţii de
urgenţă despre finalizarea acesteia.
5. Documente încheiate în activitatea de control
La municipii, oraşe şi comune, documentele încheiate în activitatea de

control sunt :
a) carnetele cu constatările rezultate din controale – utilizate pentru
consemnarea neregulilor depistate pe timpul controlului la gospodăriile
populaţiei.
C A R N E T10
cu constatările rezultate din control
Gospodăria dl .........., str. ............. nr. ......

Termen de Semnătura de luare
Data controlului Constatări
remediere la cunoştinţă
b) nota de control – se întocmeşte la instituţiile publice şi operatorii economici

din subordinea consiliului local. Nota de control se întocmeşte în două exemplare,
exemplarul numărul unu fiind înmânat reprezentantului unităţii controlate.
Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al ..........................................
NOTĂ DE CONTROL11
Nr. .......... din .................
Încheiată astăzi, cu prilejul controlului privind apărarea împotriva incendiilor şi

protecţia civilă, executat potrivit art. .... din ........... (se va înscrie actul normativ).
10
Anexa 4 la Ord.M.A.I. nr. 160/2007 pentru aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, desfăşurare şi
finalizare a activităţii de prevenire în situaţii de urgenţă prestate de serviciile voluntare şi private pentru situaţii de
urgenţă.
11
urgenţă.
92
PROPRIETAR
OPERATOR ECONOMIC/INSTITUŢIE
NUMĂR DE ÎNREGISTRARE LA REGISTRUL COMERŢULUI
PERIOADA CONTROLULUI
SPECIALIST DIN COMPARTIMENTUL DE PREVENIRE
PARTICIPANŢI DIN PARTEA OPERATORULUI ECONOMIC/INSTITUŢIEI
CONTROLATE
1. NEREGULI CONSTATATE
Se vor menţiona toate încălcările actelor normative care reglementează activitatea de prevenire
a incendiilor şi protecţie civilă.
2. MĂSURI
Se vor înscrie măsurile pentru înlăturarea neregulilor constatate.
Reprezentantul Serviciului Voluntar Reprezentantul

pentru Situaţii de Urgenţă, beneficiarului,
.................................... ..........................
(numele şi prenumele în clar şi (numele şi prenumele în clar şi
semnătura) semnătura)
Se va aplica ştampila beneficiarului.
CARNET
cu constatările rezultate din control
INDICAŢII DE FOLOSIRE
Situaţiile de urgenţă la gospodăriile populaţiei pot fi preîntâmpinate dacă
populaţia cunoaşte şi respectă regulile şi măsurile de prevenire a acestora.
Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă au obligaţia de a desfăşura
activităţi pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă în localităţile unde sunt constituite
şi de a face cunoscute cetăţenilor regulile şi măsurile de preîntâmpinare a acestora.
Carnetul cuprinde principalele reguli şi măsuri de prevenire a situaţiilor de
urgenţă la gospodăriile populaţiei, pe baza cărora personalul compartimentului de
prevenire execută controlul şi stabileşte măsuri în raport cu situaţia găsită la faţa
locului.
Neregulile constatate vor fi înscrise în carnet sub formă prescurtată.
Exemplu: Într-o gospodărie s-a constatat că proprietarul foloseşte focul deschis
sau mijloace de iluminat cu flacără deschisă pe lângă furaje sau alte materiale
combustibile; în loc de a se înscrie în întregime neregula în carnet, se va înscrie:
punctul 2b, ceea ce corespunde cu încălcarea prevăzută în îndrumător la punctul
respectiv.
93
Dacă anumite încălcări nu sunt prevăzute în carnet, atunci acestea se înscriu în

întregime fără a se mai folosi forma prescurtată.
Este indicat ca la gospodăriile în care s-au constatat nereguli să se execute
verificări ulterioare pentru a vedea dacă acestea s-au remediat, fără a se aştepta al
doilea control periodic.
Pentru mai multă eficacitate a controlului, personalul compartimentului de
prevenire va explica cetăţenilor în ce constau neregulile, ce trebuie făcut pentru
remedierea lor şi mai ales urmările posibile ale acestora, folosind în acest scop
exemple de incendii provocate de neglijenţa sau de nerespectarea regulilor de
prevenire a altor situaţii de urgenţă.
De asemenea, vor face recomandări cu privire la modul de salvare a oamenilor şi
de evacuare a animalelor în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă.
1. Reguli şi măsuri de prevenire la grajduri, magazii şi alte dependinţe:
a) este interzis a se intra în aceste construcţii cu lumânări, chibrituri aprinse sau
lămpi de petrol, iluminatul realizându-se cu corpuri de iluminat electrice prevăzute
cu globuri de protecţie sau cu felinare de vânt în stare bună; cablurile electrice vor
fi pozate numai pe materiale incombustibile;
b) se interzice fumatul sau accesul cu foc deschis în aceste spaţii;
c) uşile grajdurilor vor fi construite fără praguri şi se vor deschide spre exterior.
Nu este permisă blocarea uşilor cu diferite obiecte sau materiale;
d) încălzirea grajdurilor este admisă numai cu sobe cu acumulare de căldură, iar
aprinderea şi alimentarea focului trebuie să se facă numai din exterior;
e) se interzice depozitarea în magazii sau în alte dependinţe a oricărui fel de
carburant în cantitate mai mare decât cea stabilită de reglementările în vigoare;
f) este interzisă folosirea afumătorilor improvizate, care prezintă pericol de
incendiu, în magazii, şuri sau instalate în apropierea materialelor combustibile.
2. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire la depozite de furaje, paie şi
alte materiale:
a) furajele, paiele şi alte materiale combustibile vor fi depozitate, după
posibilităţi, cât mai departe de casă, bucătării de vară, cuptoare, magazii etc.;
b) este interzisă folosirea focului deschis sau a mijloacelor de iluminat cu flacără
deschisă pe lângă furaje şi materiale combustibile;
c) focurile deschise făcute în curţi, la o distanţă mai mare de 10 m faţă de
depozitele de furaje, paie şi alte materiale, trebuie atent supravegheate, în locuri
special amenajate (gropi), iar pe timp de vânt sunt interzise.
3. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire la folosirea bucătăriilor de
vară, cuptoarelor şi maşinilor de gătit:
94
a) este interzis a se instala cuptoare, maşini de gătit sau bucătării de vară

improvizate în apropierea grajdurilor, şurilor, locurilor de depozitare a furajelor şi
a altor materiale combustibile;
b) este interzis a se scoate burlanele de metal pe fereastră sau pe sub streaşină
fără să fie izolate pe părţile combustibile ale construcţiei. Izolaţia se face pe o
distanţă de 40 cm de o parte şi de alta a locului de trecere, prin lăsarea unei distanţe
de 15 cm între faţa exterioară a burlanului şi elementele combustibile, precum şi
prin îmbrăcarea burlanului cu un strat gros de 5 cm din vată de sticlă tencuită sau
cu un strat echivalent de azbest. Când acoperişul este construit din material
combustibil, nu este permisă scoaterea burlanului sub streaşină;
c) este interzisă aruncarea la întâmplare, pe lângă furaje, şuri, grajduri sau alte
materiale combustibile, a cenuşii. Cenuşa se va depozita într-o groapă anume
amenajată, după ce mai întâi a fost stins cu apă jăraticul rămas în ea.
4. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor la
instalarea şi folosirea sobelor:
a) sobele de metal nu trebuie să fie instalate la o distanţă mai mică de 1 m faţă
de pereţii din lemn sau din alte materiale ce se pot aprinde uşor. Când pereţii de
scândură sunt izolaţi, distanţa poate fi de 70 cm. Izolarea se face prin căptuşirea
peretelui cu cărămizi aşezate pe muchie, pe o suprafaţă care să depăşească cu 50
cm dimensiunile sobei, vertical şi orizontal;
b) este interzis ca sobele de metal să fie aşezate direct pe duşumeaua de
scânduri. Dacă înălţimea picioarelor sobelor depăşeşte 25 cm, ele vor fi aşezate pe
un postament de cărămidă în grosime de 7 cm. Dacă picioarele sobelor au
înălţimea sub 25 cm, postamentul va avea grosimea de 25 cm. Postamentul trebuie
să depăşească perimetrul sobei cu 25 cm, iar în faţa uşii cu 50 cm;
c) nu este permis să se folosească sobe cu uşiţele defecte;
d) este interzis a se aprinde focul în sobă cu benzină sau cu alte lichide
inflamabile, în asemenea condiţii încât să prezinte pericol de incendiu, ori să se
ardă în sobă lemne lungi, netăiate, care pe timpul arderii nu intră în întregime în
sobă;
e) sobele de cărămidă vor avea pe duşumea, în faţa uşilor, o tablă metalică cu
dimensiunile de 70 x 50 cm;
f) nu este permis să se pună la uscat la mai puţin de 1 m depărtare de sobele
metalice haine, rufe sau alte obiecte casnice care se pot aprinde uşor. De asemenea,
astfel de obiecte nu trebuie să se pună pe sobele de zid sau în imediata lor
apropiere;
g) focul în sobe nu trebuie lăsat fără supraveghere sau în grija copiilor;
h) se va urmări ca sobele de metal sau de cărămidă să nu se încălzească peste
măsură, deoarece pot aprinde uşor obiectele din jur.
95
5. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor la

instalarea şi folosirea coşurilor şi burlanelor:
a) coşurile de zid vor fi izolate faţă de elementele combustibile ale planşeelor şi
acoperişurilor astfel:
- la trecerea prin planşeu, prin îngroşarea zidăriei de cărămidă a coşurilor la 25
cm. În spaţiul dintre coş şi planşeu se introduc un strat de azbest sau două straturi
de pâslă îmbibate cu argilă;
- la trecerea prin acoperiş, prin lăsarea unei distanţe de cel puţin 10 cm între faţa
exterioară a zidăriei coşului şi elementele acoperişului, iar golul produs se închide
cu un şorţ de tablă;
b) nu este permis ca în coşuri să fie zidite elemente combustibile ale
acoperişului, planşeului etc.;
c) coşurile se prelungesc deasupra acoperişului cu 0,5 - 0,8 m;
d) coşurile de zid vor fi permanent întreţinute fără crăpături şi curăţate. Este
interzis a se folosi coşurile de zid netencuite;
e) burlanele din metal nu vor fi instalate la o distanţă mai mică de 70 cm faţă de
pereţii de scândură sau paiantă.
6. Respectarea regulilor de prevenire a incendiilor la folosirea energiei electrice:
a) este interzisă folosirea instalaţiilor şi aparatelor electrice defecte sau
improvizate, cu conductori neizolaţi, cu prize sau întrerupătoare defecte, doze şi
derivaţii fără capace etc.;
b) este interzisă înlocuirea siguranţelor electrice cu sârmă, cuie etc. Siguranţele
arse vor fi înlocuite numai de electrician autorizat;
c) nu este permisă lăsarea sub tensiune, fără supraveghere, a niciunui fel de
aparat electric: fier de călcat, reşou, radiator etc.;
d) este interzisă executarea sau modificarea instalaţiilor electrice de către
persoane neautorizate;
e) fiarele de călcat vor fi aşezate pe timpul folosirii pe suporţi de sârmă sau de
cărămidă.
7. Respectarea regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor la folosirea
lămpilor de iluminat şi de gătit cu lichide inflamabile, precum şi la folosirea
acestor lichide:
a) lămpile de iluminat şi de gătit cu petrol trebuie să fie în stare bună, rezervorul
nu trebuie să fie spart, să aibă scurgeri, iar umplerea rezervoarelor trebuie să se
facă când lămpile sunt stinse;
b) este interzisă aşezarea lămpilor de iluminat sau de gătit în apropierea
obiectelor care se pot aprinde uşor sau în locuri unde din neglijenţă ar putea fi
răsturnate, dând naştere la incendii;
96
c) lămpile de iluminat sau de gătit nu trebuie lăsate fără supraveghere pe timpul

funcţionării lor;
d) este interzis să se depoziteze în locuinţe lichide inflamabile în cantităţi mai
mari de 25 litri. Această cantitate se va păstra în bidoane adecvate (metalice) bine
închise şi la locuri ferite de posibilitatea incendierii;
e) curăţarea cu substanţe uşor inflamabile a parchetelor, a duşumelelor, a
hainelor etc. nu este permisă în încăperi unde este aprins focul.
8. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire privitoare la folosirea
buteliilor de gaze lichefiate (aragaz):
a) este interzisă folosirea flăcării pentru verificarea etanşeităţii buteliei,
garniturilor, regulatorului şi furtunului;
b) buteliile de gaze lichefiate nu se vor folosi fără regulator de presiune, cu
garnituri deteriorate, cu furtun de cauciuc ce prezintă porozităţi, crăpături sau
lărgiri la capete;
c) buteliile de gaze lichefiate nu se vor păstra în apropierea surselor de căldură
sau sub acţiunea directă a razelor solare. Distanţa dintre butelie şi maşina de aragaz
va fi de 1 m, iar faţă de o sursă de căldură cu o flacără deschisă, de cel puţin 2 m;
d) este interzis a se folosi buteliile în poziţie culcată sau înclinată; ele se vor
folosi doar în poziţie verticală. Nu este permisă încălzirea buteliilor. Aprinderea
focului, în cazul folosirii gazelor lichefiate, se va face respectându-se principiul
"gaz pe flacără";
e) este interzisă trecerea (transvazarea) gazului din butelie în orice alte
recipiente.
9. Respectarea regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor în podurile caselor:
a) este interzisă construirea de boxe de lemn sau depozitarea de materiale
lemnoase, furaje ori de alte materiale combustibile în podurile caselor;
b) nu este permisă folosirea podurilor pentru bucătării sau spălătorii;
c) este interzisă folosirea afumătorilor improvizate în poduri;
d) este interzisă folosirea pentru iluminatul în poduri a lumânărilor etc.; pentru
iluminat se vor folosi felinare de vânt în stare bună de funcţionare.
10. Educarea copiilor şi supravegherea lor pentru a nu provoca incendii:
a) copiii nu trebuie lăsaţi singuri în încăperi în care sunt sobe de încălzit sau de
gătit, lămpi cu petrol pentru iluminat ori gătit în stare de funcţionare;
b) copiii nu trebuie lăsaţi să se joace cu focul (lămpi, lumânări, chibrituri,
brichete, artificii etc.). Asemenea mijloace nu trebuie lăsate la îndemâna lor.
11. Respectarea regulilor privind protecţia împotriva inundaţiilor în zonele unde
acest risc se manifestă cu precădere:
a) curăţarea şi întreţinerea şanţurilor şi rigolelor;
97
b) interzicerea blocării sau obturării podurilor ori podeţelor cu materiale care ar

împiedica scurgerea apei.
12. Respectarea regulilor şi modului de comportare stabilite de autorităţi pentru
diferite situaţii de urgenţă, în funcţie de riscurile identificate în plan teritorial.
Documentele întocmite la serviciile private pentru situaţii de urgenţă sunt:
a) Nota de control
Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă al ........................................
NOTĂ DE CONTROL12
Nr. .......... din .................
Încheiată astăzi, cu prilejul controlului privind apărarea împotriva incendiilor şi

protecţia civilă, executat potrivit art. ....... din ........ (se va înscrie actul normativ).
PROPRIETAR*)
SECŢIA/ATELIERUL,
OPERATORUL ECONOMIC/INSTITUŢIA*)
NUMĂR DE ÎNREGISTRARE LA REGISTRUL COMERŢULUI*)
SPECIALIST DIN COMPARTIMENTUL DE PREVENIRE
PARTICIPANŢI DIN PARTEA OPERATORULUI ECONOMIC/INSTITUŢIEI
CONTROLATE*)
1. NEREGULI CONSTATATE
Se vor menţiona toate încălcările actelor normative care reglementează activitatea de prevenire
a incendiilor şi protecţie civilă.
2. MĂSURI
Se vor înscrie măsurile pentru înlăturarea neregulilor constatate.
Reprezentantul Serviciului Privat Şeful secţiei/atelierului/

pentru Situaţii de Urgenţă, Reprezentantul beneficiarului,
................................. ..................................
(numele şi prenumele în clar şi (numele şi prenumele în clar şi
12
urgenţă.
98
semnătura) semnătura)
Se va aplica ştampila beneficiarului*).

*) Se va completa numai în cazul în care controalele se execută la alte instituţii
publice/operatori economici din sectorul de competenţă, cu care s-au încheiat
contracte/convenţii.
b) Registrul cu constatările din serviciul de rond
Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă al ...........................
REGISTRU13
cu constatările din serviciul de rond
Semnătura Măsuri
Nr. Secţia/atelierul Constatări/ Măsuri conducătorului dispuse de
Data şi ora
crt. controlate încălcări dispuse/luate locului de şeful
muncă serviciului
13
urgenţă.
99
DOCUMENTE ELABORATE
ÎN DOMENIUL APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
T E D P
18 6 1 11
1. Acte de autoritate, documente specifice şi evidenţe

întocmite de autorităţile administraţiei publice locale;
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea

împotriva incendiilor emise de consiliul judeţean/Consiliul General al
Municipiului Bucureşti sunt:
a) hotărârea de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent

judeţului sau municipiului Bucureşti;
Planul se întocmeşte de către comitetul judeţean/al mun. Bucureşti
pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de către consiliul judeţean/general al mun.
Bucureşti
b) reguli şi dispoziţii specifice de apărare împotriva incendiilor pentru

domeniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;
Regulile şi dispoziţiile se elaborează şi se aprobă în consiliul local,
potrivit competenţei legale, în baza Hotărârii de Guvern care atestă domeniul
public şi privat al judeţului, municipiului, oraşului sau comunei.
c) raportul anual de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de organul
administraţiei publice locale se analizează, conform legii, semestrial sau anual,
precum şi cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor incendii.
Analiza se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmit/

întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
100
Raportul de analiză conţine următoarele:
o implementarea noilor prevederi legale;

o stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;
o deficienţele care se manifestă în domeniul apărării
o concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a
personalului;
o relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor;
o asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor
tehnice de apărare împotriva incendiilor;
o eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii
în domeniul apărării împotriva incendiilor;
o propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.
Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-
verbal, iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la
cunoştinţă persoanelor interesate.
La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele

consiliului judeţean, primarul, şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor şi şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni
în raport.
d) programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

Programele de optimizare se elaborează în urma evaluării capacităţii
de apărare împotriva incendiilor şi vizează, în principal măsuri de îmbunătăţire a
activităţii de prevenire, modernizări ale instalaţiilor de detectare, semnalizare şi
stingere echipamentelor şi intervenţie în situaţii de urgenţă.
e) hotărâre de înfiinţare a unor centre de formare şi evaluare a personalului

din serviciile publice voluntare pentru situaţii de urgenţă;
Potrivit Legii nr. 481/2004 privind protecţia civilă centrele de formare
şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţă se înfiinţează, în
condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
101
f) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu

atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea

împotriva incendiilor emise de prefect sunt măsurile obligatorii privind apărarea
împotriva incendiilor, valabile la nivelul judeţului.
Aceste măsuri pot căpăta forma unor ordine ale prefectului prin care
să se instituie măsuri obligatorii de prevenire a incendiilor în anumite situaţii cum
ar fi: oprirea sau restrângerea unor activităţi cu risc ridicat de incendiu pe timpul
perioadelor caniculare sau secetoase, înlăturarea resturilor vegetale din apropierea
drumurilor naţionale, autostrăzi etc.
Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de

consiliul local sunt:
a) decizia de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor

aferent unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă.
Planul se întocmeşte de către comitetul local pentru situaţii de urgenţă
şi se aprobă de consiliul local prin hotîrâre.
b) hotărâri privind modul de organizare a apărării împotriva incendiilor

în unitatea administrativ-teritorială;
Acestea pot fi:
 stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva

incendiilor;
 organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
 planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul
depistării, cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot
favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;
 aprobarea raportului de analiză periodică a capacităţii de apărare
 programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;
 realizarea unor sisteme operative de observare şi anunţare a incendiului,
precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
102
 planificarea intervenţiei în unitatea administrativ-teritorială;

 reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în
relaţiile generate de contracte/convenţii.
c) reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, corelate

cu nivelul şi natura riscurilor locale;
În urma analizei riscurilor în profil teritorial consiliul local, comitetul
local pentru situaţii de urgenţă sau primarul, pot în funcţie de competenţele legale,
să instituie reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor pentru
eliminarea sau atenuarea riscurilor specifice.
Aceste reguli şi măsuri pot viza domeniile industraiale, de construcţii

sau activităţi cu risc ridicat de incendiu sau perioade în care riscurile de incendiu
cresc peste limitele acceptabile.
d) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a

fumatului;
Consiliul local emite acest act de autoritate pentru instituţiile şi
operatorii economici din subordinea sa, precum şi pentru zonele aflate în
proprietatea public sau privată a municipiului, oraşului sau comunei, după caz.
e) raportul semestrial de evaluare a capacităţii de apărare împotriva

incendiilor;
Raportul se elaborează pe structura prevăzută mai sus, la Consiliul
judeţean.
f) măsuri de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

Aceste măsuri pot viza:
 eficientizarea activităţii de prevenire a incendiilor;

 eficientizarea instruirii în domeniul situaţiilor de urgenţă;
 mărirea fiabilităţii unor sisteme de detectare, semnalizare şi stingere a
incendiilor etc.;
 eficientizarea organizării apărării împotriva incendiilor pe locurile de
muncă;
103
g) documente privind serviciul public voluntar pentru situaţii de

urgenţă: hotărâre de înfiinţare, regulament de organizare şi
funcţionare, dispoziţie de numire a şefului serviciului;
I. Dosarul privind organizarea şi înzestrarea serviciului voluntar pentru situaţii
de urgenţă
I.1. Hotărârea consiliului local de înfiinţare, organigrama şi numărul de personal

ale serviciului voluntar
I.2. Contractele de voluntariat încheiate între consiliul local şi voluntari
I.3. Contractele de intervenţie
I.4. Tabel nominal cu personalul, în funcţie de structurile din care acesta face
parte, şi modul de înştiinţare
I.5. Tabel cu necesarul de tehnică, aparatură şi materiale, în funcţie de structura

serviciului voluntar
I.6. Tabel cu materialele şi tehnica existente în dotare
I.7. Evidenţa referatelor prin care se solicită completarea dotării cu tehnică,

aparatură şi materiale a serviciului voluntar, întocmite de şeful serviciului
I.8. Schema legăturilor de comunicaţii ale forţelor ce acţionează în cazul

situaţiilor de urgenţă
II. Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului voluntar pentru

situaţii de urgenţă
III. Dosar privind intervenţia serviciului voluntar
III.1. Planuri de intervenţie (de răspuns) în funcţie de riscurile identificate în

sectorul de competenţă
III.2. Planuri de cooperare
III.3. Planul de evacuare în caz de urgenţă
104
III.4. Planurile sau schiţele localităţilor din sectorul de competenţă pe care sunt
marcate zonele locuite, amplasarea agenţilor economici şi instituţiilor, sursele de
alimentare cu apă, zonele greu accesibile şi vulnerabile la riscuri
III.5. Planul de analiză şi acoperire a riscurilor
IV. Dosar privind pregătirea personalului
IV.1. Planul de pregătire profesională anuală şi lunară, pe teme şi exerciţii
IV.2. Registrul de evidenţă a participării la pregătirea profesională şi

calificativele obţinute
IV.3. Planificarea exerciţiilor şi aplicaţiilor
V. Dosar operativ
V.1. Registrul cu note de anunţare şi de evidenţă a intervenţiilor
V.2. Organizarea intervenţiei pe ture de serviciu
V.3. Raportul de intervenţie
VI. Registrul istoric al serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă
VII. Registrul de control
VIII. Programul de măsuri în vederea acordării asistenţei pentru prevenirea

situaţiilor de urgenţă la gospodăriile populaţiei
VIII.1. Graficul controalelor la gospodăriile populaţiei
VIII.2. Carnetele cu constatările rezultate din controale
VIII.3. Graficul de informare publică
IX. Dosar tehnic
IX.1. Planul de asistenţă la autospecialele şi utilajele de intervenţie
IX.2. Dosarul tehnic al mijloacelor de înştiinţare-alarmare
105
h) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de

specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor,
conform legii.
Documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise
de primar sunt:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
b) fişa localităţii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judeţean/al

municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, conform modelului prezentat în
anexa nr. 6 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a
activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului
administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006. Un exemplar din fişa localităţii se
trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de
urgenţă;
c) raport de analiză a dotării cu mijloace de apărare împotriva incendiilor,

întocmit anual, la o dată anterioară definitivării bugetului local.
Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor la

unităţile administrativ-teritoriale trebuie să cuprindă cel puţin:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
b) fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului

Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c) avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile,

instalaţiile tehnologice şi pentru alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de
documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
d) date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de

urgenţă, conform criteriilor de performanţă;
e) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de

închiriere/convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a
numărului şi termenului de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele
pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miriştilor;
106
f) rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de

urgenţă;
g) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
h) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar

pentru situaţii de urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea
acestora;
i) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii

de stat competente;
j) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma

constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
2. Acte de autoritate, documentele specifice şi evidenţe întocmite în cadrul

instituţiilor publice şi operatorilor economici
Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de

administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sunt:
a) dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a

responsabilităţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
b) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale

salariaţilor la locurile de muncă;
c) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a

fumatului;
d) dispoziţie privind organizarea instruirii personalului;
e) dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de

urgenţă ori contract/convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă;
107
f) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării

ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de
securitate la incendiu;
g) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea,

manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice
produselor sale;
h) convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe

linia apărării împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de
folosinţă asupra bunurilor imobile/antrepriză;
i) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de

specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;
j) măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele

caniculare sau secetoase.
Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale

operatorilor economici/instituţiilor trebuie să cuprindă cel puţin:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ-

teritoriale, în partea ce revine operatorului economic/instituţiei;
b) fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la

Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de
prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi
internelor nr. 1.474/2006. Un exemplar din fişa obiectivului se trimite la
inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva

incendiilor;
d) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate

la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
e) avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de

documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
108
f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru

mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de
protecţie utilizate;
g) registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a

incendiilor, copii după atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea,
montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează servicii
în domeniu;
h) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
i) date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de

j) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat

contracte de închiriere/convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al
acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului;
k) planurile de protecţie împotriva incendiilor;
l) evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului

propriu/utilizatorilor construcţiei;
m) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate

concluziile rezultate din efectuarea acestora;
n) rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de

urgenţă;
o) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
p) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
q) grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor

producătorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme
care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;
r) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau

ale autorităţii de stat competente;
109
s) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate

în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în
domeniu.
Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva

incendiilor se actualizează de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:
a) s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor

tehnice care au stat la baza emiterii acestora;
b) s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite

conform acestora;
c) s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la

specificul activităţii.
Operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice ce

desfăşoară activităţi în domeniu reglementat de o autoritate, dar care nu au numărul
de salariaţi stabilit conform legii pentru întreprinderile mici şi mijlocii,
administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de conducere, după caz,
asigură organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin:
1. emiterea următoarelor documente de autoritate:

a) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale
salariaţilor la locurile de muncă;
b) reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
c) organizarea instruirii personalului;
d) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării

ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de
securitate la incendiu;
e) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea,

manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice
produselor sale.
110
2. asigurarea următoarelor documente şi evidenţe specifice

apărării împotriva incendiilor:
a) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la
incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
b) avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre

neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru

mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de
protecţie utilizate;
d) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;
f) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
g) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
h) rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi

acţiunile proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru
respectarea reglementărilor în domeniu.
111
INVESTIGAREA CONTEXTULUI PRODUCERII INCENDIILOR
T E D P
18 8 2 8
1. Noţiuni despre ardere, inflamabilitate, aprindere şi autoaprindere;
ARDEREA
In conditii obisnuite arderea teprezinta un proces de oxidare sau de

asociere a substantelor combustibile cu oxicenul din aer insotita de caldura si
lumina.
Arderea este deci o reactie de oxidare rapida a unei substante in
prezenta oxigenului atmosferic cu dezvoltarea de caldura, si in general,
insotita de lumina.
Se cunosc insa si substante care ard fara prezenta oxigenului din aer,
ca de exemplu acetilena comprimata, clorura de azot, precum si al ;te substante
compuse. In anumite conditii aceste substante pot exploda cu degajare de caldura si
aparitie de flacari.
112
Procesul de ardere este posibil numai daca sunt intalnute urmatoarele

conditi : existenta substantelor si materialelor combustibile ; prezenta substantelor
care intretin arderea (oxicen, substanta care cedeaza oxigen) ; Realizarea
temperaturii de aprindere.
Arderea materialelor si substantelor combustibile se produce numai in
faza gazoasa, chiar si materialele combustibile solide inainte de a se aprinde sunt
supuse procesului de gazeificare.
Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora, care formeaza dupa ce se
depaseste temperatura de imflamabilitate.
Materialele combustibile solide se aprind si ard, in general, mult mai
greu decat lichidele si gazele combustibile, deoarece pentru aprinderea lor este
nevoie de un aport mare de caldura di exterior, degajarea substantelor combustibile
volatile prin distilare se face ma incet.
Cel mai important efect fizic produs in urma arderii este temperatura
care creste pe masura ce adrerea se intensifica.
Deseori, cresterea temperaturii substantelor combustibile determina
schimbarea starii de agrecare a acestora. Fara aceste shimbari ne este posubila
arderea. DE aceea inainte de ardere corpurile solide se transforma in stare lichida si
gazoasa sau numai gazoasa.
Procesul de ardere pentru materialele si substantele combustibile
solide, lichide si gazoase se desfasoara la fel si se produce in ,,trei faze ‘’ :
oxidarea,aprinderea si arderea propriuzisa.
Datorita oxidarii gazelor si vaporilor, caldura se acumuleaza in mod
continuu, fapt care conduce la marirea vitezei reactiilor, la aprinderea materialului
si aparitia flacarilor.
Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minima
la care un combustibil solid sau lichid arde pana la epuizare. Temperatura
teoretica de ardere coresounde unei arderi dara pierderi de caldura in exterior si
este mai ridicata decat temperatura reala de ardedre. Temperatura de ardere pe
timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea calorifica a materialului
combustibil care arde, de cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat, precum
si de modul cum se produce arderea.
Viteza de ardere. Arderea substantelor si materialelor combustibile se
produce diferit : ea reprezinta cantitatea de combustibil care se consuma prin
ardere in unitatea de timp si suprafata. (A se vedea mai larg in capitolul X|).
Tipuri de ardere. Arderile pot fi clasificate din mai multe puncte de
vedere.
Din punc de vedere al timpului de reactie se deosebesc arderi
complete si arderi incomplete.
113
Arderea completă se produce atunci cand substanta combustibila

arde complet, existand cantitatea suficienta de oxigen pentru procesul de oxidare.
Ca produs de ardere rezulta bioxid de carbon, vapori de apa, bioxid de sulf, etc.
Arderea incompletă are loc atunci cand substanta combustibila nu
arde in inrtregime, datorita faptului ca nu are la dispozitie intreaga cantitate de
oxigen. Ca produse de arderi rezulta oxid de carbon, alcool, vapori de apa si
compusi organici complexi.
Din punct de vedere propagari flacarii, deci al vitezei de reactie se
deosebesc arderi uniforme, normale sau deflagari si arderi rapide.
Arderea uniformă (deflagratia) se propaga cu viteza relativ redusa
(de la citiva centimetri pe secunda pana la un metru pe secunda). Aceste arderi se
caracterizeza printr-o transmitere de caldura si prin centri activi, din aproape in
aproape, ceea ce asigura o propagare destul de uniforma. Arderile uniforme au loc,
in general, in spati deschise, unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face in
mod constant
Arderea rapidă (detonaţia) se produce, in general, in spatii inchise,
se dezvolta cu viteze supersonice (1-4 km/s), propagarea flacarilor fiind insotita de
o unda de compresiune care inainteaza, in functie de substanta care arde cu aceeasi
viteza pe distanta la 1m, ca apoi datorita arderi si dilatarii produselor de ardere,
propagarea ei sa se accelereze.
Din punct de vedere al posibilitatilor de percepere, arderile se pot
clasifica in :
- ardere cu flacari care este combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina. Este
cea mai des intalnita ;
-Arderea cu incandescenta – combustie fara flacra a unui material combustibil,
cu emisie de lumina vizibilala suprafata acestuia ;
-arderea mocnita – combustia unui material fara emisie de lumina vizibila,
adesea pusa in evidenta de fum si de cresterea temperaturii.
Este bine sa fie retinut faptul ca arderile au loc numai in faza gazoasa, indiferent
daca substantele si materialele combustibile, sunt solide, lichide sau gazoase.
INFLAMABILITATEA
Iinflamarea este arderea rapidă a unui amestec de vapori provenit

dintr-un lichid combustibil.
114
Pentru ca inflamarea să se poată produce este necesar să se formeze la

suprafaţa lichidului un amestec combustibil de vapori aer şi să existe o sursă de
aprindere.
Inflamarea se poate produce în urma urcării locale a temperaturii cauzată de
acţiunea din exterior.
Temperatura de inflamabilitate. Este temperatura minimă la care
vaporii unui lichid combustibil formează cu aerul deasupra acestui lichid, un
amestec de o anumită concentraţie care se aprinde în contact cu o sursă de
aprindere (flacără, corp incandescent, scântei electrice, scântei mecanice etc.).
Temperatura de inflamabilitate creşte în raport direct cu mărimea
temperaturii de fierbere şi invers proporţional cu presiunea vaporilor de lichid.
În general, temperatura de inflamabilitate este mai scăzută decât cea de
aprindere.
Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de bază, care poate fi
folosit cu operativitate pentru indicarea cu aproximaţie a condiţiilor de temperatură
în care o substanţă combustibilă prezintă pericol de incendiu. Această temperatură
se ia în considerare la clasificarea proceselor tehnologice, a înăperilor şi
instalaţiilor după gradul de pericol, în conformitate cu normele în vigoare.
Autoinflamarea
Prin autoinflamare se înţelege aprinderea vaporilor unui lichid
combustibil, fără ca aceştia să vină în contact cu o sursă de aprindere (foc
deschis, corp incandescent, scînteie etc) fiind suficientă numai prezenţa
aerului.
Autoinflamarea se produce în condiţiile existenţei unei anumite cantitîţi de
vapori şi a realizării temperaturii de autoinflamare.
115
Prin temperatură de autoinflamare se înţelege temperatura minimă

până la care este necesar să se încălzească o substanţă combustibilă, pentru a
se putea produce aprinderea amestecului de vapori-aer, fără a veni în contact
cu o sursă de aprindere.
APRINDEREA
Aprinderea sau initierea arderii se produce die cand substanta sau

materialul combustibi vine in conctact cu o sursa de aprindere in prezenta
oxigenului din aer, fie datorita unei surse de caldura intensa.
Ca surse externe de caldura (aprinderea) se pot aminti 1 focul deschis,
radiatia termica, scanteiele, flamele si scurtcircuitele electrice, scanteile mecanice,
trasnete etc., iar ca surse interne autoaprinderile.
Aprinderea unei sustante combustibile are loc numai in faza gazoasa si
cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si de gaza incepe la o temperatura mai
joasa.
Temperatura de aprindere. Substantele si materialele combustibile
se aprind la temperaturi diferite.
Prin temperatura de aprindere se intelege temperatura cea mai scazuta
la care o substanta combustibila aflata in prezenta aerului sau oxigenului trebuie
incalzita pentru ca arderea se sa continue de la sine, fara incalzire u lterioara.
Aprinderea materialelor solide este in funcie de sursa de aprindere, de
compozitia chimica, de greutate specifica, de gradul de impurificare etc.(tabelul 1).
Denumirea Temperatura de Denumirea Temperatura

de
materialului Aprindere 0C materialului
Aprindere 0C
1 2 3 4
116
Mangal 248
Antracit 460 Molid 282
Brad 225 Matase artificiala 472
Brichete de carbun 300 Matase vascoasa 279

brun 79-87.5
Naftalina
Bumbac 250-450 200-220
Paie
Catran 335 280
Pin
Carpen 250 401
Pirita (praf)
Carbune brun 250 260
Pluta (placi)
Celuloid 125-140 420
Poliamide (fibre)
Canepa 214-220 535
Poliamide (prag)
Cocs pentru gaze 500 341
Polietilene
Cocs siderurgic 650 900
Policlorura de vinil
Celuloze praf 434 (praf)
Colofoniu praf 329 Poliesteri cu fibra de 390
sticla
Cosuri de nuiele 380
Polimetacrilat
Dinamita 180-220 450
Polivinil acetat
Fag 295 200
Porumb boabe
Faina de lemn 430 250
Praf pusca (granule
Faine de pluta 210 175-176
fine)
Fan 205-210 Praf pusca (granule
117
Fosfor alb 60 mari) 168-172
Fosfor rosu 260 Polistiren (placi)
Frasin 240 Polistiren (spuma) 345
Funingie 900 Poliuretan (spuma) 340
Fulminat de mercur 160-196 Rumegus de fag 310
Fulmicoton 183-186 Rumegus de molid 396
Grafit 850 Semicocs 445
Hartie creponata 280 Stejar 395
Hartie masina scris 200 Sulf 340
Hartie de scris 360 Tanin (pulbere) 250
Hartie ziar 185 Trotil 512
Huila 350 Turba 240-300
Huila (praf) 150 Tutun 230
In 232 Vata 175
Iuta 254 Zahar 320
Lignit 250 Zahar (praf) 410
377
AUTOAPRINDEREA
118
O serie de substante prezinta anumite propietati care conduc la

aprinderea lor fara sa fie nevoie de caldura provenita din exterior.
Substantele care au tendinta spre autoaprindere trec mai intai prin
procesul de autoaprindere. Aceasta autoincalzire se produce datorita unor procese
chimice sau biologice care au loc in insasi masa substantelor respective. Deci
caldura necesara atat autoincalkzirii cat si autoaprinderii rezulta din reactiile
chimice si biologice produse in masa substantelor combustibile respective.
Daca procesul de autoincalzire nu este intrerupt la timp el trece la
autoaprindere.
Autoaprinderea se poate defini astfel : declansarea arderii unei
substante combustibile datorita autoincalzirii, deci fara interventia unei surse
exterioare de aprindere ; caldura care rezulta se datoreste reactiei chimice sau
biologice care are loc in insusi masa substantei respective.
Dupa natura reactiilor se pot produce trei feluri de procese de
autoaprindere de natura chimica, fizico-chimica si biologica
Autoaprinderea de natura chimica. Aceasta se poate produce la
substantele care au capacitatea ridicata de combinare cu oxigen din aer, cu
umiditatea atmosferica sau cu alte substante.
Substantele combustibile care pot da nastere la o autoaprindere
chimica se impart in trei grupe.
Din prima grupa fac parte substantele care se autoaprind in contact cu
aerul, ca de exemplu fosforul alb, pulberea de aluminiu, sulfurile de fier, (pirite
etc).
Cea de a doua grupa cuprinde substantele susceptile la o autoaprindere
chimica datorita reactiei lor in contact cu apa, ca de exemplu carbura de
cauciuc, oxidul xe calciu, sodiul, pulberea de aluminiu, fosfura de calciu si de
sodiu, metelele alcaline si alcanino-pamantoase etc.
Din cea de a treia grupă fac parte unii oxidanţi şi halogeni care în
contact cu o parte din substanţele organice produc autoaprinderea acestora. În acest
fel acţionează oxigenul, clorul, florul, acidul azotic, peroxidul de bariu şi de sodiu,
permanganatul de potasiu, cloraţii şi percloraţii etc.
Acetilena, hidrogenul, metanul şi multe alte substanţe organice şi
metale se autoaprind la reacţia cu halogenii.
b) Autoaprindrea de natură fizico-chimică. Acest gen de
autoaprindere este specifică substanţelor combustibile, care, în afara procesului
chimic sunt supuse şi influenţei unor factori de natură fizică cum ar fi, de exemplu,
suprafaţa specifică, evacuarea insuficientă a căldurii din interior şi existenţa unor
impurităţi.
119
Cel mai tipic exemplu de autoaprindere fizico-chimică este

autoaprinderea cărbunelui, a azotatului de amoniu, a bumbacului şi lacurilor pe
bază de ulei.
c) Autoaprinderea de natură biologică. Acest gen de autoaprindere
se produce la acele corpuri combustibile predispuse activităţii vitale
microorganismelor. Căldura care se dezvoltă se datorează transformărilor de
materie, acţunii microorganismelor, transformărilor chimice prin intermediul
enzimelor (fermenţilor).
În prima fază, sub acţiunea microorganismelor se produce o degajare
de bioxid de carbon şi hidrogen, concomitent cu ridicarea temperaturii până la 50-
55 grade C. Peste aceste temperatură, procesul biologic trebuie supravegheat
pentru că poate să treacă la autoaprindere. Până la 100 grade C are loc faza de
carbonizare, de distrugere a celulelor, iar apa şi produsele volatile încep să distile.
La 140-150 grade C se produce înnegrirea corpurilor combustibile, procesul de
autoaprindere se intensifică, în final având loc aprinderea lor.
Cele mai predispuse autoaprinderi de natură biologică sunt tăiţeii de
sfeclă de zahăr, rumeguşul de lemn, paiele, fânul, lucerna, mangalul, uleiul de
peşte, făina de peşte, uleiul de in, ţesăturile acoperite de lac, etc.
2. Sarcina termică şi densitatea sarcinii termice;
Sarcina termică şi densitatea sarcinii termice reprezintă parametrii de

bază ai calculului riscului de incendiu, a evoluţiei acestuia şi dimensionarea
elementelor de împiedicare a propagării focului în construcţii.
Sarcina termică reprezintă cantitatea de căldură ce poate fi degajată
prin ardere completă de materialele combustibile dintr-o încăpere. Practic, ea
reprezintă produsul dintre cantitatea de material combustibil în kilograme şi
puterea calorică inferioară în kcal/kg a acestuia.
Totalitatea materialelor combustibile dintr-o încăpere este reprezentată
de elementele mobile combustibile (mobilier, perdele, covoare, aparatură
electronică etc.) şi elementele imobile combustibile (finisaje, tocărie uşi şi ferestre,
rafturi fixate în zid, lambriuri, elemente de construcţie combustibile etc.)
Relaţia de calcul a sarcinii termice este:
[Mj]
În care:
120
Qi = puterea caloric interioară a unui material, în Mj/kg sau Mj/m 3N;

n = numărul materialelor de acelaşi fel în spaţiul respectiv;
Mi = masa materialelor combustibile de acelaşi fel, în kg
La cantităţi egale de material, sarcina termică este diferită, în funcţie
de puterea calorică a fiecărui material, putere dată de compoziţia acestuia, de
gradul de combustibilitate şi proprietăţile de ardere. De exemplu nu toate speciile
de lemn au aceiaşi putere calorică.
Densitatea sarcinii termice se determină prin raportarea sarcinii
termice la suprafaţa secţiunii orizontale a spaţiului afectat de incendiu, conform
relaţiei:
[Mj/m2]
În care:
Sq = sarcina termică din încăpere
As = suprafaţa încăperii
3. Incendiul şi evoluţia sa;
incendiu - ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în

timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi
care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere 14;
Din definiţie rezultă că incendiul trebuie să îndeplinească,cumulativ,
următoarele elemente:
 Arderea să fie autoîntreţinută şi scăpată de sub control;

 Dezvoltarea arderii să pună în pericol vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale;
 Pentru întreruperea arderii să se intervină cu forţe şi mijloace specializate
într-un mod organizat. Această intervenţie organizată poate fi: cea a
personalului de pe locul de muncă, serviciul voluntar sau privat pentru
situaţii de urgenţă, serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă, alte
forţe auxiliare implicate în intervenţie conform competenţelor atribuite de
lege.
Sub aspect tehnic, incendiul este un fenomen foarte complex, care are
o evoluţie determinată de legi fizico-chimice, dar care pare nedeterminată din
cauza lipsei parametrilor necesari prognozării evoluţiei, evoluţie caracterizată
prin :
14
Art.1, alin. 2, lit.c din legea nr. 307/2006
121
 Degajări mari de căldură şi fum;

 Emisie de lumină (flăcări);
 Transfer de căldură şi gaze fierbinţi către elementele de construcţie şi mediul
înconjurător;
 Degajarea şi răspândirea produşilor de ardere (noxe, scântei, jar);
 Transformări structurale ale elementelor de construcţie aferente spaţiului
incendiat.
Deşi se cunosc propietăţile de ardere ale materialelor, incendiul are o
evoluţie aleatoare, dată de următoarele elemente:
 Cantitatea şi natura materialelor care ard;

 Forma şi topografia clădirii incendiate (paralelipiped, cupolă, formă
neregulată, clădire subterană, supraterană, multietajată, hală industrială etc.)
 Dispunerea uşilor, ferestrelor sau a golurilor care pot favoriza dezvoltarea
incendiului şi propagarea sa la încăperile învecinate;
 Locul iniţierii focarului;
 Poziţia încăperii incendiate în clădire.
Incendiul este caracterizat prin unicitate, în sensul că aşa cum am
arătat şi mai sus, iniţierea şi dezvoltarea incendiilor variază de la caz la caz. Cu
toate acestea în evoluţia unui incendiu dezvoltat în interiorul unei încăperi se
disting 5 faze15 :
T
0
C
PUNCTUL
DE „FLASH
– OVER”
Apariţia
focarului
15
Ministerul de Interne – Comandamentul Pompierilor - Caiet selectiv nr. 5 . Serviciul Editorial 1990, p. 60
122
1 2 3 4 t (min)
1. Faza de ardere lentă

2. Faza de ardere activă
3. Faza de ardere generalizată
4. Faza de regresie
Valorile pe cele două axe variază în funcţie de proprietăţile de ardere
ale materialelor din încăpere, cantitatea şi poziţionarea lor, topografia încăperii
incendiate, nivelul la care aceasta se află în cadrul clădirii, poziţionarea uşilor,
ferestrelor, golurilor tehnologice etc.
Spre exemplu un incendiu iniţiat voluntar, în care se folosesc

precursori, cu mai multe focare de iniţiere create în încăpere şi condiţii de aerare a
acesteia pentru alimentarea incendiului cu comburant, duce la scurtarea timpului
fiecărei faze cu excepţia celei de regresie.
Iniţierea incendiului
Orice iniţiere nedorită şi necontrolată a unei arderi, într-un loc cu

potenţial de dezvoltare în condiţii care generează pagube material sau pune în
pericol viaţa oamenilor poate genera incendiu.
Condiţiile necesare pentru iniţierea unui incendiu sunt:
 Existenţa carburantului (materialului combustibil) capabil de ardere (ex.

Lemnul ud arde foarte greu sau nu arde);
 Existenţa energiei necesare pentru aprinderea unui material (primului
material care a ars) care este capabil să ardă şi la rândul său să transmită
energia de aprindere altor materiale din vecinătate. Această energie se
numeşte şi sursă de aprindere. Sursa de aprindere, ca fenomen, este legată
indisolubil de mijlocul de aprindere, care, de regulă, reprezintă elementul
tehnic;
 Existenţa comburantului (a oxigenului) în cantităţi suficiente pentru
iniţierea şi susţinerea arderii. Este cunoscut faptul că arderea este o reacţie
123
în care se consumă oxigen şi ca urmare lipsa acestuia duce fie la

împiedicarea iniţierii arderii, fie la suprimarea sa.
 Existenţa împrejurărilor de iniţiere a arderii şi declanşare a incendiului. De
împrejurări depinde în mare măsură „succesul” declanşării incendiului.
Faza de ardere lentă
Această fază are o durată extrem de variată, dependentă de mai mulţi

factori: natura materialului care arde, alimentarea cu oxigen a zonei de iniţiere,
cantităţile de materiale supuse arderii etc. Ea poate dura de la câteva minute (în
cazul materialelor uşor combustibile, sau celor iniţiate cu ajutorul unor precursori)
până la câteva ore sau chiar zile (incendii de mină, incendii forestiere subterane,
incedii determinate de autoaprinderea furajelor).
Faza de ardere lentă este caracterizată prin carbonizarea materialelor
iniţiale şi transmiterea arderii la cele învecinate prin fenomenele cunoscute:
radiaţie termică, contact direct etc. În această fază arde mobilierul, materialele
textile, dar flacăra încă nu a atins dimensiuni care să pună în pericol întreaga
încăpere. Prin descompunerea materialelor care ard se produc gaze fierbinţi şi
căldură care ajută la propagarea arderii prin depunerea gudroanelor şi încălzirea
materialelor combustibile din vecinătatea zonei de ardere.
În această fază se poate interveni cu succes pentru salvarea
persoanelor şi pentru stingere cu ajutorul mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor din dotarea locului de muncă respectiv sau a locuinţei (stingător,
hidrant interior, găleată cu apă etc.)
Un element important al acestei faze este dat de amplasarea
materialelor care ard în încăpere, de căldura degajată de acestea pe timpul arderii şi
natura materialelor din vecinătate. Cu cât materialul combustibil se aprinde mai
uşor, cu cât căldura degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid.
Faza de ardere activă
În această fază incendiul are o alimentare bună cu comburant, flăcările

au cuprins aproape toate materialele combustibile, însă mai există masă gazoasă
între flăcări şi elementele de construcţie ale încăperii. Dacă totuşi, încăperea este
etanşă apare posibilitatea ca incendiul din această fază să treacă în una de regresie
prin terminarea aerului, însă trebuie ţinut cont că temperatura este atât de ridicată
124
fiind capabilă să topească sticla ferestrei, dacă flacăra este în contact cu aceasta,
sau să o spargă, alimentând astfel arderea.
Incendiul se transmite prin contact direct, radiaţie şi convecţie ducând

la aprinderea finisajelor combustibile de pe pereţi. Finisajul combustibil al pereţilor
şi tavanului joacă un rol important în dezvoltarea şi propagarea arderii, putând
scurta timpul de trecere la faza generalizată. De regulă, în această fază, dacă în
încăpere exsită materiale uşor inflamabile acestea se aprind ducând la creşterea
bruscă a temperaturii, dar şi la degajarea abundentă de fum şi gaze toxice.
Datorită diferenţei de densitate şi curenţilor de convecţie, gaze calde

mai uşoare se acumulează sub tavan şi ies din încăpere pe la poarta superioară a
deschiderilor, fiind înlocuite de un current de aer rece, ce pătrunde prin partea
inferioară. Înălţimea la care este amplasat acest plan are o importanţă mare în
propagarea căldurii şi fumului şi este determinată de temperature gazelor şi de
dimensiunile deschiderilor
Faza de ardere generalizată
Este faza în care ard toate elementele combustibile ale încăperii,

incendiul ajungând în faza maximă. Între flacără şi elementele de construcţie ale
încăperii (pereţi, tavan) nu mai există mediu gazos. Flăcările ies din încăpere , prin
ferestre şi uşi sub forma limbilor de foc, punând într-un real pericol etajele
superioare.
În această fază, în care întreaga încăpere este cuprinsă de flăcări apare

fenomenul cunoscut sub denumirea de „flash – over”. Cu mici diferenţe în încăpere
temperatura este uniformă şi duce la o ardere generalizată. La suprafaţa obiectelor
din material combustibil pot apărea flăcări albăstrui care reprezintă arderea gazelor
de distilare.
Fenomenul de „flash – over” este caracterizat nu numai prin creşterea

rapidă a temperaturii, dar şi printr-o masivă şi rapidă enerare de fum, mai ales când
materialele de finisare a pereţilor sunt combustibile.
125
Timpul pentru atingerea acestui fenomen variază proporţional cu

cantitatea de căldură primită de materiale, cu masa materialelor şi proprietăţile
termice ale acestora legate îndeosebi de piroliză şi de puterea calorică.
În această fază este necesară pentru stingere intervenţia forţelor

specializate, dotate cu autospeciale de intervenţie, eficienţa instalaţiilor fixe de
stins incendii fiind scăzută sau chiar nulă.
Faza de regresie
Această fază este caracterizată prin scăderea temperaturii din incinta

incendiată prin epuizarea combustibilului. Flăcările intră într-o stare de regres locul
lor fiind luat treptat de jar şi cenuşă.
De reţinut este că temperatura scade, dar rămâne destul de ridicată

pentru a acţiona în continuare asupra elementelor de construcţie a clădirii şi are
capacitate de reaprindere în cazul alimentării focarului cu materiale combustibile
sau carburant (în situaţia unei arderi incomplete).Totodată poate acţiona asupra
pereţilor încăperii în sensul transmiterii căldurii prin convecţie.
4. Clasificarea surselor de aprindere;
Sursele de aprindere se clasifică, după natura lor, în următoarele

16
grupe :
a) surse de aprindere cu flacără: flacără de chibrit, lumânare, aparat de sudură şi
altele asemenea;
b) surse de aprindere de natură termică: obiecte incandescente, căldură degajată
de aparate termice, efectul termic al curentului electric şi altele asemenea;
c) surse de aprindere de natură electrică: arcuri şi scântei electrice, scurtcircuit,
electricitate statică şi altele asemenea;
d) surse de aprindere de natură mecanică: scântei mecanice, frecare şi altele
asemenea;
e) surse de aprindere naturale: căldură solară sau trăsnet şi altele asemenea;
f) surse de autoaprindere de natură chimică, fizico-chimică şi biologică, reacţii
chimice exoterme;
g) surse de aprindere datorate exploziilor şi materialelor incendiare;
16
Art. 14 din Ord. M.A.I. nr. 210/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul
riscurilor de incendiu.
126
h) surse de aprindere indirecte: radiaţia unui focar de incendiu şi altele

asemenea.
5. Cauze de incendiu;
Cauzele de incendiu poartă de regulă denumirea sursei de aprindere şi anume :

 Flacără deschisă;
 Căldură radiantă;
 Efectul termic al curentului electric;
 Arcuri electrice;
 Scântei electrice;
 Scurtcircuit;
 Electricitate statică;
 Scântei mecanice;
 Frecare;
 Radiaţie (căldură) solară;
 Trăznet;
 Autoaprinderea de natură chimică;
 Autoaprinderea de natură fizico-chimică;
 Autoaprinderea de natură biologică;
 Combustia spontană a corpurilor umane,
 Explozia;
 Arsonul. Ş.a.m.d.
6. Împrejurări în care se produc incendiile;
Împrejurările preliminate care pot determina şi/sau favoriza iniţierea,

dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu se clasifică, de regulă, în următoarele
grupe17:
a) instalaţii şi echipamente electrice, defecte ori improvizate;
b) receptori electrici lăsaţi sub tensiune, nesupravegheaţi;
c) sisteme şi mijloace de încălzire, instalaţii de ventilare, climatizare, răcire
defecte, improvizate sau nesupravegheate;
d) contactul materialelor combustibile cu cenuşa, jarul şi scânteile provenite de
la sistemele de încălzire;
e) jocul copiilor cu focul;
17
Art. 15 din Ord.M.A.I. nr. 210/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul
riscurilor de incendiu.
127
f) fumatul în locuri cu pericol de incendiu/explozie;

g) sudarea şi alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor şi măsurilor
specifice de apărare împotriva incendiilor;
h) reacţii chimice, urmate de incendiu;
i) folosirea de scule, dispozitive, utilaje şi echipamente de lucru neadecvate,
precum şi executarea de operaţiuni mecanice în medii periculoase;
j) neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operaţiunilor şi lucrărilor de
reparaţii şi întreţinere a maşinilor şi aparatelor cu piese în mişcare;
k) scurgeri de produse inflamabile;
l) defecţiuni tehnice de construcţii-montaj;
m) defecţiuni tehnice de exploatare;
n) nereguli organizatorice;
o) explozie urmată de incendiu;
p) trăsnet şi alte fenomene naturale;
q) arson;
r) neîntreţinerea elementelor de construcţii cu rol de separare la incendiu sau a
instalaţiilor şi echipamentelor de protecţie împotriva incendiilor, precum şi
probabilitatea ca acestea să nu declanşeze/funcţioneze în caz de incendiu;
s) izbucnirea şi dezvoltarea unor incendii în zone periurbane, cum sunt, de
exemplu, incendiile de pădure sau de vegetaţie uscată, care pot afecta construcţii şi
instalaţii tehnologice;
t) alte împrejurări.
7. Metodologia stabilirii cauzelor incendiilor şi exploziilor.
Cercetarea cauzelor de incendii trebuie înţeleasă ca un ansamblu de

măsuri şi acţiuni organizatorice, tehnice şi operative care includ metode, procedee
şi mijloace specifice în vederea stabilirii precise a împrejurărilor, surselor,
mijloacelor de aprindere şi, după caz, a autorilor care au generat producerea
incendiului sau a evenimentului urmat de incendiu18.
În funcţie de complexitatea sa, la cercetarea cauzelor incendiilor
participă: personal specializat din serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă,
membrii ai serviciilor voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, organe de
poliţie criminalistică, specialişti din obiectivele afectate sau din afara acestora,
experţi tehnici etc.
Scopul cercetării cauzelor incendiilor este:
18
Ionel CRĂCIUN, Sorin CALOTA, Victor LENCU – STABILIREA ŞI PREVENIREA CAUZELOR DE INCENDII – Editura
Tehnică – Bucureşti – 1999, p.55
128
 Stabilirea exactă a sursei, mijlocului de aprindere şi împrejurărilor în care s -

a iniţiat focarul de incendiu;
 Sprijinirea organelor judiciare de cercetare penală la stabilirea vinovaţilor şi
administrarea probelor în cercetarea penală, atunci când este cazul;
 Luarea, în viitor, a măsurilor de prevenire a incendiilor descoperirea şi
eliminarea cauzelor similare ce ar putea duce la izbucnirea unor incendii;
 Introducerea cauzei în baza de date şi prelucrarea statistică a datelor în
vederea luării măsurilor de prevenire şi adaptare a tehnicii şi tacticii de
intervenţie în funcţie de concluziile rezultate.
 Analizarea intervenţiei a evoluţiei incendiului şi fenomenelor de ardere
pentru a formula concluzii şi a lua măsuri de intervenţie operativă eficientă
pe viitor;
Definitorii în cercetarea cauzelor incendiilor sunt:
Amprenta incendiului.
Amprenta incendiului reprezintă imaginea macroscopică, de ansamblu

a modificărilor survenite în urma arderii în spaţiul incendiat. Este recomandat ca
amprenta incendiului să fie fixată prin fotografii şi imagini, pentru a putea fi
comparată, dacă este posibil, cu starea iniţială de dinaintea izbucnirii incendiului.
La studierea amprentei incendiului se are în vedere evoluţia acestuia
(zone cu ardere mai intensă, focarul iniţial, direcţiile de propagare, evacuarea
fumului, modificarea elementelor de construcţie şi în special cele portante ale
clădirii etc.)
Urmele;
Urma este orice modificare materială produsă în mediul în care a

izbucnit incendiul sau în alte locuri ce au legătură cu acesta, ca urmare a
interacţiunii dintre fenomenele tehnice, naturale, infracţionale sau de altă natură,
mijloacele şi căile de acţiune ale acestora şi elementele componente ale spaţiului
incendiat.19
Descoperirea şi cercetarea urmelor în procesul de stabilire a cauzelor
de incendiu se realizează atât în aria afectată de incendiu, cât şi în vecinătatea
acesteia.
19
Ionel Crăciun, Sorin Calotă, Victor Lencu – STABILIREA ŞI PREVENIREA CAUZELOR DE INCENDII- Editura Tehnică –
Bucureşti, 1999, pag. 55.
129
De regulă, în cercetarea cauzelor de incendiu se găsesc următoarele

tipuri de urme:
 Rezultate ale procesului de ardere: cenuşă, gudroane, funingine
 De natură chimică: substanţe chimice în stare solidă sau lichidă, vapori sau
gaze rezultate ale arderii sau temperaturilor ridicate etc.
 De natură osteologică: bucăţi de oase, cheratine.
 Urme lăsate de om şi animale: forme ale piciorului, mâinii, diverse părţi ale
corpului, forme ale încălţămintei sau îmbrăcăminţii etc.
 Urme lăsate de anvelopele autovehiculelor sau alte mijloace de transport, de
agrement, utilaje etc.
Mărturiile (imagini, fotografii, declaraţii verbale şi scrise) privind

iniţierea şi dezvoltarea incendiului.
Imaginile şi fotografiile se realizează de către persoanele din cadrul
compartimentelor specializate ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de
urgenţă, poliţiei, inspectoratului de protecţia muncii etc., dar pot fi folosite cu
succes şi cele realizate de organele mass-media, cameramani şi fotografi amatori
etc.
Fotografierea şi filmarea se face atât pe timpul manifestării incendiului
cât şi după stingerea acestuia. Fotografierea şi filmarea se realizează de asemenea
manieră, încât să poată reda atât imaginea de ansamblu a dezvoltării incendiului şi
zonei afectate de acesta cât şi imagini de detaliu ale unor elemente ce pot fi
definitorii în explicarea fenomenului de iniţiere şi dezvoltare a incendiului.
Declaraţiile martorilor oculari se iau de către organele abilitate de lege
şi vor lămuri aspecte privind observarea fenomenelor petrecute de la locul iniţierii
focarului, direcţiile de propagare, caracteristicile fumului şi flăcărilor etc.
Interpretarea urmelor, imaginilor dinamice sau statice şi a declaraţiilor

vor constitui probe ale cercetării şi vor furniza informaţii certe cu privire la cauza
iniţierii focarului.
7.1. Reguli tactice aplicate în activitatea de cercetare a cauzelor

incendiului
 Deplasarea în cel mai scurt timp la locul incendiului;

 Luarea măsurilor de salvare şi evacuare a persoanelor, animalelor şi
bunurilor materiale;
 Luarea măsurilor de protejare a urmelor;
130
 Nelimitarea în timp a cercetării;

 Fixarea parametrilor evolutivi ai incendiului (locul focarului în momentul
observării, materialele care ard, direcţiile de propagare, manifestare,
parametrii ai flăcărilor şi fumului);
 Identificarea martorilor oculari care s-au aflat primii la faţa locului;
 Identificarea persoanelor cu comportament suspect (agitaţie, indicaţii date
involuntar cu privire la iniţierea şi evoluţia incendiului etc.).
7.2. Activităţi desfăşurate de investigatori
Persoanele abilitate legal în cercetarea cauzelor incendiilor au

obligaţia de a desfăşura activităţi tactice specifice atât în faza desfăşurării
operaţiunilor de stingere, cât şi după stingerea incendiului. În general aceste
activităţi sunt:
 Pe timpul operaţiunilor de stingere, în paralel cu acestea, investigatorii vor
stabili, după caz:
 Amploarea incendiului la sosirea forţelor de intervenţie la faţa locului;
 Existenţa mai multor focare de ardere şi posibila legătură dintre ele;
 Caracteristicile flăcărilor şi fumului;
 Direcţiile de propagare;
 Funcţionarea instalaţiilor speciale de stins incendii şi de evacuare a fumului;
 Poziţia uşilor, ferestrelor, trapelor de evacuare a fumului etc.;
 Existenţa unor goluri practicate în uşi, ferestre sau pereţi pentru a favoriza
alimentarea incendiului cu aer;
 Funcţionarea şi integritatea instalaţiilor de alimentare cu energie electrică,
carburant, apă etc.;
 După lichidarea incendiului activităţile desfăşurate vor consta în:
 Observarea de la exterior spre interior a zonei afectate de incendiu şi
amprentei incendiului;
 Observarea zonelor de ardere intensă şi compararea arderii cu proprietăţile
calorice ale materialelor care au ars;
 Observarea instalaţiei de alimentare cu energie electrică, de alimentare cu
carburanţi atât sub aspectul integrităţii componentelor cât şi a efectelor
arderii asupra acestor componente etc.;
 Observarea poziţiei anumitor obiecte, utilaje şi instalaţii şi compararea lor cu
poziţia iniţială;
 Observarea unor obiecte a căror prezenţă nu se justifică la faţa locului;
131
 Racordarea unor consumatori la sursa de energie (fier de călcat, radiator etc.

aflat în priză, poziţia butonului de alimentare a flăcării aragazului ş.a.m.d.);
 Prelevarea anumitor urme (cenuşă, materiale carbonizate etc.) care să fie
supuse unor analize de laborator pentru investigaţii criminalistice.
7.3. Stabilirea poziţiei focarului
De regulă stabilirea poziţiei focarului se face studiind posibila iniţiere

şi propagare a incendiului din punctul cel mai de jos de ardere. În această activitate
investigatorul trebuie să încerce să afle posibila sursă de iniţiere a incendiului,
primul material care a ars şi direcţiile de propagare.
Dacă investigatorul găseşte elemente care ar duce la mai multe focare
iniţiale sau cauze diferite se va proceda astfel:
 Stabilirea posibilelor focare iniţiale şi existenţa sau neexistenţa unor legături
între ele;
 Stabilirea modului de iniţiere a fiecărui focar în parte, prin studierea
amprentei de jos în sus, luând în calcul şi posibila iniţiere prin căderea unor
materiale aprinse din componenţa acoperişului sau scurgerea unor lichide
combustibile;
 Corelarea fiecărei surse potenţiale de aprindere cu primul material care a ars
şi împrejurările în care s-ar fi putut iniţia focarul de incendiu. De exemplu
găsirea la faţa locului a unei brichete într-o magazie cu baloţi de hârtie,
trebuie să ducă la concluzia că iniţierea nu se putea produce decât în
prezenţa unor precursori (lichide uşor inflamabile, substanţe incendiare),
întrucât flacăra unei brichete nu poate iniţia aprinderea unui balot de hârtie.
 Identificarea tuturor surselor şi împrejurărilor care ar fi putut constitui cauza
incendiului şi stabilirea celei probabile folosind metoda eliminării celor care
nu puteau întruni toate elementele iniţierii şi întreţinerii arderii;
7.4. Metode de investigare şi concluzionare
Metoda logică
Metodele logice se bazează pe analiza şi sinteza elementelor care duc

la formarea unei concepţii despre modul cum a fost iniţiat şi s-a dezvoltat
incendiul. Acestea se aplică de regulă prin compararea datelor preliminare culese
de la faţa locului şi a probelor fixate pe timpul activităţilor arătate mai sus.
132
Logica, de regulă se completează cu investigaţiile şi rezultatele

tehnico-ştiinţifice, atunci când stabilirea cauzei necesită asemenea investigaţii, dar
în cele mai multe cazuri, ea stă la baza determinării cauzei.
La exemplul dat mai sus se mai pot adăuga altele, legate de
interpretarea logico-deductivă a împrejurărilor în care a izbucnit incendiul. De
exemplu la o sursă determinată de flacăra deschisă, ca urmare a unui foc lăsat
nesupravegheat, împrejurarea este determinantă în stabilirea cauzei în sensul
neglijenţei sau intenţiei de distrugere prin incendiere.
Sub aspect juridic, al încadrării penale, incendierea cu intenţie pentru
calamitarea recoltei a unui lan de grâu aflat în apropierea unei căi ferate, poate
duce la extinderea incendiului şi afectarea unor mijloace de semnalizare pe calea
ferată, ceea ce capătă pentru aceasta aspectul culpei.
Metoda interpretării rezultatelor tehnico-ştiinţifice
Această metodă se bazează pe rezultatele şi concluziile determinate de

efectuarea unor măsurători, experimente, analize şi expertize.
Acestea se pot referi la:
 Măsurarea unor temperaturi dezvoltate de incendiu şi compararea acestora
cu temperatura dezvoltată de materialele care au ars;
 Experimentarea comportării la foc a unor materiale de construcţii, obiecte
de mobilier, paratură electrocasnică etc.;
 Analiza chimică a unor urme ale arderii pentru determinarea prezenţei
anumitor substanţe;
 Anliza microscopică a unor elemente provenite din materiale care au ars sau
au suferit modificări structurale ca urmare a temperaturilor la care au fost
supuse;
 Expertizarea unor mijloace tehnice ce puteau constitui surse şi nijloace de
aprindere;
 Efectuarea unor experimente la scară redusă prin refacerea condiţiilor de
izbucnire şi propagare a incendiului în cadrul unor machete ce reproduc
condiţiile iniţiale.
133
MONITORIZAREA ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE ŞI STINGERE

A INCENDIILOR
T E D P
6 2 1 3
1. Identificarea nivelului de aplicare a măsurilor de p.s.i.;
Identificarea nivelului de aplicare a măsurilor de prevenire şi stingere

a incendiilor face parte din sistemul tehnico-organizatoric de apărare împotriva
incendiilor şi are un rol important din cel puţin următoarele motive:
 Radiografiază abaterile la normele de apărare împotriva incendiilor din
unitatea administrativ-teritorială, instituţia publică sau operatorul economic;
 Duce la depistarea la timp a posibilelor cauze de incendiu şi eliminarea lor;
 Documentele de control încheiate furnizează datele necesare întocmirii
raportului pentru evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor şi
134
stabilirii măsurilor pentru îmbunătăţirea activităţii de apărare împotriva

incendiilor.
Identificarea nivelului de aplicare a măsurilor de apărare împotriva
incendiilor se face prin principalele forme:
 Controlul în domeniul apărării împotriva incendiilor;
 Analiza riscurilor de incendiu;
 Efectuarea exerciţiilor şi aplicaţiilor de stingere a incendiilor;
 Altele.
Controlul
Controlul este efectuat de către personal din cadrul autorităţilor

publice, anume desemnat potrivit prevederilor legale. Aceste categorii de personal
sunt:
a) personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Personalul respectiv este desemnat prin ordin al inspectorului general şi are
competenţe stabilite în plan naţional;
b) personalul anume desemnat din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă
judeţene/al municipiului Bucureşti, prin ordin de zi pe unitate şi care are
drept de control în zona de competenţă stabilită fiecărui inspectorat prin
hotărâre de Guvern.
c) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor din structura ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale, care are competenţe stabilite de ministrul sau
conducătorul instituţiei centrale respective;
d) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor din structura autorităţilor administraţiei publice locale, care
are competenţe în unităţile administrativ-teritoriale în care sunt numite;
e) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor din instituţii şi operatori economici care au atribuţii de
control stabilite de conducătorul instituţiei/operatorului economic, în cadrul
acestora.
Controlul propriu al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de
apărare împotriva incendiilor se efectuează de:
a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul
operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic anual, trimestrial,
lunar, zilnic;
135
Controlul efectuat de aceste structuri se finalizează prin documente

scrise, în care se consemnează:
 construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control;
 constatările rezultate din teren;
 propuneri de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire
a activităţii.
Trimestrial, aceste structuri efectuează un control de verificare privind
respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apărării împotriva incendiilor şi
a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor la persoanele fizice/juridice
care desfăşoară activităţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/localităţii.
b) personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi
private;
c) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.
Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se
aduc la cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.
În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din
controalele proprii, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei
sau, după caz, primarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor
neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Analiza riscurilor de incendiu
Riscul de incendiu se stabileşte conform Ordinului nr. 210 din 21 mai

2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul
riscurilor de incendiu
Factorii care trebuie luaţi în considerare în managementul riscului de
incendiu sunt:
a) pierderile de vieţi omeneşti: numărul de decese/100.000 de locuitori, numărul
de copii morţi/100.000 de copii, numărul de morţi prin inhalare de fum, monoxid
de carbon, substanţe toxice, numărul de morţi în afara sau în interiorul locului
focarului de iniţiere a incendiului, numărul de morţi pe lună, săptămână, zi şi altele
asemenea;
b) efectul asupra mediului: afectarea apei, aerului, pământului, speciilor de
animale şi ecosistemelor, costurile refacerii acestora, costurile materialelor de
curăţare, suprafeţele afectate, numărul populaţiei, fauna şi flora afectate şi altele
asemenea;
c) afectarea patrimoniului, proprietăţii şi a continuităţii activităţilor operatorilor
economici, ca de exemplu: numărul construcţiilor/instalaţiilor afectate, durata de
136
aducere la starea iniţială anterioară incendiului sau de restaurare - în cazul

obiectivelor de patrimoniu, valoarea pagubelor incendiilor sau ale unui incendiu,
costurile refacerii proprietăţii, pierderile în procente ale valorii asigurate, perioada
de timp pierdută în desfăşurarea activităţii economice, valoarea financiară a
întreruperii activităţii economice din valoarea asigurată şi altele asemenea;
d) costul măsurilor implementate de control al riscului;
e) efectele asupra imaginii operatorului economic/instituţiei.
La estimarea riscului de incendiu, respectiv a probabilităţii de iniţiere
a unui incendiu şi de producere a consecinţelor acestuia, se au în vedere, de regulă,
următoarele elemente:
a) pericolele de incendiu identificate;
b) nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa esenţială
"securitate la incendiu";
c) nivelul de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii, echipamente şi aparatură de
alimentare cu apă, gaze combustibile, energie electrică şi termică, de ventilaţie şi
climatizare, starea de funcţionare şi performanţele acestora;
d) factorul uman, determinat de numărul de persoane, vârsta şi starea fizică ale
acestora, nivelul de instruire;
e) alte elemente care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea
unui incendiu.
Măsurile de apărare împotriva incendiilor, avute în vedere la
determinarea riscului de incendiu, sunt cele destinate reducerii, neutralizării şi/sau
eliminării pericolelor de incendiu, respectiv pentru limitarea, localizarea şi/sau
lichidarea unui incendiu, în cazul în care acesta s-a produs.
Măsurile de apărare împotriva incendiilor se analizează şi se stabilesc,
după caz, pe baza prevederilor reglementărilor tehnice, a normelor şi dispoziţiilor
generale de apărare împotriva incendiilor şi a celor specifice fiecărui domeniu de
activitate, în corelare cu natura şi cu nivelul riscurilor identificate.
Cuantificarea probabilităţii de iniţiere a incendiilor se face prin
valorificarea, cu metode de evaluare specifice principalelor domenii de activitate, a
băncilor de date privind incendiile, probabilitatea exprimându-se prin numărul de
evenimente produse într-un anumit interval de timp, considerat reprezentativ.
Efectuarea exerciţiilor şi aplicaţiilor de stingere a incendiilor
Aplicaţiile şi exerciţiile de stingere a incendiilor se efectuează

împreună cu serviciile profesioniste sau doare de către serviciul voluntar/privat
pentru situaţii de urgenţă şi personalul de pe locul de muncă.
137
Aplicaţiile şi exerciţiile se planifică din timp, în situaţia tactică ce se

va crea fiind analizate posibilele cauze de iniţiere a incendiului. În procesul de
pregătire şi desfăşurare a aplicaţiilor şi exerciţiilor se pot identifica pericolele de
incendiu exsitente şi dacă sunt sau nu respectate măsurile de apărare împotriva
incendiilor.
2. Evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor a unităţii

administrativ-teritoriale, instituţiei sau operatorului economic;
Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de operatorul

economic, instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se
analizează, conform legii, semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizării
controalelor şi după producerea unor incendii.
Analiza se desfăşoară pe bază de raport sau informare
întocmit/întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor.
Raportul de analiză conţine următoarele:
a) implementarea noilor prevederi legale;
b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;
c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor;
d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului;
e) relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor;
f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare
g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor;
h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.
Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-
verbal, iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la
cunoştinţă persoanelor interesate.
La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele
consiliului judeţean, primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul
instituţiei publice, precum şi şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni în
raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de
către mai mulţi operatori economici.
138
3. Crearea bazei de date pentru evaluarea şi îmbunătăţirea activităţii

de p.s.i. în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Baza de date va cuprinde:
 date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de

 rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de
urgenţă;
 fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
 evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar
pentru situaţii de urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea
acestora;
 rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale
autorităţii de stat competente;
 raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
 documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la
incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
 registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii
după atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea,
verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează servicii în
domeniu;
 registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
 date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă,
conform criteriilor de performanţă;
 lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de
închiriere/convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a
numărului şi termenului de valabilitate ale contractului;
 planurile de protecţie împotriva incendiilor;
 evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor
construcţiei;
 evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile
rezultate din efectuarea acestora;
 rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă;
 fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
 lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
139
 grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor

producătorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi
sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;
 rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale
autorităţii de stat competente;
 programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma
constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în
domeniu.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE APĂRARE

ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
T E D P
20 10 2 8
1. Conţinutul organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor;
Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:

a) stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii,
hotărâri şi altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării
c) elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice
privind apărarea împotriva incendiilor;
d) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
140
e) planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării,

cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau
dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva
incendiilor;
h) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare,
certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;
i) realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum
şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare
k) planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în
caz de incendiu;
l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea
împrejurărilor şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu
realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile
generate de contracte/convenţii;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele
de instruire.
2. Structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor;
În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi al celorlalte

organe centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, al
consiliilor judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
orăşeneşti şi comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în
funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după
caz, următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:
a) compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din două sau mai

multe cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor.
Mărimea compartimentelor este stabilită de către conducerea
instituţiei publice/operatorului economic sau consiliul local, în funcţie de riscurile
de incendiu evaluate la nivelul entităţilor respective.
141
b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării

împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform
legii;
Potrivit art. 12 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva

incendiilor, autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe centrale
de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţene sau locale, instituţiile publice şi
operatorii economici au obligaţia să angajeze cel puţin un cadru tehnic sau
personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor,
atestaţi potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General. Ocupaţiile de
cadru tehnic şi personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor sunt definite pe baza standardelor ocupaţionale aprobate conform
legislaţiei în vigoare.
Consiliile locale şi operatorii economici care desfăşoară activităţi cu

risc de incendiu şi care au obligaţia de a angaja cel puţin un cadru tehnic sau
personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sunt
stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General şi aprobate prin Ordinul
Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 106 din 9 ianuarie 2007.
Potrivit ordinului, operatorii economici au obligaţia să angajeze cel

puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, dacă îndeplinesc unul dintre următoarele criterii:
 deţin sau îşi desfăşoară activitatea în:

1. clădiri civile din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită (A/B),
încadrate conform reglementărilor tehnice specifice, indiferent de aria construită,
regimul de înălţime sau destinaţie;
2. clădiri pentru comerţ cu suprafaţa desfăşurată mai mare de 1.000 mp;
3. structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare de tipul: hoteluri, hoteluri-

apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, bungalow-uri, cabane turistice, sate
142
de vacanţă, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice şi altele similare, inclusiv

unităţile de alimentaţie din incinta acestora, cu peste 200 de locuri la nivelul
operatorului economic;
4. clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii,

cu peste 100 de paturi;
5. teatre, cu peste 200 de locuri;
6. săli de sport, săli de spectacol, clădiri pentru activităţi sportive cu peste 600 de
locuri;
 desfăşoară activităţi în construcţii şi instalaţii cu risc mediu şi mare

de incendiu, definit conform reglementărilor tehnice specifice şi au
peste 50 de angajaţi.
De asemenea, au obligaţia să angajeze cel puţin un cadru tehnic sau personal de
specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor:
a) consiliile locale ale municipiilor/sectoarelor municipiului Bucureşti - un cadru

tehnic la 150.000 de locuitori;
b) consiliile locale ale oraşelor/comunelor cu peste 5.000 de locuitori.
Operatorii economici şi consiliile locale care nu se încadrează în

criteriile prevăzute la art. 1 sau 2 din Ordin au obligaţia să desemneze, în condiţiile
legii, persoane care să îndeplinească prin cumul atribuţiile privind apărarea
împotriva incendiilor ori să încheie contract cu persoane fizice sau juridice
autorizate conform legii.
Numirea şi schimbarea din funcţie a cadrului tehnic sau a personalului

de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor trebuie
comunicate de angajator în termen de 48 de ore de la angajare, după caz, la nivel
central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor.
Neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor specifice atrage

schimbarea din funcţie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu
atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, situaţie care trebuie
143
comunicată de angajator în termen de 48 de ore de la angajare, la nivel central

Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, după caz.
Persoanele fizice şi asociaţiile familiale care desfăşoară activităţi

economice autorizate pe teritoriul României, precum şi celelalte entităţi legal
constituite, neprevăzute la art. 12, alin. (1) din Legea nr. 307/2006, îndeplinesc
atribuţiile pe linia apărării împotriva incendiilor în nume propriu, prin titularul de
drept al entităţii.
În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva

incendiilor, consiliile locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege,
să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor sau personal de specialitate, pot desemna din rândul personalului
propriu un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării
împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică
atestată, în condiţiile legii.
c) serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.

Temeiul legal al înfiinţării organizării şi funcţionării serviciilor
voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă este:
 Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;

 ORDIN Nr. 718 din 30 iunie 2005 pentru aprobarea Criteriilor de
performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor
voluntare pentru situaţii de urgenţă;
 ORDIN Nr. 158 din 22 februarie 2007 pentru aprobarea Criteriilor
de performanţă privind constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor
private pentru situaţii de urgenţă;
 ORDIN Nr. 160 din 23 februarie 2007pentru aprobarea
Regulamentului de planificare, organizare, desfăşurare şi finalizare
a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă prestate de
serviciile voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă
3. Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de

muncă;
144
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de

muncă are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor
fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să
acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea
utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru
înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente
tehnice.
Prin loc de muncă, se înţelege20:
a) secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele
asemenea;
b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;
c) atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi
altele asemenea;
d) utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie
carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a
buteliilor cu GPL pentru consumatori;
e) laborator;
f) magazin, raion sau stand de vânzare;
g) sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi
complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea;
h) unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi
altele asemenea;
i) clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii:
spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;
j) construcţie pentru cazare;
k) compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie
pentru birouri, cu destinaţie financiar-bancară;
l) bibliotecă, arhivă;
m) clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul,
supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor,
studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;
n) lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;
o) clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de
metrou;
p) fermă zootehnică sau agricolă;
q) punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră;
r) amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.
20
Art. 22 (1) din Ordinul M.A.I. nr. 163/2007 pentru aprobarea normelor generale de apărare împotriva incendiilor
145
Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi
desfăşoară activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau
persoane fizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate
de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii
ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.
Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor
tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce
pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea
măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor;
c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi
afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare
pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea
propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate
sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.
La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în
vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde,
cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în
documentaţia tehnică de proiectare;
d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării
diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.
Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă
cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a
personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private
pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă,
proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe
stabilite să participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi
de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a
146
mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de

mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea
persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să
utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de
limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la
instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.
Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul
de muncă se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă
carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de
incendiu. Prezentăm mai jos două modele de formulare pentru locuri de muncă
diferite: unul generic, al doilea pentru bucătăria unui restaurant:
147
Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă

de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare
împotriva incendiilor.
Intervenţia la locul de muncă presupune:
a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor
prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a
consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către
persoanele anume desemnate;
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare
împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a
sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care
pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
148
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale

incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;
g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde
pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
Pentru efectuarea operaţiunilor nominalizarea se face pentru fiecare
schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi
sărbători legale.
Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de
exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii,
este obligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva
incendiilor.
Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt21:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca
fiind periculoase;
c) planul de intervenţie.
Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind
elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul
persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi
în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar
în încăperi, pe partea interioară a uşilor.
Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a
încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi,
coridoare şi case de scări sau scări exterioare.
Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de
apărare împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme
de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale,
terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.
Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate
conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află
asemenea materiale.
La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare
trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca
21
Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt prevăzute la art.18, lit.k şi art. 23 lit.d din Normele generale de
apărare împotriva incendiilor aprobate cu Ord. M.A.I. nr. 163/2007
149
posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de

stingere.
Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se
întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu
materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi
codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele
de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.
Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele
şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi
cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi,
precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să
poată fi utile forţelor de intervenţie.
Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfăşurării în
condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de
urgenţă, potrivit legii.
Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii de
urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti.
Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte
ori este cazul, în funcţie de condiţiile reale.
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor22 se elaborează pentru
locurile de muncă stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate
locurile cu risc de incendiu.
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în
vigoare;
b) obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
c) regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru
exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice
locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;
d) evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt
intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a
regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful
sectorului de activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de
22
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor sunt prevăzute la art. 23, lit. c din Normele generale aprobate cu
Ord.M.A.I. nr. 163/2007
150
persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se

aprobă de administrator/conducător.
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime
sau în sinteză, în funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă
respectiv.
Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor
se păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii
de apărare împotriva incendiilor.
Salariaţii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit
instrucţiunile au obligaţia să le studieze, să le însuşească şi să le aplice.
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate
cazurile cu informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt
întocmite.
Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la
modificări, modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.
Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă
înscrisă data întocmirii/reviziei şi data aprobării.
Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare,
orientare şi/sau informare, 23 se execută, se amplasează şi se montează conform
reglementărilor şi standardelor de referinţă.
În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative
şi în limbi de circulaţie internaţională.
Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea
indicatoarelor revine conducătorului locului de muncă.
4. Mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor
1. Pentru echiparea construcţiilor, a instalaţiilor tehnologice şi a platformelor

amenajate:
a) instalaţii de protecţie împotriva incendiilor;
b) stingătoare şi alte aparate de stins incendii;
c) utilaje, unelte şi alte mijloace de intervenţie.
2. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de
urgenţă:
a) autospeciale pentru stingerea incendiilor;
23
Indicatoarele sunt prevăzute de art. 23, lit.f din Normele generale de apărare împotriva incendiilor aprobate cu
Ord. M.A.I. nr. 163/2007
151
b) autospeciale auxiliare de intervenţie;

c) nave pentru stingerea incendiilor;
d) trenuri pentru stingerea incendiilor;
e) aeronave de intervenţie la incendii;
f) motopompe şi alte utilaje;
g) ambulanţe şi autosanitare.
3. Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor şi substanţelor
combustibile sau pentru protecţia celor din apropierea focarului:
a) produse de stingere;
b) agenţi neutralizatori, speciali.
4. Pentru protecţia personalului de intervenţie:
a) echipament de protecţie la temperatură, şocuri mecanice şi la umiditate;
b) mijloace de protecţie a căilor respiratorii;
c) accesorii de siguranţă;
d) accesorii de protecţie la electrocutare;
e) mijloace de iluminat;
f) aparatură de comunicaţii;
g) echipament, aparatură, vaccinuri şi instrumentar de protecţie specială
împotriva efectelor agenţilor chimici, radioactivi sau biologici;
h) aparatură de detectare a concentraţiilor explozive sau a prezenţei unor
substanţe nocive.
NUMĂR ORIENTATIV
de stingătoare portative pentru unele categorii de construcţii
______________________________________________________________________________
| Categorii de construcţii | Număr minim de |
| | stingătoare*)/ |
| | suprafaţă |
| | desfăşurată |
|___________________________________________________________|__________________|
| 1. Clădiri administrative: | 1 buc./300 mp |
| - sedii ale administraţiei publice centrale şi locale; | |
| - sedii de fundaţii, organizaţii neguvernamentale, | |
| asociaţii, agenţii şi altele asemenea; | |
| - sedii de birouri. | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 2. Clădiri comerciale: | 1 buc./200 mp |
| - comerţ alimentar şi nealimentar; | |
| - magazine generale; | |
| - alimentaţie publică (restaurante, braserii şi altele | |
| asemenea); | |
| - spaţii şi încăperi destinate serviciilor. | |
|___________________________________________________________|__________________|
152
| 3. Clădiri de locuit (cu caracter de recomandare): | 1 buc./nivel/ |

| - blocuri; | apartament |
| - locuinţe unifamiliale. | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 4. Clădiri civile cu funcţiuni mixte (comerţ, birouri, | 1 buc./300 mp |
| reuniuni) | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 5. Alte amenajări: | 1 buc./150 mp |
| - circuri mobile; | |
| - scene şi tribune amenajate provizoriu în aer liber | |
| (pentru spectacole, mitinguri, competiţii sportive etc.); | |
| - studiouri de radio, televiziune, îndeosebi cu public.| |
|___________________________________________________________|__________________|
*) Performanţa de stingere echivalentă cu focarele 21 A şi 113 B, conform standardului
european de referinţă.
NOTĂ:
Tipul şi numărul de stingătoare se stabilesc de proiectant şi, pentru construcţiile
existente, prin scenariile de incendiu sau de persoana cu atribuţii specifice, în
funcţie de nivelul de risc de incendiu, tipul şi cantitatea de material sau substanţă
combustibilă/volumul de lichid combustibil din spaţiul ce trebuie protejat.
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizică/juridică ce a executat proiectarea |
| Certificat atestare |
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizică/juridică ce a executat montarea |
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizică/juridică ce execută verificarea, întreţinerea, repararea |
| Contract nr. .................. |
| Perioada contractului |
|______________________________________________________________________________|
| Solicitare service deranjamente |
| Telefon, e-mail, fax |
|______________________________________________________________________________|
| Personal responsabil |
| Data |
|______________________________________________________________________________|
Date evenimente
______________________________________________________________________________
153
|Nr. | Data | Locul | Evenimentul | Cauza | Acţiune | Numele în clar|

|crt.| | | | | corectivă| - Semnătura - |
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|
NOTĂ:
1. În registrul de control pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alertare,
alarmare, limitare şi stingere a incendiilor se consemnează toate datele relevante
privind:
a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare,
întreţinere şi reparaţii;
b) executarea de modificări;
c) acţionările în situaţii de incendiu;
d) evenimente produse: alarme de incendiu, alarme false de incendiu, defecte,
întreruperi, declanşări intempestive, teste, dezactivări temporare - cu menţionarea
cauzelor care le-au determinat şi a acţiunilor corective efectuate.
2. Datele consemnate trebuie să indice clar şi precis data (anul, luna, ziua, ora,
după caz, minutele şi secundele) şi locul de producere a evenimentului.
3. Toate evenimentele trebuie înregistrate corespunzător.
4. Registrul se completează pentru fiecare instalaţie din dotare.
5. Se numeşte un responsabil pentru completarea registrului; numele
responsabilului este trecut în registru.
6. Se notează componentele înlocuite şi cauzele înlocuirii.
154

Suport Curs Initiere Bun

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Initiere Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PREZENTUL CURS CONSTITUIE PROPRIETATE A S.C. HI TO MIZU S.R.L.

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA.

1. Comunicarea la locul de muncă

Comunicarea reprezintă schimbul de informaţii/cunoştinţe dintre două

2. Tonul vocii: 30%. Voce tandră, şoptită şi discretă. Sau voce

În îndeplinirea acestor sarcini de muncă fiecare tip de comunicare se

Poţi să interacţionezi cu succes cu străinii?

În aceiaşi manieră răspundeţi la următoarele:

Cât de eficiente sunt cunoştinţele tale de comunicare?

Cât de versatil eşti în comunicare?

2.1. Comunicarea orala

Sub umbrela derutantă a noţiunii de comunicare orală se află

Comunicarea orală prezintă numeroase avantaje faţă de comunicarea

· vorbitorul îşi poate observa interlocutorul şi interveni pe loc cu

· oralitatea permite “un joc logic şi imediat al întrebărilor cu

· oralitatea “asigură terenul cel mai fertil pentru manifestarea

Puternica legatură existentă între mesajul paraverbal şi cel verbal se

traduce prin aceea că intervenţia celui dintîi provoacă intensificarea, slăbirea,

distorsionarea sau anularea semnificaţiilor cuvintelor rostite. 4

De aceea, persoanele care doresc să influenţeze sau să-i controleze pe

1. Vorbeşte şi fă-te auzit tot timpul.

3. Enunţă într-o manieră eficace. Concentrează-te pe consonanţa fiecărui

4. Fă uz de o varietate de intonaţii pentru a atrage atenţia publicului. Evită

5. Învaţă totul despre dinamica interviului.

2.2. Comunicarea scrisă

2.2.1. Redactarea unui curriculum vitae

Un curriculum vitae (CV) este o schita biografica întocmita de un

2.2.2. Redactarea unei scrisori de intentie/motivatie

Scrisoarea de intenţie sau de motivaţie (cunoscută şi sub denumirile de

Scrisoarea de intenţie oferă posibilitatea aspirantului de a prezenta în

O astfel de scrisoare se construieste în jurul unei motivaţii reale şi

Srisoarea de intenţie nu conţine toate informaţiile cerute de CV, însă ea

Trebuie menţionată motivaţia alegerii postului şi firmei respective, din

Dacă scrisoarea de intenţie se adresează unei firme mari, ea va fi

Scrisoarea de intenţie/motivaţie trebuie să cuprindă maximum 3 – 4

În încheiere se specifică cel putin două căi de contactare facilă, în

În scrisoarea de intenţie/motivaţie nu se includ:

 aspecte negative, cum ar fi relatări despre conflicte avute la alte locuri de

2.3. Comunicarea mediata de calculator (CMC)

Comunicarea mediată de calculator desemnează transmiterea şi

Calculatorul, deşi introdus de curând în uzanţa largă a persoanelor

Mesageria electronică poate fi personalizată, prin ea putând fi

Comunicarea prin INTERNET sau alte reţele care folosesc aceste

Comunicarea interactivă la locul de muncă asigură informarea şi totodată

 Comunicare prin INTERNET;

Spre exemplu , “Flamingo Internaţional lansează un program de comunicare

In cadrul acestei acţiuni, Jiri Rizek, CEO-ul Flamingo, va fi prezent,

Comunicarea interactivă la locul de muncă oferă posibilitatea angajaţilor să

Raportarea activităţilor va fi una dintre sarcinile frecvente de muncă

 riscurile identificate şi evaluate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale,

Rupert Brown(1988) defineste grupul pornind de la un proces de

Din cele două definiţii date mai sus constatăm, că pentru a se

 Membrii grupului să aibă o apartenenţă conştientă la grup;

 grupuri mici (familia , un grup de prieteni , colegii de şcoală ) : 2-10

b) După modalitatea de constituire :

 grupuri spontane ( constituite pentru o perioadă scurtă , determinată de timp

c. După statutul acordat oficial grupului:

 grupuri formale - unde exista o organigrama, reguli de functionare precise,

d. După gradul de organizare :

 grupuri organizate (au o structură bine definită şi sunt caracterizate de

e. După functia lor normativ-axiologica:

 grupuri de apartenenta, cele din care individul face parte actualmente

f. După statutul ontic

 în grupuri reale, în care membrii, chiar daca nu se cunosc nemijlocit, sunt în