Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moduri Si Timpuri Verbale
Moduri Si Timpuri Verbale
numere (singular și plural), are trei persoane( persoana I: eu/noi, persoana a II-a: tu/voi,
persoana a III-a: el/ea/ei/ele), verbul se conjugă, schimbându-și forma mod, timp, persoană și
număr.
CLASIFICAREA VERBULUI
VERBE PERSONALE: au forme pentru toate persoanele: a scrie, a face, a tăcea, a desena
etc.
VERBE NEREGULATE: își schimbă forma în timpul flexiunii personale: a avea, a fi, a
vrea, a da, a lua, a bea, a mânca, a sta, a usca etc.
1
A. MODURI PERSONALE/PREDICATIVE
1. MODUL INDICATIV
Mai mult ca Perfect Perfect Imperfect Prezent Viitor Viitor
perfect compus simplu anterior literar
Arată o acțiune Arată o Arată o Arată o Acțiunea Arată o Arată o
încheiată acțiune acțiune acțiune se petrece acțiune acțiune în
înaintea unei încheiată în trecută, trecută, în viitoare viitor.
alte acțiuni din trecut, fără încheiată neterminată momentul care se Formare:
trecut. a se recent Terminații: - vorbirii petrece voi, vei,
Formare: preciza Terminații: am, -ai, -a, - înaintea va, vom,
participiul când -i, -și, -nu am, -ați, -au unei alte veți, vor +
verbului de Se are, -răm, - acțiuni infinitivul
conjugat + se + formează: răți, -ră viitoare. verbului
terminațiile: - a avea Formare: de
m, -și, nu are, - participiul voi, vei, va, conjugat
răm, -răți, -ră verbului de vom, veți,
conjugat vor + fi +
participiul
verbului de
conjugat
Eu Scrisesem Am scris Scrisei Scriam Scriu Voi fi Voi
scris scrie
Tu Scriseseși Ai scris Scriseși Scriai Scrii Vei fi Vei
scris scrie
El/ea Scrisese A scris Scrise Scria Scrie Va fi Va scrie
scris
Noi Scriseserăm Am scris Scriserăm Scriam Scriem Vom fi Vom
scris scrie
Voi Scriseserăți Ați scris Scriserăți Scriați Scrieți Veți fi Veți
scris scrie
Ei/ele Scriseseră Au scris Scriseră Scriau Scriu Vor fi Vor
scris scrie
2
Mai mult ca perfect
Mai mult ca perfectul este un timp de relație, folosit în comunicare și în textele narative
literare. Folosirea mai-mult-ca-perfectului presupune o întrerupere a linearității unei
narațiuni, o întoarcere în trecut (retrospecție) care se asociază cu intenția de explicare a
cauzelor unui eveniment.
Perfect compus
Perfectul compus se formează din auxiliarul a avea și participiul verbului de conjugat
(neacordat): am +, ai+, a+, am+, ați+, au+.
Perfect simplu
Perfectul simplu este format din radical + sufix + desinență, radicalul este identic cu cel al
participiului verbului de conjugat. Perfectul simplu arată o acțiune încheiată în trecut, se
folosește ca timp narativ/ficțional sau regional, ca modalitate de a relata evenimentele
desfășurate recent. Ca timp ficțional/narativ, perfectul simplu se folosește deobicei la
persoana a III-a, singular sau plural.
Imperfect
Imperfectul se formează prin atașarea sufixului (-a- sau –ea-) și a desinențelor/
terminațiilor (-m,-i, - Ø, -m, -ți, -u). Radicalul imperfectului este identic cu cel al infinitivului
(a vedea – vedeam). Imperfectul reprezintă o acțiune sau o stare trecută, parțial simultană cu
un anumit reper. Ex: Atunci erai mai înțelegător. În literatură, imperfectul este timpul
perspectivei interioare a personajului, un fel de prezent în trecut al monologului interior
relatat în stil indirect liber, semnalul acestui artificiu literar conține combinarea imperfectului
cu adverbe (acum, atunci). Valoarea imperfectului este marcarea aspectului durativ (a
duratei), desfășurarea unui proces, acțiunea sau starea este prezentată în desfășurare, într-un
interval care cuprinde și reperul imperfectului.
Prezent
Prezentul indicativului este format din sufix și desinențe, sufixul se atașează radicalului
(modul indicativ, timpul prezent), iar desinențele indică numărul și persoana. Prezentul este
un timp deictic care trimite la situația de comunicare (contextul comunicării: participanți la
comunicare, cadru spațio-temporal). Prezentul narativ sau istoric apare în situația în care
reperul prezentului nu mai este momentul enunțării, ci un moment din trecut, are un rol
stilistico-pragmatic, de actualizare a unei perspective interioare asupra faptelor narate.
3
2. MODUL IMPERATIV
Modul imperativ are doar două forme, pentru persoana a II-a, singular și plural, se
notează cu semnul exclamării ! la final. Taci! Tăceți! Scrie! Scrieți!
3. MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV
3.1. Condițional-optativ perfect
Condiționalul-optativ perfect este compus din auxiliar (aș, ai, ar, am, ați, ar) + fi +
participiul verbului; are o valoare de posibilitate nerealizată, o dorință neîmplinită. ex: a
mânca – eu aș fi mâncat, tu ai fi mâncat, el/ea ar fi mâncat, noi am fi mâncat, voi ați fi
mâncat, ei/ele ar fi mâncat.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu auxiliarul (aș, ai, ar, am, ați, ar) și
forma de infinitiv a verbului de conjugat; nu are o valoare temporală propriu-zisă (nu indică
un moment anume când s-a întâmplat acțiunea); indică o dorință manifestată în prezent sau
care s-ar putea realiza în viitor, dar și o rezervă, o distanțare față de un anumit subiect. ex: a
mânca – eu aș mânca, tu ai mânca, el/ea ar mânca, noi am mânca, voi ați mânca, ei/ele ar
mânca.
MODUL CONJUNCTIV
Timpul perfect
Conjunctivul perfect are o formă unică pentru toate personale, atât la singular, cât și la plural,
este alcătuit din conjuncția să + fi + forma de participiu invariabil a verbului: lucrat, mers,
scris. Valoarea sa este de posibilitate nerealizată, exprimând un moment anterior vorbirii.
Dacă apare combinația înainte + conjunctiv perfect, poate avea sensul unei posibilități
realizate: Înainte să fi venit tu, nu se întâmplase nimic.
Timpul prezent
Conjunctivul prezent este alcătuit din conjuncția să + radical și desinențe/ terminații.
Conjunctivul prezent exprimă o acțiune posibilă.
4
MODURILE NEPERSONALE/NEPREDICATIVE
MODUL INFINITIV
Modul infinitiv arată numele acțiunii, este forma de dicționar a verbului; are două forme:
forma scurtă/comună/infinitivul scurt (a scrie, a citi) și forma lungă/infinitivul lung (chemare,
închinare) devenită ulterior substantiv. Este singurul mod nepredicativ care are timpuri:
prezent (a scrie) și perfect (a fi + participiul verbului de conjugat: a fi scris).
Funcții sintactice:
MODUL PARTICIPIU
1. MODUL SUPIN
Modul supin exprimă o acțiune ce urmează să fie realizată și arată scopul altei acțiuni
sau destinația unui obiect, se formează din prepozițiile de/după/la/pe la/pentru + participiul
verbului de conjugat.
Funcții sintactice:
5
Atribut verbal: Și-a cumpărat o mașină de Complement indirect: S-a săturat de
scris. învățat la română.
2. MODUL GERUNZIU
Verbele auxiliare
În sistemul verbal al limbii române se folosesc trei verbe auxiliare morfologice: a avea, a
vrea și a fi.
A avea
A fi
6
A vrea Verbul auxiliar a vrea ajută la formarea:
– modului indicativ, timpul viitor – voi povesti; timpul viitor anterior – voi fi povestit.
7
8