CUM A APĂRUT OMUL?

Apariția omului pe Pământ este în continuare un mister. Există diverse teorii elaborate
pentru a explica existența ființelor umane. Cele mai importante sunt cele religioase sau creaționiste
și cele științifice sau evoluționiste.
Apariția omului pe Pământ este probabil unul dintre cele mai mari mistere. De-a lungul
timpului, originile umanității au preocupat oameni de știință sau teologi. Teoriile științifice s-au izbit
de cele religioase, iar omul s-a aflat mereu în centrul unei lupte surde de revendicare a originilor.
Dacă la începutul secolului al XX - lea, oamenii de știință se duelau în argumente cu teologii,
disputându-și originea omului, astăzi teoriile privind începuturile umanității s-au diversificat. Există
însă câteva teorii privind originea și nașterea omului care stau la baza tuturor celorlalte.
Evoluționismul sau ofensiva științei
În secolul al XIX - lea, într-o epocă de mari transformări sociale și creatoare de noi
mentalități, creaționismul, general recunoscut și oficial de necontestat, și-a găsit rivalul. Cel care a
reunit în lucrări de specialitate, științifice, crezul său privind originea speciilor și a omului a fost
Charles Darwin, considerat părinte al teoriei evoluționiste, fiul unui bogat medic britanic.
Mai precis, acesta în lucrarea sa considerată revoluționară „On the Origins of species”
apărută în 1859. În lucrarea sa, spre deosebire de creaționismul care explicase până atunci apariția
Pământului, a omului și a viețuitoarelor, supranaturalul nu mai era implicat. Din contră era eliminat,
iar originea viețuitoarelor, inclusiv a ființelor umane, era explicată pe baze științifice.
Caracteristicile principale ale teoriei lui Darwin asupra originii speciilor au fost acelea că
toate speciile au un strămoș comun, care s-a diversificat în timp și a evoluat în timp în funcție de
mediu, dar și de provocările apărute, adaptându-se diferit lor, dar și faptul că organismele fac față
unei selecții naturale care conservă sau acumulează avantajele genetice ale speciei, iar membrii
inferiori se pierd în timp.
În ceea ce privește ființa umană, pentru Darwin ea se supune acelorași rigori ca toate
celelalte specii. În 1871, Darwin publică o carte în care se referă explicit la originea și evoluția
omului, numită „Descent of man“. În această lucrare arată clar că „este cunoscut faptul că omul este
construit pe baza aceluiași model ca și celelalte mamifere“. Darwin susținea faptul că omul își are
originea în forme inferioare și că a evoluat din primate inferioare, adaptându-se mediului. Darwin nu
a fost primul și nici singurul care a adoptat și susținut o teorie a evoluției, diferită de cea creaționistă.
Anterior lui Darwin a fost cunoscut celebrul Jean Baptiste de Monet Lamarck, care a trăit la
sfârșitul secolului al XVIII - lea și începutul secolului al XIX - lea. Acesta, în lucrarea sa „Opera
zoologică și filosofică“, scrisă în 1809, spune că organismele evoluează și se nasc prin adaptări la
mediu a diferitelor forme de viață. De notorietate a fost principiul său prin care arată că gâtul
girafelor s-a lungit de-a lungul generațiilor ca o nevoie de a ajunge la crengile înalte. Conform
aceleiași teorii, Lamarck considera originea omului drept maimuța din cadrul primatelor care a fost
nevoită să gândească.
Primul care a comparat speciile și a stabilit un clasament a fost Aristotel în secolul al IV-lea
î.Hr. El deduce o organizare a celor vii ridicându-l pe om pe o scară, în Scala naturæ. Hippocrates în
De natura hominis vede o relație între anatomie și influența mediului.
Galen (în secolul al doilea) notează asemănarea dintre anatomia maimuțelor și a oamenilor.
Îi încurajează pe medici să practice disecția asupra maimuțelor. În Evul Mediu Isidorus din Sevilla
face observații corecte privind relația dintre caracteristicile mediului geografic și particularitățile
raselor omenești.
La Peyrère (1594-1676) afirmă în lucrarea Praeadamite că omul a existat înainte de Adam și
admite și ideea poligenezei omului, iar E. Tyson (1650-1708) surprinde unele asemănări între om și
maimuțe în lucrarea Orang-outang sive Homo sylvestris. În concordanță cu Noël-Antoine Pluche și
faimoasa sa lucrare Spectacle de la nature, Carl Linnaeus stabilește o mare clasificare a naturii,
Systema naturae. În ediția din 1758, omul este descris ca Homo sapiens, membru al grupului de
antropomorfe, inclusiv cimpanzeii (Homo troglodytes). Linnaeus consideră că maimuțele antropoide
sunt cele mai apropiate rude ale omului dacă luăm în considerare asemănările morfologice și
anatomice.
Asemănări:
 ADN-ul comun in proporție de 85-95%
 unghiile
 pe fata, podul palmei si laba piciorului nu prezinta par
 32 de dinți
 fosele nazale separate printr-un sept nazal
 pavilioanele urechilor rotunjite
 mana prezinta 5 degete
 atât cimpanzeii, cat si oamenii sunt omnivori
 mersul biped

Așadar, pentru oamenii de știință omul s-a născut acum 8 milioane de ani, este rudă cu
maimuțele mari și a învățat să meargă în două picioare acum 4 milioane de ani desprinzându-se de
regnul animal.
„Oamenii sunt primate. Fizic și genetic, similaritățile arată că speciile umane moderne, Homo
Sapiens au relații strânse cu un alt grup de primate, maimuțele mari. Oamenii și maimuțele mari ale
Africii precum cimpanzeii și gorilele împart un strămoș comun ce a trăit între 8 și 6 milioane de ani în
urmă. Oamenii au evoluat prima dată în Africa și mare parte a evoluției a avut loc pe acel continent.
Fosilele primilor oameni care au trăit acum 6-2 milioane de ani în urmă, s-au găsit în Africa“,
precizează specialiștii de la Smithsonian National Museum of Natural History.