Să intrăm

în lumea
Psihopeda-
gogiei
speciale!
 Definiție
Deficiențele de limbaj reprezintă
rezultatul disfuncţiilor intervenite în
recepţionarea, înțelegerea, elaborarea și
realizarea comunicării scrise și orale datorită
unor afecţiuni de natură organică,
funcţională, psihologică sau educaţională care
acționează asupra copilului mic în perioada
apariţiei și dezvoltării limbajului.
Handicapurile de limbaj apar prin
acțiunea unor procese complexe în perioada
intrauterină a dezvoltării fătului, în timpul
nașterii sau după naștere.
Cauze care
acționează:
1.În timpul sarcinii
2.În timpul nașterii
3.După naștere
 • Intoxicații și infecții
• Incompatibilitatea factorului Rh
• Carențele nutritive
• Traumele psihice suferite de
În timpul sarcinii
În timpul sarcinii gravidă
• Stresul
• Frământări interioare
• Spaime
 • Nașterile grele și prelungite
• Leziuni ale sistemului nervos
central
În timpul sarcinii
În timpul nașterii • Asfixiile ce pot determina
hemoragii la nivelul scoarței
cerebrale
• Traumele fizice
 • Cauze organice, de natură centrală sau
periferică (afectează sistemul nervos central
și auzul)
• Cauze funcționale (afectează sfera
senzorială și cea motorie)
În După
timpulnaștere
sarcinii • Cauze psiho-neurologice (influențează acei
subiecți care, congenital, au o construcție
anatomo-fiziologică cu implicații patologice)
• Cauze psiho-sociale (metodologia aplicată
greșit în educație, slaba stimulare a vorbirii,
încurajarea copilului mic în folosirea unei
vorbiri incorecte)
Caracteristici
• Neconcordanța dintre modul de vorbire și vârsta
vorbitorului – dacă până la 4 ani pronunțarea greșită a unor
sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale
normalului, după acea vârstă deficiențele de limbaj sunt de natură
defectologică și necesită un tratament logopedic.

• Caracterul staționar al tulburărilor de limbaj –

imperfecțiunile care se mențin după vârsta de 4 ani și care prezintă
tendințe de agravare în timp.

• Succesabilitatea mărită la complicații

neuropsihice – tulburări de conduită și de personalitate.

• Necesitatea aplicării unui tratament logopedic – în

timp ce particularitățile individuale de limbaj dispar treptat, fără un
tratament logopedic, tulburările de limbaj nu dispar de la sine.
Clasificare
În logopedie există mai multe tipuri de clasificări ale
tulburărilor de limbaj, efectuate după mai multe criterii:
- Etiologic
- Lingvistic
- Morfologic
O clasificare elaborată de E. Verza se rezumă la
următoarele criterii:

• Tulburări ale limbajului citit – scris (dislexie – alexie,

disgrafie – agrafie)

• Tulburări polimorfe (afazie și alalie)

• Tulburări de dezvoltare a limbajului (mutism sau întârzierea

vorbirii)

• Tulburări ale limbajului bazate pe disfuncțiile psihice

(dislogii, colalii, bradifazii)
 Forme
DISLALIA
Se remarcă prin frecvența cea mai mare în raport cu toate handicapurile de limbaj. Aceasta
diferă de la o vârstă la alta. Pentru copilul antepreșcolar tulburările de pronunție nu constituie
semnale de alarmă, în schimb, la vârsta preșcolară se simte nevoia unor intervenții logopedice
pentru a nu permite stabilizarea și formarea unor deprinderi deficitare de pronunție.

DISARTRIA
Este cea mai gravă tulburare, fiind cauzată de afecțiunea căilor centrale și ale nucleilor
nervilor care participă la articulare.

RINOLALIA
Este o formă intermediară și se produce ca urmare a unor malformații la nivelul vălului
palatin sau a insuficiențelor dezvoltării acestuia, determinate de boli infecțioase, de polipi, de
paralizia vălului palatin.

BÂLBÂIALA
Se manifestă prin repetarea unor sunete sau silabe la începutul și mijlocul cuvântului, cu
prezentarea unor pauze între acestea, sau prin repetarea cuvintelor.
 Terapia
Activitatea corectiv – recuperativă trebuie să înceapă, în primul
rând, cu copiii preșcolari și școlarii mici pentru a evita
transformarea tulburărilor de vorbire în deprinderi negative și pentru a
înlesni desfășurarea procesului instructiv – educativ în condiții
adecvate.

La vârstele mici tulburările de vorbire sunt mai frecvente

și corectarea lor este mult mai facilă decât la vârstele înaintate, dar și
cei din urmă vor primi intervenții, întrucât frământările interioare care
provoacă tulburările de pronunție sunt mai accentuate și influențează
negativ structurile de personalitate și elaborarea comportamentelor
adaptive.
Vă mulțumesc
pentru atenția
acordată!