REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA R.A.

PRIN PĂDURILE ROMÂNIEI – manual pentru educație fores�eră

Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA R. A.

Strada Petricani, nr. 9A, sectorul 2, Bucures�
Telefon: 021 317 10 05
Fax: 021 316 84 28
Email: office@rnp.rosilva.ro; biroupresa@rnp.rosilva.ro
Web: www.rosilva.ro

RNP - ROMSILVA - Administrația Parcului Natural Vânători Neamț 2019

Strada Zimbrului, nr. 2, Vînători Neamț
Telefon: +40 233 251060
Fax: + 40 233 206000
Email: vanatoripark@yahoo.com
Web: vanatoripark.ro

Coordonator: Sebastian CĂTĂNOIU, Administrația Parcului Natural Vânători Neamț

Autori ( în ordine alfabe�că): Sebastian CĂTĂNOIU (lecțiile 1, 3, 11, 12, 13, 15), Elena
CUREA (lecțiile 2, 4, 5), Răzvan DEJU (lecțiile 8, 9, 10), Nicolae DOLHESCU (lecțiile 6, 7, 14),
Administrația Parcului Natural Vânători Neamț
Grafică (în ordine alfabe�că) : Andrei COJOC, Marius IRIMIA
Tehnoredactare: Marius IRIMIA, Administrația Parcului Natural Vânători Neamț

Ilustrațiile din paginile 29-31, 33, 35 și 38 au fost furnizate de către ”Societatea Ucrainiană pentru
Protecția Păsărilor”, grafician Marysya Rudska
The illustra�ons from the pages 29-31, 33, 35 and 38 were provided by the "Ukrainian Society
for the Protec�on of Birds", by Marysya Rudska.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României:

„Pădurea nu trăieşte numai cu căldura soarelui, cu
ploaia cerului, ci trăieşte, mai cu seamă astăzi, cu roua
inimii omeneşti, care poate face şi păstra pădurea în
piatră seacă şi care, atunci când lipseşte, usucă cele mai
frumoase păduri pe care ni le-ar fi dăruit un
Dumnezeu iubitor al pământului românesc.”
(Marin Drăcea, personalitate marcantă a
silviculturii românești)

2019
 Poteci … pentru dascăli – cum să utilizăm acest manual

Nu aveţi în mână un manual clasic ce trebuie parcurs, în mod obligatoriu,

într-o anumită ordine. Din acest punct de vedere, modalitatea de prezentare a cu-
prinsului acestuia este edificatoare. Materialul este flexibil, pentru a putea fi utilizat
în diferite comunităţi locale şi pentru a putea fi adaptat, în funcţie de necesităţi,
pentru mai buna înţelegere a conceptului de ”pădure”, în ansamblul lui. Pentru
aceasta sugerăm cadrului didactic:
- să încerce să pătrundă în profunzimea problemelor şi să aibă o atitu-
dine critică;
- să încerce să dezvolte abilităţile elevilor de a analiza şi de a formula
întrebări;
- să dezvolte deprinderea acestora de a analiza subiecte legate de
pădure;
- să ţină cont de faptul că activităţile prezentate nu constituie singura
modalitate de a privi pădurea;
- să faciliteze învățarea prin acţiune.
Cadrele didactice sunt orientate şi încurajate să lucreze cu elevii pentru a iden-
tifica componentele naturale şi culturale legate de pădure, aspectele pozitive şi ne-
gative ale relației om-pădure și, ca urmare a ieșirilor în teren, să realizeze materialele
care să contribuie la fixarea cunoștințelor dobândite, precum desene, fotografii, mici
videoclipuri. Prezentați aceste realizări în cadrul şcolii sau a comunităţii, sub forma
unor albume sau postere. Sugerăm ca integramele și jocurile prezentate să fie com-
pletate doar cu creionul, astfel încât manualul să poată fi folosit și de alți elevi. Fișele
de teren anexate manualului sunt prezentate ca model, cadrul didactic urmând să
realizeze numărul necesar de copii, funcție de modalitatea de implicare a elevilor
(individual, în grup, etc).
Înaintea utilizării acestui manual, reamintiţi-vă că există multe posibilităţi de
a-i învăţa pe elevi despre pădure, că nu există carte sau ghid care să acopere toate
aspectele şi toate activităţile posibile. Manualul nostru este doar un punct de porni-
re, de aceea vă invităm pe dumneavoastră, ca împreună cu elevii, să căutaţi activi-
tăţile şi soluţiile cele mai potrivite. Ca metode, vă sugerăm proiectele educaționale
și/sau de cercetare, jocurile (de simulare, de situație, etc), studiile de caz, activitățile
în grup, traseul educațional, etc.
Țineți cont că elementele cantitative privitoare la Regia Națională a Pădurilor
- ROMSILVA sunt într-o continuă dinamică, prin urmare acestea sunt valabile doar la
data apariției lucrării de față.
Alegeţi-vă activităţile, metodele și strategiile care se potrivesc cel mai bine
comunității locale în care vă desfășurați activitatea, dezvoltaţi unele noi. Gândiţi
critic, acționați creativ și nu uitați zicerea lui Herbert Spencer: ”Educația are drept
scop formarea caracterului.”
 Prefață

În data de 8 februarie 1902, ministrul Instrucțiunii Publice și Cultelor de la acea

vreme, Spiru Haret, a emis Deciziunea nr. 7730 din 8 februarie 1902 pentru sãrbãtoarea
„sãdirea pomilor” cu scopul de a ”dezvolta şi s�mula în generaţiunile �nere gustul şi
dragostea pentru sădirea pomilor“. Spiru Haret, reformatorul de necontestat al
învățământului românesc, a realizat că între formarea �nerelor caractere și îngrijirea
unor pomi există evidente asemănări. În ambele cazuri, pentru a culege roadele, e
nevoie de oameni dedicați, de intervale mari de �mp și de multă, multă muncă. Acum
mai bine de o sută de ani, ilustrul nostru înaintaș a evidențiat necesitatea unei strânse
legături între tânara generație și arbori, realizată și susținută prin intermediul educato-
rilor.
Iniția�va sărbătorii „sădirii pomilor” a fost preluată, în perioada interbelică, de
marele silvicultor Marin Drăcea, sub denumirea de „Luna plantării arborilor” și ca
dovada a viabilității ei, a fost menținută în perioada comunistă sub denumirea de ”Luna
pădurii”. Mai mult decât “Luna plantării arborilor”, Regia Națională a Pădurilor – Romsil-
va, în calitatea sa de cel mai mare administrator de păduri din România, s-a simțit
datoare să con�nue iniția�va lui Spiru Haret și printr-un proiect național de educație
fores�eră. Pentru aceasta, Romsilva se alătură parteneriatului consacrat dintre cadrele
didac�ce elevi și părinți, aducând acestuia un plus de stabilitate, con�nuitate și profun-
zime.
De la înființarea ei, Romsilva s-a dedicat exclusiv respectării obligațiilor asumate,
cu o prezență discretă în spațiul public, ceea ce a permis, ca de multe ori, din reavoință
sau din neș�ință, să i se aducă acuzații neîntemeiate. Implicarea sistema�că și dedicată
a acestei companii pe linia educației fores�ere va fi sesizată, de mare parte a opiniei
publice, ca o binemeritată ”ieșire” din pădure a Romsilvei. Contactul educațional,
asumat și aplicat, cu societatea românească va contribui la realizarea unei imagini
ac�ve, voluntare a Romsilva. Mai mult decât atât, ș�ind că “învățând pe alții, înveți de
două ori”, suntem convinși că această implicare îi va influența și pe angajații Romsilva,
ajutând la reformarea din interior a companiei.
În cadrul acestui proiect național ne-am adresat, pentru început copiilor de vârstă
preșcolară cu lucrarea ”Prin pădure, primii pași”, elevilor de gimnaziu fiindu-le dedi-
cată lucrarea de față, ”Prin pădurile României”. Prin aceasta ne dorim nu doar difuza-
rea de informații despre pădure, necesare pentru înțelegerea ei, ci și dobândirea
respectului față de aceasta și față de cei ce au grijă de ea. Încercăm as�el să prefigurăm
viitorul, prin împlinirea zicerii interbelice a lui Marin Drăcea ”Iubirea, respectul, înţele-
gerea pentru pădure, iată temelia însăşi a pădurii, cu toate binefacerile pe care ni le
poate da”.

Gheorghe MIHĂILESCU,
Director General al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva
 7 Pădurea de rășinoase

12 Arii protejate

2 Semințele forestiere

5 Lucrările de ingrijire

4 Etapele de dezvoltare

3 Pepiniera silvică
 1 Pădurea noastră

6 Pădurea de foioase

11 Vânătoarea

15 Recrearea în pădure

9 Mamiferele pădurii

8 Păsările pădurii

13 Lemnul

10 Flora pădurii

14 Produsele nelemnoase

Produse ale pădurii

 CUPRINS

Lecția 1. Pădurea noastră .............................................1

Lecția 2. Început de drum - semințele forestiere...........5

Lecția 3. Școala puieților – pepiniera silvică.................9

Lecția 4. Mergem mai departe - etapele de

dezvoltare ale pădurii .................................................14

Lecția 5. Pădurea trebuie ajutată – lucrările

de îngrijire ..................................................................18

Lecția 6. Pădurea de foioase ......................................22

Lecția 7. Pădurea de rășinoase ..................................26

Lecția 8. Păsările pădurii ............................................30

Lecția 9. Mamifere și alte viețuitoare ..........................34

Lecția 10. Flora pădurii ...............................................39

Lecția 11. Vânătoarea ................................................43

Lecția 12. Ariile naturale protejate .............................47

Lecția 13. Lemnul ........................................................53

Lecția 14. Produsele nelemnoase ale pădurii.................56

Lecția 15. Recrearea în pădure.....................................60

Integrame ...................................................................65
 Trasee educaționale

Ne putem gândi la prezentul manual ca la un vehicul care ne ajută să ajungem în

punctul în care elevii vor avea suficiente cunoștințe despre pădurea bine gospodărită. Pe
același fir logic, drumul sau calea de care are nevoie mai sus amintitul vehicul este
reprezentat de traseul educațional. Acesta se constituie într-o poartă de intrare în lumea
fascinantă a pădurii, într-un laborator în care cele dobândite teoretic sunt aplicate, dove-
dite sau verificate.
Cele mai multe dintre lecțiile manualului fac trimitere la acest traseu educațional.
Având în vedere că aria de aplicabilitate a manualului este întreg teritoriul României, ar
fi de dorit ca un astfel de traseu educațional să existe la nivelul fiecărui ocol silvic.
Traseele educaționale sunt trasee marcate asemănător traseelor turistice, prin
intermediul cărora se oferă impresii, informaţii, noi cunoştinţe legate de specificul zonei.
Traseele educaționale au un rol deosebit în dezvoltarea „patriotismului local” al unei
zone, în acelaşi timp, pot oferi posibilitatea înţelegerii şi aprofundării unor probleme
globale. Lungimea traseelor educaționale poate varia mult, de la câteva sute de metri, la
câțiva kilometri, acestea putând fi parcurse în câteva zeci de minute sau în câteva ore.
Caracteristicile unui traseu educațional sunt:
- este dotat în principalul punct de acces cu un panou central, în general de dimen-
siuni mari, care conţine informaţii generale precum: harta întregului traseu, timpul
aproximativ în care poate fi parcurs, sfaturi practice pentru vizitatori;
- utilizează marcaje destinate unei bune orientări, pentru a se ușura parcurgerea
traseului;
- pentru explicarea elementelor caracteristice zonei se montează panouri speciale.
Acestea oferă o viziune asupra elementelor specifice observabile pe teren, prin hărţi,
fotografii, schiţe, texte explicative;
- în lipsa panourilor explicative, vizitatorul poate primi aceleași informaţii sub
forma unei broşuri explicative. În acest caz, anumite locații sau zone de pe traseu vor fi
materializate cu jaloane sau tăblițe numerotate, ușor de identificat în timpul parcurgerii
traseului.
Temele abordate pentru traseele educaționale se pot referi la:
- elemente hidrologice: izvoare, cursuri de apă, lacuri;
- plante, animale, ecosisteme, relaţii de interdependenţă în cadrul sistemelor natu-
rale;
- valori ce prezintă importanţă din punct de vedere cultural sau spiritual;
- legătura factorilor naturali cu cei culturali sau spirituali;
- intervenţia omului în evoluţia sistemelor naturale cu consecinţele ei.
E necesar ca temele menţionate să fie îmbinate între ele, aşa cum, în situaţii
reale, caracteristicile naturale, culturale și spirituale se regăsesc în zona traseului edu-
cațional.
 LECTIA 1
Pădurea noastră
Despre pădure s-a vorbit și se va vorbi mult, avându-se în vedere importanța pe care aceasta
o prezintă pentru societate. Creșterea numerică a populației și tendința de ridicare a nivelului de trai
sunt cauze firești pentru care pădurea a ajuns să capete o importanță sporită față de perioadele
istorice trecute. Solicitările contradictorii venite din partea societății, precum nevoia crescută de
lemn, dar și protejarea unor specii de faună și floră,
constituie provocări deosebite pentru silvicultori,
cei pe a căror umeri se află responsabilitatea
gospodăririi pădurilor.
Trebuie spus că, la nivelul României, istoric
vorbind, suprafața acoperită cu pădure s-a redus
constant. Dacă în vremea războaielor dintre daci și
romani (sec. I) cam 75% din suprafața actuală a țării
era acoperită de pădure, la începutul secolului al
XIX-lea procentul scade la mai puțin de 50%. La
nivelul anului 2018, suprafața pădurilor din
România era de 6,58 milioane ha, ceea ce
reprezintă aproape 28% din teritoriul național. Din
această suprafață doar aproximativ 48%, adică 3,13
milioane hectare, mai sunt proprietate de stat,
administrate de Regia Națională a Pădurilor – Rom-
silva. Îmbucurător este că, în pofida celor vehicu-
late în presă (am auzit cu toții că ”în România
dispar în fiecare oră 3 hectare de pădure”), supra-
fața împădurită a țării înregistrează o ușoară
creștere față de perioada precedentă, respectiv cu
38000 de hectare în ultimii 5 ani. Procentul de
împădurire de 28% este mai mic decât media euro-
peană, situată undeva la 35%, și mult mai mic față
de procentul de 40%, adică optimul considerat pentru țara noastră.
Compararea procentului de împădurire al țării noastre cu media europeană ar putea genera
concluzii liniștitoare. În realitate, cu excepția câtorva județe din zona de munte, se poate spune că
România este puțin împădurită, mai ales în zonele de câmpie și deal. Astfel, în județe precum Sucea-
va, Caraș-Severin, Covasna sau Vâlcea procentele de împădurire ajung la 49%, 48%, 46% respectiv
45% din suprafața județului. Cu totul alta este situația în județe precum Călărași (4%), Teleorman
(5%) sau Brăila, Constanța și Ialomița (împădurite doar în procent de 6%).
În unele județe, pădurea proprietate de stat se întinde pe suprafețe impresionante. În
Caraș-Severin, pădurea administrată de Romsilva înseamnă mai bine de 324 mii de hectare, pentru
ca, în capătul celălalt de țară, în Suceava, pădurile statului să reprezinte 270 mii de hectare. În
județele puțin împădurite din zona de câmpie, precum Ialomița, Călărași sau Ilfov, suprafețele cu
pădure de stat se situează în jurul a 20 mii de hectare pe județ. Chiar în unele județe cu procent
ridicat de împădurire, precum Bistrița Năsăud sau Brașov, suprafața pădurii aparținând statului este
una redusă, urmare a retrocedării pădurilor către foștii proprietari.
La nivel național, sub raportul proporţiei speciilor, foioasele ocupă 69% din suprafața pădu-
rilor (fag 32%, stejari 17%, alte foioase tari 15%, foioase moi 5%) iar răşinoasele diferența de 31%
(molid 23%, brad 5%, larice, pin, ş.a.3%). Anual, din pădurile României se exploatează aproximativ 19
milioane de metri cubi de lemn, mult mai puțin față de secolul trecut, atunci când se exploatau anual
în jur de 25 milioane de metri cubi. Din pădurile proprietate de stat, administrate de Romsilva,
provin anual aproximativ 9,5 milioane de metri cubi.

14
1
 1 LECTIA
Pădurile statului sunt administrate unitar la nivelul întregii țări. Astfel, în fiecare județ al țării
există o direcție silvică, al cărei principal scop este să administreze pădurile proprietate a statului, din
acel județ. La solicitare, Romsilva se preocupă și de pădurile aflate în proprietate particulară, astfel
că la nivelul întregii țări, aceasta asigură administrare sau prestează servicii silvice pentru mai bine
de 1,1 milioane de hectare de păduri, ce aparțin altor proprietari.
Administrarea unor suprafețe de pădure atât de mari la nivelul județelor, presupune
existența unor subunități teritoriale care sunt denumite ocoale silvice și care, în cazul Romsilva, la
nivelul întregii țări, sunt în număr de 326. La rândul lor ocoalele silvice sunt împărțite în districte
silvice, fiecare din acestea sunt alcătuite din mai multe cantoane silvice. De buna gestionare a unui
canton răspunde un angajat care se numește pădurar, astfel că, în cadrul Romsilva sunt angajați mai
bine de 6000 de pădurari.

• Rășinoase - arbori cu frunze sub formă de ace, ale căror părți

(coajă, lemn, etc.) conțin rășină;
Dicționar: • Foioase moi - specii de arbori, cu frunze căzătoare, în general cu
creștere rapidă și longevitate redusă, al căror lemn este ușor, cu densitate
mică. Principalele specii incluse în această categorie sunt teii, plopii,
sălciile, arinii, etc.;
• Foioase tari - specii de arbori, cu frunze căzătoare, în general cu
creștere lentă și longevitate mare, al căror lemn este greu, cu densitate
mare. Principalele specii incluse în această categorie sunt stejarii, fagul,
salcâmul, carpenul, frasinul etc.;
• Rășină – masă uscată, albicioasă sau gălbuie, cu miros și gust
caracteristice, rezultată în urma contactului cu aerul a balsamului secretat
natural sau prin rănire, de către diferite plante.

Întrebări: • Care sunt primele trei județe ale României cu procentele de

împădurire cele mai mari?
• Care sunt cele trei județe ale României cu procentele de împădurire
cele mai mici?
• Care este specia de arbori cea mai răspândită în pădurile
României?
De reținut:
• Activitățile desfășurate la nivelul Romsilva sunt complexe, astfel că
în structura acesteia se regăsesc nu doar 41 direcții silvice, ci și 22
administrații de parcuri naționale și naturale, 16 herghelii și depozite de
armăsari, complexul hotelier ”SILVA”, ”Muzeul Cinegetic al Carpaților”
Posada, etc.

• Completați integrama numărul 1- SILVICĂ. Pentru ca și alți elevi să

Aplicații prac�ce:
cărui ocol silvic se află localitatea în care locuiți și unde este sediul acestu-
ia.
• Organizați o vizită la sediul ocolului silvic în raza căruia vă aflați, cu

2
 Localizarea Direcțiilor Silvice, Hergheliilor si Depozitelor de Armăsari administrate de RNP - ROMSILVA

1:2.800.000

Herghelia Botoșani
Direcția Silvică ! Rădăuți
! Satu Mare Direcția Silvică
Herghelia ! Botoșani
Direcția Silvică
!
Satu Mare ! Maramureș ! Lucina
Direcția Silvică
Maramureș Suceava Suceava

Bistrița-Năsăud
Direcția Silvică Herghelia Depozitul de Armăsari
Beclean ! Timișești Direcția Silvică
Sălaj ! Sălaj ! Direcția Silvică ! Iași
Direcția Silvică ! Iași
! Bihor Bistrița-Năsăud

Neamț Direcția Silvică

Bihor ! Neamț

Cluj Direcția Silvică

! Cluj
Direcția Silvică
! Vaslui
Direcția Silvică
Mureș Direcția Silvică Bacău !
!! Mureș Harghita Vaslui
Depozitul de Armăsari
Târgu Mureș Direcția Silvică
Arad Bacău
Harghita !
Direcția Silvică
Arad !! Depozitul de
Armăsari Arad Alba
Direcția Silvică
! Alba Iulia

Direcția Silvică Covasna

Herghelia ! Hunedoara Direcția Silvică
Direcția Silvică
! Izvin Sibiu Direcția Silvică ! Covasna
Timiș !
! Sibiu ! Herghelia Vrancea Galați
Hunedoara Sâmbăta de Jos
Timiș Direcția Silvică ! Herghelia
Brașov ! Brașov Direcția Silvică Tulucești
Focșani !
Direcția Silvică
! Galați

Direcția Silvică Depozitul de Armăsari

! Herghelia Râmnicelu Direcția Silvică
Caraș-Severin Cislău ! ! Brăila Direcția Silvică
! ! Tulcea
Direcția Silvică
Caraș-Severin Direcția Silvică ! Buzău Brăila
Direcția Silvică
Prahova
Vâlcea ! Vâlcea Tulcea
! Gorj Direcția Silvică Buzău Herghelia
Gorj Argeș Dâmbovița Direcția Silvică ! Rușețu
! ! Prahova
Direcția Silvică
! Argeș

Direcția Silvică Dâmbovița

! Mehedinți Direcția Silvică
Ilfov Ialomița
! Ialomița
Mehedinți Direcția Silvică
Herghelia Herghelia
!
Direcția Silvică Herghelia
¯ Olt
Ilfov !! RNP - ROMSILVA ! Jegalia
!! Slatina Dor Mărunt
Direcția Silvică București
Legendă Dolj ! Călărași Direcția Silvică
Olt Direcția Silvică Constanța
! Călărași ! Constanța
! Sediu RNP-ROMSILVA Dolj Giurgiu
Teleorman
! Sediu Direcție Silvică Direcția Silvică
Teleorman ! Direcția Silvică
! Herghelie/Depozit de armăsari ! Giurgiu Herghelia
! Mangalia

Granița României

Limite județe 0 25 50 100 150 200

Kilometri

Direcția Silvică Bistrița-Năsăud

Adresa: Strada Gen. Grigore Bălan, nr. 21
Localitate: Bistrița
Telefon: 0263232743, Fax: 0263231343
Mail: office@bistrita.rosilva.ro
Web: www.direc�asilvicabn.ro

Direcția Silvică Suceava

Adresa: Bd-ul 1 Mai, Nr.6
Localitate: Suceava
Telefon: 0230 522564, Fax: 0230 521783
Mail: office@suceava.rosilva.ro
Web: www.silvasv.ro
 Kilometri
1 LECTIA

200
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Pădurea înseamnă mai mult decât lemn

Direcția Silvică

150
Direcția Silvică
! Constanța
! Tulcea

Tulcea

Herghelia
! Mangalia
E bine de știut că pădurile alcătuiesc o bază variată de materii prime numite „produse foresti-
ere”, acestea fiind de natură lemnoasă sau nelemnoasă (animală sau vegetală). Cel mai important
dintre produsele forestiere este lemnul, materie primă care are, în zilele noastre, mii de utilizări

100
Constanța
Localizarea Direcțiilor Silvice, Hergheliilor si Depozitelor de Armăsari administrate de RNP - ROMSILVA

Direcția Silvică

Direcția Silvică
diferite. Din acest motiv, de cele mai multe ori, oamenii asociază pădurea ca fiind doar o sursă de

Tulucești
Herghelia

! Galați

! Brăila
lemn.

Direcția Silvică

!
Ignorate vreme îndelungată, în primul rând datorită faptului că necesitățile societății nu recla-
! Vaslui

Herghelia

50
Jegalia
Vaslui

Direcția Silvică
Direcția Silvică

mau nici o schimbare fundamentală de conștiință, beneficiile datorate existenței pădurilor au consti-

Galați

Direcția Silvică
Brăila

! Ialomița

! Călărași
tuit obiectul preocupărilor umane începând cu secolul al XIX-lea. Astăzi, problematica acestor benefi-
! Iași

Depozitul de Armăsari

25
Herghelia
!

! Rușețu
cii se regăsește la locul cuvenit, pădurile fiind împărțite după destinația ce le-a fost atribuită, în două

Râmnicelu

Dor Mărunt
Herghelia
Direcția Silvică
mari categorii, după cum urmează:
Iași

Direcția Silvică
Focșani

0
!

Ialomița
- grupa I: păduri cu rol deosebit de protecție;

! Buzău
Direcția Silvică

Vrancea
Depozitul de Armăsari

Buzău

Călărași
!
! Botoșani

- grupa a II-a: păduri de producție și de protecție.

Direcția Silvică

Bacău
Bacău !
Botoșani

! Timișești

!! RNP - ROMSILVA
Din acest punct de vedere 66 % din totalul pădurilor de stat din România sunt încadrate ca păduri din
Direcția Silvică

Herghelia
! Neamț

Cislău
grupa I, diferența de 34 % fiind reprezentată de pădurile din grupa a II–a.

Direcția Silvică
Direcția Silvică

Direcția Silvică
!
Prin funcțiile de protecție se înțelege exercitarea de către păduri a unor influențe favorabile

! Prahova
Suceava

! Giurgiu
București
Ilfov
!

Direcția Silvică

sau a unor servicii utile societății. În prezent, dar mai ales în perspectivă, cele care vor deține întâieta-
Herghelia

Giurgiu
! Rădăuți

Prahova
Covasna
Neamț

! Covasna

Direcția Silvică
Direcția Silvică

tea privitor la necesitățile și preocupările oamenilor vor fi, fără îndoială, funcțiile de protecție.

Ilfov
! Brașov

Între factorii care vor influența, la nivel global, menținerea acestei ierarhizări, se situează
Direcția Silvică

Dâmbovița
Harghita !
Harghita

Direcția Silvică
Suceava

Dâmbovița
industrializarea, cu toate componentele ei poluante, și creșterea demografică, în cadrul căreia urba-
Herghelia
! Lucina

!
nizarea accentuată capătă un loc important. E bine de reținut că funcțiile de protecție se manifestă

Teleorman
Teleorman !
Direcția Silvică
Sâmbăta de Jos

Direcția Silvică
cu precădere numai în zona în care există pădurea sau în zonele imediat apropiate, efectele benefice
Brașov
! Herghelia

! Argeș

neputând fi ”transportate”, ca în cazul lemnului.

Bistrița-Năsăud
Direcția Silvică

Direcția Silvică
1:2.800.000

Argeș

Influențele benefice se datorează faptului că pădurea:

Bistrița-Năsăud

!! Mureș

Direcția Silvică

Direcția Silvică Herghelia

!! Slatina - favorizează infiltrarea apei în sol, împiedică sau reduce intensitatea fenomenelor torențiale,
! Vâlcea

a alunecărilor de teren și a avalanșelor.

Sibiu Direcția Silvică

Olt
Depozitul de Armăsari
!

Mureș

! Sibiu

- influențează favorabil extremele de temperatură, diminuează viteza vântului modificând

Târgu Mureș
Herghelia
Beclean
!

favorabil climatul din interiorul și apropierea acesteia;

Olt
Vâlcea
Direcția Silvică
! Maramureș

Direcția Silvică
Direcția Silvică

- înfrumusețează și înnobilează peisajul;

Maramureș

! Alba Iulia

Direcția Silvică

- prin coronament, contribuie la purificarea atmosferei de praf, fum, gaze toxice și microbi,
! Cluj

Dolj !

Dolj

consumând o mare cantitate de dioxid de carbon și refăcând continuu stocul de oxigen;

Direcția Silvică
Direcția Silvică

- creează condiții excelente pentru destindere și refacerea capacităților fizice, psihice și

! Gorj
Direcția Silvică

Alba
Cluj

Direcția Silvică
! Satu Mare

! Sălaj

! Hunedoara

intelectuale.
Hunedoara

Mehedinți

Multitudinea funcțiilor de protecție a generat, firesc, o serie de preocupări, studii și cercetări

Direcția Silvică
Gorj
Satu Mare

! Mehedinți

pentru clasificarea acestora. În țara noastră, clasificarea în vigoare a funcțiilor de protecție pe care
Sălaj

le asigură pădurea este următoarea:

a) funcția de protecție a apelor;
Direcția Silvică

Direcția Silvică
Caraș-Severin

b) funcția de protecție a terenurilor și solurilor;

Bihor

Caraș-Severin
! Bihor

c) funcția de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători;

d) funcția de recreere;
Arad

Armăsari Arad

!
Arad !! Depozitul de

e) funcția de interes științific și de conservare a fondului genetic forestier.

Herghelia
! Izvin

Timiș

Herghelie/Depozit de armăsari
Direcția Silvică

Direcția Silvică
Timiș !

Sediu RNP-ROMSILVA
Sediu Direcție Silvică

Granița României
Legendă

Limite județe

4 14
¯
!
!

!
 LECTIA 2
Început de drum
- semințele forestiere-
Arborii din pădure sunt organisme vegetale, care folosesc drept hrană substanțele mine-
rale, apa și dioxidul de carbon, prezintă clorofilă necesară procesului de fotosinteză, iar corpul lor
este alcătuit din rădăcină, tulpină și frunze.
Ca orice organism viu, arborii își asigură perpetuarea prin reproducere. Aceasta se poate
realiza din sămânță numindu-se reproducere sexuată, sau din părți de arbore, numindu-se reprodu-
cere asexuată sau vegeta�vă. Din punct de vedere al reproducerii sexuate sămânța arborilor rășinoși
este liberă, adică nu este închisă în fruct, mo�v pentru care aceș�a sunt cunoscuți și sub numele de
gimnosperme (în grecește gymnos- dezvelit, sperma- sămânță). Foioasele sunt denumite și
angiosperme, pentru că sămânța lor este închisă în fruct (în grecește angios - învelit).

FAG PIN BRAD

MOLID SALCÂM STEJAR

Folosind această capacitate uimitoare a arborilor, silvicultorii pot încuraja regenerarea

unei păduri fie prin reproducere sexuată, adică prin semințe și puieții care rezultă din acestea (pădu-
rea rezultată denumindu-se „codru”), fie prin reproducere vegeta�vă, în principal din lăstari sau
drajoni (în acest caz, pădurea rezultată numindu-se „crâng”). În România se dorește ca cele mai
multe păduri să fie de „codru”, „crângul” este permis doar pentru pădurile de salcâm, plop, salcie
sau anin. În acest fel se jus�fică interesul deosebit pe care îl au silvicultorii pentru obținerea și recol-
tarea semințelor fores�ere.
Pentru a se obține semințe de cea mai bună calitate, acestea se recoltează din arbori bine
dezvoltați cărora silvicultorii le asigură condițiile cele mai bune pentru a fruc�fica abundent și cât mai
des. Acolo unde, în pădure, aceș� arbori valoroși se întâlnesc în număr mare, iar condițiile naturale
sunt cele mai bune pentru specia respec�vă, se delimitează așa-numitele rezervații de semințe, al
căror principal scop este obținerea de semințe. În cazul rezervațiilor de semințe recoltarea este mai
dificilă întrucât aceasta se desfășoara la înălțimi mari, uneori la distanță mare față de drumurile de
acces, etc. Pentru a elimina aceste inconveniente, dar și pentru a spori calitatea și can�tatea de
semințe produse, s-au înființat plantații speciale , denumite plantaje sau livezi de semințe.
Al�tudinile la care acestea sunt situate depind de cerințele speciei pentru care au fost
cons�tuite. Spre exemplu rezervația de semințe Nisipoasa, Ocolul Silvic Verbila, Prahova, des�nată
stejarului pedunculat se află la al�tudinea de 220 metri, în vreme ce rezervația Voineșița, Ocolul
Silvic Voineasa, Vâlcea, des�nată zâmbrului, pornește de la 1650 metri al�tudine.
Recoltarea semințelor fores�ere se face în general, la momentul potrivit, pentru fiecare
specie. Se urmărește ca acestea să ajungă la maturație, adică să fie complet dezvoltate și să aibă
acumulate suficiente substanțe de rezervă necesare dezvoltării ulterioare a puietului. În general,
maturația semințelor coincide cu coacerea fructelor, as�el că acestea se recoltează atunci când
fructele sunt coapte. Pentru unele specii fores�ere, precum teiul sau frasinul maturația semințelor se
realizează înaintea coacerii fructelor, prin urmare e bine ca semințele lor să fie culese ”în pârgă”,
anterior coacerii. La alte specii, precum fagul, maturația semințelor se desăvârșește după coacerea
fructelor.

14
5
 2 LECTIA
Recoltarea se poate face de pe sol, atât în cazul speciilor cu fructe sau semințe mari și
grele, ca stejarul, fagul, castanul, nucul, cât și în cazul speciilor cu semințe ușoare, aripate, precum
ulmul, frasinul, arțarul, paltinul. Mai ales pentru speciile de rășinoase, dar și pentru cele de foioase
la care fructele cad mai târziu la sol (salcâm, glădiță) și pentru cele la care recoltarea se face ”în
pârgă”, este nevoie să se practice urcarea în arbore, cât mai sus și spre periferia coroanei, acolo
unde se găsesc cantități mai mari de semințe, de calitate superioară. Această metodă este una costi-
sitoare, dificilă și periculoasă, putându-se realiza în siguranță doar cu ajutorul unor dispozitive de
urcat cum ar fi: pinteni fixați pe bocanci, scări metalice sau de frânghie, inele de frânghie, etc. De
fiecare dată se vor folosi centuri de siguranță cu corzi duble care să asigure securitatea muncitorilor.
Procesarea fructelor sau a conurilor presupune extragerea semințelor în vederea păstra-
rii sau semănării. Operațiile derulate sunt diferite, ținând cont de consistența fructului și de cantita-
tea ce urmează a fi procesată. Semințele de rășinoase se extrag prin uscarea conurilor la temperaturi
ce variază în funcție de fiecare specie. Fructele cărnoase, suculente, precum cele de măr și păr pădu-
reț, cătină, corn, păducel, se procesează imediat după recoltare, prin zdrobirea fructelor și separa-
rea semințelor.
Silvicultorii trebuie să știe foarte bine de unde, când și cum să recolteze semințele fores�-
ere, trebuie să le pregătească cu grijă și să le depoziteze corespunzător. Toate acestea pot fi realizate
doar cu ajutorul cunoș nțelor dobândite, a muncii și a pasiunii profesionale. Pentru că semințele
forestiere reprezintă începutul de drum pentru o pădure, vom vedea cum sunt folosite acestea, în
lecțiile următoare.

• Arbore - plantă lemnoasă care are la maturitate o înălțime minimă de

7 metri, cu trunchi bine conformat și ramuri cu frunze, care formează o
coroană;
• Fotosinteză - procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmos-
Dicționar: feră, de către plante, în prezența radiațiilor solare, cu eliberare de oxigen și
formare de substanțe organice;
• Con - floarea gimnospermelor;
• Zâmbru - arbore conifer, din familia pinilor, adaptat la climatul de
mare altitudine;
• Lăstar - ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei
plante lemnoase; lăstarul dezvoltat din rădăcină se numește drajon.

• Ce sunt gimnospermele?
Întrebări: • Care este diferența dintre o pădure de “codru” și una de “crâng”?
• Care sunt arborii cu semințe ușoare, aripate?

• În funcție de specie, semințele forestiere diferă foarte mult din

punct de vedere al masei lor. Astfel, în cazul rășinoaselor, un kilogram
reprezintă masa a 150000 semințe de molid, a 23000 semințe dezaripate
De reținut: de brad sau 120000 semințe de pin silvestru. La foioase deosebirile sunt
și mai mari: un kilogram reprezintă masa a 5000000 semințe de
mesteacăn, 3000-5000 semințe de fag, 300-600 ghinde de gorun sau
200-400 ghinde de stejar pedunculat.
• Înmulțirea vegetativă este o caracteristică a foioaselor, dintre
rășinoase doar tisa lăstărește.

6
 LECTIA 2
• Organizați o vizită la o rezervație de semințe ce aparține ocolu-
Aplicaţii prac�ce: lui silvic în raza căruia vă aflați.
• Parcurgeți traseul educațional și identificați, funcție de perioada
anului în care faceți deplasarea, semințele forestiere aflate la sol sau în
arbori. Realizați-vă propria colecție de conuri și semințe forestiere.
• Confecționați din conuri, ghinde, alune și nuci ornamente pentru
bradul de Crăciun, sau de ce nu, un brad altfel...
Materiale necesare:
- conuri de diverse forme și dimensiuni,
ghinde, alune, nuci;
- panglici și fundițe colorate;
- sfoară sau sârmă ușor maleabilă;
- lipici pentru lemn sau pistol cu silicon.
Cel mai simplu ornament poate fi confecționat
dintr-un con căruia îi lipim pentru decor o
fundiță și îi facem un sistem de prindere dintr-o
bucățică de sfoară sau de sârmă.

Realizați corespondența între fructe si semințele lor. Pentru ca și

alți elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți u�lizând
doar creionul.

Joc :

14
7
 2 LECTIA
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ Semințele împăratului
- adaptare după o poveste populară -
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti….Un
împărat bătrân și bolnav, care neavând moștenitori de parte
bărbătească, s-a hotărât în cele din urmă să îşi numească succesorul.
În loc de a alege pe unul din curtenii săi întelepţi, el s-a hotărât să facă
cu totul altceva: a dat de știre că va da singura sa fiică, drept soție și
toată împărăția , aceluia care se va dovedi a fi vrednic în a duce la
îndeplinire porunca sa. Astfel, fiecare doritor a primit câte o sămânță
pe care urma să o semene și să o îngrijească. Peste fix un an aveau să
revină în fața împăratului cu ceea ce a răsărit și în funcție de cum
aveau să arate plantele urma să fie ales viitorul împărat.
Unul dintre feciorii prezenţi la acest anunţ, pe nume Gruia, şi-a luat în primire sămânţa, asemeni celor-
lalţi şi s-a îndreptat spre satul unde locuia. Întors acasă i-a povestit mamei lui tot ce se întâmplase. Ea l-a ajutat
să găsească un ghiveci și l-a trimis în pădurea din apropiere pentru a aduce pământ reavăn. În fiecare zi, Gruia
uda cu grijă pământul din vas şi cerceta cu atenţie să vadă dacă nu cumva încolţise ceva. După trei săptămâni,
unii din băieții din vecini au început să se laude cum că din seminţele lor au răsărit mlădițe verzi, care creşteau
pe zi ce trecea. Ba chiar la unii creșteau într-o zi cât la alții în șapte. Gruia s-a uitat din nou, cu ochii mijiţi, în
ghiveciul său, dar nu a reuşit să desluşească nimic. Zilele treceau şi niciun firicel de verdeaţă nu-și făcu apariţia.
Ceilalţi vorbeau de-acum cu mândrie despre felul în care creşteau plantele lor, aşa că Gruia se simţea din ce în
ce mai amărât şi lipsit de speranţă. După încă şase luni, ghiveciul lui rămăsese la fel de sterp, în ciuda faptului
că era stropit zilnic cu apă. Gruia era aproape sigur că era vina lui, că printr-o întâmplare nefericită, distrusese
într-un fel sau altul sămânţa, sau poate …pământul era de vină?
Anul a trecut repede şi în dimineața cu pricina Gruia s-a trezit cu noaptea-n cap sperând ca măcar în
ceasul al doisprezecelea și în vasul lui va răsări ceva….Degeaba, totul fusese în zadar…Toţi băieţii s-au îndrep-
tat către palat, purtându-şi cu grijă în mâini plantele care mai falnice şi mai frumoase. Gruia îi
mărturisise mamei lui că nu vrea să se ducă în faţa împăratului, dar mama i-a zis că era, totuşi, de datoria lui
să se prezinte la palat. Cu sufletul împovărat de ruşine, a trebuit să îi dea dreptate. Atunci când a ajuns în sala
mare a palatului, el a lăsat jos vasul său cu pământ, dând naştere la hohote de râs şi la tot felul de comentarii
răutăcioase. Unora le-a fost însă milă de el şi l-au consolat spunându-i: „Ai avut ghinion, cel puţin ai încercat.”
Atunci când împăratul şi-a făcut apariţia, a dat roată cu privirea în toată încăperea. Gruia se ascunsese ruşinat
în spatele altor băieţi. „Voinicilor, dar ce copăcei minunaţi aţi adus cu voi”, a spus împăratul. „De astăzi unul
dintre voi îmi va lua locul!” Cu toții erau cu ochii pe împărat, nerabdători să audă numele celui ales. Dintr-o
dată, împăratul l-a zărit pe Gruia într-un cotlon al sălii, lângă ghiveciul său golaş. Fără să mai stea pe gânduri,
le-a poruncit gărzilor să îl aducă pe băiat în faţa lui. Gruia era cu sufletul la gură gândindu-se la ceea ce putea
să i se întâmple: “ Poate că împăratul avea să îl dea pe mâna călăului! Sau cine știe….”
Imediat ce a ajuns în faţa lui, împăratul i-a cerut să îşi spună numele. „Mă numesc Gruia”, a rostit el cu
sfială. La vederea vasului toti băieţii din jurul lui au început să râdă zgomotos. Împăratul i-a aruncat lui Gruia o
privire şi apoi s-a adresat mulţimii: ” Iată-l pe noul împărat! Numele lui este Gruia!” Bietului băiat nu îi venea
să îşi creadă urechilor. Nu înțelegea ce i se întâmpla. Poate că era numai o glumă. Cum putea ajunge el
împărat? Bătrânul suveran a rostit următoarele cuvinte: „Cu un an în urmă, v-am dat la toţi câte o sămânţă.
V-am spus să luaţi sămânţa acasă, să o plantaţi, să o udaţi şi să reveniţi cu ce va răsări din ea în această zi. Ce
nu știa nici unul dintre voi este că v-am dat nişte seminţe seci, care nu aveau cum să rodească. Cu toţii, în afară
de Gruia, când aţi văzut că seminţele voastre nu dau naştere la nimic, aţi înlocuit
sămânţa dată de mine cu o alta. Gruia a fost singurul care a avut curajul şi cinstea de
a aduce în faţa mea un vas cu o sămânţă stearpă. Pentru că cinstea și curajul sunt
însușiri demne de viitorul împărat, Gruia va primi tronul și pe fiica mea de soție!”
Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa…Iar voi dragii mei să nu uitați că:
Dacă sădești cinste, vei culege încredere. Dacă însămânţezi bunătate, vei
culege prietenie. Dacă plantezi modestie, vei culege măreţie. Dacă însămânţezi
muncă, vei culege succes. Dacă plantezi iertare, vei culege împăcare. Dacă sădeşti
sinceritate, vei culege afecţiune. Dacă plantezi credinţă, vei culege miracole.

8
 LECTIA 3
Școala puieților
- pepiniera silvică -
Pentru ca societatea să se bucure mereu de beneficiile oferite de pădure, silvicultorii trebuie
să se asigure de prezența con�nuă a pădurii. Aceasta se poate realiza doar prin înnoirea sau reface-
rea permanentă a generațiilor de arbori, adică prin regenerarea pădurilor. În cazul în care semințele
se răspândesc pe solul pădurii în mod natural, când încolțirea și ulterior dezvoltarea puieților rezul-
tați se face fără ca omul să intervină în primii ani de viață ai pădurii, se cheamă că avem de-a face cu
regenerarea naturală a pădurii. Acest mod de regenerare este cel mai u�lizat în România, ținând
cont că se dorește ca cea mai mare parte a pădurilor țării să fie păduri de codru, dezvoltate din
semințe și din puieții rezultați din acestea.
În cazul unor vânturi puternice, a unor atacuri de insecte dăunătoare, a secetelor prelungite
sau a altor dezastre naturale, porțiuni de pădure pot fi rupte, doborâte sau uscate, fără ca arborii să
fi reușit să producă semințe, fără să se mai poată asigura regenerarea naturală. Într-o as�el de
situație drama�că pentru pădure, pentru a se asigura prezența con�nuă a acesteia, silvicultorii inter-
vin în respec�vele suprafețe, fie prin semănare, fie prin plantare de puieți bine dezvoltați. Acest mod
de regenerare, prin care omul intervine în viața pădurii prin semănare sau plantare, în suprafețele
goale sau în cele care nu s-au regenerat natural, se numește regenerare ar�ficială. Aceasta se prac-
�că și în cazul tăierilor rase, care sunt tăieri legale prin care arborii situați pe o anumită suprafață se
recoltează printr-o singură tăiere. Tăierile rase se prac�că doar în cazul unor arborete (de molid, de
pin, de plop euramerican, etc), se realizează pe suprafețe mici, existând obligația legală de a se
asigura regenerarea pădurii în maxim 2 ani de la tăiere. Tăierile rase nu trebuie confundate cu
defrișările care reprezintă îndepărtarea defini�vă a pădurii de pe un teren și u�lizarea acestuia
pentru alte des�nații (construcții, agricultură, etc) care nu mai permit instalarea ulterioară a pădurii.
Cum se obțin puieții fores�eri atât de necesari regenerării ar�ficiale, ținând cont că pentru a
efectua lucrările de împădurire propuse pentru 2019, doar Romsilva are nevoie de nu mai puțin de
27 milioane de puieți de rășinoase și foioase? Am văzut în lecția anterioară cum silvicultorii recol-
tează și procesează semințele fores�ere. Pentru a putea fi folosite la momentul potrivit, unele dintre
acestea trebuie pregă�te pentru semănare. Majoritatea semințelor fores�ere, precum cele de
molid, stejar, fag, încolțesc dacă sunt puse în condiții favorabile de temperatură și umiditate.
Semințele unor specii, precum salcâmul, sunt acoperite de un înveliș care asigură protecția împotri-
va umezelii sau temperaturilor extreme. Pentru a putea încolți, acestea trebuie ”forțate” înaintea
semănării. Prin ”forțare” se dorește deteriorarea învelișului semințelor, u�lizându-se metode
precum frecarea acestora de o suprafață abrazivă, stropirea semințelor cu o soluție acidă diluată sau
scufundarea lor în apă fierbinte.
Semințele sunt u�lizate mai apoi în pepiniere, care nu sunt altceva decât porțiuni de teren
special alese și amenajate, dedicate producerii puieților fores�eri. Pentru a asigura condiții bune de
dezvoltare pentru puieți, pepinierele trebuie să fie
amplasate în locuri accesibile, însorite, plane, cu un
sol bogat în substanțe nutri�ve, în apropierea unei
surse permanente de apă. Pepinierele de mari dimen-
siuni sunt dotate cu spații protejate (sere, solarii),
instalații de udat, u�laje, clădirile aferente și personal
calificat. Terenul din pepinieră este organizat judicios,
as�el încât puieții din aceeași specie și de aceeași
vârstă se găsesc într-o suprafață dis�nctă, ușor de
recunoscut, pe care se realizează lucrările necesare.

Transformarea ghindei în puiet apt pentru plantare

14
9
 3 LECTIA
Prin lucrarea solului se
asigură condiții op�me pentru
încolțirea semințelor și creșterea
puieților. As�el, stratul superior
de pământ se amestecă cu cel
inferior, materia organică și
microorganismele se repar-
�zează uniform, pe toata adânci-
mea lucrată, iar îngrășămintele
pot fi ușor încorporate în masa
solului. Semănatul este operația
de introducere a semințelor în sol
și acoperirea lor, pentru a se
realiza condiții cât mai bune de
încolțire și răsărire. Pentru speci-
ile de foioase semănăturile se fac Containere din mase plastice
de obicei în câmp deschis, rășinoasele se seamănă, pentru început, în spații protejate. Acestea
atenuează efectele nedorite ale vremii, permit controlul asupra temperaturii și umidității și asigură
obținerea unui număr mare de puieți, pe unitatea de suprafață. Semănatul se face de obicei pe
rânduri, fiind as�el ușor de realizat cu ajutorul mașinilor sau dispozi�velor. În pepiniere, semințele
fores�ere se seamănă în mod obișnuit primăvara și toamna. Semănăturile de toamnă au avantajul
că semințele nu trebuie depozitate peste iarnă, plantule-
le care răsar beneficiază în anul următor semănării de o
perioadă mai lungă de vegetație. Semințele care
încolțesc repede se seamănă primăvara, as�el ca răsări-
rea să se facă după ce a trecut pericolul înghețurilor
târzii.
Culturile din pepiniere sunt îngrijite cu atenție, de
la semănare și până la scosul puieților. Pentru a favoriza
răsărirea plantulelor, crusta formată pe suprafața solului
se sparge cu ajutorul tăvălugului stelat sau cu grebla.
Plantarea unui puiet După apariția plantulelor, lucrările de îngrijire constau în
udare, combaterea buruienilor, protecția împotriva dăunătorilor, plivit, prășit, etc. Puieții se prote-
jează împotriva temperaturilor scăzute prin acoperirea acestora cu un strat protector de mușchi,
frunze sau paie. Pe �mp călduros, pentru protejarea puieților de temperaturile ridicate, se folosesc
umbrare. Puieții pot fi u�lizați pentru plantat atunci când dimensiunea lor la colet ajunge în general
la 5 mm în cazul rășinoaselor sau 6-8 mm în cazul foioaselor.
Odată cu creșterea plantulelor, acestea au nevoie de mai mult spațiu pentru a se dezvolta
normal. Din această cauză se realizează repicarea puieților, ceea ce reprezintă mutarea puieților
proveniți din semănături a căror desime a devenit prea mare, în spații mai mari, care asigură
a�ngerea dimensiunilor dorite. Puieții repicați devin mai viguroși, au rădăcina mai bine dezvoltată
și reușesc as�el să se adapteze mai bine după plantare. Pentru obținerea puieților de mari dimensi-
uni, folosiți la amenajarea parcurilor sau a spațiilor verzi, se poate recurge la repicaj repetat.
Puieții obținuți în câmp deschis, din momentul scoaterii și până la plantare, au rădăcina
neprotejată, expusă contactului cu aerul, lipsei de umiditate sau temperaturilor ridicate. Pentru a
elimina aceste deficiențe ale obținerii puieților în mod clasic, în solarii se pot produce puieți în
containere, ale căror rădăcini sunt protejate de factorii nega�vi prezentați mai sus. Ca recipiente de
semănare se folosesc cilindri fără fund realizați din hâr�e rezistentă, pungi de polie�lenă, celuloză,
carton sau turbă.

10
 LECTIA 3
Avantajul acestor puieți este că aceștia pot fi plantați o perioadă mai îndelungată în cadrul
sezonului de vegetație. În pepiniera Sărata, Ocolul Silvic Bistrița, Direcția Silvică Bistrița Năsăud,
Romsilva intenționează să realizeze, în premieră în România, o adevărată ”fabrică de puieți”, în care
să se obțină puieți de răşinoase cu rădăcină protejată, gata pentru a fi plantați. Față de modalitatea
clasică de producere a puieților, când puieții deveneau buni de plantat la vârsta de 2-4 ani, noua
tehnologie permite ca aceștia să poată fi plantați după doar 1 an. Din această cauză prețul unui astfel
de puiet va reprezenta doar jumătate din prețul unui puiet realizat clasic. Se vor obține anual 19
milioane de puieți de răşinoase, toți proveniți din semințele recoltate din rezervațiile sau plantajele
de semințe.

• Plantulă – stadiu de dezvoltare al unui puiet, ce începe după

apariţia tulpiniţei și durează până ce tulpina devine lemnoasă, spre
Dicționar: sfârşitul primului sezon de vegetaţie;
• Colet – la un puiet, zona de trecere între rădăcină și baza tulpinii;
• Puiet – plantă lemnoasă tânără ce, prin transplantare, asigură insta-
larea artificială a vegetaţiei forestiere;
• Butaș – parte a plantei, care pusă în condiții favorabile de sol,
umiditate, temperatură, se înrădăcinează și formează o nouă plantă
asemănătoare celei din care a provenit.

• Care sunt considerentele de care trebuie avut grijă în alegerea

Întrebări:
locației unei pepiniere?

• Care este diferența dintre tăierea rasă și defrișare?

• În cursul anului 2018, Romsilva a asigurat, în pădurile statului,

regenerarea naturală pe aproximativ 9900 hectare și regenerarea artifi-
cială pe aproximativ 4700 hectare.
• Chiar dacă reprezintă modul cel mai radical de intervenție in viața
pădurii, tăierile rase sunt legale și asigură regenerarea pădurii, spre deose-
bire de ”defrișări” în urma cărora pădurea dispare definitiv. În general, o
De reținut: tăiere rasă se poate realiza pe o suprafață de maxim de 3 hectare. În anul
2018, tăieri rase au fost efectuate pe doar 0,05% din suprafața fondului
forestier național.
• Silvicultorii din Romsilva au plantat din 1991, anul înființării aces-
tei companii, un număr de două miliarde de puieți.
• Linia automatizată de la Sărata, Bistrița va reuși ca, de pe 15 hectare
de pepinieră, cu doar 16-20 de angajați, să producă anual 19 milioane de
puieți de rășinoase. În prezent, Romsilva obține anual în jur de 17 milioane
de puieți de rășinoase, prin utilizarea a 517 pepiniere ce însumează o
suprafață de 229 hectare.

11
14
 3 LECTIA

• Semințe puse la germinat.

• Participare la acțiuni de repicaj în pepiniera silvică/ repicare
Aplicaţii prac�ce: puieți în recipiente de plastic.
Materiale necesare:
Când vremea nu permite, acțiunea de semănat sau repicat se
poate desfășura demonstrativ în sala de clasă. Avem nevoie de
semințe de molid/ puieți de molid cu vârsta de 1 an, recipiente
(pahare) de plastic și de pământ. Fiecare participant va urmări și
consemna evoluția în timp a seminței/plantulei/puietului.

• Plantați un puiet cu ocazia manifestării ”Luna plantării arbo-

rilor”, respectând indicațiile de la ”Lectura suplimentară”.

Realizați corespondența între semințele și puieții care vor răsări din

acestea. Pentru ca și alți elevi să poată folosi acest manual, vă
rugăm să completați utilizând doar creionul.

Joc :

12
 Înființarea unei plantații
LECTIA
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ
3
- îndrumări prac ce -

unei noi păduri. Plantările se pot executa atât toamna cât și primăvara, după topirea zăpezii, când

trebuie să fie sănătoși, bine conformați, cu rădăcinile ramificate. De la locul de depozitare, la locul de

plantare, puieții sunt purtați în găleți, în care se află un amestec de pământ cu apă și eventual
îngrășământ.

se va realiza plantația și despre însușirile biologice ale speciilor

dintr-o singură specie sau, cum este de dorit, plantații în care

poate face pe rânduri, cu respectarea unor figuri ordonate (în

pătrat, în dreptunghi, în romb, etc) sau fără a se respecta vreo
regulă, așa cum e în cazul zonelor de munte, cu stâncării la
suprafață. Puiet cu rădăcină nudă Puiet cu rădăcină protejată

mai bun între rădăcini și sol, dar cu grijă, pentru a nu vătăma puietul. E bine să se realizeze mai multe

-
tul rămas se apasă la baza tulpinii, sub forma concavă, de farfurie, pentru a menține apa cât mai

mărunțit, cu scopul de a micșora pierderea apei prin evaporare.

Plantarea în despicătură se realizează prin înfingerea cazmalei în sol și mișcarea repetată a
acesteia, înainte- înapoi, pentru a crea o deschidere în sol. După ce puietul a fost instalat în

decât prima dată și printr-o mișcare de înainte- înapoi se presează pământul din despicătură, pe

munte, unde săparea gropilor este prea dificilă.

Puieții cu rădăcini protejate, obținuți în containere, se plantează într-un mod diferit. Pentru

1300-1500 puieți de rășinoase, adică de 5-6 ori mai mult decât în modul clasic. Un avantaj al folosi-

imediat după plantare, unei perioade mai îndelungate de secetă.

Prin aceasta, succesul lor în noul mediu de viață este evident,

mare parte din an.

13
14
 4 LECTIA
Mergem mai departe
- etapele de dezvoltare ale pădurii -
Am văzut în lecțiile precedente cum, prin grija silvicultorilor, din semințele de calitate s-au
obținut puieții care mai apoi au fost plantați în vederea obținerii de noi arborete. Trebuie ș�ut că
regenerarea pădurii prin plantații reprezintă modalitatea prin care oamenii intervin doar acolo unde
natura a fost în dificultate: în cazul unor calamități precum doborâturile de vânt, secetele prelungite,
atacurile de insecte dăunătoare, etc. Este de dorit ca regenerarea pădurii să se realizeze în mod natu-
ral, prin instalarea semințișului, cu intervenții umane cât mai reduse.

Etape și faze în dezvoltarea unui arboret

În linii mari, în dezvoltarea pădurii, se dis�ng trei etape: a �nereții, a maturității și a bătrâneții,
fiecare din acestea având mai multe faze.
Etapa tinereții începe odată cu răsărirea plantulelor și durează până când se realizează prima
fruc�ficație abundentă. Această etapă este mai scurtă pentru speciile repede crescătoare,
prelungindu-se în cazul speciilor mai încet crescătoare. În etapa �nereții arborii se adaptează ușor la
schimbarea condițiilor de mediu, suportă umbrirea, dar sunt mai sensibili la ger și arșiță. În cadrul
etapei �nereții se dis�ng mai multe faze de dezvoltare și anume:
- semințiș - începe cu răsărirea plantulelor și se încheie odată cu apropierea și întrepătrun-
derea coroanelor puieților, as�el încât între puieți se creează un mediu specific pădurii.
Acest stadiu se caracterizează prin lupta individuală a puieților cu factorii dăunători (buruieni,
arșiță, vânt, ger, dăunători, etc.), exemplarele mai slabe dispărând. Puterea de adaptare a puieților
este mare, cerințele față de lumină sunt mai mici, iar protecția pe care o asigură arborii bătrâni aflați
în teren este deosebit de eficace. Prin a�ngerea coroanelor se realizează un plafon con�nuu, as�el
este împiedicată instalarea buruienilor și se limitează pătrunderea vântului în arboret.
- desiș - durează de la realizarea unui plafon con�nuu din coroanele puieților până la apariția
elegajului natural. Cons�tuindu-se într-o comunitate, arborii reacționează împreună împotriva
factorilor dăunători ai mediului. Apar și relații de interdependență între aceș�a, ceea ce are ca
urmare diferențierea arborilor în înălțime și eliminarea naturală a celor ce nu mai au acces la lumină.
În această fază, copacii au mare nevoie de lumină, dar sunt mai rezistenți la ger și arșiță. Capacitatea
lor de adaptare la schimbarea condițiilor de viață este în con�nuare ridicată.
- nuieliș - începe odată cu declanșarea elagajului natural și se consideră încheiată atunci când
majoritatea arborilor �neri ajung la diametrul de aproxima�v 5 cen�metri. Creșterea în înălțime este
deosebit de ac�vă, în �mp ce cea în grosime este redusă. Din acest mo�v, arboretele aflate în
această fază sunt sensibile la vătămări provocate de zăpadă și de vânt.
- prăjiniș - se referă la perioada în care diametrul mediu al arboretului este cuprins între 5 și
10 cen�metri. În acest interval creșterea în înălțime se intensifică tot mai mult, desimea este mare,
coroanele arborilor fiind destul de înghesuite, iar trunchiurile excesiv de zvelte.

14
 LECTIA 4
- păriș - cuprinde perioada de �mp în care diametrul mediu al arborilor este cuprins între 11
cen�metri și 20 cen�metri. Acest stadiu se caracterizează prin creșterea în înălțime foarte ac�vă.
Creșterea în grosime rămâne redusă, fapt pentru care tulpinile copacilor sunt în con�nuare ușor
rupte de vânt și zăpadă.
Etapa maturității începe cu prima fruc�ficație abundentă și se termină cu apariția fenome-
nelor de declin în viața arborilor. În această etapă adaptarea copacilor la modificările factorilor de
mediu se face cu dificultate. În cadrul acestei etape se dis�ng două faze de dezvoltare și anume:
- codrișor (codru tânăr) - este prima fază din etapa maturității și este marcată prin începerea
fruc�ficației abundente. Diametrul mediu al arborilor este cuprins între 21 cen�metri și 35 cen�me-
tri. Creșterea în înălțime începe să se reducă, iar cea în grosime devine foarte ac�vă.
- codru mjlociu (codru) - cuprinde perioada de �mp în care diametrul mediu al arborilor este
cuprins între 36 cen�metri și 50 cen�metri. Fruc�ficația se menține abundentă, creșterea în înălțime
este foarte redusă, în �mp ce creșterea în grosime se menține ac�vă, dar nu la nivelul din faza
precedentă. Spre sfârșitul acestei faze, încep să apară semnele de declin respec�v ramuri uscate,
scorburi, instalarea ciupercilor, etc.
Etapa bătrâneții durează de la apariția declinului și până la moartea arborilor. În această
etapă, datorită debilitării lor, copacii nu se mai pot adapta schimbărilor factorilor de mediu.
În această etapă vorbim de o singură fază:
- codru bătrân – începe odată cu manifestarea fenomenelor de declin biologic cum ar fi
uscarea vârfurilor sau a unor părți de coroană, apar scorburile la bază. Vitalitatea se reduce la minim,
copacii nu mai cresc nici în înălțime, nici în grosime.

Dicționar: • Arboret - porțiune omogenă de pădure atât din punct de

vedere al populației de arbori, cât și al condițiilor staționale;
• Elagaj natural - fenomenul natural de cădere a ramurilor din
partea de jos a coroanei unui arbore, cauzat de reducerea cantității de
lumină ce ajunge la acestea;
• Diametru mediu - media aritmetică a diametrelor arborilor
dintr-un arboret;

Întrebări: • Ce etape cunoașteți în dezvoltarea unei păduri?

• Ce faze se disting în etapa tinereții?
• Prin ce se caracterizează faza de dezvoltare “codru mijlociu”?

De reținut: • În dezvoltarea pădurii, se disting trei etape: a tinereții, a

maturității și a bătrâneții și opt faze: semințiș, desiș, nuieliș, prăjiniș,
păriș, codrișor, codru mijlociu și codru bătrân.

• Completați integrama numărul 2 – ARBORI. Pentru ca și alți

elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând
doar creionul.
Aplicaţii prac�ce: • Parcurgând traseul educațional, identificați fazele de
dezvoltare ale arboretelor prin care treceți.
• Folosind indicațiile de mai jos, determinați înălțimea unor
arbori de pe traseul educațional.
• Măsurați diametrul unor arbori de pe traseul educațional
( va fi nevoie să citiți Lectura suplimentară).

15
14
 4 LECTIA
cuie
Pentru a afla ce cantitate de lemn se află într-un arbore e
nevoie să știm înălțimea și diametrul acestuia. Măsurarea
înălțimii arborilor poate fi făcută cu diferite instrumente, dintre
care mai des utilizat este dendrometrul cu pendul. Cel mai simplu
instrument folosit pentru măsurarea înălțimii arborilor este cel sfoară
construit dintr-o scândură, câteva cuie și o sfoară.
Construirea instrumentului: Se ia o bucată de scândură
lungă de 1,5 metri și lată de 15 centimetri- 20 centimetri căreia îi
batem la unul din capete o altă scândură lungă de 0,5 metri,
greutate
rezultând astfel o piesă de forma literei “T”. Scândura mică,
orizontală este baza instrumentului, adică partea care se așează
pe pământ. La înălțimea de 1,5 metri (măsurând de la partea de
jos a bazei T- ului), se bate un cui și se trasează cu un echer, pe
scândură, o linie diagonală la 45 de grade. De-a lungul liniei se
bate un al doilea cui, ca în schița alăturată. De cuiul superior se
leagă o sfoară lungă, cu o greutate la capăt, care se trece peste
cuiul inferior.
Cum se determină înălțimea:
Aproximează vizual înălțimea arborelui, după
care ne deplasăm cu instrumentul la o distanță
aproximativ egală cu înălțimea presupusă a
arborelui.
Se așează instrumentul cu baza “T” - ului pe
sol, având grijă ca sfoara să stea perfect verti-
cal. Ne deplasăm cu instrumentul, înainte și
înapoi, până când vârful arborelui se va afla în
prelungirea liniei trasate de cele două cuie.
Facem un semn pe sol la baza instrumentului,
în dreptul cuiului superior și apoi măsurăm
distanța dintre acest semn și trunchiul arbore-
lui. Pentru a afla înălțimea exactă a arborelui,
la distanța măsurată la sol se adaugă 1,5
metri.
Joc : Par�cipanţii sunt aşezaţi în cerc, aruncând o minge de la unul la
altul, de preferat ca aceasta să ajungă la toţi par�cipanţii. Primul care
aruncă mingea va ros� numele unei faze de dezvoltare a arboretului
(spre exemplu păriș), cel la care ajunge mingea, va trebui ca în
momentul aruncării spre un alt coleg să rostească numele următoarei
faze de dezvoltare , din punct de vedere cronologic (în cazul nostru
codrișor) și așa mai departe. Cine nu spune faza de dezvoltare corectă
părăsește jocul, va câș�ga cel care rămâne ul�mul în joc.

16
 LECTIA 4
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Măsurarea diametrelor arborilor

Măsurarea diametrelor arborilor se face cu instrumente precum ruleta obișnuită, ruleta

dendrometrică și clupa forestieră. Ruleta este confecționată de obicei dintr-o bandă de metal flexibi-
lă, servind la măsurarea lungimilor. Pentru măsurarea diametrelor arborilor, utilizând ruleta, se face
citirea circumferinței. Determinarea diametrului în funcție de circumferință se face pe baza relației:
D = L/ π, în care D – diametrul arborelui, L- valoarea circumferinței măsurate și π= 3,14.

Ruleta dendrometrică este gradată nu din centimetru în centimetru, ci din 3,14 în 3,14 centi-
metri, astfel că pe acest instrument, masurând circumferința, ca în cazul ruletei obișnuite, se va citi
direct diametrul piesei măsurate.
Clupa forestieră este instrumentul cel mai folosit de către silvicultori pentru măsurarea
diametrelor arborilor. Aceasta poate fi confecționată din lemn sau metal, fiind alcătuită dintr-o riglă
gradată de obicei din 2 în 2 centimetri și două brațe perpendiculare pe aceasta, unul fix, iar altul care
se poate mișca, alunecând pe riglă. Pentru ca diametrul să se măsoare corect, cel care face citirile
trebuie să respecte câteva reguli:
- să verifice instrumentul înaintea începerii măsurătorilor. Pentru aceasta se apropie cele
două brațe și se urmărește dacă suprafața lor interioară se atinge pe toată lungimea; îndepărtând
apoi brațul mobil, se măsoară distanța între vârfurile brațelor, care trebuie să corespundă cu cea de
pe riglă;
- se îndepărtează de pe arbore mușchii, lichenii ori alte corpuri aflate pe suprafața unde se
fixează instrumentul de măsurat;
- arborele trebuie să fie atins de clupă în 3 puncte, respectiv de cele două brațe și de riglă;
- brațele clupei nu se strâng exagerat pe arbore;
- clupa se așează perpendicular pe arbore;
- vârfurile brațelor clupei trebuie să depășească axa arborelui;
- citirea diametrului se face înainte de a lua clupa de pe arbore;
- la terenurile în pantă, cel care face măsurătorile se așează în partea din amonte a arborelui;
- dacă secțiunea arborelui este ovală, se măsoară două diametre perpendiculare și se face
media lor;

Clupa forestieră

17
14
 5 LECTIA
Pădurea trebuie ajutată
- lucrările de îngrijire -
Societatea umană are nevoie, mereu, de lemn pentru foc, pentru construcții, pentru hâr�e
sau pentru mobilă. În fiecare din cazurile enumerate e nevoie de can�tăți bine determinate,
provenind de la anume specii fores�ere. Trebuie ținut cont că unele sor�mente de lemn, având
calitatea și dimensiunile cerute de industrie, se pot obține doar din pădurile mai bătrâne de un
secol... Silvicultorii trebuie să intervină din �mp în dezvoltarea pădurii, as�el încât în pădure să
rămână arborii valoroși care vor furniza lemnul de cea mai bună calitate și care vor asigura semințele
necesare pentru regenerarea acesteia.
Obținerea unei păduri în care să se găsească arbori de mari dimensiuni, din speciile dorite,
capabili să asigure regenerarea naturală în bune condiții, dar care să permită și extragerea ritmică de
lemn, spre folosința oamenilor, se poate realiza doar prin intermediul lucrărilor de îngrijire a pădurii.
Acestea se desfășoară pe parcursul a câtorva zeci de ani, perioadă în care arborii, pornind din stadiul
de puieți ajung să fie maturi, adică sunt capabili să fruc�fice și să asigure as�el regenerarea pădurii.
Cu fiecare intervenție, înlocuind selecția naturală cu cea ar�ficială, silvicultorii pregătesc pădurea
pentru ca aceasta să asigure cât mai mult lemn valoros, să-și îndeplinească funcțiile de protecție pe
care le-am prezentat la Lecția 1 și să se poată regenera natural. De la instalarea semințișului până la
începerea tăierii arborilor bătrâni, în funcție de fazele de dezvoltare pe care le-am prezentat în lecția
anterioară, se deosebesc mai multe categorii de lucrări de îngrijire a arboretelor:

Denumirea lucrării Fazele de dezvoltare în care

se execută lucrarea
1 Descopleșiri semințiș
2 Degajări și depresaje semințiș, desiș
3 Curățiri nuieliș, prăjiniș
4 Rărituri păriș, codrișor, codru mijlociu
5 Tăieri de igienă prăjiniș - codru batrân

Descopleșirile sunt lucrările care se realizează în faza de semințiș. Prin acestea se urmărește
eliminarea ierburilor care pot copleși semințișul, deoarece acestea consumă o can�tate mare de apă
și elemente nutri�ve, contribuind la reducerea can�tăților de lumină și căldura ce ajung la sol și
împiedicând as�el dezvoltarea normală a puieților.
Degajările se fac în fazele de semințiș și desiș, urmărindu-se protejarea puieților bine confor-
mați, provenind din speciile valoroase, și asigurarea unor condiții bune de dezvoltare ulterioară a
acestora. Prin aceste lucrări se taie exemplarele provenite din lăstari sau cele care aparțin unor
specii nevaloroase repede crescătoare, care împiedică dezvoltarea puieților pe care silvicultorii
doresc să-i promoveze. Se are în vedere faptul că un arbore care dispune de un spaţiu de creştere
mai mare, se dezvoltă mai bine. Această lucrare este importantă mai ales în cazul desișurilor în care
se găsesc amestecate exemplare provenind din mai multe specii fores�ere, cu temperamente
diferite.
Depresajul este operațiunea de rărire a semințișurilor sau desișurilor compuse dintr-o
singură specie, în cazul când acestea sunt prea dese. Se urmărește asigurarea unui spațiu de creștere
corespunzător, tăindu-se exemplarele cu dimensiuni mai mici, vătămate sau rău conformate.
Curățirile se execută în fazele de nuieliș și prăjiniș, căutându-se a se elimina exemplarele
necorespunzătoare ca specie sau care au forme nedorite. Prin aceste lucrări se obține ameliorarea
condiţiilor de creştere şi dezvoltare a arborilor valoroși, dar și creşterea rezistenţei arboretului la
acţiunea factorilor vătămători. Într-un arboret se intervine de mai multe ori cu curățiri, urmărin-
du-se, în final, eliminarea din arboret a tuturor exemplarelor necorespunzătoare ca specie sau
conformație.

18
 LECTIA 5
Răriturile sunt lucrările de îngrijire care se desfășoară într-o perioadă lungă de �mp din viața
arboretului, respec�v din faza de păriș până în faza de codru mijlociu. Scopul general urmărit de
aceste lucrări este promovarea arborilor valoroși ca specie și conformație. Se urmărește reducerea
desimii arborilor, îmbunătățirea compoziţiei şi calităţii arboretului, creşterea rezistenței acestuia la
acţiunea factorilor vătămători, și valorificarea lemnului rezultat. În funcție de faza de dezvoltare a
pădurii în care această lucrare se aplică, răriturile capătă anume par�cularități, as�el în faza de păriș
se urmărește ameliorarea condițiilor de viață ale arborilor și s�mularea elagajului natural. În faza de
codru mijlociu, se dorește pregă�rea arborilor în vederea realizării de fruc�ficații bogate și
protejarea solului pentru a asigura instalarea în bune condiții a unui semințiș viguros. Având în
vedere mul�tudinea de situații în care răriturile pot fi aplicate, se cunosc următoarele �puri de
rărituri:
Răritura de jos prin care sunt tăiați arborii aflați în plafonul inferior al pădurii.

Răritura de sus prin care sunt tăiați arborii din plafonul superior, pentru a permite
dezvoltarea cât mai bună a arborilor valoroși rămași.

Răritura combinată care reprezintă o combinație între cele două metode prezentate anterior.

Lucrările de igienă urmăresc extragerea arborilor uscați, vătămați, rupți, bolnavi, care ar
putea fi focare de infestare a pădurii sau care ar putea favoriza, prin prezența lor, dezvoltarea incen-
diilor. De obicei aceste lucrări sunt necesare după ce s-au înregistrat furtuni, secete, căderi abunden-
te de zăpadă sau atacuri de insecte.

19
14
 5 LECTIA
• Selecția naturală – mecanismul fundamental al evoluției speciilor
Dicționar: de plante și animale, constând în eliminarea, prin lupta pentru existență, a
indivizilor cu însușiri necorespunzătoare și păstrarea indivizilor cu însușiri
avantajoase din punct de vedere biologic;
• Selecția artificială - procesul de dirijare a evoluției speciilor de
plante și de animale, prin alegerea de către om a indivizilor cu însușiri
valoroase din punct de vedere economic, estetic, etc.
Întrebări:
• Se pot executa curățiri în stadiul de dezvoltare păriș?
• Ce sunt răriturile și în ce faze de dezvoltare se pot efectua?
• În ce constă răritura combinată?
De reținut: • Romsilva acordă o mare importanță executării corespunzătoare și
la timp a lucrărilor de îngrijire. Astfel în arboretele tinere din pădurile
proprietate a statului sunt executate anual lucrări de îngrijire pe mai bine
de 100000 de hectare. Din acestea, aproximativ 70% sunt parcurse cu
rărituri.
• Cu sprijinul ocolului silvic organizați o vizită într-un arboret în care

Aplicaţii practice: acesteia și descrieți cele observate sub forma unui eseu.
• Înscriind în grila de mai jos prima literă a cuvântului care denu-
mește imaginea din fiecare imagine, veți obține semnificația metaforei
“Aurul verde”. Ordinea în care sunt așezate imaginile este pur întâm-
plătoare. Pentru ca și alți elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să

2 6 5 1 4 3
Dezlegare:

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Arboretul și silvicultorii
Un elev va fi ”arboretul” iar ceilalți vor fi ”silvicultorii”. Silvicultorii
vor sta în linie și vor număra, unul după altul, de la 1 pâna la 5. Toți cei cu
numărul 1 vor ”executa” lucrarea de descopleșiri, 2 degajări, 3 curățiri, 4
Joc : rărituri, 5 igienă. Elevul care reprezintă arboretul va sta în fața silvicultorilor
și va spune: ”Sunt un arboret în faza de dezvoltare…. și am nevoie de
următoarea lucrare...”, moment în care silvicultorii care reprezintă lucrarea
potrivită se vor deplasa către el. Cei care au greșit vor fi eliminați din joc.
Elevul care reprezintă arboretul va solicita lucrări până când în joc vor
rămâne cât mai puțini elevi. Aceș�a vor fi considerați câș�gătorii jocului.
Dacă este �mp, se va alege un nou elev drept ”arboret”. Spre exemplu: la
enunțul ”Sunt un arboret în faza de dezvoltare semințiș și am nevoie de
următoarea lucrare...”, vor trebui să se deplaseze spre el ”silvicultorii” de la
descopleșiri și degajări.

20
 LECTIA 5
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Perdele forestiere de protecție

Vegetația forestieră contribuie efectiv la reducerea efectelor cauzate de degradarea
factorilor de mediu, pădurile fiind adevărate bariere biologice atât împotriva poluanților de orice
natură cât și împotriva factorilor climatici excesivi.
Perdelele forestiere de protecție sunt păduri cu lungimi variabile și lățimi relativ mici,
amplasate la o anumită distanță față de un obiectiv, cu scopul de a-l proteja împotriva unor factori
dăunători. În funcție de caracteristicile sale, o perdea forestieră de protecție poate determina
modificarea climatului într-o anumită zonă din imediata sa apropiere. Influențele benefice sunt cu
atât mai evidente cu cât perdeaua forestieră face parte dintr-o rețea de perdele forestiere.
Perdelele de protecție reduc viteza vântului de la o distanță egală cu 5-10 ori înălțimea
maximă a arborilor din care sunt compuse, în partea de unde bate vântul. În terenurile irigate
acestea reduc cu circa 30% pierderile de apă datorate evaporației de la suprafața solului. Prin
modificările aduse climatului local, perdelele de protecție creează condiții favorabile culturilor
agricole din spațiul aflat sub influența lor, contribuind la sporirea recoltelor cu 10-20% în anii normali
și cu mai mult de 30% în anii secetoși sau foarte secetoși.
Perdelele de protecție se alcătuiesc din specii adecvate scopului urmărit și condițiilor
climatice din zona respectivă. În terenurile ce beneficiază de irigații se folosesc plopii euramericani,
iar în regiunile inundabile plopul, salcia, aninul, etc. În zona de câmpie speciile folosite mai des sunt
salcâmul, stejarul, arțarul,
diferiți arbuști sau chiar specii
fructifere (caisul, piersicul,
cireșul, gutuiul, etc.).
Perdelele de
protecție creează condiții
favorabile pentru existența unor
specii de vânat precum fazanii,
potârnichile, iepurii, căprioarele
sau altora, utile agriculturii
(păsările insectivore). Mai mult,
acestea asigură lemn și alte
produse forestiere, mai ales în zonele de câmpie, cunoscute ca fiind deficitare în păduri.
Perdelele forestiere și-au dovedit eficiența în protecția căilor de comunicație împotriva
depunerilor de zăpadă, acționând ca parazăpezi biologice. Pentru a îndeplini acest rol, perdelele
trebuie să fie compacte, astfel ca vântul să nu treacă prin ele, creându-se în spatele lor o zonă de
calm, care să favorizeze depunerea zăpezii. În general acest gen de perdele forestiere sunt compuse
dintr-o zonă centrală, compusă din arbori și din zone marginale, formate din arbuști.
Necesitatea perdelelor de protecţie a fost sesizată încă din anul 1860 de către agronomul
Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru ʺadumbriri contra vântuluiʺ. Datorită
climatului țării noastre, adesea excesiv continental, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au
început lucrările de instalare a perdelelor forestiere de protecție, cele mai multe realizându-se în
prima parte a secolului al XX-lea. Din păcate începând cu anul 1962, ca urmare a politicii comuniste
de extindere a suprafeţelor agricole, s-a procedat la defrişarea perdelelor forestiere.
După anul 2002 s-a luat în considerare, la nivel național, înfiinţarea sau reabilitarea unor
perdele forestiere pentru protecţia căilor de comunicaţie. Rolul principal în realizarea sistemului
național de perdele forestiere revine Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva, primele perdele fiind
plantate de-a lungul autostrăzii A2 București- Constanța, urmând ca în anii următori acestea să fie
extinse și la nivelul autostrăzilor A1 București - Nădlac și A4 (varianta ocolire Constanța) precum și a
drumurilor naționale DN 1, 2, 3, 4, 7 și 21.

21
14
 6 LECTIA
Pădurea de foioase
Dacă în lecțiile anterioare am învățat despre cum ia naștere o pădure, despre etapele de
viață și lucrările de îngrijire necesare pentru dezvoltarea acesteia, în cele ce urmează vom prezenta
pădurile alcătuite doar din speciile fores�ere cu frunze căzătoare.
Pădurile de foioase, cum mai sunt numite acestea, se în�nd din zona de câmpie, de la
200 metri al�tudine, până în munți, la aproxima�v 1200 metri al�tudine. Ideale pentru zona pădurii
de foioase sunt temperaturile medii anuale între 8-10 °C, precipitațiile consistente și lumina din
belșug.
În general, în pădurile de foioase din
țara noastră, vegetația este dispusă pe
trei niveluri. Față de sol, primul nivel este
al plantelor ierboase, al doilea nivel este
al arbuș�lor (soc, păducel, alun, etc.), iar
ul�mul este al arborilor cu frunze
căzătoare.
Pădurile de foioase pot fi formate din
arbori aparținând fie unei singure specii
predominante, precum pădurile de stejar
(stejăretele) sau pădurile de fag (făge-
tele), fie mai multor specii de arbori
(stejar, pal�n, frasin, carpen, cireș
păsăresc, tei, etc), alcătuind așa numitele păduri de șleau. În zona de dealuri înalte, în pădurile de
foioase apar și arbori din speciile de rășinoase, acest gen de păduri numindu-se, firesc, păduri de
amestec.
Este limpede că pădurile de foioase sunt preponderente în zonele de câmpie și dealuri
joase, de-a lungul Dunării, a Prutului și a altor râuri interioare. În aceste zone, rășinoasele sunt
prezente doar în proporții foarte mici din suprafața de pădure, precum 1% în cazul Direcției Silvice
Olt, 0% în cazul Direcției Silvice Ialomița, 1% în cazul Direcției Silvice Galați sau 3% în cazul Direcției
Silvice Iași. Trebuie spus că arboretele de rășinoase din zonele mai sus amin�te au fost realizate în
perioada comunistă, prin plantarea rășinoaselor în afara arealului lor natural. În cazul direcțiilor
silvice care cuprind și zone de dealuri înalte și de munte, proporția arboretelor de foioase variază
foarte mult de la ocol la ocol, funcție de situarea al�tudinală a acestora. As�el în cadrul Direcției
Silvice Neamț, la Ocolul Silvic Roman, speciile de foioase reprezintă 99% din suprafața de pădure, în
vreme ce pentru Ocolul Silvic Borca proporția este de doar 11%.
Li�era este formată din frunzele moarte și din alte resturi vegetale și animale, care se
adună an de an. Aceasta protejează solul pădurii, absoarbe și reține apa, menținând umezeala nece-
sară dezvoltării �nerelor plante. În zonele umbrite, mai ales în pădurile bătrâne, se întâlnesc covo-
rașe de mușchi, uneori pe scoarța arborilor se dezvoltă lichenii. În apropierea luminișurilor sau pe
lemnul căzut la sol se pot găsi ciuperci comes�bile precum hribul sau gheaba, dar și ciuperci otrăvi-
toare ca pălăria șarpelui.
Pădurea de foioase este cu adevărat casa a numeroase animale din care amin�m never-
tebratele (melci, păianjeni, fluturi, gândaci), amfibienii (broaște, salamandre), rep�lele (șopârle,
șerpi), păsările de pădure și, nu în ul�mul rând, mamiferele (liliecii, căpriorul, cerbul, mistrețul,
vulpea, bursucul, lupul, ursul).
În România sunt nu mai puțin de 16 județe în care procentul de împădurire este de sub
20% din suprafață. În toate aceste județe, pădurile existente sunt majoritar păduri de foioase,
supuse efectelor nega�ve cauzate de schimbările clima�ce, în principal temperaturi ridicate și
secete prelungite. Datoria silvicultorilor este nu doar să păstreze aceste păduri, ci să le și ex�ndă
suprafața, prin realizarea de noi plantații, cu specii bine adaptate noilor condiții climaterice, spre
beneficiul pe termen lung al locuitorilor din aceste zone.

22
Pădurea - vara LECTIA 6

Stejarul este un Fagul este un arbore Carpenul este un

arbore înalt de până la 50 metri,
cu ramuri puternice, noduroase,
coroana largă și bogată. Scoarța
acestuia este de culoare
brun-negricioasă, aspră, adânc
brăzdată, adăpos�nd adesea
nevertebrate (furnici, unele
specii de gândaci, etc). Frunzele
au câte 4-8 perechi de lobi, cu
urechiușe la bază și pețiol scurt
de 4-8 cen�metri.
Acest arbore înflo-
rește în luna mai, fructul lui se
numește ghindă. Stejarii din
pădure fruc�fică târziu, după
vârsta de 60-70 de ani, fruc�fi-
cațiile abundente se repetă la
6-10 ani. Se întâlnește mai ales la
câmpie și în zonele de dealuri
joase.
de mari dimensiuni, ajungând
până la 35 metri înălțime și un
diametru de până la 2 metri.
Tulpina este dreaptă, cilindrică,
cu scoarța netedă, cenușie-albi-
cioasă. Mugurii sunt ascuțiți, de
până la 2-3 cen�metri lungime,
iar frunzele în general ovale, de
5-10 cen�metri. Florile apar prin
aprilie-mai în același �mp cu
înfrunzirea. Fagii aflați în pădure
fruc�fică târziu, după 70-80 de
ani, fruc�ficațiile abundente se
repetă destul de rar, o dată la
4-6 ani. Fructele sunt numite jir,
stau câte două închise complet
într-o cupă lemnoasă, prevăzută
la exterior cu peri. Fagul poate fi
găsit din zona de dealuri joase
până în regiunea muntoasă.
arbore de dimensiuni medii
depășind foarte rar 25 de metri
înălțime. Tulpina este dreaptă,
uneori răsucită, cu scoarța
netedă, cenuşiu-verzuie, cu
pete mici albicioase, având o
serie de șanțuri înguste în lungul
acesteia. Mugurii sunt mai mici
în comparație cu cei de fag, de
0,5-1 cen�metri lungime. Frun-
zele sunt elip�ce, la bază rotun-
jite, de 5-10 cen�metri lungime.
Înflorește și fruc�fică la vârste
rela�v reduse, de la 15-20 de
ani, iar fruc�ficațiile abundente
se repetă destul de des, la 1-2
ani.

• Arbuști - plante lemnoase cu înălţimea de până la 7 metri,

uneori cu mai multe tulpini lemnoase ramificate de la bază, sub formă de
Dicționar: tufă;
• Licheni – organisme rezultate ca urmare a conviețuirii unei
alge unicelulare cu o ciuperca pluricelularǎ, bine adaptate traiului în
condiții extreme de temperatură sau secetă;
• Pețiol - parte a frunzei care se prinde de ramuri; codiță.

23
14
Pădurea - iarna 6 LECTIA

Întrebări: • Ce sunt pădurile de foioase?

• În ce județe pădurile de foioase sunt majoritare?
• Care sunt speciile care constituie pădurile de șleau?

• Circumferința trunchiului unui stejar foarte bătrân poate ajunge

la 10-12 metri. Un astfel de stejar multisecular poate fi văzut la Cajvana,
județul Suceava.
De reținut:
• Făgetele sunt pădurile cu cea mai mare extindere în ţara noastră,
întâlnindu-se în principal, în regiunile de dealuri înalte şi munţi joşi.
Excepţional pot coborî până la altitudinea de 100 metri şi pot urca până la
altitudinea de 1300 metri.
• România deţine cea mai întinsă suprafaţă de făgete din Europa
(peste 2,1 milioane hectare din cele cca. 21 milioane hectare existente în
întregul areal al fagului).
• Pădurile de foioase influențează cantitatea de precipitații pe
care o primește solul. Acestea rețin în coronament o cantitate de apă egală
cu 15-20% din totalul precipitațiilor.

• Completați integrama numărul 3 - ...DE BUREȚI. Pentru ca și

alți elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să completați utilizând
doar creionul.

Aplicații prac�ce: • Organizați o vizită pe traseul educațional, pentru a identifica

elementele ce alcătuiesc o pădure de foioase, completând fișa de teren
de la Anexa 1 cu arborii și arbuștii întâlniți. Nu trebuie să fiţi cercetător
sau om de ştiinţă pentru a face asta, trebuie doar să realizați că arborii și
arbuștii sunt diferiți între ei. Ajunge să vă uitaţi la forma frunzelor, la
flori, etc. Dacă nu le cunoașteți, pentru a le nota, le puteți atribui un
nume oarecare sau un semn!
• Pentru a realiza un album cu speciile de arbori și arbuști de pe
traseu, faceți fotografii, cele mai frumoase pot fi utilizate pentru postere.

24
 LECTIA 6
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Paltinii în mitologia românească

Ca mărturie a cunoașterii și importanței speciilor de paltini în România stă mulțimea de
nume de familie ca Arțăreanu, Paltin, Păltineanu, Păltinescu și de toponime precum Arțar, Arțăreni,
Păltineni, Păltinoasa, Păltiniș, etc. În unele acte vechi prin care se stabilesc hotarele unor proprietăți
funciare, se menționează că semnele de hotar au fost inscripționate pe paltini. Este de remarcat
faptul că, deși hrisoavele respective au fost redactate în slavonă, cuvântul paltin a fost scris în limba
română.
În legendele populare românești asupra potopului, Noe confecționează o toacă din lemn
de paltin cu ajutorul căreia reușește să construiască arca, periodic stricată de diavol. Legendele
referitoare la Noe construind arca sunt, în esență, înrudite cu cele referitoare la Ștefan cel Mare -
ctitorul de biserici. Scenariul acestor legende ar fi acela că, sfătuit de un sihastru, Ștefan Vodă a
ridicat o mănăstire pe locul unui paltin în care i s-a înfipt
săgeata. În aceste legende paltinul respectiv apare ca fiind
„vechi”, „sfânt”, „mare” sau „foarte gros și înalt”.
Într-un vechi cântec (Trei crai) este descrisă
confruntarea în probe voinicești între mai mulți
pretendenți la rangul de „domnitor”.
Confruntarea protagoniștilor și investirea noului
domn are loc la umbra unui „paltin sfânt”. Tot
în acest cântec, rolul de „arbore de judecată”
este jucat de paltin, deorece se considera că
este un arbore binecuvântat de Dumnezeu,
care nu suferă nicio nelegiuire sub umbra sa.
La „paltinul trăsnit” este locul de adunare al
haiducilor, locul de inițiere a nou-veniților,
locul de înfrățire, de jurământ, de judecată,
de pedeapsă și de investire a conducătorului.
În colinde, Maica Domnului cu pruncul
în brațe stă la umbra a „doi paltini galbeni”. În
colindele vânătorești, leul sau cerbul dorm sau
își au culcușul sub un paltin minunat. În balade,
șarpele fugărit de Iorgovan se ascunde sub un
paltin mare, iar „la trei păltinei”, se ascunde „fata
sălbatică”. Într-un basm bucovinean, puterea și
inima zmeului „se află într-un paltin mare și înalt”.
Pe lângă atributele simbolice, paltinului îi sunt
acordate și unele atribute magice. Paltinul este binecuvântat
de Sf. Sisoe să stea „înaintea bisericii” și, prin sunetul toacei făcute
din lemnul său, să adune poporul la biserică. Dar nu numai toaca de paltin are această calitate
magică, ci orice instrument făcut din lemn de paltin. Într-o doină bihoreană, cu un fluier de paltin
este adunată toată lumea la șezătoare.
În ajun de Sf. Gheorghe, ziua „în care se fac toate vrăjile”, țăranii din unele zone ale țării
culeg ramuri de paltin și le pun „la casă”, „la streașină”, „la adăpostul animalelor”, pentru a nu pierde
sporul vitelor și ca să înlăture toate farmecele.

25
14
 7 LECTIA
Pădurea de rășinoase
Dacă în lecția anterioară am aflat despre pădurile de foioase, în această lecție ne vom
”plimba” prin pădurile de rășinoase. Pentru a putea face acest lucru va trebui să ajungem în regiuni-
le înalte ale munților, la al�tudini de 1200 metri – 1800 metri. În amestec cu speciile de foioase, pe
versanţii umbriţi şi pe văi, pădurile de rășinoase pot fi întâlnite şi până la al�tudini de 600 metri.
Clima în care se
dezvoltă as�el de
păduri este rece și
umedă, temperatu-
ra medie anuală este
de 3° – 5°C, precipi-
tațiile sunt abun-
dente.
Pădurile de
rășinoase sunt
formate din arbori
care poartă conuri și
care au frunze de
forma unor ace,
persistente pe
ramuri câţiva ani.
Diferit față de cele-
lalte conifere este
laricele, ale cărui
ace cad în fiecare an,
precum frunzele la foioase.
Lumina pătrunde cu greu la sol, as�el că numărul plantelor ierboase și al arbuș�lor din pădu-
rile de rășinoase este redus, compara�v cu numărul celor din pădurile de foioase. Din această cauză,
în pădurile de conifere și numărul speciilor de animale este mai mic. Se întâlnesc animale specifice
numai acestui gen de pădure, precum specii de păsări ca forfecuța, cocoșul de munte, pițigoiul de
brădet, amfibieni precum tritonul de munte, peș� ca păstrăvul, dar și specii comune, adaptate la
viața de pădure, ca ursul, râsul, lupul, cerbul, etc. Solul pădurilor de rășinoase �nde să fie acid,
pentru că descompunerea li�erei și reciclarea substanțelor nutri�ve, se face mai greu față de păduri-
le de foioase, care sunt mai luminoase, mai calde și bine populate cu microorganisme și insecte.
Pădurile de rășinoase pot fi formate din arbori dintr-o singură specie, precum molidișurile
pure sau din arbori aparținând mai multor specii: molid, brad, larice, etc. În cadrul Romsilva există
ocoale a căror pădure este predominant de rășinoase. Este cazul Ocoalelor Silvice Cârlibaba și Dorna
Candreni (100% rășinoase), Broșteni și Crucea (92% rășinoase) din cadrul Direcției Silvice Suceava,
dar și al Ocoalelor Silvice Miercurea Sibiului (95% rășinoase) și Voineasa (74% rășinoase) din cadrul
Direcțiilor Silvice Sibiu, respec�v Vâlcea.
Pădurile de rășinoase sunt și ele afectate de schimbările clima�ce, mai ales că acestea sunt
mai sensibile la creșterea temperaturilor și la secetele prelungite. Caracteris�c pădurilor de
rășinoase este că, odată ce acestea sunt slăbite de condițiile clima�ce vitrege, sunt mai apoi atacate
de insectele dăunătoare, în special de gândacii de scoarță. Din această cauză se pot înregistra, în
scurt �mp, uscări pe suprafețe compacte, mai ales în cazul pădurilor formate din arbori dintr-o
singură specie. Silvicultorii au sarcina de a preveni și de a limita as�el de situații nedorite, iar atunci
când este nevoie, de a interveni cu împăduriri, pentru a păstra con�nuitatea pădurii.

26
 În con�nuare se prezintă principalele specii de
rășinoase ce pot fi întâlnite în cadrul pădurilor
administrate de Romsilva :

Molidul este un arbore înalt

a�ngând frecvent 30-40
metri înălţime, excepţional
60 metri, a�ngând până la 2
metri în diametru. Scoarța
este brun-roşcată, netedă
numai la început, în �nereţe
se desface în solzi subţiri, iar
la bătrâneţe formează un
ri�dom roşu-brun cu solzi
oarecum rotunjiţi şi concavi.
Frunzele sunt aciculare, de
1-2,5 cen�metri, rigide,
ascuţite, cu secţiune rombică, verzi închis, durează 4-7
ani. Molidul înfloreşte în aprilie-iunie, în funcţie de
mersul vremii şi al�tudine. Molizii din pădure fruc�fică
după vârsta de 50-60 de ani, periodicitatea fruc�fi-
cațiilor abundente este de 3-5 ani. Conurile sunt
pendente, brune, cu solzi persistenţi, necăzători.
Bradul este un arbore ce a�nge la maturitate
40 metri în înălţime şi 1
metru în diametru, cu
scoarța cenuşiu-verzuie
mult �mp netedă, în
�nereţe cu pungi de
răşină. La vârste înain-
tate ri�domul nu este
prea gros şi se prezintă
sub formă de solzi poli-
gonali. Frunzele au 2-3
cen�metri, aciculare,
liniar-lăţite, pe faţă verzi închis lucitoare, pe dos cu 2
dungi albicioase. Înflorește prin aprilie-iunie, funcţie
de al�tudine şi expoziţie. Brazii din pădure fruc�fică
după vârsta de 60-70 de ani, periodicitatea fruc�fi-
cațiilor abundente este de 2-3 ani. Conurile sunt orien-
tate în sus, cilindrice, brune, cu solzi căzători.
Pinul silvestru este un arbore a
cărui înălțime poate depăşi de 35
metri, talia diferă mult în raport cu
condiţiile în care pinul se dezvoltă.
Scoarţa în �nereţe prezintă foiţe
Observați diferența dintre
lungi subţiri, roşii-cărămizii, exfoli-
abile. La bătrâneţe, la baza
un exemplar de brad cu o trunchiului, ri�domul devine gros
înălțime de 40 metri și un
şi adânc crăpat, brun-cenuşiu.
Acele sunt dispuse câte două în
om cu înălțimea de 2 teacă, de 3-7 cen�metri, rigide,
metri.
uşor răsucite, durează 2-4 ani.
Florile apar prin luna mai. Pinii din
pădure fruc�fică după vârsta de 30-50 de ani, periodici-
tatea fruc�ficațiilor abundente este de 3-5 ani.
 tânără și necăsătorită.
practică împodobirea unui brad, dacă persoana decedată a fost
cu ornamente din hârtie și fructe, iar la înmormântare se
ocazia nunții se mai obișnuiește să se impodobească un brad
obiceul ca la naşterea unui copil să se sădească un brad, cu
omului: naşterea, nunta și moartea. În unele zone, există
populară, fiind legat de cele trei momente importante din viaţa
Bradul a avut întotdeauna un rol important în tradiţia

teritoriul României.
tradiţia împodobirii bradului de Crăciun pătrunde şi pe
realizate în casă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
împodobit cu figurine, fructe și ornamente din hârtie colorată
Crăciun apare în secolul al XV-lea în Letonia, acesta fiind
spiritul festiv al acestora. Prima referire despre un brad de
Simbol al sărbătorilor de iarnă, bradul întregeşte

nutritive.
ameliorând solul, făcându-l mai afânat și bogat în substanțe
conifere, descompunerea litierei se face mai repede,
Acele de brad putrezesc mai ușor decât la alte

terminal.
“cuib de barză”, generat de încetinirea activităţii mugurelui
La vârste mari, coroana formează la vârf aşa numitul

ani.
metri înălțime, 1,5 metri în diametru și o vârstă de peste 300 de
se află în pădurea Șinca Veche din județul Brașov. Are 62,5
Cel mai înalt brad măsurat, nedoborât, din România

ocupând aproximativ 5% din suprafața păduroasă a țării.

În România, bradul este al doilea conifer ca pondere,

despre brad
Curiozități

7 LECTIA

Dicționar: • Ritidom – stratul extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din

țesuturi moarte care, cu timpul, poate crăpa sau se poate exfolia;
• Pendent – (con) care stă atârnat;
• Forfecuța – pasăre mică, cu cioc puternic și vârfurile mandibulelor
încrucișate ca niște foarfece, o adaptare necesară pentru scoaterea
semințelor din conurile rășinoaselor.

Întrebări: • Care sunt caracteristicile climei potrivite pentru pădurile de

rășinoase?
• Cărei specie de rășinoase îi cad acele în fiecare an?
• Unde se găsește cel mai înalt exemplar de brad din România?

• Păstrându-și acele mai mulți ani, coniferele sunt capabile să

continue fotosinteza și să acumuleze masă lemnoasă tot timpul anului,
De reținut: folosind și puțina energie solară disponibilă în timpul sezonului rece. În
condiții de climă rece, acest lucru le conferă un avantaj comparativ cu
arborii cu frunze căzătoare.
• Aerul din pădurile de conifere este încărcat cu ioni negativi, cu rol
benefic pentru suferinzii de afecţiuni respiratorii şi cu efecte verificate în
activarea sistemului imunitar, în intensificarea circulaţiei sângelui şi a
proceselor de regenerare.
• Pădurile de rășinoase rețin în coronament, o cantitate de apă
reprezentând 25-30% din totalul precipitațiilor.

• Completați integrama numărul 4 – PISCICOLA. Pentru ca și alți

elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând doar
Aplicații prac�ce: creionul.

• Organizați o vizită pe traseul educațional, pentru a identifica

elementele ce alcătuiesc o pădure de rășinoase, completând fișa de teren
de la Anexa 1 cu arborii și arbuștii întâlniți. Nu trebuie să fiţi cercetător sau
om de ştiinţă pentru a face asta, trebuie doar să realizați că arborii și
arbuștii sunt diferiți între ei. Ajunge să vă uitaţi la forma frunzelor, la flori,
etc. Dacă nu le cunoașteți, pentru a le nota, le puteți atribui un nume oare-
care sau un semn!

• Pentru a realiza un album cu speciile de arbori și arbuști de pe

traseu, faceți fotografii, cele mai frumoase pot fi utilizate pentru postere.

28
 LECTIA 7
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Cocoșul de munte
Cocoşul de munte este o specie caracteristică zonelor cu păduri de conifere, dese şi întune-
cate, dar care au şi luminişuri deschise. Nu îi priesc pădurile tinere sau cele deranjate de activități
umane. Este o pasăre precaută, greu de văzut în habitatul său natural.
Lungimea corpului este de 50-90 centimetri, greutatea medie este de 4 kilograme pentru
mascul şi până la 2 kilograme pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 80-125 centime-
tri. Masculul este uşor de recunoscut după talia mare, gâtul şi coada lungi. Penajul de pe spate, cap
și aripi este de culoare brun închis, penele de pe piept au o culoare de un verde-albastru metalic, iar
deasupra ochiului prezintă o pată roșie caracteristică. Penajul femelei este mai puțin spectaculos, pe
partea superioară a corpului acesta este
brun pestriț cu dungi argintii, în
partea inferioară a corpului este
de culoare alb-gălbui.
Cocoșul de munte este o
specie atașată locului în
care trăiește, doar în
iernile mai grele
coboară la
altitudini mai mici
unde poate găsi
hrana necesară.
Hrana este mai
ales de origine
vegetală. Iarna
consumă ace de
rășinoase, muguri
de foioase, lujeri
de afin. Spre
toamnă crește
ponderea fructelor
și semințelor, în
special a celor de
afin, merișor,
măceș, etc. Uneori consumă nevertebrate și vertebrate mici.
La sfârşitul iernii, are loc împerecherea, care se petrece în luminișuri. Ritualul curtării
femelelor poartă numele de ”rotit”. Masculii, pentru a le impresiona, îşi desfac coada în evantai şi
scot sunete puternice. Cuibul este construit pe sol, în locuri camuflate, într-o adâncitură căptuşită cu
vegetaţie. Femela depune la sfârşitul lui aprilie şi începutul lunii mai în jur de 5-12 ouă, pe care le
clocește aproape o lună. În primele zile, puii au culoarea asemănătoare femelei, cam după trei luni,
ei își schimba culoarea penajului, în funcție de sex. Puii îşi urmează mama aproape imediat după ce
au ieșit din ou, devenind zburători după o lună. Aceștia rămân împreună cu familia până toamna,
când formează grupuri mari, cu alte familii, în vederea iernării.
Dintre animalele sălbatice, dușmani ai cocoșului de munte sunt râșii și vulpile, puii pot fi uciși
de jderi sau de mistreți. Un rol negativ îl au câinii nesupravegheați de la stâne, care pot prinde cu
ușurință puii care nu au învățat să zboare.

29
14
 8 LECTIA
Păsările pădurii
Dacă în lecțiile anterioare am învățat despre arborii care pot fi întâlniți în pădurile de
foioase și cele de rășinoase, în lecția de astăzi a venit rândul să învățăm despre păsările care trăiesc
în aceste păduri sau în imediata vecinătate a acestora.
Păsările au un rol important în ecosistemele forestiere, unele contribuind la răspândirea
fructelor și semințelor, altele hrănindu-se cu
insectele dăunătoare. Pe plan mondial, în
momentul de faţă, se cunosc un număr de
aproape 8000 de specii de păsări. Dintre aces-
tea, în România, au fost identificate mai bine de
380, dintre care, în jur de 100 de specii sunt
sedentare.
Specialiştii ornitologi au
constatat că, după modul de hrănire, păsările s-ar
putea grupa în câteva categorii principale:
Insectivorele consti-
tuie grupul celor
care consumă cu
predilecţie larve
şi adulţi de
Ciocănitoare mare insecte, dar şi alte
grupe de nevertebrate. În
acestă grupă pot fi considerate specii din
rândul ciocănitorilor, piţigoilor, rândunelelor,
lăstunilor, etc.
Frugivorele sunt specii care, în
mare parte din viaţa lor, consumă cu predi-
lecţie fructe suculente. În această categorie
este plasat grupul sturzilor şi mierlelor.
Granivorele sunt mari consumatoare de
seminţe, acestea se recunosc uşor, după ciocul lor
puternic. În această categorie sunt plasate vrăbiile, cinte-
Huhurez mare
zele, botgroşii, s�cleţii.
Carnivore sunt considerate păsările care folosesc
în regimul lor alimentar carnea, provenind de la alte
păsări sau de la mamifere. În această categorie sunt
plasate speciile aparţinând şoimilor, uliilor,
bufniţelor şi vulturilor.
Omnivorele constituie categoria păsărilor
care consumă orice fel de sursă alimentară, fie
ea vegetală sau animală. Speciile de ciori pot fi
încadrate în această categorie.
Păsările sunt foarte bine adaptate modului
de hrănire, acesta influențând forma ciocului, a
picioarelor și a aripilor. Deosebirile se pot vedea cu
ușurință la ciocănitoarea mare, huhurezul mare și șore-
carul încălțat, păsări prezentate în această pagină.
Șorecar încălțat

30
 LECTIA 8
Zborul este cel mai avantajos mod de locomoție. Prin zbor, pasărea ajunge mai repede la
locul care-i oferă hrană sau adăpost, își poate urmări prada și scapă mai ușor de pericole.
Penele sunt caracteris�ce doar
păsărilor, chiar și păsările nezburătoare
prezintă pene. Acestea au numeroase funcții:
pentru zbor, pentru protecție mecanică,
pentru izolare termică, etc. Pentru a fi efici-
ente, penele sunt ușoare, rezistente, rele
conducătoare de căldură și elas�ce. Penajul
păsărilor este variat, colorat, unele specii ce
trăiesc la noi, precum pupăza, au pene orna-
mentale. Coloritul alunarului este unul de camuf-
laj, asemănându-se cu cel al mediului în care
trăiește.
Pentru a putea zbura, păsările prezintă mai
Pupăza multe adaptări fizice. Corpul lor este scurt, puternic și com-
pact, cu mușchi puternici pentru mișcarea aripilor și picioare robuste care
permit lansarea în aer și amor�zarea aterizării. Mușchii
reprezintă aproxima�v 20% din masa corporală. Oasele nu
au măduvă, sunt goale la interior, as�el că scheletul
păsărilor este ușor, elas�c, ajungând să cântărească
doar 5% din greutatea totală a corpului. Efortul
zborului necesită o circulație intensă, as�el că inima
unei păsări este, în general, cu 40% mai mare decât
a unui mamifer de aceeași statură.
Aripile sunt concepute pentru a face posibil
zborul. La toate păsările marginea anterioară a
aripii este mai groasă decât marginea din spate.
Formele diferite ale aripilor fac posibile diferite �puri
de zbor: aripile ample şi largi ale acvilelor sau ale vultu-
rilor le permit acestora să ajungă la înălţimi apreciabile şi
să planeze, exploatând curenţii de aer; aripile înguste şi Forfecuța
ascuţite ale rândunelelor sunt adaptate zborurilor rapide şi
con�nue, în �mp ce aripile mari şi rotunjite ale fazanilor sunt potrivite pentru zboruri rapide, dar
scurte.
Păsările au un sistem diges�v unic, care le permite să
digere hrana foarte repede, as�el încât să-și asigure
energia necesară zborului. Ciocul este folosit
pentru a apuca alimentele, în general acesta
este ușor și flexibil. Spre exemplu, ciocul
forfecuței este perfect adaptat pentru
scoaterea semințelor din conurile de
rășinoase. Alunarul, asemănător gaiței,
este o altă pasăre de munte care are un
cioc care îi permite să se hrănească cu
alune, ghinde, semințe și insecte. Ciocul
uliului este puternic, cu marginile tăioase ca
Alunar
lamele unui foarfece, adaptat pentru sfâșierea
prăzii.

31
14
 8 LECTIA

• Cuib – construcție făcută de păsări pentru a depune ouăle, a

Dicționar: cloci și a scoate pui;
• Sedentar – (păsare) care nu migrează;
• Ornitologie - știința care se ocupă cu studiul păsărilor.

Ceva text aici

Întrebări: • Ce păsări carnivore cunoașteți?
• Care este importanța speciilor de păsări?
• De ce au rândunelele aripile înguste și ascuțite?

• Omul și-a dat seama de importanța păsărilor cu multe mii de

ani în urmă. El a reușit să domesticească unele specii ca: rața mare, gâsca
De reținut: de vară, porumbelul, găina, bibilica, curcanul.
• Multe păsări mor accidental prin izbirea de fire electrice sau
prin intoxicarea cu substanțele chimice folosite în agricultură. Păsările
marine pot muri datorită impregnării penajului lor cu produsele petroliere
deversate de vapoare.
• Șoimul călător este cel mai rapid animal din lume, atingând
viteze de peste 300 de kilometri pe oră, atunci când plonjează asupra
prăzii.

• Completați integrama numărul 5 – PĂSĂRI. Pentru ca și alți

elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând doar
creionul.

• Confecționați cuiburi artificiale sau hrănitori pentru păsări și

Aplicații prac�ce: montați-le în apropierea școlii sau pe traseul educațional. Pentru aceasta
folositi-vă de Anexa 2.

• Parcurgând traseul educațional, încearcați să recunoașteți

păsările întâlnite. Păsările pot fi identificate fie observându-le, fie
ascultându-le, fie studiindu-le zborul. Încercaţi să număraţi câte specii
diferite de păsări ați observat. Pentru recunoașterea unor specii de păsări
te poți ajuta de Anexa 4. Folosiți fișa de teren din Anexa 3 și notați obser-
vațiile.
• Pentru a realiza un album cu speciile de păsări, faceți
fotografii, cele mai frumoase pot fi utilizate pentru postere.

32
 LECTIA 8
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Migrația păsărilor
Una dintre cele mai uimitoare însușiri ale păsărilor este capacitatea acestora de a călători
mii de kilometri în fiecare an, pentru a-şi petrece iarna în zone unde îşi pot găsi hrană. Este extraor-
dinar cum, în fiecare an, păsările se adună în stoluri şi zboară spre zonele de destinație.
Pentru a supravieţui în timpul migraţiei, păsările trebuie să fie sănătoase, să aibă un strat
de grăsime consistent şi pene în bună stare. La încheierea sezonului de cuibărit şi înainte de a
migra, păsările trec printr-un amplu proces de înnoire. Grăsimea se acumulează pe tot corpul
păsării, sub piele. Penele vechi, din timpul verii, cad şi altele noi apar în locul lor.
Principalele ”sisteme de navigație” pe care se bazează păsările migratoare sunt soarele,
stelele și câmpul magnetic al Pământului. Păsările pot simți câmpul magnetic cu ajutorul unui recep-
tor specializat situat deasupra ciocului. După prima migrație, făcută de obicei alături de părinți,

harta deplasărilor se întipărește în memoria lor. Cu ajutorul acesteia, păsările se pot orienta şi în
perioadele înnorate, atunci când nu se pot folosi de poziţia Soarelui sau a stelelor.
Dintre păsările cuibăritoare de la noi, cele migratoare pe distanţe lungi migrează la sud de
Sahara, iar cele migratoare pe distanţe scurte ajung doar până în nordul Africii sau rămân în sudul şi
sud-vestul Europei. Doar unele specii pot zbura direct pe deasupra Mării Mediterane (ex. cristelul de
câmp, prepeliţa, etc).
O metodă clasică de studiere a migrației păsărilor este inelarea. Ea constă în aplicarea în jurul
piciorului păsării a unui inel de aluminiu, pe care este gravat însemnul țării în care pasărea a fost
inelată și un număr de ordine. Monitorizarea păsărilor inelate furnizează științei date valoroase
pentru cunoașterea fenomenului migrației. Metodele moderne presupun atașarea de pasăre a unui
receptor GPS, astfel încât poziția acesteia este determinată permanent , cu ajutorul sateliților.

33
14
 9 LECTIA
Mamifere și alte viețuitoare
Fauna României este una din cele mai bogate și variate din Europa, conținând specii rare sau
chiar unice pe con�nent. Trebuie ș�ut că speciile de animale sunt răspândite în strânsă legătură cu
zonele de vegetație. În țara noastră trăiesc peste 700 specii și subspecii de vertebrate și câteva mii de
specii de nevertebrate. Vertebratele sunt reprezentate prin specii de peș�, amfibieni, rep�le, păsări și
mamifere.
Pădurea asigură adăpost pentru mare parte din speciile de animale sălba�ce, în
special pentru mamiferele de talie mare. As�el, dintre acestea amin�m
o serie de specii ocro�te cum ar fi: ursul brun, lupul, râsul, vidra,
zimbrul. Alte mamifere care pot fi întâlnite în pădurile României
sunt: vulpea,
pisica sălba�că, cerbul carpa�n, căpri-
orul, mistreţul, iepurele, etc.
Mamiferele sunt o clasă de
animale vertebrate, cu sânge
cald, care trăiesc în toate mediile
de viață. Corpul acestora este
Râs acoperit cu peri care formează blana,
aceasta având diverse culori. Den�ția este formată din incisivi,
canini și măsele. Pentru fiecare �p de hrană u�lizată este specific un
anume �p de den�ție, as�el că, din acest punct de vedere,
mamiferele se pot clasifica în următoarele categorii:
- carnivorele (lupul, vulpea, vidra, etc) au canini bine dezvol-
tați, cu care sfâşie prada;
- omnivorele (ursul, mistrețul, bursucul) au dinții diferențiați
pentru a putea consuma și carne și vegetale: caninii lor sunt slab
dezvoltați, incisivii sunt mai mult lățiți, iar măselele sunt adaptate
hrănirii mixte ;
- erbivorele (cerbul, căprioara, capra neagră, etc) nu au canini sau
aceș�a sunt slab dezvoltați, pentru ele mai importanți sunt incisivii și Zimbru
măselele; unora, precum zimbrului, le lipsesc caninii și
incisivii de pe maxilarul superior.
Liliecii sunt mamiferele care s-au
adaptat nu numai la zbor, ci și la
deplasarea rapidă în condiții de
vizibilitate scăzută. As�el, cu
ajutorul ultrasunetelor, liliecii
sunt capabili, noaptea, să-și
captureze prada, cons�tuită în
Iepure de câmp special din specii de insecte. Datorită
consumului mare de energie cauzat de zbor și a
lipsei insectelor, în perioada de iarnă liliecii hibernează.
Dintre rep�lele ce pot fi găsite în păduri, menţionăm prezența Lup
șerpilor. Aceș�a au un mod de hrănire care exclude în totalitate
hrana vegetală. Se hrănesc cu broaște, șopârle, insecte sau chiar mici mamifere, contribuind as�el la
limitarea populațiilor de rozătoare. Des întâlnite în pădurile României sunt speciile neveninoase
precum șarpele de casă, șarpele de alun sau șarpele păsăresc, acesta din urmă fiind o specie arbori-
colă. Dintre speciile veninoase, cea mai răspândită este vipera comună, denumită și viperă cu cruce,
viperă neagră sau viperă de munte. Cel mai veninos șarpe din România, vipera cu corn, poate fi întâlnit
doar în raza direcțiilor silvice din Banat și Oltenia.

34
 LECTIA 9
Șopârlele, dintre care amintim gușterul, șopârla de câmp, șopârla de munte și năpârca, pot fi
întâlnite frecvent la liziera și în luminișurile pădurilor. Acestea, prin modul lor de hrană insectivor,
consumă insectele care produc pagube culturilor agricole și silvice. Astfel, ele completează, la nive-
lul solului, acțiunea folositoare a păsărilor insectivore.
Fauna forestieră de amfibieni cuprinde broaștele, salamandrele și tritonii. Dintre broaștele ce
pot fi întâlnite în pădure amintim brotăcelul, singura broască arboricolă, broasca roşie de pădure,
buhaiul de baltă, broasca râioasă. În pădurile umede din zona montană , în apropierea ochiurilor de
apă se găsesc tritonul carpatic, tritonul cu creastă și salamandra. Amfibienii sunt buni indicatori ai
calității mediului, datorită faptului că aceștia sunt afectați atât de modificările suferite de ecosiste-
mele acvatice cât și de cele terestre. Mai mult, pielea lor este
semipermeabilă, prin urmare aceștia sunt afectați chiar de
modificările ușoare suferite de mediu.
Peștii sunt cele mai vechi vertebrate, au sângele rece,
temperatura lor fiind aceeași cu a apei în care trăiesc. Fauna
piscicolă a pădurilor României este reprezentată, în apele din
Salamandra
zona montană, de păstrăv și mreană, iar în apele din zona de
deal și câmpie de scobar, babușcă, clean, oblete, roșioară, etc.

• Ecosistem – ansamblu format din biotop şi biocenoză, în care se

Dicționar: stabilesc relaţii strânse atât între organisme, cât şi între acestea şi factorii
abiotici;
• Nevertebrat – (animal) caracterizat prin lipsa coloanei vertebrale şi
a unui schelet osos intern;
• Lanț trofic - o schemă care prezintă relațiile de hrănire dintre
organismele componente ale unui anumit ecosistem.

Întrebări:
• Care sunt speciile de mamifere erbivore enumerate în lecție ?

• În Europa, România deţine cele mai numeroase populaţii de

urşi bruni (peste 6000 de exemplare), lupi (aproximativ 3000 de exem-
plare) şi râşi (peste 1500 de exemplare).
• Putem deosebi șerpii neveninoși de cei veninoși prin faptul că
primii au pupila rotundă, iar ultimii au pupila eliptică, precum la pisică!
De reținut: • Năpârca, deși denumită ”șarpele de sticlă”, este de fapt o
șopârlă fără picioare. Față de șerpi, șopârlele prezintă deschizături pentru
urechi, pleoape mobile și maxilare mai puțin flexibile.
• Majoritatea salamandrelor au patru degete la membrele ante-
rioare și cinci la cele posterioare. Salamandrele au capacitatea să-și rege-
nereze membrele sau alte părți ale corpului pierdute.

35
14
 9 LECTIA

• Completetați integrama numărul 6 – REPTILĂ. Pentru ca și alți

elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând doar
creionul.

Aplicații prac�ce: • Organizaţi o vizită pe traseul educațional pentru a putea observa

specii reprezentative de animale în mediul lor de viață. Mamiferele sunt
mai greu de observat, în special în cursul zilei. Urmele acestora sunt
vizibile după ploaie sau mai ales pe zăpadă. Insectele, reptilele și amfibi-
enii pot fi observate cu ușurință. Înscrieți în fișa de teren de la Anexa 5
caracterele generale ale viețuitoarelor observate, iar apoi realizați com-
parații între grupele de viețuitoare învățate. Prezentați concluziile în fața
clasei. Pentru identificarea în teren a urmelor, vă puteți ajuta de Anexa 6,
după ce ați găsit corespondența dintre animale și urmele acestora.

• Pentru a realiza un album cu speciile de animale întâlnite pe traseu,

faceți fotografii, cele mai frumoase pot fi utilizate pentru postere.

Toţi par�cipanţii stau în cerc, fiecare având un cartonaş pe care

sunt scrise diferite elemente ale unui peisaj (de exemplu: râu, livadă,
pășune, pajiște, pădure, peşteră etc.) Animatorul ţine în mână un ghem
de sfoară.
În prima parte a ac�vităţii se materializează deplasarea ursului
pentru a-şi găsi mâncare, apă sau adăpost. Spre exemplu, ursul iese din
peşteră, apoi caută de mâncare prin pădure sau pe pajiște, apoi ursul se
Joc : adapă la râu, etc. (ghemul de sfoară este aruncat de animator la peşteră,
apoi de la peşteră la pădure, etc) Firul de sfoară reface as�el traseul pe
care merge ursul. La sfârşit, elementele de peisaj înscrise pe cartonaşe
vor fi legate prin firul de aţă, cons�tuindu-se as�el rețeaua de rute pe care
le urmează ursul, unele elemente de peisaj reprezentând chiar noduri ale
acestei rețele, fiind vizitate de mai multe ori.
În a doua parte a ac�vității animatorul le comunică par�ci-
panţilor că o companie de construcţii ar vrea să construiască o stațiune
turis�că în mijlocul pădurii. Poziționarea stațiunii se realizează cu foarfe-
ca, prin intermediul căreia se taie firele de sfoară intersectate. Rutele de
deplasare a ursului ar putea fi as�el perturbate sau distruse. Această
ac�vitate ne arată că viaţa animalelor poate fi pusă în pericol dacă silvicul-
torii nu ar interveni pentru respectarea legislației privitoare la pădure.

36
Pădurea - ziua 9 LECTIA
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Lucruri interesante despre urși...

Ursul este cel mai mare carnivor european de uscat. Are un corp greoi, masiv și îndesat, cap
rotund cu botul alungit, picioare scurte și groase terminate cu gheare puternice.
Pe plan global exista nouă specii de urs, majoritatea trăind în păduri, excepție făcând doar
ursul polar, adaptat vieții pe ghețuri. În pădurile României se găsește doar ursul brun. Până în secolul
al XIX - lea, în România, ursul brun se găsea aproape pe întreg teritoriul țării, dar acesta a fost exter-
minat din zonele de câmpie și deal datorită extinderii agriculturii și creșterii animalelor.
Sunt multe teorii cu privire la hibernarea urșilor. Unii oameni de știință afirmă că este impro-
priu spus “hibernare” deoarece temperatura corpului urșilor rămâne aproape constantă pe perioada
iernii, fără a scădea considerabil, așa cum se întâmplă în cazul animalelor care hibernează cu
adevărat. Respirația, circulația și activi-
tatea cerebrală continuă fără modi-
ficări, prin urmare, se poate
spune că, în perioada de
iarnă, ursul nu hiber-
nează, ci doar are
parte de un somn
prelung. În
condiții normale,
inima unui urs
bate în medie
de 40 de ori pe
minut, dar în
timpul somnului
de iarnă,
datorită inactivi-
tății, bătăile se
reduc la 8 pe minut.

Puii de urs se nasc

foarte mici (200-700 grame),
sunt orbi, nu au păr, le lipsesc dinții
și arată cam ca puii de șobolan. Cresc foarte
repede, hrănindu-se cu laptele hrănitor al ursoaicei. Aproximativ 40% dintre puii de urs nu ajung la
maturitate, acesta fiind unul dintre motivele pentru care ursoaicele sunt foarte feroce atunci când
vine vorba de protecția puilor.
Mirosul și auzul urșilor sunt extrem de fine; aceștia pot mirosi mâncarea, partenerul, puii
sau alte animale de la kilometri depărtare. Spre deosebire de multe mamifere, urșii văd color.
Ursul este singurul prădător mare care consumă regulat atât carne dar și plante. Din acest
motiv, ursul are dinții adaptați modului de hrănire omnivor. Prezintă 42 de dinți, cu 10 mai mulți
decât omul, caninii lui pot ajunge la 4 cm lungime, în timp ce ai omului nu depășesc 1,3 centimetri.
Urșii merg de obicei în patru picioare, însă se pot ridica și în două putându-se deplasa așa pe
distanțe scurte. Este considerat un animal plantigrad, deoarece merge călcând pe toată talpa
piciorului, asemenea omului.

38
Pădurea - noaptea Bursucul
Bursucul este un animal de talie mică cu corpul
îndesat, mai gros în partea din spate decât în partea ante-
rioară, care începe printr-un bot ascuțit. Picioarele sunt
scurte și înzestrate cu câte 5 degete, prevăzute cu gheare
puternice, adaptate pentru săpatul vizuinilor. Bursucul are
o lungime a corpului de 70-80 cen�metri, înălțimea la
greabăn este de 30 cen�metri și poate a�nge o greutate
de 10-20 kilograme. Are o coada scurtă, stufoasă, de
culoare deschisă, de aproxima�v 20 cen�metri, sub care
se afla o glandă cu secreție urât mirositoare, cu rolul de a
îndepărta dușmanii.
Blana este compusă din peri aspri, rela�v lungi, de
culoare albă-gălbuie la baza, negri la mijloc și albicioși la
vârf, combinație care induce impresia generală de culoare
cenușie. Partea de jos a gâtului, pieptul, abdomenul și
picioarele sunt negre-cafenii. Specifică este culoarea albă
a capului, cu două dungi negre care pornesc de la nas,
cuprind ochii și urechile și se lărgesc, estompându-se pe
fondul culorii gâtului. Ochii sunt mici, ca de al�el și
urechile rotunjite la vârf. Masculii și femelele sunt, de
regulă, similari ca aparență, femelele fiind uneori ceva mai
mici.
Longevitatea bursucului este de aproxima�v 15
ani. Vârsta se poate aprecia după uzura den�ției.
Este înzestrat cu un miros excelent, cu auz foarte
bun și cu văz mediocru.
Prefera pădurile situate în apropierea câmpurilor
cul�vate agricol, din zona de dealuri și de câmpie, dar este
întâlnit și în pădurile masive de munte, în luncile apelor
curgătoare și în câmpul cul�vat agricol.
Femela fată o singură dată pe an, prin februa-
rie-mar�e, 3-5 pui, orbi, care văd după 9 zile și devin inde-
pendenți după o jumătate de an.
Vizuinile sunt transmise din generație în generație.
Căpriorul
Căpriorul este un mamifer erbivor, rumegător,
având o lungime medie de 1-1,30 m, înălțime la
greabăn de cca 70 cen�metri și o greutate de 25-30 kg.
Căpriorul are picioare lungi și subțiri, terminate cu
copite mici, alungite și ascuțite. Capul este dominat de
ochii mari, cu genele de la pleoapa superioara alungite.
Diferența dintre mascul și femelă este evidentă,
prin prisma faptului că masculul prezintă coarne. Coar-
nele apar în primul an de viață, sub forma de butoni ori
suliță scurtă. Din al treilea an, căpriorul are coarnele
complet dezvoltate, de principiu cu 3 ramuri pe prăjină,
fiind lepădate anual toamna (octombrie-noiembrie),
ele crescând apoi până în lunile aprilie-mai a anului
următor. Femelele au dimensiuni generale mai reduse
decât ale masculului.
Părul este de
culoare roșiat-
i c ă
vara și
cenușie iarna.
Fruntea și partea supe-
rioară a capului sunt mai închise la culoare, iar zona de
sub gât este mai deschisă la culoare. Posterior, ambele
sexe prezintă ”oglinda” – o pată dis�nctă de culoare
albă. Iedul are o culoare brună, cu mici pete de culoare
mai deschisă. Longevitatea căpriorului este apreciată la
12-15 ani.
Cele mai dezvoltate simțuri ale căpriorului sunt
mirosul și auzul.
Hrana căpriorului este cons�tuită din plante
erbacee, mugurii și lăstarii unor specii fores�ere. De
asemenea, căpriorul mănâncă cu plăcere trifoi,
lucernă, mazăre, grâu și orz.
Căprioara fată de regulă un ied sau doi, cu totul
excepțional trei. Iedul este capabil să se ridice și să își
urmeze mama la doar câteva ore după fătare.
Principalii dușmani ai căpriorului sunt lupul și
râsul în zonele de deal și munte, vulpea, pisica sălba�că
și câinii hoinari în zonele de câmpie.
 LECTIA 10
Flora pădurii
Vegetația reprezintă mozaicul de plante care acoperă un anumit teritoriu. Aceasta a luat
naștere, în principal, în urma interacțiunii complexe dintre speciile de plante și factorii abiotici.
Pe teritoriul României au fost identificate circa 3700 de specii de plante, din care, până în
prezent, 23 au fost declarate monumente ale naturii și mai bine de 1200 sunt considerate rare.
Zonele de vegetație din România, în care se găsesc păduri, sunt descrise în continuare:

a. Zona de silvostepă apare în Câmpia Moldovei, în Câmpia Română și în mare parte

din Câmpia de Vest. Climatul mai umed decât cel din stepă permite apariția pâlcurilor de pădure
compuse din specii de arbori rezistenți la secetă precum stejarul pufos, cerul, stejarul brumăriu,
cărpinița. Pentru a putea face comparație, zona de stepă se întâlnește în sud-estul țării,
unde mare parte din vegetația inițială compusă din ierburi precum negara, colilia sau păiușul, au
fost înlocuite în zilele noastre de culturi de cereale sau de
pajiști.
b. Zona de pădure se desfășoară din zona de
câmpie până la altitudini de 1600 de metri în Carpații
Orientali și 1800 de metri în Carpații Meridionali. Datorită
diferențelor altitudinale mari există mai multe categorii de
pădure precum pădurile de foioase, în zona de câmpii și de
dealuri joase, pădurile de amestec în zona dealurilor înalte
și la poalele munților și
pădurile de rășinoase
în zona montană. În
regiunile de deal,
pădurile de fag, stejar,
carpen și paltin sunt Soc negru
intercalate cu pășuni
sau fânețe. Stratul de arbuști este compus din următoarele
specii: păducelul, tulichina, socul, murul, etc. Dintre speciile
ierboase amintim pochivnicul, bulbucul de munte, papucul
doamnei, stânjenelul galben, iarba deasă, iarba moale,
colțișorul, etc. Cu cât urcăm spre munți, vom întâlni o vege-
Păducel tație formată din păduri de fag și conifere. La poale
predomină fagul, în Carpații Meridionali molidul urcă până la 1700 – 1800 metri. Dintre speciile
ierboase caracteristice
acestor păduri amintim:
brusturele negru,
murul, crinul de pădure,
urzica moartă,
sânișoara, gălbenelele
de munte, etc.
c. Zona subal -
pină se desfășoară între
1800-2000 metri.
Bulbuc de munte Papucul doamnei Stânjenel galben
Datorită condițiilor
extreme legate de
precipitații, temperaturi și vânturi, în acestă zonă se întâlnesc doar arbori și arbuști de dimensiuni
mai reduse precum zâmbrul, jneapănul, ienupărul, afinul și merișorul. Dincolo de 2000 de metri
în zona alpină, nu mai cresc păduri, întâlnindu-se doar specii erbacee. În pajiștile alpine plantele
sunt pitice, multe dintre ele târâtoare sau cu frunzele dispuse în rozetă, la suprafața solului.

39
14
 10 LECTIA
Ca o adaptare la condițiile grele, frunzele sunt acoperite cu
ceară sau cu perișori protectori, unele sunt suculente, florile sunt viu
colorate. Ca plante caracteristice acestor pajiști, amintim: garofița de
munte, bujorul de munte, crinul de pădure, ghințura galbenă.
În luncile râurilor se întâlnește vegetația de zăvoi. Aceasta este
formată din arbori cu lemnul moale: plopul alb, plopul negru, aninul

Crin de pădure

Urzică moartă galbenă

Mur

negru, salcia albă. Stratul de arbuști

specific pădurilor de luncă este
dens și constituit din alun, călin,
sânger, măceș și soc negru.
Pe lângă plantele vasculare, în
pădurile României se întâlnesc
numeroase specii de ciuperci, în
marea lor majoritate parazite, care
asigură astfel descompunerea
Merișor
naturală a materiei organice.
Pe trunchiul arborilor sau la nivelul
solului se pot întâlni mușchi și licheni. Prezenţa însemnată a
ciupercilor, se poate explica prin existența în păduri a aşa-numitului
“lemn mort” (trunchiuri doborâte de fenomene naturale, arbori uscaţi,
etc) care permite dezvoltarea acestora. “Lemnul mort” nu este extras
de silvicultori, tocmai pentru a asigura un mediu de viață prielnic și
pentru unele specii de insecte, păsări sau mamifere mici.
Ghințură galbenă

Lemn mort

40
 LECTIA 10

• Plantă vasculară – plantă evoluată, superioară, care prezintă

Dicționar: rădăcină, tulpină şi frunze;
• Factori abiotici - un asamblu de elemente fizice care influențează
organismele vii, precum temperatura, umiditatea, lumina.
• Păducelul - arbust cu flori albe și fructe roșii ce au un miros
caracteristic și un gust amărui.
• Cer - specie de stejar care suportă bine seceta și uscăciunea, des
întâlnit în zona de silvostepă.

Întrebări: • Ce specii de arbori puteți întâlni într-un zăvoi?

• Care sunt speciile de arbori ce se găsesc în zona subalpină?
• Ce înțelegeți prin “lemn mort”?
• Lichenii pot suporta temperaturi de până la 100 grade Celsius şi
rezistă perioade îndelungate la uscăciune. Deoarece aceștia nu suportă
substanţele toxice din atmosferă, absenţa lor este un indicator al unei
poluări ridicate.
• Împreună cu lichenii, muşchii contribuie la formarea pe stânci a
primei pături de humus, care permite altor plante să crească.
De reținut: • Bulbucul de munte, papucul doamnei și stânjenelul galben sunt
specii ocrotite la nivel național și european.
• Tulichina, cunoscută ca și piperul lupului, este un arbust ale cărui
fructe si coajă sunt otrăvitoare.
• Floarea de colț sau Floarea Reginei este o plantă rară, monument al
naturii, care preferă zonele stâncoase, uneori greu accesibile.
• Garofița Pietrei Craiului se găsește doar în Parcul Național Piatra
Craiului, pe stâncăriile înierbate și însorite din zona alpină inferioară, prin-
tre grohotișuri sau la limita superioară a pajiștilor alpine.
• Papucul doamnei este o orhidee sălbatică, ce poate fi întâlnită în
luminișurile pădurii, în zone umede. Numele plantei vine de la floarea
acesteia, care seamănă cu un papucel de catifea.

• Completați integrama numărul 7 – ARBUST. Pentru ca și alți elevi

să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând doar creionul.

Aplicaţii prac�ce: • Organizați o vizită pe traseul educațional, pentru a observa flora

acestuia, completând fișa de teren din Anexa 7. Trebuie doar să aflați câte
specii găsiți, uitându-vă la forma frunzelor, la flori, etc. Dacă nu le
cunoașteți, pentru a le nota, le puteți atribui un nume, un semn.
E îndeajuns să vă dați seama că sunt diferite!

• Pentru a realiza un album cu speciile de plante de pe traseu, faceți

fotografii, cele mai frumoase pot fi utilizate pentru postere.

41
14
 10 LECTIA
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Plantele medicinale
De-a lungul timpului oamenii au observat că anumite plante puse pe răni alinau durerea,
favorizând cicatrizarea acestora, iar altele, consumate, vindecau unele boli. Utilizarea planelor
medicinale reprezintă o caracteristică a tuturor civilizațiilor, indiferent de continentul în care acestea
au evoluat.
În China, rubarba se întrebuinţa cu 5.000 de ani în urmă ca purgativ. Populaţia amerindiană
știa efectele medicinale ale ardeiului, seminţelor de cacao şi frunzelor de coca. În Africa, populaţia
băştinaşă întrebuinţa seminţele de cola, ca stimulent în caz de oboseală. Egiptenii cunoşteau şi între-
buinţau plante precum ricinul, pelinul, șofranul, iar grecii şi romanii au utilizat în diferite moduri plan-
tele medicinale din zona europeană. Cunoştintele lor au fost preluate de către farmaciştii evului
mediu, ajungând astfel până în zilele noastre.
Afinul

Afinul poate fi întâlnit în zonele de munte, pe păşunile

alpine sau în locurile stâncoase. Se dezvoltă sub forma unui
arbust mic, cu fructe de culoare negru-albăstrui şi cu un
gust duce-acrişor. De la afin se folosesc frunzele şi fructele.
Din frunze se prepară un ceai care are proprietatea de a
scădea conținutul de zahăr din sânge, fiind folositor celor
ce suferă de diabet. Fructele sunt bogate în tanin, zaharuri,
vitamina A, vitamina C, etc. Consumate în stare proaspătă,
afinele regleazã tranzitul intestinal, fac să înceteze fermen-
taţiile, ajută la eliminarea gazelor şi restabilesc pofta de
Afinul mâncare.
Că�na

Pe malul râurilor, în prudişuri şi zone abrupte,

creşte cătina, numită în unele regiuni şi cătină albă.
De la această plantă se folosesc fructele, în stare
proaspătă sau uscată. Gustul lor este acru-astringent,
însă pe măsura coacerii şi mai ales după căderea
primelor brume, acesta devine mai plăcut şi capătă un
miros asemănător ananasului.
În compoziţia chimică a fructelor de cătină
predomină vitamina C, vitaminele B1 şi B2, acizii
graşi, uleiurile volatile, etc. Preparatele pe bază de Cătina
cătină sunt recomandate în caz de afecţiuni hepatice,
răceli, viroze respiratorii, pojar, surmenaj, etc.
Măceşul
Măceşul este cunoscut încă din vechime ca o plantă
medicinală. Creşte în regiunile de câmpie şi de deal,
formând tufe acoperite de flori roz. Toamna se împodo-
beşte cu fructe de culoare roşie.
Fructele sale sunt foarte apreciate pentru conţinutul
lor bogat în vitamina C (mai ridicat decât în cazul
lămâiei).
Fructele de măceş, din care s-au îndepărtat sâmburii
Măceșul şi perii, amestecate cu miere de albine, se recomandă
pentru eliminarea viermilor intestinali.

42
 LECTIA 11
Vânătoarea
Oamenii preistorici au prac�cat, din cele mai vechi �mpuri, culegerea de plante și de fructe,
vânătoarea și pescuitul. Ac�vitățile de vânătoare au condus la întărirea spiritului de cooperare, la
apariția și dezvoltarea limbajului, la apariția unor noi unelte și tehnici de producere a acestora.
Întrucât carnea, mai ales cea preparată la foc, era ușor de mestecat, vânătoarea ne-a modelat chiar
și fizionomia. Spre exemplu, oamenii actuali nu mai au maxilarele puternice, specifice oamenilor
primi�vi. Cum specia umană a prac�cat vânătoarea vreme de multe sute de mii de ani, cu siguranță,
noi, oamenii moderni am moștenit ins�nctele de vânători ale
strămoșilor noștri.
Dacă pentru început, vânătoarea s-a prac�cat în vederea
obținerii hranei, ulterior aceasta a devenit un simbol al
statutului social, fiind prac�cată, mai ales de către cei
bogați. În zilele noastre, vânătoarea a devenit o
ac�vitate complexă, care are simultan rolurile de
a asigura supraviețuirea speciilor de interes
vânătoresc, de reducere a pagubelor
produse de vânat și de valorificare
economică a acestuia. Vânătoarea se
prac�că organizat, de către vânători,
cons�tuiți în asociații de vânătoare.
Gospodărirea efec�velor de vânat
se face pe suprafețe bine delimi-
tate, denumite ”fonduri cine-
ge�ce”.
Romsilva administrează un
număr de 247 fonduri cine-
ge�ce, care se în�nd din
Delta Dunării până în vârful
munților. Suprafața cumu-
lată a acestora reprezintă
11% din fondul cinege�c
național. Romsilva deține
trei fazanerii la Ghimpați,
județul Giurgiu, Gherghița,
Cerb județul Prahova și Pischia, județul
Timiș, cu o capacitate totală de 35.000 fazani pe an, mare parte din aceș�a fiind des�nați repopulării
fondurilor cinege�ce.
Principalele specii de interes vânătoresc din aceste fonduri sunt cerbul carpa�n, căpriorul,
capra neagră, mistrețul, iepurele, ursul, lupul, râsul, pisica sălba�că. Ca dovadă a faptului că
ges�onarea speciilor de interes cinege�c se face într-un mod responsabil, în România, populațiile de
carnivore mari (urs, lup, râs) nu numai că au supraviețuit, dar sunt și cele mai mari din Europa, așa
cum am arătat într-o lecție anterioară. Mai mult decât atât, începând cu anul 2012, în două fonduri
cinege�ce administrate de Direcția Silvică Neamț a fost reintrodus zimbrul, ale cărui efec�ve în liber-
tate, se ridică în prezent la aproxima�v 45 de exemplare.
Ac�vitatea într-un fond cinege�c se desfășoară pe parcursul întregului an. În tot �mpul anului
se repară sau se construiesc hrănitori, observatoare sau sărării. În sezonul rece, dar mai ales în
iernile foarte grele, se distribuie hrană suplimentară precum fân sau porumb, as�el ca exemplarele
de vânat să nu sufere din cauza lipsei de hrană, fapt ce poate conduce la slăbirea sau chiar la moar-
tea acestora.

43
14
 11 LECTIA
Dacă zăpada este abundentă, vânătorii deschid pâr�i către hrănitori, pentru ca animalele să
ajungă cu ușurință la acestea. Din punct de vedere al urmelor, stratul de zăpadă este ca o carte
deschisă, în care se pot ci� informații privind mișcarea vânatului și starea de sănătate a acestuia.
În perioada dintre sfârșitul iernii și începutul primăverii se realizează evaluarea efec�velor
principalelor specii de vânat, prin observaţii indirecte, bazate pe existenţa anumitor indicii precum
urme lăsate pe zăpadă, excre-
mente, etc. Acestea sunt
dublate de observaţiile
directe, care se realizează pe
parcursul întregului an, cu
ocazia patrulărilor, a distribui-
rii hranei suplimentare și a
acţiunilor de vânătoare. Prin
aceste observații vânătorii
obțin informații cu privire la
numărul exemplarelor și struc-
tura efec�velor pe sexe şi clase
de vârstă. Acţiunea de evalu-
are se finalizează prin aflarea
mărimii efec�velor de vânat
existente. Aceasta se compară
cu mărimea efec�velor
op�me, la nivelul fiecărui fond cinege�c. Dacă în teren se află mai multe exemplare decât efec�vul
op�m, surplusul de exemplare va face obiectul vânătorii pentru anul în curs.
Vânătoarea în sine este partea cea mai spectaculoasă a ac�vității dintr-un fond cinege�c.
Există mai multe metode de prac�care a vânătorii, care depind în primul rând de specia care se
vânează. Se dis�ng pânda (la lup, mistreț, cerb, cocoș de munte), dibuitul (la cerb, căprior, lopătar,
capră neagră), vânătoarea cu chemătoare (la cerb, căprior, rațe) și goana (la lup, urs, mistreț, iepure,
vulpe, fazan). Vânătoarea se desfășoară cu respectarea tradițiilor vânătoreș�, care presupun respect
față de ceilalți par�cipanți, respectarea regulilor de e�că și grija față de natură.
În vremurile noastre, pentru vânătoare se u�lizează, în principal, armele de foc. Pentru a
doborâ vânatul mic (păsări, iepuri, etc), mai greu de nimerit, se folosesc doar cartușele cu alice.
Pentru vânatul mare precum cerbul sau mistrețul sunt permise doar cartușele cu proiectul unic
(glonț). În cazul unor specii ca bursucul, vulpea, șacalul se pot folosi atât cartușe cu alice cât și cu
proiec�l unic.
Vânătorul care a doborât pentru prima oară un exemplar dintr-o anume specie este ”botezat”,
fie la locul de dobândire a vânatului, fie în locul în care se face “tabloul” vânatului. Nuiaua de botez,
cu o lungime de aproxima�v un metru, se pregătește la începerea ceremoniei. În partea mai groasă
a acesteia se gravează, de obicei, numele speciei, numele fondului cinege�c unde s-a dobândit
vânatul și data evenimentului. Vânătorul își așează arma și pălăria peste vânatul doborât, loviturile
cu nuiaua se aplică pe partea dorsală, fără să fie prea puternice, dar nici foarte slabe. Ceilalți vânători
îl felicită cu căldură pe vânătorul debutant, iar nuia se păstrează de către cel botezat, ca amin�re.
La finalul vânătorii, organizatorul, ajutat de ceilalți vânători, respectă tradiția, aranjând ceea
ce se numește “tabloul” vânatului. Vânatul, pe specii, se aliniază culcat pe partea dreaptă, as�el:
mistreţii ocupă primul rând, urmați de căprior, de prădători (lup, vulpe, etc), de iepuri, de fazani şi
alte păsări.
Vânătoarea reprezintă o legatură specială a omului cu natura, care merită încurajată doar în
cazul în care se prac�că în conformitate cu tradiţiile vânătoreș� și cu restricţiile impuse prin lege.

44
 LECTIA 11

• Evaluarea efectivelor de faună de interes cinegetic - acțiunea

prin care se urmărește stabilirea cât mai reală a efectivelor speciilor de
interes cinegetic, aprecierea stării de sănătate a acestora, a calităţii trofee-
lor, precum şi a structurii pe clase de vârstă şi sexe;
• Efectiv optim - numărul de exemplare aparţinând unei specii din
fauna cinegetică, care asigură perpetuarea speciei, produce minimum de
pagube şi nu prezintă risc pentru populaţia umană;
Dicționar: • Dibuitul – presupune deplasarea între anumite puncte în care se
bănuieşte că apare vânatul (unde a mai fost văzut);
• Vânătoarea cu chemătoare – este un dibuit la care se utilizează
un accesoriu vânătoresc numit „chemătoare”, cu ajutorul căruia se imită
sunetele emise de indivizii speciei vizate;
• Goana – vânătorii se aranjează în linie, iar gonașii se așează în faţa
liniei vânătorilor aşa încât porţiunea de pădure în care se află vânatul să se
afle între gonași şi vânători. La un semnal dinainte stabilit, gonașii încep
să facă gălăgie şi să stârnească vânatul, forţându-l să fugă către vânători.

Întrebări: • Care din speciile prezentate în desenul de la pagina 44 sunt de

interes vânătoresc?
• Care sunt speciile la care se pretează metoda de vânătoare cu
chemătoare ?
• Care sunt speciile care se vânează doar cu cartușe cu alice ?

De reținut: • În România sunt constituite mai bine de 2000 de fonduri cinegetice

• În afara speciilor de interes vânătoresc autohtone, cunoscute de
toată lumea, în fauna României și-a făcut apariția șacalul, specie originară
din Asia Mică.

• Completați integrama numărul 8 – MAMIFERE. Pentru ca și alți

elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând doar
Aplicații prac�ce: creionul.
• Cu sprijinul ocolului silvic cel mai apropiat, organizaţi o vizită
într-unul din fondurile cinegetice gestionate de acesta, pentru a afla
despre speciile de interes cinegetic și pentru a viziona instalațiile
vânătorești ( hrănitori, sărării, observatoare etc).
• Organizați o vizită la Muzeul Cinegetic al Carpaților care se află la
Posada, județul Prahova
• Pentru a vă completa albumul, faceți fotografii, cele mai frumoase
pot fi utilizate pentru postere.

45
14
 11 LECTIA
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Reintroducerea marmotei
Vânătoarea excesivă, unele activități umane precum agricultura sau creșterea animalelor au
condus la dispariția unor specii din libertate. Cum fiecare din acestea își avea rolul său, pentru a se
reface echilibrul natural, a devenit necesar ca aceste specii să fie reintroduse. Începând cu finele
secolului trecut, în România au fost reintroduse în libertate marmota și castorul.
Marmota este un rozător de talie mare, unele exemplare ajungând până la o greutate de 7-9
kilograme. Trăiește în zonele montane înalte, la altitudini ce trec de 1300 de metri, săpându-și galerii
adânci în care hibernează iarna. Marmotele se hrănesc cu plante erbacee, semințe și mici neverte-
brate (insecte, păianjeni, viermi), folosindu-și cu succes membrele anterioare.
Marmota a fost prezentă în graiul autohton sub denumirile regionale de şuică, şoică, huică şi
tuică. Aceste animale au dispărut de la noi pe
la mijlocul secolului al XIX-lea pentru că
au fost vânate masiv pentru blănuri-
le lor scumpe, preţuite în medici-
na populară, deoarece se
credea că acestea vindecă
durerile de şale. Carnea de
marmotă era considerată
un aliment potrivit
pentru femeile gravide,
iar untura sa era
folosită pentru trata-
mentul reumatismu-
lui, luxaţiilor, afecţi-
unilor pulmonare, etc.
Dispariția marmotelor
este legată și de faptul
că Munţii Carpaţi nu
sunt atât de înalţi
precum Alpii sau Pirineii,
deci nu au o zonă alpină
foarte largă. Păşunatul intens,
a adus în habitatul marmotelor
numeroşi câini ciobăneşti care
le-au atacat continuu. De teama
câinilor, marmotele evitau să iasă din vizui-
ni, astfel încât nu reuşeau să se hrănească corespun-
zător în perioada verii și să acumuleze cantitatea de grăsime care să le ajute să hiberneze, fiind astfel
sortite pieirii.
La mijlocul secolului trecut, o serie de silvicultori şi naturalişti români au propus reintro-
ducerea marmotei în fauna noastră. După efectuarea studiilor de teren, s-a recomandat reintro-
ducerea lor în zonele alpine ale Munţilor Retezat, Parâng şi Făgăraş. În anul 1973 au fost aduse din
Franţa, un număr de 35 de marmote capturate în Alpi. Dintre acestea, 20 de marmote au fost
eliberate în Munții Făgăraş, 15 exemplare în Munţii Rodnei. Tot din Franţa a fost adus un transport
de 17 marmote, eliberate în Retezat, de unde au colonizat natural şi Parângul. La nivelul anului 2000,
trăiau în Carpaţii României circa 600 de marmote, fauna ţării recâştigând asfel o specie deosebit de
frumoasă şi importantă pentru sănătatea ecosistemului alpin.

46
 LECTIA 12
Ariile naturale protejate
Apariția și dezvoltarea societății umane sunt strâns legate de natură. Chiar dacă ariile natu-
rale protejate, așa cum le percepem azi, sunt o preocupare rela�v recentă, este o cer�tudine că
umanitatea, în diferitele ei stadii de dezvoltare, a asigurat protejarea unor specii sau habitate.
Mo�vele și modalitățile prin care a fost
realizată această protecție nu reprezintă
interes doar din punct de vedere istoric, ci
cons�tuie un real punct de pornire pentru
cei care, acum, doresc să asigure o
eficiență cât mai mare ariilor naturale
protejate existente.
Referindu-ne la preistorie și an�chitate
putem spune că ideea protejării unor
locuri deosebite a fost una universală.
Toate civilizațiile, indiferent de con�nent,
au oferit as�el de exemple, în general
asociate locurilor cu valoare spirituală.
Cele mai des întâlnite erau pădurile sau
Panoramă cu Lacul Bucura - Parcul Național Retezat crângurile sacre, unele din ele fiind u�liza-
te ca atare până în zilele noastre.
În Evul Mediu au fost adoptate unele măsuri juridice referitoare la protejarea unor specii,
reducerea tăierii pădurilor, evitarea poluării cursurilor de apă. Începând cu secolul al XIV-lea,
creșterea numerică a populației umane, evoluția agriculturii și a meșteșugurilor au impulsionat
modificarea habitatelor naturale,
fiind nevoie de măsuri sporite de
protecție. Spre exemplu, regii Polo-
niei au stabilit prin lege că bourul
beneficia de ”un privilegiu sacru de
imunitate” și prin urmare vânarea
acestuia era doar apanaj regal.
Zonele în care bourul trăia au fost
declarate păduri regale, păzite de
personal specializat, care avea și
rolul de a menține pajiș�le ca
terenuri de hrană. Țăranilor le era
interzis să pășuneze cu animalele
proprii respec�vele pajiș�,
deasemenea deținerea de animale
domes�ce de talie mare le era
Mocănița - Parcul Natural Munții Maramureșului
interzisă. Măsurile de protecție
luate au făcut ca bourul să supraviețuiască în Polonia până în 1627.
Încă din 1832, George Catlin, pictor și călător american, a lansat în premieră conceptul de
parc național. De referință este considerat a fi anul 1864, când președintele american Abraham
Lincoln semnează legea prin care Valea Yosemite și trupul de pădure Mariposa, alcătuit din arbori de
Sequoia, sunt date în grija Statului California, ca o primă rezervație naturală în accepțiune modernă,
spre beneficiul viitor al tuturor cetățenilor. În 1872 se înfiinţează prin decizie a Congresului SUA
primul parc naţional, Parcul Naţional Yellowstone, protejat şi administrat de guvernul federal „în
beneficiul şi pentru bucuria oamenilor”, iar în 1890 se înființează Parcul Național Yosemite.

47
14
 12 LECTIA
Mai apoi, primele parcuri naţionale s-au înființat în Australia în anul 1879, în Canada în
1885, în Africa de Sud în 1898, în Suedia în 1909, în Bulgaria în 1934, în România în 1935, în Franța
în 1963, în Germania în 1970, în Ungaria în 1973.
Prima arie naturală protejată, în accepțiune modernă, din spațiul românesc, a fost Rezer-
vația Naturală Codrul Secular Slătioara, înființată în anul 1904. Această rezervație se află în prezent
în grija Direcției Silvice Suceava. În anul 1928, la Cluj, a avut loc un congres al naturaliștilor unde, la
propunerea lui Emil Racoviță a fost adoptată o hotărâre privind necesitatea elaborării unei legi
privind protecția naturii în România. Legea pentru protecția monumentelor naturii apare în 1930, pe
baza acesteia s-a inființat "Comisiunea Monumentelor Naturii". Mai apoi au fost declarate, în 1931,
prin Jurnalul Consiliului de Miniștri, primele monumente ale naturii, adică floarea de colț și nufărul
termal, iar în 1935 primul parc național, Parcul Național Retezat. La inițiativa silvicultorilor, în anul
1990 a fost promovată înființarea a 13 parcuri naționale.
Din cele 29 de parcuri naționale și naturale existente acum în România, Regia Națională a
Pădurilor administrează 22. Din acestea, 12 parcuri sunt naționale (cu o suprafață de 308 mii
hectare) și 10 sunt parcuri naturale (cu o suprafață de 544 mii hectare). În administrarea Romsilva se
află cel mai mare parc național din țară, Domogled-Valea Cernei care are 61000 hectare, dar și cel
mai mic, respec v Buila Vânturarița cu doar 4600 hectare. Dintre parcurile naturale, cel mai mare
este Munții Maramureșului cu 133000 hectare, iar cel mai mic este Parcul Natural Lunca Mureșului
cu 17400 hectare. Cele mai faimoase și cele mai vizitate parcuri din țară, adică Parcurile Naționale
Retezat și Piatra Craiului sau Parcurile Naturale Bucegi și Apuseni, se află deasemenea în structura
Romsilva.
Angajații Romsilva au reușit să păstreze neatinse unele păduri seculare, astfel că din cele
aproape 24700 hectare de păduri seculare și virgine de fag incluse în Patrimoniul Mondial Natural
al UNESCO, mai bine de 24300 hectare se află în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor. Aces-
tea sunt constituite din 7 componente: Cheile Nerei-Beușnița, Codrul Secular Slătioara, Cozia,
Domogled-Valea Cernei, Groșii Țibleșului, Izvoarele Nerei și Strâmbu Băiuț.

Defileul Oltului - Parcul Național Cozia

48
Localizarea parcurilor naționale și naturale administrate de RNP - ROMSILVA
1:2.800.000
Parcul Natural
Munții Maramureșului Botoșani

Satu Mare
Maramureș
Parcul Național Suceava
Munții Rodnei

Bistrița-Năsăud Parcul Natural

Sălaj Parcul Național Vânători - Neamț
Călimani Iași

Bihor Neamț

Cluj
Parcul Natural Parcul Național
Apuseni Cheile Bicazului - Hășmaș
Mureș
Harghita Vaslui

Bacău
Arad
Alba
Parcul Natural
Parcul Natural
Lunca Mureșului
Putna - Vrancea

Sibiu Covasna
Timiș Hunedoara Vrancea Galați
Brașov
Parcul Natural
Grădiștea Muncelului - Cioclovina Parcul Național
Piatra Craiului

Parcul Național Parcul Național

Cozia Parcul Natural Parcul Național
Parcul Național Retezat
Parcul Național Bucegi Munții Măcinului
Semenic - Cheile Carașului Defileul Jiului Parcul Național Buzău
Caraș-Severin Gorj Buila - Vânturarita Prahova Brăila Tulcea
Parcul Național Parcul Național Vâlcea
Cheile Nerei - Beușnița Domogled - Valea Cernei Argeș

Dâmbovița
Parcul Natural
¯ Parcul Natural
Porțile de Fier
Mehedinți Ilfov Ialomița
Balta Mică a Brăilei

Legendă București
Călărași
Granița României Olt Parcul Natural Constanța
Comana
Dolj
Limite județe Giurgiu
Teleorman

Parcuri naționale
Parcuri naturale 0 25 50 100 150 200
Kilometri
 Localizarea parcurilor naționale și naturale administrate de RNP - ROMSILVA
1:2.800.000
Parcul Natural
Munții Maramureșului Botoșani

Satu Mare
Maramureș
Parcul Național Suceava
Munții Rodnei

Bistrița-Năsăud Parcul Natural

Sălaj Parcul Național Vânători - Neamț
Călimani Iași

Bihor Neamț

Cluj
Parcul Natural Parcul Național
Apuseni Cheile Bicazului - Hășmaș
Mureș
Harghita Vaslui

Bacău
Arad
Alba
Parcul Natural
Parcul Natural
Lunca Mureșului
Putna - Vrancea

Sibiu Covasna
Timiș Hunedoara Vrancea Galați
Brașov
Parcul Natural
Grădiștea Muncelului - Cioclovina Parcul Național
Piatra Craiului

Parcul Național Parcul Național

Cozia Parcul Natural Parcul Național
Parcul Național Retezat
Parcul Național Bucegi Munții Măcinului
Semenic - Cheile Carașului Defileul Jiului Parcul Național Buzău
Caraș-Severin Gorj Buila - Vânturarita Prahova Brăila Tulcea
Parcul Național Parcul Național Vâlcea
Cheile Nerei - Beușnița Domogled - Valea Cernei Argeș

Dâmbovița
Parcul Natural
¯ Parcul Natural
Porțile de Fier
Mehedinți Ilfov Ialomița
Balta Mică a Brăilei

Legendă București
Călărași
Granița României Olt Parcul Natural Constanța
Comana
Dolj
Limite județe Giurgiu
Teleorman

Parcuri naționale
Parcuri naturale 0 25 50 100 150 200
Kilometri

Administrația Parcului Național Administraţia Parcului Natural Lunca Mureşului

Administrația Parcului Național Buila Vânturarița Administrația Parcului Natural Apuseni
Domogled-Valea Cernei Adresa: Arad, Pădurea Ceala FN
Adresa: Str. Pieței nr. 7, Horezu, județul Vâlcea Adresa: Str. Uzinei nr. 9, Băile Herculane, Adresa: Sudrigiu nr. 136, com. Rieni, jud. Bihor.
jud. Caraș-Severin
Tel/Fax: 0257 258010
Tel/Fax: 0250 860157, Tel: 0372 702242, Fax: 0259 329339
Tel: 0255 560582 Fax: 0255 560552 e-mail: e-mail: parc@luncamuresului.ro
Parcul Naţional
e-mail: pnbuila@yahoo.com E-mail: parcdomogled@gmail.com
website: www.parcapuseni.ro website: www.luncamuresului.ro
Buila website: www.buila.ro, website: www.domogled-cerna.ro facebook: www.facebook.com/ParcLuncaMuresului/
Vânturariţa facebook: Parcul National Buila-Vanturarita facebook: Parcul National Domogled-Valea Cernei facebook: www.facebook.com/parcapuseni

Administrația Parcului Național Călimani Administraţia Parcului Naţional Administrația Parcului Natural
Adresa: Str. 22 Decembrie nr. 5, Munţii Măcinului Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei Munții Maramureșului
Vatra Dornei, jud. Suceava Adresa: Str. 9 Mai nr. 4 bis, Tulcea, judeţul Tulcea Adresa punct de lucru: Faleza Dunării, Dana 10, Brăila Adresa: Str. 22 Decembrie nr. 20,
Tel: 0230 371104 Adresa de corespondență: Str. Golești nr. 29, Brăila Vișeu de Sus, jud. Maramureș
Tel/Fax: 0240 517718
Tel: 0262 352216 Fax: 0262 352217
e-mail: calimanipark@gmail.com e-mail: parcmacin@gmail.com Tel/Fax: 0239 611837 e-mail: parc@muntiimaramuresului.ro
website: www.calimani.ro, website: www.parcmacin.ro e-mail: parc_bmb@yahoo.com website: www.muntiimaramuresului.ro
facebook: calimaninationalpark facebook: www.facebook.com/ParcMacin facebook: MaramuresMountainsNaturePark
Administrația Parcului Național Administrația Parcului Național Munții Rodnei Administrația Parcului Natural
Administrația Parcului Natural Bucegi Porțile de Fier
Cheile Bicazului – Hășmaș Adresa: Str. Principală nr. 1445, Rodna,
Adresa: Loc. Izvorul Mureșului nr. 664, jud. Bistrița-Năsăud; Adresa: str. Principală Nr. 71, Moroeni, jud. Dâmbovița Adresa: Centru Civic nr. 2, Orșova,
Jud. Harghita Tel: 0245 772640 Fax: 0245 772636 jud. Mehedinți
Tel: 0266 336540 Fax: 0266 336540
Tel: 0263 377715 Tel: 0252 360511 Fax: 0352 410430
e-mail: apnmr@bistrita.rosilva.ro e-mail: bucegipark@gmail.com
e-mail: pnbicaz@mciuc.rosilva.ro e-mail: parc@drobeta.rosilva.ro
website: www.cheilebicazului-hasmas.ro website: www.parcrodna.ro website: www.bucegipark.ro
website:
facebook: www.facebook.com/pnbicaz/ facebook: Parcul National Muntii Rodnei facebook: Parcul Natural Bucegi facebook:
Administrația Parcului Național Administrația Parcului Naţional
Administrația Parcului Natural Comana Administraţia Parcului Natural
Cheile Nerei – Beușnița Piatra Craiului
Adresa: com. Comana, jud. Giurgiu Putna-Vrancea
Adresa: Com. Sasca Montană nr. 236, Adresa: Str. Toplitei nr. 150, Zărneşti, jud. Braşov Adresa: com. Tulnici, Jud. Vrancea
jud. Caraș Severin Tel: 0268 223165 Fax: 0268 223008 Tel: 0372 998863 Fax: 0372 899062
Tel/fax: 0255 206108 Tel/Fax: 0237 265361, 0237 265077,
e-mail: e-mail: comanaparc@comanaparc.ro e-mail: putnavrancea@yahoo.com,
e-mail: apnchnerei@gmail.com PARCUL NATURAL
PUTNA-VRANCEA
website: www.pcrai.ro website: www.comanaparc.ro website: www.putnavrancea.ro,
website: www.cheilenereibeusnita.ro
facebook: www.facebook.com/apnpc facebook: Parcul Natural Comana facebook: parcul natural putna vrancea.
facebook: Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița
Administrația Parcului Național Retezat Administratia Parcului Natural Administrația Parcului Natural
Administrația Parcului Național Cozia Vânători Neamț
Adresa: sat. Nucșoara nr. 284, Gradistea Muncelului - Cioclovina
Adresa: str. Lotrului nr. 8A, Brezoi, jud. Vâlcea Adresa: Str.Zimbrului nr. 2, Vânători,
com. Sălașu de Sus, jud. Hunedoara. Adresa: Aleea Parcului nr. 21, Deva,
Tel: 0650 421822 Fax: 0250 750256 Neamț, jud. Neamț
e-mail: cozia.parc@yahoo.com Tel: 0254 779969 Fax: 0354 815399 jud. Hunedoara Tel: 0233 206001 Fax: 0233 206000
e-mail: Tel: 0254 211569 Fax: 0377 880189 e-mail: vanatori_park@yahoo.com
website: www.cozia.ro
website: www.retezat.ro e-mail: website: www.vanatoripark.ro
facebook: Parcul National Cozia
facebook: Parcul National Retezat National Park facebook: @parculnatural.munceluluicioclovina/ facebook: Romsilva - Parcul Natural Vanatori Neamt

Administraţia Parcului Naţional

Adresa: Str. Lt.col. D-tru Petrescu nr. 3, Semenic – Cheile Caraşului
Târgu Jiu, Jud. Gorj. Adresa: Str. Petru Maior nr. 69A, Reşiţa,
Jud. Caraş Severin
Tel/Fax: 0353 402354
Tel/Fax: 0255 222200
e-mail: e-mail: apnscc@gmail.com,
website: website: www.pnscc.ro
facebook: facebook: www.facebook.com/PNSCC
 LECTIA 12

• Habitat - teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de

indivizi sau specii, în cadrul căruia populația respectivă găsește o com-
Dicționar: plexitate uniformă de condiții de viață, adaptându-se acestora;
• Sequoia - arbori rășinoși, provenind din mai multe specii, originari
din America de Nord, care ating dimensiuni și vârste impresionante (100
de metri înălțime, 30 metri în circumferință, vârsta până la 3000 de ani);
• Parc național - un teritoriu delimitat prin lege, unde se respectă
anumite reguli, administrat în special pentru protecţia ecosistemelor şi
pentru recreere. Deoarece se dorește protejarea elementelor naturale, pe
mari suprafețe din parcurile naționale sunt interzise activitățile umane;
• Parc natural - un teritoriu delimitat prin lege, unde se respectă
anumite reguli, administrat în special pentru protecţia peisajelor şi pentru
recreere. Într-un parc natural se dorește protejarea nu numai a atributelor
naturale, ci și a celor istorice și culturale, prin urmare activitățile umane,
în special cele tradiționale, sunt permise pe mari suprafețe;
• Păduri virgine - păduri care s-au format și evoluat fără nicio influ-
ență umană directă sau indirectă.

• În ce județ se află cel mai mic parc național din România ?

Întrebări:
• Care este numele celui de care este legată declararea în 1935 a
Parcului Național Retezat?
• Unde se află Parcul Național Munții Măcinului?

• În spațiul românesc, în perioada evului mediu, o formă de protecție

a resurselor naturale a fost asigurată de așa numitele ”braniști” care erau
De reținut: constituite din păduri în care era interzisă tăierea arborilor.
• Data de 24 Mai 1909 a fost marcată de înființarea primelor nouă
parcuri naționale din Suedia, acestea fiind primele din Europa. Începând
din 1999, această dată se sărbătorește ca ”Ziua Europeană a Parcurilor”.

• Completați integrama numărul 9 – INSECTĂ. Pentru ca și alți elevi

să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând doar creionul.

Aplicații prac�ce: • Aflați parcul național sau parcul natural care se află cel mai
aproape de școala voastră. Contactați Administrația parcului și încercați
să faceți o vizită în acest parc. Realizați o scurtă descriere a ceea ce ați
văzut (localizare, suprafață, ce protejează, etc). Nu uitați să faceți
fotografii sau filmulețe.

• ”Ziua Europeană a Parcurilor” poate fi organizată și la voi în

școală! În preajma zilei de 24 Mai luați legătura cu Administrația celui mai
apropiat parc național sau natural, pentru a stabili detaliile.

51
14
 12 LECTIA
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Reintroducerea zimbrului în libertate

în Parcul Natural Vânători Neamț
Zimbrul este cel mai mare mamifer terestru european, greutatea masculilor maturi variind

începând de la 2 ani acestea încep să se curbeze către interior, curbura fiind mai evidentă la femele.

aduse mai mult în interior în cazul femelelor adulte.

Dispariţia zimbrului în libertate, pe teritoriul actual al României, este asociată secolului al

zimbri se referă la zona Odorhei (1814), Munţii

Călimani (1817) şi Munţii Maramureşului
(1852). Existenţa acestor semnalări, doar în
partea de nord-est a Transilvaniei, poate fi
explicată prin apartenența acestor regiuni la
Imperiul Austriac şi prin existenţa, în acea

bine pus la punct decât în Moldova vecină. Este

foarte posibil ca zimbrul să fi supravieţuit în
zona muntoasă a judeţelor Suceava şi Neamţ, şi
după 1852.
Zimbrii au dispărut din libertate în principal din
cauza vânătorii excesive, un rol important

caracter perturbator (creșterea animalelor,

dezvoltarea urbană etc).
Începând cu a doua jumătate a secolului
al XX-lea sunt aduse în România exemplare de

numeroase regăsindu-se în rezervaţiile

administrate de Romsilva. Aceste rezervaţii
există și în prezent, fiind vorba despre
Slivuţ-Haţeg, Direcția Silvică Hunedoara,
Neagra-Bucşani, Direcția Silvică Dâmboviţa, Vânători Neamţ, Direcția Silvică Neamţ. Începând cu
2012, în raza Direcției Silvice Neamț, în Parcul Natural Vânători Neamț, s-au pus în libertate, în
premieră pentru România, primele grupuri de zimbri.
Zona în care s-a realizat prima eliberare a zimbrilor din ţara noastră, aparţine de Ocolul Silvic

speciei în condiţii de libertate.

Strategia de reintroducere a zimbrilor în Parcul Natural Vânători Neamţ a urmărit punerea în
libertate de grupuri mici (2 - 6 exemplare), avându-se în vedere obţinerea unor rezultate favorabile,
-
plare, răspândite pe o suprafață de mai bine de 60000 hectare.

programe de reintroducere în libertate a zimbrului în Munții Țarcu și în Munții Poiana Ruscă.

52
 Lemnul
LECTIA 13
Istoria societății umane ar putea fi împărțită după materialul folosit cu precădere într-o
anume perioadă. As�el, vorbind despre preistorie sunt cunoscute epoca pietrei, a bronzului sau a
fierului, mai aproape de vremea noastră putem discuta despre epoca petrolului sau odată cu
apariția calculatoarelor, de epoca siliciului. Chiar dacă materialele mai sus amin�te au dat numele
unor epoci istorice, un alt material a fost folosit constant de-a lungul istoriei, de către toate civili-
zațiile, indiferent de poziționarea lor geografică.
Lemnul, căci despre el este vorba, reprezintă chiar și
astăzi, cu tot progresul nostru tehnologic, un material de
neînlocuit. Mai mult, explozia demografică a condus, la nivel
global, la un consum de produse din lemn care a crescut cu
mai mult de 50% faţă de anul 1960, es�mându-se, pe viitor,
o accentuare a acestei creşteri. Țările dezvoltate economic,
în care lemnul se folosește în principal pentru industrializa-
re, au un consum de lemn pe cap de locuitor, de 10 ori mai
mare decât cele în curs de dezvoltare, acolo unde lemnul
este folosit cu precădere drept combus�bil.
Lemnul este un material natural care provine din
plantele lemnoase, compus în majoritate din celuloză și
lignină și în mai mică parte din rășini, materii tanante și
materii colorante.
Trunchiul formează partea cea mai importantă a
oricărui arbore, reprezentând între 50 - 90% din volumul
total al acestuia. Din cauza dispoziției fibrelor lemnul
prezintă caracteris�ci fizice și mecanice diferite pentru cele
trei direcții principale:
- direcția longitudinală – planul paralel cu fibrele;
- direcția transversală - planul perpendicular pe fibre;
- direcția tangențială - planul paralel cu fibrele și tangent la inelele anuale.
În secțiunea transversală a unui trunchi se
observă trei zone concentrice:
- scoarța sau coaja, care se află la
periferia acestuia, alcătuind învelișul
protector al arborelui. Partea exterioară a
scoarței se numește scoarța moartă sau
ri�dom, putând fi subțire sau groasă,
netedă, aspră sau crăpată. Partea interioară
a acesteia este scoarța vie sau liberul,
străbătută de vase prin care curge seva;
- cambiul este un strat subțire, ca o
pojghiță lipicioasă, ce se află între coajă și
lemnul propriu-zis;
- cilindrul lemnos este format din
țesuturi lemnoase distribuite sub formă de
inele. Se dis�ng alburnul și duramenul, cu
precizarea că lemnul din alburn este mai
ușor, mai elas�c, mai permeabil și mai puțin Secțiune transversală
rezistent, iar lemnul din duramen are densitate mai mare, este mai dur și mai rezistent.

53
14
 13 LECTIA
Unele specii lemnoase precum pinii, laricele, stejarii, nucul, castanul, cireșul, ulmul au dura-
menul frumos colorat, altele au duramenul necolorat, asemănător alburnului (molidul, bradul, teiul,
carpenul, fagul, etc).
Lemnul, datorită numeroaselor lui calități, reprezintă și în prezent, una dintre cele mai
răspândite materii prime. Se cunosc mai bine de 10000 de utilizări ale acestuia, printre cele mai
frecvente sunt folosirea ca lemn de foc, material de construcții, materie primă pentru industria
hârtiei și cea chimică, etc.

• Alburn - strat lemnos situat intre inima lemnului și coajă, activ

Dicționar: fiziologic, cu conținut mare de apă, prin care se face transportul apei și al
sărurilor minerale;
• Duramen - strat lemnos situat în zona centrala a tulpinii, inac-
tiv fiziologic, cu conținut scăzut de apă, format din celule cu pereții
impregnați cu diferite substanțe și care servește pentru rezistența arborelui
la solicitări mecanice.

• Care sunt cele trei direcții luate în considerare pentru a

Întrebări: descrie proprietățile lemnului?
• Care specii lemnoase au duramenul colorat?
• Care sunt zonele concentrice ușor observabile în secțiunea
transversală a unui buștean?

• Păstrarea lemnului în mediu uscat sau sub apă, îi mărește

considerabil durabilitatea. Astfel în mormintele din Egipt s-au găsit
obiecte din lemn conservate timp de 5000 de ani, la Drobeta Turnu-
De reținut: Severin, la pilonii podului construit de Apollodor din Damasc acum 2000
de ani, s-au păstrat numai părțile din lemn ce au fost permanent sub apă;
• În lume sunt cunoscute mai bine de 30000 de specii lemnoase, în
România pot fi găsite aproximativ 200 dintre acestea;
• Lemnul este un conductor slab de căldură, prin urmare este foarte
potrivit ca izolator termic;
• Lemnul are calitatea de a propaga sunetele, excelează din acest
punct de vedere lemnul de rezonanță, din care se fabrică instrumentele
muzicale. Astfel lemnul cu inele anuale înguste este potrivit pentru instru-
mente cu sunete înalte (viori), iar lemnul cu inele anuale late este folosit
pentru instrumente cu sunete joase (violoncel, contrabas).

• Măsurați cu atenție cele trei dimensiuni ale unor prisme de lemn,

Aplicații practice: de diferite specii, pe care mai apoi, lăsați-le scufundate în apă pentru 24
de ore. Măsurați din nou cele trei dimensiuni ale fiecărei prisme și com-
parați rezultatul cu măsurătorile inițiale. Trageți concluziile!
• Folosind macheta de la Anexa 8, observați și prezentați
diferențele dintre secțiunile transversale, longitudinale și tangențiale,
pentru specii de rășinoase și de foioase.

54
 Prietenul și copacul fermecat
LECTIA 13
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ
- adaptare după o poveste populară -
”Unde sunt lemnele, Ionică? Nu ești bun de nimică....” Aste vorbe le auzea Ionică, de la mama lui, care avea
nevoie, în fiecare dimineață, de lemne pentru a face focul pentru gătitul mâncării. Într-o bună zi, tot căutând lemne
în pădure, Ionică a văzut un copac, învăluit parcă în ceață, din cale afară de frumos, cu trunchiul drept și cu coaja
subțire. Flăcăul nostru odată a ridicat securea deasupra capului, hotărât să reteze trunchiul copacului. Prin ceața
care-l învăluia, copacul a murmurat:
- Ionică, ai milă de mine, căci sunt un copac fermecat!
Auzindu-și numele strigat și mai ales auzind vorbe omenești rostite un copac, Ionică a scăpat securea din mână.
Rușinat de așa pățanie și bănuind că se va duce acasă fără lemne, voinicul nostru parcă a prins oleacă de curaj și
s-a răstit la copac:
- Fermecat, nefermecat, eu trebuie să duc lemne acasă! Dacă nu vrei să te tai, dă-mi iute ceva în loc!
- Ionică, pe creanga cea mai de jos, vei găsi un ulcior la fundul căruia se află un singur bănuț. Să nu te superi
și să ți se pară puțin! Căci de fiecare dată când vei scoate bănuțul de pe fundul ulciorului, un altul îi va lua locul.
Pe drum, bucuros nevoie mare, cu ulciorul subțioară, Ionică s-a întâlnit cu un prieten bun, căruia i-a povestit întrea-
ga pățanie.
- Dacă-i așa, i-a spus prietenul, hai să probăm ulciorul la prima cârciumă!
Zis și făcut! Ajunși la cârciumă, flăcăii noștri au mâncat bine, au băut și mai bine, pentru că, de fiecare dată, un alt
bănuț apărea de pe fundul ulciorului. De la prea mult vin, pe Ionică l-a luat somnul, iar prietenul lui cel bun, nici una,
nici alta, i-a luat ulciorul fermecat și i-a pus în loc unul obișnuit, cu niște pietricele la fund. După o vreme, trezindu-se
din somn, Ionică a luat ulciorul rămas și a luat-o la picior către casă. Cum a ajuns, a dat ușa de perete și i-a strigat
mamei sale:
- N-am adus lemne, dar am un ulcior din care nu contesc a izvorî bănuți! Privește aici, spuse el răsturnând
ulciorul, așteptându-se ca din acesta să cadă un bănuț după altul. Dar din ulcior nu curseră decât pietricelele puse
de bunul său prieten ...
- Ionică, nu ești bun de nimică..., îi spuse mama sa.
A doua zi, dis-de-dimineață, de rușine, fără a mai da ochi cu mama sa, Ionică a plecat în pădure, la copacul ferme-
cat, să-i ceară socoteală:
- M-ai făcut de râs față de mama mea și pentru asta am să te tai!
- Ionică, eu știu pățania ta, dar vinovat ești doar tu pentru că te-ai lăcomit și te-ai lăsat amăgit! Lasă secu-
rea, întinde mâna și vei găsi pe prima creangă, un fagure de miere. Să nu ți se pară puțin, căci oricât vei mânca sau
oricât vei rupe din el, fagurele va rămâne la fel de mare.
Pe drum Ionică al nostru se întâni iar cu prietenul său cel bun, care îi cam ține calea, doar-doar o afla unde
se află copacul fermecat.
- Dacă nu-i cu supărare, hai să probăm fagurele la prima cârciumă, i-a spus prietenul.
Au dat flăcăii noștri miere la toți mesenii, iar aceștia i-au cinstit cu atâta mâncare și băutură, încât pe Ionică l-a luat
somnul. Iar bunul său prieten, de îndată i-a schimbat fagurele cel minunat cu unul luat la repezeală dintr-un știubei
vechi al cârciumarului.
- ”Nu ești bun de nimică...” i-a spus mama sa, când l-a văzut că în loc de lemne a adus un fagure uscat, negru
ca un tăciune, din care nu a ieșit un singur strop de miere, darămite un izvor nesecat, așa cum îi povestise Ionică...
Nici nu s-au crăpat bine zorile celei de-a treia zile, că Ionică se și afla în pădure, în fața copacului fermecat.
- Poate că știi să vorbești ca un om, dar nu ești decât un copac mincinos, ale cărui minuni țin prea puțin, îi
spuse el cu obidă. Am să te curm pe loc!
- Ionică, degeaba ești supărat pe mine, eu sunt fără de prihană... Iar te-ai lăcomit și te-ai lăsat amăgit! Chiar
dacă nu ai știut să folosești darurile mele, nu pot acum să-ți dau decât bunul meu cel mai de preț, lemnul. Atinge
prima mea creangă și ea va cădea pe dată la pământ!
- Dar lemnul ăsta ce mai face? întrebă Ionică neîncrezător
- Îți va asculta întocmai gândurile: dacă vei dori să te apere, se va năpusti asupra dușmanului tău; dacă vei
dori să dormi, se va face pat; te va ajuta să treci peste ape sau peste prăpastii și te va apăra de ploaie, doar să vrei;
dacă îi vei cere, se va arunca în foc pentru tine...
Cam îndoit de așa promisiune, Ionică a luat lemnul și a purces repejor către casă. Ca un făcut, pe drum, s-a
întâlnit din nou cu bunul său prieten, care, cu gândul la câștig, s-a grăbit să-l întrebe:
- Ionică, știu că vii de la copacul fermecat, hai spune-mi, lemnul ăsta ce poate să facă?
Flăcăul nostru, care după atâtea întâmplări, începuse să-și dea seama cu ce fel de prieten avea de-a face,
a căzut pe gânduri. S-a uitat la mine, iar eu nu am știut ce să-i spun, așa că și eu vă întreb pe voi:
- Ce l-ați povățui pe Ionică să-i răspundă ”bunului” său prieten?

55
14
 14 LECTIA
Produsele nelemnoase ale pădurii
Principalul produs al pădurii u�lizat de către oameni, bunul cel mai de preț al acesteia, este
lemnul. În afara lemnului, oamenii folosesc și alte resurse din pădure, așa numitele produse nelem-
noase. Acestea cuprind fauna de interes cinege�c, peştele din apele de munte, fructele de pădure,
seminţele fores�ere, ciupercile comes�bile, plantele medicinale şi aroma�ce, răşina, etc.
Produsele nelemnoase de natură vegetală se pot
clasifica după sectorul economic în care sunt u�liza-
te. După acest criteriu se dis�ng:
- produse folosite în industria alimentară și
consumul alimentar direct: fructe de pădure, ciupercile
comes�bile, unele semințe ale unor specii fores�ere;
- produse folosite în industria farmaceu�că și
cosme�că: plante medicinale și aroma�ce, ce�na;
- produse folosite în industria chimică: coaja de
stejar, de salcie și de molid, rășina;
- materii prime pentru produsele de ar�zanat, orna-
mentale și de uz gospodăresc: nuiele de răchită pentru
împle�turi, pomi de iarnă, ce�na, ramuri de mesteacăn,
nuiele de alun;
- materii prime pentru hrana animalelor domes�ce:
semințe de arbori și arbuș�, frunzare, ce�na, fânul,
plantele melifere.
Fructele de pădure sunt printre cele mai cunoscu-
te daruri ale pădurii. Toată lumea ș�e afinele, zmeura,
murele, măceșele, coarnele, fragii, merele și perele
pădurețe. Acestea pot fi consumate proaspete, din ele
Zmeur
se pot fabrica cu ușurință dulcețuri, gemuri, sucuri și
băuturi alcoolice.
Caracteris�cile ciupercilor comes�bile trebuie bine cunoscute, întrucât prin folosirea unora
otrăvitoare se produc îmbolnăviri grave, care pot conduce chiar la decesul consumatorului. E bine de
ș�ut că de la ciuperci se
consumă doar pălăria și
piciorul. Cele mai răspândite și
căutate ciuperci comes�bile
care pot fi găsite în pădurile
României sunt: hribul,
gălbiorul, gheaba, păstrăvul de
fag, zbârciogul, ciuperca albă
de pădure, râșcovul. Chiar dacă
întâlniți ciuperci otrăvitoare,
nu le distrugeți, pentru că
acestea pot prezenta interes
pentru alte viețuitoare ale
Înmulțirea ciupercilor pădurii.
Plantele medicinale sunt acele plante ale căror părți cum sunt florile, rădăcinile, frunzele,
coaja sau mugurii conțin principii ac�ve cu efect terapeu�c. Plantele medicinale au fost folosite de
popor, din cele mai vechi �mpuri, în ameliorarea sau vindecarea unor boli. În zilele noastre, în cadrul
terapiilor naturiste, acestea cons�tuie o alterna�vă la medicamentele produse chimic.

56
 LECTIA 14
Chiar și unele părți de arbore au efecte terapeu�ce. Dintre acestea mai cunoscute sunt:
mugurii de pin și plop negru, pentru fabricarea
medicamentelor contra reuma�smului; frunzele
de mesteacăn, pentru ceaiuri diure�ce și loțiuni
contra căderii părului; florile de salcâm contra
nevralgiilor; florile de tei pentru ceaiuri contra
durerilor de cap sau amețelilor; scoarța de salcie
folosită în vechime pentru fabricarea aspirinei,
etc.
Rășina rezultă ca un produs al metabolis-
mului copacilor și se găsește în lemn (la molid,
pin etc.) sau în coajă (la brad etc.). Din rășina se
extrage tereben�na, folosită la fabricarea lacu-
rilor sau vopselelor, și colofoniul, u�lizat la
prepararea săpunului, la producerea hâr�ei etc.
Pentru obținerea unor can�tăți mari de rășină, la
arbori se execută un ansamblu de operațiuni
care se numește rezinaj.
Nuielele se pot recolta de la arbori sau Coș din nuiele
din culturi special înființate în acest scop (răchitării). Acestea se pot u�liza, prin împle�re, pentru
realizarea unor obiecte de uz casnic, cum sunt coșurile, mesele și scaunele, gardurile, etc. Speciile
cele mai u�lizate pentru împle�rea coșurilor, a meselor și scaunelor sunt speciile de salcie, pentru
garduri se folosesc nuiele de alun sau crengile de rășinoase.

• Cetină – ramură de rășinoase;

Dicționar:
• Nuia – vargă lungă, subțire și flexibilă, obținută dintr-o tulpină
sau dintr-o ramură tânără de arbore.

Întrebări: • Ce fructe de pădure cunoașteți?

• Care sunt ciupercile comestibile întâlnite în zona voastră?
• Ce obiecte de artizanat pot fi realizate din nuiele?

• Măceșele conțin o cantitate mai mare de vitamina C, în comparație

cu alte fructe. Acest conținut este cuprins între 100 și 4500 miligrame/100
De reținut: grame substanță uscată. Spre exemplu lămâia conține doar 50 mili-
grame/100 grame substanță uscată.
• Afinele sunt fructele de pădure cu cea mai mare concentrație de
antioxidanți. Consumate proaspete, ele sporesc acuitatea vizuală, ame-
liorează vederea nocturnă și reduc riscul de apariție a unor boli ale ochilor.
• Ciupercile nu au clorofilă și nu au capacitatea de a face fotosinteza,
prin urmare nu sunt plante în adevăratul sens al cuvântului. Ciupercile
comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece se descompun
rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici.

57
14
 14 LECTIA

• Completați integrama numărul 10 - CIUPERCĂ. Pentru ca și alți

elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând doar
creionul.

• Organizați o vizită pe traseul educațional din apropierea școlii

pentru a putea identifica diferite cate-
Aplicații prac�ce: gorii de produse nelemnoase ale pădu-
rii (fructe de pădure, ciuperci comesti-
bile, nuiele, etc.), completând fișa de
teren din Anexa 9.
• Culegeți acele produse nelem-
noase care vă vor fi de folos pentru
aplicația de mai jos.
Realizați o coroniță folosind
produsele nelemnoase ale pădurii:
cetină de brad, nuiele de salcie şi
diverse alte elemente de natură vege-
tală precum: rămurele, crenguţe de
măceşe, conuri de brad, ghindă, crenguţe de salcie cu mâţişori, etc.
Începeți cu un cadru circular din nuielele de salcie, împletiți cetina în el,
după care aplicați decorațiunile. Experiența dobândită vă va fi de folos cu
ocazia sărbătorilor de iarnă!

58
 LECTIA 14
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Ciuperci comestibile din pădurile României

Hribul crește în luminișuri, mai ales în pădurile de amestec.
Pălăria este rotundă, globulară, ajungând până la un diametru de 20
centimetri. Culoarea ei este galbenă-cenușie, atunci când ciuperca
crește la locuri umede, umbrite, și brun-închis când locurile sunt mai
uscate. Culoarea piciorului este mai deschisă decât a pălăriei. Carnea,
albă, nu-și schimbă culoarea după rupere, are
miros și gust plăcut.

Hrib
Gălbiorul crește mai ales în pădurile de fag, dar se întâlnește și în
pădurile de rășinoase, mai ales prin luminișuri. Pălăria, boltită în tinerețe,
devine la maturitate o pâlnie cu marginile ondulate, ajungând la un diamet-
ru de 2-9 centimetri. Culoarea generală a ciupercii este galbenă. Carnea este
albă în interior, iar spre exterior galbenă – aurie,
gustul este piperat.
Gălbior

Gheaba crește în grupuri mari pe cioate și resturi lemnoase, iar când

se instalează pe arborii vii, contribuie la uscarea acestora. Este larg răspân-
dită în toate pădurile țării. Pălăria, boltită,
devine convexă la maturitate. Culoarea generală
este galbenă-maronie până la galbenă-cenușie,
mai închisă spre centrul pălăriei. Carnea este
albă, fragedă cu gust acrișor-amărui.
Ghebe

Păstrăvul de fag crește în tufe pe

trunchiurile fagilor bolnavi. Pălăria este de
formă circulară, cu diametrul de 5-15 centime-
Păstrăv de fag
tri și marginile răsfrânte, ușor ondulate. Culoar-
ea este cenușie-negricioasă. Carnea este albă
fragedă, cu miros de făină și gust plăcut.

Zbârciogul crește în grupuri izolate la

marginea pădurii. Pălăria este în formă de
căciulă, cu diametrul de 1,5-3 centimetri la bază
și înălțimea de 3-7 centimetri. Suprafața sa este
zbârcită, de culoare alburie în tinerețe, apoi Zbârciog
galbenă cu nuanțe brun-roșcate. Carnea are
gustul și mirosul plăcute.
Vinețică

Vinețica crește izolată sau în grupuri, atât prin pădurile de foioase și de rășinoase, cât și prin
pășuni. Pălăria, la început convexă, apoi plană și adâncită la mijloc, cu marginile răsucite și puțin
striate, are un diametrul de 4-9 centimetri. Pielița, galben-rozie până la roșu-brună, cu nuanțe mai
închise la centru, se desprinde ușor de carne. Carnea albă este tare, casantă, cu miros plăcut și gust
de miez de nucă.

59
14
 15 LECTIA
Recrearea în pădure
Așa cum am arătat pe parcursul acestui manual, pădurea constituie pentru oameni o sursă de
materii prime și de efecte benefice. Multitudinea de specii existente în pădure, trăind în armonie și
depinzând unele de altele, reprezintă paginile unei cărți care se dorește a fi citită de cei mari și de cei
mici, deopotrivă. Cele două valențe moderne ale pădurii, cea recreativă și cea educativă, sunt luate
în considerare de Romsilva, în calitatea sa de cel mai mare administrator de păduri și de arii protejate
din România. Creșterea constantă a procentului populației urbane și mobilitatea sporită a cetățe-
nilor au făcut ca aceștia să-și dorească să se recreeze din ce în ce mai mult timp în natură. Romsilva
se străduie să răspundă acestui interes crescut prin amenajarea infrastructurii necesare care să
permită derularea de activități în pădure, în siguranță, fără perturbarea cadrului natural. Prin
urmare, cum ne putem recrea în pădure?
Punerea la dispoziția turiștilor a informațiilor despre natură în general și despre pădure în
particular, se realizează prin mediul virtual, prin pliante, dar și prin intermediul centrelor de vizitare
ale parcurilor naționale și naturale. Spații dedicate acestui scop se află și în sediile direcțiilor și
ocoalelor silvice. Un rol important în ceea ce privește educația ecologică îl au trasee educaționale,
care au fost descrise pe larg în prima parte a acestei lucrări.
Traseele de drumeție străbat pădurile, punând în valoare frumusețile naturii și elementele ce
țin de moștenirea culturală,
istorică sau spirituală. Acestea
sunt marcate cu semne
distincte existând săgeți și
indicatoare care să ofere infor-
mații privind direcția,
distanțele, eventualele peri-
cole. Traseele pedestre sunt
din ce în ce mai apreciate, spre
exemplu cel mai lung traseu de
acest gen din țară, ”Via Transil-
vanica”, care se întinde pe
1000 de km, a fost realizat de
Asociația Tășuleasa Social în
parteneriat cu Romsilva. O
categorie aparte de drumeție
este reprezentată de ”nordic
walking”, care nu este altceva
decât mersul pe jos folosind
pentru deplasare niște bețe
asemănătoare celor de ski.
Acest tip de activitate ne pune
in mișcare 90% din mușchii
corpului, conducând la un
consum sporit de energie.
Parcurgerea traseelor pedestre presupune o condiție fizică bună, din acest motiv ele pot
prezenta dificultăți în cazul în care sunt abordate de cei în vârstă sau de familiile cu copii mici. Pentru
aceștia, dar și pentru cei care nu au destul timp la dispoziție, se recomandă așa numitele „băi de
pădure” (forest bathing). Simpla plimbare, mersul lejer prin pădure, fără efort, chiar pentru o perio-
adă scurtă de timp are efecte benefice asupra sănătății: întăreşte sistemul imunitar ca urmare a
inhalării de fitoncide, scade pulsul şi tensiunea arterială, reduce nivelul de stres datorat vieții
moderne.

60
 LECTIA 15
Ajunge doar ca plimbarea prin pădure să se realizeze într-o stare de relaxare, fără u�lizarea
telefonului mobil, cu simțurile îndreptate exclusiv spre pădure.
Traseele amenajate pentru turismul ecvestru
pot fi parcurse călare. Romsilva încurajează
acest mod de petrecere a �mpului liber, mai
ales în apropierea hergheliilor pe care le
deține.
Cicloturismul promovează deplasarea cu
bicicleta, unul dintre puținele vehicule priete-
noase cu natura. Pentru a te putea plimba cu
bicicleta prin pădure, în siguranță, e nevoie de
trasee special amenajate. Acestea se găsesc
oriunde prin țară, mai ales in apropierea
centrelor urbane, rețeaua fiind in con�nuă
ex�ndere.
Sunt unele ac�vități ce se pot desfășura în
pădure, doar într-un cadru organizat. Orientarea turis�că presupune parcurgerea unui traseu, cu
a�ngerea anumitor puncte, folosindu-se doar busola și harta. Taberele de supraviețuire sau cele de
cercetășie se derulează sub stricta supraveghere a unor profesioniș�, urmărindu-se o cât mai bună
adaptare a par�cipanților la mediul natural.
Privitul păsărilor sau birdwatching-ul se adresează celor pasionați de viața păsărilor sălba�-
ce. Pentru această ac�vitate trebuie, nu doar dotări individuale precum un binoclu sau un ghid
pentru iden�ficarea păsărilor, dar și multă răbdare, atenție și ceva cunoș�nțe anterioare. O plimbare
prin pădure, în liniște, pe o potecă sau pe un traseu marcat, poate cons�tui o adevărată încântare
pentru un as�el de pasionat.
Fotografierea in pădure sau ”vânătoarea foto” poate fi
realizată mai ușor doar în condițiile existenței unor obser-
vatoare care să permită realizarea unor fotografii sau
filme de calitate, fără a perturba fauna. Din nou, e
nevoie de răbdare, de dibăcie și de cunoașterea
regulilor privind interacțiunea cu animalele sălba�-
ce.
Pentru cei ce doresc să se relaxeze în mijlocul
pădurii, Romsilva are, în fiecare județ al țării, cabane
situate în locuri pitoreș�, care pot fi la dispoziția
turiș�lor doritori de natură. De la aceste cabane,
situate în pădure, se pot efectua drumeții sau vizite la
obiec�vele turis�ce aflate în imediata vecinătate, se pot
accesa observatoarele de faună.
Vă puteți bucura de binefacerile pădurii doar dacă
respectați anumite reguli, care vă ajută să aveți grijă de siguranța voastră și a colegilor. Evitați să
plecați neînsoțiți de un cadru didac�c sau un adult, în nici un caz nu vă aventurați singuri în pădure.
Deplasați-vă doar pe traseele marcate, nu folosiți ”scurtături”, oricât de tentante ar fi. Luați ca un
real pericol prezența țânțarilor și a căpușelor. Măsurile de prevenție sunt cele mai eficiente, prin
urmare purtarea bocancilor, a pantalonilor lungi și a cămășilor cu mânecă lungă, oricât de cald ar fi
afară, vă poate scu� de neplăceri. Verificați din când în când zonele în care pielea nu este protejată
de haine. Dacă aveți, e bine să folosiți spray-uri sau creme împotriva insectelor. O haină, o vestă sau
un rucsac, având culori aprinse, ajută pentru a putea fi observați de la depărtare, în caz de nevoie. O
șapcă sau o pălărie, colorate sau nu, sunt bune pentru a vă feri de intemperii sau de soarele prea
puternic. Pentru orice eventualitate, când plecați în pădure, asigurați-vă că aveți telefoanele încăr-
cate, dar folosiți-le doar în caz de urgență!

61
14
 15 LECTIA
• Fitoncide – substanțe eliminate de plante, care contribuie la distru-
gerea microorganismelor dăunătoare;
Dicționar: • Sistem imunitar – mecanismul de apărare a organismelor vii
împotriva corpurilor străine dăunătoare sănătății ( toxine, virusuri, bacte-
rii, viermi, etc);
• Stres - reacția normală de apărare a organismului împotriva unui
pericol, realizată prin activarea resurselor interne ale organismului.

Întrebări:
• Cum ne putem recrea în pădure?
• La ce sunt bune ”băile de pădure”?
• Cum ne putem proteja eficient împotriva insectelor?

• Pădurea furnizează oxigen pentru toate organismele vii de pe

Pământ, în același timp, absoarbe bioxidul de carbon, contribuind la
De reținut: reducerea poluării cauzate de către oameni
• Pădurile reprezintă locuri de relaxare, cu efecte benefice asupra
stării de sănătate, de care putem beneficia cu toții.
• Este interzisă aprinderea focului în pădure sau la o distanță mai
mică de 30 metri de pădure. Focul poate fi aprins doar în locuri amenajate,
indicate prin panouri informative.

• Completați integrama numărul 11 – ÎN PĂDURE, LA CULES. Pentru

ca și alți elevi să poată folosi acest manual, vă rugăm să scrieți utilizând
Aplicații prac�ce: doar creionul.
• Găsiți și parcurgeți traseul turistic cel mai apropiat de școala voas-
tră. Realizați fotografii, iar la întoarcere, încercați să prezentați colegilor,
în câteva cuvinte, fotografia care v-a plăcut cel mai mult.
• Organizați o acțiune de ecologizare în apropierea școlii, de preferat
pe un traseu din pădure. Colectați deșeurile găsite și completați fișa de
teren din Anexa 10.

62
 LECTIA 15
LECTURĂ SUPLIMENTARĂ

Zile importante pentru păduri și arii naturale protejate

Ziua Internațională a Pădurilor a fost stabilită în 2012

de către Organizația Națiunilor Unite. De atunci, în toate
cele 193 de țări membre ale ONU, în data de 21 martie, se
desfășoară activități pentru promovarea rolului pădurilor
și pentru protejarea acestora. Paleta evenimentelor este
una largă, de la plantări de arbori, la activități în școli,
expoziții, festivaluri, etc. În fiecare an, Ziua Internațională
a Pădurilor a avut câte o tematică distinctă, în anul 2019
tematica acestei zile internaționale a fost ”Pădurea și
Educația”. Din dorința de a evidenția importanța pe care o
are pădurea, în țara noastră se sărbătorește Ziua Națională a
Pădurilor, în data de 25 martie.
Ziua Silvicultorului a fost instituită la nivel național, în
1991, pentru a evidenția importanţa pe care o acordă
societatea, profesiei de silvicultor. Este o zi de sărbătoare atât
pentru cei care lucrează în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor
– Romsilva, cât și pentru angajații ocoalelor silvice private sau
cei ai instituțiilor de învățământ sau cercetare cu profil silvic.
De Ziua Silvicultorului, care se organizează în a doua săptămâ-
na din luna iunie a fiecărui an, direcțiile și ocoalele silvice din
structura Romsilva organizează evenimente prin care se prez-
intă complexitatea și rezultatele muncii silvicultorilor.
Luna plantării arborilor (15 martie- 15 aprilie). Mani-
festarea a dăinuit în perioada interbelică cu aceeași denumire
și în cea comunistă sub numele de ”Luna pădurii”. Odată cu
apariția în 2008 a Codului Silvic (legea pădurii) s-a revenit la
denumirea consacrată de „Luna plantării arborilor”. La această
manifestare participă elevi, studenți, membri ai comunităţilor
rurale şi urbane. Cea mai importantă activitate derulată în
această lună este plantarea de puieţi forestieri, sub îndrumarea personalu-
lui silvic.
Ziua Europeană a Parcurilor. În data de 24 mai 1909 s-au înființat
primele parcuri naționale din Suedia, acestea fiind primele din Europa.
În 1999, Federația EUROPARC a instituit Ziua Europeană a Parcurilor, care
are drept scop evidențierea importanței
ariilor naturale protejate din Europa.
Ziua Internațională a Rangerilor. Se
sărbătorește în data de 31 iulie, începând
din 2007, de când a fost proclamată de Federația Internațională a
Rangerilor. Această zi este dedicată celor ce lucrează în ariile naturale
protejate.

63
14
 Deciziunea Nr. 7730 din 8 februarie 1902 pentru Sărbătoarea “Sădirea pomilor”
Art. 1.- Spre a desvolta și stimula în generațiunile tinere gustul și dragostea
pentru sădirea pomilor, se institue pentru școlile rurale serbarea “Sădirea pomilor”.
Art. 2.- Elevii școlilor rurale, sub conducerea învățătorului, vor serba în fiecare
an “Sădirea pomilor” , într’una din cele trei Joi, înainte de Florii, totd’auna în luna
Martie. La serbare vor fi invitați și sătenii.
Art. 3.- Serbarea va consta în a se sădi ațâți pomi câte grupe de câte 8 școlari se
vor forma cu elevii din ultimele două clase. Dacă numărul elevilor din ambele
aceste clase va fi mai mic decât 8, se va sădi numai un singur pom.
Art. 4.- Sădirea se va face pe locurile libere, proprietatea comunei, pe șoselele
și pe locurile aparținând școalei și bisericii.
Art. 5. – Pomii destinați sădirii vor fi în vârstă de 4-5 ani, și vor avea trunchiul
înalt de 2-3 m, măsurat dela rădăcină și până unde începe coroana.
Art. 6. – In afară de pomii fructiferi altoiți, se vor preferi pentru sădit: tei, aguzi
(duzi), castani sălbatici și plopi piramidali. Pe drumuri ori șosele, pomii se vor planta la oarecare depărtare de
liniile telegrafice sau telefonice, ca să nu fie nevoie a fi tăiați când se vor dezvolta.
Art. 7. - In dimineața zilei destinate pentru serbarea “Sădirea Pomilor”, elevii școalei înșirați câte doi pe
clasă, pleacă cântând spre locul ales pentru sădire. Elevii celor din urmă două clase duc cu ei pomi, instrumente
pentru săparea gropilor și facerea sădirii, și parii necesari sprijinirii pomilor de sădit. Elevii celorlalte clase duc
fiecare câte ceva: gunoi descompus (băligar putred) și necesariile la împrejmuirea pomilor după sădire.
Art. 8. – La locul de sădire, învățătorul strânge pe elevi în cerc și ține un cuvânt de modul rațional cum
trebue sădit orice pom și de îngrijirile ce trebue să i se dea pentru ca munca anului să nu fie zadarnică.
Art. 9. – După un repaos de un sfert de oră acordat elevilor, învățătorul măsoară și hotărăște, prin țăruși,
locul unde au să se facă gropile.Depărtarea între gropi va fi de cel puțin 6m, socotindu-se pentru aceasta și
mărimea la care ajung pomii de sădit.
Art. 10. – Elevii din ultimele două clase, împărțiți pe grupe de câte 8 inși, încep facerea gropilor. Fiecare
groapă va fi pătrată și va avea 80 cm. în lărgime și tot atâta adâncime. Pământul scos din groapă se amestecă
bine cu gunoiul adus, așa ca să vină cel puțin o parte gunoiu la trei părți pământ.
Art. 11. – In mijlocul fiecărei groape se înfige câte un par, căutându-se, pe cât posibil, ca parii din mai
multe groape să vină în linie dreaptă. In groapă se trage atâta pământ, ca pomul așezat în ea să stea vre-o 10
cm. mai sus de cum a fost înainte în pământ. Pomul așezat în groapă și lângă par e ținut de un elev al grupului
din clasa cea mai superioară, iar ceilalți din grup trag pământ peste rădăcină, până se umple groapa, strângân-
du-l deasupra în formă de căldare. In urmă se face pomului o împrejmuire. Elevii celorlalte clase, împărțiți tot
pe grupe, cari au privit la săparea gropilor, cântă tot timpul cât ține sădirea pomului.
Art. 12. – După 3-4 săptămâni dela sădire, într’o Joi după prânz, învățătorul va merge împreună cu elevii
să lege cu teiu pomii de parii lângă cari au fost sădiți.
Art. 13. – Fiecare învățător va ținea socoteală de felul și numărul pomilor sădiți pe fiecare an, cum și de
grupele elevilor în seama cărora s’a dat spre îngrijire fiecare pom după sădire.
Art. 14. – Grupele de elevi din clasele inferioare primesc, spre îngrijire, câte unul din pomii sădiți în ziua
serbării. Elevii claselor cari au făcut sădirea nu sunt scutiți de îngrijirea pomilor, îngrijirea constă ca timp de 4
ani, lunile Aprilie până la Septembrie inclusiv, să plivească buruenile și să sape pământul în jurul pomului,
odată pe fiecare lună, să-l ude în timp de secetă și să întrețină împrejmuirea în bună stare. Neglijarea acestor
lucrări atrage după sine scăderea notei la purtare la elevii din întregul grup, sau la cei cari s’ar sustrage dela o
asemenea îndatorire.
Art. 15.- Până la al 5- lea an dela punerea în aplicare a acestei deriziuni, pomii pentru sădire de vor primi
ca dar din partea oricărei persoane binevoitoare, iar de aci înainte se vor lua din pepiniera de pomi care se va
înființa pe lângă orice școală ce are pământ pentru grădină și care se va întreține cu elevii din toate clasele.
Art.16. – La 1 Septembre al fiecărui an se va înainta ministerului, prin revizoratele școlare, tablouri în
cari să se arate în mod detaliat numărul pomilor sădiți la fiecare școală, felul lor, locurile unde au fost sădiți și
numărul pomilor prinși aflați în ființă, după sădirile din fiecare an.
Art. 17.- Se institue cinci premii bănești a 50 lei, ce se vor da anual acelor diriginți de școli cari se vor
dovedi că au sădit numărul celor mai mare de pomi și că la școală au pepiniera cea mai mare, mai bine îngrijită
și mai bogată în pomi fructiferi altoiți. Premiul se va da din al IV-lea an dela punerea în aplicare a acestei
deciziuni și numai în urma unei constatări din partea serviciului de inspectorat.
Art. 18. – Administrațiunile comunale sunt datoare a lua măsuri ca să nu se facă de oameni sau animale
stricăciuni pomilor sădiți și a proceda, conform legii poliției rurale pentru delictele de asemenea natură.

Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii Publice și Cultelor

 INTEGRAME

Integramele numărul 1, 2, 3, 5 și 11 au fost realizate de către

Mihai CREȚU, n.1953 - m.2010, inginer silvic.
Integramele numărul 4, 6, 7, 8, 9 și 10 au fost realizate de către
Nelu DUMBRAVĂ.
 Integrama numărul 1 - SILVICĂ
Localitate Fac Mesteacăn Aplecați, Meșter Inima Câini
nemțeană dude (presc.) încovoiați fierar fagilor! din deltă
Viețuit
Codru Depresiuni în Semințiș Inima Mijlocul trunchiului
formă de pâlnie
Inima zadei! Tipărituri (pl.)
eminescian de salcie arinului!
3 7 12

Sursă de
Trandafiri A zgudui
ploaie
Arbori cu Cămașă de
flori parfumate
Arbore
la țară
8 A reproduce 1
Serie
un text
Arbori Roade
falnici în lână
5 11
Tei! Răsărit Sperietori

Sport 2-3 Arbore pe

alb cireși! malul apei CUVINTE RARE:
Arbuști
Rășinos de exotici ISOPI - Arbuști exotici
Catifea
pe la noi
Urme
RENIȘ - Semințiș de salcie
9 Aflată 6 10
Soi de la mijloc Cerc în Cântec de HALO - Cerc în jurul lunii
stejar Îmbracă jurul lunii leagăn
trunchiul ENOTI - Câini din deltă
Păscut

Cu î din i
de reni
Acest
(pop.)
Conifer cu frunze
căzătoare
Acela

Fac
Campion
cireșe
4
Arbustul
veverițelor

2
Dan Puieți de
Ioan tei

Aranjând în spatiile numerotate de sub integramă literele corespunzătoare cifrelor,

veți obtine o expresie tematicădin poezia "Călin - File din poveste" de Mihai Eminescu

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
 Integrama numărul 2 - ARBORI
Arbore Măduvă de 16 Salcâmi 4 Rășinos
fructifer iovă! Zonă de Inima
Omul Arbore Despică munte Mișcare arinului!
pădurii rășinos lemnul repetată
1 20

Salcie Carpen 6
(presc.) (presc.) Roșinoase
Cuburi de cu ace
Rășinos pitic
lemn lungi
13 8 Rachiuri
15 Foios cu
frunza
4 - 5 păduri!
penată
Acțiune cu 12 19 Fond
Arbori A bate nituri
pile Fructe de forestier! CUVINTE RARE :
Loc cu Diverse moi cais Bucată de
Rășinos (presc.) pământ TÎRȘ - Rășinos pitic
prizonieri
2 17 Soi de stejar Arbust 10
spinos CAPER - Arbust spinos
Fire
Om bogat
încurcate ACAȚI - salcâmi (reg.)
Arbore 9 14
Para! Epocă
exotic
Produc jir Nănaș Fir

Cu î din i
Readus la 11
3-4 viață Inima
căpușe! bradului!
Nae Marcu

Foios tare
3 Severi, 5
sobri,
Arbore
cumpătați
fructifer 7
18 77
Arbore cu
coaja albă

La o dezlegare corectă, aranjând literele numerotate din integramă în ordine,

veți obține un cunoscut vers din Mihai Eminescu, ilustrând tema de mai sus.
1 2 3 4 5 6 7

8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
 Integrama numărul 3 - ... DE BUREȚI
Firișor de Grup de
Burete parazit
Roade prin miceliu Fel, plante
Bureți frecare Toantă Rudă cu tip Pusă pe
(reg.) stejarul cal
2 1 15

Zdren- Prefix
țăros
Burete pentru
Tonți nou
4 Cal do-
brogean
Apel la
telefon
Oprit, Lucrare 10 Udrea 8
interzis scrisă Albu A se Chef de CUVINTE RARE :
Bureți Radu Legături istovi ceartă
Legumă
Toma de spice SEPT - Separă 2 cavități
6 5 Sandu 13
Nanu Papuc
de plajă
TUTĂ - Toantă (reg.)
Ion Stoia

Cu î din i
Separă 2 3 Inmulțește 9 ECOTIP - Grup de plante
Ține de oi
cavități bureții A
Roade-n apărea
Macagiu A cunoaște
lemn
12 14 Tudor 16
Liniște Arbust
3-4 Ion
Calin râșcovi! Romică
Căni!
Zaharia Oprea
Gheabă
Burete
Aclamații

7 11
Bureți

... ȘI CONTINUAREA EI.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

-
 ... Vas mare
Din nou
Pești Om lipsit
rapitori de scrupule

A răni

Fără soț

A decora

În
comună
Integrama numărul 4 - PISCICOLA

Crescătorie de Conservat cu
A locui
păstrăvi sare Serviciu
Os Cadou Un fel de rom
de vase

2 O sută
unu
Adevărat
Conservat cu 3
sare Au
Haină veche
emoții

Al treilea

A cunoaște

Examinați
Aproxi-
mativ Din familia
sturionilor
Loc 4 Spinare
în sală
de pește
Abia
la urmă! nobil
A vrea 7 Ifose la Cap de
început! bour!
Pornesc
Pește de baltă Talaz
ultimele!
6 Un tip 5
zgârcit
Cursuri

În grup!
Dusă
Pești de cu greu
baltă

Aviator

Prefixul Cap de
Dânșii
noului girafă

1 2 3 4 5 6 7

Cu î din i
 Integrama numărul 5 - PĂSĂRI
Pasărea Bebe 10 Arbuști Pene de
Păsări
Turcanu meliferi
Păsări din despicat
4-5 Mamifer Otilia
ciori! iniște tibetan Cucu lemnul
7

11 Pasăre 2
Ceas Anton Aușel
singuratică
Bogdan Ada
A stârni
Cioară Sturzu
14 Simion 13
Coțofene
Urzică
Mic local
Soții de țar
italian
1 Buruiana 6
Stârc alb
Berze porcului
Păsări
Cămașă egiptene Aliați
rustică CUVINTE RARE:
15 Păsări 9
tropicale TUCANI - Păsări tropicale
Întrebare

Lae Păsări de
Atmosferă
Sitaru colivie Căzi
Cap Rigid, cu apă

Cu î din i
Puiul caprei
de ibis! tare
8 Tipăritură 12
Aripi Trafic Aripi
Neamț de sitar! mediu! de canar!
(auto)

Intuiție 4 5
Sora
Pasăre ciorii
în pasaj
Frumos 3
mirosi-
tori

Aranjând în spatiile numerotate de sub integramă literele corespunzătoare cifrelor,

veți obtine numele popular și cel științific al unei păsări de noapte.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
 ... Ace
de plante În
E și cu
Tur
sens!
ochelari

Rația
animalului
Floarea
purității

Târziu

Scosul
capului
Integrama numărul 6 - REPTILĂ

În
haos!
Se
Pitic Osie
încolăcesc
Rând
Jumătate A trage
Vârf
de ton greu

Sere! 1
Care va
veni (fem.)

Piatră 8 2 Nesătul 6
Număr de Produs
colaci avicol
4 Învârtiri

Prăpastie

Ascund șerpii 9
Iese din
Străvechi
pământ Suprafață
de joc
La război Plantată
pentru
Tras
în piept pânză
În față 7
Prelungirile
neuronului
A perverti

5 Avantaj

Maestru

Trage 3
la pol
Distanțat
Lucrează
sub pământ
10 11
A scoate
din apă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Cu î din i
 ... Pasăre
migratoare
Pitice
Un tip
Goală
jovial

Spaima
oilor
Calmat cu
medicamente

Părinți 3
Integrama numărul 10- CIUPERCĂ

Grăsime
animală
Mișcarea Când e la Unu și
Aflat în spate!
frunzelor spate! unu!
Trecerea
Inedit Răsărit Organ de zbor
gazului în apă

Cap Metru de Spaima

de șoim! lemn
animale-
Informează Aduce ploaia lor

Celebrități
feminine

Nepătată
Ca Aruncă
A devia
barza săgeți Curată la
început!
Luată de
pe oaie
12 pe an
(sg.)

În zori! 2 Iau
Trup de babă! 4
din zbor
Roșii Motiv de Vorbă
la fiert încurcături măgărească
Fixată la
perete
(dim.)
Porc 1
(var.) Ia de
Duce obicei
câinele

Rele la
gust

1 2 3 4

Cu â din a
 Animale Stins
sprintene cu apă Burete
Trăiesc
A fora
de casă
în apă

Vast
Pește
subțire

Vas 1
Integrama numărul 8 - MAMIFERE

A-și lua

...
răspunderea
Răi Ape
În vise!
la gust secate!

Sălaș Mlădiță În lume! Șmecher

A cunoaște

Turbare

Maluri 4
Din
Masiv mers!
montan (pl.)
2 Întindere
de apă A
Ruptă în aproxima
spate!
Colonii pentru
În față! copii
Pe corpul Plantă
animalelor erbacee

Ieșit în spate!
De dat
Apărătoare
la porci

Stau
Dușmănie
Seci în față!
Dat pe la cap! La război
margini!
3 Acumulare A scoate
lichidă capul
Corp de
În șold!
uliu!

Serv
Cel din
Carieră de urmă
piatră
5

1 2 3 4 5

Cu î din i
 Integrama numărul 9 - INSECTA
Fata din În
Urecheați Garanție
poveste Vestitor al viață
Din Caise primăverii Nu a
Orbi
occident mici plecat

Pe corpul Fir
păsărilor vegetal
Ostaș la
Larmă
unguri
5 1
Volum Pătat

Rănit la Mers 2
aripi! prin aer
Expuși
Lipii
la stres
A călca 3 Bună de
Beretă Secret
apăsat gură
Bun de
Neprihănit Vapoare

Cu â din a
cafea
...
Lichid
vital

Zburătoare 4 Adevărat Înțepător

Masă
În timp! În zori!
la câmp
6 7
Tiv la
A opri
spate!

Sărit în Gen de Bot de

spate! furnici porc

1 2 3 4 5 6 7
 Integrama numărul 7 - ARBUST
Doar Polițist
În față Ciolan
puține în State
...
Lan de Nu-i Frumoasa Ruptă la
Opac
porumb deasă bunicii spate!
1 4

Purtate de Înaintea
măgari arbuștilor!
Trasă Acoperită
greu cu păr

Ia din E singur
zbor pe lume

Duce greul Păr...

la țară altoit
Producător A se
de mere ralia
Nivelat Fără 2
Dânsa Holdă
în forță valoare Primii în
A pleca
Oamenii mărăcini!
A înzestra Individ Selectat
codrului

Cu î din i
A dura

Strămoș

Emisar A gelui
În
Între Ies din vânt!
ogoare râpă!
5
Legarea
Pe cântar
rănii

Fac 3
Colonie arici...ve-
getali

1 2 3 4 5
 Integrama numărul 11 - ÎN PĂDURE, LA CULES
Copt mai
Căluț Acru
tare A
Bureți
Nae Enescu Tei (presc.) Carte!
arăta

1 14 6 20

Călugăr 16
catolic
Noe!

3 19 13 Dud
Ion găunos!
Crengi
Suciu Vali
Enea
18 Scurs 17
Burete
de apă Probă la CUVINTE RARE :
Ciuperci
Adunare canotaj
Cursă auto
de oi ASCĂ - Poartă sporii la ciuperci
8 5
HIFE - Firișoare de miceliu

4 11 Coadă de
Taciturn Întins
ciupercă!
Acoperă Nimica
Cai dobrogeni

Cu î din i
bureții toată
15 12 Ana 2
La Hossu
Intrebare
revedere Nicu
Hrib
Cadență 10
Gheabă
Apă
curgătoare
7 Poartă Firișoare 9
sporii de
la ciuperci miceliu

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

- -
15 16 17 18 19 20
 Calendar de mediu

• 11 ianuarie - Ziua Mondială a Rezervațiilor Naturale

• 15 martie - 15 aprilie - Luna plantării arborilor
• 21 martie - Ziua Internațională a Pădurilor
• 22 martie – Ziua Mondială a Apei
• 25 martie Ziua Națională a Pădurilor
• 22 aprilie – Ziua Pământului
• 10 mai – Ziua Păsărilor şi a Arborilor
• 15 mai – Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă
• 22 mai - Ziua Internațională a Biodiversității
• 24 mai – Ziua Europeană a Parcurilor
• 5 iunie – Ziua Mondială a Mediului
• În a doua săptămână din luna iunie - Ziua Silvicultorului
• 31 iulie - Ziua Internațională a Rangerilor
• 9 august - Ziua Internațională a Grădinilor Zoologice și a
Parcurilor
• 23 septembrie – Ziua Mondială a Curăţeniei
• 1 octombrie – Ziua Mondială a Habitatului
• 4 octombrie – Ziua Mondială a Animalelor
• 13 octombrie – Ziua Mondială pentru Reducerea Dezas-
trelor Naturale
• 5 decembrie - Ziua Mondială a Solului
• 11 decembrie - Ziua Internațională a Munților
Anexe