UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ÎN REEDUCAREA
NEUROMOTORIE
DISCIPLINA: STAGIU CLINIC

TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC ȘI
RECUPERAREA MEDICALĂ ÎN GONARTROZĂ

Profesor: Conf. Univ. Dr. Călina Mirela

Student: Volintiru Costina-Mădălina
Master, An I, grupa II

Data: 26.01.2024
Craiova
 Date anatomice și biomecanice:
Gonartroza sau osteoartrita articulației genunchiului este o boală degenerativă a
articulațiilor, provocată de degenerarea cartilajului până la distrugerea completă a acestuia, având ca
rezultat deformarea articulației, care apare în mod obișnuit la persoanele în vârstă, la persoanele
obeze și la cei care au suferit o leziune a membrelor inferioare. Datorită geometriei fiziologice a
planului tibial, forțele interne ale genunchiului prezintă o distribuție neuniformă în planul tibial în
timpul mișcării. În general, 60-80% din sarcina de compresiune transmisă pe tot genunchiul este
aplicată pe compartimentul medial, ceea ce înseamnă că încărcările pe compartimentul medial sunt
de aproximativ 2,2 ori mai mari decât compartimentul lateral. Prin urmare, vor exista efecte mai
severe ale gonartrozei asupra compartimentului medial comparativ cu compartimentul lateral.
Gonartroza primitivă este mai frecvent ă la femeie; apare la vârsta de 40-70 de ani. Dintre
factorii incriminaţi în producerea gonartrozei se menţionează: factorii endocrini, obezitatea,
tulburări venoase( 40% din bolnavii cu gonartroză au varice). Gonartroza secundară cea cu debut
femurotibial este secundară unor tulburări ale biomecanicii articulare de origine traumatică
(fracturi, luxaţii, entorse grave, rupturi de menisc) sau de origine statică( genu-varum, genu-
valgum).
Supraîncarcarea funcţională permanentă, cronică se poate spune,a unui anumit
compartiment articular, creşterea persistentă şi de lungă durată a presiunilor ce se exercită pe
cartilajul articular normal vor învinge. rezistenţa normală a lui şi vor duce la apariţia primelor
leziuni, iniţial bio-chimice, apoi anatomice. Cartilajul articular normal este astfel structurat
încât să reziste la toate solicitările fiziologice. Dar dacă solicitarea lui este exagerată, prelungită,
insoţită de mişcări anormale, repetându-se mereu în timp, sau daca, dimpotrivă, solicitările
funcţionale normale găsesc un cartilaj cu o rezistenţă constituţional diminuată, sunt create toate
condiţiile pentru alterarea acestuia. Leziunea cartilaginoasă apare mai întâi în acele zone în care
solicitarea este exagerată, de exemplu, în compartimentul articular intern pe aria de contact direct
dintre femur şi tibie, în genu varum sau pe faţă externă a rotulei şi pe versantul trohlean omolog,în
subluxaţiile recidivate ale rotulei etc.

Evaluare (bilanţ articular şi muscular, teste specifice):

Evaluările, care sunt obligatorii în anumite situaţii, se vor efectua comparativ: pentru
determinarea gradului de atrofie musculară se vor măsura perimetrele coapsei şi gambei; pentru
aprecierea gradului de tumefacţie, se măsoară perimetrele genunchilor, la mijlocul rotulei; în genu-
valgum se măsoară distanţa dintre cele două maleole mediale, feţele interne ale genunchilor fiind în
contact; în genu-varum se măsoară distanţa dintre feţele interne ale genunchilor, cele două maleole
mediale fiind în contract; lungimea membrului inferior, a coapsei şi a gambei.
Debutul gonartrozei este insidios. Simptomul principal este durerea. Impotenţa funcţională,
de grade diferite, este prezentă în perioada de intensificare a durerilor. În perioada de început a
gonartrozei, genunchiul nu prezint ă modificări la inspecţie. La palpare se constată o sensibilitate pe
faţa anterioară şi/sau anteromedială a genunchiului, pe interlinia articulară. În gonartroză apar
treptat modificări ale mobilităţii. Amplitudinea flexiei se reduce, aplecarea în genuflexiune fiind
limitată. Extensia genunchiului devine incompletă.
Examenul clinic va căuta sediul durerii provocate. Durerea este cel mai frecvent localizată
în concavitatea unei deviaţii axiale şi poate fi provocată prin mobilizarea genunchiului, mai ales
dacă, concomitent se accentuează deformarea. Putem deştepta senzaţii dureroase prin presiune la
nivelul platoului tibial intern sau în spaţiul popliteu; unde inspecţia la palparea pune uneori în
evidenţa prezenţa unui chist sinovial-chistul Baker. La nivelul articulaţiei femuro-patelare poate fi
provocate prin palparea feţelor cartilaginoase ale rotulei, prin presiunea pe marginea ei superioară,
genunchiul fiind în extensie, cu cvadricepsul contractat sau dimpotrivă, în flexie de 45°, prin
percuţia feţei cutanate a patelei sau prin extensia contrariată a cvadrieepsului. Specific este
semnul ,rindelei", care traduce existenţa neregularităţilor suprafeţelor articulare femuro-patelare :
bolnavul fiind aşezat în decubit dorsal cu membrul inferior extins şi relaxat, se imprimă rotulei
mişcări în sens cranio-caudal,'apăsând-o în acelaşi timp pe planul trohleei femurale ; în locul
senzaţiei normale de usoară alunecare, mişcarea rotulei determină în artrozele femuro-patelare o
senzaţie rugoasă, de pilă, pe care bolnavul o resimte dureros. În excepţionalele cazuri de artroza
fabelo-femurală, sindromul dureros este localizat în loja posterioară şi externă a genunchiului.
Studiul mobilităţii genunchiului pune în evidentă existenţa cracmentelor articulare, care
pot fi simţite prin palparea articulaţiei acoperite cu toată palma pe faţa sa anterioară, în timp ce
bolnavul face mişcări de flexie-extensie ale genunchiului, sau pot fi auzite cu ajutorul stetoscopului.
Se va nota de asemenea cursa rotuliană, care, în cazul gonartrozelor secundare unei instabilităţi
femuro-patelare, poate arata prezenţa unei deplasări nete de partea externă. Pe măsura accentuării
leziunilor, se limitează amplitudinea mişcărilor de flexie-extensie. Apare evidentă, mai ales,
limitarea extensiei complete, ceea ce, încarcă şi mai mult articulaţia genunchiului. Flexia este şi ea
limitată în genere la 90° şi dureroasă în caz de depăşire a posibilităţii maxime. Pe acest fond poate
aparea o limitare a mişcării prin blocaje determinate de rupturi ale meniscurilor degenerate sau prin
interpoziţia corpilor străini intraarticulari.
Cercetarea privitoare la existenţa mişcărilor anormale este indispensabilă. Se va preciza
dacă laxitatea laterală permite redresarea deviaţiei axiale existente, ceea ce indică relaxarea
ligamentului omolateral prin uzura cartilaginoasă şi micşorarea consecutivă a interliniei sau,
dimpotrivă, determină exagerarea deviaţiei, traducând o destindere a ligamentului contralateral.
Asocierea unei laxităţi ligamentare importante adăuga un plus de gravitate gonartrozei,
simptomatologia clinică fiind mai supărătoare prin existenţa instabilităţii şi sancţiunea terapeutică,
mai dificilă şi mai puţin eficace. În cazul unei laxități laterale importante se grupează gonartroza în
trei clase, în funcţie de laxitate :
 clasa I se caracterizează prin instabilitatea minimă de 5—10°:
 clasa a II-a cuprinde cazurile de gonartroză cu o laxitate moderată între 10 şi 20°;
 clasa a III-a include cazurile cu laxităţi severe de 20—45°.
Examenul pacientui in decubit şi in ortostatism va consemna existenta, frecvenţă de alfel, a
unei deviaţii axiale, sensul şi importanţa ei. La o gonartroză avansată este dificil de precizat dacă
deviaţia a preexistat şi a provocat artroza sau daca este secundară evoluţia ei. Măsurarea deviaţiei în
plan fontal, în sensul genu valgum-ului sau mai frecvent în varum va fi făcută prin aprecierea
morfologică a axelor, măsurarea distanţei intermaleolare (genu valgum) sau intercondiliene (genu
varum) şi prin măsurarea distanţei dintre mijlocul genunchiului şi axul mecanic al membrului
inferior care uneşte capul femural (repetat prin pulsaţiile arterei femurale) cu mijlocul scoabei
tibio-peroniere. Măsurarea deviaţiei axiale va fi cercetată şi radiologic.
Examenul clinic nu va neglija genunchiul contralateral, şoldurile, piciorul, coloana
vertebrală,--elemente care ne vor da indicaţii asupra originii primitive sau secundare a gonartrozei.
Se va preciza, de asemenea, starea circulaţiei periferice, în special a celei de intoarcere.
Instabilitatea articulară poate fi cauzată fie de insuficienţa structurilor care asigură
stabilitatea pasivă (congruenţa articulară, integritatea ligamentelor), fie acelor care menţin
stabilitatea activă. Limitarea amplitudinii de mişcare – a felxiei şi/sau extensiei beneficiază de
kinetoterapie numai atunci când este cauzată de afectarea ţesuturilor moi periarticulare şi a capsulei
articulare. Mobilitatea patologică – hiperextensia sau mişcările de lateralitate, poate fi combătută
prin tonifierea musculaturii.
Modificările degenerative ale articulației genunchiului sunt în mod normal diagnosticate pe
baza imaginilor radiologice. Prezența osteofitelor, adică creșterea osului pe marginea osului
articular al femurului și tibiei, este criteriul principal de diagnostic al gonartrozei. Osteofitele irită
țesuturile adiacente, provocând inflamații.
Prin imagini radiologice ale articulației genunchiului afectat de procesul degenerativ, se
poate observa stenoza suprafețelor articulare, precum și prezența corpurilor libere intra-articulare și
deformarea axei articulare. Diagnosticul primar se face prin inspecție, palparea articulației,
schimbarea direcției oaselor, mobilitatea articulațiilor plumerice.
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) oferă un instrument sensibil pentru examinarea
tuturor structurilor implicate in procesul de gonartroza. Examinarea cu ultrasunete este o tehnica
eficienta, care poate fi efectuata in camera de examinare minimizand disconfortul pacientului.
Această metoda facilitează examinarea repetata a tuturor articulațiilor periferice. Capacitatea
imagistică în timp real a ultrasunetelor, nu numai că permite evaluarea dinamica a articulațiilor, dar
oferă de asemenea un aspect dimensional care nu este atins prin tehnici statice de radiologie.

Obiectivele şi mijloacele tratamentului fizical-kinetic:

Terapia fizica in gonartroza este o componenta importanta a tratamentului si nu trebuie
neglijata. Tratamentul kinetoterapeutic consta intr-un set de exercitii menite sa consolideze
sanatatea pacientului, concepute special pentru a combate boala. Toate schemele de exercitii
terapeutice includ regulile de baza pentru a evita supraîncărcarea, și pentru a asigura o eficienta
maximă:

 Toate mișcările sunt realizate lent iar amplitudinea acestora crește treptat.
 Exercițiile se desfășoară zilnic. Durata totala a exercițiilor fizice in timpul zilei nu trebuie sa
depășească 35-45 minute împărțite in 3-4 perioade de cate 10-15 minute fiecare.
 Odihna după fiecare sesiune ar trebui sa fie de cel putin 4 ore.
 Începeți sesiunea cu relaxarea musculaturii piciorului pentru a imbunatati fluxul sanguin.
Tratamentul fizical
Are ca obiective:
• ameliorarea durerilor;
• îmbunătăţirea circulariei periferice;
• scăderea procesului inflamator; prezervarea şi ameliorarea funcţiei musculo-articulare.
Aplicarea de căldură locală :
• creşte pragul la durere, ameliorând durerea
• scade contractura musculară reflexă;
• permite o mai uşoară mobilizare articulară
• pregăteşte articulaţiile şi musculatura adiacentă pentru programul de
kinetoterapie;
• creşte excitabilitatea colagenului şi elasticitatea structurilor periarticulare.
Se aplică căldură superficială prin:
• baie caldă parţială sau generală la 36,5-37,5°
• pernă electrică.
• săculeţi cu sare grunjoasă încălzită;
• parafină (călduţă) în formele "stinse".
Efectele căldurii superficiale, mai ales asupra ţesuturilor moi periarticulare, sunt foarte bune,
reducând mult cererea de medicaţie antiinflamatorie antalgică.
Un program kinetoterapeutic trebuie întotdeauna inclus în orice schemă terapeutică a artrozei;
orientarea programului se face în funcţie de stadiul clinico-anatomo-functional al bolii.
Mişcarea, dozată şi controlată oportun, este indispensabilă pentru menţinerea lubrifierii
articulare, încetinind limitarea progresivă a amplorii mişcărilor articulare şi conservarea troficităţii
musculare.
Obiectivele programului de kinetologie recuperatorie :
• scăderea durerilor;
• creşterea stabilităţii;
• creşterea mobilităţii;
• creşterea gradului de coordonare şi echilibru la mers.
Programul de kinetologie recuperatorie cuprinde:
Posturările - completează programul de luptă împotriva redorii articulare. Se porneşte de la
poziţia de amplitudine maximă permisă de redoare şi cu ajutorul unor forţe exterioare cu acţiune
prelungită în timp se încearcă creşterea amplitudinii unghiurilor de mişcare. Se pot utiliza cu folos
unele tehnici de facilitare neuro-musculară proprioceptivă, cum ar fi: alternanţa contracţie izometrică -
izotonică, stabilizarea ritmică. În gonartroză - evitarea flexum-ului; pentru deviaţiile în plan frontal
(varus, valgus) posturările directe sunt inoperante, are valoare doar posturarea corectoare pentru mers a
piciorului prin talonete la pantof.
Mobilizările articulare - pentru a menţine sau ameliora amplitudinile de mişcare. În gonartroză
se va pune accentul pe recâştigarea extensiei complete şi rotaţiei interne apoi pentru mărirea flexiei.Se
pot utiliza toate tehnicile cunoscute: posturări, mobilizări pasive, active, scripetoterapie etc.
Tracţiunile - au efect antalgic decontracturant, cresc mobilitatea şi refac alinierea, pot fi:
manuale – executate în axul membrului inferior la sfarsjtul sedintelor de masaj; se execută succesiv
tracţiuni (moderate) şi compresiuni corelate cu ritmul respirator (favorizează circulaţia şj
troficitatea); şi mecanice - prin tracţiuni la nivelul gleznei, practicate zilnic, cu greutăti de cca. 1 kg
pe membru.
Refacerea stabilităţii atât prin exerciţii analitice de tonifiere musculară cât şi prin exerciţii
în lanţ kinetic inchis;
Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru, abilitate) astfel
încat să fie evitat mersul şchiopătat.
Tonifierea musculaturii: în gonartroză se va urmări tonifierea musculaturii care
„înzăvorăşte" genunchiul în mers - cvadricepsul în principal dar şi ischiogambierii, se va urmări
refacerea forţei extensoare pentru ultimele 20°.
Refacerea stabilităţii atât prin exerciţii analitice de tonifiere musculară cât şi prin exerciţii în
lanţ kinetic închis; exerciţiile la bicicleta ergonomică se indică cu condiţia individualizarii pentru
fiecare bolnav a parametrilor de lucru. Contracţiile musculare pot fi izotonice sau izometrice.
Kinetoterapia pasivă în gonartroză începe cu mobilizarea rotulei (în sens longitudinal şi
transversal), după care se trece la mobilizarea articulaţiei femuro-tibiale, având ca obiectiv principal
asigurarea libertăţii de mişcare în extensie şi rotaţie, în special rotaţia internă care este aproape
întotdeauna limitată. Totodată asigura o buna circulate sangvina pe segmentele membrelor
paralizate. Manevrele de mobilizare pasivă se efecuează cu blandeţe, progresiv ca amplitudine, şi cu
prudenţă, uneori putând fi în discuţie o osteoporoză, care complică printr-o fragilitate osoasă.
Refacerea forţei musculare şi a echilibrului dintre muşchii agonişti şi antagonişti, în special a
muşchilor stabilizatori ai articulaţiei trebuie începută cât mai precoce şi continuată mereu printr-un
program de menţinere a tonusului şi forţei musculare. Se realizează prin exerciţii izometrice şi
izodinamice contra unor rezistenţe, fiind recunoscută necesitatea de a se lucra cu rezistenţă manuală
dirijată .
Tratamentul de prima linie pentru toți pacienții cu osteoartrită simptomatică a genunchiului
include educația pacientului și terapia fizică. S-a demonstrat că o combinație de exerciții
supravegheate și un program de exerciții la domiciliu are cele mai bune rezultate. Reabilitarea
pentru gonartroza este o faza cheie a tratamentului. Este esențială pentru restabilirea funcției
genunchiului și ameliorarea simptomelor. De asemenea, gimnastica medicală și masajul pot ajuta la
ameliorarea simptomelor. Pot fi recomandate uneori și alte proceduri, precum hidrokinetoterapie,
terapii cu ultrasunete, parafina etc. Balneoterapia poate fi de ajutor pentru ameliorarea durerii și
îmbunătățirea mobilității. Se recomandă stațiuni balneoclimaterice cu ape sulfuroase, iodurate, ape
sarate clorurate sau ape cu oligominerale.

Bibliografie:

https://www.hindawi.com/journals/abb/2022/4194472/
https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/gonartroza-cauze-
tratament
https://qlife.ro/gonartroza/#5
file:///D:/facultate/anul%203%20cursuri/2022%20Curs%203%20%20gn_cx_sh.pdf
https://ro.scribd.com/doc/57474654/Anatomia-Si-Biomecanica-Genunchi