ISTORIA

LITERATURII ROMÁNESTI
DE

N. IORGA

II
DE LA 1688 LA 1780

EDITIA a II-a
REVAZUTA SI LARG INTREGITÀ.

BUCCRESTI
Editura librgriei PAVEL SURU, Calea Victoriei 73
1926

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA
LITER/ARAI IWMAPE1-1
II.

www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE
Istoria literaturii unei epoce inseamnd istoria celor serse in
acea epoca, putinului din viata oamenilor de atunci care ni s'a
pdstrat in aceasta forma trainicd. E una din cele mai insemnate
si mai delicate opere, de stiintd si de arta in aceiasi vreme, de
informatie, de intelegere si de expresie, pe care le poate intre-
prinde cineva. Pentru ca o astfel de lucrare sä raspunda intr'a-
devar numelui i menirii sale I se cer foarte multe conditii. Dar
trei mai ales mi se par indispensabile.
Intaiu sd fie o opera de istorie, in eel mai larg i mai bun in-
teles al cuväntului. Precum istoria politicd nu trebuie sa se
multameascd a da adevarul gol, materialul brut, datele, fie aceste
date desbdtute si fixate printr'o critica fail gres, precum din
aceste elemente istoricul trebuie sä. alcdtueasca in lumea ideilor
un intreg, bine organisat, armonios, care sd corespunda cit se
poate mai deplin cu ce a fost, odinioara, in lumea faptelor, asa
si istoria literard trebuie sa-si propuie un scop superior unui
simplu indicator biografic i bibliografic. Viata trebuie intrevd-
zuta din elementele moarte, spiritul trebuie trezit prin intelege-
rea operelor, accidentele vietii acelor cari au produs operele lite-
rare trebuie intrebuintate si ele, mai ales pentru a ajunge la reali-
sarea priceperii depline. A desface ideile i sentimentele ce sta.-
pinesc o carte, a le pune in legdturd cu acelea care resulta din
activitatea omeneascd, neliterard, a scriitorului, a suplini prin
imaginatia intregitoare, prin intuitie cit mai trebuie, multele lu-
crud care mai trebuie spre a desävirsi, pentru sine si pentru
altii, o personalitate omeneasca, aceasta e una din cele mai
insemnate i, evident, mai grele sarcini ale istoriei literare. Eru-
ditul care descrie un manuscript, care stabileste editiile unei o-
pere, care urmarqte vicisitudinile unei vieti, ii face, cercetind si

www.dacoromanica.ro
8 lstoria litcraturii rontrinc*ti

criticind, intreaga datorie. Datoria biografului literar e mai mare

si mai malta : lui i se cera sà inteleagd suflele omam.s.sti
care nu saincind eu al sdu, care nu samdnä cu niciunul dintra
lea 133 ca:e le cunoaste din experienta vietii sau le-ar putea
intimpina in jurul sdu, in calea sa, in mediul si 'n epoca in care
trdieste. Sä inteleagd acele suflete, sa le fixeze in hotarele unci
vieti pe care o cunoaste in parte, pe care trebuia sä si-o in-
tätipze insä in diversitatea i intregimea ei i, pe liogä toate
acestea, sa poseadd destuld putere de comunicatie a imaginilor
din mintea sa ceia ce se numeste talent literar pantru a
putea da si altora notiunaa pa care si-a fäcut-o despre acei oa-
meni.
Sint naturi artistice sau stiintifice cu un caracter individual
foarte pronuntat, care sint in stare sd infdti4aze cu cea mai mare
putere individualitatea lor in forma unei teorii stiintifice, sau a
unei opere literare, sä. faca din acestea niste lucrdri cu puternic
rdsunet si Cu o viatd lungd. Aceste naturi rare ori intelag alte fe-
luri de cugetare sau de simtire, chiar cind nu le despretuesc, in
simtul superioritätii lor. Asemenea fin i nu sint potrivite pen-
tru a serie istorie sau istorie lite.rard, genuri care reclamd'inainte
de toate uitarea de sine, atita cit tre.baie pentru a intalege pe altii.
A-i intelege, nu cu intelegarea rece cu care un matematic
a inteles o problemd, un fisic fenomenut pa care-1 studiazd sau
un jurisconsult casul care-1 preocupd, ci o intetegere simpatica.
in care in aceiasi vreme, intelegerea provoacd iubirea pentru su
fletele cercetate i iubirea complecteazd, prin intuitia sentimen-
tului, opera de intelegere pe care a inceput-o spiritul psichologului.
Aceasta si face ca istoricul literar, ca si istorical politic, sa nu
aibd in judecAtile sale asupra faptelor pe.trecute in lumea realu-
lui sau in lumea ideilor nici asprime, nici intolerantd, nici dus-
manie. Aceasta-1 face sd se despartd de acel tovards cu sufle-
tul cdruia a trdit un timp in lumile senine ale cuge'ärii cu
un zimbet de duioasä intelegere sau de intelogAtoare iertare.
Dar a pdtrunde in sufletele celor ce nu mai sint decit in amin-
tirea pe care au lasat-o si in partea superioard i intiniä a
sufletului lor cara s'a sculptat in marmura artei saa in stinca
durabilä a stiintzi, a fi fericit i neloroo:t cu dinsl, a se lupta
pentru idealele lor 0 a li plinge infringerile, n'ajunge. Un
biograf are singura aceasta misiune. O istorie literara nu e

www.dacoromanica.ro
 Introducere 9

banala galerie, o salä de expositie sau de mezat, pe paretii Lard

insemnare ai careia se atirn constiincios pinze razIate, in care
batrinul cleric e pus linga vioaia pastorita si eroul imbracat in
zale ling& functionarul la pensie care tine in mind tabacherea
anilor sal din urma. O istorie literara trebue sa fixeze biografiile
in miscarea de idei a epooei, sa puie in legatura cugetarea unuia
Ou gindirea generala a timpului. Istoria literarä nu se poate
telege fdrä istoria culturii, ale cdrii culmi le studiaza cu deose-
bire in operele i viata scriitorilor.
Dar a serie istorie literara i istorie culturala nu e acelai
lucru. Cea din urmd se ocupa de ceia ce a realisat in civilisatie
umanitatea dintenn timp, intr'o tara; cea d'intaiu cerceteaza
cele mai inalte manifestari ale acestui proces de civilisafie. Is-
toria cultural& cauta in istoria literara elemente pentru a intelege
spiritul unei epoce, sfarimind stralucitoarea forma personal& in
care 'nest spirit se imbracal la alesii minfii dinteacea epock
Pe cind istoria literara se ajuta pentru a intelege sufletul deose-
bit al acestor aleA observind directiile i curentele care std-
pinesc epoca intreaga.
Pentru a veni la subie.ctul nostru, el nu poate fi tratat far&
a se vorbi destul de pe larg de socie,tatea timpului, de educatia
timpului si de acea parte din scrisul timpului care nu e Mona
pentru a manifesta o personalitate literara si stiintifica si care
e chemata la lumina numai pentru a satisface o nevois. prac-
tica. Nu se poate intelege firea unui Cantemir, unui Nicolae Cos-
tin, unui Neculce, unui incai, lanai Clain, unui Conachi, nuui Bu-
dai Deleanu, fara a avea notiunea vietii la Curta Domnilor romini
din secolul al XVIII-lea, fail a sti cum era manastirea pe a-
ceasta vreme, cita lumina si ce lumina se pä.stra aici si se
raspindia in lume, fara a se arata situatia Rominilor de dincolo
de munti, fära a se explica marea revolutie culturaia pretre-
cuta de acolo, noua orientare produsa prin schimbarea rituald.
O is'or:e li!erarI cuviineioasd, intr'o epo:1 de creatiune cum e
ace'a pe car: o analislm, nu va analisa bu-2oavne, nu va scoa e
strigate naive de admirafie inaintea traduedtori/or de acaf-
tistc, molitvenice, octoihuri, trioade, eatavasiere i penticostare,
alit de cea mai mare utilitate sufleteasca, far& indoialä, dar
care n'au a face Cu sufletuI ronanesc din secolul al XVIII-lea

www.dacoromanica.ro
10 lstoria literaturii romluoti

Cu cugetarea i simtirea acelor cari l-au represintat mai bine.

Inteo asemenea lucrare se va cauta in zadar inventariarea ti-
oariturilor unui timp sau liste de manuscripte, si, de sigur,
diseursurile pentru instalarea unui Vlädicä, apelurile catre sub-
scriitorii la calendare sau la novele" si gazete", cartile de
scoala pentru Rominii din Ardeal, de supt Coroana Ungariei
din Principate, versurile ocasionale a'.e celor ce n'au fost niciodata
poeti, dar cari sirntiau nevoia de a imbráca haina poetica intoc-
mai ca un frac la zile mari, toate aceste produse, care sint lite-
ratura de bibliograf, de istoric cultural, si nu de istoric literar,
nu vor da nastere la lungi capitole de aprecien necumpatate
nemeritate. Totusi, acestea bate nu se pot lasa la o parte.
Prin abecedarele si acaftisturi/e cu litere latine s'a ajuns la teo-
Hile filologice ale marilor Ardeleni din epoca regenerarii, prtn
traducerile din slavoneste si greeeste ale umililor calugari din
Tara-Romaneasca si Moldova s'a ajuns la frumoasa limba Merara'
pe care au gasit-o, in pragul secolului ce s'a mintuit, Eliad si A-
lexandrescu, Asachi i Alecsandri, Bilcescu si Kogalniceanu. Prin
instructiiile pentru cultura pomilor, pentru economia casnica, pen-
tru prevenirea i ingriijrea bolilor s'a introdus gustul de cetire
in satele de dincolo si s'a facut posibila literatura pentru popor
pe care au scris-o, spre binele neamului, daca nu totdeauna spre
vadirea talentului lor, unii carturari ardeleni, translatori i asesori.
inainte i dupa 1821.

Mai ramine sA vorbim, pentru a schità liniile generala ale a-

cestei carti, de legaturile pa care le vedam intre literatura o-
inaneasca si literatura greacä de pe pamint romanesc, intre li-
teratura carturarilor ramasd intre carturari si literatura poporului
sau literatura carturarilor pierduta intra terani, adoptata i ras-
pindita de acum inainte de dinsii.
De la Brincoveanu pina la Grigore Dimitrie Ghica, de la Cantemi-
resti pina la loan Sandu Sturdza, timp de cal putin un secol
jumatate, forma superioard a culturii románesti a fost greaca, e-
fina'. Ca si timba latina in veacul de mijloc pentru Apuseni, o limba
clasica a fost limba stlintifica prin excelenta pentru Rominii de la
sfirsitul unei epoci care e. in istoria universala cea moderna. Ro-
~este i slavoneste invata popa, une ori romaneste invata
teranul, unde era indemnat s3/4" invete; dar boierul iqi desävirqia

www.dacoromanica.ro
 Introducere 11

cuno§tintile urmind la §coala domneasca inalte cursuri de epistimii

pe grece§te. Deei in aceastA limba trebuia sia se serie, trebuia sa
se serie mult i sa se tipdreasca, pentru nevoile Rominilor din
§colile superioare, pentru lectura acelor cari trecuserA prin aceste
§coli i intelegeau §tiinta numai in aceasta forma. A existat grin
urmare o literatura, relativ bogata, romino-elineascA sau romino-
greceasca, corespunzdtoare, in privinta cuprinsului §i publicu-
lui la care se adresà, literaturii latino-barbare, care a pregatit pen-
tru o viata culturala proprie popoarele Europei oentrale §i apu-
sene. Nu numai atit. Curtea adapostia rude §i prieteni ai Dom-
nului grec sau grecisat, i aceste persoane, de multe ori culte,
totdeauna foarte influente, nu §tiau bine romane0e, i n'aveau
niciun motiv sA iubeascA deci cartea romaneasca. Limba terii a-
jungeau s'o inteleagd, s'o vorbeasca' fill aoelor cari se desfä-
ceau din clientela principelui efemer, se stabiliau in tara i se
impäminteniau prin asatoria cu o paminteancä; ei erau in de
ob§te Romini. Dar erau totdeauna un mare numar de persoane
in buna societate a timpului, in clasele superioare, care aveau
nevoie de o cultura, de o literatura, de o 4tiinta greceascd, nu
numai pentru caracterul superior al acestei limbi, ci fiindca era
limba lor 'maternA.
De aici, cronici grece#i, pravile grece§ti, versuri de lauda,
gudurdri poetice §i colachii rimate, greoe§ti; de aici iar4i sa-
tire grece§ti, pamflete in aceia0 limba, serse de Greci contra
Grecilor.
Caci a fost un timp cind ideia nationald greceasca n'avea
nimic a face cu cultura greceased, pentru ca aoeasta era cultura
generala a Orientului, in care popoarele nu ajunseserd ¡nod-
n',ajunsese nici luminatd Europa' l la con§tiinta nationald, la
paren de rail pentra trecut, la avinturi entusiasta catre un mai
bun viitor al neamului. Grecii primiau fard ginduri ascunse i re-
serve dominatia turceasca, pe care erau bucuro§i s'o serveascä
boierii romini, cari se simtiau mai mult membri ai unei clase
decit fil ai unui popor, nu se socotiau jigniti de Greci in interesiele
lor materiale.
Boierul se simtia mai aproapa de i4licarul grec decit de opin-
carul romin; ii era mild de cel d'intaiu mai mult decit de cal din
urma: se intelegea mai bine cu dinsul decit cu fratele sau sarac
nenorocit. Pe de alta parte, teranul confunda in acelaqi senti-

www.dacoromanica.ro
12 Istoria literaturii rontgne01

ment de ura motivafa pe apasatorul de acelai neam §i pe apa-

satorul strain.
Casaior:i dzse apropiau inca vechea aristocratie de tara, eare-§i
ptistra loeurile, de noua aristocratie strain& parvenita in era
mai mare parte, care se sfia sa ¡eje totul pentru sine, temindu-se
de Imparatul, care avea nevoie de banul raielei i deci de mul-
tämirea, de liniVea ei.
Coala arlstocraAca se deosebia d3 taranime nu numai. Orin
avere, prin situatia sociala i politicii, ci i prin limba intre-
buintata de obiceiu. Amestecatura de neamuri din Divan, de la
Curte din ispravnicii vorbia atunci .greceVe, reeum astazi vor-
be.;.te frantuzeVe. Evident cä mai toata literatura de societate era
in aceasta limba: se adresit atunei unei cocoane un rotv..ittov de
complimente, precum s'ar trimite astazi, cu aoeleqi scopuri, unei
dame franco-romine un billet doux" in versuri.
Din cele ce s'au spus se vede cà aceasta literatura greceasa
era facuta in acelasi mediu, de acelea§i persoane, catre
persoane. E un fel de literatura sor* de literatura complemen-
tarä. Legaturile dintre cele serse in romaneste i in grece5te
sint din cele mai strinse, i tratarea isolata a amindurora e tot
asa de grea, ba mai grela Inca decit tratarea separata a *life-
raturii europene in latineste de literatura in limba vulgar& pe
timpul evului mediu. Daca despartirea se face, ea nu poate fi
decit silita i gaunatoare.
Cela ce inseamnd ca in pagini/e ce urmeaza va fi adese ori vorba
de opere literare grecesti. Dar ele vor fi aduse neaparat numai
pentru a intregi, pentru a pune inteo lumina mai clara cele ce
se vor spune despre literatura romaneasca, sau mai bine despre
literatura romaneasca in romaneste.
Venim acum la locul pe care am crezut çà trebuie sA-I dam li-
teraturii populare in aceasta carte.
Literatura populara o face poporul, dar cuvintul acesta de
popor e foarie vag §i elastic. Din popor face parte mal ales
teranul, aparatorul si muncitorul acestui pämint romänesc, supt
toate stäpinirile intimplatoare §i supt toate. exploatarile nedrepte.
E eel mai cinstit, mai moral si mai harnic din locuitorii terii,
asa a fost totdeauna. Cind boierimea pastrase numai putin din
bunul spirit al timpurilor vechi, cind moleOrea inçepea S'Q CU.

www.dacoromanica.ro
 Introducere

prindk cind nu mai stia sá se lupte, cind nu prea stia sit lu-
creze, sapa n'a cazut din mina teranului, toporul i-a Minas la in-
deminä: tara a Minas bogatd, fiindcd pämintul a fost lucrat,
dadi ar fi fost cine sa porunceascd, sä spuie cuvintul ce se
astepta, din aceiasi multime rAbridtoare si harnicd s'ar fi ivit
§i cine s'o apere.
Nu nurnai atit. Pe cind boierul se infunda in umbra räcoroasä a
ietacelor, potrivitd pentru somnul lung de ziuä, pa cind, dus de
subtiori, de Tigan sau de ciocoiu, era inchis, pentru primblare,
in butca lui cu ferestruici rotunde, märunte, teranul isi ducea
viata supt cerul liber al lui Dumnezeu, in fata muntilor indltdtori
de suflet sau a cimpiilor mdnoase, de care se legau amintiri de
mined si de luptd. Spectacolul boierului erau alaiurile de o pom-
pd burleasa, obscenele jocuri de päpusi, caraghiozlicurile
lor domnesti; speetacolul teranului era marele,,eternul specta-
col divin al trandafiriilor rdsärituri, al apusurilor rosii, al li-
nistitelor amieze de yard', al senior misterioase si al clarelor
nopti de iarnii cu pdmintul de ghiatd i cerurile de diamant,
Boierul auzia muzica pestrefurilor tureesti cintate de mesteri cu
papuci i anterie; teranul era mingiiat in aspra lui muned
Lira rdsplatd de glasul ciocirliei salutind ivirea soarelui, de frearnd-
tul frunzelor agitate de vintul de sana, de tiriitul ritmat, de
rasuflarea prelungd tristA a cimpiilor, de noptile limpezi ale
i
verii, de puternica orchestra a furtunei, dominatd de glasul tu-
netului. Supt cerurile dumnezeesti se desteptau in sufletul curet
al celui fArd de pAcate, al celui fárd, de rdsplatä, al celui MIA
de sperantd, simtiri pe care ghiftuitul locuitor al curtilor din
orase ,nu putea, mdcar sä le inteleagd. Simtiri triste, clan au
fost acelea care au stApinit totdeauna sufletul poporului nostru
nenorocit; simtiri de o tristeta' duioasd, resemnatd, rare ori
simtiri de räsbunare, de urA rdspicatä, Si, cind valul
crestea, cind nu-1 mai putea cuprinde pieptul in de lung nab-
dator, ochii se pierdeau in zarea de argint a noptii, fluierul sima
in täcerea ei, si in sufletul naiv se savirsia, fArà vointd i frd
scop, misterioasa pref acere a gindului trecator in cuvint care
rdmine. Se fäcea astfel poesia, precum se rdeus2 inainte si pre-
turn se va face eità vreme va mai fi sdlbätäcie" märeatid
si curatd in aceastA
Dar poesia populard o fac si altii. LAutarul iea versul si-1 face

www.dacoromanica.ro
14 istoria literaturil rordnegt1

di circule, gi elemente de scurilitate coml.* de vulgäritate

simtire, de prolixitate pretentioasd in forma, oftAturi, interjectii,
adausuri cresc poesia, gi o diformeazd. Apa ciará a muntelui
crescind se tulburd de lutul pdminturilor miloase, gi cu greu ni-o
putem inchipui in puritatea ei primitivä.
Dar mai e cineva care fAuregte poesii populare: mahalaua. Ma-
halaua hibridä, care are toate trivialitátile, toate sedderile i ru-
ginile' vietii ordgenegti, far& sä aibd foloasele. Mahalaua, in
care s'a faut totdeauna politicd, in care s'au tesut totdeauna
intrigi, in care s'au fiert totde,auna elementele rdutlitii cu ale pros-
tiei. Si aici se face poesie populard", poesie de cirtituri i de
insulte. Ea stA fatä de adevdrata poesie populard, pre.cum stä
astäzi fait.' de dinsa literatura calendarelor, a gazetelor ieftene
a nuvelelor i cantonetelor pornografice.
In fine, producAtori de literaturd popularä erau oaspetii curti-
lor boieregti, ingrijitorii de ciubuce, megterii de cafele, aspirantii
pe eäi piezige la viata politicA, convietuitorii, comensalii i cole-
gii Tiganilor, ciocoii. lnvidioi, nerecunoscAtori, cinici, acegti
corumpdtori nu uitau niciodatá sd satiriseze in bucAti poetice"
de o josnicie lArd pdreche neajunsurile gi. nenorocirile patronului.
E regretabil cii poesia popular& care se poate mai bine datd
e poesia rdzbundtoare, concretd, bogatä in nume i alusii a
mahalalei gi a ciocoilor. Aici recunoagterea timpului e ugoard,
pe cind in adeviirata poesie populard putine lucruri se pot lo-
calise, statornici in timp, fArà putintd de gregald. Caracterul
inferior al poesiei de ora g caracterul general, nedatabil al
poesiei de teal vor face ca poesia popular:A sA aibd de .acum
inainte in aceastd istorie un loe mai mic decit acel ce i s'ar cu-
vent i pe care dorisem a i-1 da.

Ce metodd se impune in studiile noaStre?

Vechiul sistem, i cel mai obignuit Inca, in istoria literard std
in a ingira analisa operelor literare dupd vremea cind au trait
autorii lor gi fArd sA se tie in mind genul cdruia-i apartin scrie-
rile. E in aparentd felul cel mai natural de a orindui materia gi
e de sigur eel mai comod, pentru ed ordinea nu resultd din cerce-
tarea spiritului operelor, din legAturile intime ce existä intre
ele, ci curat numai din cronologia datd de-a gata.
Dar nu e gi cel mai folositor, acel care faoe mai multd lumind
deSchide perspective mai frumoase gi mai largi. Trei scriitori
www.dacoromanica.ro
 Introducere i5

pbt trdi in aceia$i vreme, dintre cari unul represinta spiritul

public, estetica adoptatd, forma curentä a epocei sale, un altul
se leagd de traditiile de forma, de capitalul de idei $i de nuanta
de sentiment ale unui timp dispArut, un al treilea intrece pe con-
temporanii sai, II precede $i-i cdIduze$te catre idealuri, formule
de arta i conceptii noud
Totusi, dupä sistemul acesta, se vor alatura in expunere,
sfdrimindu-se armonia $i impiedicindu-se intelegerea, fanaticu!
trecutului, credinciosul presentului i profetul viitorului. Pe cind,
in adevdrata ordine fireascä, locul cal d'intaiu era in t'una $i al
ultimului, intre apostolli $i convertitii sdi de mai tirziu.
In amanuntele sale, o istorie 'iterara scrisa (lupa aceastd nor-
ma poate fi frumoasä. Un frumos tablou nuli va pierde toate
insu$irile sale intr'o sala nepotrivitä, intre pinze care nu se
armoniseeza cu dinsul, ci le va pästra in cea mai mare parte
Dar, precum, a$ezata filtre luerdrile concepute in acela$i spirit
executate cu aceia$i tehnica, opera pictorului îi va vadi toatd
puterea-i de impresie, a$a $i analisa unui producator de lite-
ratura sau $tiinta va aparea mai inteligibild in lumea sa speciald,
in tovard$ia sa deosebita.
Clain, propagatorul unei invdtAturi noua, evanghelistul aprins
al credintii !atine, a propoveduit prin graiu,. scris i fapta in
acela$i timp cind, peste muntii Terii-RomAne$ti, ucenicii epis-
copilor de Rimnic, depositari ai vechii culturi monahale, tal-
maciau rara ¡del conducdtoare, fara con$tiinta insemndtdtii $i no-
bletei neamului lor, cAlduziti mai mult de rivna catre Dumnezeu
$1. de un instinct patriotic neldmurit, tälmaciau vechile carti
ale Bisericii. In aceia$i vreme, mai sträini inca de ideile noud,
mai InrädAcinati In trecut, in Moldova invätäceii lui Paisie pre-
faceau din grece$te in limba romdneasca $i slavond, fiecarz dupd
cum se pricepea mai bine, operele Sfintilor Parinti. Gherontie
$.1 Grigore, Filaret Dionisie Lupu au fost contemporanii lui Pe-
tru Maior, Sincai, Clain, $i totu$i cit de mult se deosebesc ei de
- .
ace$tia $1 cit de absurd ar fi sA-i apropie cineva unii de altii,
intr'o expunere istoricd basatä numai pe cronologie!
Un alt sistem, urmat mai mult in Germania, consista in stu-
diarea evolutiei genurilor. Nu e o singura impartire cronologicd.
ci sint mai multe. Cronologia se repetä pentru poesie, pentru

www.dacoromanica.ro
6 istoria literaturii roinAne0

istorie, pentru §flinta, pentru literatura religioasii. Desvoltarea

acestora se urmaregte mai ales, §i. personalitätile literare se stu-
diazd in mdsura in care contribuie la progresul genului sau ge-
nurilor in care au scris. Si activitatea lor se sfarmA, cind a im-
brAti§at mai multe cimpuri de activitate, pentru a fi studiatd in
sfArimAturi, in margenile fiecdrii categorii literare. Poetul care
a scris filologie §i filosofal cari a fAcut istorie devin persorna-
MO indoite, cu individualitatea risipitd.
Cine ar putea tAgAdui CA astfel o intelegere deplind a scrii-
torilor e inlAturatd? De hatirul formelor se neglijeazd sufletele.
de hatirul metodei sa sacrificd unitatea. E bine, färd indoiald, sd
vedem cum se desfdprd inteo epocd din viata literard a unui
popor filosofia sau poesia, dar nu e indiferent sA tirn cdror oa-
meni alei li se datore§te aceastd qsvoltare, sd li descoperim
scopurile §i sd li pdtrundem sufletele. Acel erudit care se o-
cupd numai cu etichetarea cdrtilor §1 enumerarea editiilor, poate
fi multdmit cind le-a a4ezat eu strAduintd 4i rdbdare in multi-
plele sale sdltdraw, dar nu tot ap §i. istoricul literar, care are
inainte de toate sarcina de a descoperi, intelege ai. interpreta
viata raspinditorilor de idei *1 mingiietorilor prin poesie.
Dar, dacd inteun gen literar este o viatd, Cu atit mai mult este
una in spiritul de care intr'o anumitd epocd e insufletit un popor.
Evelnimente politice 4i sociale, prefaceri religioase, influente
strdine lucreazd asupra acestui spirit, it intdresc in directia pe
care o apucase, il sldbesc sau il indreaptd aiurea. Si, fiindcd nest
spirit se manifestd mai deplin decit oriunde in literaturd, se vor
manifesta in aceasta, pentru cine observä Cu ingrijire, curente.
determinate de acela influente. Studiind aceste curente, formaren
lor, cursul lor, lupta lor pentru intaietate, absorbirea lor de al-
tele mai puternice sau victoria lor asupra altora mai slabe, stu-
diazd cineva viata sufleteascd a unui popor, cugetarea §I simtirea
lui in persoanele care le resumd mai bine i le exprimd in formd
lard de moarte a literaturii.
A§a se presintd unitatea, a4a nu se distruge armonia, a4a se
dd. intreaga intelegere. Acesta e chipul firesc de a studia ci-
neva o literaturd, precum e firesc a studia sistemul idrografic al
unui continent altfel decit dupd gradele de longitudine §i. latitu-
dine sau dupd coloarea prundiplui din fundul riului.

www.dacoromanica.ro
 introdudete

Cercetind asa literatura rornAneascA din secolul al XVIII-lea, ea

apare altfel decit in cataloagele de titluri, decit in pomelnicele
de cArti religioase pe care unii invAtati, d. Gaster, mai ales', ni
le dau supt titlul de istorie literarä", pe cind ele nu se pOt
ridica decit pana la modestul titlu de inventariu. O viga' destul
de puternicd si interesantd se descopere atunci in spiritul romA-
nesc al acelui secol, s't aceastä viatd meritA sit fie studiatd, cu
ingrijire i simpatie.

Dupä curente deci, vom studia ace.asta literaturA. Vom urmAri

eurentul greco-latin, care dominA in intdia parte, determinind
scrierea de memorii cu forma ingrijitd, de disertatii erudite, de
predici morale : un fel de tärzie Renastere provocatA de cu-
noasterea elenismului pentru curtenii orientali ai Domnilor din
secolul al XVII-lea, din a doua jumätate mai ales, de cunoasterea
latinismului prin eleva scolilor polone, fa de pribegi
In regatul vecin.
Curentul acesta dá poporului romänesc, prin studiarea indepArta-
telor si strälucitelor lui origini, prin povestirea trecutului de bi-
ruintä o mindrie nationaLá pe care n'o mai putea dobindi pe cim-
pli de luptA. El stabileste ideia unitatii i romanitätii neamului,
ideie care a luminat, inaltind i mingiind pe oel cufundati
tnjosire i durere, pana in zilele noastre.
Apoi, cind el dispare, cind rasa istoricilor eruditi se stinge, cind
cronicarii bogati, ca forma mdiestritä si pana", fac loc analistilor
l'ara idei i fArà forma, gingAvitorilor de accidente zilniee,L-atunci
un alt. curent il inlocuieste. E curentul cultura ,religioase, izvorit
In Tara-Romäneasca din activitatea atit de imbielsugatä si de
rodnicA 4 unui Antim, produs in Moldova de rivna pentru cul-
tura a lui Iacob Mitropolitul, din Putna. Dota mari focare reli-
&ase se aprind in vremea cind focarul strälucitor al culturii
laice, inspirate de imitarea 4nticitätii, se stinge: focarul muntean
din Rimnic i acel din Putna, in Moldova.
Toate cArtile de slujbd, toate cartile de dogma, toate cärtile de
exegesä 1.1 de sfatuire moralA: ritualul, doctrina, cr:tica, znorala,
istoria religioasA, se prefac in limba noasträ, inteo jimbá
Geschichte der rumdnischen Litteratur, in Gröber, Grudriss de r ro-
mbnischen Philologie, II. Band, 3-4 Abteilung ; Strassburg, Trtibner, 1898-900,
in 8.
Istoria ljteraturii 1I. 2

www.dacoromanica.ro
1g istoria literaturii roniSne01

din rce in ce mai bogatd,. mai limpede, mai sigurd. Vom vedea cit
de folositoare; cit de binecuvintatä a fost opera, despretuiti de
mai toatA lumea, a acestor activi, luminati i patrioti frunta§i
ai edlugärimii muntene mai ales. Multämità lor, atunci cind in Ar-
deal se revarsa abia de zori, cultui graiului romdnesc, n'a ince-
tat o clipeald §i activitatea 'iterar& a poporului nostru n'a
amortit.
O mare parte dintre Ardeleni se une0e, din dorinta unui
traiu mai omenesc, cu religia patronati de noii,principi, din Casa
de Austria. Cei ce aduse.rd i iscdlird actele de unire nu se gin-
diau decit la realisarea prin acast mijloc a marelui ideal de in-
dreptätire, de egalisare, politicd, sociald i nationald a popo-
rului lor. Prin neapdrata frecventare a centrelor de culturd, prin e-
ducatia latirá, prin relatiile cu o Bisericd d3 Jumind, o puter-
nied invasie de cunoginti, de idei se produse insd, i cugetarea
Romlnilor de peste munti fu ravolutionatd de dinsa. Din nou, cu
mai multa cutmtint& de causä, intr'un timp mai frdmintat de
idei, inteo epoca de neastimpär, de prefacere total& a lumii
mai vechi, de redeOeptare a conVtintei nationale la ,toate po-
roarel'e europene, vechile afirmatiii d romanitate se infdti-
arä. Data aceasta, cärturarii de coallí noud, elevil institutiilor vie-
nese i romane, cari scriau curent bimba internationald a §tiintii,
nu se multdmird a spune in romänete cuvintele invietoare, a
predial evanghelia de mindrie §i de sperantd tovaräsilor de
limbd, ei strigard Cu energie alevdrul inaintea apdatorilor,
inaintea publicului lumii eivilisate.
Cuvintele acestea rdsbdturd, intre colarii doritori de cultura,
intre preotii rdsplinditi in toatä tara, intre top aceia care puteau
ceti i intelege o carte. Fiji de iobagi aflard cd stramosii lor au
stápinit lumea §i au luminat-o, pe un timp eind popoarele care
acum detineau puterea i monopolisau cultura erau barbari rd-
recitad in stepe: Plebea velaba" se simti la auzul acelor cu-
vinte cea mai indreptdtitd la mindrie dintre aristocratilie etnice..
Curentul acesta, insufletit de idei mai luminoase decit oricare,
indreptat spre ideale mai inalte, sustinut de strate mai adinci
din poporul rornAnese, aceastd mi§care regeneratoare durft mai
mult decit toate eelelalte, fiinded, de la inceput, zguduise mai pu-
ternic aecit abisele. Mult& vreme incd. influenta §colii nou& asu-
pra Rominilor din Principate fu aproape nulá, cu toate cd exis-

www.dacoromanica.ro
 introdutfete ig

tan legAturi intre cArturarii din Ardeal i boierii cu invAtAturii din

Moldova gi Tara-RomAneascO.
Aici lumina gcolii din Rimnic, geolii din Putna .nu se stin-
sese IncA i cultura religoasd igi producea inainte roadele lite-
rare, spre folosul limbii romdnegti, Dar un cAlugAr rus, dintre
acei reformatori aspri ai vietii monastice cari, moralisind-o, o
indreaptd in aceiagi vreme cdtre ocupatiile literare, se stabili,
trecind prin Atos, in Moldova, :51. adund in jurul lui, la Dragomir-
na, la Secul, la Neamt, un sobor de harnici lucrAtori pentru cul-
turA. Elevii lui Paisie, apostolii lui, dadurA, prin lucrul lor
MIA contenire, un nou avint culturii mAndstiregti.
Dup4 manuscripte necunoscute inainte, dupA numeroase editii
ale originalelor, cdrtile religioase furA indreptate sau traduse din
nou gi tipArite, una dupd alta, in tipografia mAndatirii din care
Paisie îi stdpinia adeptii, sau n tipografia, imbogAtitA, refor-
mat& a Mitropoliei din Iagi. Aici la Mitropolie, aderenti ai cu-
rentului nou ocupau scaunul arhipdstoresc, i Iacob Stamate,
Veniamin Costachi, ucenici ai gcoalei din Neamt, luari loe printre
cei d'intdiu i mai meritogi sprijinitori ai civilisatiet romAnegti.
Paisienii vedeau in scriitorii ardeleni nigte propagatori ai in-
gelaciunii religioase, nigte aspinditori al Unfrll hibride i ipo-
cari umpleau de indignare gi de desgust pe acegti
ortodocgi. Curentul religios din Principate, izvorit din pravos-
lavie gi mergind. pe cai pravoslavnice pentru mArirea lui Dum-
nezeu i mintuirea sufletului, nu putea sd se amestece cu acel
curent de cultural ardeleand, care, laic, national in scopurile
sale, provenise din actul de Unire al Rominilor din Ardeal, din
vinzarea adevArulai dogmatic, traditiei sfinte a pArintilor pentru
blidul de unte al egalitAtii cu natiunile dominante ale probvin-
ciei. Curatii nu se puteau intelege cu impurii, credincio§ii, Cu
rAtAcitii, teranii" cu invOtatii d:n g collie latine.".

Dar un alt curent se manifestä inclatd, care rdspindi lumina in-

tre mireni, o lumina de tolerant& de filosofie europeand, i ajutd
pdtrunderea in Principate, cind veni momentul, a ideilor ardelene.
Multiple influente, pe care le vom cerceta in amAnunte, aduserá
impartAgirea Rominilor de dincoace cu literatura, cu spiritul
Europei civilisate. Limba francesA deve.ni in secolul al XVIII-lea
limba internationald a claselor superioare gi lurninate: ea pAtrunsè
la noi prin Polonia, prin Rusia cuceritoare, prin Grecii din Con-

www.dacoromanica.ro
20 istoria fiteraturil romlnesti

stantinopol. Aventurieri stráini, Francesi sau influentati de cul-

tura francesil, ruivalira in Principate, pantru a-si cauta norocul:
ca doctori, ca secretad, ca desean, ca fabricanti, ea negustori,
schimbind adese ori intr'un chip ca total neasteptat, dupd sortii
de izbindá, ocupatiile. Pe altii, pe cei mai buni, ii goni mai
tirziu nevoia: emigratii. Relatii comerciale f ara stabilite, indatd
ce Turcii furä siliti prin tratate sd deschida tedie noastre mdr-
furilor europene. Pentru a proteja comertul, pentru a-1 pregdti,
sau supt pretextul protectiai i pregAtirii legdturilor comerciale,
consulii venird: al Rusiei, al Austriei, al Franciei, al Prusie.i,
aceiasi influent& europeand pe care o raspindia ofiterul rus,
nobilul polon, negustorul italian sau sas, functionarul Dragomana-
tului devenit Domn sau consilier al Domnului, o raspindi de acum
innainte I consulul. Se adausera pribegiile, calatoriile da pldeere,
trimeteri:e la scoald peste hotare, in Franta, in Germania, in
Rusia, toate ten i stapinite atunci da spiritul raformator frances,
si nu, ea odinioara, in Italia; si in curind, eu giubeaua, cu
eu cataveica, boierii si cocoanela din Tara-Rom&neascä
Moldova animarä vechile datini, vechile moravuri, vechile sen-
timente i vechile idei, pentru a se europenisa, pentru a se ci-
vilisa dupa noua retetd facatoare de minuni pa care o dadeau
Frahcesii. Era traducerilor incepu, si prin traducen noul curent
se raspindi, se 'Mari, se generalisd. Crescuti de dasedli strdini, ce-
titori ai eärtilor strdine, visatori ai strdindtAtii, strabunii nostri
incepura in a doua jumätate a secolului al XVIII-lea opera de
instrainare care s'a des&virsit in zilele noastre.
Despdrtindu-se de trecut, Rominii din Principate se apropiau
de simtirea i cugetarea Apusului. Ei se gAsira deci pe neas-
teptate in continuitate de fire cu Ardeenii, cari fuseserd i ei in-
fluentati in alcatuirea culturii lor de cultura catolicd din Viena
Roma. Unii si altii deci, dup& toate aceste schimbari, se ga-
sird cu aceleasi norme de cugetare, cu aceiasi pregAtire a spi-
ritului; se puteau intelege intre sine. Veni o vreme eind Rominul
de la Dallare fu in stare sa pretuiasei nemargenitul folos al doc-
trinei nationale care se formase intre fratii sdi mai luminati de
dincolo de munti. Timpul fusiunii sosise. i astfel prin pogorirea
lui Lazar o Pogorire a Dahului Sfint pentru predacesorii
.nostri de la 1821 unitatea cultural& a neamului romanesc fu
stabilita.

www.dacoromanica.ro
 1ntroducere 21

Ea fu, mai bine zicind, restabilitd. Inainte de Unirea Ardelenilor

cu Biserica Romei, cultura lor, cita o aveau, cultura lor legatd
de Biserica §i. intretinua de dinsa, era luatA din cultura Romi-
nilor munteni §i moldoveni. Se vede cum Moldova lumina .prin
mandstirile sale Ardealul rasäritaan, cum intreg Ardealul su-
die, cu Mitropolia din BaIgrad, cdzuse in sfera de influenta a
Terii-Romdne0ii, de unde venia Vlddica, de unde veniau daniile,
de unde veniau cartile, de unde se dadea sprijinul in timpuri
grele. Schimbarea confesionald se puse la mijloc. Ea desbinA
Ardeleni intre dînii, grupinda-i in jurur a doud episcopii, a
cloud §coli; dar mai ales ea depArti Ardealul cult da. Tara-Roma-
neascA, indusmani pentru multa vreme pe protectorii §i. ocro-
titii de altd datä. Unii apucard o directie culturald, altii alta; unii
se gindird mai mult la Dumnezeu ai la dra.apta cradinta; altii la
parintele Traian §i la originea romand. Dar, cind spiritul reli-
gios cedd, dupd un veac, inaintea spiritului profan, cind curentul
national, care resulta in Europa din marile zguduituri ai prefaced
politice ale epocai de cotropire francesa, patrunse §I la Dundre,
cind colaboratorii in guvernarea Principatelor §i exploatarea lor
se simtirä unii Greci, altii Romini, atunci unitatea fu sAvir§itd
din nou. Cu acea deosebire ins& foarte insemnatä, d. lumina ve-
nia din Ardeal, ca Rominii din Principate era aceia cari se
convertiau la o credintd mai bund, mai cunt& mai inaltd,
§i care trebuia sA li se mintuie sufletele. Oricara ar fi fost valoarea
culturii nationale in Moldova §i in Tara-Romdneascd, cuvintul de
apostol al umilului Lazar Men aceasta fericia minuna, poate mi-
nunea cea mai mare din istoria noastrd contemporand, fiinda
era vorba de invierea sufletelor noastre..
A§a incit am putea numi toatd aceastA perioadd din istoria
noastrd culturald lupta pentru a reuni in idei si in limba tot
poporul romAnesc §i pentru a gäsi legdtura dintre din§ii to §i
dintre marii strdbuni, pentru a o proclama din nou, cu strdlucire,
§i, pentru a ne regenera pe aceastd cale. Pentru a se vedea im-
portanta acestei lucrdri §i ihaltimea la care se gasesc in istoria
noastrA acei cari au savir§it-o, trebuie sA spunem cA Istoria pen-
tru inceputul Rominilor" n'a avut pentru noi o mai mica insem-
ndtate decit lupta da la Podul Inalt i cd aldturi de marii Voevozi
ai timpurilor eroice i§i gäsesc locul vrednic descopteritorii
apArAtorii drepturilor noastre istorice, propovediuitorii datortilor

www.dacoromanica.ro
22 Istoria romAneti

pe care acele drepturi ni le impun. Daca cei d'intaiu ni-au pas-

trat pAmintul, de la cei din lima ni-a venit ideia.
Scriitorii de cari vom vorbi, acei cari au creat, desvoltat §i re-
presintat curentele schitate, aici, fac parte din trei generatii care
nu se asamana intre ele §i. a cdror activitate ar patea forma
fiecare o perioada din istoria literaturii rornane§ti intre anii 1688
1821.
Intaia generatie n'are represintantii sal dacit in Principate. Se
formeazA prin studii facute in Polonia, sau in Italia, la Padova. E
o generatie de oameni politici, de luptatori, cari ieau condeiul in
mini, fie pentru a izvodi o leorie, fia pentru insemna cele
saviqite de din0 sau in jurul lor. Totu0 aceVi scriitori din
intimplare nu skit numai superiori urma§ilor lor in ceia ca pH-
ve§te puterea sentimehtelor §i indltimea ideilor; ei il intrec cu
mult §.1. in fecunditate. Atunci se scriu, nu numai cdrtila mari, ci
cArti. multe. La dreptul vorbind, ace§tia, pleiada care incun-
jura pe D:mitrie Cant:. nir i pe Constantin Cantacuzino, fruntai
prin na0ere, prin rolul lor politic, prin cultura i talentul lor,
aceV'a cre'azd literatura romaneasca originald. E eel mai fru-
mos manunchiu de scriitori pe care 1-am avut pana la §coala
marilor Ardeleni.
AceastA generatie de scriitori se stinge infra 1720 i 1730. 0 a
doira se rid'od atunci. Aceasta, vorbind numai de literatura
laca, nu mai e alcatuita din boierii mari, cari, daca nu despre-
tuiesc cultura, nu se mai pricep s'o represinte cu strdlucire.
mai sint oameni mindri, entusia0i, nu mai sint fanatici ai epoci-
lor mari din trecut i prevAzatori ai viitorului: crescuti in u-
milinti, in trnpuri de decAdere fara speranta, la o coala care
distrugea idealele, inlocuindu-le prin cuno,Vinti in bund parte
inutile, la o §coald pedant& i cosmopolita, ei n'au energie, nici
avinturi. Nu cred in ei, in tara lor, in neamul lor. Trecutul
uita, sau, dac11-1 cunosc, nu scot din el nici indemnuri, nici min-
nici invAtaminte.
Sint notatorii cu rabdare ai Domniilor fanariote, pe care nu le
judecA decit dupa micile interese ale micilor lor persoane; do-
minatia strAinA prin strAini, stApinirea Turcului prin Grec, li se
pare indispensabita, naturalA, neinlaturabila. Sint foarte multi
nameni Wit Intre aceqtia, oameoi cinstii, milostivi,

www.dacoromanica.ro
 Introducere 23

durere de mima pentru patrie; dar niciun spirit in adevär dis-

tins nu se rAtdceste printre dinsii. Cel mai mare dintre ei, Ienachi
VdcArescu, un om harnic si o inteligentd vie, e un poet de sa-
lon, un gramatic de forme, un istoric LIM cAldurd, Mil senti-
ment, MCA idei care sA-1 alduzeascd, un compilator sau un urzi-
tor al faptelor zilei. Generatia aceasta produce mai toate operele
sale pAnd pe la 1780 sau 1790. In Ardeal in tot acest timp mica-
rea literard se pregAteste numai.
In sfirsit, cea de-a treia generatie se ridicA. O cresc, in Princi-
pate, dascdli strAini; credinciosi ai evangheliei de reforme a fi-
losofilor giumei, satirici copii ai lui Voltaire, visAtori arhitecti
de societati din scoala lui Rousseau, critici teoretici ai societdtilor
dupA chipul lui Montesquieu. Unii se duc in sträindtate pentru
a-si desdviirsi cultura si a se imbiba mai puternic de ideile domi-
nante. Intorsi in Ord, ei asistA la lupta dintre crestini i Turci
pentru stdpinirea terilor dundrene, ascultä chemdrile cdtre liber-
tate ale Rusilor i Nemtilor, mai ales ale Rusilor, sint adusi sä se
gindeascà la schimbdri de organisatie i dominatie, la anexdri
revolutii. Acestia, oamenii noi, simt pAnä la se.ntimentalitate,
dupd predecesorii adormiti in indiferentd; acestia ofteazA pentru
fleacuri, pe cind pdrintii /or plinseserä pentru mari i reale du-
ren; acestia adoptd i discutd idei pand la zapaceald, dupd o ge-
neratie care nici nu simtise nevoia unor notiuni superioare, cArora
säji subordoneze viata i activitatea.
Acestia vor forma partide politice, acestia VOX' inaugura direc-
tii literare, acestia vor crea.
In Ardeal, tovardsü de vristd ai oamenilor pe cari i-am des-
cris mai sus, inaugureazd era noud a nationalismului. Ei dau astfel
o dogmd diletantilor in materie de credintd, infdtiseazd un pro-
gram desorientatIlor, insufla un ideal celor rdtdciti de lumini
de nesfirsitele focuri nebune" ale constructorilor de teorii si in-
ventatorilor de societäti din Europa.
Aceste stilt Willie generale ale subiectului nostru, cadreIe luí. lar
activitatea literani pe care o narginesc i o dominä, nu e, fdra
indoiald, o activitate care sd se poatd despretui. Sint cdrti, sint
idei, sint oameni. CArtile vorbesc, ideile strdlucesc incd unele
sus de tot pe firmamentul idealelor noastre, iar oamenii intere-
seazd spiritul si miscd mima.

www.dacoromanica.ro
 CARTEA INTAIU

EPOCA LUI CANTEMIR

www.dacoromanica.ro
 CAP. I.

Influenta polond I greceasa.

Cind, in secolul al XV-lea sau al XVII-lea, o partidA boie-

reasci era nemultdmitA sau invinsä gi nemultämiti sau invingi
erau totdeauna in caleidoscopica schimbare a Domniilor, ' ea lua
drumul ixilului. Muntenii treceau in Ardeal, la Bragov mai ales,
dar gi la Sibtiu gi pind la Bistrita. Petreceau acolo intre strAinii
din orase, intre Sagi i Unguri, unii, cat mai insemnati i mai
pretuiti, la curtea magnatilor sau a principilor ani
intregi de zile, gi erau printre gi dintre aceia cari nu se
mai puteau intoarce niciodatA, cari muriau u.tati, in vre-un
ardelean, al ciror neam se instrAina pentru totdeauna acolo.
Coplii erau crescuti in Ardeal: multi copii de pribegi, cari re-
veniau in tar& cu pärintii lor sau dupl. moartea acestora. Copiii
acegtia erau V&A indoialA dati la gcoald, la gcoala uncle invAtau
oameni de cinste", precum gtim aceasta de un fiu de Tyribeag
mort in Tirol, Stefan-Vodd al lui Petra Schiopul 1 Din nenoro-
cire, informatii in aceastä privintA avem putina, i nici nu prea
putem agtepta altele. Dar e incontestabil cd trebuie sd fi fost in
Tara-RomAneascA multi boieri cArora aceastd cregtere ardeleand
li va fi dat cunogtinti superioare acelor pe care le aveau com-
patriotii gi colegii lor: intre allele, cunogtinta limbii latine.
Numai in acest fel se explicd cunogtintile neobignuit de intinse,
pe care It aveau unii dintre cronicarii munteni din secolul al XVII-
lea. Aga, Constantin CApitanul Filipescu nu gtia numai grecegte,
intrebuintind in original pe Phrantzes, copiind versdrile lui Sta-
vrinos, cintdreful lui Mihai Viteazul, ci avea idei bune despre
Viata till a fost schitatd de dottA ori de mine, in Vatra, (gi in brosura
O familie damneasca In exit, piblioteca pentru toti") i In Prefata l y.. XI
¡tin Colectiall-furmuzaki.

www.dacoromanica.ro
26 Istoria literaturii rornane. ti

istoria Ardealului, caruia-i face o parte foarte larga in compila-

tia sa, i cuno0ea faptele mari ale istoriei universale, pa care
le citeazd naiv in compilatia sa. In fine acela0 baler muntean din
a doua jurnAtate a secolului al XVII-lea trabuie sa fi tiut §i la-
tine0e sau polone0e, de vreme ce citeazd intr'un loe un
fs'oric le§Asc".
Un continuator al lui Constantin CapitanuI, Radu Logofatul Po-
pescu, fiul lui Hrizea Vistierul, a petrecut in pribegie o parte
din tinereta sa, poate copiLa."ria sa, fugind a doua oara din tara'
atunci eind räzbunarea lui Serban Cantacuzino atinse pe tatal
sal/ Hrizea, mort in chinuri. Intors poate la intronare.a lui Brin-
coveanu, el era logofatul latinesc" al acestuia la 1689, 0 din
lucrarile lui, pe care le vom analisa mai departe, el apare ca
un om cu multe i variate cuno0inti 1.
Daca nemultamitii din Tara-Romaneasca treceau peste munti,
cei din Moldova apucau in cele mai multe casuri drumul Polo-
niei. Din Polonia a venit poate Petru Rare§; §tim sigur CA din
Polonia a venit Alexandru 1...apupeanu. Familia acestuia a pas-
trat totdeauna legaturile cele mai strinse cu regatul vecin. Bog-
dan, fiul batrinului Lapupeanu, era mai mull Leah decit Mol-
dovean; placerea lui era sa steie la Hotin; ,cei mai buni prieteni
ii avea printre tinerii nobili de ipeste Nistru; ca i, inainte de
,dinsul, Despot, el i0 cauta sotie in Polonia. loan-Vodä fusase in
tinereta sa curtean al unui nobil Raton. Petru Schiopul statea
in continua. corespondenta cu Polonii, i in suita sa da Greci se
aflau multi cari statuse in Liov, cari erau sa se intoarcä acolo,
cari aveau rude in Statul vecin. OaspEtii poloni veniau das in
Moldova, §i erau foarte bine primiti. Cind Iancu Sasul voi sä fuga
prin Polonia §i fu decapitat din ordinul regalui, vdduva sa se
a§eza. in Liov, in acel Liov, strabatut continuu da negustori,
ciirau0, calatori, cureni §i ambasadori moldoveni. Aici, dupd
Poloni sau Greci, se mdritara fetele Iankulowner, precum
aicea locuia una din fatale lui Alexandru Lapu§neanu, Tofana,
a.e earii surori fusesera cele m3i multe' maritate tot in Polonia.
Cind Petru chiopul pärdsi Scaunul Moldovei, ,multi dintre
toierii lui: Stroice0ii, urmara in exilul lui german,
ci ramasera intre Le0. Cind Aron-Vocla fu chemat la Constan-

1 Cf. deocamdata Magazinut istoric, V, p. 106 0 urm,

www.dacoromanica.ro
 Influenta polonA i greceascg 27

tinopol, Petru Cazacul, fratele Tofanei, veni sd-1 inlocuiascd

din Polonia. Cind Aron dobindi din nou tronul, cairnacamul säu,
Logofätul Ureche, fugi in Polonia. Refugiatii tuturor partidelor
isi gdsiau addpostul aici, i s'ar putea cita u5or si alte nume
de emigrati dintre boierii moldoveni ai timpului.
Zamoyski facu Domn dintre pribegi pe Ieremia Movilä, care
jurd Polonilor, se sfätui cu Poonii, urrrid ordinee si instructille
ro!one i guvernd pentru stdpanul sdu Cralul Sigismund. Cind,
dupd moartea fratelui shu Simion, chestia succesiei se deschise,
MULElas, fiul acestuia, fu invins, de vdrul sdu, Constantin, fiul
lui Ieremia, si neamul lui Simion-Vodd emigra in Polonia, unde
creseurd copiii la seoli latinesti si de =de mai tärziu se in-
toarserd pe rind Gavr:1 i Moise pentru a domni, iar loan pentru
a rAtdei o viatä intreagd in Ardeal, asteptind un Scaun pe care
nu-i era dat sä-1 aibd. In Polonia trebui sa se ratragä peste pu-
fin timp i Constantin-Vodd, si dupd moartea acestaia Doamna
Elisaveta stdtu tot la ginerii säi lesi, cu ajutorul cdrora .organisd
expeditia in profitul fiului ei Alexandrut, Moise Movilä se retrase
In Polonia, precum tot in Polonia se reträsese predecesorul sdu
Miron Barnovschi, sotul unei Poione. Vasile Lupu mdritd dupä
un cneaz litvan pe Rica sa mai mare, si Mariana, sotia lui Petri-
ceicu, care träi si dupd moartea lui supt protactia regaid, pare
a fi fost tot o PoIonä 1
Relatiile acestea intre Moldova si Polonia au fost deci si mai
strinse g mai dese decit aoelea dintre Tara-Roindneascd i Ar-
deal. Multi dintre copiii boierilor i negustorilor moldoveni vor
fi intrAtat in Polonia. Din chiar putinul material ce s'a tipdrit
cdpdtäm citeva indicatii. In 1582, invatd la scoala din Liov
Constantin Vorsi, fiul lui Sima, vamesul moldovean 2, stind in
gazdA la o familie germand din oras. Inainte de 31 Ianuar 1585,
Grigore, consulul Sniatynului, primeste pentru educatie", la Lem-
berg sau chiar la Sniatyn, de la Petra Rominul din Iasi pe copi-
lul Taifan 3.
Luca Stroici, care seria bucuros poloneste, care era cetdtean
polon, care se iscälia de-o potrivd romäneste, ca cirilice, si le-
Arch. ist., III, pp. 272-3, an. 1703. Nu s'ar putea sA fie fata lui Petliceicu.
2 Iorga, Relaple comerciale cu Lembergul, I, pp. 68-9; Studii i docu-
mente, XXII, tabla; lorga, Note polone, in An. Ac, R0111. pe 1924.
a p, 83; Studii i documente, 1. c.

www.dacoromanica.ro
28 Istoria literaturii roranesti

seVe in josul documentelor pentru care dddea mArturie, Luca sau

Lupu Stroici invdtase, fär indoiald, In Polonia, pe vremea cind,
dupd restabilirea lui Alexandru LApusneanu, tatAl sdu loan,
trAddtor fArA scrupul, rAtAcia peste hotar, in Statele regelui 1
N'ar fi imposibil ca i amindoi fratii movilesti cari domnia sä
fi primit o educatie polonA: in adevdr, tatal lor, loan, si unchiul
lor, VAscan, carl servirä pe Despot, usurpatorul, trebuie sd fi
pArAsit Moldova, poate chiar pentru totdeauna, In 1563 2 Miron
Costin avea numai c-teva luni cind tatAl sAu, Hatmanul Costin,
iesi din Moldova impreunä cu protectorul sat', Moise Movilä,
nu mai revel," in tarA. El, Miran, isi fAcu toate studiile la Bar,
in Podolia 3. Inainte de dinsul, Grigore Ureche petrecuse intre
strAini multi ani din viata sa de copil si de tindr si-si formase
aid spiritul 4.
In literatura secolului al XVII-lea aceasti influentd s'a resimtit
puternic. hnpulsul la coordonarea, traducerea i amplificarea cro-
nicilor slavone ale Moldovei Il dobindi Grigore Ureche, cetind ope-
ree de is:or'e apArute in Po!onia si descoperind in e!e, o sume-
denie de lucruri care interesau Moldova. Se stie s'a sus
In volumul lucrarea lui Ure.213 nu e decit o fusiune a
vechilor letopisete mai ales cu cronica /es eascl a lui Ioach im e'ski.
Simion DascAlul, singurul adevärat compilator al lui Ureche,
a fost indemnat sd-1 amplifice pe acesta prin lectura unui nou
izvor polon, Paszkowski. In fine, in alt domeniu, in poesia reli-
gioasä, de la poetul polon Kochanowski a luat Dosoftei ideia si
forma Psaltirii sale rimate.
Miron Costin si-a dat fiii la invätäturä in Polonia 5. Unii profi-
tarä mai mult, alfii mai putin de aceastä crest ere deosebitä. Cel
mai invätat si mai capabil dintre dinsii, supt toate raporturile,
Logaatul Nicolae, a prima o educatie pur polond. Firea
samänä cu a eruditilor poloni din vremea sa; aeelasi respecf .pen-
tru cele serse, aceiasi lipsd de critica, aceiasi dorintd a in-
d;-..*

grämädi mult, fie de once calitate, ca si la modelele sale. lzvoa-

Hurmuzaki, XI. Cf. p. XLIV.
2 Ibid., pp. L-LI.
V. vol. I, la analisa cronicii lui Miron.
V. blografia lui Nestor Ureche cuprinsa in St. Ortlsanu, Cronicarii mol-
doveni din sec. al XVII-lea, Bucuresti 1899, p. 59 si min. Cf. si 1. Minea,
in Viata Romdneascd pe 1925,
V. mai jos,

www.dacoromanica.ro
 iniluenta polona ì greceaseA 29

rele de care s'a folosit in operele sale istorice au fost, iarAsi, in

majoritate polone. Din literatura poIoná contemporanA putea
fi capatat e i ideia de a alcatui din buctiti luate de la toata lumea
de la scriltorii clasici bine inteles si din consideratii banale
acea voluminoasd si putin coprinzatoare predica pa cape a nu-
mit-o Ceasornical Domnilor.
Literatura polona din secolul al XVII-lea era insa stapinita de
spiritul Renasterii, era o inflorire de toamna, in regiuni indepar-
tate, a acestai sanatos curent de inoire. Italieni ea Buonaccorsi,
bombasticul Callimachas, elevi poloni ai scolifor italiana., de cari
au fost totdeauna foarte multi, au adus in Sarmatia" gustul pen-
tru clasicitatea latino-greael pentru cea latina mai cu sama
si moda de a o imita pe cit se poate. Pana tarziu in seoolu!
al XVI-lea dureaza exodal Polonilor spre Italia si venirea Italia-
nilor, carturari si aventurieri, in Polonia. Muele Zamoyski, puter-
nicul om politic i dibaciul general, era un birbat foarte cult, care
facuse studii serioase in Italia, care improvisa versuri latine si a-
precia frumuseta operelor antioe: castelul sau polon samana cu
eleganta vila a vre unui principe italian din timpurile Renasterii.
Biograful lui Zamoyski, Heidenstein, secretariu al regelui, e si el
un humardst si imitl i el modèle antice in mntele §i une ori fru-
moasele sale opere istorice. Gorecki, Lasicki sint niste impodo-
bitori ai adevarului istoric, niste naratori retorici ca si dinsul.
Si, inainte de dinsii, insufletit de acelasi spirit scrisese., traducind,
intregind, armonisind pe latineste originale polone, emigratul
italian Alessandro Guagnini, care s'a bucurat de o mara f alma
si a avut o mara influe.nta 1.
Acc:e asi d rectii fi apartin, in sezolul urmator, Kobierzycki, Was-
senberg, autori pomposi de. biografii regale laudatoare,
toa de medalioane istorice dupa norma Renasterii; de dinsa
tin Koialowicz, lesuitul, un mare compilator, Kochowski, si el
impletitor de cununi istorice p,entru patroni, Pastorius, un lin-
gusitor de Curte, Rudawski chiar, cari toti intuneca prin ingrijita
lor latineasca de imprumut operele serse in poloneste ale lui
Jerlicz i Passek, dintre cari acesta din urma descrise si Domnia

V. vol. 1.
2 Extracte din acesta si in Archiva ist, de B. P. Hasdeu, II, p. 12 i urm.
Un fragment din Kochowski, In Hurmuzaki, XI, p. 59, No. LXXXVI.

www.dacoromanica.ro
33 Istoria fiteraturii rcmgne0

glorioasii a lui loan al Ill-lea, eroul Sobieski. Pe vremea Costi-

nior, in fine, serie frumoasele sa!ie epistole latine e:egantul Za-
luski.
Modelele erau .acestea, aceastd icoana cam panda a literaturii
italiene din epoca Renasterii, care si ea imita de departe,
a-i sPritul, corecta, de multe ori, recea literatura a Ro-
mei; i instisi literatura Latina datoria aceste defecte de rigiditate,
de stingacie imitatiei literaturii grecesti. Putea sa rarniie viatä,
independent& de idei, spontaneitate in forma dupa atitea pre-
paratii savante? i, pe de alth. parte, se putea stramuta infr'o
limba greoaie, neinzestratd cu expresiile necesare, inteo limb& care
n'avea o literaturd medieval:a, se putea striimuta singurul
marele merit al acestei literaturi de imitatie, corectitudinea, ele-
ganta formei?
Miron Costin nu presinta inca tipul perfectului savant; firea
lui vioaie de Moldovean n'a fost desfiintata de cultura straina.
Daca-1 s mtim impiedecat in desbaterea problemelor de antichitati
istorice, el scapa in curind la largul lui in povestirea eve.ni -
mentelor contemporane, in desfdsurarea natural& si colorata a
carora cl face sa se preyed& naratiunea lui Neculce. Dar fiul,
Nicolae Costin, acesta s'a transformat cu totul: a devenit omul
scolii, omul lecturilor sale, omul formulelor.
Totusi at:east& influent& ni-a fost de un nepretuit folos. Oricum
era si. ori grin cite repetdri s'ar fi auzit, era glasul armonios al
antichitatii pe care-1 auziau scolarii romini din Polonia. Scriitorii
comentati in scoli erau scriitorii antici, i povestitorii la moda,
poeti raspinditi cautau £A-si apropie spusele ale acelor mari
indepArtati maestri. De aici resultä pentru ai nostri gustul catirii,
indemnul la scris, intrevederea de orizonturi nota, setea de
adevar i presimtirea fnimosului, lucruri care nu puteau resulta
din studiarea literaturii religioase in slavoneste: literatura seaca,
moartii, de tile si de exegesä. Parasind-o pe aceasta pentru
a admira i imita pe aceialaltä, spiritul romane.se trecea de-a
dreptul din intunerec la lumina, din negura medieval& slavond
la claritatea moderna latina a Renasterii. Durerile pribegilor, su-
feritztEe invinsilor In lupte:e politice servise:1 deci la ceva pentru
urmasi; e'e li rascumparasera sufletul din nesdinta i amortealä.
Cel d'intaiu impuls catre istoriografie, genul in care a trebuit
sil se manifeste mai mult din sufletul neamului, a venit din scoala

www.dacoromanica.ro
 influenta polonl i grectaid 31

polona. Dar dup.& Costinesti Polonia decazuta, paste citva timp

indepartata de la hotarele noastre, n'a mai exercitat nicio influ-
ehta asupra noastra, nicio influent& directa, caci ideile Costi-
nilor au lucrat necurmat asupra carturarilor din generatiile ur-
mätoare. Din potriva, mult mai durabila, mult mai general& si
mai intensa a fost alta inriurire, care, a atins Tara-Romaneasca
Moldova in acelasi timp, care a amestecat binele ca a facut cu
mai inult fan &Tit inriurirea polona. Vreau sa vorbesc de in-
fluenta greaca asupra eulturii noastre in prima din perioacIple
ce am statornicit.
Cucerirea otomana a intrerupt pentru mutt& vreme desvolta-
rea culturii bizantine. Cu cdderea orasului in care se resuma
viata politic& i eivilisatia Imperiului, elenismul primi o lovitura
din cele mai grele. Invätatii se imprästiara, carfile se risipira;
gus tul de lucru peri, O amortealä de aproape un secol cuprinse
pe Greci, cari abia in a doua jumatate a secolului al XVI-lea re-
luara traditiile parasite, in acelasi timp chid influenta lor incepea
sä se siznta in Statul firnens al cuceritorilor i farnilii bogate, pu-
ternice, purt:nd frumoasa name vechi, reapäreau la suprafata, in-
tervenind i inriurind in fluctuatlile politice. Abia atunci, cu am-
bitia politic& se redeSteapta cultura lack pe cind inainte intreai,a
vtatä a Grecitor invinV se resuma in religia lor, a carii ierarhie
dadea o zadamica ilusie de persistent& a trecutului.
Gerlach, cunoscutul predicator al internuntiului german, gasi ia-
I-4i la Constantinopol manuscripte, scriitori i intriganti gre-
ce.sti. Ce'a ce ni spune el si Crusius despre marele Mihail Cantacu-
zino, mindrul capitalist si dibaciul agent palitic, despra Teodosiu
Zygomala, omul Patriarhului, ni arata a in Constantinopol se ivi-
sera din nou compilatorii literari i patronii, temeliile culturii bi-
zantine din secolul al XV-lea 1 Probabil din acelasi secol al
XVI-Iea e si interesanta jdlanie in versuri asupra pierderii Con-
stantinopolei, pe care oredactA, cu ochii asupra trecutului dispa-
rut, Hierax 2.
Cu peirea luí Mihail Cantacuzino disparu insä principele Ore-

V. St. Gerlach, Tagbuch einer in die Tiirkey 6-jdrigen Mat. keyserl.

Gesandtchafft, 1674, in fol.; Crusius, Turca-Graecia, Basel, 1584, in 4°.
2 PubBeata In Sathas, Bibl. graeca medii aevi, I, Venetia, 1872 Aii
TEW TOtípMV fkaCX612V.

www.dacoromanica.ro
32 istoria literaturii romline§ti

cilor" 5i speranta lor"1. Un altul mi se gisi sä-1

in marele rol de protector al neamului sdu 5i al culturii acestuia.
In Constantinopol nu se mai constata o viga intelectual gre-
ceascá, i niel in restul Turciei europene.
Dupa indemnul unui Domn romin, al lui Petru Schiopul,
teiu sau DoroteU da Morembasia redactl catre sfir5ilul
pt13Mov iltopixbv, care se tipari mai tärzia numai.Doamna lui Petru
era .o Greaca; fratela lui, Alexandru, tinuse pe hice unui Salva-
reso din Chios cu o Perol catolica; fiul acestuia, Mihn3a, Dom-
nul Terii-Romane5ti, era mai mult Grec decit Romin, 5i. el seria
membrilor familiei sale scrisori in aceastä limbä, care era pantru
dinsul timba materrd 2. Totdeauna familia lui Mireea Ciobanul,
tatäl lui Petru 5i Alexandru, fuse.se incunjurata i servita de
Greci, cari formará Curtea lui 5i, mai tárziu, a energicei lui vi-
duve, Chiajna. Multamita Mirce5tilor, tenle romine, cutreierate
exploatate inca din secolul al XIV-lea de negustori greci, visi-
tate de timpuriu de prelati greci, deventra addpostul iubit 5i
manos al acestui neam.
Turcii priviau cu multämire formarea in Impe.riu a un3i clase
amestecate de speculanti politici, dominati numai de interesul
lor personal, tara piren i de rau pentru trecut, fina sperante
pentru viitor, credincioase instrumente de dominatie ale Impára-
tului pigin. Erau in ~asta clasa, care dadea inaltul cler cre5tin,
Voevoz.ii principatelor, boierii acestora, oamenii de afaceri con-
stantinopolitani, bursierii Capitalei, erau Greci, dar erau
Armeni, Slavi, Romini, cari, vorbind grece5te 5i turce5te,
mai aduceau aminte de lobul unde se nas:;usera 5i de singele ce li
curgea in vine. Politice5te Turci, ei se simtiau mai ales Greci prin
c:vilisatia carda in chip natural i se robisera.
Influenta lor politica se gasia oriunde, dar li trebuia un cen-
tru pentru cultura lor eleniea.

Multa vreme nu si-1 gasira. In Venetia, unde colonia greceasca

era foarte numeroasa 5i bogará, in Venetia, unde rasIda,. ca 5ef
al Grecilor locali, un arhiepiscop de Filadelfia, a fost, incA"din

An. Ac. Rom., XVIII, p. 18 i nota 3.

!bid., p. 7 i urm. Am mai aflat, in Venetia, o scrisoare a fui Mihnea,
care s'a publicat in prefata la Studii i documente, 111.

www.dacoromanica.ro
 Influenta poton i greceascA

secolul al XVI-lea, un mic centru cultural al natiunii. Dar aceasta

n'avea si nu putea sA albä stralucirea trebuitoare.
Nu in jurul unui tron arhieuyiscopal si pe pdmint latin,
pe pamint de ortodoxie, supt aripile unui principe drept-credin-
cios, aceastä cultura putea sa se intemeteze si sa prospere. Tipa-
rind la 1622 un Catehism crestinese la Wittenberg, Grecul Zaha-
ria Gerganos din Teaki se adreseaza in prefata sa latina catre
toti patronii posibili ai elenismului, prea-puternicii regi ai Mos-
coviei i Iberiei, sfintii pa,triarhi, prea-Stralucitii Domni ai
Molciovei, Terii-Romänesti i Rusiei (sic)", etc. 1.
Nu in Iberia de sigur, la micul dinast caucasian de acolo, se
putea oplosi cultura ce emigrase din Bizant. Rusa Muscalii
adeca inspirara de timpuriu mari sperante fratilor intru
Hristos" de natie greceascä, supt raportul cultural ca si supt
cel politic. Pe cind Tarul n'avea mijloace sa se amesteee In
Orient, un staret grec, in acelasi timp profesor de filosofie si
teologie, Gherasim Blachos Cretanul, adresa lui Alexie, in 1656,
un 0'1)1/21113n Mtei. Trir) pzitXs:aq, in care-I asamana CU
Fitip al Macedoniei, 11 impodobia cu epitete laudatoare, il asigura
de recunostinta poporului grecesc si de biruinta asupra Turcilor2.
Pana la luarea Azovului irisa. de Petru-cel-Mare, pe case-I sa-
luid cu acest prilej un alt Gre.c cu un alt ep6p.eoç 3, pana atunci
sperantele acestea erau premature, si in once cas nu in sal-
bateca Moscovä se putea cauta un adäpost pentru Musele elenice
ritacitoare.
Acest adapost se putea cauta mai firege la not. E adevarat
ca Mihai Viteazul, de si servit de multi Greci, intre cari invii-
tatul Cipriot Luca, episcop de Buzati, apoi Mitropolit 4, nu mai
era pentru acest popor ce fuseserd Domnii munteni de mai ina-
inte, e adevärat eA In Moldova grecismul pieTduse mult tema
prin instalarea Movilestilor infeodati politicei si culturii polone,
dar aceastä perioada de intrerupere fu scurta. Clientii turcesti ve-

Legrand, Bibliographie hellenique du XVII-e siecle, I, Paris,1894, p.161

urm.
Erbiceanu, Cronicarii greci, pp. 146-7.
3 Opfcc:ifiog tiltot X6rg dIxoNiocctscx6; isp;
Tòv sacteßdluccov... dt& Tiro
'ACcoecmG aXwatv, .npocriti xat potporcil Tcpb; .s6v cdyrbv stxt 7tp24 Tcciwtoq To5g
cipxowmg xcci crspamoin, Gttlito5 arao; d7sEpum nóXsisov xcet 'A-rapv@v. Ibid.
Papadopulos Kerameus, Iap. Bi5X., III, p. 199 (4); IV, p. 21.
3
www.dacoromanica.ro
34 Istoria literaturii rombesti

nira de pe la 1610 inainte in Scaunele ambelor principate,. si

cel mai strAlucitor dintre dinsii, un om cu trecere la Turci, un
Doi= respectat, Radu Mihnea, era crescut la Ivirul din Atos,
ni spune un cronicar, si buna lui educatie, primita aici i la
Venetia, era o educatie curat greceascii, demna de traditiile f a-
miliei sale 1. Ramanind orfan..., a fost trimes in Italia", spune
un panegirist grec, si a fost dat acolo la scoala, invatind pe
depart carte elineascd i greceasca... Pe linga aoestea, a mai
invatat i carte si limba arabeasca, incit cei ce-1 ascultau nu ere-
deau cd e de alt neam, pentru frumuseta graiului sau. Firea4
Mouse in toate pe acesta foarte priceput, asa ca, (lac& nu s'ar
fi indeletnicit cu griijle lumesti, ci s'ar fi dat culturii literelor,
ar fi ajuns un mare filosof, pentru multa cucernicie ce o avea2.".
Acest Romin elenisat of eri pensil si locuri la Curtea si in clerul
&Au Grecilor luminati. Autorul laudei de mai sus, Matei de Po-
goniana, Mitropolit al Mirelor, venisa in Moldova prin 1599, lar
in Tara-Roma neascasupt Radu Serban i fusese pritnit bines
dindu-i-se egumenia manastirii domnesti a Deamlui. Supt Radu,
Mihnea el ramase in fruntea soborului sau i serse pentru Domn,
ca un pTinos de recunostinta, o acolutie si o cronica in _pros&
Iar supt Alexandru I1ia, succesorul lui Radu, el alcdtui o in-
tinsa cronicA versificatd, intovdräsita de sfaturi catre Doinhul
pentru care o scrisese. In fine, el o continua si supt urmasul
lui Alexandru, supt Gavrilas Movild3.
Pe atunci la Curtea munteanA se gAsia si autorul .CArtii istorice",
Ieroteiu sau Doroteiu de Monembasia, care fu ucis in miscarea lui
Lupu Mehedinteanul, la 1618 4. Cartea lui, scrisa in 1580, incepu
in sfirsit sa se tipareascd la Venetia pe timpul Domniei lui
Alexandru Coconul, fiul lui Rada Mihnea, deci inainte de 1630,
cind acesta îi pierdu Domn:a moldovemasca. Cheltuiala o purta

V. Constantin CApitanul, in Magazin, 1, pp. 280-1.

An. Ac. Rom., XXI, pp. 22-3.
3 V. si voluinul I. Pentru lucrArile sale, versuri i cdpii de evanghelii, V. Pa-
padopulos Kerameus, Ip. 116X., I, p. 257 si urm. (161); Ill, pp. 196-7 (2);
204 (6), 208-9 (10); IV, pp. 147-8 (175), 412 (435); 'hp. l'uext.oXerfix, h p.438
urm.; Lambros, °Altov apo;, p. 306.
Cronica In versuri a lui Matei, ed. Papiu, 1, p. 347: Au cAzut multi boieri,
al Monembasiei, arhiereu cinstit, cu frumoasA viatA sfintA. I-au tAiat capul,
i-au smuls vesmintele, Il aruncarA gol la pAntint, numai cu pielea...".

www.dacoromanica.ro
 InfItienta poloni i greceascd 35

Apostol Tigarit, al cdrui frate, Zotu, tinuse pe fiica lui Petri*

$chiopul. Opera se mintui de tipdrit la 1631, si in Prefatä Apostol
aducea mari laude lui Alexandru, Doran al Ungrovlahiei
Bogdaniei, al Craiovei i celelalte": Fusese crescut bine de rnic
copil". Nu stim noi citd grijd si-a dat rdposatul ac,ela
rintele tfru Domnul Radu Voevod, Domnul acela prea cuminte,
ca si te creased bine, ca pe un fiu de Domn ce esti? Nu stim
noi cum cduta pretutindeni fete cinstite, sd le aibd pentru creste-
rea ta?" Natural ed, recomandindu-se cartea pentru pldcere-
vocyclv.631 folos, nu se uita tnici persoana lui Skarlatos,puter -
nicul saegiu, socrul tindrului Domn1.
In aceiasi epocd a lui Radu-Vodd, in sfirsit, Tara-RomäneascA
si Moldova avurä cinstea de a addposti pe acel cugetátor al Bi-
sericii ortodoxe care fu Chiril Lukaris. Patriarhul de Alexandria.
predicd la Iasi si Bucuresti intre 1613 si 1615 si se intoarse in
principate la 1620 2. Iar un alt autor de Didachii, Neofit Rodia-
nul, traduce in Iasi la 1619 din clasicd in aplA Viata Sf. Sava3.
Cultura slavond mai durd Inca, dar era in decddere. O ultima
sfortare pentru a o ajuta se facu supt Matei Basarab prin
turno lui in aceastä Ihnha. Acelasi Domn i vecinul lui din
Moldova &dual atentie, de si cel de-al doilea era strAin de ori-
gine, tinerei culturi rominesti, care incoltia la umbra putredu-
lui arbore bAtrin al slavonismului 4.
Dar acesti Domni bogati, strälucitori, aproape independienti,
nu ultarA limba de culturd superioarä a Rdsäritului, limba elinä,
Grecii avurd sä se laude de purtarea Voevozilor romini cu
dîniIsi cultura Ion.
Pe vremea lor principii Terii-RomAnesti si ai Moldovei ince-
put* a fi considerati in lumea greacd, in lumea de limbd greacd.

Legrand, o c., I, p. 291. Cf. Papadopulos Kerameus, 'lap. MX., I, p. 194

urm. (111); III, p. 65 (28).
Cf. Pdpadopulos Kerameus, o. c., Ill, p. 415 (439); IV, pp. 59 (39), 237
si drm. (263). 0 scrisoare .a lui din 1620 In Arch. din Haga. Altele multe In
Bibk din Geneva. Cf. Xenopol i Erbiceanu, Serb. fcolara, p. 374; Legrand,
IV, p. 269 si urm.
5 Cf. Papadopulos Kerameus, o c. III, pp. 140 90), 235-6 (5); IV,147 (175);
Lambros, 69., p. 381.
V., asupra Inlocuirii Culturii slavone, privirile generale pe care le di A. D.
Xenopol in vol. IV din Isforia Rominilor.

www.dacoromanica.ro
36 tstoria literaturii rominesti

drept succesorii legitimi al ImpAratilor consntantinopolitarii,

gAsim pomeniti lingd Patriarhul bizantin, la load reservat din
vechime ImpAratului, in notitele unui arhiereu contempoma__1.
Supt dinsii intdiu Bucurestii i Iasii ajunserd luminile RAsdri-
tului, cae-si afta aici conducAtorii i binefacAtorii.
Vasile era, ni se spune, un om invdtat, familiarisat adinc cu
autorii vechi i noi ai Grecilor. A ajuns", strigA un visAtor
al Curtii sale, pe Impdratii mai de demult ai Bizantului, ba i-a
intrecut 2" Mai putin cult, oin simplu de tara, otean bA'-
trin, Matei iubia insi tot atit d mult invAtdturile, si stim
intre rudele nevestei sale se afla un om Cu multe cunostinti :
Udrisie NAsturel 3.
Pe vremea aceasta petrecu in principate, ajutind la alcAtui-
rea pravilelor, invAtatul grec Paisie sau in mirenie Pantelimon Li-
garidis, care fu duhovnicul, predicatorul i teologur lui Matei-
Vodd. Vasile aduna in capitala sa pe trimisii prelatilor Rdsdri-
tului pentru a-i face si lea o hotdrire in chestia inovatiilor cal-
vine in ortodoxism, si PArintii adunati la Iasi il numiau, cerin-
du-i tipArirea lucrdrilor micului sinod, singurul luptAtor pentru
BisericA" 4.
In curind terile romine produserd, cum am vAzut, un distins !uva-
tat, a cdrui reputatie se intinse Cu mult peste hotarele patriei sale,
Moldova. Nicolae Milescu, acel aventuros altor i teolog, a cArui
viatá cuprinde clemente fabuloase, pretindea cd studiile sale

Publicate In An. Ac. Rom., XX, p. 217. Cf. tot In Anale" comunicatia mea
despre Fundafille Domnilor romtni.
2 Cilidtoriile lui Macarie, trad. rom. din 1900, pp. 21-2. intila traduCeré a
fost tipAritA In Archiva lstoricd de d. B. P. Hasdeu. Cf. Papadopulos Kera-
meus, lp. Bc6k., IV, p. 373 l urm.
s Evanghelii grece§ti scrise supt el, Papadopulos Kerameus, 'Isp. B1., III,
p. 193 §i urm. (1), 223-4 (19). in 1639 moare la Curtea lui, Mitrofan, patriarh
de Alexandria (ibid., I, p. 349).
4 Legrand, o. c., IV, pp. 8 i urm., 18, 21. Cf. t. II, pp. 250, 472-3; Rev.
teoL, II, p. 202 §i urrn.; III, p. 262-3. Medicul Domnului, Scogard, un Danes,
nume0e sinodul synodastro", Hurmuzaki, IV', p.68. Cf. Xenopol, o. c. IV, p. 67
urm. V. 11 Papadopulos Kerameus. o. c., IV, p. 334. Manuscrise plAtite de
ibid., IV, pp. 40 (26), 171 (196), 338 .(365); III, p. 199 (3); I, p. 438 (480);
Lambros, o. c., pp. 217, 363. Patriarhi la el, ibid., IV, p. 145 (164); Comnen
Ipsilanti, la anul 1647. V. mal ales lorga, Vasile Lupu ca ocrotitor al Bise-
ricii Rdsdritului, In An. Ac. Rom. pe 1915.

www.dacoromanica.ro
 Influenta polonl i greceascl 37

principale le-a facut asupra limbii grecesti", in care compuse

al &l'u Enchiriclion 1 Noua cultura incepea sa-si produca roadele.
In, scoala' de la Trei Ierarhi a lui Vasile Lupu trebuie sa se fi
invatat, oricum, si ceva greceste 2.
In 1661, domnind in Moldova Istratie Dabija, un simplu boier
de tara, se dedica Domnului aeestei prea-stralucitului
principe i Domn al Moldovlahiei", un Proschinetariu al locu-
rilor sfinte ce se afla in sfintul oras Ierusalim.", de calugarul cre-
tan Arsenie Kaludis, care era profesor al scoa!ei cottuniane"
din Padova si-si Upada lucrarea in Venetia3. O scoala greceasca
exista atunci in Moldova, la Sf. Saya, si, dupa Nicolae Kera-
meus, o conducea un Teodor din Trapezunt, din cartile caruia,
mort in 1655, ni s'a pastrat un manual de filosofie 4. Supt a-
celasi Dabija, la 1664, trecu prin Moldova patriarhul Nectarie
de lerusalim, care visita manastirea Sf. Mormint, adeca Sf. Saya,
fu bine primit de toata lumea 4i trecu apoi in Tara-Romanteasca,
unde Domnul local, Grigore Ghica, fu mai pulir' ospitalier
darnic 5.

Printre cei ce s?. aratara mai curtenitori fata de sfintitul oaspe

se pomeneste Vistierul Duca, un Rumeliot sau un Albanes, gi-
nerele nevestei Domnului 6 Ar fi inceput cariera sa la o du-
gheana de abagerie, unde, de sigur, nu invata nici elinica, nici
epistimii. Totusi, fiind un om foarte ager tmul din cei mai
destepti- urzitori de intrigi din tara si secolul säu, el isi
oare care cultura i ambitiona rolul de sprijinitor al inva-
tatilor greci.
manästirea Cetatuia, linga Iai, intr'o admirabila si-
tuatie, impodobind-o i inzestrind-o din bielsug, Duca aseza
tiPografie inteinsa, o tipografie care fu cea d'intaiu pentru cärtile

V. Legrand, o. c., II, p. 248 si urm. Cf. vol. I, p. 365 si urtn.

V. si Xenopol, o. c., IV, pp. 80-2.
8 Legrand, o. c., II, p. 139; cf. si p. 356, No. 548.
An. Ac. Rom., XX, pp. 217-9. Pentru Kerameus, v. Papadopulos o. c., IV,
p. 303 (331). Cf. Sathas, Naos»... la., pp. 322-3.
11 :/) 11...%26') etn.ovi:levo; Ti¿;' exem 1b7101i2."; Legrand, o. c., II, pp.
401-7.
6 V., pentru acestea, observatiile la cronica lui Nicolae Costin.

www.dacoromanica.ro
38 1storia literaturli romAnesti

grecesti in Orient 1. Aoel eare &ido sfatul, supraveghiä instalaren

gasi de lucru tipografiei elinesti din CetÉltuia fu cel mal
minat si mai activ pe terenul cultural dintre prelatii greci ai se-
colului al kV1I-lea, marele patriarh Dosoftei de Ierusalim, de o
potrilla de iMpunator prin cunostintlle, vrista i maiestatea ce-i
era intimada in figura. Pe acesta-I putem considera ca pe cel
d'intaiu statornicitor al Renasterii grecesti in principate.
Inca la 1677, Prescurtarea de istorie sacra a lui Nectarie din
Creta, dedicata lui Antonie-Voda Roset, in care, ca Domn al
Moldovei, Grecii vedeau 'si pe luptatorul pentru neamul lor2,
apare totusi la eunoscutii tipografi fratii Glykys, la Venetia 3.
Trei ani dupa aceasta, Dosoftei funda cu banii säi tipografia
greceascii din Cetätuia. Tot acest prelat zelos da.du Rominului"
Mitrofan ieromonahul sese sute de lei pentru a ampara litera
noua si-i incredinta spre tiparire manuscriptul lui Nectarie de
Ierusalim despre suprematia Papel" 4.
. Aceastá carte deschise seria tipariturilor grecesti din Moldova;

ea apartt la 1682, cu o prefatil de laude catre Duca 5.

Mitrofan vorbeste inteuna din prefetele sale de multele oste-
neu i departatela calatorii ce trebuise sa faca pentru In-
väta mestesugul, mestesugul acesta al tipografiei meale, care,
den tinereatele meale, multe locuri umblind i cu multa ostenealii
cistigindu-1" 6.
Daca nu stim nimic amänuntit despre anii de ucenicie, ca-
riera lui ulterioara i-o putem urmári bine in operele lui. Mär-,
genindu-ne deocamdista la rolull de raspinditor al culturil
lenice, dupa ce se tipari cartea lui Nectarie, i se trime-se, im-
preunä cu hirtia trebuitoare, opera arhiepiscopului Simion de Tesa-

Cf. aprecierea lui Nointel. in La perpétuité de la by de l'Église eatho-

Iique touchant l'Eucharistie, Paris, Savreux, 1674, 111,4', pp. 490-2 :'Nu
existà o tipografie greceascA la Constantinopol. Cele ce s'ar putea gAsi in Tara-
Romlneascl fi Moldova nu sint destul de corecte. Ar fi periculos sA se caute
in Moscovia." Citat dupl. Legrand, o. c., II, p. 206.
2 Kat 8:6TL, chg eeptatipm =Long MoX8o6Àaxta;, as66p.svot as a nivtaG xal
Onipliaxov Tog litvon tOV `Pco[taton.
Legrand, o. c., 11, pp. 337-8; Rev. teol., 111, p. 247-8. Cf. Papadopulos
Kerameus, Isp. Bt6X., I, p. 254 (157); IV, p. 237 (262).
4 Cf. Papadopulos Kerameus, 'Isp. Bta., p. 304; Hl, p. 271.
5 Legrand, I. c., pp. 401-2.
6 Prefata la Octoihul din 7208,

www.dacoromanica.ro
 Influenta po1on i greceascA 39

lonic, Contra eresurilor". Ea fu publicati de Mitrofan in 0c,

tombre 1683, cu chetuiala lui Duca-Voddi, care primi, in schimb,
o nowl lana din partea patriarhului de Ierusalim.
Pe timpul eind Duca 1i fui rolul de patron al culturii elenice,
pe timpul cind punea pe fiul ski mai mare sä urmeze lectiile
lui loan Papa Comnen, lui Spandonidi, calugarului Agala, adu§i
Janume pentru aceasta in Moldova 2, succesorul lui in Tara-
RomAneascA, erban-Voda, care purta frumosul, impArAtescul nu-
me grec al Cantacuzinilor, nu renuntà." la lupta pe acest teren.
In prefata Acolutiet martirilor Sirghie I Bazt, tiparitä de ace-
/agi Mitrofan, la 14i, in 1685, se vorbege Lluditor $1 de Dom-
nul muntean, coboritor al vechilor ImpArati incununati de Dum-
nezeu" 3. loan Cariofil, Logofdtul Patriarhiei, il visiteaza la 1679
'nca" 4, iar in 1681-2 patriarhul constantinopolitan, DioRisie Se-
roglanul, venit pentru a impäca pe cei doi Domni vecini
Un fost episcop de Lacedemona era gAzduit la dinsul in 1680G,
iar, la 1682, Mitropolitul Ungrovlahiel era incunjurat de epis-
copul fost de Sofia Auxentie, de Ghenadie de Silistra i de
Gherman de Nissa, care stAtu mult timp in tara §i. aduse ser-
vicii Merare 7. Ni se spune cA Serhan a tipArit, chiar la Buen-
resti, unde acum lucra tipografia, o editie a Istoriei Evreicei
Marcada", roman ce se petrece in Tara-Romaneasca 5.. Noul Tes-
tament, imprimat de fratii Glykys, la Venetia, ji este dedicat, i in
Legrand, o. c., II, pp. 414-6. Corectura o Mal loan Molibdos din Heraclea
sau Perint, notariu al Mari Biserici din Constantinopol. Acesta era altul de-
cit loan Cariofil, Marele-LogofAt al Bisericii, ale cArui Efemeride au fost pu-
blicate la Atena In 1890 de Pericle Gh. Zerlenti i traduse in romAneste, in
parte, de C. Erbiceanu, In 1892. loan scrise s't epigrama" de rigoare cAtre
Domn. Cf. Daponte, in Cron. greci, p. 37; Papadopulos Kerameus, B:6X.,
IV, p. 400.
2 V. Dim. Cantemir,Descr. Moldaviae, p. 154; 1st. imp. otoman, I, p. 135,

nota 11, i scrisoarea greacA a lui Constantin, cu data de 1697, cAtre Alexan-
dru Mavrocordat Exaporitul ; Erbiceanu, Cron. greci, p. 165 si iirm.
3 'A1%610100; Te,» viXca. OsocniTunov PceatXiori ; Legrand, o. C., II, pp. 425-6.
Efemeridele, trad. Erbiceanu, p. 12.
5 ¡bid., pp. 15-6.
Popea, Mitropolia romtnä, p. 8; Condica sfintd, pp. 55-6. Unul de Adria-
nopol c. 1682 (Papadopulos-Karameus, o. c., 1, p. 352).
- 7 Cf. Popea 1. c., p. 10; Condica Sf., p. 59 si Prefata Bibliei din 1688 cu
Del Chiaro, Revoluzioni della Valachia, ed. 1, p. 43.
Legrand, o. c.; II, pp. 246-7: Cf. reeditarea in Studii i documente, XXI,
p. 95 si urm.

www.dacoromanica.ro
40 Istoria literaturii romlinesti

precuvintare se lace elogiul mladitei irnperiale, binefacatorului

Grecilor, gloriei Bizantului" 1

Domnul insusi stia greceste, i probabil de mina lui sint scrise

epistolele, ce ni s'au pastrat, catre Hrisant Notara, nepotul
patriarhului Dosoftei 2. Ina din 1684 se gdsia la Curtea sa
viitorul mare dascal grec din Bucuresti Sebastos Kymenites, din
Trapezunt, proDabil ca preceptor al beizadelei Gheorghe 3. Ieremia
Cacavela, de care vom vorbi indatd, traduse pentru Vodd o istorie
a asediului Vienei4. Simtindu-se unul din sefii politici ai greci-
ispitit de visuri imperiale, il vedem intervenind in darave-
rele ortodocsilor cu latinii la Sf. Mormint 5, precum in Ardeal el
lua cu energie apararea pravoslaviei prigonite in persoana
tropolitului Saya 6.
Cdrturari earl posedau desdvirsit limba greeeascd, elenisti ca
Mileseu din Moldova se formasera si in Tara-Romaneasca. Asa,
fratele Domnului, Constantin Stolnicul, care profitase de fru-
moasa biblioteca greacd a tatalui salt'? si Meuse studii inalte la
Padova, noua Mead a natiunii grecesti, e timpul nenoroei-
rilor politice ale familiei sale. Asa Serban logofatul Greceann
fratele sau Radu, cari tradusera, totdeauna impreund, Biblia de
la 1688, o minunatil carte supt toate raporturile, MArgaritarele
din 1691, Pravoslavnica mdrturisire a lui Petru Movild8, tipdrita
tot la 1691, in BuzAu, i probabil i Aptostolul din 1704, al ca.
rui manuscript data fuel din zilele lui erban" 9. Sa pomenim,
Ibid., pp. 439-43.
2 Legrand,..gpistolaire grec, Paris, 1888, pp. 2-4. Scrisorile le-am reprodus in
Hurmuzaki, XV.
8 Legrand, o. c., pp. 1-2.
Papadopulos Kerameus, Isp. 136X., IV, p. 35 (21). S'a tiplirit de F. A.
Marshall (The siega of Vienna) in 1925.
5 An. Ac. Rom., XXI, pp. 296-9.
6 Popea, I. c., p. 28.
7 Despre aceastA bibliotecli vorbeste Del Chiaro, o. e., p.124. Ni s'au plistrat
unele clirti dintr'insa. V. An. Ac. Rom., XX, p. 239.
Mai sintu Inca pre miini-ne acum de sà mai scot de pre greceste rumli-
neaste Mlirturiia Pravoslavnicl, ce-i zicu, de Nectarie al lerusalimului patriarhu
fAcutA, i altele, care cu dumnezeescul ajutoriu nevoim a le isprAvi." Prefata
Märgaritarelor.
Prefata la aceasta carte. La toate ajutase cu sfatul, talmdcind greutatile
mal marl, Constantin Cantacuzino. V. mal departe.

www.dacoromanica.ro
 Influenia polond i greceascd 41

pentru a termina aceastd enumeratie, i traducerea, citará de

Cantemir, a cronicii oficiale a terii in greoeste, fdcutd tot de
erban Logofdtul 1, Evanghelia greco-romind din 1693, pe care
o impodobesc versuri si o préfald de aceSt 5erban:In fine, n'ar tre-
bui uitati, in aceastd lisa de carturari, doi Cantacuzini incd: unul
lordachi, care traduse, din greceste, Evanghelia din 1682 2, 0. ce-
lalt!un nepot de frate al acestuia, $erban, fiul lui DrAghici, care
cheltui pentru Liturghia din 1702, aptirutä la Buzdu, si la caie
adause o Prefatd plind de cuvinte noud, luate din greceste si la-
ca Providentie", pelag", suctesive" 3 (sic).
tineste,
Suecesorii lui Duca in tronul Moldovei de la 1683 inainte
navurd niel gusturile alese ale acestuia, nici timpul trebui-
tor pentru a sustinea ca folos o miscare de culturd. Cel ce domni
mai mult fu Constantin Cantemir, care nu invAtd niciodatd sa
serie mai mult decit numele sdu. Acest vechiu soldat insd, canija
i se arunca in obraz de invätatii timpului lipsa lui de invd-
talurd, nu despretuia cunostintile pe care el n'avuse prilejul sd le
capete. Fiii lui primird o deosebitä crestere, prin Ieremia Caca-
vela, un doctor cretan 4, si rodul acestei educatii fu neobisnuita
invAtäturd a beizadelei Dimitrie, un fenomen pentru Orientul
din secolul al XVIII-lea. Ed'ucatia aceasta fu, bine irteles, gre-
ceascd mai ales, si in amindoud limbEle, a terii si. a iscolii
'malle, publica eruditul principe Divanal sdu, pe care-1 cita f ata
de Europeni mai bucuros sub titlul elinesc 5.
Tipografia lui Mitrofan, pt care meritele sale II ridicard la e-
piscopia de Hui i pdcatele sale politice IL silird sA pardseaseä
tara dupd 1686 6, nu-si incetA activitatea supt incultul patron
de cu/turd. Fireste cA Vodd nu stia un cuvint greeete, dar el se
tinu i aici de traditia predeoesorului sdu. De altfel grecismul
apucase a prinde räddcini adinci pe vremea lui: in biserica Curtii,
V., pentru toate acestea, mal departe, la capitolele respective i 1. Minea, in
Cercetiíri istorice, I, cronica.
2 Dar d. Gaster susiine cd ediiia aceasta este ganz Ahnlich" celei din
1648 (p. 269), i in acest cas firqte nu i-ar rdminea lui Iordachi decit meritul
de a fi plAtit pentru ediiia cea noud.
E tipdrita In Gaster, Crestomatie, I, p. 343 .51 urm.
El traduse Vieille Papilor, de Platina ; An. Ac. Rom., XX, p. 212 i urm.;
Rev., teol., 111, pp. 268-9, 404; Papadopulos Kerameus, o. c., IV, p. 415 (440).
Cf. Bis. ort., XIII, p. 152 i urm. Szab6, R. k. könyvtár, 11, p. 396.
5 V. mal departe.
° Melhisedec," Cronica Hufilor, 1, p. 145.

www.dacoromanica.ro
42 Istoria literaturii romAne§ti

chid Domnul era de fat& se cinta romAneste la strana din

dreapta, dar la cea din stinga grecestel. Si din Moldova patriar-
hii, din ce in ce mai despoiati de veniturile lor, îi fAcused o
residentA obisnuitA, i trei dintre dîn.ii de toti erau patru! se
afiau la Iasi, cind cu moartea lui Constantin Cantemir 2.
In 1697, se tipAri deci, tot la Iasi, tradusi din greeeste in ro-
mineste, Tilealrea Liturghiei, in tipernita domneasd" i supt
supravegherea cumnatului lui VodA, Lupu Bogdan, care serse
interesantA prefatA eätre iubitorul de carte Voevod 3. Tradu-
cAtorul era Cacavela, care scrise si prefata Divanului, redactat
de domnescul sAu elev si care fäcu i corecturile pentru singura
parte numai in elineste tipAritA in Iai supt Antioh Cantemir,
T6tioc â.yeurir xsvrei. Xx-c;.vouc4.Acest r6p,oc era una din operele lui Do-
softei de Ierusalim, care trAia Ind i urmAria cu aceiasi iubire
riVnA desvoltarea civilisatiei Orientului, in singura formä ce i
se pdrea posibilä: cea greceasea5.
Dar scoala nu mai exista in Moldova, afar& poate de scoale
romaneaseli, dad era ulteeva decit un profesor particular acel
diac PAtraseu dasctilul", pe care-I gAsim supt un document al
lui Constantin Cantemir 6. DascAlia" lui Cacavela aceasta o
stim cu sigurantA era o dAscAlie de Curte. Necontestat era
civilisatie greed* in Moldova la sfirsitul secolului al XVII-lea,
dar putini profitau de dinsa. Cu toatd tipAritura, pentru folosul
intregului Räsärit, a voluminoaselor tratate teologice grecesti,
tara dminea Inca. aspd. Erau epoiscopi cari nu .stiau carte 7,
,iar pe boierii mari ji ridicau une ori pe sus, beti, de la masa
Domnuluis. Educatia slavonA va fi persistat deci inca un timp,
chiar in familiile nobililor, acea educatie care incepea prin in-
vAtarea pe de rost a Orologhiului, Octoihului, Psaltirii, urma
D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 93.
2 V. mai departe.
8 Cartea a fost descrisl §i de episcopul Melhisedec, in Biblioteca de la
Miclaufani, Rev. p. ist., arch. fi fil., III, pp. 150-1.
4 Un mare in folio. Despre el vorbe0e, afarA de Legrand §*i de Bibliografia
romhui a d-lor Bianu §*i Hodo, Erbiceanu, in Cron. greci, p. VI, nota 1. Alte
c5rti grece0 din Moldova, in Bibl. rom., I, pp. 337-9.
Cf. si Erbiceanu, Cr. greci, p. 103.
V. A. UrechiA, Despre Slobozii, in An. Ac. Rom., IX, p. 157.
7 Rude's spune Dim. Cantemir, in Descr. Moldaviae.
Mid., p. 96.

www.dacoromanica.ro
 Influenta poIon i greceascA 43

cu tilcul Evangheliei, Apostolului i Pentateuhului, rare ori

cu a Paliei sau Vechiului Testament §i. se opria aici, pentru
bdieji. ca §i. pentru fete 1
DacA ar fi domnit mai mult Dimitrie Cantemir, un adinc cu-
noscAtor al limbii greceVi §i un iubitor al cultual eline, care
pusese sA i se invete fiii de cAtre Corciriotul Anastasiu Kon-
doides 2, unul dintre cei mai buni elevi ai colli, ai unicei
inane grece§ti: cea din Fanar, dacA nenorocul n'ar fi Wat
scurt toate marile lui visuri de /stApinire luminatA i indepen-
dentA, supt aripile vulturilor Tarului, Moldova ar fi strAlucit
de o puternicA mipare culturalä in limba ce domina desvoltarea
intelectual a RAsAritului. Fratele lui Dimitrie, Antioh, care nu
prinse niciodal un mare gust pentru carte, nu lucrà in
aceastA directie nici cit simplul sAu tal, dar i el dadu crq-
tarea copiilor sAi in mina unui Grec, alugärul Azarie Tzigala
sau Cigala, din Santorin, care serse i o gramaticA greceascd
pentru e:evul sAu, principele 'loan 3.
Dar cel mai mare sprijin trebuia sA-1 afle elenismul inviat,
statornicit in jurul supremei puteri politice a Grecilor" din
ImpArAjle, Domnia principatelor, pe lingd Constantin Brin-
coveanu, cAruia cu drept i s'ar putea da titlul de luminAtor al
neamurilor RAsAritului.
Logoltul Constantin era fiul Stancei Cantacuaino, i ceva
din tradijiile de familie ale Cantacuzinegilor trecuse deci asupra
lui, care in intdiele timpuri si-ar fi luat §i titlul acesta, pe 'fuga'
ce! de 'Basarab, ce-i revehia mai pujin 4. De §i n'a fost ceia ce
se oate numi un om invAlat, el Via greceVe bine §i avea
multA dragoste pentru cärtile care-i s'Aviau numele, pentru in-
vAlajii cari-i adresau prefeje §i epigrame", pentru cultura
care aducea tuturor folos, lar lui §i. reputajie. Biblia
lui Serban-VodA incepu a se tipdri supt acesta in Novembre
1 Ibid., p. 153. Dimitrie Cantemir dá i explicatia acettei cresteri stiintifice"
in slavoneste: cum aliae scientiae tradi non possent".
Apoi Anastasiu Condoidi, nAscut In Corcira, a fost dascAl al copiilor miel";
1st. imp. otoman, I, p. 135, nota 11. In Rusia a ajuns episcop. V. Procès-
verbaux des seances de l'Académie inzpériale des sciences, 1, Petersburg,
1897, pp. 172, 730.
Cariofil, p. 6. Cf., pentru el, si Serb. col. de Xenopol i Erbiceanu, pp.
407-8; Papailopulos Kerameus,.*Isp; IV, p.-431.
V. mai departe.

www.dacoromanica.ro
44 lstoria literaturii romane0

1687, dar ea se termind numai dupd un an, si, inainte de a fi

rdspinditd, Domnul care o comandase muri. In titlu se po-
meneste prin urmare noul principe, fdcindu-i-se partea in tra-
ducerea j publicarea lucrara : Cu indemnarea dumnealui Cos-
tandin Brincoveanului, Marele-Logofät, nepot de Lord al Md-
riei Sale; carele dupd prestdvirea acestui mai sus pomenit
Domn putearnicul Du,mneziu, den aleagerea a toatei Tard-Ru-
mAnesti, pre Dumnealui 1-au coronat cu Domniia si stdpinirea
a toatd tara Ungro-Vlahiei, si intru zilele Mdriei Sale s'au
virsit acest dumnezdesc lucru"
Domnia lui fu foarte lungd i foarte prospera; Mil a des-
poia prea mult tara, el izbuti a-si face o avere ne.mirgetnitd
stiu s'o intrebuinteze bine, pentru mai marea glorie a neamului
si a numelui sdu2. FAcu tipografie pentru toate limbile, orientale,
cherna' invAtati de pretutindeni, rdspindi Cu ddrnicie, cu o im-
päräteascd ddrnicie, pensii i ajntoare.
De sigur CA luminatul Voevod al Terii-Romdnesti nu uitä cul-
tura nationald in preocupatiile sale. Cu slavona se mintuise
acuma, si numai amintirea trecutului i nevoia da a se gdsi tal-
racitori pentru documente:e t'amasa din acel trecut fäceau pe
Domn sA pdstrez3 pe dascAlul de slovenie; intre tipdriturile lui
Brincoveanu intilnim de aceia o singurd carte slavonA, o gra:
maticA". Secretariul romdnen, logofdtul de ruminia al lui Brin-
coveanu, Constantin Strimbeanu, era un om Cu carte; ..escela
in literatura", ni se spune un raport german din Oltenia, unde

Avem un Xo/Eaptov 17xtop.taattxbv catre el de Hrisant Notara (Papadopulos

Kerameus, o. C, IV, p. 395). Pentrti casa lui cea nota facu versuri un loanichle
Hagiul (ibid., p. 402). Catre el se adreseazA l Gherasim Palada (Papadopulos
Kerameus, o. c., I, p. 441; Cron. greci, pp. 99-101). Prin 1692, el tipare§te o
opera a lui Samuil Capasuli (Papadopulos, 1, pp. 440-1). leroteiu Sidis scrie in
1705 o epigrama" din ordinul lui (ibid., I, p. 435, no. 468). Afenduli, capuche-
haiaua lui la Bender, ii dedica o lucrare istorica de care vom mai vorbi.
2 Si Daponte sustine ca veniturile mari ale Domnului proveniau din averea
lui proprie; Erbiceanu, Cron. greci, pp. 172-3. 11 vedem pe Brincoveanu
nindu-se catre vecinii sai pentru darile pe care Turcii II silesc sa le pule. An.
Ac. Rom., XXI, pp. 250, 253.
3 Un exemplar la Bibl. Ac. Rom. Cf. Bibliogr., p. 351. Pentru gramatica
slavona a lui Maxim, ti:di-1M la Moscova, din care cu greu se mai gasiau exem-
piare §i care servia dascalilor romini din secolul al XV1f-lea, v. D. Cantemir,
Descriptio Moldaviae, p. 153.

www.dacoromanica.ro
 influenta polora i greceascl 45

trdia supt stdpinirea Nemtilor, la 1731 incd 1 Pentru a avea

buni logofeti, buni caligrafi i rävasele lui Brincoveanu
ale boiertor si 2 sint modele de scripturä frumoasd, de cali-
grafie si de ortografie, pentru a avea preoti destoinici si
cärturari, trebula reformatd vechea scoald de mdridstire de la
Sf. Saya. Il veciam pe Brincoveanu ocupindu-se de dinsa la
1-iu Septembre 1707 3, si inscriptia din 20 Lillie 1709 comemoreazd
sfirsitul lucrdrii de intregire i reparatie, supt supravegherea
boierului Radu Dudescu si pe timpul egumeniei lui Daniil Ara-
pul. De acolo afldm cd Vodd Meuse. i alte case si tocmele, ca
sd fie sco,ald de invAtat carte, intru pomenirea vecinicd a
neamului sail" 4.
Principe al Imperiului, corespondent al Impdratului crestin,
informator al generalilor acestuia din Ardeal, Brincoveanu nu
despretuia nici cultura occidentald, latinA. .Europaii" avea
multi la Curtea lui: toti erau foarte bine ingrijiti, i nimeni n'a
pArdsit Tara-Romdneascd decit cu pdreri de räu. Medicul lui,
primul medic sau protomedicul, fu intdiu Italianul lacob Pylarino,
care se insurd in tara si al cdrui nume ni este cunoscut
prin opuscule stiintif ice 5. Inca in 1704 baitul recomandA lui
Vodd pe acest supus venetian 6. In 1708, cind Pylarino ajunsese
consul venetian la Smirna7, acest loc era ocupat de alt Frinc,
Bartolomeiu Ferrati, care purta titlul de conte8.
Un cdrátor care a vgaut Muntenia supt Nicolae Mavrocordat,
gdsi :incd aici pe Bartolomeiu si ni-I descrie Imbrdcat in lunga
lui bland polond, incins cu o cingdtoare pestrità de mdtasa,
purtind ciubote mici polone, roU, galbene sau negre, cu pot-

Der Constantinus Strimbanus gedunkhet ein bescheidener Mann zu seyn;

redet zwar nicht besonders viel; ware aber bey Ftirsten Constantino Branco-
vano wallachischer Secretarius, and will man dasz er in der Literatur excellire.
Hurmuzaki, VI, pp. 307, 322, 427, 501-2, 505-7. Pentru grAmAticul Panaiot, v.
Urechil, 1st. Romtnitor, 1, p. 836, n. 2; Rev. feo!., III, pp. 372, 382.
2 Unul, al Domnului, i la Bibl. Ac. Rom., VII/12. E adresat la 1709, 21 Iu-
nie, lui Bartes Sauter, judetul Brasovului.
3 UrechiA, 1st. coalelor, I, p. 12.
4 P. Poenaru, Gheorghe Lazár, In An. Ac. Rom., ser. I, IV, pp. 124-5.
5 V. mai departe, si Eug. Schuyler, Peter the Great, Londra, 1884, I, p. 238.
° Hurmuzaki, IX p. 404, No. 548.
7 Bis. ort., XV, pp. 903-4. Cf. Legrand, II, p. 474; Sathas, N. pp. 428-30.
8 Acta Slavoram maridionalium, XVIII, p. 330.

www.dacoromanica.ro
46 Istoria literaturii romAnesti

coave, i incununind acest costum cu o perticA si o pAlArie nem-

teased* impOdobitA cu un galon de aur 1. Ferrati era un om bo-
gat: el avea mosii In Ardeal 2, i stApinuL s'Au, ii daft., in Moldova.,
mosia Cotofdnestl sau banii trebuitori ca s'o cumpere. Dupd
moartea bdtrinului conte, fiul ski rAmase in principate pAnd
la 1769, si vedem reclamindu-se mosia la 1790 da Elisabeta, fiica
acestui al doilea Ferrati i sotia lui Anton Horvath de Zsakod3,
Ferrati era un om invAtat i in afard de meseria sa, si el co-
munia -eruditului ungur Timon unele lAmuriri archeologice rE
lative la tulle unde se gtisia 4. El era intrebuintat si pen-
tru corespondenta politicd a Imperialilor, cArora li dd §tiri in 1715,
din Bucuresti5, dupd ce povestise, intr'o formil vie si inte-
resantd, cAderea lui Brincoveanti, in anul precedent 6.
Del Chiaro spune cd a cunoscut la Bucuresti pe chirurgul sas,
catolic, .Stefan Sisti" 7, i in adevAr acest personagiu, care
se numia Sixtus, se intimpind la 17008. Secretariul latin al Dom-
nului era un Nicolae Folos de Wolff, .din Polonia, care-si mdritA
fata cu un Fieschi.8 i se asezd in Chntpulung10. Un alt secre-
tariu pentru limbile Europei era Del Chiaro, cara servi §i pe $te-
fan Cantacuzino si chiar, citva timp, pe Nicolae Mavrocordat;
sfdtosul i bunul Del Chiaro, care inveselia pe boieri prin ro-

1 Begebenhéiten, pp. 239-40.

Ibid.
' Hurmuzaki, 1X2, pp. 191-2, No. 251 si IX 1 pp. 6,,8-9: inscriptiile bisericii
catolice din Tirgoviste; Arch istoricii, P, p. ,50.
4 Timon, Imago Novae Hungariae ; Viena, 1754; in 80: Additamentum ad
imagines antiquae et novae Hurigariae, p. 28.
5 Hurmuzaki, VI, p. 147, No. 73.
6 Succinta relazione dell'accidente sinistro ocorso al principe di Vallac-
chia Costantino Bassaraba di Brankovan nel di 4 Aprile 1714 in Buku-
resto ; in Hurmuzaki, IX', pp. 533-4. E aceiasi cu povestirea latinA tipAritA in
An. Ac. Rom., XXI, pp. 29-31. CA apartine Ini Ferrati, se vede din raportut
acestuia cAtre baronul de Tige, din 11 April 1714, tipArit In Hurmuzaki, I. c.,
p. 535. No. DCLXXXI.
7 Pp. 18-9.
8 Hurmuzaki, IX', p. 610, No. DtCXXX1V.
° Ibid., pp. 608-9. Brfncoveanul fl 1uase de la predecesorul su Serban-
VodA. Cred cA Andrei" e o gresall pentru Nicolae".
I° V. forga, Studii si Documente, 1, tabla.

www.dacoromanica.ro
 Influenta polona i greceasca 47

srata neob4nuita a figurii luf, ce-I Meuse a fi poreclit Curcanull-.

Lipsia numai o §coala de latinie", profesorii da aceasta
profesorii particulari, fiind curuti refugiati din Ungaria 2 0,
de buna sat* calugarii cdrora li era incredinfat cultul catolic
In principate 3.
Voda se interesa de politica, pentru dinsul i pentru Turci,
carom li transmitea 4tirile din avvisi", cum credea el mai bine.
Nu numai ca trebuie sa fi avut o coresppondentä In Ardeal, linde
observa pentru dinsul Ap-ostol Mano, un Grec cult 4, nu numai
ea primia din Moscova rapoartele lui David Corbea Ceaupi,
representa,ntul salt secret acolo, dar el trebiale sa fi avut oa,
menii sAi la Viena, i mai ales la Venetia. Il vedem puind sa i
se traduca imediat in greceste Prognosticul Muscalilor de Acxtel-
meier, aparut la Augsburg In 1698 i dind lui loan Romanul
sarcina de a-i talmaci in romane4te prognostice de pe calen-
darele frince§ti" din 1695 i insqi aceste calendare, foletole
novele" foglietti novelli dintre anii 1693 O. 1703 6
El icorespuntlea in Italia ca invatatul grec Nicolae Comnen
Papadopulo eran, cum se vede, din bielpg Comneni printre
Grecii timpului de la dinsul primia el vegi romane7.
Cele mai multe Viri, afar& de corespondenta oficiala, le va fi
avut ins& de la... lucrul pare curiosde la bursierii säi. Sathass
1 El era furios de aceastA poreclA 0 se plinse In Divanul lui Stefan-VodA,
cerind oprirea Injuriosului calificativ. Aceasta se fAcu, dar prigonitorii Italianului
imitarl atunci neannoniosul cIntec al acestei zburAtoare. V. Sulzer, partea is-
toricA, copie In manuscrisele Academiei Romine. ,,Revolutiile Valachiei" ale lui
Del Chiaro apArurA, cum se tie, la Venetia In 1718. Anuntul aparitiei apro-
piate a cArtii a fost gAsit de I. Bianu i tipArit In Archiva soc.st. i ¡iterare
din Jai, 11, p. 448. Cf. 0 Atanase Comnen Ipsilanti, la a. 1722.
2 pedagoghi eretici di razioni ungheri, e per lo piu ribelli rifugiati
nella Valachia, ove si procacciano il vitto con insegnar la lingua latina a quella
nobile gioventa". Del Chiaro, p. 93.
2 Ca martur intr'un act din 12 lanuar 1693, redactat la Galati, figureazA,pe
lingtt un vamq, un egumen 0 un grImAtic, 0 Ego pater 1oseph Sonantii,
missionarius apostolicus utriusque Valachiae ". Bibl. Ac. Rom. I11/242.
V. deocamdatA Bis. ort., XV, pp. 422-4.
3 An. Ac. Rom XX, pp. 221-2. Data de 1638, pe care o poartA titlul tradu-
cerii, e gre0tA, de oare ce e vorba In carte de Tarul Petru:
Clteval au fost pAstrate, l Odobescu le-a descris In Revista Ronitnd, 1,
p. 657 0 urm.
Hurmuzakl, IX pp. 366-7, No. 522; Bis. ort., XV, p. 674 0 urm.
a NaosXXImxt cpcXoXo^ficc, pp. 458-9. Cf. 0 Papadopol-Calimah, In An.Ac. Rom.,
sectia ist XVIII, pp. 145-6; Bis. ort., XV, pp. 903-4.

www.dacoromanica.ro
 Istoria literaturil rornAnesti

nurnärä printre acesti bursieri la Padova pa medicul Gheorghe

Hypomenas, pe. Anton Stratigos si pa Paladia Damian. Pe de altd
parte, si Del Chiaro citeazd pe Gheorghe, de loe din Trapezunt-
acesta se ingrijia si da deposite!e bdnesti ale lui Brincoveanu la
Venetia,, care merse, cu band Domnului, sd invete medicina la
Anton Vallisnieri, in Padova 1. Q scrisoare a Pape,i, in fine, po-
meneste pe un consohrinus al Domnului, care se afla ila Roma, pro-
babil pentru studii 2. Dacd Brincoveanu isi mai aducea aminte de
cultura slavortd, clacd sprijinia puternic cultura notdi In limba
terii, dud' nu era sträin de cultura Europa, acea cultura' care
i se pArea mai vrednicd de protectia sa, era cea elineascä, care
trebuia sti-i proclame cu cinste numele in Orientul grecisat.

Mai mult chiar decit Constantinopolul, Tara-Romäneasca era

atunci centrul ortodoxismului, residenta sigurd i iubità a pre-
latilor ce stäteau in fruntea lui. Cu ceremonWe pompoase ale
Bizantului crestin, Constantin Brincoveanu, alesul tern. si am
väzut cd el se mindria cu aceastä origine a Domniei sale,fu
sfintit de un patriarh de Constantinopole, Dionisie, care stAtu
multà vreme in lard i muri in Bucuresti, anda i se odihnesc
oasele 3. Dosoftei din lerusalim avu, ca si mai inainte, rolul de
supraveghetor al credintii, de organisator al silintilor pentru
cultura', de sfetnic ascultat in cele religioase. Dupa T6p.oç xlvrca-
Xalt:, tipArit in Jai, la 1692-4, apdru in Bucuresti T6(.1.oç
In 1705; aoeasta din urmä o minunatä editie a lui Antim Ivi-
reanul, vrednicä de cele mai vechi si mai vestite ateliere ale
Apusului, cu chipul Patriarhului, versuri ale scolarilor Acade-
miei grecesti din Bucuresti"4 cAtre Domnul, binefAcAtorul lor.
Se pregAtise pentru tipar si ultima opera a lui Dosoftei, Istoria
patriarhilor din lerusalim", dar aceastA enormä lucrare nu
apAru, intemasiv in folio, tot atit de frumoo ca i publicatia
din 1705, decit la 1715, supt Domnia lui Stefan CantacUzino 5.

1 P. 191. Am dat din aceastl carte o editie nou6, In 1914.

2 Hurmuzaki, IX pp. 366-7, No. 522.
V. §i Lambroa, 1. c., p. 220.
4 Of dv BouxoupsatCy OtiyXpOACtXrCt; CLÙOEVTL1* xtc cpcctrrml. Cf.
Rev. teol., 111, p. 401.
Cf. Papadopulos Kerameus, o. c., I, p. 329 si urm.; IV, p. 196 (230) 206-7 (242).

www.dacoromanica.ro
 Influenta polorìä i greceasca 49

Cum'am spus, rolul lui Dosoftei, un fel de hypermitropolil al

Brincoveanului, in strAlucirea invdtatO, in mdretia patriarhald
a cdruia se pierdea cu totul smerita figura de cdlugar bolnav
a lui Teodosie, Mitropolitul de Scaun, era acel de oracol al
credintii, de apdrator al ortodoxiei. Cind acel care trebuia §A
rupd vechile legaturi de comunitate ritual& legatuile mai noua
de supunere Bisericii din Alba-Iulia fata de Mitropolia Terii-
Romdnegti 1, cind Atanasie din Ciugud fu ales Viddicd al Ro-
minilor din principatul vecin, Dosoftei redacta pentru dinsul o
lungd i insemn.atá invdtaturd, in care-i recomandd slujba in
slavonegte i greoegte numai, afarä de evanghelie, care, pentru
folosul credinciogilor, se poate ceti gi in romdnegte, i afard de
propovedanii, care trebuie fdcute Dumineca gi la serbatorile cele-.
lalte, la ingropfiri gi mai pre scurt in toatd vremea gi in tot
locul cind va trebui", caCi preotul ce no va invAta s'O faca
cazania, nevrednic este gi lepddat de preotie". In general, sfa-
tuia Dosoftei, sd recurgd pentru lámuriri de doctrind la Pra-
voslavnica mArttu-isire" a lui Movilä2, indreptindu-se, in ca-
suri de nedumerire, dupá originalul grecesc, de vreme ce limba
romind este Mina i ingusta e".
Pentru a-si indeplini misiunea de indreptator al legii, serse
Dosoftei, dupd. ce silintile pentru Unire ale Iesuitilor izbindiserd,
prefata din Trktoc xxpic, promitind sA revie in alta carte asupra
Unirii, legdtura vdditA cu diavolul", ce se impune ortodocgilor
la Liov ca Statele Coroanei unguregti. La Beciu, a-
i in
dedo la Viena", spune el, unde este Scaunul Impdratului Ger-
maniei, e cardinal unul Kolonics, care a scris din Viena oil
Sirbii, Romtnii OE BXixot Grecii ce sint
L Ungaria
in Ardeal i in Serbia gi in Croatia sA ceteasa simbolul cu
' In timpurile din urml, Mitropolitli ardeleni erau ale0 la Bucure0 de so-
borul episcopilor locali sau strAini, aflAtori In aceastA capitalA, supt presidentia
Mitropolitului muntean, care decidea Intre candidati. Se propuneau i prelati din
Tara-RomAneascA, precum, la alegerea lui Varlaam, egumenii de la Cotroceni
de la Sf. TroitA, iar, la a lui Teofil, Atanasie de Tismana, Popea, o. c., la
Inceput.
2 V. mai sus.
3 Recomandatiile, datate din lanuar 1698, se aflA In Lesviodax, Istotia
sericeascd, §i de acolo In Popea, I. c., p. 91 §i urm. Cf. cele, analoge, ale
Ligaridis contra Rominilor ce lutero-calvinesc" in Ardeal (Papadopulos Kera-
meus, o. c.., IV, p. 34, no. 20).
laforia literaturii, II. 4
www.dacoromanica.ro
50 istoria Ilteraturil romAne01

addosag, s'A primeascd azima, sá reounoascd purgatoriul si sd

proclame pa Papa Romei drept cap al intregii Biserici".
Aceluiasi zel al lui Dosoftei pentru curAtia credintii se dato-
resc mai multa dintre tipAriturile bisericesti ale lui Brincoveanu,
care au de scop a lumina Orientul asupra doctrinei si a-I feri
de propaganda catoticd sau calvind. Intre ace3tea gdsim in 1690
opera lui Metete Sirigul, protosinghel al Bisericii constantino-
politare, contra lui Chiril Lukaris i capitutelor calvine, urmatä
de un tratat propriu al lui Dosoftei impotriva aoeleiasi ne-
bunii" a Reformatilor: Brincoveanu primeste laude de la pa-
triarh, de la Hrisant, nepotul sdu, atunci numai arhimandrit la
Sf. Mormint, de la profesorul lui Constantin Duca, Spandoni di-
keofilaxul si dascAlul de stiinti da la scoala Fanarului Apoi,
In aoelasi an, un enchiridiu", un manual contra Schismei pa-
pistasilor", imprimat in tipografia domneascd din Bucuresti, cu
porunca Domnului 2.
Pentru acelasi scop se dAdu la 1699 o editie noud a Pra-
voslavnicii mdrturisiri", in greceste 3, in care se aduceau
Vodd omag,ii in pros& de Dosoftei insusi, lar in versuri de Se-
vastos Trapezuntinul, dascd1 al stiintilor in Buicuresti", de pro-
tomedicul Ioaln Tomnenul, predecesorul lui Pylarino, de elevii
Scolii Domnesti din Bucuresti si de aceia, ajuitati de Brincoveanu,
ai scolilor din Ianina". Dintre cdrtile romáinesti ale epocei,
acelasi curent a adus darea la lumind aPravoslavnicei mdrfurisiri
in 1691 si a Invdt61urilor cre,s1ines1i, tipdrite, ca opera' de maestru
a sa, de tipograful Gheorghe Radovici, elev a lui Antim, la
1700, in Snagov4.
Dosoftei isi termina' mareta rol de lumpadtor al icrestinAtatill
orientale la 1707. El avea doi nepoti: unut, Neofit Notara, era
locotiitorul sdu de Scaun, epitropul sdu la Ierusalim;
' Descrisa in Legrand, II, p. 458 §'1 urm.
Ibid., pp. 475-8.
Ibid., III, p. 202.
Lui Dionisie Seroglanul I se dedica la 1689 de Ilie Miniat, vestitul orator,
ierodiacon i notariu al Mitropoliei Filadelfiei, un X67o.,; fatopcxb; .cfx tep&; 7t0
Xvcsicq, despre Dionisie Comnen, i el patriarh de Ierusalim, i redactat de o
ruda a lui leremia Cacavela, Gherasim auTypacpsIg napet TIA iv bspoliováxotç
Xcerwritou ispox7jpuxoG rermalltou Tog Kccxct6iXoc. Se tipare0e in Venetia, unde
locuia l predid Miniat,cu cheltuiala unui dragoman al Republicei, Isaac Hall
din Halep.

www.dacoromanica.ro
 Influenta polon i greceascA 51

Hrisant, fratele lui Neofit, fAcuse intinse si solide studii In Apus,

uncle formase legAturi durabile cu mai multi invAtati 3. Pe ling:A
toogata sa corespondentA Cu fruntasii crestinAtAtii rAsäritene;
Constantin Brincoveanu, sotia lui, Doamna Maria, Antioh Can-
temir, Grigore Ghica, Stefan Cantacuzino, Constantin, tatAl aces-
tuia, Mihai RacovitA, Mavrocordatestii si altii, el primia scri-
sori pentru scopuri de stiintA de la Latini" ca Adelung, An-
ton Cornaro, Briccianino din Padova, doctorii Fortunato
Siria si Pylarino, care semna Pylarinus", din Venetia, la
1 si 6 Septembre 1699, de la run Giustiniani din Pera, de la
cardinalul Leopold KoIonics chiar, in 1702; de la un Ludolf, a
cAriti fatnilie dAdu apoi un ambasador napoletan la Constan-
tinopol, de la Orlik, Hatmanul polon al Cazacilor aliati cu Carol
al XII-lea, de la Papadopol Comnen, de la Englesul Payne, de
la compatriotii acestuia Sherman si Wortley; in sfirsit, pentru
a termina Cu un nume mare, de la Mihail Le Quien, autorul
Orientului crestin" 2.
Hrisant reunia multe insulsiri In persoana sa activd si dibace,
Ca criitor, a tradus din latineste pe Iuvenal si din elineste
greceste Pareneficele lui Vasile Macedoneanul, apArute in 1691
si a dat niste OmiLii, care s'au tipArit la Venetia, in 1734, dupA
moartea lui; a redactat Didachii, a compus o geografie, un tra-
tat despre aforism, o explicare a Institutelor, descriptii geogra-
fice i lucrAri istorice, a resumat in Ki.secex SouXEtiotmt exploratitile
lui Milescu In China 4 §i In, sfirsit a alcAtuit un Etrotayvittov care
a iesit de supt teascurile din Tirgoviste la 1715 5. Ca iubitor
de literaturá a organisat tipografii, a tipdrit cArti, a fAcut co-
recturi la dinsele.
Ca agent politic, a petrecut adese ori, insärcinat cu deosebite
misiuni, In principate. §tim mai putin ce a fAcut ca patriarh
Pentru un Dimitrie Oh. Notara, scriitor, Bis. ort., XV, pp. 783-4; Sathas,
p. 234.
Scrrsorile grece0i se aflA In Legrand, Épistolaire; de la cele latine nu ni-au
Minas deocamdatà declt lista numelor i datelor. V. ibid., pp. XIII. Cf. 0
Papadopulos Kerameus, o. c., IV, pp. 264 (290), 384.
8 Legrand, o. c., III, pp. 5-6; A pus sA se traducA povestirea Milescului.
Erbiceanu, Cr. greci, pp. 107 8 ; Legrand, Bibl, grecque vulgaire, III,
pp. 342-441.
5 Descris t in Archiva soc. ft. si literare, X, p. 1E8, No. 10. Pentru niSsle
lui v. mai ales Catalogul citat al Bibl. din lerusalim,

www.dacoromanica.ro
52 Istoria literaturil romane01

de lerusalim, succesor al unchlului sdu. Dar, luatá in total, acti.-

vitatea lui meritd luare aminte prin bogatia i varietatea ei,
dupd eit stim pdnd astAzi, la noi Hrisant, ca i Dosoftei Notara,
n'a fAcut decit bine. Servind cultura greacd, ei, ea toti invAtatil
orientali de pana la inceputul secolului al XIX-lea, n'aveau ntei-
un scop de cotropire nationa% astfel de lupte intre popoare
nefiind cunoscute acelor ci p3strau convingerea cd ser-
vese interesele genera'.e ale civilisatiei, deei i pe ale noastre.
Aoestia triu erau insd singurii prelati greci din l'ara-Roma-
neascA, precum nu eraul singurii invdtati cari ineunjurau i im-
podobiau tronul lui Brincoveanu. Dintre cei d'indiu, mai trebuie
insemnati: Gherasim de Alexandria, care dedica lui VodA, printeo
interesantA scrisoare, un Cuvint de prdoznuire"1; Atanasie, fost
de Antiochia, cara cere i capdtd de la Domnul muntean, la Curtea
cdruia se stabili in 1700, instalarea unei tipografii arabe pentru
crestinii din Siria. In 1701, aceastA tipografie <Idea india sa
lucrare, de o frumuseld deosebitd, Liturghia greco-araba din
Snagov, imprimad' supt supravegherea unui calugiír *din Chaldeia,
al cArui nume se intilneste in aceastd calitate si pe alte tipd-
rituri ae vremii, Ignatie Pytianos 2.
lar, in 1702, Atanasie, recunoscdtor, pentru el si pentru ai sdi,
dedica Domnului binefAcAtor i mArinimos Vieille patriarhilor An-
liochiei, pe care anume pentru dinsul le tradusese din ardbeste
le complectase pAnd la iesirea sa din Scaun i pAnd la eveni-
mentul cultural si religios din 1701 3.
Descris de Ghenadie EnAceanu, In An. Ac. Rom., sect. lit., XII, p. 163
urm. O scrisoare a acelui4 catre Brincoveanu, in Erbiceanu, Cron. greci, pp.
99-100.
2 Prefata e de Atanasie. Exemplarul Academiei Romine poarta o insemnare
a lui Constantin Cantacuzino, i adeca : Aceaste leturghii greceVi i harapeO,
fiind aici Sfintia Sa parinte proin Antiochias i rugAndu pre Maria Sa Costan-
din-VodA, le-au dat in tipariu. Datu-se-au i dumnealui luí ¡upan Costandin
C: biv Vel Stolnic aceasta, carea acum sA chiama cA iaste din cartile dum-
nealui". Cartea fu data apoi, la 1723, mAnAstirii Vacarqfilor de Nicolae Ma-
vrocordat ; Grigore Ghica, luind-o cu sine in Moldova, o depuse la mA-
nAstirea sa Frumoasa, puind l o notita autografA despre aceasta, pe scoartA.
V., pentru tipAriturile orientale la noi, Papadopol-Calimah, in An. Ac. Rom.,
XVIII, sect. istorica, lar, pentru Atanasie, Bis. ort., XVII, pp. 657-9, 753-5;
Papadopulos Kerameus, o. c., I, p. 351.
Exista nurnai un manuscript, foarte frumos, al acestel opere. A fost des-
cris In An. Ac. Rom., XX, sect. istorica, p. 224 i urm. Cf. §i Erbiceanu, in
Bis. ort., XIII, pp. 31-9, 531 i urm.
www.dacoromanica.ro
 Influenta polong i greceascA 53

pentru a fi complect, pentru a da impresia acestei stralu-.

cite Curti de patriarhi, rnitropoliti i episcopi, trebuie sd, mai
amintim pe ce! de Silistra, Atanasie, care scrie dedicatia, lui
Brincoveanu i fiului acestuia, stefan, din fruniea Panopliei
dogmatice", tipäritä in greceste la 1710, cu versuri de Anton
dasalul Fanarului, i altii'. Apoi Auxentie, fost de Sofia, pe care
1-am intilnit si mai sus si care tiplreste cu spesele lui la
1703, in Bueuresti;Epripsix xcd azoXoo0i2 sic iyx2Eyta vao6, de-
dicatA patriarhului constantinopolitan Gavriil, precum, in 1709,
un alt produs at teascurilor muntene fu inchinat de Mitropoli-
tul Antim lui Atanasie, urmasul lui Gavriil, Blaoc iyta65toc. In
sfirsit, la alegerea episcopului Ardeaiului, Atanasie Anghel, in
soboruI Mitropolitului muntean sa gäsiau doi fosti arhiepiscopi,
de Adriajnopol si Sofia, precum si un titular de Sivas 2.
Venind acum la invAtatii de meserie, la dascdlii si la tälmä-
chord de cdrti, inaintea luturora ni se infdtiseazä numele lui
Sevastos Kimenitul, care se numeste insusi cel d'intdiu das-
adecd incepdtorul acelei Acadernii domnesti ai cani elevi
au fost pomeniti in citeva rinduri pdrid aici, ca i acest in-
vdtdtor al lor. Sevastos se gdsia mai de multd vreme in Bucuresti,
cum tim, i, fiindcA nume4te elev al sau pe Hrisant3, e de
crezut ed-I va fi adus unchiul tindrului monah, patriarhul Dio-
nisie dupd 1687, cind era bled in orasul lui nata14. Dar abia
in 1689, in al Idoilea an al Domniei lui Constantin Brinco-
vea;nu, se aprinse aceastd a doua lumina a culturii superioare
orientale: Academia din Bucuresti, probabil tot cul sfatul patriar--
hului de Ierusalim. Inainte de aceasta, fili Dornnului invdtau in
casd 5.
Pana la 1702, anul mortii sale, Sevastos conduse studiile fe-
lurite din noua scoalA inzastratà de fondatorul ei cu veniturile
Greace. In Bucuresti compuse Trapezuntinul o sumd de
Cartea e de Alexie Comnenul.
Cartea sfintd, p. 78; Popea, i. c., pp. 12-13. Pentrn clericii strAini, mai v.
Rev. feo!., III, p. 222; Papadopulos Kerameus, IV, pp. 44 (164), 385.
Legrand, Épistolaire grec, pp. 1-2.
Papadopulos Kerameus, o. c., I, p. 99 (96).
Asupra §colii ar fi un articol in Acírn 'EN*. V. Legrand, Éph. daces,
11,- p. 42, nota 1.
6 Asupra natudi studiilor, v. programul anAnuntit, publicat In Bis. °r t.,. XV,
p.489 0 urm,

www.dacoromanica.ro
54 Istoria literaturii romAnesti

opere de natura filosoficd i teologicd. In 1701, se tipária Eor-

lologiul, prelucrat de acesta, cu o prefatd de Antim Ivireanul.
altd opera originald" a lui e Dogmatica didascalle a Bisericii Rd-
sdritului, imprimatd la 1703 de Gheorghe Castriotul Rostelnic,
un cunoscut 'boier muntean' . Pe lingd aoestea i se datoresc o
suma de traducen, mai mult amplificAd, cum le declard el insusi,
din Isocrat, din Aristotel, despre virtuti", din Sinesiu i Teofi-
lact i, in sfirsit, din Agapet: cum se vede, da,scAlul nostru afec-
tiona discursurile morale cAtre patroni, si o prefald a lui cAtre
Brincoveanu, foarte ldudAtoare i foarte banald, ni aratd .cd el
insusi avea chemare pentru acest gen de literaturd mAnoasV.
Nu cred sd fi fAcut discarsuri originale Sevastos Ktnenitul;
cel pit/in autorul acestor studii nu le-a vAzut. Un altul era marele
orator al Curtii neo-grecesti a Brincoveanului: Maiota, predi-
catorul Curtii, cdruia Ii urmd mai tArziu in aceastd sarcind un
Grec din Venetia, din scoala deci de oratorie a celebrului Miniat:
preotul Ioan Abramios. Spre deosebire de Abramios insA, Maiota
nu era numai propoveduitorul sfintei evanghelii al Besearicii
cei mari", ci al limbii ellinesti i latinesti dascAl al prea-
luminatilor fli ai blagooestivului Domn al Ungrovlahii".
In cea d'intdiu calitate, el tinea discursad la sArbAtori, in gre-
ceste, i unul din ele se pdru atit de frumo,s, autorului sau as-
cultdtorilor, incit, tradtis i in romaneste, fu publicat de Mihai
Istvanovici ipodiaconul, tipograful", la 1706, cu o prefald de
laude cdtre bdtrinul i chinuitul de boald Mitropolit Teodosie.
Altul vAzu lumina in greceste numai, la 1697 3. lar, in calitatea
de dascAI, Maiota redacta, ni spune Del Chiaro, discursurile pe
care le pronuntau apoi elevii sAi beizadelele. Fireste cA prin-
cipii nu pomeniau pe adevaratuil autor, si astfel patru cuvin-
tad de serbAtoare, foarte bine compuse, furd tipdrite la 1701-2
supt numele celui mai iubitor de carte dintre fiii Voevodului, Ste-

Despre care va fi vorba mai departe. Cartea a fost semnalatà 1ntgiu in

notele bibliografice din Buciumul, I, p. 191.
Cf. An. Ac. Rom., XX, pp. 235-8 si Erbiceanu, Cron. greci, pp. XXIV,
203-4; Papadopulos Kerameus, o. c., IV, pp. 98-9 (95). Gheorghe Chrisogon
din Trapezunt, care nu e Gheorghe flul lui Teodor, ci bursierul i agentul fi-
nanciar ai lui Brincoveanu, era nepotul lui Sevastos. Cf. Erbiceanu, 1. c., pp,
XVI, 204 $i urm.; Lambros, p. 290.
801, rom., pp. 350-1.

www.dacoromanica.ro
 Influenta polonA l greceascA 55

fan'. Se pare insä cä o schita a disc'ursului o facea tinärul prin-

cipe, de vreme ce unla dintre cuvintari e atribuifa lui Stefan,
cu toate ca se spune ca a rostit-o fratele mai mic al acestula,
Radu. lar, in 1704, Maiota vorbia prin gura i supt numele
chiar al lui Radu, intr'un X61oç asupra Patimii lui Hristos pe care
ap,-zisul autor 11 dedica patriarhului de Ierusalim, lui Dosof-
teia. De altfel Radii era un cocon sirguitor, hernie la invä-
tätura limbii italiene§ti a, precum fusese harnic fratele sat' Con-
stantin la traducerea in aphi a Vietilor lui Plutarh.
In al treilea rind ar veni, intre carturarii lui Voda, loan Ca-
riofil, tun vechiu oaspe al Terii-Romäne§ti, unde se refugiase
acest elev al lui Teofil Coridaleu, urmärit pentru eresuri calvi-
ne0. De §1 intre persecutorii si se gäsia §i Dosoftei de Ieru-
salim 4, el fu bine primit i avu cu Stolnicul Constantin, In
chestii religioase, discut-ii care dadura naVere unei carti: 'ET-
xstpfacov, scrisa dui:4 cerere,a prea-nobilului i prea-invatatului
domn dumnealui Constantin Cantacuzino". Autorul ei muri in
Bucure0 la 1692, In ziva de 22 Septembre, i cartea aparu
abia in 1697, prin ingrijirea lui Antim5. Efemeridele, scurte no-
titi cronologice, ziar politic i de familie, de cea mai mare in-
semnatate pentru istoria noastra, aparura abia daunazi la Atena;
iar din vietile de mucenici pe care le serse unul din acetia e
un loan Rominul din secolul al XVII-lea nu cunoaqtem nici-
o editie °.
Versurile de pe mormintul lui Cariofil sint facute de poetul
medic loan Comnen, care, luind cirja pastoreasca, deveni Ieroteiu,
arhiepiscop de Si i3tra. loan facu §i versurile catre Brincoveanu

' C. Erbiceanu le-a descoperit i publicat in traducere romAneascA, la

1891; lar unul diri ele se af1A, In greceste, cuprins in Catalogul istoric al lui
Daponte ; Erbiceanu, Cron. greci, p. 174 si urm.
' Legrand, Épistolaire grec, p. 14.
3 Bis. ort., XV, p. b74 i urm. Pentru discursurile lui $tefan, v. si Rev. teol.
III, p. 315 si urm.; Papadodulos Kerameus, o. c., II, p. 565 (492). Discursuri
fAcute de profesorul lor mai tin pe acel timp 5erban Cantacuzino i Matei Cre-
tulescu (Rev. teol., III, pp. 338-9; Xenopol i Erbiceanu, Serb. col., p. 3961.
V. i Papadopulos Kerameus, o. c., IV, pp. 92-3 (82).
4 V. prefata lui Erbiceanu la traducerea Efemeridelor luí Cariofil.
6 El fAcu i prefata. Pentru data mortii lui Cariofil, v. Erbiceanu, I. c., p. 5.
6 Viata lui loan Rominul, tradusl In limba noastrA, se pAstreazA inteun ms.
ta Ac. Rom.

www.dacoromanica.ro
56 Istizria literaturii romanesti

d'inaintea E'orlologiului. Dar, afara de aceasta, activitatea lui

literarA a fost destul de intinsä. Comnenul nostru, autarul Des-
crie,rii Atosului ', a tradus in aplà Tilcul evangheliilor de Teofi-
lact, dedicindu-1 lui Brincoveanu la 1702 2. Iar pentru Constantin
Stolnicul, un on"' care se interesa mult de trecutul marii sale
el facu o transpunere analoagá a vietii Imparatului loan
Cantacuzino, läudind, fireste, in precuvintarea mAiestrita, tot pe
Voevodul teriii3,. In fine,, poate tot acest scriitor e acela care
a tradus Prognoslicul lui Acxtelmeier, in 1698, si Roma plin-
gind", un pamflet in versuri pe care ni a-a pdstrat acelasi ma-
nuscipt 4. 0 alta traducere a hui din latineste, odespre
tele omului", a fost facuttA pentru Mitropolitul de Silistre. Dupa
ce, trecind prin Athos, loan deveni Ieroteu i doctorul Mitropolit,
Comnenul ramase la Bucuresti, in relatii literare strinse cu Con-
stantin Cantaeuzino i cu Nicolae Mavrocordat, pentru care
fäcu corectura la nepi vin* 7tabyMv.ru)v 6. El muri in 1719,, i, intre
Multele sale ocupatii, avuse si pe aceia de ptrofesor 4a Aca-
demia Curtii.
. Un al dollea poet de epigrame", mai independent i cu mai
mult talent decit cel d'intaiu era harnieul corector de carp. Mi-
trofan Gregoras din Dodona, calugär, nepot al lui Mitrofan de
Cizic. Daca a scris mult acesta, dacA, pe ainga pomenitele epi-
grame" i o povestire despre cele intimplate in Munteniam, a
dat publicului grec sau grecisant din epoca sa prosomii" catre
mai multi sfinti, un Teotocariu catre Maica Domnului si canoa-
nele SI. Antim, cerute de Matropolitul cu acelasi nume, pentru
biserica lui din Bucuregi, iar ale Sf. Ieroteiu, pentru un arhic
diacon Ieroteiu, care poate fi Comnenul, aceasta ni trebuie
pus pe sama lungii lui vieti de o suta si mai bine de ani, pe
care o terminä in Bucuresti dupa Iulie 1730. Caci incepu a serie

V. §i Rev. feo!., III, p. 237.

2 An. Ac. Rom.. XX, p. 237,
Pentru Constantin Cantacuzino se traduce si vlata lui Matei, strabunul LW,
din latineste, de Atenianul Argyros (Papadopulos Kerameus, IV, p. 827).
4 An. Ac. Rom., 1. c., pp. 219-22.
Rev. teol., Ill, p. 362; Papadopulos Kerameus, o. c., II, pp. 567-8. Cf. ibid.,
p. 104 (111).
.4 .An. Ac. Rom.,.1. c., p. 204. V. si Atanasie Comnen, la a. 1722.
7 Papapopulos Kerameus, o. c., 1V, p. 155,

www.dacoromanica.ro
 Influenla polona i greceasca 57

tärziu, in timpuri de instrainare, lipsa §i boala, Cu vederile pier-

dute i picioarele amortite de batrineta, cela ce-1 facea sa refuse
versurile pe care i le cerea Nicoilae Mavrocordat.
Dar intr'o vreme, cind, in romaneg,e, in grece§te i in cele
mai multe limbi, alcatuitorul de stihuri nu trebuia sa fie un poet,
in sufletul acestui Tithon al Mnsei licaria ceva din flacara sfinta.
E un poet care vorbege in versurile lui eIineti, cind i§i plinge,
a;(a, de batrin, innegurarea i strainatatea:
Cine va da celui mult incercat i strain,
Acelui ce versuri va face, pentrura' lui versuri
Loe de odihnd Slid la capatul vietii?
sau
Lumina e§ti, Doamne; ridica de-asupra-mi
Acest inttmerec, §1 da-mi iar lumina;
Paze§te pe-acela ce ti se inchind...
ori, in sfir*it, in-aceste versuri catre privighitoare:
Vin', o cintareata de cinturi straine,
Si pe mine 'ntristatul de grijile vietii
Ea-ma sa simt bucuria §i sa fug pe deplin
De cursele lumii i sa ajung intre muntii
Unde nu este 6 viata de grijii,
Niel pentru pine urit nu-i strainul...
Fara îndoalä, frumoase versuri, de i manta orbului Mitrofan
se gasesc prea departe pentru a-i ajunge intristatul de grijile
vietii" §i umbresc numai valea de odihna a riului Lethe 1.
Si, ajungind acum la cei mai mici i mai patin cunoscuti, iata
Nicolae Bubulios, care face versurile de rigoare pentru Orologiul
grec, tiparit la 1714; un starpAcsawfoç §.1 acesta. Apoi Galaction
Vidalis, care compune Prefata la Antologiul grec din 1697 qi
Nichifor ieromonachul Marthales, Glykys, din Chandax, (Candia}
in Creta, i egumen al cinstitei manastiri a Rimnicultbi", care serse
cuvintarea la Acolutia Sfintei Ecaterine din 1710 2.
1 Pentru Mitrofan. v. tipariturile din tImpul presentii lui in Muntenia si mai
ales Daponte, In Erbiceanu, Cron, greci, p. 125 si urm. Cantemir It ourneste,
In 1st. Imp. ot., p. 135, nota 11, imitator al poetilor antici.
Alta tipIritura greceasca din aceasta epoca de inflorire, mai cunosc pe a-
ceasta Acolutia Sf. Visarion, din care ni spune editorul din 1792 ca o prima
edltie ie1 supt Brincoveanu, lar o a doua pe vremea lui S,carlat (ihica. L)e al-
tele voiu avea prilej a vorbl mal Os la tipariturile din Iasi, supt a doua Dom-
nie a lul NlcolaeMavrocordat,

www.dacoromanica.ro
58 Istoria literaturii romAne§ti

'M'grn Intins atit de mult asupra acestei infloriri literare in

greceste pentru a se vedea mai bine cu cit intrece ea activita-
tea analoagd din timpul Ranariotilor, cari n'avurd.' nici averea,
nici lunga stdpinire, niel mdrinimia i liberalitatea marelui Domn
romin. De altfel, färä studiul alndnuntit al aoestei miscAri nu
putem inteiege pe arturarii romini, cari au primit cresterea
scold grecesti, cari au trdit aldturea, in comuuitate desdvirsitd
de idei si sentimente, cu promotorii culturii elenice.
Si acum, inainte de a inchide acest capitol de lämurire
pregdtiri, inainte de a stuclia insAsi cultura si literatura romd-
neascd de pe pdmintul Rominilor, se impune sd vedem care a
fost inteadevdr rolul cultural al lui Nicolae Mavrocordat i al.
Domnilor contemporani cu dinsul din epoca fanariotd, pdnd la
1730. Din aceastd cercetare, vor resulta poate si unele luCruri noud,
Alexandru Mavrocordat, care-si zioea í a.or3ts-4twy, pldcea
a fi numit astfel, era un om de o neobisnuitid pricepere, in po-
litica cea curatd, in cea necurat,d, ca si in domeniul spiritului.
Invätase carte intdiu la Meletie Sirigul, acel vestit profesor
invdtat grec cdruia Vasile Lupui-i comandase traducerea in a-
pia a cArtii Impdratului loan Cantacutzino contra Mohameda-
nilor 1 Trecuse apoi in Italia i se intorsese doctor in medi-
cind din Padova, unde studiase si alte lucruri decit acelea care-i
trebu'au pentru cariera ce-si alesese. Nu numai ca-i plAcu tot-
deauna sd ceteasa operele altora, dar *fu insusi un autor fceund
si distins. N'avem Mysicele sale, o opera" de archeologie, care tre-
bu;a sA cuprindA multe lämuriri folositoare 2, si ar fi greu
se vadd care e partea lui in anumite cdrti serse de Eurapeni
asupra istoriei turcesti in secolul al XVII-lea. I se atribuie o Sin-
taxd 3, i cunoastem o altä opera gramaticald a lui: Prescurtare
a mestesugului retoricei dupd intrebdri i rdspunsuri"4. Td1md-
circa lui Aristotel, Istoria greack Memoriile (1682-7), scrisorile 5

An. Ac. Rom., XX, pp. 211-2.

2 Cf., asupra lor, A. G. Mavrocordato, N. Mai.rocordat fi, D. Cantemir, in
Arch. soc. ft. fi lit, din lafi, V, p. 574, nota 41.
3 Erbiceanu, Cron. greci, p. 185; Papadopulos Kerameus, passim.
4 Z5v04): prtopoti¡G XCCTi ne6atv xat icisòxpLacv 'AXscivbpou o5 èeotop-
MTwv. Formeazd ms. grec 81 al Bibl. Ac, Rom.
5 V. Erbiceanu, 1. C,

www.dacoromanica.ro
 Influenta polond i greceascd 59

discursuri se mai mentioneazd inca prin cataloagele de bi-

blioteca', dar principala-i opera e qouaoCix.4, pe care fiul ski Ni-
colae puse s'a o tIpareasca in Bueuresti la 1716. Prin lucrarea
sa asupra singelui, din care Canternir 2 eiteaza mai
multe editii italiene, el fácil cunoscut unui public mai larg cu-
nostintile sale ca medic. lar, cit despre istoria cea mare de ja
Facerea Luml pana in zilele noastre", nu se poate spune nimic
cu sigurantä. O pomeneste tot Cantemir, si s'ar putea ea un
fragment dinteinsa sd se fi pAstrat: il vom analisa la capitolul
cropicilor terii.
Cresterea pe care o primira copiii eruditului Grec fu solida
aleasa. Nicolae, bucurindu-se de dinsa, deveni un invAtat-
un scriitor ca si tatal Mil. Dar ea inspira iubirea de cultura
fratelui mai mic, loan, eare se deosebia mai mult prin bunatate
printr'o frumuseta putin obisnuita. Sora lor, märitata cu -Mar
tei Ghica, 111w/fase medicina si cerea bailului, intr'un rind, niste
doctorii3. Se lauda in 1740, cind era acum o femee inaintata
in virsta", spiritul ei ager i barbätese" 4. Nicolae pvea, in
fine, un Arar de pe mama, loan Chrisoscoleu., care fusese fea&
/a Roma, invätase medicina la Padpva i luase o diploma de
doctor in Siena, C1.1 care se intoarse in Tara-RomäneascA pentru
a cadea jertfA agitatiei produse contra Greeilor de intrarea ar-
matelor nemtesti3.
Cind fu numit Domn intaia oarä, in Moldova, Nicolae veni cu
cele mai bune intentii, i Domnia lui, afarà de citeva acte
de rAzbunare, a putut fi laudatà. Aspru, dar drept, mindru, dar
demn, foarte integru si dorind sincer a face binele, el sterse
intru eitva in ochii pdmintenilor pata de a fi un strain. In Tara-
Romäneasek domni mai rail, in imprejuräri grele, pus intre in-
chisoarea Nemtilor si sabia gelatului din Constantinopol. Dar a
doua Domnie a lui aiei fu o Domnie prospera' i fericitd.
Om prea invdtat in toate invatdrurile, asa filosofesti, astro-
nomesti, cum si teologesti, carele se aratit din cartile ce au
Pentru memorii, Papadopulos Kerameus, 111, p. 447 (78).
1st, imp. otoman, p. 135, nota 11.
s Hurmuzald, IX p. 607, no. 731.
Ibid., p. 677.
5 Del;Chiaro, pp. 227-30. Era fiul Mdrioarei, sora Exaporitului (Papadopulos
Kerameus, o. c.? I, p. 443).

www.dacoromanica.ro
60 lstoria literaturii romAnesti

facut se era' tiparite; om vestit si la Impdratiile crestinesti",

ga-1 caracterizeazd cineva care avea destula invatatura pentru,
a putea pretui pe a aflora, Nicolae Costin aiurea acelasi
sciitor judeca astfel pe Domn: cinstes om;. si in filosofii si in
istorii i intr'alte'e ce se cade a sti un Domn, era deplin inva-
tat: stia i citeva limbi" 2 .
Ca scriitor, Nicolae-Vodd a scris un singur tratat original de
o oarecare intindere, tratat pe care-1 compuse in inchisoarea sa
adeleana. E o opera de filosofie momia, ale carii elemente au
fost culese in amintirea multelor lecturi ale autorului. Titiul e
HEp tÑvxx0rpt.6vrtuv Despre datorii; e imprumutat, cum se vede, de
la celebrul tratat al lui Cicerone. Intors ia Muntenia ca Domn
dupà moartea fratelui &hl loan, Nicolae Mavrocordat ìi tipAri
lucrarea: ea aparu in Tipografia Domneascd, cu ingrijirea lui
Gheorghe Trapezuntios,dascal al Scoalei Domnesti din BucurestiP 3,
Cu o prefata a lui Ieroteiu de Silistra i versuri din partea das-
calului si a lui Dimitrie Gheorgulis Notaras, in Decembre 1719.
Ea fu de douà ori tradusa in latineste, pentru publicul european,
de bibliotecariul Forlosia si de pensionatul Domnului, elenistul
Bergler, care primi multamiri cälduroase pentru aceasta in Mart
1722 4. Editiile repetate trei la numdr i traducerile
exista si una in nemteste si in Franta se Oda o alta se jus-
tifica fireste, mai mult prin situatia politica a autorului, lucrarea
fiind, cum am mai spus, banali 5. La o data necunoscnta, Mavro-
cordat traduse din latineste in apla Theatrum politicum, care se
tipari numai supt succesorul lui, Constlantin-Voda, la 1758, in
Lipsca, cu cheltula'.a unei manastiri din Cipru. E o lucrare intinsa
care s'a celit Cu interes pe vremuri si s'a invrednicit si de o
traducere romaneasca, asupra Oreja vom vorbi mai departe °.
Inca in 1802 aparu o a treia editie a traducerii grecesti, la Ve-
netia.
P. 73.
2 P. 88. V. comunicarea mea la Academie In 1926 despre Biblioteca Ma-
vrocordatilor.
Traducere, din iniemnul lui Antiin Mitropolitul, ceva din ale lui loan Da-
maschin (Lambros, o. e., p. 290).
4 Épisiolaire, pp. 170-1, No. 125.
5 v, pentru editii, Archiva soc. t. i N., X, p. 185 §i urm.; articol at d-lui
A. G. Mavrocordato.
Un ms, o atribule lul Abramios (Xenopol l Erbiceanu, Serb. fcol., p.408).

www.dacoromanica.ro
 infitienta poionA si greceascA 61

Daponte pune in socoteala lui Nicolae i tratatul despre Viata

Moarte, un dialog in care domnescul autor a cAutat sA imite
pe Lucia nl. Acest opuscu1 s'a scris poate dupd acela despre ni-
cotlnA, o satira impotriva alcestei otravi cAutate, satird care
apAru, inteo brosuricá foarte rdu tiparita, numai in 1786, Cu
indicatia autorului, care nu era insemnat lusa' pe manuscripteo.
Mitrofan Gregoras fusese rugat a serie versuri la 7repi 71.207,6wrwv,
el se indreptAtise ea nu mai poate cinta 'in Mtrinetele lui
inaintate i dureroase. Aceasta nu-1 impiedecA de a serie in prosa
contra ideilor Domnului sdu, i acesta rAspunse in citeva rin-
duri ca-e sint prea pasionate pentru a nu fi intipdrite de ironie.
SA nu trecem cu vederea litXo%ou lIcipsp-mluerare de mo-
rala a lui Nicolae-Voda, apArutA la Viena, in 1800, fard adevA-
ratul nume al autorului, i cercetArile gramaticale asupra limbii
pdrintesti 4.

Asemenea literatura e o literatura de eruditie, care deriva,

nu din necesitatea sufletului de a impArtasi idei noud i senti-
mente adevArate i puternice, ci din reminiscente de cetina si
din culegerea rAbdAtoare a parergor i cuvintelor altora. CArti
ca acestea se scriu in epoce de studii stAruitoare, de oameni
foarte invdtati, cari cunosc multe, fArd a putea da ceva de
dinsii. Autorul imitatiilor retorice i filosofice de care am vorbiti
avea o mare biblioteca, cuprinzind manuscripte si opere tiparite
in deosebite limbi strAine. Intre cele d'intaiu, care contribuiau s'A
debe colectiei o valoare de vre-o 600.000 de ki, se aTla, ne asir
gura Sulzer, de la care stim cele ce privesc biblioteca lui Ma-
vrocordat, catalogul ei 1-am &hit i tipdrit insumi In Analele
Academiei Romine" si o Biblie copa' din secolul al treilea.
Se aflä inteinsa admirabile editii de clasici, tiparituri din Oxford,

Erbiceanu, Cron. greci, p. 182; dar cf p. 185. Titlul complect e: AtciX010;

nept 1;w1; Itcd. Oxychou, t tolmo Itp6conta : avepwnot cpcX6iiXot xcci cpachcovot, Oi-
VCCTK, btxcercat, 4)uxcct crocpCu'v 6tv6p6v.
2 A6TO; XCCCgt VOLO'CLCCV3/4..., gV TI) =pi Toa 7LiZ1a XÙp MKcÀ`Pal xcct scùp No*.
^jitp xacC1 Tpcxxcciou Cf. Lambros, o. c., p. 20.
aucrtmOstav TtncolpacpCqc.
3 Erbiceanu, Cron. greci, pp. 125 §i urm., 183.
Papadopulos Kerameus o, pp. 358,
4 Papadopulos Vretos, 11, pp. 112-3;

424; IV, p. 86 (71).

www.dacoromanica.ro
62 Istoria ilteraturii tomAnesti

legate luxos: o salä anume li era reservatä in mänästirea

nouà eomneascä din VacArestil.
Cum vom vedea, aceastä bogAfe, mostenità de Ila Alexandru
Exaporitul sau cumpäratä cu bani romänesti, s'a imprästiat, s'a
insträinat, s'a pierdut, din villa oamenilor si a imprejurtArilor,
afarä de frumosul volum din Boileau, legat in marochin rosu
cu s!ema munteanä, care e acum In bibliotecamea. E päcat cA
intre manuscriptele rare, care nu ne interesau direct cele mai
multe, se afla si a dispdrut on dinsele, o carte pe care,
Sulzer o citeazA supt numele ispititor de Von de p wallachis-
chen Meyereyen" si al cärii autor era Nicolae Mavrocordat
susi 2.
InvAtatul principe era bucuros sA aibi in jurul sAu invätati,
pentru a-i c:nta laude'e, pentru: a-i serie faptele, pentru a-i ti-
nea de urit sau pentrit a tipäri carti ce i se päreau folosi-
toare, ca Dictionariul Sf. Ci.ril 3, care iesi poate la Bucuresti prin
1723. Dar, fiindcA Nicolae-VodA n'avea nici mijloaoele, nici urea
darnicA romäneascä a Brincoveanului, multe dintre aceste rAtä-
citoare pAsäri ale stiintii zburau rdpede de lingd dînsui, umplind
de tipete indignate vAzduhul faimei. Asa doctorul Mihail Schen-
dus Vanderbech, a cArui Empiria se tipäri de Schebhen, b
Augsburg, impreund cu atacurile contra lui Mavrocordat, la care
fusese un timp4, si, ca i dinsul, se zice, Fonseca si chiar Fer-
nati5.
Dar se pare totusi cA Ferrati muri in serviciul muntean. Oricum
erau oameni eari se impäcau cu viata de la Curtea luminatä a
Voevodului. Intre acestia trebuie pQmenit Stefan Bergler, cle
care ne vom ocupa indatd; batrinul Polon", pe care Nicolae-
Vodä il intrebuinta in Ardeal pentru mistuni4; Del Cidaroj
Sulzer, Ill, p. 37, nota a; partea ideditS, copie la Bibl. Ac. Rom. Cf. Ata-
nasie Comnen, la a. 1757; Papadopulos Kerameus, o. c., IV, pp. 23 (7), 110
.(123), 352-3 (387).
2 Sulzer, ms. citat.
3 Legrand, Epistolaire, p. 173, No. 126; p. 174.
Enipirica illustris per septem nobillissima euporista familiaria re-
media, a uthore Michaele Schendo R. C. S. Eq. Vanberbech, etc., addita aut-
horis apologia adversus Mavrocordati sycophantias, par le docteur Conrade du
Schebhen. Cf. Sulzer, II, pp. 91-2.
6 Sulzer, I. c.
° Begebenheiten, pp. 234-5. Titlul complet al cAlAtorlei, pe care am mai ci-
tat-o odatA mai sus, e: Begebenheiten eines Teutschen, nicht nur auf seinen

www.dacoromanica.ro
 Influenta polond greceascd 63

care Weed din Ord numai la prin.derea lui Mavrocordat Gre-

cul Lazaro ì Ragusanul Bettera, cari dAdeau lectii de greceste
italieneste eelor trei beizadela, cu folos mare pentru Con-
stantin, care pdstrd traditiile culturale ale familiei, ca Tolos mai
mic pentru Ioan, care iesi un petreeltor 3, si MCA niciun folos
pentru Alexandru, ewe rdmase, asig,urd Sulzer, un prost"3.
Poate pentru acelasi scop chemase Domnul pe cAlugdrul Anas-
tase Gordos, din Agraphai, dar acesta nu voi sd vie'. Sarcina
de profesori de latineste si frantuzaste 'slim, din Sulzer, cd o
indeplinirau altii.
Afard de acesti dascdli, secretan i si medici, Nicolae avea pe
ling& dinsul i pisan i pentru limbi strdine si tinea in strdind-
tate corespondenti, cu multi cheltuiald, precum fdcuserd inainte
de dinsul Constantin Brineoveanu si Stefan CantacuZino. Dar
el státea in schimb de scrisori cu persoane vestite prin cultura
lor, ca arhiepiscopul de Canterbury si Le Quien, cari pretWau
spiritul lui age.' si marea lui invätäturd elineascd
Corespondenta cuì Hrisant Notara, acum patriarh de Ierusa-
lim, continud, vioaie, interesantd, tau-Allard. Chelmat de 'mat
multe ori de loan Mavrocordat, dupd prinderea fratelui sdu de
Nemti, el veni la Bucuresti si sfAtui pe bioieri sd se lase de
Relsen, sondern vornemlich was ihn in der turkisch Sclaverey", etc.; Frankfurt-
Leipzig, 1774,
' Sulzer, ms. citat.
2 Nu cred deci sd fie el beizadeaua loan Mavrocordat" care a scris ver-
suri religioase si morale (Papadopulos Kerameus, o. c., IV, p. 217, No. 250).
3 Ein Klotz, din halber Nam' *i el mai spune cd toti fratii se uitau fm,
poncisat: schielten mit den Augen", dar mai ales cel mare. 1 se si zicea Chio-
rul (Bis. ort., XIV, p. 420).
4 Erbiceanu, Cron. greci, p. 130.
5 Pentru arhiepiscop, v. Épistolaire grec, p. 173, iar pentru le Quien, N.
Iorga, in Arc. soc. ft. fi lit, din Iasi, X, p. 132 si urm. Alte scrisori ale lui
Mavrocordat, cdtre Gherasim de Alexandria, Hut sdu Scarlat, pe care-1 cu-
noastem ca un tIndr foarte zelos i priceput, cAtre Ieroteiu de Silistra, se con-
servA in ms. 84 al Bibl. Ac. Rom., intitulat 'livivvou NotoXiou VasEivbpou Bos668a,
tep.6vog MoX5c46i% inG1TOXed 'VW; ispk bcacpcipoug. Ms. precedent, no. 83, cu-
prinde KvrciYa bouX6ouace a lui Hrisant, liste de Sultani, Viziri i Domni munteni,
pAnd la 1757. Pentru relatiile literate si edrtile lui Nicolae-Vodd, mai v. Rev.
feo!., 11, p. 3'13; III, p. 360, 387; Papadopulos Kerameus, o. c., I, pp. 321-2
(cf. pp. 255, 322); IV, pp. 155, 196 si urm. (232), 370.

www.dacoromanica.ro
64 Istoria literaturii romAnesti

simpatille pentru catolici, care ar fi dAundtoare legii pravosla-

nice '.
Supt impulsul lui, Nico!ae reorganisä tipografille din Iagi
Bucuregti i cladu o atentie deosebitä gcoalelor. Ziaristul oficial
al Domniei a doua moldovenegti a lui Alexandru, Axintie Uri-
carul, lauclä inaiu pe Hrisant, un patriarh foarte invätat, cit
pot zice cd in toti cregtinii nu se afla pe atunce asemene cu
cu dinsul la invAtAturi" si-i mentioneazd studiile de tineretd fAcute
in Rusia, Anglia gi Franta. Cu inderrutul gi bineeuvintarea luí
intemeiè Domnul tipografia de la Sf. Saya din Iagi, in care gtim
cA s'au tipärit Liturghia romäneasca 2 la 1715, de Ieremia Mar-
covici, iar in Septembre al aeeluiasi an Ioan Damaschin in gre-
caste 3, supt supravegherea lui loan din Efes.
Am iräzut putinul, foarte putinul ce s'a tipärit gi la Bucu-
regti, in tipografia 'Puturor Sfintilor, reorganisatä de acelasi
Domn. Cit privegte geolile, in Iagi se stabilird, tot La SI. Saya,
in noile case bune", doi dascAli de elineascä, unul de gre-
ceaseä vulgarA, porecum i un dascAl ca sà. invete carte slave-
neascA i altul ca si inve_te pe inteles moldoveneste*". Plata
o fAcea Domnul, din veniturile sale 5, iar controlul apartinea
lui Hrisant.
Scoala munteanA, despre care e curios cä Radu Popescu, un
om invAtat, uitä a ni vorbi, in eroniga sa oficialA, era agezatä.
la Väch.'resti. Stim cä o conduse prin 1723 Anton 6, lar pAnä
la 1739 Gheorghe al lui Tecxior din Trapezunt. De la aceastá
data inainte urmä ca director Gheorghe Chrisogon Hypomenas
din Trapezunt, autor de canoane i tropare, i In acelagi timp
poet, care trai pänd in 1745 7. Si §tim iaräi ca. in aceastA
gcoald a invätat poligraful Daponte in 1730 8
I Hurmuzaki, Fragmente, IV, p. 111. Cartea de geografie a lui Hrisant, tipl-
ritA la Paris in 1716, era Mira pentru beizadea Scarlat. Ea are chipul lui
Hrisant. Posed un exemplar dat lui Grigore Matei Ghica. Cf. 0 Xenopol si Er-
biceanu, Serb. fcol., pp. 407-8.
In mAnastirea a Sfintului Mormint in StAi Saya, in Iasi".
1 Tv r s6ccap# 1.141 Tos &'o° Mi66a.
4 Alexandru Mavrocordat Meuse o fundatie pentru elevii scolii Fanarului.
Legrand, Épistolaire, p. 33 si urm.
Axintie Uricariul, pp. 161-3.
6 Papadopulos Kerameus, o. c., IV, p. 125 (144).
7 Erbiceanu, Cron. greci, p. XXVI.
d Ibid., p. 199.
www.dacoromanica.ro
 influenta polonA i greceascl 65

Astfel se forma, se intari i se mentin,u, cu o oarecare

cdtre sfir5it, puternicul i largul curent al culturii elenice
in principate. In, Bucurqti §i Iai se refugie Singele cel mai
pretios al creOinätätii rdsäritene, pentru a fi, aruncat apoi ca
forte' pane'. la extremitatile corpului ortodox. Aceste cloud orase
cuprinsera, resumarA, addpostird tot ce era mindru i luminat
intre cretiùii supui Sultanului.
Aceasta nu era .cultura noastrd, de §i era gloria noestrd
Ins& cultura romäneasca s'a format din acest hupouls, cu aceste
modèle. Alegerea cärtilor, orinduirea lor, alcdtuirea formei se
Mai supt influenta acestei vechi literaturi fnviate cu banii
§i pe *Mufti' nostru. Trebuia s'd vedem izvorul, inainte de
a urmAri cursul tot mat limpede, mai rdpede, mai binefAcdtor al
rfului.
In special literatura religioasA, bogata literaturA religioasä
din secolul al XVII/-lea, se ndscu supt aoeasta influentä. Dosof-
tei de Ierusalim chernO i inväla pe Antim Ivireanul, i cu-
rentul culturii monastice romArke5ti porni de la Antim.

O ultima. observatie. Cultura' greaca ni-a dat material, ni-a dat

cuno0inti i forme. Cultura polond dat idei, ceva din ideile
mari ale Apusului. SdrnInta de Alexandrini greci din secolul al
XVII-lea nu ni puteau da Wei aceasta, nu puteau da sufiet litera-
turii noastre religipase, cad sufletul, cugetarea libera', indräz-
neatä, personald plecase de mult din Rdsäritul grecesc.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II.

Cronicile brincovene*ti
Cind Bríncoveanu se sui pe tron, existau aceste doud cronici:
una apara intere:;ele Cantacuzinilor, care nu erau cu totul ale sale,
precum nu mai erau de mult interese comune ale Cantacuzinilor.
de cind ca nepotrivirea in idei dintre erban i fratii sáì. Alta.
incepind inca de la Constantin Postelnicul, vestejia intreaga ac-
tivitate politica a familiei §i ajungea la cea mai mare violenta
tocmai in Domnia lui Serban-Voda.
ca' luí Brincoveanu ii placea mult sà-41 audä laudela, si nu
supt el era cronica oficialA in primejdie de a se stinge. Ar fi pre-
fAcut cu totul leatopisetul pentru a-1 face mai vrednic de stfá-
lucirea cultural' a Curtii sale, dar lipsia omul pentru acaasta. In
intregirea i limpezirea trecutului se cereau cunostinti felurite
serioase. Pe cind un narator oficial, un jurnalist al Curtii, care sd
insemne primblarile, expeditiile, serbarile i evenimentele po-
litice ale Domniei se putea gasi mai usor.
Alegerea lui Constantin-Vodá can' asupra unui om cu formA
ingrijità, unui scriitor care se facuse cunoscut prin multe si ves-
tite traducen de carti religioase, unui bun cunoscator al limbii
grecesti, care era in stare sA citeze la nevoie intr'o prefatà de
citeva pagini pe Democrit si Aristotele, pe Demostene i Pla-
ton, pe Psalmist, pe Grigore Teologul i pe loan Gura de Aur.
Acesta era Radu Greceanul.
Era fiul mai mic al lui Tudor 5Atrarul. Logofät supt Serban-
Vpdà, pe timpul traducerilor pomenite, el se ocupa inca de pe
Atunci cu istoria, culegind din Chs1kokondylas notite despre.
Basarabi pentru a le intrebuinta in Prefata Bibliei din 1688. La
Cronica lui, publicatà in Magazinul istoric, a fost reeditatA de Stefan
Grecianu.
www.dacoromanica.ro
 tronicile brIncovene0

1695, el era Stolnic i impArtia cu Radu Popescu misiunea de a

prinde hotii de la boazuri", de a stringe zaherea si de a drege
Orsova, i, ca si colegul sAu, el pierdu aceastd importantd in-
sdrcinare prin stAruintile Banului Cornea.
Peste trei ani, in 1698, toamna, el putea sd presinte, cu o
prefatA dintre acelea care práceau lui Vodd, istoria, orinduitä
In capitole bine impArtite, a eelor d'intdiu zece ani din Domnia
acestuia,
Greceanu si-a continuat lucrarea, pe care adesea o prefAcea, du-
pd cererea Domnului, cind intdia redactie nu rdspundea sentimen-
telor Curtii, o indulcia sau o exagera in aprecien, dupd impre-
jurdri. In manuscriptele cele mai complecte, ea merge pänd la
Pastile anului 1713, dar ea nu pare a fi fost continuatd mai de-
parte decit atita, pAnA la aderea lui Brincoveanu adecd. E cea
mai oficiald cronicd din cite se pot inchipui, si ea intrece cu mult
supt acest raport cronicile oficiale moldovenesti ale timpului: a
lui Nicolae Costin si a lui Axintie Uricariul. In adevAr, acestia
din urmd inregistreazd numai intimpldrile politice i amestecd
cu acestea stiri asupra politicii strAine. Pe cind Radu Greceanu
noteazd pas cu pas itinerariul Domnului, trece la rAbojul sAu
de cronicar toate faptele mArunte de la Curte i toate solemni-
tAtile. Nicio cronicd a unei singure Domnii adevdrat insd cA
e o Domnie lungd de un sfert de secol n'are proportiile in-
tinse ale acesteia, care nu e terminatà. Mai amdnuntit decit atita
e numai Ziarul lui Brincoveanu, acel ziar pe care-1 urma cu in-
grijire pe foile libere ale calendarelor sale si care e un nepretuit
izvor pentru istoria timpului.
O altA deosebire intre lucrarea lui Greceanu i lucrdrile ana-
loage din Moldova e tonul ce se intrebuinteazA inteuna si in
celelalte. Nicolae Costin, cum vom vedea, nu-si pAzeste demnita-
tea de Mare Logofdt totdeauna in ultimele sale capitole, dar, in
schimb, Axintie nu-si infätiseazA judecAtile decit in forma cea
mai cuviincioasä si mai aleasA.
Evident cä e si deosebire de temperament. Greceanu va fi vor-
bit mai liber decit colegil sAi literati moldoveni. Dar mai e si
un alt motiv. Nicolae Mavrocordat nu era un om iertAtor, i, in
momente de nAcaz, nu-si mdsura vorba. Dar, cu cresterea sa
elineascd, el avea o inaltd ideie de asa-zisa demnitate a isto-

www.dacoromanica.ro
68 !starla literatura romanesti

riei" i intelegea ca ea sa fie respectata de scriitorii ce stateau

in serviciul sau.
Din potriva, in Tara-Romäneasca, unde existau vechi un, for-
mate in lungi lupte, Brinooveanu, care fusese om de partid,
care suferise si triumfase, nu se prea gindia la modèle clasice
si la obiectivitatea antica. li plAtia istoriograful pentru ca a-
cesta sA..i fulgere dusmanii si sa-i apere numele.
Ce fel de sentimente-1 insufletiau, ce fel se exprima si ce fel
Ii placea ca altii sa se exprime, se poate vedea din acele locuri
ale ziarului Mu in care inseamnä altoeva decit conacele si sosirea
curierilor. In 1695 el noteaza astfel caderea unui mare demnitar
.otoman, eare-i Meuse Inacazitri si pe care nu-1 putea suferi:
Tot la Brincoveani fiind, ne-au venit veaste de la Odrii cu Sto-
ian vatavul de calärasi ea au mazilit pe Ali-Pasa Vezirul
cu toata lacoma si spurcata Poarta lui, si au pus Vezir pe
Mehmet-Pasa, care au fost Caimacan-Pasa, iar pe Ali-P.*a mai
pe urma l-au sugrumat ca pe un caine". Tot astfel pentru o alta
destitutie bine-venita, in 1699: pentru Osman Chehaia cel scar-
nav, trufas, !acorn, cum ea tscos den chihaialac, puind
Cuciuc-All-Aga Giuxnbrucgiul".
Asa trebuie sa serie si cronicarul: sa nu ascundä, sa nu erute,
sa nu taca. Si inteadevar de aceste principii se inspira Greceang
de la cele d'intaiu linii ale cronicii sale.
Brincoveanu, care primi eu bucurie Domnia, 'pe care istoricul
sa'u trebui s'o presinte ca primita in sit& avu la inoeput o poli-
tica exterioara foarte nehotarita, fiindca asa i trebuia s'o aiba
un Domn cuminte. Nemtii ii cereau o declaratie categorica in fa-
voarea lor, fara a-i pune la dispositie insa mijloacele de aparare.
Pe de alta parte, Turcii trebuie sa fi observat cu neincredere cei
d'intaiu past ai Voevodului ce nu fusese numit de dinsii, ci ales
de tar& El multami pe acesti din urma, platind, rechema pe am-
basadorii trimisi de Serban-Vod4 pentru inchinare putin inain-
tea mortii sale, dar continua sa serie generalilor de peste ho-
tare si trimise chiar la Viena alti boieri, cari sa indreptateasca
masurile luate contra celor d'intaiu solii.
Se stie ca dintre acestia unul nu se mai intoarse in tara: Aga
Constantin Bataceanu, neastimparatul ginere al Domnului mort.
El se ram de aici inainte aparatorul politicel germane fail ter-
giversari i compromisuri, al mostenirii legitime la tron in per-

www.dacoromanica.ro
 Cronicile brincovene50 69

soana lui Iordachi beizadea, propriul sau cumnat. In soacra sa,

Doamna Maria, el gäsi o credincioasá a!iata politicá, i el izbuti
a pune mina in 1689 pe vaduva i fiul lui Serban. In sfirsit plin-
gerile amindurora furd as:ultate cu un interes deosebit de generalul
Heissler. Dui:a indemnul Maceanului si al Doamnei, Mar, de sigur,
comandantul imperial acea expeditie munteanä. din 1689, care-i
aduse putin profit si glorie inca mai putina. NeimpAcata ura
a lui Balaceanu contra Domnului durä pana la moartea Agai Con-
stantin, in lupta de la Zirnesti, din 1690.
Greceanu nu trateaza cu cit de putina discretie aceasta neplä-
cutd desbinare de familie. Da25. tace asupra nemultamirilor pe
care le manifestara la auzul Domniei lui Brincoveanu i alti doi
soli la Viena, Iordachi Spatarul L Serban Capitanul, ambii Can-
taeuzini ca nu s'au cazut sa lipseasca Domnia de la mina
Cantacuzinilor", daca vrea sa se creadä ca. toti ceilalti trimisi
ai lui Serban-Voclä attar& Mr plrere de rau schimbarea, croni-
.

carul de Curte e foarte violent fata de acela care shIgur ar fi

turburat armonia: Costandin Bä'äceanul, caruia vestirea Domnii
lui Costandin-Vodä peste voe fiind, allele mai de mult in
inima lui hranind si socot;nd, la multä. mihnire au venit 5i in
zavistie vrajmasul adevarului, Diavolul, l-au adus l cu tot
feliul de vrajmasie asupra Ora 5i a Domnii s'au intors,
cunoscindu-5i ticalosul binele i folosul cash 5i al capului lui
cinstea care de la Maria Sa Costandin-Voda era sa alba, avind
ind. din boeri3 dragoste cu dinsul 5i frätie, ci nu minte cuvialttul
carele zice ca. zavistia nu 5tie a alege cele ce este de folos; ci
multe mestecaturi au fa2ut, cuvinte improtivnice pra la cei mari
de acolo sämanind, pentru boiarii carii sä afla cu dinsul acolo".
El ii pireste tovarasii la sfatul eel Ungurul Csaky, om vi-
clean si inselator si mare minemos", vaduva lui erban-Voclä,
fiica lui Ghetea Clucerul, care e calificata. de Sirbea, de feliu
de la Nicc:Toe, fata Ghetii neguioriul de abate, careia-i urla"
acei mueri" fumuri mari" prin cap, asämanatoare cu pri-
mejdioasele vinturi bäärinesti" numai; He'ssler apoi om tru-
fa ì lacom". Chid, dupä petrecerea Nemtilor in Tara-Roma-
neasca, pe care Brincoveanu incercase prin toate mijloacele s'o
impiedece, Domnul ii poate rasbuna prin expeditia i biruinta
din Ardeal la 1690, Greceanu nu iartä pe morti si pe invinsi.
El ni infatiseaza pe Heissler bolnav de megalopsihie" si, In

www.dacoromanica.ro
70 Istoria literaturii rornAnesti

aceste timpuri de nenorocire, pe BdIdceanu ucis, Mu tdiat si

färämat", nu printre luptdtori, ca un soldat, ci mai de o mar-
gine fiind". Capul trädätorului, vinzdtorului da tara", e expus
Ja Bucuresti in vederea tuturor" si, ca epilog al acestei dusmänii,
Greceanu judecä astf el pe viteazul i nenorocitul boier: Credea
si in avere, si in cai, i in arme, si in vitejii, i in fantasii ne-
bunesti, si nu stia eä nu este Dumnezeu innaintea celor ce nu,
se tem de dinsul".
De aici inainte pänd tdrziu, cdtre sfirsitul lungii Domnii a lui
Brincoveanu, nemultdmitii cu dinsui nu mai avurd un steag si o
cdpetenie. Doamna Maria rdmase in Ardeal, cu fiul ,ei, pre-
tendentul, vesnicul pretendent fdrd noroc. In Octombre 1690 o
vedem fäcind o danie bisericii Doamnei inältatd de dinsa, iar la
23 Mart 1691, din Sibiiu, Doamna i flica ei vitregd, väduva lui
Bdráceanu, care semneazd Maria din Dedulesti, cer pensil, amin-
tind serviciile aduse de Agá Casei Imperiale. La 1696, fiul ei se
afta in corespondentd cu Propaganda din Roma, de sigur tot in
vederea tronului pe care-1 rivnia. In 1703, dupd optsprezece ani
de exiliu, Gheorghe Cantacuzino se insurd la Brasov, unde stdtea
familia, cu Ruxanda sad Casandra, fiica lui Iordachi Ruset si a
unei fete a lui Grigore Ghica, i Brincoveanu, care de mult pä-
räsise once fried de spre aceastd parte, trimise represintantii sal
la nuntd. In 1710, Maria, vdduva lui Constantin BdIdceanu, im-
prumutd niste bani de la Mdria Sa mama ei". Iar aceasta din
urmd trAi, in imprejuräri mai mult grele, pänd la sfirsitul zilelor
ei in Brasov, i abia la suirea pe tron a lui Stefan Cantacuzin4o
isi recApätd ea posesiunile familiei pe care Brincoveanu le con-
fiscase, ca unele ce apartineau unor pribegi i trAdätori.
Dar pentru beizaded Iordachi nu era niciun partid de boleti
din tara i numai cind, dupä cäderea lui Brincoveanu, succesele
armelor impdrätesti fácurä sd se nasca speranta ca Tara-Ro-
mAneascd va putea fi smulsd de la Turci, numai atuncea sa al-
cdtui, dintre nemultämiti i ambitiosi, o partidä nemteascd, do-
ritoare sä aibä. ca Domn pe Iordachi Cantacuzino.
Cit despre vechii dusmani ai Cantacuzinilor, de cari Brinco-
veanu era legat prin mama sa, cit despre Met* acestia nu
mai puteau inspira grija nimdrui. Luptdtori politici ca Gherghe,
ca Ivasco nu se mai gdsird in acest neam. Grigore, Grigorasco
fottil ginere i 1ui Serban-Vodä, se intilneste o singurd data in

www.dacoromanica.ro
 Cronicile brincovene§ti 71

calitate de conspirator, la 1700, dar fu iertat se astimpara

i
pentru totdeauna. In 1711-2, fiul lui Grigore, Constantin Postal-
nicul, botezat de Domnita Ilinca Greceanu, sotia Logofatului Ser-
ban, lua in cäsatorie pe o sorä a nqei sale, pe o altä fatä
a Brincoveanului: Smaragda.
Dacä nu exista insa o opositie consecventa, condusä da oa-
meni cari sa tie bine ce voiau, nemultänilri se produceau, piri
se trimiteau la Constantinopol i planuri de Domnie noua tot se
formau. Greceanu le denuntä de cite ori le intilneVse in calea sa.
Astfel face cu tentativa lui Staico pribeaguI, pa care-I sustinea
vecinul cel rau din Moldova, Constantin Cantemir. Il urtnärete
in toate amanuntele viii lui tulburate de alergätor dupä fan-
tasii" i de rivnitor al Domniei, care nu se da nici celui ce va,
nici celui ce alearga, ci cui va DAnnezeu." Ii aratä. stdruintile za-
darnice, ratdcirile prin strainätate, rginea" prinderii §i a mor-
tii in spinzuratoare. Nu uita sa pomeneasca nici soarta compli-
cilor, spinzurati i ei sau aruncati in ocna. Aliatul domnesc al
pretendentului, Cantemir, e tratat foarte aspru pentru aceasta
intriga. Se aratä ratiunile de recunotintä care trebuiau sA o-
preasca pe hergheligiul" de odinioarä de a tulbura Domnia
munteanä, §i in scurtarea de viata lui cea necuvioasa" se
descopere o pedeapsa dumnezeiasca.
Cind, in 1700, Dumitrato Corbeanu, fratele Banului Vintila,
organisd impreuna cu Domnita fata lui Grigore-Vocla, ce o ti-
nea Iordachi Beizade" Ruset i cu o sama de boieri de lard
Greci din Constantinopol, o conspiratie, al earii scop era sa
aducà in tronul muntean pe fratele pomenitei Domnite, Gre.ceanu
crezu de datoria sa sa infiereze cu calificativa pe toti vinovatii.
Aici, insa, contrar obieeiului, Domnul, care iertase pe dumanii
säi, ceru indulcirea tonului. Tudosca Corbeanu nu mai ,fu o
spurcaciune de jupaneasa" ca la inceput, i nu se mai däclura
in vileag numele vinovatilor, ci toatä raspunde.rea cäzu asupra
unor anonimi, Gireci vrajma4i päminiului aceslula", intre cari
Nicolae Mavrocordat ar fi descoperit pa propriul sau tatä, Exa-
poritul.
In 1703, Constantiin Duca §i Mavrocordate0i, coalisati ì razi-
mindu-se pe sprijinul acelor Turci ce aveau atunci puterea, adu-
sera chemarea la Impäratie a Brincoveanului. Acesta incera in
zadar sa scape prin obi§nuitele dari de bani; el se imbolnavi de

www.dacoromanica.ro
72 Istoria literaturii rombesti

nd.caz §i de spaimd, dar trebui sA se supuie, §i merse, tremurind

In mijlocul strAlucitului alaiu ce-1 incunjura, descopere soarta
ce-i era pAstratd.
Se intoarse Domn pe viatd, biruitor asupra vecinului.0 fostului
ginere pe care il scoase din Scaunul Moldovei, chivernisitor din
porunca Sultanului asupra celuilalt principat. Era mult.dmit acum
In vanitatea sa domneascd, dar aceastd multdmire-1 costase
scump: tributul fusese crescut, i, pentru moment, cloud sute de
pungi merserd sd sature personagiile influente din Impardtie.Brin-
coveanu intelegea sd fie rdsbunat §i prin scris contra voitorilor
sAi de rdu, cari-i fAcuse aceastd primejdie mare i strapicd
cheltuiatd.
Rdspingind o intdie redactie a Iui Greceanu, care, vorbindu-se
=mi de di.wrIani, i se pAru prea slabd, Brincoveanu dddu
Logofdtului sdu ordinul de a nu ascunde niznic. Greceanu mai ina-
inte numise pe Mexandru Mavrocordat printre ticdloii" ce
ruineazd prin piffle lor la Turci Tara-RomdneascA, Radu vorbi
deci in vole despre spurcatul vrd§imapl acela Alexandru.
Mavrocordat, Marele-Dragoman al Impardtli turce0, carele poate
fi ca i veache pizrnd §i rdutate asupra Diomnului in inixna lui
hrdnia, avind bun prietepg cu spurcatul acela Vezir Azemr.
Ni se spune §i de planul ce formase ambitiosul Grec de a pune
pre fii-sdu Domn aicea in lard".
Mai departe, cind Toma Sulgerul Cantacuzino, vdrul Domnu-
lui §i represintantul acestuia la Poartd, incepu &A se pard.' suspect
lui Brincoveanu, cronica oficiald ni destainuie0e indatd ,,fumu-
rile i fandasiile dà Domnie" care indeamnd. pe acesta sape
stApinul. Cind acela§i Toma compromise pe Domn prin decla-
ratia sa pripitá pentru Rùi, pregAtindu-i astfel peirea, Gre-
ceanu aminte§te ingrijirea de care Spdtarul traddtor se bucu-
rase inch' din copirárie din partea Domnului, care-1 initiase mai
pe tirmd in toate secretele sale, pe care nerecunoscdtorul le vindu
ca luda. El it asamAnd eu 4,Eosforiu1", cu luceafdrul., carele au
socotit sdi pue scaunul peste norurile Ceriului" §i nu uitä
insemne i numele marghiolilor" cari-1 sfdtuird spre fugd vi-1
intovArd§ird inteinsa. Ca un complice al lui Toma ni aratd 'cro-
nicarul pe Dimitrie Cantemir, vesttul telpiz", cu care de multd
vreme se intelesese Toma, de vreme ce mintea amindorur la a-
Got fel de luernri blestemäte§ti §1 neeuvipase bing sä potriviia",

www.dacoromanica.ro
 Cronicile brincovene§ti 73

Daed nu se dau numele boierilor cari cereau cu stdruintà lui

Brincoveanu sä se dea, ca vecinul sAu, rAul vi nebunul, de par-
tea Ruvilor, Radu nu pregeteazd sA pirasca pe unul ditre
acevtia, Mitropolitul Antim, care primi de la Vasile Stegarul uni-
versalul" prin care Tarul cerea provisii vi alte lucruri necdzute
vi necuviincioase" vi se amestecd, impotriva chernArii sale sufle-
tevti, in afaceri ce nu privesc decit pe mireni: cele politicevti".
Ava este aceastA cronicA oficiald, Ora de tn.& infierbintatd
de patimi, implinitoare de rdsbundri. Aceasta o face mai vioaie
vi mai interesantA, vi de laceasta nu ne patent plinge, dar ea
ni dä o ciudatA ideie despre buna cuviintA vi. discretia oficialä in
Tara-RomAneascà pe vremea lui Brincoveanu.
SA valem acum in ce fel se exprimA Greceartu despre lu-
crurile petrecute aiurea decit in patria sa, cum judecd pe vecinii
vi stApinii Domnului pe care-1 servia.
Si din acest punct de vedere, cronica nu ascunde nimic spunind
lucrurile uimitor de räspicat vi de tare. Domnii moldoveni sint ju-
decati cu o sinceritate IdudAtoare sau insultätoare, dupd. inte-
resele Brineoveanului, care nu poate decit sä inveseleascA pe ce-
Mor. Constantin Cantemir moare pedepsit de Dumnezeu pentru
ea uneltise impotriva Domnului muntean; coconul Io Costandin
Duca Voevod" devine, dupä. ce-i moare nevasta vi el apucä pe
alte drumuri politice decit ale fostului sAu socru, un telpiz", un
blästämat grecesc", un autor de lucruri vi. chivernisiri färd
socoteald, precum Antioh suge singele sdracilor", Nicolae Ma-
vrocordat vine incunjurat de Greci prädAtori, cu cari tiranisearä
tara ca un nemilostiv", precum, in fine, Dimitrie Cantemir
meritä a fi numit, nu Domnul, ci mal bine pierzAtorul tdrei
Moldovei".
O mare pacoste e fost pe Brincoveanu activitatea regelui
ungur" Tököly. Un timp se intelese de minune cu dinsul, la
inceput, prin 1689-90, cind oposantii miunteni vedeau in inti-
mul lui Vodä pe un hot", care lucra pentru Mu' terii. Apoi, cind
se ardtä limpede cä acesta nu poate sä rarniie in Ardeal, ca n'are
putere vi noroc sd. izbindeaseA, sentimentele lui Brincoveanu se
schimbard fata de acela care-i prapddia tara kin lernarèa sol-
datilor sdi. In tonul in care ar ii scris insuvi Domnul, Greceanu
pau,strä deei pentrU neorinduieli vi jafurii indat4 dupd intoareere-a

www.dacoromanica.ro
74 lstoria literaturii romAne§ti

din Ardeal, pe pkginii Cruti" i nu se sfieste a spune eä

Domnul, necapalind nicio garantie §i nicio satisfactie, porunci
pe Cruti a-i mdcelärii", Cind zilele bune ale lui Tököly sa min-
tuie, §i. Turcii, obositi de dinsul, Ii pdrdsesc, el vesteste cu mul-
tdmire cAderea lui din cinste tocmai ca a luceafdrului", i se bu-
curd spuind cd. el nu se va Mai intoarce din Constantinopol pen-
tru a supdra pe Voclä.
Fatd de Germani, politica lui Constantin Brincoveanu a fost
pe atit de nesigurä .5i de ovditoare, pe cit era de tdinuit
viitorul. StAtu in corespondentd cu toti comandantii imperiali de
peste munti i p.ind la urmd li transmise §tiri trdddtoare des-
pre luptele §i. gindurile Turcilor; primi scrisori i diplome impd-
te0i, dar se feri a lua indatoriri precise fati de Nemti sau a-i pofti
in tara. De aceia in toatä cronica lui Greceanu nu se gäseste o
singurd apreciare limpede a politicii germane 4i. folosului ei pen-
tru Principate,. Purtarea lui Serban fatd de Curtea din Viena
nu e desaprobatd, dar nici nu se vorbe.ste pe larg si cu cdldurä
de dinsa. Se atacd Germanii numai atunci cind fortele imperiale,
supt Heissler, servesc interesele legitimiste ale copilului Iordachi-
Vodd t ale Bäldceanului.
In Muscali a vdzut i Brincoveanu un moment poporul pro-
vidential, cdruia Dumnezeu ii (lase misiunea de a liberà Orientul
cre§tin de jugul turcesc. Se interesa' totdeauna de actunile lor poli-
tice §i militare, i 1-am vdzut puind sl i se tradaed un prognos-
tic care vorbia despre apropiata intrare a Tarului Petru in ca-
pitala ImpAratilor romani de Rdsärit. In 1698, cind Petru fdeu
o caTátorie in Apus, medicul lui Brincoveanu veni prin Belgrad la
Buda pentru a intilni aici pe Impdratul ortodox O. a discuta
asupra legdturilor ce s'ar putea stabili 'Mire el §i Domnul sdu.
De aici inainte Constantin-Vodd intretinu la Moscova un agent
politic, pe David Corbea, fratele lui Teodor, poetul, i deplina
lui intelegere cu Ru§ii inaintea campaniei din 1711 nu poate fi
pus& la indoialk
Totqi in zidar ar cduta cineva in cronica oficiald ceva despre
aceste lucruri. Inainte de rdzboiul cu Turcii, Tar Petru" e
pomenit numai in treacAt. Cu prilejul campaniei de la Prut, ni
se märturise§te, inteadevär, dragostea si rivna crqtineased"
a lui Vodd pentru Impdratul cre§tin", dar se inldturd neconte-
nit cu stdruintd ideia eá Domnul ar fi fost inteles cu acest ar-

www.dacoromanica.ro
 Cronicile brincovene§ti 75

hanghel liberator, ca 1-ar fi chemat cu rugAciunile lui. El ni se

infAtisc2zA numai ca un bun patriot, ingrijit doar de buna
chiverniseald" a terii, doritor de pace si lucrAtor pentru pace.
Void, ni spune Greceanu, sd pästreze tara intreagd, prin rAb-
darea i dibdcia sa inteleaptä, sä o tie färä primejdie da catre
amindoao pArtile, adecd i dA cdtrA Turci i dA cdtre Moscali".
Pe Turd. uria Brincoveanu din principiu, fiindcd politica
lui era indreptatd dupd interesul personal, si nu dupd idei ge-
nerale i veden largi. II durea insd nestatornicia i lipsa lor de
credintA, care-/ fäceau clued viata in asteptarea neconte-
nitA a primejdiei, il durea lAcomia lor neskuratd. In corespon-
denta lui cu Brasoveniil, intilnim dese plingeri pentru cereri'e rui-
nAtoare ale Portii: Ajungind", scrie el la 1705, tara aceasta
la mare greu, de vreame ce i s'au dus numee la Poarta ImpArAtiii
turcesti cum cd inteaceastä tara s'au strinsu atita om i atita
dobitoc, i den Tara TurceascA, si den Tara UngureascA, si den
Moldova, de iaste p!ind de oameni i dobitoace, l, cu acest nume
mare ce s'au fdcut ticAloasei de ten, ne-au incdrcat cu ddrite, cit
iaste peste putinta sdracitor, si. nu mai contenesc cu eerutul". lar
in alta, din 1707: Si. yeti sti dumneavoastrd i aceasta, cA. cei ce
ne stäpinescu ne si mustreazd, i ne zic cd aici in tara noastrd
s'au strinsu atita sumd, si den Tara UngureascA si den alte
pdrti, i pentru acest nume mare ce s'ad fdcut, ch. e tara aceasta
plinA de oameni, cu atit mai mult i stdpinii cer, cit nu iaste pen
putintd, i obiceaiurile ce avem mai denainte, de sd stia ce da
tara pe an, le-au stricat toate, i le-au innAltat, cit numai Dumne-
zeu cel milostiv sa dea puteare sdracilor pdmintului acestuia".
Pentru aceasta vor fi plingerile si in cronica lui Greceanu, a-
ceastd oglindd credincioasd a sentimentelor i ideilor Domnului.
Pentru l'Acomie mai ales vor fi invinuiti, in cuvinte foarte indrdz-
nete, i osinditi maril demnitari turcesti, i chiar Su'tanul; de a-
eeia va saluta cronicarul cu bucurie sau va ardta pe Domnul sAu
salutind victoriile crestinilor, pedeapsd dumnezeiascA impotriva
hrdpitorilor. SA dscultdm numai tinguirile i blestemele. Cu
prilejul marilor ddni. provocate de cereri impärdtesti la 1697:
cit putea zice cineva ed. nu va sd mai rdmiie in tara nici bou,
nici oae, nici cal, nici nimic". Dar, in acelasi an, iatd a lui Dum-
nezeu platd aeve", malea infringare a Turcilor la Zenta. Aflind
de aceastA veste fázbunAtoare, de izbinda cre§tiniilor §i de
1 Vol, X din Studiile i documentele Mele.
www.dacoromanica.ro
76 Istoria literaturii romane§ti

stingerea paginilor", Domnul au dat slay& luí Dumnezeu

Maiedi Sfintii Sale". Vizirul mort in lupa e caracterisat ca un
omrAu,pdgin §i vrAjma creOinfor", ,,trufa, blestemat, iproci".
In 1700-1 cronicarul se roagä pentru stingerea Vízirului §1 Che-
haielei, cari cer prea multi bani: Dar asupra tirdniei i laco-
miei pdgineti cine poate zice cuvint!".
CAci, spune el &Alma, läcomia pAgineased mod i satiu n'are,
nici uitindu-se vreodatd la neputinta ticAlo§ilor supu§ilor". De
aici inainte plingerile §i recriminArile sint tot mai dese: Impdratul
avea idcomie nespusa", cumplia i nesdtioasa lAcornia Tur-
cilor", cereri nesAtioase" in 1711, o neam varvar, nemilos-
tiva §i. spurcata leage i lacomie pdgineascA,", o varvard
pAgineasea" neomenie!".
Aceastä cronicA ingrijita, impärtia in capitole mdestrite, fu
pusd. de autorul ei In legaturd cu cronica veche oficiald a Can-
tacuzinilor, de la sfir§itul cdreia suprima ceia ce privia amba-
sada din urmd la Viena, moartea i ingroparea lui Serban-Vodd.
pe care el insu4i le povesti mai pe scurt la inceputul lucrdrii
sale. In deosebite forme, ea circula in Tara-Ronal-leaseâ pe timpul
lui Nieolae Mavrocordat, in mai multe exemplare decit cealaltd
cronica de opositie, cronica invinOor, pentru care Constantin
Cdpitanul gäsise, cum am väzut, un continuator.

www.dacoromanica.ro
 CAP. III.
Literatura religioasit
TipArirea la Bucuresti a strAlucitei Biblii din 1688 a adus o
schimbare hotdritoare in ceia ce prive:i.te rolul pe care-1 au de-.
acum inainte in literatura bisericeascd cele trei ten i romänesti, a
cdror muned pe terenul aeesta se lega inteun singur mdnunchiu
in marea publicatie a lui erban-Vodá.
Moldova decade, si pentru multa vreme, dupd ce ea stApinise,
prin calitatea lucrdrilor ei, pe vremea lui Varlaam, prin cantitate
prin calitate, pe vremea lui Dosoftei. Plecarea din tara a aces-
tuia, insusirile slabe ale Mitropolitilor ce urmard, cel de-al
doilea Saya, Misail, poate comentatorul lui Urechel, amindoi fosti
episcopi de Roman, si Ghedeon, venirea in Domnie a unui om
nearturar ea bAtrinul Cantemir si, mai mult decit toate, starea
foarte nenorocitA a terii, impArtitd intre douä stApiniri, cea tur-
ceasca i cea polond, pánd la pacea din 1699, lAmuresc pd-
rdsirea traditiilor unui trecut m.ai frumos. Singurul om in
adeva'r iubitor de carte din clerul mo/dovenese de pana pe la
1730 e Pahomie, episcopal de Roman, care pornise din und-
nAstirea Neamtului, unde mai tárziu era sd inceapd, prin Paisie
Rusul, o noud viga. Pahomie intrd in schima monahiceased abia
in 1697, dar el fu numai cu numele de cálugár nemtean, cAci
Polonii, cari cucerird Cetatea Neamtului, cu mändstirea Sfintu-
lui Nicolae 2, stdteau si in mAndstirea cea veche a Neamtultd.
Abia pacea din 1699 li scoase de acolo 3, asa incit soborul cálu-
gtirilor vechi §i. al celor noi puta sA lea In stäpinire biserica
t V. OrAsanu, 1. c., pp. 103-4.
2 V. si N. Costin, p. 44.
3 Melchisedec, Chron. Romanului, I, p. 315.

www.dacoromanica.ro
 istoria literaturkromSnesti

chiliile 1. Pahomie fu eclisiarh, apoi egumen, panti. in 1702-42,

scormonind in aceastA vreme prin comorile de vechi manuscripte
ce se pAstrau incA la Neamt. Faima cea mare a Mitropolitului
de Rostov, Dimitrie, cAruia i se dadu munele de al doilea
Hrisostom", il chemA instA in Rusia, unde stitu un an, pAnA-1
poftinti sti fie VlAdicA la Roman, supt Mihal RacovitA, la 18
Decembre 1706'; la 18 Ianuar urmAtor, el ii lua Scaunul in
stApinire4. StAtu in episcopie nu mai putin de noud ani
pArAsi locul sAu numai la inlocuirea lui Nicolae Mavr000r-,
dat, Domn a doua oarA, cu Mihai Raoovità, binefAcAtorul
patronul de odinioarA. Dar el nu-si adAposti bAtrinetele in schi-
tul Pocrovului, pe care il zidise, ci porni inapoi in Rusia
unde-I primi, pentru zilele ce-i mai rAmAsese a trai, La-
vra Pecersca, mAnAstirea din pesterA a lui Petru MovilA.
La 1724, el trimetea de acolo sihastriei sale din muntii Neam-
tului un numdr de cArti. Intre ele nu se and produse nouä ale
teascurilor moldovenesti, cane nu dadurA decit intimplAtor 77:-
cul Liturghiei, tradus de Ieremia Cacavela, dascAlul beizadelei
Disnitrie Cantemir (1697), si opera de compilatie filosoficA
lui Dimitrie insusi, tinerelul invdtat: Divanul sau GtIceava Infe-
leptului cu lumea (1698). CArtile tiparnice de biserica" vin din
Rusia Muscalilor, de care se indrAgostise asa de mult Pahomie:
Triodul de post, Antologhiul slavon, Psaltirea, Pravila mare",
Bogorodnicinicul". Dar, pe lingd aceste frumoase publicatii ne-
intelese, mai pentru toatA lumea, ale lui Dimitrie Cantemir Uttar,
Pahomie diruieste i lucräri in limba sa, pe care le daduserA in
anii din urma alte tipografii romAnesti deeit cea din Iasi, care
zAcea in odihnä sau in risipA: un MArgarint, poucenie rumA-
neascä", o Biblie rumAneascA care mi-au dat Savin Banul [Zmu-
cilA], fiindu-i duhovnic, i fiindu-mi datoriu cu cAtva" bani"
Savin era pribeag in Rusia si el , un Mineiu mare, bun,
din Tara-MunteneascA, care i-am cumpArat eu cu al mii bani
si 1-am dat manAstirii meale Neamtului" unde mai era unul
de aeelasi fel , 12 Meneia din Tara-MunteneascA, carele
Ibid., pp. 324-5.
2 UrechiA, in An. Ac. Rom., XI, p. 113 0 urm.
Ibid., p. 325, nota 2.
4 Ibid., p. 328.
5 V. mai departe, capitolul Dimitrie Cantemir.

www.dacoromanica.ro
 Literafura religioasA 70

le-an dat MArlia Sa Nicolae Voevod uvlavrocordat] mAndstirii

Neamtului, care eu am scris la MAriia Sa §i cu a mea poruncA
cheltuiald §i rugdminte am trimis pe Mihail de le-au adus 1"

Cum se vede, cOrtile romAncOi vin toate din Tara-Romäneascd,

unde se tipArise Biblia lui Serban-Vodd.

CM in Ardeal slabirea micärii literare §i tipografice e cam

tot a§a de mare ca i in Moldova. Propaganda catolica birui-
toare, care aduse incA de la 1697 incheiarea tjnírü intre biata
BisericA a Rominilor ardeleni i strAlucitorul Scaun al Romei,
nu fu aa de roditoare ca vechea propagandä calvinA, care
stäruia sä se intrebuinteze in BisexicA limba fiecArui popor.
Ma la suirea in Scaunul din MIgrad, in 1692, a lui Atanasie,
care era sä ducä la capAt schimbarea de credintä, nu se intim-
pinA nimic, timp de trei ani de zile, dupä incetarea aetiviatii
popii Ioan din Vint. Mail de un Catechism tipArit in Simbdta-
Mare, un fel de Chiev al catolicilor din aceste pArti, in oeia ce
privege §coala 2, nu mai gä.siin decit un Ceaslov, scos la Sibiiu,
In numele lui Atanasie, tot de vechiul tiparitor Chiriac Moldo-
veanul, din Cetätuia. Dupä. aceastd simpld carte de slujbA, care
nu e, de almintrelea, decit reproducerea Ceaslovului din BO1,-
grad, de la 1685, avem cloud cärti in 1699. Una, ca tot titlutei nou,
sunind ambitios grecege: Chiriacodromion, nu e alta decit o
veche Evanghelie cu invAtAture, in ca,re s'au schhnbat la
izvodul cel vechiu" numai unele cuvinte i forme: au fata
cuvintului, au a vremii", pentru intele,gere mai lesnicioasä:
indreptätorul e acela§i ca, §i tipograful, trimes anume de Brin-
coveanu, Ardeleanul Mihai fiul lui 4tvan, §au 4tvanovici",
§i el a aplicat deci Cazaniei de la 1641, o reitipärire ea InsA§l,
dupO cea din 1580-1, procedarea obi4nuitä in noile editii inm-
tene ale cArtilor re:igioase. Bucoavna" din acel4i an, apdrutal
§i ea tot in BAlgrad, trebuie sä fi avut menirea de a strecura
in mintea copiilor dogma cea ,nouA , cu toate cA ea pomenia
chiar in Witt tainele Beserecii Rdsdritului", Apoi aceastd tipo-
Arch. Statului, Neamf, n'. 1905. Cf. Melchisedec, Chron. Romanului, I,
pp. 340-1.
2 Bianu i Hodos, o. c., 1, p. 339, n° 100.
Ibid., pp. 36-70, n. 113.

www.dacoromanica.ro
80 istoria literaturii romAne01

grafie se opre0e pentru cincizeci de ani de zile, arAtind eft de

sterp era deocamdata supt raportul culturii pur biserice§ti ca-
tolicismul primit acum de Romini. Catechismul catolic din Cluj,
cu data de 1703, nu are a face cu Biserica romAneasa unitA,
ci e un dar al Iesuitilor, tipArit cu Mere latine, inteo ortografie
care se adoptase de ai no§tri in pArtile Marlene; niel nu era mA-
car o lucrare nand, ci nurnai o retipArire a Catechismului lui
Canisius 1, tradus de Gheorghe BuLul din Banat. Pfnea Pruncilor
de Iesuitul Baranyai, care pusese la cale Unirea, apäru in Oa-
ducere romAneascä la 1702: tAlmAcitorul era un Romin din Bor.
bant, Duma, care se infAttieazA ca IanAr.
In acest timp, supt Domnia bogatulul, darnicului, luminatu-
lui §1 ambitiosuhri Constantin Brincoveanu munca tipAririi-
cu sau far& activitate literarA adausA pe lingA dinsa lua un
mare avint, i intre atril 1688 §1 1716, cind peri urmagul
Brincoveanului, Stefan Cantacuzino, tot din porunca osinditoare
a 'Purcilor, nu mai putin de optzeci, nouäzeci de cärti noud au
väzut lumina.

V. mai sus oi urmlitoarea scrisoare, pOstrata la Roma, in Biblioteca

Borghese, lar in copie la Alba-1ulla, In Bibl. Batthyani, ins. K2, 1V ', p. 476,
prin care se recomanda de Stefen Csáky, episcop-aies al Ardealului, catre
conducatorul Colegiului Propagandei din Roma, acest cleric : Praesentium lato-
rem Georgium Buitul, Caransebesensem, Transylvanum, quem ab incunabulis
fere et enutrivi et artibus liberalibus disciplina institui". Se roaga a fi primit
in collegium germanicum et hungaricum Praefatus iuvenis studlis, cogente
ilium summa corporis infirmitate, interruptis, cum Vienna ad me in Transyl-
vaniam profectus esset, ingentes perfidia haereticorum et capitali in catholicos
odio Gabrielis Bathorii, principis Transylvaniae, tumultus exorti, persecutio non
paucis verbis explicanda catholicos omnes invasit, cumque ego cum nonnullis
aliis fuga vitam salvassem, in manus hostium incidit, omnibus suis spoliatus
aliisque ignominiis affectus, vix manibus eorum ereptus est atque delituit quam-
dium species aliqui tranquilitatis catholicis redderetur. Ttimultu sedato, nihil
ipsi magis fuit quam ut catholicis fere omnibus sacerdotibus privatis in divinis
ac aliis piis christianae religionis exercitiis subveniret, quod aliquot in locis
summa industria ac labore magno suae patriae commodo praestitit ; novissime
duobus et amplius annis Alba-luliae, in metropoli Transylvaniae, non solum
iuventutem regni illius liberalibus disciplinis erudivit, sed etiam, absente Reve-
rendo patre Stephano Szini, S. I. sacerdote, sacris concionibus populum in pu-
blico instituit. Cuius rei amplisslmi testes sunt proceres ac barones catholici
Transylvaniae, qui saepenumero concionibus eius interfuerunt Datum laurini,
15 septembris, anno 1619.
2 BianU Hodoo, la aceastA data.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasA 81

Brincoveanu ounea mai mare temeiu pe publicatille grece§tiLi

menite sA fie in minile multor preoti, cari erau pomeneasca
ntunele. Dosoftei de Ierusalim, indreptatorul Bisericil mtmtene,
ca i al celei moldovene, se wzase acum la Curtea lui Constan-
tin-Voda acescuia, lasind pa celait Voevod Constant,n, ca .e nu §tia
carte §i nu simtia nevoia de a fi läudat de carturarii Rasaritu-
lui: invitatul Patriarh va fi indemnat pe Brincoveanu sA Im-
bogEtteasca §i mai departe Biserica greceasca cu carp folositoare.
Astfel, ie§ira, pe de o parte, carll sprite sau bisericeti in
grece§te: Anluioghiul din Snagov, la 1697, Psaitirea din 1700,
Liturghia greco-araba din 1701, Ceaslovul greco-arab din 1702,
daruri cre§tinilor din Siria, Sfinfirea bisericii din 1703, Acaf-
Sjintei Ecaterina din 1710, Slujba bisericeascd (13:6Xoc
ivtaúntoc) din 1709, Slujba Jjhaului Visarion, din 1705. Se §tie ca
Brincoveanu a facut cu putinta i tiparirea a cloud cat* numai in
limbi rasaritene: Psahirea arabd din Alep, cu data de 1706, §i
Liturghia georgiand din 1710. °data, ufl Grec din Chios plati
ca sa se tipareasca o Slujbd a martirei Chiopolitei.
Alte publicatii au scopul de a combate pe eterodoqi, pe
calvini, cu cari ins& lupta se cam incheiase de o bucata de
vreme, §i pe eatolici, cari, razimati pe Casa de Austria invin-
gatoare, puseserä mina pe Ardealul romanesc §i amenintau alte
Tinuturi ale pravoslaviei greco-slave. Prin Dosof tel, Biserica Rtt-
sari t ului incepu sa lumineze pe credincio§ii ei asupra deosebirilor
de credinta intre dinsa §i protivnicele ei i asupra xnotivelor §i
temeiurilor acestor deosebiri. Cu banii lui Brineoveanu se duse
astfel un räzbolu teologic invier§unat, cu arme grece§ti masive.
Atita teologie greoaie nu pornise niciodata din erile noastre,
ea sit zdrobeasca intariturile celor de alt.& legel
In 1690, avem cartea lui Maxim din Pelopones despre Schis-
ma Papista§ilor", §i tot in acest an lucrarea Sirigului Impotriva
Calvini.or, indoita pav'äzä intinsä ereticilor. Dupa putina odihna,
in 1694, Dosoftei publica opu,sculul situ impotriva
dogmatice ale lui loan Cariofi, care era compromis cu cal-
vinii Inca de la 1692 se lucra In Ia0 la mapele conglomerat
de polemic& al lui Dosoftei, intitulat Tchioç 1(ataXallç sau Ct

V. Bianu i Hodn o. c., la aceasta datg,

O
www.dacoromanica.ro
$2 Istorla literaturii romAnesti

schimbärii, in care septe scriitori sInt intrebuintati pentru a

rilzbi pe papistasi": Cantemir barinul nu ajutase intru nimic
aceasta opera, si tipografia din Cetatuia, stramutata poate la
Sf. Saya, se numia acum Tipografia iesana a Sfintului Mormint.
al card patriarh e insusi. Dosoftei. Dupa ce Cariofil fusese mus-
trat, se da in Tara-Romaneasca, la 1697, un Manual" al lull,
cuprinzInd lamuriri la unele intrebari ale lui Constantin Cantacu-
zino Stolnicul, a carui ortodwde cauta sa fie deplin luminati
Apoi iarasi la Ia§i, in 1698, se iveste un T6i.i.oc .Ietic.t¡ç, at lut
Dosoftei: Carte de iubire", dar impotriva Latinilor", iarä§i
o compilatie rdzboinicd. In 1699, Grecii capätä o editie noua,
dupä cea din Olanda, a Mdrturisirii lui Petru Movila. 0 In-
vatitura dogmatica" (Aoyjmtntil Macnsceda), de Sevastos Chi-
menitul, directojul scolii grecesti din Bucuresti, cuprinde o suma
de deslegari la intrebari incurcate. La 1705, Antim Ivireanul,
acum episcop de Rimnic, cla in tipografia resedintii sale un
a/ treilea T61i,oc al 11 Dosoftei, T6(i.oç zap5:c, Carte de bu-
curie", cu alte argumente impotriva dusmanilor lui, Latina".
In sfirsit, Panoplia dogmatic() din 1710 e o culegere bizantina,
build' de intrebuintat contra oricAror necredinciosi, lar Expune-
rea credintii ortodoxe" de loan Damaschin (Iasi, 1715), o veche
carte de teorie, potrivita tocmai pentru aceste timpuri de lupta.

0 a treia categorie de carti grecesti e Instructiva, fárä sa

fie polemica. Asa este Eortologiul lui Sevastos Chimenitul (1701),
o lamurire a rostului tuturor serbatorilor, de unde-i vine si titlul;
apoi Descrierea (flpooxuvv*tov) Muntelui SIMI, de medicul
loan Comnen, care ajunsese Ieroteiu episcop de Silistra; cartea
despre preotie a lui Hrisant Notara, nepotul Patriarhului de
Ierusalim (1702), Indemnurile cre§tine i politice" (NooOsaíat
xptorccotx2:-TcoXttntai) ale aceluiasi, care mostenise i rolul indrep-
tator de lege al unchiului säu de pe mama, i Istoria Patriarhi-
lor de lerusalim, marea lucrare a lui Dosoftei despre inaintasii säi.

In sfirsit, in al patrulea rind yin tiparituri care sint in lea.-

tura cu tara sau cu familia domnitoare in Bucuresti. Astf el, In-
vAtaturile lui Vasile Macedoneanul catre impäritescul sau

V. An. Ac. Rom., XXI, pp. 106-7.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasA 88

(1691) fura tipärite pentru a sluji la cre§terea Mor lui Brinco-

veanu o tradu:ere romaneasca s3 pästreaza intr'un humos ma-
nuscris cu stema Cantacuzinilor i ; Slujbele Sf:ntei Paraschiva
§i Sfintului Grigore Decapolitul se explica prin aceia ca moqte:e
uneia se pästreaza in Ia§i, iar ale celuilalt in Bistrija olteana;
Slujba Sfintului Constantin (1696) era a patronului lui Voda; tot
de ace'a s'a tiparit Panegiricul lui Constantin-cel-Mare (1697),
al carui autor e Gherasim, Patriarhul Alexandrfei, adapostit de
Domn, panegiricul fu stramutat §i in romane§te, §i un splendid
manuscript da impreuna cu textul grecesc §i aceasta traducere 2.
S'au publicat incercarile 'iterare, cuvinarile festive ale fiilor Dom-
nului, Stefan §i Radu, §i ale dascálului lor de casa, Gheorghe
Maiota (1701-1) , §i tot a§a o teaducere a Paralelelor" lui Plu-
tarh in greceasca no* de Constantin, fiul cel mare al Dom. -
11111111. (1704). Urmind aoest exemplu, Nicolae Mavrocordat, al
doilea urma§ al lui Brincoveanu, dadu la lumina, la 1716, una din
carpe tatalui sAu, Alexandru Exaporitul: '1006%Net.

Mult mai pujine sint cartile romane§ti, dar insemnatatea lor, fo-
losul lor adevarat §i trainic sint covir§itoare.
Une:e dintre ele urmeaza obiceiul de a se da preopor carjile
sfinte in forma ce se potrive§te pentru s'upa. Astfel se da
la 1693 o Evanghelle greco-romina, Cu indreptajirea ea' astfel,
la once nedumerire, se va putea vedea care e taxtul original al
Noului Testament: partea romaneasca ni e luata dupa Biblia de
la 1688, ci dupa Elianghelia din 1682. Aceluia§i scop ii cores-
punde Psabirea din 1694 cu textil], din 1688, in care Psal-
mii sint intovarA§iji pentru intaia oara de cathizmele cu tro-
pare §i cu molitve de rugaciune". Evanghelia romaneasca din
Snagov, 1697, dä aproape acela§i text in aceia§i orinduiala ca in
1682. Psahirea din tipografia rivalä Buzäului, apäruta la 1701 §i
retiparita la 1703 4, nu e aceia§i cu Psaltirea din 1694, decit care
mai mult citeva adaosuri: carpe lui Moise", Paraclisul Maicei
Domnului i Pascaliile: psalmii sint aici in slavone§te. Noul

Bibl. Ac. Rom., n' 1595; frontispiciul e reprodus pe coperta publicatiilor

mele din 1901 despre Cantacuzini.
1 Bibl. Ac. Ron., ms. 766; cf. An. Ac. Rom XII, sect. lit., p. 163 i urm.
V. mai sus.
Bianu i Hodo§, o. c., pp. 540-1,

www.dacoromanica.ro
84 lstoria literaturii romgne§ii

Testament d'n 1703 singur se infätiseazä ea acum intdi tipArit

fnfracesfa chip", fiincleä el nu e deca forma deosebitd din Bi-
blia cea mare. Apostolul din Buzau (1704) nu orinduieste pen-
tru slujbA textul Apostolu'.ui din Biblia de la 1688, ci reproduce,
indreptind, Apostolul din 1683 ' .
In acelasi timp se lucrau la Buzdu cdrtie de slujbd, care fuseserd
rdspind:te pe romdneste numai in Ardeal si, intru citva, in Mol-
dova. Acela care indeplini aceastd sarcind folositoare i des-
chise graiului nostru usile altarului e un ucenic al lui Dosoftei,
fostul VIddicd de Hui i tipdritor Mitrofan. El fugise din Mol-
dova, d'upd aceiasi expeditie a lui Sobieski (1686) care aduse
fuga in Polonia a lui Dosoftei insusi. Cind Scaunul Buzdului a-
junse liber, Brincoveanu II dädu acestui oaspe prietuit, din care
fdcu i solul sdu in strdindtate
El incepu indatd a tipdri, cela ce era mestesugul, cherna-
rea i bucuria lui. Triodul lui din 1697 e indoielnic. La 1698 incd,
el incepea o culegere de Vieille Sfinlilor, pe care le intituleazd
greceste Mineie si care cuprindeau í rugdciunile, in slavoneste;
textul romdnesc e o adaptare dupä al lui Dosoftei din Proloage
cu intrebuinta:ea, poate, a acelor Vieti care scrisu-s'au pre ru-
mdnie cu invdtAtura pdrintelui Ananiei egumemil sf[injtei lavre
Coziei, si se-au scr;s in zilele crestinului Domn Ducd.i-Vod[A], in
cursul anilor 7183 [16751" 4 . In 1699 se dd Molitvenicul, repetat
in 1701, insd färd refacerea si a tipicului in romdneste 5. Octoihul
e din anul urmdtor (1700), ca i Triodul, sau slujba Postului
Mare. Cu Penlicostariul din 1701, cu brosura sau tratajii" Mo-
litvelor Vecerniei din 1702 6 si Cu Lilurghia din 1701, care nu
urmeazä pe a lui Dosoftei, ci pe a lui Teodosie, Ina asa de
incArcatä cu slavoneste, se incheie sirul artilor de slujbd.

Un Apcntol m)ldovenesc scris la Bisericani, in 1652, de auggrul Misail

(tus. 69; cf. ms. 85 al Ac. Rom.), nu s'a tipgrit niciodatg.
2 V. mai departe.
8 MVICtra, adecg Vietile sfintilor pe fiecare zi, wzate pe luni".
Bibl. Acad. Rom., ms. 2602.
5 Ceale mai denainte tipgrite nu sgnt cu tipicul romgnesc; drept aceia m'am
lndemnat de o am tipgrit co toate invgtgturile tumgne§ti, pentru lntelegerea
tuturor" ; Prof* editiei a 2-a.
Bianu i Hodo§, o. c., p. 539, n° 132.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasA 85

RugAciunile agteptau incd vremea traducerii lor in roma..

nete. Mitrofan nu fu acela care desdvirgi astfel opera <lusa a-
proape pAnA la capát de dinsull. Mitropo'ia primise, de sigur,
teascul buzo!an; inca la 1703, ea, urmind vechile datine i sfa-
turile Patriarhului ocrotitor, dädea Ceaskvul in slavonegte.
Dar iatA cA Antim tipograful, egumenul snagovean, trecu ca e-
piscop la Rimnic. Aici el gäsi amintirea episcopului Ilarion, un
sprijinitor al cArtii romänegti, din a cdrui biblloteca s'a pästrat
un Varlaarn i loasaf In traducerea lui Nästurel3 gi d Leastvild
sorba de Vlad GrAmaticu,l4, o Psallire cu tilo, slavo-rornind, tra-
dusä de Alexandru Dascd1u16 rAnduiala sfintirei apei 6". El
dädu deci in romAnegte, ajutat de Mihai Igtvanovici, care trecu
peste citva timp tocmai in Georgia, Vietile Sfintilor pentru ser-
bAtori, Antologhiul din 1705 sau Floarea cuvintelor". gi un
MoliThenic in 17067. O SlujbcY a Maicii Domnului romAneasca e
data de el in anul aoesta, impreunä cu un Octoih.
In 1708 fusa muria bätrinul Mitropolit Teodos'e, gi peste pa-
tru i cinci ani, in 1712 gi 1713, Antim, urmagul lui, publica in
tipdgrafia din Tirgovigte Ocio/huí, Evhologhiul, d'upa gre-
oeste gi Liturghia, romAnegte de la un capät pana la al-
tul, cu Diaconariul din 1687 ca adaus. De si se mai intimpinA o
Liturghie slavonA din Bucureg:i gi una slavo-romäneascd care
apare la lag' in 1715, slavona era gonita din ultimul ei a-
&post, i graiul romAnesc se ridioa liber catre Dumnezeu.
Al trellea rind de arti romänegti sint cele de polemicA, de
invAt'aturA i chiar de distractie, un gen cu totul non *in ti-
V. Bianu, Discursul citat, p. 22.
NumArul Ceasloavelor manuscrise din veacul al XVII-lea e foarte mare. In
Bibl. Ac. Rom. ele formeazA n-le 206, 706. Molitvenice se dau in mssele 2465,
2522. Cf. Gaster, Chrestomgtia, I, p. 315 i urm. O Po1uno#infc1 Cu rugA-
ciuni a fost scrisl la 1695 de Vasile dascAlul Mold[o]vanul" (Sturdzea), la
mAnAstirea Plosca in Tinutul Huniedoarei din Ardeal (ins. 1838 al Ac. Rom. V.
Mangra, /. c.).
a Bibl. Ac. Rom., ms 2470. Pentru NAsturel, v. Arh. Ist., I, pp. 8, 15, 128 si
acum P. P. Panaitescu in Mélanges ale Scolii Romine in Franta, an. 1927.
Bibl. Ac. Rom., ms. 2512: e copiat la 6 Decembre 1693. Cf. mai departe.
5 V. Bianu, in Col. 1. Tratan, 1882, p. 599 i urtn.
5 Ms. 2465 al Ac. Rom,
Bianu i Hodo, o. c., pp. 541-2, n° 150
8 COmunicatie a d-lui I. )3 ianu la Academia RornAnA, 26 Mart 1926,

www.dacoromanica.ro
86 lstoria llteraturli romAne§ti

pAriturVe noastre. Fratii Greceni talmacird o Cazanie greceascA

modern5, dupA Zlataust $1 alti omi1eti; ea ie$i la luminä in 1691,
supt titlul de MArgAritare", pe care-1 mai pu taserA i a'te Ca-
zanii. E o lucrare frumpasI, cu graiul p!in $1 destul de miAdios,
exeeutia tipograficA e la inältimea textu'ui. Tot in acest an,
Mitrofan de Ba7Au impärtia Pravosiavnica MArturisire". Car-
tea contra cato!icror a lui Maxim Pe'oponesianul apdru in 1699
supt titlul Carte sau luminA cu dreapte dovediri din dogrnele
,Besearecii RAs'Aritului asupra deighindrii Papistalilor". InvAta-
turile cre$tine$1i" in fe'ul ce'or de la Cimpulung sint din
1700; ele erau scoase din gre2e$te. de Fi1oftei, calugAr in-
vAtat, care fusese $i la Atos; O Floare a darurilor", ca aceita
pe care o copia la inceputul veacului al XVII-!ea popa loan de
la Simpietru, e din acela,i an. ino6fatura de opfe taine care
nu e o prefacere a celor $apte Toine tradme de Eustratie Lo-
gofAtul moldovean, iese la Bu7au, in 1702, in editie se-
paratá i pentru Mitropo'itul moldovean Antoniel. Pildee fi-
losofe$ti" apar in 1713 romhne$te (data cu Maximee filosofice
in grece$te. lar in 1710 $i 1714 Anthn trimete preotilor sai in-
vatlituri in romaneste, se stie ea el si predica in aceasta
timba, ba inca foarte frumos, eu tosta origines lui straina, cau-
easiana 2. PAnA i despretuita Alexandrie a celor simpli $i ne-
cArturari se invredni2i de cinstea tiparului domnesc la 1713.

Tottr$i rAmAsese o sumA de lucrdri eare nu se putura

Casi de lumina tiparului. Literatura netipAritA e cu Mira mai in-
tinsA decit cealaltd, i necontenit se descopdr elemente nota
dinteinsa.
Dintre carti'e de slujbd se pdstra as fel numai in manuscript
Slutebnicul 3. Dintre poves i i e relgioase E:e intrebuintarä numii
a$a une'e Viete de Sfinti, de o infndere mare, preeum e Viata
Sfintului Nifon din Costandia" Ciliciei, tradusä din giece$te 4,

Bianu i Hodos, o. c., p. 539, n° 131.

O predica romaneasc5, tinuta de dascalul de la Calafendesti, la 1639:e Os-
tratà in Bibl. Ac. Rom., ms. 167. S'a tiparit de V. Parvan, intr'o brosura.
3 Bibl. Ac. Rom., mss. 1790, 1838. Cel d'intaiu, numai In micà parte roma-
nesc, e din vremea Mitropolitului muntean Stefan.
4 Ibid., ms. 2670; G3ster, Chrestomatia, 1, pp. 287 si urm., 254-5, D. Gas-
er atribule mai multe traduced unid anume Cozma,

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasA 87

0 a Sf. Vasile cel Nou, a Sf. Saya, a lui Efrem Sind; Pateri-
cele sdu Leastvitele', cuprinzind vietile Sfintilor Pdrinti 2si
din care o traducere a fost daA, in Rimnic, la 1699-1700, si de
dascdlul Rominilor din Schell Brasovului, Alexandru, un Polon
de origine, care a fäcut i a'te traducen i Teascurile muntene
nu dadurd decit o Cazanie (Märgaritarul), pe cind cunoastem
din acest timp un Chiriacodromion, deosebit de cel ce s'a ti-
OM in Ardeal si o Cozanieintreagd, salsa inainte de 1688 de
$tefan ie'omonahul din Cozie. Un Tilc al Apocalipsului, tradus
din slavoneste, se pdstreazd inteun manuscript din 1704%
Afard de cd7t1 bisericesti ca acestea, s'au talmdcit acea com-
batere a Larni or i Armenilor de care a fost vorba i aiurea 7,
apoi Mintuirea Pc1c6losilor, dupd aanflp(st 8 deo-
sebite anecdote morale si invdtdturi crestine" 9, Sv[dnIta da-
rovanie si carte a'easd din toate cArt le, dulce invdtdturd omu-
lui", talmdcire moldoveneascd", Isopii sau Fabulele lui Isop'',
Minunile MaiceiDomnului" g:, in sfirsit, cartea moral& foarte
rdspfnditd, care se intituleazd Diopira sau Oglinda ": tdImAci-
torul el e tot dascdlul Staico, despre care s'a mai vorbit. Intre
traducdtorii acestia de cArtulii invätdtoare se aflau si inalti cle-
rici: astfel o Albind" sau Pcea'd" a fost inceputd de Mitrof an

1 lorga, Dona biblioteci de meincIstiri, p. 23, ni 2.

Un ms. de la Pocrov, foarte frumps scris, In Bibl. Ac. Rom. n° 287; Gas-
ter, o. c., p. 304 si urm.
8 Ms. 2452 al Ac. Rom. Traducerea s'a fAcut la Rimnic, in episcopie,cu chel-
tuiali lui loan egumenul de Hurez. Bianu, in Col. 1. Traian, 1882, p. 599 si
urm. i aici, mai departe. Ms. acesta poartA Insenmarea; Hunc librum scripsi
ego servus domini Alexandrus Preceptor Polonus, anno Domini 1699, mense
fe. 21".
Bibl. Ac. Rom., ms. 2329.
Ibid., ms. 2672.
Ibid., ms. 2649.
Ibid., ms. 1916; lorga, Douil biblioteci de mcIndstiri, n° 9,
8 Bibt. Ac. Rom., ms. 2517. V. 0 mai departe.
9 Ibid., ms. 1429, 1570.
I) Ibid., ms.1436.
U Ibid., ms. 2456; Gaster. Chrestomatia, I, p. 350 0 urm.
It Gaster, I. c., pp. 299-300.
ig V. lorga, Doaci biblio(eci de nzeindstiri, pp. 22-3.

www.dacoromanica.ro
88 Istorla literaturil rotnAneti

al Husilor si apoi al Buzäului, inainte de a fi urmatA de das-

dasalul moldovean Atanasie 1

Astfel limba romäneascA, imputernici%, limpezitä, mlAdiatä prin

lucrul de trei veacuri al scriitorilor ardeleni, moldoveni si mun-
teni M'al deosebire, puse stdpinire pa Stat si Biseried, intr'un
timp cind, din sentimentul de partid, de familie, din sentimen-
tul neamului räscolit de nenorociri izvora valul putern!c, de acum
incolo neintrerupt, al cronicii romanesti, in care trAleste, im-
preunal cu viata striibunilor, sufletul lor.

I. Ghenaclie al Rimnicului, in Arz. AC. ROM., XII, secti. lit. p. 139 si urm,

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV.

Mari le compilatii de cronici.

Cronicile lui Nicolae Mavrocordat: Nicolae Costin si
Radu Popescu. LucrArklencomiastice si genealogice.
Nicolae Mavrocordat n'a scris ca tatll su nicio carte de
istorie i n'a ldsat nici memorii, care sd fi fost descoperite
pdnd acum. Totusi el pretuia cunoasterea deplind i adevdratd
a trecutului, i aceasta nu numai din dorinta de a-si vedea
propria activitate limpezità, crescutd i transmisd astfel poste-
ritAtii, nu numai din patima de a-si vedea dusmanii legati de
stIlpul de rusine al vesniciei. Era In aceastd iubire pentru cro-
nici a Invdtatului grec si un element impersonal, stiintific;
11 Indemna sd pule a i se copià i Infdtisa cronicile, a i se
serie urmarea lor, i nevoia omului de stiintd, cugetdtorului
de a-si explica cele ce-1 incunjurd. i, fiindcä Nicolae Ma-
vrocordat era un moralist, el gdsi 'o deosebità plAcere sd
caute In desfAsurarea celor ce au fost pedepsele meritate ale
greselilor i rdsplata dumnezeiascd 1ncununind vietile drepte
frumoase, care adevArat cd n'au nevoie de altd rdsplatd decit
constiinta dreptdtii i frumusetii lor.
Despre multdmirea morald pe care o simtia petrecind Cu o-
chii cronicile Moldovei, ni vorbeste el insusi Inteo scrisoare
cutre un prieten cleric, cAruia-i aratd ocupatiile spiritului sAu,
ce-1 mIngliau de sarcina grea i plind de rdspundere luatd
asuprd-si Impreund cu Domnia 1. Acest fel de multAmire 11
putea gdsi autorul lui napi. 7.%0717.6VTLOV
TCOV si In crimpeiele
de cronici nelegate 1ntre ele, nearmonisate, pe care boieri

Levand? Epistolaire, p. 84.

www.dacoromanica.ro
90 Istoria literaturii romlnesti

de tall, cei mai multi cdrturari iesiti din scolile polone, le In-
truchipa-erd. In mijlocul activitAiii lor politice, Intre grijile intri-
gilor i nevoile exilului. Dar eruditul, cunoscdiorul literaturii
eline i latine nu putea fi multdmit cu aceste membra di-
siecta. Pentru binele terilor peste care domnid, pentru sa-
tisfactia lui literard i pentru a indeplini i aici o operd de
culturd, Nicolae Mavrocordat isi propuse sd adune acele frag-
mente de cronici, sd duca mai departe, pAnd la capdt, lucrul
scriitorilor lor, cari voiserd cu totii, fdrd sd-i fi lAsat vremea sau
fArä sd-i fi ajulat mintea, sd contopeascd scrisul lor cu moste-
nirea istoricd a altora, pentru a da supt o formd bund lite-
rail o istorie complectd, de la origini pánd In ultimele tim-
puri, a terii Moldovei sau a Terii-Romdnesti.
Gindul acesta, pentru realisarea cdruia trebuie sd-i fim recu-
noscAtori acestui strdin, confundat prea mult timp cu nevredni-
cii din neamul sdu, &dui acesta-1 avu Mavrocordat, nu In
1ntAia Domnle moldoveneascd, In care nu izbuti mdcar A. se
orienteze, asa fu de scurtd, ci In a doua. In aceasta-si ardid
talentele de administrator, In aceasta putu sd-si aducd la in-
deplinire bunele intentii, 0 tot In aceasta el orIndui alcdtuirea
unui mare corp al cronicilor moldovene.
Idela unui corp o avuserd., fdrd 1ndoiald, i acei cari reuniserd
felurite cronici slavone pentru a forma letopiseful terii, pe
care-1 traduse Ureche. O avuse pe urnid clara inteligentd a lui
Miron Costin, si o si realisase In parte. Mai tArziu, un Lo-
gofdt-Mare fArd carte si un treti Logofdt fArd talent 10 puse-serd
In minte sd desdvIrseascä lucrul, dar nu izbutiserd sä dele decit
o caricaturd. Lui Nicolae Mavrocordat ii era pdstraid onoarea
de a recomanda i patronà scrierea marii cronici a Moldovei.

Sarcina de a o face fu incredintatd boierului care era, indis-

cutabil, cel mai 1nvdtat printre ai lui, cel mai potrivit pen-
tru o asemenea misiune literard, Marelui-Logofdt Nicolae Cos-
tin, un elev al scolilor polone, un autor cunoscut, un fiu de
cronicar.
SA strdbatem viata acestui istoric al Moldovei.
Era, cum am spus, fiul lui Miron Costin, cronicayul
poetul.
Dupd mamd, era de neam dornnesc, cdci Ileana, sotia lui Mi-

www.dacoromanica.ro
 Marlie compilatii de cronici 91

ron, Ulna Logofeteasa, era fiica lui Ioan Movild, un preten-

dent fdrd de noroc, unul din fiii lui Simion-Voddl, Cdsdtoria
trebuie sa se fi f dent, prin Cantacuzini, ocrotirii tIndrului Mi-
ron, indatd dupd 1.ntoarcerea In tara, la o data pe care am In-
cercat s'o fixlm Inteun capitol precedent 2. Avem dovada
Ileana Costin trdia la .21 /anuar 1667 si /a 17 April 1669e, si e
foarte probabil cd ea a fost singura sotie a cronicarului i cd e
aceia care fu aproape reunitd In moarte cu bArbatul ei la
1691, sdvirsindu-se Cu putine zile numai inaintea lui Miron
fiind Ingropatd Impreund cu decapitatul.
Din aceastd lungd i fericitd cdsdtorie intre agerul boier
tuca Domnului pribeag venird trei fii. Cel mai mare a fost
Ionitd. Acesta trebuie sà se fi ndscut inainte de 1660, cdci era
la 24 Decembre 1681 treti Postelnic, la Inceputul carierei ono-
rurilor 4. La 1-iu Octombre 1683, crescuse In rang, rdmiind
Insd. In spuza boierinasilor din jurul persoanei domnesti: era,
Iii adevdr, vtori, al doilea Postelnic la aceastd datd5. El Into-
vArdsi In exil pe tatAl sdu i, Intorcindu-se cu dinsul supt
Constantin Cantemir6, fu Indltat la Serddrie, pe care o
ocupa la 10 Iunie 1689, cind II vedem fAcInd o cumpArdtoare
de mosie, In fiinta unchiului sdu, Velieco7. Serdar era Ionitd
Costin si la inceputul anului 1691, care aduse prigonirea i ri-
sipirea influentii fatniliei 8. In studiul amdnuntit al cronicilor,
pe care, pentru usurin;a unor cercetdri speciale, am crezut bine
sd-1 pdstrdm asa cum era In Istoria literaturii romlne In seco-

I Vezi V. A. Urechia, M:ron Costin, Opere complecte, II, pp. 534-5;

ibid., I,p. 107; Ur:cariul, V, p. 370. loan Movila pare sä fi tinut o
fata a lui Balica Hatmanul, de vreme ce ni§te mo§neni pomeniau la
un proces din 1678 pe socrul lui Miron, Balica: cand au scos o parte
de ocind de la Miron Costin, VornIcul cel Mare, ce s'au fost Wand
cat a socru-saik, a Balicai Hatmanul Bibl. Ac. Rom., documente ne-
catalogate. Cf. §l Ghibanescu, Surete i izvoade, IV, p. 212.
2 V. vol. 1.
3 Uricariul, VIII, p. 13; Rev. p. ist., arch. si fit., I, p. 338.
4 V. A. Urechia, 1. c., I, p. 710.
Ibid., p. 712.
6 Data am fixat-o aiurea.
7 Bibl. Ac. Rom., doc. LIX/111. Cf. §i doc. LIX/112. V. Neculce,
pp. 230-1.
8 Urechia, 1. c., I, p. 713.

www.dacoromanica.ro
92 Istoria llteraturii romanesti

lul al XVIII-lea", chiar daca aceasta ar atinge economia

se va InfAtisa dese ori prilejul de a vorbi despre vicisitudinile Cos-
tinestilor; deocamdatd ajunge sil spunem cd la 1699, chid lu-
crurile se schimbaserd, Toni1à se afla in liniste la Iasi si era nu-
mai Ion Costin ce-au fostu Sdrdar, ficiorul dumisale Logofd-
tului Miron Costin, ce-au fost Logofdt-Mare" 1. Il mai gdsim
la 1703 2 El muri inainte de 1730, lAsInd o fatil care se mdritd
cu Miron Cuza Logofdtul, primind ca zestre satul lui roan,
mostenire de la tatll sdu: Romlnestii, In Girligdtura 3. Afard
de aceastd fatd, lonitd, care e singurul dintre frati mort cu
posteritate, ldsd doi fii, Nicolae i Miron Mutul, dintre cari
niciunul nu fIcu vre-odatd carierd. Fetele lui Nicolae se mg.-
ritard In familiile Cantacuzino, Hurmuzachi i Cretulescu. Iar
fiii lui Miron continuard. neamul 4.
Al treilea fiu al lui Miron se stabili In Muntenia. Petrascu
Costin fusese Cdmdrasul lui Cantemir, apoi, ajuns Spdtar, e-
migra la moartea silnicd a tatalui sdu. Murind in pribegie, el
nu Idsd descendentd, i averea-i fu Impdrtitd Intre frati 5.
Nicolae Costin fu al doilea fiu al lui Miron Logofdtul. Ca si
fratii sdi, el Invdtd In co1ile polone, din care si tatäl lor
cdpdtase stiinta 6. Avem una din cdrtile lui de scoald, un ma-
nual de retoricd: Publicum aerarium regiae eloquentiae7.
Pe acest manual, el îi insemnd i discursurile pe care le-a
pronuntat, pe clnd era un copil slrguitor i cu iubire de Invd-
tAturd. Din ele afldm cd fiii lui Costin salutard la 1676 pe An-

Document din 22 Iunie; Bibl. Ac. Rom., LIX/115.

2 Urechia, 7. c., 1, pp. 715-6.
3 Arch. ist., III, pp. 281-3; Urechia, I. c., II, pp. 534-5; doc.
LIX/116, XXII/67, XXII/238 la Bibl. Ac. Rom.
4 V., pentru acesti Costinesti in decadenta. Urechia, I. c., I, pp.
192-3, 717, 723, 728, 782-4; Arch. soc. $1. $i lit. din Iasi, III, p.
343.
5 Urechia, I. c., I, pp. 715-6.
6 Dar Dimitrie Cantemir greseste cind spune ca Miron a fost cel
d'intaiu ce si-a dat copiii la scoala polonii. Vita Constantini Canternirii,
p. 29, din vechea eciitie; cf. a doua, data de mine in 1925. Cel d'in-
Wu a fost cel putin tatal lui Miron Pentru mentitmea fiilor
lui Miron in registrele IesuiVlor din Iasi, pentru darurile facute
acestora de familie, v. Iorga, Studii $i doc., I-II, tabla.
7 Titlul continua asa: ad usus sarmaticae iuventutis Leopoli re:
seratum, anno a verbo vagitibus sic! in terris diserto 1664".
www.dacoromanica.ro
 Marite compitatii de cronict

tonie RuYet, Intors In capitala lui, dupd incheiarea pdcii de

la Zurawna, printr'un discurs de ocasie. In acelasi an poate,
de CrAciun, potrivit cu obiceiul, copiii pronuntard voroava cd-
tre Domn i fiul acestuia. In sfirsit, Cu un mic euvint" al
lor se alese in primdvara urrnAtoare Gheorghe Hmilnitchi, fiul
lui Bogdan si fratele lui Timus, care venia de la Constanti-
nopol cu tuiul pentru a ocupa acea IldtmAnie a Ucrainei in
care trebuia sd-i succeadd alt gos podar, Gheorghe Duca. Ni
s'au pierdut, de sigur, alte mici productii copildresti de ace-
lasi fel, care fdceau mindria Logofdtului Miron, i n'avern
nici acrostihul care fu infdtisat lui Vocld i beizadelei in acea
solemnd ocasie de Crdciunl.
Dar avem norocul sd. poseam, In colectiile Academia
Romine, doud cdrti de eruditie din biblioteca Costinestilor. Una
e traducerea lui Guagnini de Paszkowski, pe care-si inseamnd
numele, pe rind, Petrascu Spdtarul, la 22 Februar 1687, si
Nicolae Vornicul, in 1706. Afard de aceastd carte in care se
cuprinde si o versiune a lui Cromer si scrisorile grecesti",
extrasele din autorii elini citate de Miron spre marea nedume-
rire a comentalorilor, afard de dinsa s'a mai gdsit si un
exemplar din Stryjkowski, pe care Miron sáu Nicolae Costin
inseamnd lucruri false sau incurcate, note fugitive de cetitor
despre Iuga, ce ar fi fost un Korybut, despre Stefan-Vodd, fiul
lui Stefan, despre Roman-Vodd, pornenind i letopisetul td-
deci cronica, rdspindild atunci, a lui Simion Dascd1u12.
Nu cred sd fie Nicolae acel fiu de care Miron nu prea era
multdmit mai mutt timp in urma intoarcerii sale in Moldova,
la 1688; probabil e vorba in aceste plingeri pdrintesti de me-
Ms. se Old la Socola, uncle a venit din $coala Domneascd, Aici
fusese ligrAzit de Hrisant: noii scold grece din Iasi", la 1714, A-
pril. V. mai sus. Hrisant II avea de la Nicolae Mavrocordat, iar
acesta-I luase din mostenirea lui N. Costin, ca hîrtiile acestuia. D.
C. Erbiceanu a atras atentia asuprà-i, si 1-a descris, foarte ama-
nuntit, d. V. A. Urechià, In Miron Costin, Opere complecte, II, p.
151 si urm. Unul din discursuri e plstrat In latineste, celelalte
doul In poloneste, dar nu s'ar putea afirma In ce limba au fost ros-
tite.
2 Volumele au cotele 2231 si 2232. Ele au fost semnalate de d. D.
A. Sturdza lui V. A. Urechia i descrise pe larg de acesta In o. c.,
II, pp. 557-60.

www.dacoromanica.ro
94 Istoria Ilteraturii roindne§t1

zinul Petra§cu, care-0 urma studiile In Polonia I. Cdci pe acest

timp viitorul cronicar Indeplinia sarcini politice in principal,
mergind la Constantinopol i fddind pe tAlmaciul pentru di&
torii ce strdbdteau Moldova2.
Functia pe care o cdpdtase de la Inceput studiosul tIndr era
aceia pentru care se cerea mai multd cuno§tintd de carte:
Neculce ni spune cd Domnul film pe Nicolae treti Logofdt 3,
§i In adevAr 11 vedem la 20 Iunie 1690 purtind acest titlu In
cumpArdloarea unor pogoane de vie de la Savin Ciomirtan4.
El pribegl, In timpurile de restr4te, ca §i fratii sdi §i alti
boieri din partida lovitd prin omorurile din Decembre 1691.
Care au fost sentimentele i prieteniile lui politice, care au
fost IntImpldrile felurite din viata lui de om de partid, se
va vedea /a cercetarea cronicii lui, i mai ales la analisarea
operelor lui Dimitrie Cantemir, a§a de pline de reticente, exa-
gerdri i neexactitudini, pornite din pasiune, Incit nu se pot
Intelege §.1 pretui bine fdrd aceastd migdloasd cernere a ade-
vdrului din neadevdr. Supt cumnatul sdu Duca-Vodd, pe a cd-
rii sord Elena era s'o ieie in ajunul faptelor de singe din
1691, care zdbovird nunta, el fu ridicat la demnitatea insemnatd
de Hatman, In care mai strdlucise, prin vitejie i ambitie, un
Costin, VelicIco 5. In 1694, el ddruiete bisericii Sf. loan din
Ia§i, In Strada MAjilor, clddità de strAmoul sdu" Barnovschi, o
Evanghelie munteand ddrAitd lui insu§i de Duca G. In 1703 el 1§i
Ostra functia7. In 1705, la 12 Septembre, el era numai Ne-
culai Costin, biv Vel Hatrnan" 8 In curind insd, In cursul de-
selor schimbdri de Domnii §i de Divanuri, el imbrdcd dregdto-

' Hurmuzaki, Supl. II, p. 178.

2 V. §i caldtoria lui d'Avril, In Papiu, Tesanr, II, p. 188.
8 P. 230.
4 Bibl. Ac. Rom., doc., LXIII/87. O ocupa, de sigur, de la In-
loarcerea lui Miron In tara. Pe acesta-1 constatam documentar ca
intors la 8 Iunie 1698; ibid. doc., V/115; dar, cum vom vedea,
el revenise cu mai mult timp lnainte.
Urechià, I. c., p. 223. E Evanghelia greco-roming, de care
am vorbit mai sus.
UrechiA, o. c., I, p. 715. V. qi Hurmuzaki, Supl. 13, p. 233.
Ibid., pp. 717-8 §i Biscrica ortodoxa, XVIII, p. 263. Dar bisericii
Barnovschi, unde e ingropat loan; Studii si doc., V, p. 405.
Urechiii, o. c., II, p. 107.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronicl 96

Ha de Mare-Vornic de Tara-delos, in care-1 gdsim in cursul a-

nului 1706
In 1708, Mihai Racovità dd o insdrcinare lui Pahomie, epis-
copul de Roman, i lui Nicolae Costin, biv Vel Vornic 2 Situa-
tia lui era aceiasi in anul urmdtor 3. El lud insd In curind,
In Domnia lui Dimitrie Cantemir i in a doua Domnie a lui
Nicolae Mavrocordat, care-i aprecia cunostintile t caracterul,
Logofetia-cea-Mare La 20 'armar 1712, chemat in judecatA
de Safta Spdtdreasa a rdposatului Lupasco Buhus Spdlar"',
pentru stdpInirea salului Cepleni;a, el cedeazd de bund voie md-
tusei sale" 6. Peste putine zile-1 vedem semnind supt un do-
cument, la 1-iu Februar 17127. In acelasi an, Septembre,
aflindu-se la mosie, la una din multele mosii ale lui Duca-
Vodd, poate 8, el se imbolndvi i muri inainte de a fi terminat
marea lucrare ce-i fusese comandatd de Domn, inainte de
a fi coordonat i continuat pdnd in zilele sale voluminosul le-
topiset al Moldovei, pe care-1 dusese foarte departe, apro-
piindu-se de sfirsit 9.
Nicolae Costin sha leseste, latineste, greceste, poate i ceva
frantuzeste. O scrisoare latind a lui cdtre pretendentul RA-

1 Ibid., I, p. 172; GhibAnescu, in Arch. soc. st. $i literare din

lasi, I, pp. 558-9; Uricariul, XXIII, p. 268.
2 Document din 15 April, in Bibl. Ac. Rom., XII/275. Cf. Urica-
Hui, XX, p. 83.
3 UrechiA, I. c., I, pp. 717-8.
Cf. UrechiA, I. c., p. 715.
6 Lupascu e fratele Doamnei Anastasia a lui Duca-VodA. II pume-
nesc i cronicile muntenesti. El trebuie deosebit de Lupa Bogdan,
ginerele "luí Cantemir-VodA, pe care un document din 25 August
1685 11 numeste Lupasco Bogdan, Agh de darabani". Urechil
Biserica din Cetatea Neamt, in An. Ac. Rom., sect. ist., XI, p. 122.
6 UrechiA, Miron Costin, I, pp. 175-7.
Uricariul, XV, p. 273.
V. lista lar, din 14 August 1705, In doc. LVIII/104 al Bibl.
Ac. Rom.
9 Un autograf al lui Nicol,ae Costin a fost tipArit de d. V. A.
UrechiA, in Miron Costin, Opere complecte, II, la p. 592. Pentru
viata ulterioarä a vAduvei lui v. Istoria literaturii romine In secolul
al XVIII-lea, la Documente, no. I. NI II, e consacrat unor Costi-
nesti cari nu fac parte din familia cronicarilor i nu trebuie con-
fundati cu acestia.

www.dacoromanica.ro
 Istoria literaturli romänesit

k6czy, datatd din Prdjesti, 4 August 1708, ni s'a pdstrat In

niste departate archive 1.
Poate e/ sd fie Logofdtul" care convorbi latineste la Iasi
cu agentul suedes de Briant2. El seria i .invdtatului Hrisant
Notara, pe care-1 laudI in cronica sa: carele nu este mai gios
la invalaturile didahiilor decit unchiu-sdu, rdpausatul Dosof-
lei patriarhul" 3. Se mentioneazd o scrisoare a lui cdtre a-
cesta, nu stim In ce limbd, dar probabil in greceste, din 2
Septembre 1700
Ca si Domnul pe care-I servia ca Logofdt si al cdrui nume
11 InAlta ca scriitor, Nicolae Costin a scris o operd de filosofie
morald, o compilatie eruditd, analogd, in ceia ce priveste origi-
nalitalea Cu rep: xaerix6vrtuy. Dar Iucrarea lui Costin mai are
defectul de a fi informd In ceia ce priveste planul, strivild de
podoabee ieftene ale citatiilor, Imprumutate, din scriitorii cla-
sici.
E foarte putin cunoscutd, i existd un singur manuscript care
ni-o pdstreazd. Cercetind-o, ni vom face o ideie potrivitd
de firea Logofatului nostru i vom intelege astfel i spiritul
in care si-a redactat cronica,lipsurile foarle mari de care ea su-
fere i pe care le Imparte cu acest repertoriu

1 Hurmuzaki, IX1, p. 440, No. DCVII.

2 Ibid., pp. 471, 481-2, 484, 488.
8 P. 53. lar pe Dosoftei II lauda, ca un cunoscator, pen tru cd au
intemeiat sfIntul si de viatd facAtor Mormintul a Domnului nostru
lisus Hristos'' si a scos in tipar multe cArti in potriva eretici-
lor, cu filosofia dascaliei lui, a era un om prea-invätat i indrdinet
la cuvint", drept cu oricine.
A Legrand, Ppistolaire, p. XI.
6 Un ms., cel de care vorbim, e numerotat 757 la Bibl. Ac. Rom.
Din cel de la Museu, trecut tot la Academie, se cunostea o singurd
parte, care nu poate da ideia cuprinsului cä4ii, fiind prelucrarea
unui capitol din Quint-Curtiu. A fost tiparitä de Gasten, in Lit.
pop., Apendice. Un alt capitol: Graiul solului tätäresc cätre Ale-
xandra Machidon, dupà ce au sosit de la Bahtri la apa Donului, mer-
gind ca oaste asupra Tätarilor, scoasä din Quintus-Curtius, carele
au scos Alexandria cea adeväratä", se aflä inteo clasa de manus-
cripte ale lui Nicolae Costin, care e represintatä prin n-le 353 si 401
din Bibl. Ac. Rom. Urechia 1-a reprodus in Miron Costin, Opere, II,
p. 145 si urm. Cà modelul lui Nicolae Costin era opera lui Gue-
vara a spus-o intliu Gaster, /. c., p. 283.

www.dacoromanica.ro
 Marlle comptlatit de cronlci 97

Cali cum e Ceasornicul Domnilor", cu titluri de acestea ale-

gorice, cu imprumuluri literare pretentioase, cu alusii ici
cola la viata contemporand, cu amintiri din experienta auto-
rului s'au scris multe in veacul de mijloc. Acele cdrti nu se
cetesc mai u$or decit prelucrarea savantd a rdbddtorului Logo-
Cela ce treze$te din cind in and interesul slut acele note
din viata intimd, de viatd exterioard vitzutd, care n'au fost
culese de pe foi galbene de volume invechite. Si ceia ce-1 o-
pre$te de a sldbi cu totul, chiar cind nu e vorba de lucruri
spu_e pentru intdia oard, e naivitalea, slingdcia fermealoare
a formei. Chid cete$ti rindurile cu cuvinte neobi$nuite, intor-
sdluri imbdtrinite i ortografia arhaicd, nu te ginde$ti, fi-
re$te, de loe la cele ce se spun, pierzi din vedere istoria $'1
cugeti numai la autor, la vechiul autor din alte vremuri, care
se luptà cu atit de putind izbindd pentru a afla adevdrul, a
face binele $i a realisa frumosul; ba chiar in zimbetul ce se
ive$te pe buzele cetitorului nu e rdutate, nici ironic, ci o com-
pdlimire duioasd.
De Nicolae Costin, de moralul lui Ceasornic", dupd Gue-
vara, nu se poate spune tocmai a$a. Farmecul formei e scdzut
de cele mai multe ori prin pretentiile de invdtdturd ale origi-
nalului, prin greutatea pedantà a stilului. Jar, cit despre amd-
nuntele \Inge i sentimentele personale, ele nu ocupd nici-
un loe din voluminoasa prelucrare. Acestui boier mare, cu
carte latineascd, nu-i place a sta de vorbd, a deschide portile
amintirii penlru ca de acolo sä ndpddeascd, inteo desordine in-
cintAloare, comorile istorice pdstrate inteinsa. Din principiu,
din respect pentru sine $.1 pentru public, el 4i opre$te once
mArturisiri, aproape once aprecien i $'1 judecdti. Mindria lui e
sd repele cela ce a spus omul invdtat pe care 1-a cetit in
limba latineascd.
Ceasornicul" a fost scris pe vremea chid autorul era Logo-
fdl-Alare: deci intre anii 1710 spre sfir$it $i 1712, Septembre.
Se desface in trei cdrti dupa motive pe care cu greu le putem
fixh. $i pe care nici autorul nu le-ar fi putut ldmuri cu desd-
vir$ire
Cartea intäiu incepe ast-fel: Ceasornicul Domnilor. Viiata ini-
pdratului Marco Avr,1 e, cu Inviltaturile lui, arätIn-d §i obiceiurile veachi
a Imparalii Rimului". A doua porne§te cu aceste rinduri: Par-
7
www.dacoromanica.ro
98 Istorla Ilteraturil romAne§ti

Titlul corespunde, in limbagiu färä alegorie, cu: Indrepato-

rill Domuilor. S'ar a§tepta deci cineva sd gaseascd sfaturi, fie
§i banale, asupra datoriilor multiple ale unui stdpinitor. Fire§te
cd ar fi de cel mai mare interes sd §tim ce credea Nicolae
Costin, ce putea crede un invdtat boier romin de pe acea vreme
despre administratia cea mai bunA, despre cea mai desdvir§ita
dreptate, despre rolul o§tirii in principate, despre cultura cea
mai potrivitA pentru ele §i. aile pe care ea se putea statornici.
A ceasta ar fi cu atit mai insemnat, cu cit formA o
rere despre lucruri pe care le ignordm cu totul: cdci, dacd
s'au pdstrat nesfir§it de multe documente de la Domnii de
odinioard, ele sint mai toate numai acte de proprietate §.1 nu
ne putem mdcar a§tepta sd gdsim, afard de pretioasa con-
dicd a lui Constantin Mavrocordat 1, rapoarte de functionari,
instructii aire ace§tia, planuri de reforme, basate pe cercetkri
serioase §i. insuflelite de sAndtoase idei de indreptare. Nu nu-
mai atit, dar asemenea cuno§tinti nu le putem cdpdta la noi
nici pe alte cli, pe care se dobindesc aiurea. Poesia romAneascd
din secolul al XVIII-lea e o u§uratecd poesie de salon, un
suptire fum albastru de ciubuc boieresc, §i nu o poesie con-
§tientd de menirea ei sufleteascd, nationald §i sociald ; nemul-
idmirile ce se oglindesc in aceste fleacuri rimate sint acelea,
indald impdcate, pe care le produc toanele unei cocoane crude,
§i nu indignarea pentru o rea stare de lucruri. O literalurd
satiricd avind scopuri vrednice §i. inalte, ni lipse§te absolut, §i n'o
putem suplini prin cuprinsul celor mai serioase §i mai origi-
Dale productii literare ale epocii: cronicile. Acestea critica §.1
condamnd adesea; aulorii lor imbracd haina neagrd a plingdto-
rilor a propoveduitorilor unor vremi mai bune, dar prin
§*1

6.1u1 acesta cucernic de doliu strdbale loarte visibil urechea

interesului personal.
Dar Nicolae Costin era a§a de prevIzdtor, a§a de bine crescut

tea cArpi a doaa Ceasornicul Domnilor. Cap. 1. Precum In cap sA

aflA simtirile mirosului i auzului, asea Domnul, carele iaste cap
Republicii, a auzi datoriu iaste pre cei supra t de strAmbAtAr.
lar pe a tre:a o deschide scriitorul astfel: Cartea a treia Ceasorni-
cului Domnilor: omului iaste Dumnezhu adevArat, i fericitA iaste
ImpiirApia intru carea stapineaste crestin adevArat". Guevara e pre-
scurtat i prefAcut.
Iorga, Studii $i documente, VI.
www.dacoromanica.ro
 Ailadle compilatil de crotilci 90

si de reservat Vom vedea i In cronica lui, uncle (rebuje sd

vorbeascd, eft de mult se desbracd de sentimentele lui proprii,
en se sfieste sd judece. Nu el va fi deci un vestejitor de rele s't
un alcdtuitor de planuri pentru fericirea generald. Cu ochii
la acest ceasornic, Domnii, pentru cari fusese scris i cdrora
Ji era InclrInat, poate Nicolae Mavrocordat Insusi sd fi ales
originalul erau expusi sd nu prea vadd ceasul precis, im-
perioasa datorie. Un comod ceasornic, fdcut de un ceasor-
nicar meter!
Una din pArtile care se poate ceti mai lesne, -cu mai multd
pldcere i folos, e prefata, Predoslovia earth Ceasornicul Dom-
nilor". Nu doard cd ne-ar atrage noutatea pdrerilor asupra ne-
norocirii soartei omenesti, de care, fireste, nu scap.d. nici Dom-
nii, ori cd ne-ar umplea de admiratie bogdtia citatiilor, Im-
prumutate, din Eutropiu, Plutarh, In Carte de fap tele mue-
rilor", Aristot", Sidon", Ghelie", Dion, ,,Plinius si Marco
Varro, Strabo i Macrovie, istorici mari i adevdrati", Ru-
fin" si Seneca, pe cari s'ar putea sg.-i fi cetit si in original a-
cest slrguitor boier. Ceia ce ne-ar face a pune la o parte a-
ceastA prefatd, a o deosebi de banalitatea monotond a celor ce
urmeazd c întäiu faptul cd autorul pare cd binevoieste a vorbi
ceva despre sine, despre viata i scopurile sale. Asa dar", ni
spune el, Indreptdlindu-se pentru cd a scris asa ceva, nice am
fost Domn ca sd stiu ostenialele Domnilor, nice am pof tit inie
loc, sd fim cel intdi a darea Domnilor sfat ; iard cáci am
IndrAznit a serie cartea aceasta, nu pentru sd-mi socotesc loc
sfatului, ce cu mare plecdciune a aduce aminte te-am fAcut,
cà a da sfat mA mdrturisesc cd nu am acea hdrnicie, iard
slugd priitoriu Domnilor md mdrturisesc a fi destul." Dar,
cum am spus, nu din ce stie, crede i judecd el, va vorbi, ci
din ce a aflat 'de la altul, care, si el, extrage din cdrti ade-.
vdrate" adecd autentice care nu cu un an, ce cdtva s'au
aflat, cu mare nevointä i osteniald scrisd i dovedite de a4ii
scriitori; asia i noi nu fdrA osteneald, mdcar cd mai pre scurt,
am scris acialia, de cum am aflat In cdrtile ceale streine,

Aceasta ne face a crede c'd Nicolae Costin transcrie din Guevara.

Comparatia ca originalul nu s'a facut niciodatà, i in acest moment
ea ni este imposibilà.

www.dacoromanica.ro
100 Istoria literaturil rombonesti

loatä lauda scrisorii intru aceasta .std, ca cu cuvinte putine sd

Inchidä multe i greale socoteale".
Are dreptate LogofAtul Nicolae Costin, care e Insd. Guevara.
Lauda scrisorii" std i Intr'aceia ca cu cuvinte putine sd
chid6 multe si greale socoleale", dar Inainte de chestia In-
chiderii e aceia a lucrurilor care vor fi Inchise, i, chiar dacä
un autor va fi fdcut o minunatU scoald de retoricd, Incui nu
va folosi nimic dacä retorica aceasta nu va servi unui ideal
unei personalitati, care au nevoie de a fi proclamate i expri-
mate.
Asa un Logofat cuminte i Invdtat cum era Nicolae Costin
nu putea luneca pe povIrnisul ademenitor al entusiasmului, pe
clina emotiei. In tot ce-a scris el nu se IntimpinU o pagind
caldà, precum nu se prea Intilneste o pagind darà. Totusi, dacd
nu-1 putea aprinde iubirea de tall, pe care o servia Insä ca
un funcionar cinstit, dacd nu-I putea InAlta iubirea pentru
stiintd, In folosul cAreia fdcea Insd enormele sale compilatii,
cetirea pentru cetire putea sd.-1 pasioneze. Pentru a slAvi foloa-
sele càrtilor, el gAseste cuvinte cu rdsunet, ca acelea care ur-
meazà, dar tot In Guevara:
Toate lucrurile Intru aceastU viaà guslate si de noi rnote-
nile saurare i osteniald aduc, f drä una adevdrata
stiintd, care nu are sAturare, urIciune, niel osteneall; sau cUte
odatä sä par cU ostenesc ochii cetind, iard. mintea Intru cu-
nostinta i agonisila nu sldbeaste. De die ori nu s'au prilejit de
priateni si de oameni alesi a avea intrebdciune, ce poate fi
Intru allta nepIrdsire Intru InvdtAturä viata de se trece; le
rdspundèm lor, ce poale fi de cla ce petrec cu traiul ca niste
ja.casi, cd, de ni sI adaoge atdta carne la trup, cu grijile
cu Inseldciunile Diavolului, cu viclesugurile nepriiatenilor
cu nIcazurile priiatenilor, a cdrui alexia ar putia suferi a-
tIlia i asa de mad supdrdri, de ar fi fIrd cetitul, desfdtarea
cArtilor? Alai multu trebue noal sd ne fie mild de cel ce nu
stie decIt de cel sdrac, cà niciun fel de sArdeie mai mare nu-i
decIt Intru a chivernisi pre sine singur a nu avea Invdtd.-
turd."
De aici Inainte, Nicolae Costin, crezind cd a satisfAcut, In
margenile educatiei i situatiei sale sociale, toatä curiositatea
cetitorului, tace iaräi. Vorbesc, In schimb, izvoarele lui, a-

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 101

deed, precum am spus, unul singur, Guevara, Istoria lui Marc

Aureliu, Impdratului Marco Avrilie".
De aceasta se lasd, in aparentd, din loe in loe pentru a in-
tercala observatii personale, ca acelea, cu totul neldmurite
f ärä inleres; despre faptul ed. nice un lucru mai de stingerea
(ärälor nu iaste decit adesele schimbdri a Domnilor dentru
dinsele". ARA datd, el strigd in treacdt Impotriva celor mari,
cari primesc pdnd la pat" pe mdscdrici" i giambasi",
tistii dramatici ai timpului, iar pe invdtati, cum ar fi, de exem-
plu, autorul tinguirii, ,,nice pdnd In lindr.
Partea cea mai legibild din compilatie e a treia, de si nu se
intrerupe opera de rdbddloare traducere. In ea se dau sfa-
turi pentru gospodari, pentru pdrintii de famine, se inseamnd
unele din cusururile socia'e ale timpului, care premerg cu vred-
nicie pe ale noastre de astdzi, se constatd neajunsuri si se
dau sfaturi. Totul se face, bine inteles, numai pentru aceia cari
meritd ostenelile unor scriitori de o nastere atit de inaltd
de o atit de mare importantd politicd. Pentru Domni, adecd,
pentru clasa din care ei erau alesi de Turci si de care li era
incunjurat efemerul Scaun.
Pretinsul Costin se ocupd intdiu de drepturile pe care le au
bdrbatul i femeia in familie i insisld asupra guverndmin-
tului monarhic in folosul celui Cuvintele strdmosului
sint pline de invdIdlurd, si ele full cetite cu evlavie, de sigur,
de contemporanii säi, cu esceptia, naturald, a jupdneselor". El
ziee asa, in consideratiile sale filosofico-conjugale: Stiu pre o
samd de bdrbati a fi asea de cheltuitori, asia in obiceaiuri slo-
bozi, cit nu numai cd ar fi bine sd nu asculte muerile de po-
roncile lor, ce si sdndtos lucru ar fi clnd i-ar putea infrina
de la acealea; ce, oricum, mai bine si mai cu rdbdare iaste sd
piará toate averile decit sd sá rdniased mintile omenesti cu rand
nevindecatd". Si mai departe: ,,Nu sd va putea a rdbda sd nu
se certe de bdrbat ori cu sudalma, ori cu mdnule sau cu
tul sá nu sd. batd sá nu sd certe, si de tot fdrii folos va
fi sä sà sfddeascá femeile doamne i giupdneasele cu barba-
tu... Ce cinste va da ja bdrbatului, cu aceaia cinste i ia se va
cinsti... La ceale ce, ori le'm celit, ori le'm auzit, ori le'm
vdzut, am aflat c nu sd cade muerilor sit poronceascd bdr-

www.dacoromanica.ro
102 Istoria literaturii rom/nesti

batilor, iarA bArbatilor, zic i InvAt sA nu sA lasA sA se sift-

piniascA de mueri, cd stdpIniia muerii nu-i allA f Ard ell cu pi-
cioarele sä mAnAnce i cu mrtnule sd Imble". El pare a da nu-
meroase si naive amAnunte asupra felului cum cheltuiau tim-
pul, pe vremea lui, elegantele Moldovence: petrecerile, prim-
blArile, cercetArile", mincArile de poame i alaiurile, para-
darea cu hainele i clevetirile. Pe lingA aceastA descriere,
care ar merita reprodusA, pe lingA aceastA schitA de mo-
ravuri, care aratA, dacA e a lui, ce lucruri bune ar fi pu-
tut sA ni spuie Nicolae Costin, eind ar fi binevoit sA fie
mai putin bine crescut i InvAtat, se amestecA i sfaturile,
la care-1 Indeamnd ob3ervatiile lui. Foarte mare pazA, spune
el, trebuie femeilor, si mai mull Doamnelor i celor aliasA,
ca, esind adease la primblAri, sil nu cadzd In huld". De a fi
dus bArbatul de acasA, furtusag de sine el ar fi, zic, oricine
pragul usii ar IndrAzni sil treadl pentru cercetare". Si, gin-
dindu-se, nAddjduim, la Logofeteasa Elena, el exclamd: O
norocit iaste acela ce, dentru mila lui Durnnezeu, au dobindit
muiare bunA, caria cu blind voia ei sI sA afle In casa sa de
pururea cu bucurie!".
Mai culegem pe urmd o Insemnare rAutAcioasA la adresa
unui Domn increzut, care se credea numai el cuminte i Invdtat,
ceia ce ar fi o alusie la Dimitrie Cantemir i ar dath si mai de
de aproape lucrarea. Precum am vázut cu ochii si am auzit
In tara noastrd pre cdtva Domni, carii curind si-au vinit
la sfIrsitul sAu, cA cu cale agoniseste acela sil sA numascA
de nebun carele socotiaste cA toti ar fi nebuni i numai pre
sine Intelept, shut si Invgat s'ar face."
In sfIrsit, prelucrarea se ocupd la urmd de cresterea copiilor,
aceste citeva pagini de veche pedagogie Ant vrednice de
luat aminte. Ele ar fi si mai vrednice dad A n'am avea a face
de cele mai multe ori cu adaptAri sau chiar traducen, In care,
In loc sA ni se spuie ce am vrea sA stim despre boieri, ni
se vorbe0e de multe lucruri bune, dar fArd interes i folos pen-
tru noi, despre pArintii strinsi", adecá, neapdrat, patres
conscripti.
Sil luAm ceva din spusele lui, nu pentru a vedea observatii
unde nu e decit o reproducere, nici pentru a exprima apre-

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 103

cien ca pentru o lucrare originald atunci cind slut numai pagini

de simpld td.lmdcire.
Cele ce urmeazd. Insä se potrivesc i Cu situatia de la noi
s't ar fi putut fi luate si din cunoslintile autorului:
Dar ce? Au nu videm copii plugariului cu cdmesile,
cu sucmanul spart i dezmdtat, descultu, Cu capul gol,
iarna fdrd cojoc, vara de soare dzua arsu, noaptia boii de
plug pdscind, mincind pine de ordzu si pre pdmintul gol
dormind, iard, cu toate aceastea osteniale, atdta iaste copi-
lul de sdndlos la trup, cit toti ar vria sd aibd copii asia de
sdnAtosi?
Intr'alt chip sd afld deprinderea intru copii celor mari,
au ntt videm pre feciorul celui bogat, Invälit u doud invdlituri
de pindzd suptire, liagdnul Meat in pilda noad; pentru laptele
siase sute de mance pregiur copil aduc dizmiardd
de se va tdmpla sd boliascd manca, indatä sd schimbd manca,
pänà a schimba, bate noptile i dzua tatd1 i muma Thirà
sonm petrec si a strdjui toald rudeniia strdnge; nemicd min-
care nu-i dau, fdrd zamd de &lad; ca sd nu cadzd de pre scdri,
de pururea are pazd."
Costin condamnd pe pdrintii cari tin pe lingd copii mincinosi
mdscdrici".. El pomeneste si pe aceia, ,si mai vino-
vati, cari invatd pre invdtditori si pre mance ca sà grdiascii
copiii grozdvie i cuvinle de rusine, care nici virstei copildresti
a grdi nu sà cade, nici cinstii bdtrine de a asculta nu-i de su-
ferit".
TreeInd la dasccill, Logofdtul Nicolae declard vrednici de
respect pe aceia ,,cari cu tot deadinsul iau asupra sa puteare
a invd.a copiii". Dar pentru aceasta ei trebuie sd nu primeascd
once porunci ale pdrintilor, ci mai curind sd-si pArdseasca
cistigul. Asa cum intelege Costin sau acel pe care el l-a
copiat, dascalul trebuie sd fie om matur, intre patruzeci
seizeci de ani, om cure', iubitor de adevdr, miserdnic
blind", cumpdtat, cu mdsurd in toate, statornic, drept, stiut,
cu mare ndvointä intru cetitul cdrtilor, cum dumndzdesti, asa
lumesti", sa fie ispitit multe mutdri a norocului". De vind
pentru defectele lor sint insd acei cari-i aleg rdu, cdci, ,,de am
ales eu croitoriu nestiutoriu, vina mia iaste de sä stricd haina".

www.dacoromanica.ro
104 Istoria literaturil romanesti

AlegInd mai bine, anticii aveau o crestere mai solida pentru co-
piii lor.
In curtile Domnilor, dupá' Socotiala nné, slujba dasch.lilor nu
asia ca alte slujbe iaste sà sá ariate, adecd care slujbe sd dau,
ori din rugdminti, ori cu banii lor, ori cu neIntdlepciune, sau
cu priiatini, si nice slujba aceasta ca un dar pentru slujbd nu
trebuie sd sd. dea..."
Copiii, continud el, traducInd, trebuie opriti de la minciuni,
cä nemicà mai grozav nu-i vre unui om de cinste cleat a fi
plecat spre minciund". Jocurile trebuie si ele oprite, pentru
a nu se deprinde de tineri copiii cartofori sau, cum se zicea
atunci, hirjetari", ceia ce stricà firea tinerilor i poate duce
pAnd la furt. Mai are dascdlul datoria sd nu lase pe copii a
fi marghioli, obraznici, desfrAnati i stdtdtori i nerusinati".
SA-i fereascd de desfriu, ceia ce nu se prea fAcea nici de
contemporanii autorului, la care acesta era, ca si In oarecare
socieldti de astdzi, un sport pentru lumea frird cdpdtdiu
färä constiintd.
A multi pdrinti", spune cu prtrere de rdu Guevara prin
Costin, »le place astddzi de vor fi iubiti de mueri feciorii lor,
ca and ar fi Impodobiti intru Invdtdturd. si In rdzboiu prea vi-
teaji, §i, încä, ce-i mai rdu de toate, ca asea dezmierdat tin
pre nepotii sdi cei fdcuti din curvie, ca cind le'r fi nepoti nds-
cuti din cununiia feciorilor sdi". Tot asa si rnamele acopdr,
nevoesc de hrdnesc feciorii cei den curvie ndscuti".
Autorul termind partea care se poate ceti i poate folosi
din lucrarea sa sfátuind pe Domni si pe cei marl" sà nu iu-
beascd pe pehlivani i giambasi", sd nu sustie deci arta dra-
maticd ambulantd, feeriile Mil program si operele fdrd libret:
giocuri i giucdus, pehlivani Cilci de fapt se
facea altfel si In Moldova, lurnea fiind doritoare de distractie,
pe care putini o gdsiau, ca Nicolae Costin, In cdrti, i hied
mai putini In marea carte a lui Dumnezeu i In reflexul ei o-
menesc, armonia propriului lor suflet. Cd diavalorna acum,
curn cei bogati, i cei sdraci, cei d'intdi cu cei de-apoi, price
de buhai scornesc, cu sulitd de vdtdmare sd timpindl, fac betii,
fac scornituri cu copilele; sdrbdtori i egi fac, la ospeatá

Alusle la jutele din Apus, ceia ce invedereazA traclucerea.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronicl 165

multe cheltuesc; Oä chip de rdzboiu si multe feliuri de gio-

curi scornesc, care toatd scddearea In republicd, rdsipd mo-
siei si stricdciune oamenilor trag dupd sine".
Urmeazd, dupd original, moartea lui Marc-Aureliu si niste
versuri informe.
Acesta e Cea.sornicul Domnilor" al lui Nicolae Costin 1. Im-
portanta lui cea mare, ca si a Herodolului de la Cosula, e In
silinta traducdtorului de a reproduce hile° limbd Incd ata
de nelncercatd. . i. lipsild de termini abstracti pagini de o Inaltd
,si adesea subtild cugetare, de a sili astfel graiul sdu si al con-
temporanilor spre o noud si IndrdzneaA cugetare. Greutatea
sarcinii explicä si scuseazd, de sigur, multe sovdiri si nelnde-
mIndri ale stilului.
Acestui om i se adea sarcina de a serie acea istorie com-
plectd a Moldovei, pe care, avind exemplul tatdlui AA inain-
tea ochilor, o visa de mult si o si alcdtuise In parte. Cu
firea lui Nicolae Costin putea fi cineva sigur cd lucrarea va fi
foarte Intinsd, mai erudild decit toate cele ce-o precedaserd, dar
redactatd. Inteo formd greoaie, orinduitd frod pricepere cri-
Ud, lipsitd de claritate, de mdsurà si de independentd.
Pentru a intelege aceastd mare compilatie, pentru a putea
fixa rolul ce-i revine lui Nicolae Costin, e necesar nu numai
sd se Insire materialele din care a fost Intruchipatd, ci sd
se studieze fiecare din aceitea In parte, pentru a ardta cum
s'a format si ce se putea face cu dInsul.
Deocamdald, o scurtà ochire noud asupra aceslui material.
In mdndstiri Incepu:e, cum am ardtat ca de-amdnuntul, is-
toriograaa moldover.eascd. Pomelnice:e din vechile fundatii ale
MuAte3tilor si Domnitor ced precedard se prerdcurd acolo, pe
nesimtite, in cronici. Intdiu In scurte notite, care priviau mai
ales pe vre un binerdcd'or al mAnditi.-ii, precum se fdcu la Bis-

1 Forma e in de obste stingace, pe alocurea trivialä, ca In acest

pasagiu: Bärbiiarii cei vesti[i si stiup l'Ara ciale greale si cu grije
rane si hube, nu numai fumuri si pliasturi pentru s'a deschiza ranele
s'i bubele, ce si Lacuri curdtitoare si'n potriva aprinsurilor lecuitoare
cAtra cealelalte adaog''. De si nu va fi izvodit-o Insusi, ci va fi lin-
prumutat-o, cetitorul nu poate fi recunoscator lui Costin pentru o
ccrmparatie, o potrivire'', zice el, ca aceasta!

www.dacoromanica.ro
106 lsoria literaturii fománesti

trita pentru Alexandre], fiul lui hie. Apoi expunerea deveni mai
bogatá i tonul monahului cronicar se 1116.46, deveni patelic la
no'area bLuin:For cisti.a'e de Maldoveni. Mai tárziu, pe ling
cronica oficiald, tinutá in curent de cálugá'rii mánástirii unde se
ingropau Domnii, lucrári ingriji!e, monografii cu stilul inflorit,
imitat dupá' modèle slavone, apárurá': precum au fost, supt
Rares,, scrierea lui Macarie, iar, supt Alexandru Lilpusneanu,
a lui Eftimie, la urmd, pe alocurea, a lui Azarie.
Cronica oricialá' se seria In mánästirile domnesti, i acestea
se schimbau. Redactatá Intdiu la Bistrita, insemnarea de Curte
a faptelor Domniei trecu la Putna lui Stefan-cel-Mare, apoi de
aici la Pobrata lui Petru Rares, la Slatina lui Alexandru Lá-
pusneanu, iar pe urniA la Galata lui Petru SChiopul, i aici
se stinse, la sfirsitul secolului al XVI-lea, chid dispdru rasa
marilor cárturari de slavoneste, Men.' a se ivi incd noii cártu-
rari de rominie, cu culturd lalinä, dobánditd In Polonia 1.
Cronica de má'nástire, letopisetul moldovean oficial, ni s'a
pástrat In slavoneste supt mai mulle forme, ce resultd din
strámulárile pomenite sau din operatii de. prescurtare si pre-
lucrare, Thicute din indigeni sá'u de stráini.
Aceastá veche istoriografie slavond cAzu In curind In uitare,
fiindcá nimeni n'o mai putea intelege. O inlocui printr'o po-
vestire destul de Intinsá, destul de patrioticd i destul de ne-
criticá, un boier mare din vremea lui Vasile Lupu, Grigore
Ureche, care dAdu cel d'intdiu letopisetul románesc al Romi-
nilor din Moldava.
In curind se gá'si cine sá adauge aceastá operd, pe care
moartea autorului ei o lá'sase neisprávitd. Simion dascálul,
singurul compilator real al cronicii lui Ureche, adause ceva
dupd un letopiset slavon, unele stiri adecá' pe care predeceso-
rul sáu le neglijase sau le strámutase aiurea. Dar nici el nu
duse povestirea mai departe.
Aceasta se intimplA numai In 1673, cind Miron Costin, un
om harnic, un om invátat, un patriot i un poel., luä sarcina
alcátuirii unui mare leatopiset, In compunerea cáruia sá se
Incercarea, recent-a, de a do vedi cä. analele slavone au fost
serse la Curte e neadmisiblä. Altfel s'ar fi vorbit In jurul unui $te-
fan-cel-Mare despre biruintile, infringerile si gloria lui. Astfel , de
serien i presupun un intreg mediu literar care lipsia la noi.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii dé cronici 107

foloseasc i alte izvoare straine, care nu fuseserä cunoscute

pdnd la el. Apucâ sd serie, dupd 1683, Prefato, pe care o
schitase Inainte, pentru alte scopuri, In prosd i In versuri po-
lone. Scrisese Ina. de 'nainte, dupd traditie i amintiri; un
letopiset, care mergea pAnd la 1661. Dar mai departe decit
atila, nu rdspindi nimic, de si cronica timpurilor din urmd o
continuA pdnd la moarte.
Dupd Miron Costin, succe3orul lui In Logofetie, Tudose Du-
bdu, care nu cunostea Prefata lui Miron Costin despre origini,
ci numai letopisetul secolului al XVIII-lea pdnd la 1661,
lud asuprd-si, ca o datorie, misiunea continudrii. Un scurt
letopiset fu redactat astfel, pe care-1 poseddm numai intr'o
formd incomplectd, In care nu se atinge nici Inceputul seco-
lului al XVIII-lea.
Acestea erau deci elementele ce stAteau inaintea lui Nicolae
Costin pentru compilatia lui: vechile cronici slavone, compi-
latla romdneascd a lui Ureche, revisia de Simion Dascdlul, lu-
crdrile lui Miron Costin i izvoade de continuare, dintre care
purta un nume doar izvodul lui Dubdu si al lui Ddmian1.
Ce a fdcut Nicolae Costin cu dinsele? Cum a ales si cum
a prelucrat, Inainte ca, la rindul lui, sil continue?
Logofdlul Nicolae Costin nu putea adopta introducerea is-
toricd a latAlui Au. Nu pentru cd s'ar fi deosebit In idei de
acesta: Nicolae Costin, era fdrd indoiald, un om foarte cetit,
un lucrdlor harnic, dar niciodatd el n'ar fi fost In stare sil
se ridke la Indltimea unor veden personale In once materie.
Stilul lui n'are un caracter propriu: e stilul Invdtat In scoald,
al umanistilor, lunga perioadd anticd, alcdtuild dupd toate re-
gulele artei; povestirea lui n'are coloare si nu e interesantd:
îi copie pur i simplu izvoadele, Imboggindu-le unul prin
altul; cugetarea lui e sau banald, sau plind de contraziceri,
dupd cum vorbeste el sau izvoarele disparate pe care le re-
produce.
Nu se poate o deosebire mai mare decit aceia care existd
Intre tatd i fin. Miron e un poet, un pasionat, un ambitios,
deschizdtor de cale in cultura neamului sdu i fduritor de teo-
rii, iar, In politicd, un entusiast si un visionar. Nicolae e un
2 V., pentru lAmurIrea acestor lucruri, volumul I.
www.dacoromanica.ro
108 Istoria literaturii romAnesti

pedant rece, prudent, mdsurat, un compilator prin vocatie,

mindru cd merge pe urme strdine; lar politica sa e fdcutd
toald din iertare, abdicatie i re3ignare. Pe cit e de simpalic
cel d'intdiu, In grewlile lui chiar, pe atit acesta de-al doilea
nu atrage nici prin insusirile pe care le are. In once impre-
jurdri, *Miman Costin ar fi fost cineva, pe cind Nicolae Costin
datoreVe to:ul altora: §colii, care 1-a formal, i pdrintelui, pe
care s'a sillita dator s1-1 imite. Spontaneu, fárd Indemn
fdrd exemplu, el n'ar fi dat nimic.
Ceia ce-1 nemultdmqte in opusculul tatdlui sdu sint numai
proporiiile. E prea putin acolo. Se va potrivi sau ba la
acest lucru nu era obi§nuit sd se opreascd, el va da pu-
blicului mai mult, un letopiset mai bogat, cel mai bogat in
pagini din cite s'au scris pAnd la dinsul in Moldova.
Cu aceste intentii incepu el prelucrarea Cdrtii despre des-
cdlecare". Poate se puse la lucru incd inainte de ordinul dom-
nesc al lui Nicolae Mavrocordat. Avem, inteadevdr, doud ver-
siuni a'e Prefe;ei: una se adreseazd. numai cetitorului, ceja-
latid., de sigur posterioard presintd la urind multdmiri
scuse de insuficientd Domnului. Dar e imposibil ca redac-
tarea sd fi inceput mai de vreme decit In 1708. In adevdr,
se vorbqte de Domnia lui Constantin Duca, supt care s'a gd-
sit o piatrd §i a dona Domnie a cumnatului lui Costin se
termina in 1703; pe urmd, se mentioneazd ldmuririle primite
In privinta cetdtilor Moldovei de la Panaiotachi, c era
Postelnic-Mare aici in lard la noi". Acest Panaiotachi e Mo,
rona, servitor §i trdddtor al tuturor Domnilor, pe care,- la
sosirea sa In Moldova Novembre 1707, Mihai Racovità
puse A-1 spinzure la oddile Siimenilor, zicind cd pre toti
Dbmnii pirete In 1709, Nicolae Mavrocordat i§i incepea
intdia Domnie in Moldova.
Izvoarele nota ale intregitorului de cronici se pot fixa cu
greutate numai. E sigur cd, putin critic cum se dovede§te a
.In Letopisete, I, pp. 33-7.
Publicata in Gaster, Crestomatie, II, pp. 1-3.
3 I, p. 69.
4 Neculce, p. 288. Pentru data ven:rii in Iasi a lui Mihai Pacovit4,
y. Njc. Costin si rapoartele din Hurmuzaki,

www.dacoromanica.ro
 Matte compitatil de cronlci

fi, Nicolae Costin intrebuinta adese ori autori dupa citatiile de

la altii. Ba Inca, acelasi autor e citat la dinsul, une ori dupd
original, alte ori dup. o citatie de aiurea. In lista sa de au-
toritati, el insira pe Berosiu, pe Iuliu Capitolin, pe Wapowski,
pe Ioan Magnus, pe Istvánffy, pe Miechowski si pe Wolfgang
Bethlen; dar cei mai multi dintre acestia sint utilisati mai de-
parte, la complectarea lui Ureche, si nu in introducerea asu-
pra epocei ante-romane i romane.

Aceasta introducere e precedata si ea de o Prefatd. Pe cit e

de cuminte, de interesanta, de reiscdloare Predoslovia lui Miron
Costin, pe alita aceasta este de seacà si de artificiald. Din rill-
durile mai numeroase i aici! ale lui Nicolae Costin nu
lumineaza nicio ideie, nu respird niciun sentiment. Pentru
lath', Prefata trebuia sd spuie durerea de Moldova decazuta
mindria de descendenta romana; pentru fiu, era un pri-
lej de a se arlta om cu "lecturd. Banalitati despre Ti-
tero" i Tuchidide", filosofisme goale despre importanta is-
toriei... Cartea lui, spune el, chid crede cit trebuie sit in-
ceanit a spune ceva, cartea lui va. impodobi letopisetul terii
Cu elemente pe care nu le avea nimeni inainte de dinsul. Va
pune in legatura istoria Moldovei Cu a altor popoare, In-
cepind de dupa Potop".
Abia se ocupd de interpolatorii din secolul al XVII-lea, fata.
de cari n'are nido dusmanie, fiindcd moralistul Nicolae Cos-
tin pare sit nu fi avut dusmani strasnici, nici ca om politic
mdcar, i poate niel ca om privat. Pe urma, procesul lor fu-
sese fdcut acum de pdrintele sau, si a se intoarce asupra lui
nu i se parea necesar.
Venind la Miron, el nu uitä sa observe cit acesta a scris
mai pe scurt, asa de pe scurt incit fiului i se pare cd fatal
nici n'a terminat opera. Au inceput a ser:e desale,area terii
de Traian, iar mai pe scurt de cum vei afla acest letopiset al
.nostru, cad vremea nu l-au lasat a serie mai pe larg; insä
de la dinsul. avem incepdturd." Cit despre autorii ulteriori de
lelopisete se pare a vrea sd vorbeascd de Dubdu, pe a-
cestia-i cruta., despretuitor. Iar a pomeni de niste letopisete
pre urma serse de o seama de boeri de teard, nu socotesc
alta, fitrà cit ocard li se face la vecii viitori de i-as- pomeni,

www.dacoromanica.ro
 JO Istoria tlteraturii rominesit

cd. si la istorii a le scrie deplin si pre larg trebuie i nvdtd-

tura i tiinta altor ten, care aceia' nu o au avut1". De sigur,
afard de Dimitrie Cantemir, nimeni dintre Moldovenii de la
Inceputul secolului al XVIII-lea nu se putea asaingna In In-
vdtlturd cu Nicolae Costin, dar mustrarea, chiar si in a-
ceastd formä quasi-discretd, e inutild, cdci Dubdu n'a introdus
niciun element nou In compilatia lui Simion dascdlul,
meritele lui slut altele, foarte reale.
Nicolae Costin se tine de cuvInt: el incepe de la Potop; ba
Incd, pdrindu-i-se eä nici asa cetitorul n'ar Intelege destul
originea neamului romdnesc, o iea de la Facerea Lumii,
Cärtile Sfinte si fel de fel de .comentarii. Invdtat precis, el
nu uitä sà ni dea data exactd a Potopului: la anii de la zi-
direa lumii 1656, In luna lui Prier, In 7 zile". Ajungind la
liman Impreunä cu arca, el nu uità ldmuri publicul asu-
pra nelegiuirii lui Ham, care au fermecat pre tatd-sdu beat,
clt au ramas Noe ca un famen, de n'au mai avul de atunci
roadd, a face copii1".
Probabil cà Nicolae Costin a regretat sincer acest accident,
fiindcd genealogiile Ii plac cu deosebire : dupd ce un capitol
trateazà discordanta etnicd de la Turnul lui Babel, autorul se
intinde asupra neamurilor" lui Sim, pentru care citeazà si pe
Strijkowski, el Insusi considerat astdzi ca un iubitor de mi-
turi 3, lui Ham, care stgpIneste i Impoporeazd i Ti-
rene, de unde slut. Tiganii'4, lui Iafet. Dacd avem citatii
elimo/ogii grecesti, care ni dau o build ideie de varietatea cu-
nostinti/or istoricului, pierdem Increderea in judiciositatea lui
cInd 11 vedem deducInd numele de Tyras de la verbul italian
tirare, i aceasta pentru cg. Nistrul curge iute Intre stIncile
lui.
Aceastä parte noug., Introdusg. din oarecIte cärti strdine"

p. 37.
2 P. 44.
3 V. Sinko Tadeusz, in Bulletin international de l'Académie po-
lonaise des sciences et des Mitres, classe de philologie, classe d'his-
toire et de philosophie, année 1924, Cracovia 1927, p. 87: eine
ifigenhafte und phantastische Chronik''.
P. 49.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii de cronicl 11 i

in istoria Moldovei, se mIntuie cu afirmatia mIndrA c asemenea

lucruri nu s'au mai spus Inainte pe romdneste.
In fine capitolul al seselea e consacrat Dacilor, ceia ce e
o holdrire cuminte. Dar nu tot asa e 0 dorinta de a sti data
precisd a stabilirii Dacilor In regiunile noastre.
Tot ce urmeazd e luat aproape cuvint de cuvint din Miron
Costin: eruditul umanist copie 0 frasa In care Sasii sint dati
ca descendentii Dacilor 1.
Capitolul VII despre Roma se tine iardsi de Miron, 0 el se
termind 1mpreund cu capitolul II din opera acestuia. Capi-
tolul ym reproduce, fdrd nicio attn.' schimbare decit resu-
matul, capitolul I din cartea lui Miron Costin. Din acelasi ca-
pitol, Nicolae 10 lea materialul i pentru al noudlea din pre-
lucrarea sa. Inceputul capitolului IV din Miron formeazd din-
coace capitolul X, iar acel ce urmeazd aici termind capitolul
din original.
La Decebal numai se dau ceva stiri noud. CA' o rail desco-
perire trebuie privitd aceia cd au fost cloud rdzboaie ale lui
Traian cu Dacii, 0 nu unul singur, cum crezuse Miron. La
fabulele despre originea romand a Lituaniei, NicoIae Costin
nu gdseste nicio obiectie si se márgeneste a verifica citatiile
tatdlui sdu. La mentionarea asertiunilor din interpolatori, se
adaugd doar citatii din Bonfiniu. Se vorbeste apoi de Coloana
lui Traian, pe care Miron o trecuse supt tdcere, 0 de piatra
gdsitd supt Duca. Restul e aproape o transcriere, fdrd a se
mentiona numele transcrisului, decit cind se povestesc expe-
riente personale ale acestuia.
Capitolul XI, despre Cetdti, e vag; el resumd pe acel care-i
corespunde In Miron Costin; se pomeneste inforrnatia de la
Panaiotachi Morona si se rdspinge cas rar o identificare:
aceia a Turnului lui Neoptolem.
Pe urmg. capitolul se termind cu o citape din Bonfiniu, des-
pre cetdtile de origine ungureascd In terile noastre.
Capitolul VI din Miron Costin e reprodus pind la explica-
tiite asupra limbii,. In cartea fiului sau. De aici Inainte, pd-
rIndu-i-se cd trebuie mai multe llimuriri asupra Impdratilor
romani dupd Traian, Nicolae Incepe a-i înira dupd Baronius,
istoricul Romei catolice, autorul Analelor eclesiastice", In-

P. 55.
www.dacoromanica.ro
112 Istoria literatudi romAne§t1

trebuintat i inteo povestire, pe care o tipdrim acumal, despre

fundarea i aderea Constantinopolului supt Turci, de un scri-
itor care nu poate ti decit Consiantin Cantacuzino Stolnicul, asa
cd scriitorul moldovean se ()preste i asupra Papilor. In ca-
pitolul XIII incepe a ni se vorbi de barbari, dupd Bonfiniu
altii, dindu-se amAnunte mai numeroase decit in Miron asu-
pra nAvdlitorilor. La acesta erau numai mai multe rinduri
despre Tatari"; la compilator se deosebesc: Gotii, Hunii i Bul-
garii. Se pomeneste zidul lui Anastasie, ale cdrui rdmdsite
pare a zice Nicolae Costin cd le-a vdzut in cdláltoriile sale la
Constantinopol. Intr'un adaos, in fine, el revine asupra lui
A ttila, pentru a ni-I incondeia mai bine.
In al patrusprezwelea capitol, se reproduce cel din urmd
din carlea lui Miron. In al cinsprezecelea in fine si cel din urmd
se ocupd de a doua descAlecdtoare a Moldovei.

Care e meritul lucrdrii? Nu vedem aproape niciunul decit

acela al luptei cu forma pentru a spune lucruri noud ca fond.
Atila doar cd fixeazd la doud numdrul rdzboaielor lui Traian
cd stabi;este mai bine natura ndvdlitorilor Daciei pdrdsite. In-
colo, se reproduc toate greselile lui Miron. Nu numai atita,
dar Nicolae Costin, luind färà criticI de pretutindeni, stdpinit
de mania de a acumula, compila, inddi i prelungi, cade in
contraziceri care nu se intimpind in cugetarea clard, con-
secventd i signrà a bdtrinului cronicar. Asa, dupd ce repro-
duce fArà obiectie din Miron rinduri care aseazd descdlecatul
Moldovei in secolul al XI-lea, el face mai departe calcule,
bune acestea, care pun acest eveniment in veacul al XIV-lea.
A supra unor puncte esentiale, el n'are nicio ideie limpede.
Pentru Miron Costin, Dacia cuprindea Moldova si Tara-Ro-
mdneascd, locuite numai de colonisti, pe cind Ardealul, cu-
prinzind a populatie mixtd, de aborigeni si Romani, forma
numai o strajr a coloniei. Pentru Nicolae Costin, Dacia e
inteun loe Moldova si Ardealul: Dacia, unde sintem noi Mol-
doveni i Teara-Ungureascd" , in altul, Moldovenii i Teara-
Munteneascd"
1 In Buletinul frances al Academiei RomIne pe 1927. Si acolo
se citeazA Strijkowski.
2 P. 76.
a P. 79.
www.dacoromanica.ro
 Madle compilatli de cronici 113

O inovatie e la dinsul adausul istoriei universale, ideia de a

face din letopisetul sdu 0 un inlocuitor al cronografelor.
In timpul din urrnd s'a incercat a se fixd chiar cloud tipuri
de cronografe numite unul cu numele lui PetraFu Danovici, ce-
lalt cu al unui simplu copist.
Ideia introducerii istoriei universale In letopisetul tdrii n'are
nimic rd.0 inteinsa. Dar pentru a o realisa trebuia agerime,
mdsurd, insuOri care lipsesc ca totul lui Nicolae Costin. A-
cesta nu §tie sd aleagd, sd resume, sd lmpace. Unde trebuie
sà prescurteze, el transcrie, unde trebuie sd dea o explicatie
numai, el intercaleazd o povestire, unde trebuie sà atingd
numai, el insistd. Istoria universald nu 15murete i lumineazd
istoria Moldovei, ci o cople§e§te 0 o intunecd.
Pe urmd, deprins numai cu cdrtile sale le§e0i, Nicolae Costin
se adreseazd prea mult la acestea. LegRuffle cu Ungaria sint
aruncate pe al doilea plan, legdturile cu Tara-Romdneascd slut
necercetate. Prin natura 0 originea lor, informatiile subsidiare
stricà mai mult decIt ajutd, 0 opera capdtä un caracter pedant
§i monstruos. E adevdrat cd pentru a gdsi mediul de istorie u-
niversal d care poate cuprinde istoria Romlnilor se cereau
alte cuno0inti i altä orientare decit ale unui boier moldovean
trecut prin singura §coald, modestd, a Iesuitilor din Ia0. In
magnis etiam voluisse sat est.

Logofdtul Nicolae avea ca singur predecesor In compilatia lui

Ureche pe Simion Dascdlul. Compilatorul vechiu cunoscuse iz-
vorul indigen lute° versiune, 0 un singur izvor strdin mai
mult: Paszkowski. Compilatorul nou, un teribil addugitor, fdrà
cele mai mici insuOri de criticd, nu cuno0ea letopisetul slavon,
pe care dupd traducerea i intregirea lui de cdtre Ureche ni-
meni nu-1 mai cetia, nu-1 mai copià. nimeni. Nicolae Costin
insd. slavone0e §i, cdutind bine, ar fi gdsit, uitate, versiuni
ale letopisetului sirbesc. Dar lur i se 'Area cd de aici nu mai
poate ieì lumind, fiindcd de aici nu spera adaosuri.
Strdini insà gdsise trei, pe cari niciun predecesor nu-i cu-
noscuse i nu-i folosise. Intdiu era, pentru secolul al XV-lea,
un Insemnat istoric polon, Miechowski. Erau apoi doi Unguri:
8

www.dacoromanica.ro
114 Istoria Iiteraturil romanetitl

Istvériffy si Wolff gang Bethlen. TJtilisarea acestei categorii de

izvoare: izvoarele unguresti, era o inovatie, g o foarte impor-
tanta inovatie. De aici inteadevAr putea sä vie lumind noud
pentru trecutul romdnesc.
Miron Costin Incä semnalase, In lista de izvoare adausd la
ultima sa lucrare, la Prefata letopisetului comp/ect, izvoare po-
lone, pe care Simion DascAlul nu le avuse la dispositie: Dlu-
gosz, Cromer, Strijkowski; cel d'intdiu, un izvor admirabil
pentru istoria noastrd mai veche, cel de-al doilea un resuma-
tor reloric, cel de-al treilea Insemnat prin uncle stiri nouk
dar asa de dubioase, asupra secolului al XVI-leal. Miron n'avuse
vremea sà foloseascd aceste cronici, ca unul ce nu ajunsese
pand la descAlecare cu redactarea studiilor sale. Deci Nicolae
Costin avea prilejul de a face cel d'intdiu ca istoria terii sale sd
profile din cercetarea acestor noud mijloace de informatie.
Cum a procedat Invdtatul, harnicul i simplul boier?
Ca basd-i servia compilatia lui Simion Dasalul. Cunoscind
insd din polemica tatdlui sdu, pe care o reiea pe scurt In pro-
pria sa Predoslovie, vinovdtiile lui Simion, Nicolae Costin
vede In cronicd. numai leatopisetul terii", al lui Ureche Vor-
nicul, cdruia-1 vedem dindu-i odat i numele de Grigore2.
Cdci nu trebuie sä se creadd cd noul compilator ar fi avut la
dispositie un manuscript al lui Ureche fArd. adausuri. In pre-
lucrarea lui Nicolae Costin Intilnim toate confusiile, toate con-
trazicerile, toale inutilitdtile introduse de Simion In letopisetul
romdnesc al Moldovei. El suprimd numai pasagiile atacate cu
violen td de Miron, cum suprimd, de altmintrelea, i naratiunea
chiar a lui Ureche, de care fuseserd alipite acele intregiri. El
lasd la o parte numai lungile excursuri despre tenle vecine,
fiindcd pentru Polonia si Ungaria le Inlocuieste cu o prosd
proprie, de aceiasi valoare pentru istoria Moldovei. Incolo, gd-
sim In noua compilatie i cele cloud rdzboaie contra lui Te-
pelus, prefdcut intdia oard Inteun Inchipuit Radu-Vodd de la
1475, 0 nunta Voichitei", pe cind tefan-cel-Mare avea altd.
Doamnd, i isprdvile Cazacilor din secolul al XV-lea i trimi-

Pe Dlugosz II citeazA ambii Costini dupA IntAiele editii, necom-

plecte, din 1614-5, Dobromil.
2 Pp. 435-5, 449, 455.

www.dacoromanica.ro
 Marlle compllatil de cronlci 115

terca soacrei lui Stefan la. bArbatul ei, care murise cu multd
vreme Inainte, i recomandatiile aceluia0 Domn pentru supune-
rea terii cdtre Turcl.
CInd mai taie Nicolae Costin, o face fdrA motiv i Mil fo-
los: gdsind prea Intinsd expunerea lui Ureche despre pribegia
lui Petru Rare, el reduce la clteva frase seci istorisirea bogatA
autenticd, plind de o savoare de graiu contemporan. Sau, la
A lexandru-cel-Bun, In loc sd §leargd toatä lista boierilor, a c5.-
ror creatie i se atrIbuia, el crede necesar sd se opreascA la
Mamie.
Se poate numai ca manuscriptul din Sin2ion Dasedlul dupd
care a lucrat Nicolae Costin sd fi fost mai complect pe unele
locuri dealt acelea ce ni stau astAzi la dispositie. Numai a§a se
explicd unele elemente noud, care nu se puteau culege din is-
toriile strdine". Astf el numele boierilor cari In 1572 ie0rd. Ina-
intea lui loan-VodA: Gavril LogofAtul, ce se constatd i documen-
tar, 0 Dinga Hatmanul, necunoscut de aiurea; observatia cd. Pe-
tru Schiopul era den Teara-Munteneascd, fecior Mircii-Vodd
nepot de sord Mihnii-Vodr, ceia ce presupune cunoqtereade
Agur nu de Nicolae Costin Insu0 a unui document In care
Petru-VodA sd fi adoptat titulatura fratelui sdu Alexandru sau
a unui document de la acestal; mentiunea tiitoarei sdsoae",
care IntovIrd0a pe Ioan-Vodd In ultima lui luptd pe viatA
pe moarte; numele boierilor lui Ioan-Vodd Potcoavd ; nesi-
guranta In privinta mortii lui loan Lungul 2.
In acest letopiset, compilatorul nu ajunge niciodatà sA
deosebeascd elementul national de cel strdin, ci vede Inteinsul
un tot, absolut original 0 neatins de gre§a1A. A§a se explicA
discutiile zadarnice, timide, care nu izbutesc la nimic decit la
concilien i aparente: 0 pentru nunta Voichiter ajunge la una
din acestea. Ma se lAmure§te respectarea celor mai manifeste
Incuraturi, precum e aceia de la sinodul florentin, In care
Invdtatul prelucrdtor nu-0 permite a drege mdcar numele
Papei, prefdcut de Ureche din Eug,eniu In Cristofor.
Dacd Intelege, criticd i IndreaptA putin, In schimb Nicolae
Costin adauge enorm. In acest chip, de altmintrelea, el 10
Un document de la Constantin Duca nuinete pe Petru
fiul Mihnei-Vodà"; Ur:cariul, II, ed. a 2-a, pp. 94-5.
2 Mill scriu" a§a, iar altii Il fac a fi prins viu".
www.dacoromanica.ro
116 Istoria literaturil romAne§ti

realisa visul stiintific, care fusese, nu acela de a da un adevAr

curat, ci un letopiset mare, mai mare de cum II facusera pre-
decesorii, i asa de mare Incit sa nu-I mai poata creste nici
urmasii.
Nu Intrebuinteaza numai izvoarele anuntate, ci recurge i la
altele. Printre acestea trebuie mentionate cronica latina a lui
Guagnini, luata poate In parte dupd Stryjkowski i tradusa
pe urma de Paszkowski 1) un cronograf" scris In Moldova,
dui-A. 1662 si tratInd despre afacerile unguresti In secolul al
XV-lea si al XV-lea2, un letopiset rusesc" 3, un cronograf
grecesc" pentru venirea Turcilor In peninsula balcanicA 4.
Dar n'are nicio indreptare in privinta lucrurilor care trebuie
spuse i izvorului anume printre acelea ce-i stateau pe masa
din care trebuie cules iiecare lucru.
Nestiind sa aleaga faptele, fiindca nu era In stare sa le ju-
dece, sa le aprecieze, Nicolae Costin face o lucrare monstruoasa,
diformg, In care materia strainA, In blocmi grosolane, isoleaza
fragmentele subiectului risipit. Acelasi scriitor pe care nu-1
jigneste nimic In naratiunea lui Ureche despre sinodul din
1439, socoate de datoria sa sa deje interminabile notite asupra
Crijacilor", a Teutonilor adecA, numai pentru ca un corp
auxiliar moldovenesc a participal momentan la lupta regelui
Poloniei contra Ordinului5. Abia Intors la rindul vorbirii sale",
el rataceste iarasi In infinitatea istoriei universale, ispitit de
farmecul dramatic al bataliei de la Varna, In expunerea careia
uita numai ceia ce putea sa ne intereseze i ceia ce se cu-
venia sA se spuie: rolul trupelor romanesti 6. Ajungind, dupa
multe cotituri, la alegerea succesorului lui loan-Albert, Ni-
colae Costin simle cu placere ca aici e locul sa vorbeascA
despre ceremoniile Intronarii unui rege polon, despre obi-
ceiurile la Craiu nou"7 si inlAtura un scrupul tardiv cu in-
dreptatirea ca era dalor sa scrie acestea pentru mai des-
V. Ibid.
2 Citat pe pp. 418-9.
3 P. 396.
4 V. vol. 1, pp. 346-50.
P. 384 i urm.
6 P. 389 i urm.
7P. 440 §i urm.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatil de cronicl 117

chise lucruri", mai ales cd Polonii sint vecinii Moldovei i. La

Rare§ el suprimd ce am vdzut pentru a da o lungd, difusd si
confusd istorie a Ungariei In deosebitele timpuri.
De la Despot Inainte, mai ales, intercalarea se face pe o
scard asa de largd, !nett, fdrd a mai vorbi de proportii, cro-
nica dobIndeste si o infdtisare cu totul alta. Dar dreptatea
cere sd recunoastem cd aici adausurile sint foarte adese ori
motivate, spuind lucruri ce privesc direct Moldova si-i Imbogd-
tesc In chipul cel mai Insemnat istoria. Dar intre acestea nu
slut, de sigur, stirile atit de amdnuntite asupra expeditiei tur-
cesti la Astrahan, fdrd niciun fel de legdturd cu Moldova
din secolul al XVI-lea, asa incit rostul lor nu se explicd prin
nicio sfortare de imaginatie2.
Alegerea izvorului e tot asa de capricioasd, ca s'i alegerea
materiel. Pentru partea mai veche, izvorul capital trebuia sd
fie Dlugosz; o intrebuintare priceputd si. prudentd a acestui
cronicar ar fi Inoit istoria Moldovei in secolul al XV-lea si
ar fi dat compilatiei un caracter de zdrobitoare superioritate
asupra acelei ce o procedase. Pe Dlugosz 1-a cunoscut Ni-
colae Costin, un om cinstit, care nu se laudd cu lucruri pe
care nu le Intrebuinteazd: asa numai din Dlugosz putea el
sd aibd IOW mortii lui AlexAndrel, numal de la dinsul solia
polond din 1476 la Sultanul Mohammed ce venia contra lui
tefan-cel-Mare.
Dar, In loe sà se increadd acestui singur cdlduz, Nicolae Cos-
tin se adreseazd, In desorientarea sa, pe rind la toatd lumea.
Inainte de a intreba pe Dlugosz, citat Intdia °all la moartea
lui AlexAndrel, el se informeazd la cronica leseascd", la Mie-
chowski, la Guagnini, mai ales la Stryjkowski s'i la Cromer.
NeintrebuintInd curent pe Dlugosz, pierzlndu-1 necontenit din
vedere, Nicolae Costin nu poale spune despre cistigarea Chi-
liei de Moldoveni decit aceia ce se gdseste la Ureche, adecd
loarte putin, si din aceiasi causd el nu pomeneste mdcar ce-
rerile Turcilor inainte de lupta de la Valea-Albd. Incurcdtura

1 P. 403.
2 Izvorul digresiei despre Astrahan a rust, de allmintrelea, gasit
§i reprodus de V. A. Urechia, In editia operelor lui Miron Cos-
tin,

www.dacoromanica.ro
118 1storia literaturil romAne§ti

bietului Logofdt era asa de mare intre izvoarele de toate

limbile ce-1 incunjurau, stingindu-i priceperea, incit la ex-
peditia .lui Ioan-Albert el discutd serios pdrerile lui Cro-
mer si chiar Bielski, aldturea ca spusele lui Miechowski.
E o fericire pentru compilatorul nostru cind mijloacele lui
de a sti devin mai putine in secolul al XVI-lea. De la o vreme,
el nu mai are decit izvoarele unguresti pentru a se informa
pe lîngà acelea care fuseserd folosite de predecesori: Ureche
Simion Dascdlul. Intre Wolfgang Bethlen i Istvánffy, doi com-
pilatori i ei, iar cel d'intdiu un transcriitor färä scrupul,
Nicolae Costin are un mers mai sigur, cu cit se apropie de
sfirsit, cu atit expunerea sa e mai bund, mai limpede si mai
precisd. Pentru contemporanii si, cari nu cetiau decit romd-
neste, greceste i slavoneste, era un mare avantagiu sd aibd
inaintea lor in limba terii cuprinsul cronicilor latine i polone
ale vecinilor de peste munti si de peste Nistru.
Criticul insuficient si putin judicios e insd un povestitor care
nu !mean., un harnic traducdtor i resumAtor. In partea de pAnd
la 1500, stiinta lui 11 trddeazd adesea, asa incit Il vedem vor-
bind consecvent cu izvorul de altmintrelea despre Cim-
pii Merulei, la marginea Bulgarilor", despre Ghierluc", care
e chir Luca Notara, despre Sidor", comandantul, in 1453,
al trupeior de ajutor rusesti venite la Constantinopol, si care
nu e declt celebrul cardinal legat Isidor Ruthenus ; despre
loan Trapezineanul, Ahudan Cazanilor", ceia ce Inseamnd
Uzun-Hassan, despre nationalitatea, greceascci, a despotilor sirbi,
despre cele cloud. limbi; sdseascd i nemteascd". Dar, pe urmd,
comparIndu-1 cu izvoarele sale, il gdsim totdeauna respec-
tuos de adevdr, cum i cit putea sd.-1 inteleagd.
Pentru criticul literar, Nicolae Costin n'are insemndtate.
Frasa lui, mai lard., mai complicald, mai eruditd, fAcut.ä dupa
frasa artilor ce cetise studiase, n'are energia scurtä a
i
lui Ureche, nici mIddierea blIndd a lui Miron Costin. Dupd
luptAtorul cu mina abia desclestatd de pe sabie, dupä poetul
visionar cu degetul pe fruntea-i largd. .de intrevlAtor al viito-
rului, avem cArturarul sec, viermele de carte", pisarul eru-
dit, cu cAlimArile In brill i volumele subtioarg.. In mima de
pergament a acestui erudit nu r4suna nimic din marea, ves-
nica lume vie; ochii lid reci \recleau numai litere 0 forme, iar

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 119

nu idei §i. sentimente; inteligenta lui Ord aripi se tiria In ne-

strIbAtutul tuf4 al contrazicerilor mdrunte, din care nu se pu-
tea descurca. Trecutul Il etichetà, pentru present n'avea niciun
interes, iar viitorul nu putea sd-I vadd.
Pentru filolog, Nicolae Costin e, fire§te, un bogat repertoriu
de forme vechi. lar pentru istoric, cIt privWe aceastd parte
din compilatia sa, recolta e foarte sdracd. In adevdr, ce lucru
nou se capdtä de la dinsul? Explicatii, de sigur cd nu. Apre-
cien, care sd Ilmureascd asupra sentimentelor unui individ, u-
nei particle, unei epoce, putine. Abia, ici i colo, cite o lo-
vilurd Impotriva strdinilor : Polonii fdloO, pe cari nu-i crede
niciodatd pe deplin, clnd vorbesc bine de din§ii adecd tot-
deauna 1; Turcii, a cdror stdpInire o urdste fiul lui Mir.on
Costin: nice odatd cre§tinilor drag n'au fost pdginul"2; Gre-
cii pezevenghi"3, ruindtori ai oaspetilor lor4, fudui de neam
scornitori de genealogii imperiale sau eroice5, rivnitori de
stdpInire asupra altor popoare 6, pedepsitori ai pdmintului pe
care-I c.alcd.7.
Cele mai multe din judecdtile compilatorului apartin sentin-
teior morale. PrelucrItorul Ceasornicului Domnilor", nasalul
propoveduitor de bine se Intimpind i aici. Cind citeazd Scrip-
tura, and recurge la filosof i peigtni, ca Valerie cel Mare,
Clavdie, Seneca 8, Plutarc9, Titero"'°. Cind, in stir§it, mustrd pe

1 P. 483.
2 P. 191, nota 2.
3 P. 164, nota.
* Cautà ce fac streinii chid ti primesc tovarilsi locuitorii tärilor,
precum si la noi In (ear.1 pe urmA vei afla de Greci- la ce stat au
adus teara noastra i boierimea el"; p. 387.
5 ,,Si aceasta au Grecii din urea lor, a se lacere neamuri marl,
cA unii, nu numai de neamul Imparatilor grecesti a se numire, ce
si de neamul acelui fraclie, vestit pre vreamile Elinilor, de nea-
mul lui Ahileos, nu li-i rusine a grgre minciuni"; p. 432.
.Firea cea nestAtàtoare greceascd, care-i tot a suptinere pre al-
si a rAminere numai ei nesupusi"; p. 433.
7 SI privesti aicea rAul neam al Grecilor, si giudeca toti asa:
Pedepsit pAmintul pre care pun piciorul Grecii"; p. 438.
8 P. 187, nota 3.
9 P. 188, nota 1.
to p. 447.

www.dacoromanica.ro
120 Istoria literaturit romlne§ti

principalii actori ai trecutului pentru greselile §i pdcatele lor:

a§a la Stefan Rare§ el scusd asasinatul acestui Domn stricat,
care era bldstdmat de Dumnezeu, pentru cà dormia cu mu-
iarea vecinului Au" I, la Ion-Vodd cel Cumplit el simte bucurie
pentru cdderea profanatorului si ereticului, care s'a cásd-
toril In postul cel mare si a bágat spaima'n Vlddici.
Despre dinsul i timpul sdu nu vorbeste Nicolae Costin mai
niciodatd, de §.1 astfel aceste oaze de interes ar fi fdcut cu
putintd strabaterea pustiului indiferent al compilatiei. Reservat,
§ffintific, corect cit de deosebit ar fi compilat un bdtrin sfd-
tos ca Neculce!, el spune numai ce spun cállile lui. Cind
pare cd vorbe§te din experienta sa personald, el reproduce nu-
mai servil tonul de martor ocular al originalului sdu. A§a, la
Constantinopol a fost de mai multe ori poate, §i totu§i des-
pre Galata nu §tie sd spuie altceva, decit cd in cdrti i se
zice Pera §i cd au zidit-o Ligurii", pe cind despre Pscov, pe
care nu-1 va fi vázut In viata lui, spune amánuntit cdostd de-a-
supra unui iezdr mare §i din iezár curd apd prin mizlocul ora-
§ului §i in §ese mile de loe acea apd cade inteun ezdr ce se
chiamd Ciucno, spre tara Liflandia, de la Riga §eizeci de
mile a", §i mArturise§te, vorbind de mormintele de la Saselgle-
gighirlic", cd acum au crescut pe acele pietre mu§chi". Alte
citeva lucruri le iea din notele sau din convorbirea
Au, care, cum am spus aiurea, avuse intentia de a prelucra
intreaga cronicd a Ureche, §i Incepuse poate lucrul. A§a,
din acele izvoade sau din poema polond va fi lug Nicolae Cos-
tin mentiunea Bourenilor ca mArturisire topograficd pentru
fabula de origine a bourului; din acele Insemnári sau din acea
operd numele Moldovei, eroina eponimd animald a princi-
patului, inventatd probabil de Miron , tot de acolo in fine
citarea ca element doveditor a Cimpilor lui Drago§. Aceia§i
provenientd a§ atribui-o §i §tirilor despre biserica de la Olo-
vdt, unde ar fi ingropat Bogdan, de §i invocd márturia de
oameni bdtrini" despre uricul lui Roman-Vodd, cunoscut
lui Dosoftei: Mitropolitului Dosoftei", despre tributul Moldo-
vei, crescut supt Rares, pánd la suma de 10.000 de galbeni, care

P. 298, nata 1.
P. 184, nota 1.

www.dacoromanica.ro
 MarIle compilatii de cronIcl 121

e exact11, despre sihastrul de la Bisericani, pe care l-a visitat

Rare§ fugar; poate chiar tot astf el a cdpdtat Nicolae Costin cu-
no§tintd despre locul unde se gdsia. la Suceava pe pdreti,
la ulita ce se cherna Ulita Tätdreascd" acel tablou de vic-
torie al luí Despot, de care scrie i Sommer2. De la dinsul
va fi spus compilatorul doard cele adause In privinta biseri-
cilor clddite de aventurierul domnesc la MrPau §i la Cot-
nan i acea apreciatie, pe en de motivatd, pe atit de nea§tep-
tatd la un a§a de Invatat §i de cuminte boier: Si slut femeile
la Sibiiu iubeate, cum îi slut de fel albineate t". Aceastd §tire
veridicd nu i-o puteau da Marelui-Logofdt Nicolae Costin nici
istoriile cele strdine", nici leatopisetul terii".
Predoslovia a trebuit s'o redacteze scriitorul nostru dupd anul
1694, cínd, formindu-§i corpul de cronici, Tudose Dubau nu
gasi o introducere mai Invätata §i mai complectd decit a lui
Ureche, intregitä de Simion Dasedlul.
Continuind cu prelucrarea leatopisetului Moldovei, Nicolae
Costin se ocupa cu aceastd sarcind dupd moartea regelui So-
bieski, Intímplatd In 1697, cdici serie: mai apoi, In zilele
lui Ioan al treilea Sobieschi Craiul..." 5, dupd deedderea Po-
loniei a§a erau de Puternici Craii /e§e§ti pre-atunci",-6,
dupa. 1699 chiar, cdci, dind o data dupä un calendar §i dupa
cellalt, face o deosebire, nu de zece, ci de unsprezece
Cantemir dà, in 1st. Imp. Gt., p. 275, no ta 40: suma de 12.000. In
Deset illoldaviaev. pp. 42, 10:1 nu spline nimic de suma cres-
terii. *Dar la 1532, nu 1538, ca la Nicolae Costin, Rares ,so-
coate tributul, Mira' daruri, la 10.000 de galbeni, in adevär. V.
Ilurmuzaki, Supl. II', p. 66.
2 Ed. Legrand, p. 24: Pictura, satis evidenli Despo lac . iussu,
dende representata in aula opp:di las, rursum tum, o1s.di2nis tem-
pore, ut alia 'illius monumenta omnia, penitus erosa et expuncta".
Nicolae Costin mArturiseste ch.' she de la tatäl s5.1.1 presenta odi-
nioaril a chipului lui Bogdan Orbul pe ppar La Liovului: Au-
zit-am spuind tathi-meu Miron Logofátul, cum tinea minte..." P. 182,
nota 1.
3 De atuncea", termind Nicolae Costin, au ramas aicea In tearä
la noi Ezoviti i alti popi de a Bisericei Apusului, papistasi." P.
440. Cf. Iorga, Studii V doc., I-1I, pp. 62, 64-5, 68.
P. 426.
5 P. 182, nota 1.
P. 451.
"P. 436.
www.dacoromanica.ro
122 Istorla literaturil romAne§tP

O astfel de cronicd precum era cronica lui Miron Costin, asa

de impersoniald, asa de morald, asa de intinsd trebuia sd convie
compilatorului corpului mavrocordAtesc de cronici. Poate cà ar
fi dorit mai multe citatii din Sf. Scripturd si din filosofia pro-
fang., mai multe consideratii morale, frase mai stiintific
tulle. Dar, altfel, dacd Nicolae Costin n'ar fi fost niciodatd In
stare sd scrie o cronicd de acest fel, ar fi iscdlit-o
E adevdrat eà istoria universald era represintatd In lu-
crarea lui Miron Costin numai In margenile bunului simt, cd
In aceastd opera redactatd de un om Intelept I cu mdsurd nu
se vorbia nimic despre subiecte ca Astrahanul i ceremoniile
de incoronare a regilor poloni. E adevdrat cd In ochii lui Ni-
colae Costin aceastd calitate putea sd apard ca un defect si ar
fi fost posibil ca el sä Intreprindd i aici o prelucrare pen-
tru gloria sa proprie, pentru folosul cetitorilor i pentru reabi-
litarea memoriei tatdlui sdu chiar.
Dar e ceva care exclude aceastd ipotesd i intdresle pdrerea
cd avem a face cu o compilatie terminatd sau aproape termi-
natd. Pentru a prelucra Vie(ile Domnilor, i-ar fi trebuit scriito-
rului erudit care nu punea din principiu nimic de la dinsul,
i-ar fi trebuit izvoare altele declt Piasecki. Asemenea izvoare
am vdzut cd existau pentru perioada In care Miron consultd
cronografe" i i cd el nu le-a cunoscut. Existau Insd si al-
tele, care puteau complectà intr'o multime de locuri expune-
rea, asa de bogata totusi, a scriitorului de memorii. Astfel
lucrdrile istorice ale Iesuitului Koialowicz, tipdrite In 1655-9,
marile Anale ale Poloniei, de la 1648 la 1672, ale lui Ves-
pasian Kochowski, cronicarul regelui Mihail, istoria regatului
de la 1618 la 1660 de Rudawski, tipdritä In adevdr mult mai
tIrziu, opera oficiald a lui Pastorius 2 Pen tru Ardeal, In fine,
era cronica lui loan Bethlen, apdrutd inainte de redactiu-
nea compilatiei lui Nicolae Costin.
Erau toate aceste noud mijloace de informatie, aceste in-
strumente de interpolare. Dar i aceasta hotdreste Nicolae
Costin nu le cunostea. El a dat, la Inceput, cum stim, biblio-
1 ObservAm cà spre sfir$it el citeazd, singura datà in partea a
doua cind recurge la izvoare scrise, pe Toppeltin (pp. 353-4).
2 V., asupra lor, Finkel, Bibliografia historiej polskiej, Liov,
1891-6 sau conspectui din Bestushew-Rjumin, Quellen, pp. 140-1,

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilafil de cronici 125

grafia Intregii lucrhri, 0 ea nu cuprinde pe niciunul din scrii-

torii Insemnati mai sus.
Se ghsesc lush, printre autorii lui Nicolae Costin, doi cari
puteau servi la complectarea cronicii lui Miron. E Wolfgang
Bethlen, folosilor mai mult declt oricare pentru epoca lui Mi-
hai Viteazul, fiind o compilatie generalä pentru istoria Ardea-
lului, 0 e compilatia de istorie ungureasch a lui Istvánffy.
Fiindch-i cuno0ea, Logofhtul Nicolae a prefAcut deci dui:4
datele cuprinse In ei o parte din inceputul lui Miron Costin.
Cele clteva pagini ale acestuia s'au transformat astfel, duph
sistemul de lucru al fiului shu, aproape Inteun tratat asupra
acelui timp.
Tratatul care, de altfel, nu ni dà nimic nou, era, de sigur,
o revolutie pentru contemporani, cari aflau deodath alit de
multe lucruri asupra acelor timpuri de glorie. Cu tot tonul pe-
dant, prolix al compilatiei, ea trebuia sd lntereseze pe acei
contemporani, trezind In ei sentimente de mindrie pe care,
dach le simia, Nicolae Costin nu era capabil sh le exprime.
Indoiall, compilatorul nu voise duch povestirea
numai phnd la moartea lui Mihai Viteazul: el fdghduia In Pre-
fath sh scrie i despre Domnia lui Vasile Lupu.
A dus-o sau ba?
In toate numeroasele manuscripte ale compilatiei lui Nicolae
Costin, naratiunea lui e Intrerupth la Inceperea campaniei lui
Basta contra lui Mihai Viteazul, a campaniei de la Mirislhu, Con-
tinuarea e luath din Miron. Iar la mi j loe se intercaleazà, de un ne-
cunoscut, clieva versuri banale asupra mortii". Poet:ill" ano-
nim nu pInge moartea lui Mihai Viteazul, fiindch poveitirea lui
Nicolae Costin nu ajunsese OA. acolo. Versurile lui au fost pro-
vocate de moartea compilatorului, fàrä Indoialh, §i au fost puse
la stir0tul ultimei pagine din opera intrerupth
l'enlru a nu se trage conclusii neIndrepthtite din aceasth in-
trerupere, lucrurile trebuie reconstituite astfel. Nicolae Costin,
care I0 scrisese Predoslovia lnainte de 1711, care redactase
pánä la aceasth dath cea mai mare parte din cronica sa con-
1 V. mai jos, studiul, c:tat acolo, al lui C. Giurescu.
2 Incepind cu Batorestii Inca au strins paste', In Kogalniceanu,
p. 259, iar In editia V. A. UrQehih, p. 453.

www.dacoromanica.ro
124 Istorla literaturil romgneqt1

temporand, care Incepuse poate chiar prelucrarea lui.Ureche,

primi de la Nicolae Mavrocordat invitarea de a grdbi aceste
lucrdri §i de a face dintr'insele o mare cronicd domneascd. El
n'apucd Insd sg. InlIture din ceia ce lucrase atacurile violente
contra Grecilor, n'apucä sd puie In armonie tonul naratiunii
sale cu noua prefatd aire Domn, pe care putini au cunos-
cut-o, n'apucd sä ajungd la Domnia a doua a principelui dom-
nitor. El muri la tard, unde se dusese pentru plimbare
pentru cercetarea moOilor §i a bucatelor lui"; muri dupd o
scurtd boald; bolndvindu-se putine zile'i, In Septembre 1712.
Noul cronicar al Curtii, Axintie Uricarul, Ii cercetà kirtiile, le
puse In ordine i, neggsind sfIrsitul capitolului despre Mihai
Viteazul dacä a existat acest sfir§it, Insemnd, Inainte de a
face sà urmeze textul lui Miron Costin, ratiunea Intreruperii
prin versurile asupra mortii". I-au plirut rdu lui Nicolae-
Vodd", serie acest succesor literar, de moartea acelui boier
au ardlat deosebitd mild casei lui §i, neldsInd coconi rdposalul
Nicolai, cu multd nevointd pentru pomenirea lui au pus de
a'u scris istoriile terei Moldovei, care le scosese cu osteneala
lui"1-. Le scosese §i le scrisese.
Ce a filcut Axintie din materialul acesta, rdmas de la Ni-
colae Costin, pe care-1 avea la dispositie pentru a tratà istoria Mol-
dovei de la 1661 inainte pAnä la acea Domnie a doua a lui Ma-
vrocordat cînd primi Insdrcinarea de a serie cronica sa?
Am crezut cindva cg. §i aceastd cronicd a fost scrisd de invd-
tatul logofdt, §i mi s'a pdrut a gäsi dovada cercetind spiritul
In care e redactatd, sentimentele pe care le manifestd, cu
toatg. discretia §i paza autorului, Ináltimea culturald a lui §i na-
tura ideilor de care e stdpinit, precum §i felul de* lucru
care ar fi acela din lucrárile ce nu i se pot contesta pe niciun
motiv puternic: Ceasornicul Dornnilor, Cartea despre inceput,
compilarea cronicei lui Ureche. Critica lui C. Giurescu a ardtat
Insd, pe basa manuscriplului, unic, al cronicei care se pdstreazd
In biblioteca Universitdtii din Ia0, cd numele lui Nicolae Cos-
tin a fost pur §i simplu adaus de Kogállniceanu In editia sa 2.
1. P. 172.
2 Contributiuni la studiul cronicclor moldovene (Nicolac Cosan,
rudo sie Dubdu, Vasile Ddmian), In An. Ac. Rom., XXX (1907). V. §i Oh.
Constantinescu R1mniceanu, in Arch. Soc. t. i lit, din lafi, VI, p. 419 §1 urm.

www.dacoromanica.ro
 Madle compIlatli de cronict 125

t sigur cd intreagd aceastà parte din corpul cronicilor moldo-

vene a fost scrisd supt a doua Domnie a lui Nicolae Mavrocor-
dat. In adevdr, incd la Domnia a doua a lui Duca se vorbe§te
de rdposatul patriarh Dosoftei de Ierusaliml, si §tim cd acesta
a murit in 1707 2, precum titlul de fericitul Dositei", care
nu Inseamnd Insd. ed. Patriarhul era mort i se dá mai
la vale, and povestirea ajunge la Constantin Cantemir 3.
La intdia Domnie a lui Constantin Duca, autorul trimete pentru
vdcArit, cdruia-i fixeazd o duratä de zece ani, la povestirea Dom-
niei a doua: precum vei celi la rindul sdu acolo" 4. Mentionind
Infeun loc pe Sultanul tatar Devlet-Ghirai, el adaog5.: carele
este acum Han", §i. timpul cind el ajunse din nou la aceastà
demnitate e tdrziu, in 1707 5.
Incd de la prima Domnie a lui Antioh-Vodd, se anuntd risipa
terii din 1711: Cum vedem cd au cd.zut pArnintul Moldovei §i
acum supt acea nenorocire de pe acea vretne, care sd. o 16-
sdm la mila lui Dumneezeu. Aceastä inddmind au adus lerii,
din nesocotita minte O. grabd a sa, Dumitrasco-Vodd; care vei
ceti, jubile cititor, la rindul Domniei lui" 6. Tot la Domnia lui
Dimitrie- se trimete I cu prilejul unor evenimente de pe tim-
pul lui Nicolae Mavrocordat intdia oard.: la rindul ski..., unde
se va serie de Domnia lui Dumitrasco-Vodd Cantemir" 1. In
fine, vorbindu-se de nige daravere bdnesti ale lui Nicolae-Vodd,
se spune: precum au ardtat toatd sama sa Nicolae-Vodd la
a doua Domnie a sea, de care se va pomeni la rindul sdu"8.
Venim acum la elementele de informatie, din care s'a alcii-
tuit cronica: in primul rind, izvoade, cronici anterioare. Din
1 P. 6.
2 Dupg tpistolaire grec, p. 17 §i urm., unde Sc dau o sumg de
scrisori grece§li pentru aceasta. Data de 1704 din oi.q»ute, In Erbi-
ceanti, Cron. greci, p. 103, e deci gre§itg.
3 P. 37.
i P. 40.
6 Pp. 43, 47. Cf. Hammer, Gesch. der Chane der Krim, pp.
174, 190.
6 P. 44.
i P. 76.
8 P. 84. Nu poate fi vorba de un an financiar incheiat al Dom-
niei a doua (§i socoteala de an e gre§itg). V. Giurescu, I. c., care
complecteazg dovezile de mai sus; v. pp. 17-8, 26.

www.dacoromanica.ro
126 Istoria ateraturli rOmAnesti

cele spuse inainte cunoastem aceAte cronici, dar numai in

parte. Erau: Insenandrile lui Miron Costin, cronica lui Tudose
Dubdu, i, In fine, o a treia, al cdrii cuprins se deslipeste
limpede din cuprinsul compilatiei.
S. incercdm a urmdri, in adevar, cele trei izvoade ale ano-
nimului, care fiind un compilator foarte nedibaciu i urt
transcriitor foarte tinindu-se de slova originalului, nu
va fi atit de greu sd li ddm de urmà cum s'ar pdrea la in-
ceput.
Cel mai mare folos stiintific 1-a tras prelucrAtorul din In-
semndrile lui Miron1, care 1-au dus de mind pdnd In 1691. Dar
vom Incepe Intdiu cu imprumuturile din Dubdu, pentru eä
pe acesta 11 avem pdstrat inteo mare parte, In cea mai mare
parte a letopisetului sdu, si din comparatia lui cu textul noii
cronici, va reiesi cum lucra autorul ei.
Pentru Domnia lui Istrate Dabija, Dubdu cuprinde foarte
putin: cileva frase despre originea Domnului, experienta
buna sa judeeatd: i anii de stdpinire erau dati numai apro-
ximativ. Nimic din aceste tiri, nimic din forma lor fondul
fiind asa de vag nu se Invilneste In capitolul respectiv din
compilatie. Mai departe, Dubdu dddea pentru Ilias 'Alexandru
numai citeva cuvinte de laudd: blind si bun". Domniile lui
Duca erau cuprinse toate la un loc, i aradnunte bogate se
dAdeau numai pentru expeditia din Camenita, cu care prilej
se plingeau surerintile Moldovei, Nici aici anonimul nu Intre-
buinteazd cronica, i acum avea de ce sd se adreseze la dinsa.
Cele noud zile pe care ambele cronici le Inseamnd pentru ase-
diul Camenitei nu par sd fie un imprumut al lui Costin de la
Dubdu, i vedem ea' el trece cu vederea insemnate lucruri po-
menite de scurta cronicd a predecesorului sdu, ca fixarea raielei
camenitene si presenta contingentului azdcesc.
1.efan Petriceicu e tratat In fugd la Dubdu. Nici cele cloud
Domnli ale lui Dumitrasco Cantacuzino, reunite iardsi Impreu-
nA, nu °fell un interes deosebit. Putem zice acelasi lucru des-
pre tot ce urmeazd pdna la Domnia lui Constantin-Vodd Can-
temir. Cind compilatorul anuntd aici spusele lui Dubdu a-
supra Domniei, criticile aduse de dinsul favoritilor greci ai lui
Intrebarea e InsA: cine putea sl le pAstreze In afarl de ma auL

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronlci

Vodd scrie la izvodul lui Teodosie Dubdu, ce au fost

Vel Logofdt la Constantin-Vodd, cum", etc., el reproduce
textual cuvintele din letopisetul redactat de acela. Atila numai
cd la urmd, uncle Dubdu spune despre Cantemir cd, de nu
1-ar fi prins moartea, prin temnitile Turcilor ar hi putrezit"1,
acel care-1 intrebuinteazd nu poate reproduce fdrä o observa-
tie aceastd prosd aspra i crudd de boier necioplit. Deci el in-
dulceste, addugind: Ce aceste de pe urind nu poate nime a
sti sfirsitul sdu, la ce va sosi, ce numai cum dd Dumnezeu"2.
Dar aceastd reproducere verbald nu se Intimpind numai dupd
o instiintare prealabild. Cdci In Domnia lui Constantin Can-
temir se iea mai mult decit atila, lucruri fArd insemndtate,
crimpeie de frase, pe care oricine le-ar fi putut scrie mai bine.
Asa, din Dubdu slut luate urmdtoarele cuvinte: capistea ar-
meneascd de spre Areni", tara putind i stricatd de neprie-
tenii ImpArdtiei", pogorind... pe Prut... pInd. la Fdlciu, cu
mare pagubd i jac fAcind tdrii". Nu se poate duce niai de-
parte grija de a se exprima cineva cu cuvintele altuia. Cum
e Dubdu, mai departe, pInd la 1694, chid probabil se incheie,
nu putem
Venind acum la izvoadele lui Miron Costin, sd examindm
unde au putut fi ele intrebuintate.
La Dabija, de sigur cd nu, de si capitolul incepe cu o pa-
rafrasà a sfirsitului cronicii publicate" de Miron. Acesta fu-
sese probabil In ambele expeditii unguresti ale .lui Istratel
Vodd i despre acea de la Neuhdusel o spune i singurs, si in
compilatie pentru intdia campanie se aduc marturi oa-
meni ce s'au intimplat cu Dabija-Vodd la oaste"4, iar pentru
a doua se dau numai citeva nume, jute() expunere foarte sd-
racd5. Datele slut cu tolul aproximative, frill lund, färä zi,
fall an chiar, In cifre, cu simple ardtdri ca: la al doilea an
a Domniei Dabijii-Vodd", cit s'a desvdrat". E adevdrat cd. Mi-
ron, nu prea dd date in cronica sa pusd In circulatie, dar
aici le-ar fi notat de sigur, i, cum vom vedea, partea neorin-
Citez dupà manuscriptul cronicii.
2 P. 37.
3 Cartea pentru tnceput, p. 18: Cind am mers cu Dabija-Viodit
Cu (Ole la Uivar".
P.'.
5 Pp. 3-4.

www.dacoromanica.ro
128 Istoria literaturti romAnesti

duitg., nestilisatg. §i rAmasg. ineditg." a letopisetului su e

de o mare precisie cronolog,icd, a§a de mare limit dupa pre-
senta sau lipsa datelor dintr'un pasagiu, al cdrui izvor nu se
aratA, se poate afirma cà el este sAu nu din izvoadele lui Mi-
ron Costin. Mai adaug si aceia cg. Miron Costin vorbe§te
undeva de inoitul la Belgrad al Domniei lui Dabija, care si
el fusese amenintat cu mazilia1, pe chid in acela§i capitol
din compilatie nu se cuprinde nimic despre o intimplare asa
de insemnatl.
Dar din izvoadele lui Miron va fi luat compilatorul data
mortii lui Dabija, datA dupg lung. §i zi. La Duca-VodA se
spune care era originea lui, dar se trece supt tAcere intAia lui
profesie de can de abagiu. Scurtimea povestirii inlAtura ia-
rg§i ideia unui imprumut literar. Aceastg. Domnie va fi lipsit
din hirtille lui Miron, §i compilatorul va fi suplinit din a-
mintire. Datele precise pentru numirea si instalarea lui Ale-
xandru Ilia§ ne trimit la un imprumut din notitele lui Mi-
ron Costin. Ceia ce se spune despre motivul maziliei grabnice
a fostului Domn, o corespondentg. cu Hanul, pe care Vi-
zirul o aprobase si care fu prinsä in lipsa acestuia
(Mu nastere la bgnuieli, se potrive§te intru citva cu cele ce
slim din rapoarte venetiene2. Din izvodul lui Miron se va fi
cules si data mortii lui Ilia§-VodA, despre care se spune cA
ar fi fost pusä in sama lui Duca: altii spun" aceasta. lar,
cit despre lauda milostivirii färä pgreche a acestui Domn:
nu poate povesti nimeni, färä numai Dumnezeu", ea tre-
buie sd fi fost luatA dinteun bun izvor, scris sau oral, cdci
din comparatie §i cu alte cronici pare a fi adevArul.
A doua Domnie a lui Duca-VodA e mai pe larg: se povestesc
pe rind clAdirea CetAtuii §i rAscoala terii din 1671 §i luarea
Camenitei, dindu-se date, dintre care insä uneIe gre§ite prin
reaua prefacere a anilor de la Facerea Lumii in ani de la
Hristos: astfel, revolta Hincului s'a intimplat in 7180=1671, nu
In 7181=1673, §i tot fals e si anul luArii Camenitii. Aceasta ne

: mentioneaza §i corespondente ale timpului: Istrate ar fi

scApat find foarte bun prieten al lui Panaioti" Nikusios, dragoma-
nul Portii; Hurmuzaki, V.`3, p. 99.
2 Per haver questo corrisposto con Tartari"; ibid., p. 110, No
173. Dar cf. ul. urmator.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 12§

face sà credem cd aproape tot capitolul e luat din Miron Cos-

tin, confundindu-se datele pe care le avea acesta. i apre-
ciarea defavorabild care Incepe a se ivi In privinta lui -Duca,
om Cu inimd rea", se potriveste Cu pur tarea pe care Logofd-
tul Miron a avut-o fat.ä de acest Domn imperios, ager, dar
färà constiintd i scrupui
Lui Duca îi urind Petriceicu. Asupra Domniei acestuia, com-
prlatorul stie lucruri luate din izvoade", precum sint acele
ce privesc noua expeditie turceascd din Polonia, la care se
spune: scriu" adecd predecesorii sg.i. Izvodul", pe care-1 re-
produce si care nu se poate fixà ca al lui Miron Costinde
cum am vdzut, nu poate fi al lui Dubdut,--e transcris ca de
obiceiu, i cuvintele : Peirintele Dosoftei, Mitro politul ((ira"
pot fi scrise cu greu de altcineva, decit un contemporan. Izvo-
dul" era al unui contemporan, care stia de ofertele de Dom-
nie ce se fdcuserd lui Ilie Sturdza i judeca dupli propria-i ex-
perientg. pe Stefan-Vodd Petriceicu ca un om blind, dar lip-
sit de prestigiu si de demnitate: toti erau fdrä fricli de d.-
trg. dinsul
Dintre citi Domni au fost In Moldova pe vremea sa i din
nenorocire au fost destui i nici pe unul nu l-a urit mai
mult Miron Costin decit pe Dumitrascu Cantacuzino, a ami
stdpInire e pentru dinsul identicd cu vremile cumplite". Am
ajuns la intdia Domnie a acestui om miserabil din toate punctele
de vedere. lacom, prefAcul, desfrinat, fricos i vinzdtor al sin-
gelui binefgcdlorului i rudei sale Constantin Postelnicul Can-
tacuzino.
Am spus cä pentru Miron Costin vremea lui Dumitrascu-
Vodd era vremea cumplirá. In povestirea Domniei, cronica
de fatd calificd pe Domn ca: destul cumplit §i vrgsmas".
Cuvintul poate sd fie luat din insemndrile lui Miron chiar,
Dar cea d'intdiu parte a capitolului, In care, pe lingd caracteri-

Un raport frances din 25 Novembre 1664, anuntInd numirea

lui, spune irisa cA el se bucurä de ,,aprobatia i stima generalA' ,
Hurmuzaki, Supl. I', p. 255, No. 377. Cf. Iorga, Studii ;1 docu-
mente, I-11, I, p. 79, nota 1 §i Documentele Bistritel, II, p. XXV (cf.
cu Hurmuzaki, XII).
2 Giurescu crede a e al lui Vasile DAmian treti logof6t, pome-
nit In titlul lumia din manuscrise. V. 1. c., p. 8. Cf. vol. I, p. 344.
3 P. 8.
9

www.dacoromanica.ro
 130 Istoria literaturii romAnesti

sarea lui Vodd, se poveste§te dramatic prada Tatarilor, aceastii

parte e luatd din alt izvod decit al lui Miron, precum e altul
decit al lui Dubdu. In adevgr, dupà ce termind cu aceastà ca-
racterisare i descriere, el inseamnd Iard la izvodul lui
Miron Logo/Mill serie pentru aceastd Domnie a lui Dumitra§co-
Vodd, a§a". Ce urmeazd trebuie sd fie, judecind dupà cele
observate pentru Dubdu la Domnia lui Constantin Cantemir,
o transcriere cuvint din cuvint a letopisetului mironesc. In
aceastà transcriere se cuprind cuvinte/e boierli cari trA-
misese la ImpdrAtie, ce li s'a pomenit numele mai sus", ceia
ce aratä cd locul unde se dau aceste nume, deci expune-
rea campaniei din 1672 a Turcilor, e luat tot din Miron. Ca
lotdeauna chid Miron serve§te de izvor, se dau date precise,
acele date care fac folosul cel mare al conapilatiei: astfel §tim
chid a ajuns la Galati Dumitra§co Cantacuzino. Tot In textul
lui Miron Logofdtul se and o trimitere, la intimpldrile din
1683, expuse mai departe: Hagi Gherei Sultan", se spune, care
la vremea Beciul.ui au ajunz §i Han, precum vei gdsi la rin-
dul sdu insemnai"1. Transcrierea nu se oprete decit acolo unde
fuese intrerupl, cum am vAzut, letopisetul anonim, acel al
trei!ea izvor, de cgrui aprecien i concordd cu ale lui Miron, dar
care, fiind raai dramatic iP formd, dAdea mai putine informa-
tii precise, -- adech dupd prddhciuniIe Tatarilor ce íernau In
Moldova 2.
Dupd ce compilatorul resumd acum ceia ce-i spusese indoitul
sdu izvor 3, se trece .1a risipa cetdtilor, pe care o pomenise Mi-
ron in letopisetul sdu publicat, la Domnia lui Mihai Viteazul.
aici se transcriu doud izvoade: a§ vedea pe al luí Miron
Costin in acela care vorbete de Velic/co, fratele acestuia, §i. le-
topisetul anonim ar fi reprodus In versiunea care trece supt
tdcere numele acestui boier. Tot din Miron Costin, judecind
dupd formd, trebuie sg. fie luatd mentiunea: Inteacest an au
inceput a umbla i tractate de pace cu Le§ii, care au fost
1 P. 11.
2 Letopisetul anonim facea i gre§eli ; astfel numia Hanger"
pe ,,lagi-Gherei" diu Miron Costin. Autorul lui txebuie sà fi fost
färäi îndoial un boier mult mai putin cult decit Logofatul lui
Duca-Vodà.
3 Pp. 11-2.

www.dacoromanica.ro
 Mar11e compilatil de cronicl 131

tramis de douä ori Miron Costin, Vornicul ce! Mare de

Tara-de-Jas". Restul Domniei lui Dumitrasco Cantacuzino e ex-
pus pe scurl, contopindu-se poale ambele povestiri. Se tree
iute In revistä expeditia de la Uman, hräpirile Domnului, in-
chiderea cAlugärilm, schimbarea de Mitropolit, incheierea pAcii,
care s'au tinut pänä la vremea Beciului", i astfel se a-
j unge la mazilia lui Dumitrasco-Vodá..
Precisia geograficd i cronologicA din rindurile cu care se
incepe Domnia lui Antonie Ruset ne face sà le atribuim lui
Miron Costin. Enumerarea loarle amg.nuntild a fundatiilor aces-
tui principe poale sh aibd aceiasi provenientd, dar surprindem
pe un interpolator aluuci cind spune el In gropnita lui Antonie s'a
inmormiutal pe urrrrà Constantin Cantemirs Partea originalä
este, de alifel, aici mai mare decit In paginile precedente.
Se manifestä, pentru intdia oard In cronicd, sentimente care
slut vndil personale Läudind pe Antonie, scos mai ales prin
intrigile lui Miron, ca milostiv i indurdtor", se afirmä cä.
diavolul 1-a fäcul a fi scos din Scaun. Se numesc pirisii lui:
Buhus si altul Wed, pre care treacd-1 condeiul mieu, ce
i-am vAzut osinda, perind nevinovat de alti Domni"1, plin-
gere duioasd i crutätoare desaprobare morald, care ar a-
junge, asa de mult se potriveste cu natura lui Nicolae Costin
cu felul cum un .fiu putea pomeni pedeapsa dumnezeeascA
venitä' asupra tatälui säu, pentru a inlätura once indoiald
asupra scrierii de Nicolae Cos tin Logofáltul a pärtii acesteia
din cronia CIti au fost", se mai spune, la acea Ora,
mai pe toti osinditi i-am vdzut", i moralistul care a
scris Ceasornicul Domnilor §i care trebuia sà caute un pä-
cat ca motivare a nenorocirii ce se abdtu asupra casei lui An-
tonie Ruset, s'ar gindi la viata lärä friu a lui Alexandru bei-
zadeä, cdläret bun si curvar foarte", pe care 1-a putut cu-
noaste si personal, fiindeä el rämäsese in tail Odd mai tärziu2.
Tot din Miron Costin e luatä povestirea celei de-a doua
expeditii turcesti contra Polonilor de supt Antonie Rusel. Ea
e intregitä Insä prin amdnunte raportate oral de contemporani,

P. 15.
2 Lista mosiilor lui, dintre care una da'ruitd de: Doamna Ruanda'
si alta de: Duca-VodV, in doc. V/18 al Bibl. Ac. Rom.

www.dacoromanica.ro
182 istorla literaturii romanesti

amanunte pe care compilatorul le Inseamna prin zic 1.

Din acelasi izvor, se ajunge pana la zic sa fie zis",---z.
se culeg tiri1e asupra Domniei muntene a lui Da-Voda,
cu care e precedatd stapinirea a treia moldoveneasca a a-
cestuia. De aici vin, de sigur, stiintile pe care .le da cronica
asupra boierilor ucisi de Domn peste Milcov, asupra favori-
tilor lui, asupra Cupdre§tilor cari-1 incunjurau i dominan.
E cu neputintd sd trateze cineva mai aspru un personagiu'
istoric de cum se trateaza aici Duca-Vodd. i eu observasem
cindva, vorbind despre ipotesa paternitalii lui Nicolae Cos-
tin 2, cà s'ar pdrea curios un ginere care ascunde asa de pu-
in slabiciunile socruluí de care n'a avut niciodata a se plinge.
Aceasta cu atIt mai mult, cu cit scriitorul nostru nu
era omul care sd serveasca adevdrul Impotriva oricui. In
povestirea faptelor lui Constantin Duca s'ar putea vedea, Insa,
Indata ruda si partisanul politic; In expunerea Domniei tut
Mavrocordat, tonul e acela al unui recunoscdtor Curtean. De ce
toatd independenta de spirit, tot curajul de apreciere al lui
Nicolae Costin sa se fi manifestat numai In dauna lui Duca,
un socru bogat i darnic, care daduse Domnitei Elena mosii
alit de frumoase?

De altfel, scriitorul numeste izvorul sau pentru aceste din

urrna. Imprejurari: Alexe Balaban, de la carele am luat si a-
ceastà istorie pentru moartea Ducali-Voda, ca Balaban s'au
plat la toata viata lui si la moartea lui, fiind rinduit de craiul
lesesc sd fie cu Duca-Vodd, pentru ca. era Balaban Grec de la
Rumeli, team§erci cu Duca-Voda, de la un loc"3.
Cine a fost acest Alexe Balaban? Avem astazi destule mij-
loace pentru a-i cunoaste viata i legaturile cu Moldova. Era,
In adevar, un Rumeliot i lasase In patrie surori pe care le
mentioneaza In testamentul sail 4.
Venind dincoace de Dunare, el se stabili In Liov, mide
era unul din mijlocitorii orientali ai comertului Poloniei cu
Rasaritul. In continua legaturd cu Moldova, el ajunse aici aso-
1 P. 15.
Cf. Giurescu, 1. c., pp. 2-9
8 P. 33.
Hurmuzaki, Supl. 113. Am traiat din nou cariera lui in Istoria
comertului, I.
www.dacoromanica.ro
 Marte compilatii de cronici 133

ciatul lui Gheorghe Ursachi Vistiernicul, marele bogátaq, In-

nidit prin sotia sa Alexandra Buhu i ca familia lui Vasile
Lupul.Cei doi tovará§i transportan pdnd la Danzig lemne din
Moldova §i, impreund cu ele, cenuO.' de salce §i pota, din fabri-
cite de la Poienesti, Telita i Pojarna. Ei nu se inteleserd insN
bine, §i un important i lung proces intre din§ii se deschise la
1671. Balaban, zdbovit la Domnii Moldovei, se adresá regelui
Poloniei, i acesta fAcu sd se insereze o clausd In favoarea lui
In tratatul cu Turcii din 1678 2. Dar incá' in 1681 Balaban se
afla la /aqi la Curtea lui Duca, pentru cduta dreptatea 3.
Regrele intervenise din non pentru dinsul, i Sultanul trirnisese
§i el ordine cdtrd Donan: un tribunal de boieri, compus din
Nicolae Racovitd, Ilie Sturdza, Gheuca i Todera*co Cantacuzi-
no, ii dIduse o sentintd favorabild. Dar abia la 1682, un al
doilea tribunal, din care, irnpreund cu Cantacuzino, fAceau
parte Miron Costin §*1 Alexandru Buhu§, ordoná sechestrul pe
averile datornicului4. Acesta fu inchis i chinuit pentru a-1
face sd pldteascd. L-au desbrdcat", spune compilatia, cu pie-
lea i 1-au legat la stilp, la ger, fiind iarná; de la carele, ti-
indu-1 un an in temnitd, i-au luat" noi §tim insd din ce
motiv §i pentru cine, 250 pungi de bani"5. Balaban nu fa
Ins niciodatd satisfdcut cu desdvir§ire. In 1684 11 gdsim va-
me § de Rusia, iar trei ani dupd aceasta el ceda drepturile
sale fatd de Ursachi lui Sobieski, regele i protectorul sdu,
care-1 ridicase la treapta nobiliard. Testamentul lui, in care

1 Un Ursachie" Visternicul-Mare se intimpiná. in documente Inca

la 1633; Uricariul, IX, p. 493. Trebuie sA fíe tata' lui Gheorghe care
ar fi Gheorghe fiul lui Ursachi. Acesta din urmá." e Mare-Clucer la
1065; cf. Urechl, Miron Costin, Opere Complete, I, p. 93; Uricariul,
XVI, p. 338. In 1669 era acum Visternic-Mare; Uricariul, XXIII, p.
216; cf. i Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 318. Pentru posesile lui la
Cotnari, Uricariul, XVI, p. 33 §i urm.; Arch. soc. st. si lit., I, p.
499 §i urm. E ctitorul biseric:i Precista din Tirgu-Ocnei. El avea un
frate, Dum.t...a§cu, Stolnic-Mare, cAsltorA cu o Mar:a. V. Ur-cariul,
p. 358 §i urm.;, Arch. soc. st. si lit, din lasi, VI, pp. 342-3; Reo.
p. ist., arch. si fil., V, pp. 170-3.
2 Punctul XXVII din tratat; Hurmuzaki, Supl. P p. 269, No. 399.
3 !bid., Supl. 113, pp. 137-41; cf. pp. 120-1.
4 Ibid., p 208 §i urna.
6 P. 22.

www.dacoromanica.ro
134 Istoria literaturii romlineati

llsa si doul sate mAnastirii Sucevita, e din 8 April 1689,

si putin duph aceia muria Balaban In Liov 1.
De sigur c:.1 Nicolae Costin a putut cunoaste pe Balaban.
Aceasta, pe cind el era un elev al scolii polone din Liov,
unde pare a fi invhtat, duph ce a trecut pe la Iesuitii din
Iasi. Dar nu prea pare cu putinth ca insemnatul si bogatul
om de afaceri sà se fi spovedit Inaintea copilului, care n'a-
vea nevoie nici el sh se adreseze la o personalitate asa de
deosebith pentru a afla ceia ce se petrecuse supt ochii shi a-
proape, in 1685. Nu intelegem iarhsi cu ce scop ar fi M-
cut Nicolae Costin cercetarea, chci nu va fi avut Inch
de pe bAncile scolii ideia de a scrie istoria patriei sale.
Pe urmh, e posibil sh se fi intiphrit povestirea asa de bine In
mintea copilandrului, incItsh fi lost In stare a o reproduce cu
amAnuntele ei si chiar ca figurile pe care le desemnau inainte-i
bItrInele degete ale lui Balaban Vamesul? Dar sh stringent lu-
crul si mai de aproape: Alexe Balaban a murit in 1689. Duca,
al chrui sfirsit se povesteste cu atit de multe si interesante
amAnunte tn eompilatie, duph Balaban, si-a sfirsit viata la
Liov, In 1685. In 1687 Costinestii se Intoarsera acum In
Moldova. Ar trebui deci sà credem ca Nicolae a aflat stirile
despre moartea lui Duca in 1685-7 si pe 'Irma, pe la 1711-
2, el era In stare sä le reproduch intocmai, ca si cum le-ar fi
auzit In ajun.
Aceasta nu e de adtnis. Auzite de la Balaban, amhnuntele
despre Duca au trebuit'sh fie puse In scris Indath. Sau ele au
fost cerute prin scrisoare si dobindite prin scrisoare. In arnbele
casuri sintem Indreptati la cineva care seria istoria Moldovei_
prin 1687. Acel cineva era numai Miron Costin, care cunostea
bine pe Balaban si pronuntase cindva, cum am vhzut, o hoth-
tire judechloreasch In profitul acestuia.
Am pomenit asprimea de care compilatia da dovadh fath
de Duca, pe care Miron 1-a dat in minile dusmanilor. Din
firea lui era rhu si pismAtar, Indelungaret la minie si 1a-
com la avutie, si el si Doamna sa." ' Si Domn era si
Visiernic Mare si neguthtor s'i vames3." Doamna sa chrci-
1 Hurmuzaki, Supl. 111, pp. 225-9.
i P. 18.
'P. 19.

www.dacoromanica.ro
 Marne compllatll de cronici 135

mitria bucatele din cash, pinea ori pe mide avea, si bhutura,

si pocloanele ce li veniau la beciu." Acestea sint aprecien cu-
rente. La chshtoria Catrinei, fetei celei mai mari a lui Duca,
cumnata Iui Nicolae Costin, se Inseamnh cu rhutate ch
toath cheltuiala era tot din spinarea bietei Domnul e
un flichtor de rele", Armasul care-1 serveste In prigonirile
lui e bliisaimat, nu fh.rh scuse pentru cetitor: Bath-1 Dumnezeu,
Armasul, si sä raà ierti, jubile cetitor". Von. se Indemnase
la Arun: se desfrinase si i se lArgise matele la luat". In
colori energice, se descriu suferintile oamenilor urmdriti pen-
tru datorii, se vorbeste de copiii nascuti la Inchisoare: Le-au
crescut copiii acolo In grosuri, phnh au lnceput a grhi, unii
a umbla In picioare". Preutii slut Inchisi, bisericile rdmIn
goale cu lunile, se Inmultesc pribegii si boierii slut M-
tuti cu buzduganul, ucisi, Vodh. -Mud mu foarte grea la ml-
nie si aprig"2. DIndu-si samh Insusi de bhnuielile ce ar
putea produce In mintea lectorilor, scriitorul, Miron Costin, se
Indrepthteste pentru Indhlirea vorbei sale astfel: Se poate sh
nu creadà cetitorul, socotind cineva ch doarh au fost veriun
pisma§ acestui Domn acela ce au scris, isvodind Inthiu viata,
etc. bash, eu, acela scriitor, pun martur pre Dumnezeu
las pre marturia a- toath Moldova, de la mare 'Ana la mic,
ca ei toti mhrturisasch de nu este asa. Dach este cu greu a nu
se serie aceste lucruri, ch. serie Stinta Scripturh, ch, de vor
thcea oamenii, lar pietrele vor rhspunde"3.
Dach cea mai mare parte din acest Intins capitol e luath
din izvodul lui Miron Costin si dach pe sama lui trebuie a
se pune gluma: o boalh, ce-i zicea Duca-Vodh, adech de suph-
rat Duchi-Vodh"4, dach de la Miron vor fi fost luate datele cro-
nologice precise despre campania din 1683, cu mentiunea spe-
cialh a rolului pe care-1 joach Ionith Costin, al doilea Postel-
nic Inch de atunci,compilatorul a amestecat si de la el cite
ceva. El va fi intercalat citatiile Scripturii In slavoneste, aceia
din Sf. loan Zlataust, expunerea ierarhiei boierilor, insistindu-se

I P. 21.
2P. 23.
I P. 24.
'P. 23.
www.dacoromanica.ro
136 Istoria literahiril romInesti

asupra functiilor pe care el le-a ocupatl, neologismele: ,figurd",

figuri", explicatiile cd Beciul e s,Viena" §i. Leopoldos" un Im-
pgrat din Casa Austriei" 2, consideratiile asupra decdderii ul-
terioare a Turcilor poate 3. Tot prelucrdrii trebuie a i se a-
tribule tdcerea discretd a cronicii In privinta rolului, nu toc-
mai cinstit, jucat de Miron In vinzarea de Domn din 1683 §i
Insemnarea felului cum a scdpat cu acest prilej Logofdtul,
care putea fi prAdat foarte bine de aceia pe cari-i chemase 4.
1 Cu greu i s'ar putea rdpi Invdtatului Nicolae Costin rin-
durile In care vorbe§te cu competintd de steaua cu coadd,
cdreia li zic Latinii cometa, adecä mdtura", de umbletul ce-
rului cu stelele InvIrtindu-se dire Apus", de' prognosti-
cur pe care-1 fac multi astronomi" 5.
La Domnia lui Dumitra§co Cantacuzino, avem iard§i un e-
xemp-lu caracteristic de confusia care a presidat la alcdtuirea
compilatiei. Domnia e povestitd In realitate-de trei ori, §i. unele
locuri poartg Intipdrirea spiritului lui Miron Costin: din izvodul
acestuia va fi luat compilatorul preturile precise ale obiectelor
de brand analoage cu cele date dupä acelag izvor, pe timpul lui
Duca,§i tot de acolo trebule sd fie asprele invective Impotriva
acestui tovard§ al lui Duca tiranuro, asemAnea cu regii fdrd
fried de Dumnezeu din Biblie, Inapotriva acestui al doilea vrdj-
ma§ al terii.
Suirea pe tron a lui Constantin Cantemir are date precise, 0
i se aduc In mai multe locuri laude culese din izvoare deose-
bite. Intorsul lui Sobieski dupg. Intdia expeditie in Moldova e
povestit de doug ori, Spuse" sint folosite pe ling scrise7. i,
contopind, destul de nedibaciu, §tirile cdpdtate pe multe *i deo-
sebite cdi, compilatorul intervine lard* pentru a potrivi lu-
crurile. El se mdrgene§te a scrie cd Vodd a fost Indemnat a se

i P. 23.
s El muri in 1705, s'i 5.ti compilatie se vorbeste de dinsul ca si
cum n'ar mai fi In viati.
3 Pe atunci Turcii erau mari si tad, cit lumea se cutremura,
ca Incoiro se porniau nu era sl nu biruiascr; p. 24.
6 A fost sapat, ni se spune, de un prieten leah". P. 29.
5 P. 20.
6 P. 34.
7Spun"; p. 36.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 137

coborl spre Foc§ani de unii din boierii cei mari 1, enumerd

isprdvile sdv1r0te de Miron la Putna, contra hotilor2, 0, la u-
ciderea lui Velicko 0 a aceluia, asupra cdreia trece iute, ca
asupra unei amintiri dureroase, se motiveazd a5a fapta de
singe a Domnului:dIndu-li vind cd s'au rddicat asupra lui"3.
De la Constantin Duca inainte, cum am mai spus, izvoadele
lipsiau, i rAmInea numai sA se aleagà date din experientd.
aici povestitorul e un pAtima§ om de partid, care trateazd
povestirea treculului dupd intereiele acelora pe cari i-a servit
sau îi servege. Ni se pare imposibil sd nu se recunoascd nota
personald a lui Nicolae Costin.
E inconlestabil cà intdia Domnie, de la 1693, a lui Duculet",
cum i se zicea, a fost destul de rea. Il recunoa0em pe
Nicolae Costin cind ni spune cumndle0e ce om bine crescut era
acest copilandru domnesc. Constantin-VodA au fost un Domn
de carte prea-hivittat i crescut In Tarigrad intre Turci, i s'au
chivernisit bine, au cheltuit i cu intelepciunea lui s'au Indrep-
tat i s'au mintuit." MAcar eà era om tindr, iar foarte intelept
ki prea invAtat la cartea elineascA, negrabnic la minie, nerd-
piton" Tot aa credem cd doria sd scape de vecindtate pe te-
rani §i cd nu admitea prescriptia de doisprezece ani pentru
lihertatea umand, zicind: Cu pdcat este sA-1 robe0i pe frate-
tdu". O asemenea purtare e frumoasd, §i e o mingliere pentru
cineva ()Audit la falangd sd audd pe Domnul i judecdtorul lui
trimiyindu-1 la ispdsire cu cuvinte suptiri ca acestea: Luati-1
pre dumnealui puneti la popreald" sau Luati-1 i dati-i
cite-va bete". Dar cum putea guverna bine un Linn- care ha-
bar n'avea de lume, pe care-I conducea dupd scopurile sale
egoiste despoticul socru BrIncoveanul §i-1 sfdtuia o sotie alin-
tatd §i cheltuitoare, plus un cumnat de aceia0 vristd aproape,
care n'a inteles niciodatd mai mult decit sensul imediat al
cArtii pe are o cetia?
A§a, pentru a rivalisa in strAlucire cu vechea Curte mun-
teand dintr'o tard pa§nicd, el trebui sd puie ddri grele peste
locuitorii Moldovei mai sdrace, mai rdu populate, desbinate de

'P. 36.
2 Pp. 36-7.
Cf. C. Giurescu, 1. c, pp. 27-30.

www.dacoromanica.ro
138 lstoria literaturii romAne0

ocupatia polond, care cuprindea toatd partea de Miazdnoapte

Apus a terii i, In sfirsit, pcuite de dou.1 ori de ostirile lui
Sobieski? Puse deci vdcdritul i pogondritul, ddri noud de ori-
gine munteand, de care nu se auzise pAnd atunci In Moldova.
TemIndu-se de mazilie, el bdnui pe un Turc, inofensiv, pe un
biet agd, cd i-o aduce, si cheind pentru a-1 ucide joimiri fdin
Cetatea Neamtului. PArdsit de prieteni, sdpat de dusmani,
cari profitau de o stingdcie copildreasch, atins de minia stdpi-
nilor, el trebui sd cadd rdpede.
Ascultati-1 acum pe cronicar : obiceiul ce-i zic mun-
leneste vácdritul" se indrepldleste indestul prin prAddciunile
Tatarilor i jafurile de tAlliari, care trebuiau oprite. In pri-
vinta misiunii reale a lui Cerchez-Aga, nu se pronuntd, de
se prinseserá doar hirtiile de asasini: nu stim, cu invoirea
Domniei [venise], sau cu alte treburi". Dar e sigur eà fdc,ea,
nenorocilul, multe rduldli in tirg oamenilor i grdia multe cu-
vinte proaste i Impotriva Domniei, f Ard cale si de fatd", mun-
cind de moarle pAnd si pe un bogat ceaus turc. Ci apoi nici el
pdginul n'au scdpat de os'indd, eh' de sirg i-au pldtit Dumne-
zeu.
Dumnezeu, nu Domnul; pe dreptate. nu pe nedrept. Moisei
Serdarul, cdpetenia joimirilor, and" despre purtarea proastd a
Turcului. lea deci cu sine trei sute de voinici, ins'd tot alesi,
mai mult Moldoveni pribegi, cu Indemnarea oarecui".
Dacd l-a °morn, e cd a resistat multd. vrerne i n'au vr-0 sd
se dea". Fireste cd seimenii i slujitorii lui Duca, pe cari-i co-
manda Insusi Nicolae Costin, n'au participat la singeroasa, ne-
vrednica i nefolositoarea faptd. Din contra, ei au urmdrit pe
ticigasi cu toatd rivna, spre a-i prinde. Ce cu greu este cei
putini i negata a sta Impotriva celor mai multi si grijiti,
gala de rdzboiu." Pe urmd, ei mai aveau de pdzit Curlea si pro-
priile lor persoane; in sfirsit, cdzuse i noaptea. $i asa s'au
mlntuit", serie, usurat, Nicolae Costin, tirgul Iasii de rdutatea
acelui pdglin de Turc." S'a vorbit, termind el, In adevdr,
de o yard la Constantinopole a vdduvei, dar cronicarul nu
vede nicio legAturd Intre aceastd plingere i cdderea luí Duca,
intimplatà tocmai de aceia.
Succesorul lui Constantin Duca fu fiul cel mai naare al lui
Constantin Cantemir, Antioh-Vodd. Acestuia nu-i aratd fAtis dus-

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatli de cronIcl 139

manie omul Domnului mazil. Din potriva, el noteaza ca muni-

rea lui Antiofi de catre Turci s'a facut avind credint6 i nume
bun de pe tata-sau''1, dar laudele se opresc aici. In schimb Ni-
colae Costin nu uitA sa pomeneasca faptul, care Indreptateste
purtarea lui Constantin-Voda, ca succesorul lui a fost silit si el
a pune vacitritul, In anul al doilea, ba chiar crescut. El nu lasa
la o parte ca Neculce incidentul, neplacut i jignitor pentru
Antioh, al petirii lui zadarnice la Curtea lui BrIncoveanu.
Ba arata i motivele refusului: afacerea sprijinirii de catre
Constantin Cantemir a lui Stoica pribeagu/, scoaterea din
Domnia Moldovei a lui Duca i, In sfirsit, motivul cel mai in-
judos pentru Cantetuiresti, prostia neamului 2
Prin Imprejurari pe care le vom vedea analisind operele is-
torice ale lui Dimitrie Cantemir, Antioh pierdu situalia sa dom-
neasca, dar aceste Imprejurari nu ni le arala Nicolae Costin.
TrecInd la a doua Domnie a lui Duca i cea din urma, a-
ceste douà Incercd.ri fiind Indestulatoare pentru a lumina pe
Turci asupra capacitatii administrative a omului, el nu prea
&We data aceasta ce sa laude. Duca nu era un Domn bun
supt epitropia lui Brincoveanu; era insa i mai rau Ora acest
control. Cumnatul sau e silit sa recunoasca tentativa de asa-
sinat pusa la cale contra lui Dumitrasco Buhus, propriul var
primar al lui Duca, i trebuie sa o califice de fapta putin cres-
tineascr. Dupa ce /mil% pe larg fundatiile Voevodului, el e
constrIns a vorbi de darile puse de dinsul, dari pe care nu le
Indreptatesc In de ajuns cererile turcesti: vacarit, vadrarit,
desetina crescuta. Ni se spune inteadevar cà Voda s'a edit,
hicindu-si iertare In chip solemn: luIndu-si gugiumana din
cap, plecindu-si capul cu chip srnerit spre tearr, dar era mai
bine sa nu fi luat banii decit iea pe urm4 gugiumana din
cap, fara niciun folos pentru sdracimea care-i platise.
Un ambasador rus, principele Dimitrie Galitin 3, tree/11d prin
P. 42.
2 Acest capitol, din care nu lipsesc citatii morale, de la Isus
Sirah, e destul de rAu alcAtuit: mai mult o culegere de fapte di-
verse, Intre care §i acela al vitelului cu doult capete, nAscut pen
tru a face nemuritoare aceastA Domnie.
Carele acest sol cneaz, Dimitrie Galitin, §i astAzi este voevod
la Chiev"; p. 47. El fu executat prin 1736; v. lorga, Acte fragmente,
I, pp. 341-2.

www.dacoromanica.ro
140 lstoria literaturii romdnesti

Ia§i, Duca afld cu cale sd-i ceard a fi na§ul unui copil al siiu
din a doua cdsdlorie. Turcii aflara, §i hotdrird destituirea feri-
eitutui pdrinte. Ni spune aceastai pill a neprieteni/or"
Nicolae Cos!in, dar asigurd cd interpretarea lor i a Turcilor nu
era bund. De aici trece la rdscoala Tatarilor din 1703, povestild
mai bogat dezIt in once altd cronied, i dd itinerariul precis al
celor doud cdlAtorii militare fdcule de Domn, de sigur Cu Hat-
manul sdu, cdtrd sfirOtul ocirmuirii sale'.
Capitolul despre Domnia intdiu lui Mihai Racovild in§eald prin
titlul sdu: despre aceastd Domnie, in adeviir, Costin nu spune
nimie decit cd s'a reparat o bisericd §i s'a luat o mdsurd fiscald.
In tot restul e vorba numai de motivele mai adinci §i mai
vechi ale cdderii lui Duca qi de peripetiile drumului mazi-
lului spre Constantinopol. Incepind prin desaprobarea purtd-
acelor cari insultard pe Domnul ce pleca in spre neno-
rocire2, el vorLe§te pe scurt despre manifestatia de nemul-
tdmire a pribegiei, tace despre solia pe care insu§i a indeplinit-o
la emigrati §i pe care o eunoaqtem din alte izvoare.
Niel cele ce unneazd: unul din jocurile cele mai savante de
intriga, genesa nea§teptatei Domnii a lui Mihai Racovitd, nu
sint expuse pe larg. Vom cunoa§te mai bine aceste lucruri prin
lstoria leroglificá a lui Dimitrie Cantemir ì cu prilejul acelei
LT/ mit Antioh, impAciuitor cu loatd lumea, bun cu clientii
Domnilor cdzuti, mai ales cu acei ai unor adversari ap de pu-
tiri ca demonetisatul Constantin Duca. Nicolae Cos-
tin, pe care RacovitI fdcuse gre§ala de a-1 ldsa la o parte,ii§i
reiea locul In Divan, unde e, data aceasta, nu Hatman, ci, mai
mull de:11 alIta, Mare-Vornic de Tara-de-sus, aldturea de noul
Hatman, un du§man de odinioard, Bogdan.
Aceasta-1 face pe cronicar a descoperi insu§iri lui Antioh 3.
Si aici Nicolae Costin, care n'a stint sd aleagd niciodatii esentia-
lul de secundar si interesantal de banal, sfirseste cu Ufl fa't divers,
cu o felurime: condamnarea la moarte a unui personagiu care fu-
rase o fall
2 CS Domnii toti'',. auzim pe moralistul din Ceasornicul Dom-
nilor'', sint buni ar face tuturor dreptate, numai tot vina
si
boicrilor, carii sint indemndtori spre stingerea unul altuie; p. 48.
3 Cred ed. Nicolae Costin îi scria un letopiset in curent cu timpul,
dar cd forma definitivd i-a dat-o numai pe la 1711-2, fd'rd a se
atinge insd prea mult de redactia originad.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilat i de cronici 141

Adevdrat, spune el aici, Antioh era groaznic la judet, dar, all-

fel, Intru bate sdmIna tdtIne-sdu lui Cantemir-Vodd; judetul
lui ca pe pravild era. Numai prea Infruntator era". Il Inflti-
seazd. apoi ca milostiv, libovnic", om de petrecere, care cinstia
pe boieri cu cuvinte dulci" si-i distra la vIndtoarea
cu ogarii i oimii lui, fiind bun arcas 1. Mai mult se ocupä
cronicarul de cei doi Patriarhi de Ierusalim, de expeditia de
la Tighinea, pentru care se dau date cronologice precise, los-.
tul Hatman luInd parte la dinsa, de strdmularea seraschera-
tului de la Babadag la Tighinea, cu care prilej se aratä relele e-
fecte ce au resultat pentru tard din stabilirea pe vechiul ei
pdmint a acestui centra de dominatie otomand, de semnele
proaste" care precedd aderea, data aceasta, fireste, nerno-
tivatd, a Domnului 9.
Chid Racovitd se intoarce pe iron, favoarea lui Nicolae
Costin la Domnie se mintuie, si el debuteazd melancolic prin
consideratii asupra... 14custelor, care se Inmultesc, zice el,
In continuu Wild Inteacest an, la veleat 7220", si In care el
vede o pedeapsd dumnezeiascd . Nu, i se crutd noului stdpinitor
niciuna din ddrile pe care le pune: vdcdrit, pogondrit, vddrd.-
rit, fumdrit. Apoi, gIndindu-se la Insemnatele evenimente ce se
IntImplard In Europa pe aceasta .vreme, Nicolae Costin crede
cä ar fi bine sd puie cetitorul In curent cu politica, traducInd
un izvod strdin despre rdzboiul ce s'au IntImplat la Pol-
tava: vedul cu Moscul, fiind cursul anilor 1709, Iunie 27".
Inainle de a-i vedea cuprinsul, cueva cuvinte asupra istoriei
universale ce s'a scris anterior lui Nicolae Costin si supt altd
found decIt a cronografelor.
2 Cronicarul irimete In urmá la prima Domn:e. De altmintrelea,
.aceste tr:meleri Inainle sau In urmrt se intimpinä necontenit. Ele,
lttsiile morale, caatiile slavone din Sf. Scriptura, cuvintele turcesti
ce se Intimpinä Intr'tzrz loc, extrasele din Isus Sirah aratä cu pri-
soSintA cd pe once temeiu serios nu se poate sustinea cA Nicolae
.Costin a scris numai partea de la Nicolae Mavrocordat Inainte a com-
rpilatiei. In chiar aceast'ä Domnie a lui Antioh a dona oarä, e vorba
de $tefan-cel-Mare, dar si de Domnia lui Constantin Cantemir.
In privinta semnelor, observ cl la Inceput chiar ni se vorbeste
de nasterea ulna monstru, adAogind apoi ca durere: Povestesc
unde se face de aceste semne nici un bine nu este".
3 Urmeaza lita celorlalte nenorociri ale terii.

www.dacoromanica.ro
142 Istorla literaturli romAnetiti

Inteun manuscript de miscelanee din a doua jumAtate a se-

colului al XVIII-lea se pAstreazA, pe lingl versuri istorice, de
care vom vorbi mai departe, pe IMO Sandipa filosoful", o
»Istorie a lui Schinder ImpArat" gi o Luare a Constantinopo-
lei de Turci" , ambele fAcule in forrnd popularA, i cea din
urmA cu totul deosebitA de traducerea dupA un original sa-
vant, din care traducere un exemplar se aflA la Biblioteca epis-
copiei romAnegli din Oradea-Mare.
Intr'o colectie de lucruri amestecate, cuprinzind gi o cronicA
strinä dedicalA lui Nicolae Mavrocordat, se aflA un opuscul
intitulat Marea pocAeanie a Turcilor 1a 1686" 2. S'ar "Area
nu e alta decIt traducerea sau prelucrarea romAneascA a unuia
din multele avvisi, gazete ale timpului, care pAtrundeau gi la
noi cu privire la IntImplArile din Europa. Dar faptul ea lu-
crarea a fost crezutA vrednicA de a figurà Inleun manuscript de
Curie, oferit lui Nicolae-VodA sau comandat poate de acesta,
ne-ar face sA credem cA e un fragment din opera de istorie ge-
nerall a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul. Avem IntAiu
un capitol despre acea mare pocaianie ce au rinduit gi au
tinut Turcii la vAleatul 1686", apoi o scurtl scrisoare cum Ve-
ziriul-cel-Mare Cara-Mustafi dintru rinduiala ImpAratului tur-
cescu, la anul, etc., In Beligradul Sirbescu s'au sugrumat".
Se Intelege ce se poate spune In cea din urmA despre moartea
acelui om tiran"; In cel d'intliu se aratA In ce conditii s'a
fAcut aceastl pocAintA turceascA, dupA ordinul Sultanului, In
saci, Inflgurati cu legAturi, cu obrazile lor agternuti la pl-
mIntu i cu barbele cocologite".
In secolul al XVII-lea, In a doua jumAtate a lui,. un Arde-
lean, rudA sau membru al familiei Brancovici, care a produs
pe Milropolitul Saya gi pe fratele acestuia Gheorghe, un om
foarle ager gi versat In diplomatie, un Ardelean deci, re-
dactl, dupd cronicele sIrbegti, istoria importantei familii. Pen-
tru a o .povesti, el nu alese, nefiind In stare s'o facA, mate-
rialul pe care 1 dAdeau cronicile, ci traduge aceste cronici In

' Ms. 154 al Bibl. Ac. Rom., Cum s'a mai aratat, o dau pe a-
ceasta In Buletinul frances al Academiei Romlne pe 1927.
2 Bibl. Ac. Rom., ms 156. A fost semnalatà de V. A. UrechiA, In
An. Ao. Rom., X, sect. ist., p. 356.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatli de cronici 143

Intregime. La acest corp al lucrárii deosebiti copi§ti adauserd,

in Ardeal i Tara-Romäneascd, notite privitoare la evenimente
petrecute supt ochii lor. Adundtura, supt numele de Cro-
nica Sloveanilor, Iliricului, Misiei cei din Sus §i cei diin Jos", se
rdspindi intru citva, i se cunosc pänd astdzi cinci manuscripte
eare o contin 1.
In unele manuscrise e adausd o istorie a Ru§ilor care va fi
fost tradusd dupd originalul rusesc din 1679-80 de Gheorghe
Brancovici, cdlltor la Moscova: ea cuprinde toat'd cronica zisd
a lui Nestor, dar fdrái datele i introducerea panslavistá. 2.
Aceastdlaltd ala lucrare despre Sloveani" e intitulatd
Leatopisetul sau adunarea in scurt din multe feliuri de lea-
topiseate pentru inceperea Slovenilor, a neamului Rosii §i de
inceputul Domnilor a cei de Dumnezeu mäntuitoare cetate Chie-
vului, etc." 3. E, de fapt, traducerea unei tipärituri ruse§ti din
Unul a fost descris i apoi publicat de Aron Densusianu, In
Revista criticl-literard" pe 1893, p. 97 si urm., 366 si urm.; celalt
formeaza ni. 959 al mss. Bibl. Ac. Rom. Un alt ms., un frumos ms.,
domnesc, cu titluri roii, initiale ornate si frontispicii cu armele
ambelor principate, e acel scris la 1727 de Radu Lupescu logofe-
telul de Divan, fiul lui Mihail ieromonah: Leatopisetul Sloveanilor,
Iliricului, Misiei cei de Sus si a Misiei cei de Jos..., scos dupA izvodu"
iupt Nicolae Mavrocordat. E astäzi No. 156 al Bibl. Ac. Rom. Este si
un ms. In Biblioteca liceului din Brad.
2 Am publicat-o, cu precedenta, in Revista istoricei pe 1917, hl, p.
26 si urm., dupä un ms. al pärintelui C. Bobulescu.
Un alt ms. e No. 219 din Bibl. Ac. Rom., care incepe astfel:
Inceputul acestui leatopiset pentru vechiul i slavitul neam al
Sloveanilor; adunat din multe fealuri de leatopisete, adecà a nearriului
rusesc, i pentru cneazii ce au fost stäpinitori cetdtii Chievului, si
pentru viata marelui obldduitor si a toatd. Rosia intiiul stdpinitoriu
marele Vladimir, asisderea i pentru mosten:torii ce au fost mai In
urma lui i bunii credincios cneazi a Rosiei pina la bunul credincios
iubitorul de Dumnezeu Impdrat i Marele Cniaz Theodor Alexievici,
fiind Insus oblä'duitoriu tut[u]ror tärilor i eparliiilor Rosiei ; precum
vota ardla inaiute; fiind dat in upar la anii Zidirii 7188; iar acum
s'au scris la leat 7285, Iul. 25".
La fine: .,1767, Iul. 25. Scrisa de smeritul Rafail".
3 ContinuO astfel, In ms. 770 al Bibl. Ac. Rom.: si pentru viata
sfiintului bine-credincios marelui cniaz Chievului si a toatd Rosie
singur stitpinitoriu, anume Vladim:r, i pentru mostenitorii si bine
credincios - stä'pinitorii Rosii pau la stApinire prea-luminatului
bine crediticios Domn i Implrat i Mare Cniaz Theodor Aloteaevici,

www.dacoromanica.ro
144 Istoria Ilteraturii romAnest#

7188", sau 1680. TraducAtorul, care-si inseamnd numele la

sfirsit, e un anume Evloghie, care sal/II-sil lucrarea la
17531.
Nu cunoastem brosura, probabil polonA, din care Nicolae
Costin a luat povestirea bAtAliei din Pultava, i asemenea cArti
se gásesc cu greu, din causa numilrului i caracteru/ui lor ne-
insemnat i efemer. Dacd reproduce dinteinsa lista Suedesilor
prinsi In rAzboiu si a lucrurilor pierdute de dinsii, compila-
torul apropie din lo c In loe cele ce traduce de istoria Moldovei,
vorbind de evenimente petrecute in aceastd tara, de fii ai ei
cari au luptat supt sleaguri striline. Interesante sint neologis-
mele: comendie", comisari", volonteri", scadroane", se-
curs", comunicatie", circumferentd", si mai interesante IncA
incercArile de a reda prin cuvinte romAnesti notiuni strAine:
astfel, ce:im: o linie sau o grAmadA", cfartir-maistru, adecA
vel-conacciu", apotecar sau spiter" ;camersraiber sau gra-
matic", auditori adecA giudecAtori", serjanti adecd bas-ceausi",
furieri i pisan, adecA taingii i conaccii i gramatici", mi-
neri adecA lagumgii", etc.
Tonul acestei povestiri e favorabil Rusilor, dar asa era poate
in original. Mazeppa e criticat pentru trddat ImpAratu/,
pentru a se uni Cu Svedul, fratele lui Moamet", Muscalii se
luptá. ca niste vrednici'', Dumnezeu fereste de vAtAmare pe Tar.
Mencicov e LuminAtia Lui, cneazul Menjicul", victoria o ca-
pAtA Rusii cu ajutorul celui prea-puternic Dumnezeu".
a toatA marea si mica §i Rusii albi s:ngur stapAnitoriu, Intru sfanta
§1. mare facAtoare de minuni lavri a Cli:evului, Pecerscai, Stavrupighii
a sfintei archiep:scop:i a Tarigradului, patriarb a toatà lumea".
1 Un alt ms. e no. 101 de la Bibl. Ac. Rom., Opera e pomenitA
§i de Urechia, in Art. Ac. Rom., X, p. 352 qi urm., Cf. §i Molr
hisedec, Bibl. de la Micldusant, in Rev. p. ist., arch. fil., V, p. 147;
Gaster, Crestomatie, II, pp. 49-53. V. i Urechia, Miron Costin, Opere
complete, II, pp. 8-10. Acèst autor mentioneazá- copia din 1753,
supt Mitropolitul Iacov, fAcuta pentru Constantin Cantacuzino Pa-
harnicul din Horodniceni; ibid., II, p. 4. Existau editii deosebite
din original. De ace:a, la sfir§itul msului 475 al Bibl. Ac. Rom., se
cotegte: ,,Alca sa se qtie cA multe sint lipsa inca, gi pentra Cehri-
nul, pentru c aceasta s'nopsie iaste tiparitä mai de nainte vreame,
iar altele sint mai noao i mai depl:n''.
2 Izvodul e citat ast-fel: Ap am aflat scris la izvodul loe cel ti-
- dintr'un universal a lui Tar Petra"; p. 58.

www.dacoromanica.ro
 Mari le conipilatii de cronicl 145

La urma, dupa acest lung excurs, Nicolae Costin recunoasle

el trebuie sa. se scuseze pentru inlercalarea lui. Dar Il explica
pria efectele insemnate ce avurd pentru Moldova aceste raz-
boaie din vecindtatea hotarelor sale; mazilirea serascherului
Iusuf-Pasa, a doi-lrei Viziri, a Pasei de Oceacov, a lui
Vodd, deschiderea razboiului ruso-turc, si mai ales Wald pei-
rea asupra Wei Moldovei, cu prada., cu robie, i cu multe a-
suprele, cil sosise lucrul la cumpand de istov, precum se va
arata mai nainte, fiestecare la rindul sdu"1.
Deci Racovit.à cacle, minal de neprieteni", ca i, allá data,
Constantin Duca, in aceiasi cronica. In locul lui vine Nicolae
Mavrocordal. Incà In urmä, vedern laudat pe Exaporit, oin
ales si foarte invatal" 2. Ajungind sá vorbeascd acum scriitorul
de fiul acestuia si de protectorul sat', el nu cruà nici spa-
nici aprecierile magulitoare, pe care pentru moment Ni-
colae-Vodd le merita mai mult sau mai putin 3.
De o data, ceia ce ne loveste in aceasta parte a cronicii, e
bogatia 1irilor asupra persoanei autorului ei. El ni spune
cum Ilie Cantacuzino, temindu-se de o intimplatoare Dorn-
nie a lui Duca, roaga. pe Neculai Costin Vornicul, fiin-
1 P. 68.
2 P. 43. V. niste larauriri ale lui catre niste Englesi despre orto-
doxie in Litzica, Catalogul mss. grecesti, pp. 909-10, no. 677.
3 I. G. Sbierea, in Micäri culturale si ¡iterare la Rondnit din stlnga
Dundrii, CernAuti, 1897, a atras atentia asupra faptului cil la inceput
chiar cronicarul trimite la Domnia lui ItacovitAprecum s'au arltat
mai pre larg unde s'au scris de Domnia lui Mihai Racovitä"pentru
lucruri ce nu se ell acolo, si mai ales pe larg. De aici scotea con-
clusia cA Nicolae Costin na scris cronica decit de la Mavrocordat Ma-
inte. Dar trimiterea iu urnia rainine i asa tol neexplicata. Nit se
poate ea o eronica mai intinsa, apartinind in adevar lui Nicohle Costin,
sil se fi pierdut. Si acele evenitneute nu se aflii spuse asa pe larg
uici intr'una din cronicele redactale pana la acea data. Eu a vedea
mai curind lu aceasta nepotrivire, cdreia nu trehuie a i se da o
prea mare importanta, una din acele contraziceri i fAgadideli nein-
deplinile care se intimpinA totdeauna in lucran i care nau primit
ultima revisie de la autorut lor. CA aceiasi persoanii a scris inainte
dupA schimbarea de Domn din 1709, imi pare a dovedi, pe 'MO
unitatea formei i fondului de sentimente i idei,pana la un loc-
faptul el in capitolul despre Racovill loan Buhus e introdus asa:
Ioan Buhus, ce au fost LogofAt-Mare la alti Domni", iar la Nicolae
Mavrocordat in cuvinte asAmAnAtoare: Ioan Buhus, ce fusese
Logofat-Mare". 10
www.dacoromanica.ro
146 Istorla literaturii romlne01

du i cumnaL si cumnat lui Constantin Ducai-Voda.", sa vie

la Iasi, pentru a-i putea da stire la nevoie, sa nu-1 apuce oa-
menii lui Constantin-Vodd alce In tara, si sa alba si de grija
lui Ilie Cantacuzino'. Dar, neaflInd nimic despre Domnia
flour, Coslin pleaca la casa sa": pe drum prime0e neasteptata
veste a alegerii lui Mavrocordat. Acesta-1 numeste Caimacam al
sail, 0 el alearga la Iasi sa se Inteleaga cu maul lui Voda, Ie-
nachi gramaticul. La impartirea boieriilor, el fu miluit cu
dregatoria de Vornic Mare de Tara-de-Jos. Cronicarul nu uita
sa mentioneze cu mindrie si serviciile de interpret ce a facut
la venirea ambasadorului frances Désalleurs: Trecut-au la
Poarta pen tard 0 un sol frantuzesc, anume marchez Deza-
lor, inamtea arum, din porunca lui Nicolae-Voda, i-au esit Ni-
colai Vornicul cel-Mare de Tara-din-jos, si. pentru limba lati-
neascd, iesindu i mai sus de Copou Inainte cu slujitori, de
1-au petrecut pina alce in oras la gazda."1. Tot asa si la tre-
cerea lui Iosif Potocki, Voevod de Halicz, venit din Ungaria,
unde sustinuse causa revoltatului liák6czy: Trimis-au pe Ni-
colai Vornicul de Tara-de Jos, pentru limba lesascd, cu In-
chinaciunea si. cercetarea venirei lui" 2. El se pomeneste pe
sine ca membru al tribunalului mixt instituit In Moldova pen-
tru a judeca daraverile produse de escesele Polonilor: si
alesase si Nicolai-Voda pe Nicolai Vornicul de Tara-de-Jos,
stiind limba lesasca, de spre partea so" 3.
Am spus ca., pentru Nicolae Mavrocordat, Costin nu gdseste
declt laude si mdreptatiri, nesaturIndu-se a marl inteleapta
chiverniseala lui Nicolae Vodä pentru folosul terii i". Judecln-
du-1 la urma, istoricul 0 panegiristul sdu 11 gaseste cinstes
om, 0 In filosofii si In istorii, si intealtele ce sa cade a sti un
1 P. 76. Pentru venirea lui Désalleurs, v. Hurmuzaki, Supl. P., pp.
376 7, 379, No. 566. Probabil Nicolae Costin e secretariul domnesc"
caruia el ii dadu, pentru osteneall, un ceasornic de aur, In valoare
de palruzeci de scuzi ; ib'd., p. 380, No. 568. Ambasadorul se Osia
la Ia§i In zlua de 12 Mart st. n. 1710; ibid.
2 P. 77. $i cu acest prilej laudà §i cuno§tinta de latine§te a Dom-
nului: Cine s au timplat, cu mare mirare au fost a intelege limba
lAtineascA, din cuvintele alese §i. impodobite cu Voevodul de Chiov";
p 77.
2 P. 78
4 Pp. 723.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 147

Domn, era deplin Invàtat; §tia §i citeva limbi"; era religios,

cumpdtat, milos, darnic, iubitor de a face drep tale ori§icuil.
Nu numai cg. Domnul insu§i e aprecial pe deplin, dar croni-
carul de Curte nu uitä nici pe tall]. lui Nicolae-Voda. Cum ii
plAcea familiei sä se spuie, el era, nu Chiot, insular, ci Tlri-
grIdean, nAscut In Tarigrad". Om puternic §i om InvAtat: mare
om la ImparKtie, om prea-invdtat in toate invatIturile : a§a
filosofe§ti, astronome*ti"-1-am vAzut, se pare, §i. pe Nicolae Cos-
tin vorbind despre comete" sau stele cu coadX" cum §i. teo-
logeli; carele se aratä din cdrtile ce au facut §i. se afla HO-
rite; om vestit §i. la 1mi:di-Mille cre§tine§ti"2. Panegiristul nu
uitA sä vorbeascä de rolul principal pe care-I kid. Exaporitul la
negocierile pentru pacea din Carlovat, §i cu acest prilej el
IntrebuinteazA cam acelea§i cuvinte de care se servise inainte,
la 1699g. Veacurile viitoare nu vor uita", terminA panegiristul
familiei Mavrocord t faptele lui Alexandru.

Laudind astfel, cu o cEdurl aa de neobi§nuita §i aa de ne-

potrivitk cu firea lui proprie, pe Mavrocordat taal §i pe Mavro-
cordat fiul, Costin se va sili a pune In cea mai buna hullinä
actele de Domnie ale acestuia. Ii trebuia pentru aceasta oare-
care dibacie, pentru cl, Intlia oarl and 1uä buzduganul dom-

1 Lauda lui de Marele Primicher constantinopolitan In Litzica,

o. c., p. 350. Un raspuns care Nicolae Comnen Papadopulo, dedicat
lui, ibid., p. 192 ;i urm., no. 366. Canoane traduse pentru el de
Gheorghe din Trapezunt, ibid., p. 435, no. 636. 0 precuvintare a lui
ca dragoman, la Faptele Patriarhilor, ibid., p. 411, no. 677. Cf.
ibid., p. 451. Discursul lui funebru de Nicolae fiul lui Procopie Pam
peris, ibid., p. 344 ;i UM.
2 Din greqealA s'a spus mai sus ca de Nicoiae Mavrocordat se
zic toate acestea.
3 Cf. p. 43: colegului sau turc i se da numele supt aceia0 forma
Remi-Reiz"; functia lui Alexandru Mavrocordat e caltficata In aril-
bele locuri de Tergimanat-Mare; Intrlun loc ca 0 In celalall se
sorbe;le de invAtiltura Tergimanului; se usiteaza de o potrivg ter-
minul de a lega pacea. Inca o dovada deci ca Nicolae Costin a
scris letopisetul 0 Inainte de 1709. Ciad, In ultimul pasagiu,
el trimite pentru tratat aiurile": a;ezlniinturile ;i legAturile
Ocilor, cine va vrea sA ;tie, va afla aiurile ', el nu se gInde;te la
propria sa compilatie, ci la alte scrieri, din care va fi. luat ;i Neculce
mai tIrziu ponturile.

www.dacoromanica.ro
148 Istoria literatura romanesti

nesc In mInd, Nicolae Mavrocordat nu prea stiÙ ce face cu

clinsul; In multe Imprejurdri cel putin. Cu toatà originea sa
musdteascä dupd femei, el se simia strdin In tara Incredintatd
cIrmuirii sale si se astepta la impotrivire, la nelncredere
rdceald mdcar, din partea acelor bogati, fudui i neastImplrati
boieri moldoveni de la sfirsitul secolului al XVIII-lea. Ca si
In Tara-Romdneascd la 1716, el fu aspru, violent si rdsbundtor
din sistem fatd de boierime, voind sd-si ascundd astfel nesigu-
ranta i temerile. Fruntasi ai principatului, cari stabiliserd
scoseserd Domni, furd Intemnitati, uitati In beciuri sau supusi la
rdscumpArdri ruindtoare. OricIt de explicabile ar fi aceste
acte din partea unui tindr strdin care void sä se impute, ele
erau de naturd sd-i pdgubeascd reputatia, Inaintea contempo-
ranilor ca si Inainlea viitorimii.
Dar Nicolae Cosan era acolo ca sd indulceascd lucrurile,
ca sd Impodobeascd lipsurile si sd umbre ;cä actiunile discu-
tabile. Aceasta cdclea de altmintrelea In atributiile lui de cro-
nicar oficial, care scrie isloria timpului cum o vrea Domnull.
De la inceput, Costin ni infdtiseazd pe Domn ca un sol al
dreptdtii pentru toti, ascultind pe terani In drumul lui cd-
lre capitald. Intrarea in Iasi e glorificatd ca un alaiu Impdrd-
lesc i cu iscusite podoabe". Se semnaleazd partea nota, dis-
tinclivd, ce se gdsia in beratul de Domnie al noului principe,
Dacd S tefan Luca, cumnatul lui Neculce 2, e pus la inchisoare
liberal numai cu mare chizesie", el dd Inapoi numai ce
luase.
Nicolae Costin e silit sd declare cä intemnitarea unor stIlpi
ai Moldovei, unor bdtrini si respectati boieri, ca loan Sturdza,
Ilie Calargiu, a produs mare mirare tuturor" 3, mai ales de
aceia fiindcd md.sura venia de la un Domn asa de chibzuit",

1 E de obsen at oficiartatea expresalor din aceasta parte a cro-

nicii: Brincoveanu na mai e numit ca 1nainte Cu acest nume, ci Cu
acel, recunoscut, de Basarab-Vodr; patriarhului de Ierusalim i
se zice _Sfintia Sa" patriarhul.
2 pentru dinsul i Uricariul, XXI, p. 196 si urin.
3 Pe un al treilea puternic, Iordachi Ruset. Nicolae-1 nume§te de
la Inceput matca tuturor rautgilor"; el pribegise la schimbarea de
Domnie.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilani de cronicl 149

Dar el descopere Indatd ca motive uneltirile lui Iordachi Ru-

se §i. aratii a Impotriva lui Sturdza s'a adus Invinuirea cd
se price§te cu Domnii cit prive§te pe lije, prigonirea lui 1§i
gdse§te Indreptdtirea In prigonirile pe care el Insu§i le ordo-
nase la cdderea Domnului precedent. De almintrelea, prin§ii
furd liberati In curind §i, dacd ei furà invitati Intdiu sd. facd
un Imprumul" Domniei, suma Imprumutatd" li-a fost res-
tiluild In parte la stringerea desetinei3.
Nicolae Costin nu trece supt tdcere pribegiile prin care se
desaproba purtarea Domnului: a lui Luca Vistiernicul, care
Ina I§i cere iertare §i se Intoarce inapoi, a lui Savel Banul,
care rdmIne peste hotar pAnd In timpul lui Dimitrie Cantemir,
la fuga cdruia se deschise pentru dinsul o a doua i ve§nicd
pribegie4.
Se mentioneazd lupta la Poartd. cu Mihai Racovitd, dar
ardandu-se dorinta ce avuse Nicolae-Vodd de a distruge obiceiul
pfrilor. Cind Antioh Jora e scos din dregdtorie §.1 apoi in-

chis lmpreund. cu Iordachi Ruset §i alt Iordachi, nepotul sdu,

avem iard§i ldmurirea mIntuitoare: Antioh I§i permisése a-§i
mdrita fata dupd lIndrul Iordachi, fiul lui Lascarachi Cupariul
Ruset. Cei doi Iordachi se fdcuserd vinovati de speranta criminald
cd Dorauul va fi mazilit. i, iaräi, cind se roagd boierii, doi
dintre cei Intemnitati 1§i redobindesc libertatea, §i Jora e fd-
cut. iard§i. Hatman.
RdmInea'ffichis bAlrInul Iordachi, matca tuturor rdutdtilor",
cum ne-a prevenit cronicarul de la Inceput. Pentru a dovedi
cd nu fdrä dreplale-1 opre§le, Nicolae-Vodd aratd. Divanului
sau, cu jurdmInt, motivele sale, scrisorile ce se prinseserd la
dInsul. Pdna §i Luca Vistierul, care nu era, de sigur, omul
Domnului, recunoa§le cà Iordachi a Vila totdeauna pe Domni
§i. pe boieri, colegii sdi. lar, chid (ara se mi§cd. In favoarea
bdtrIn.ului boier, care o jdcuise Insd de atltea ori §i atit de te-

Mai mull vorbele i indemnarea lui; p. 75.

2 Se citeazA apoi Scriptura, vechiul obiceiu al lui Nicolae Cos-
tin, un istoric moralisant.
3 Pp. 75-6.
Acest Savel sau Savin linea pe fata lui Gheorghip $eptelici; Arch.
sac. $1. $i lit. din Iasi, III, p. 343. In Polonia se gasia Incl la
1715; Arch. ist., III, p. 276.

www.dacoromanica.ro
150 istoria literaturii romAne§ti

meinic, Mitropolitul Ghedeon ca, la Constantinopol, muftiul

In asemenea casuri e pus s'a' insemne in dosul listei de
acusatii: Dovedindu-se aceste asupra lui Iordachi Vornicul,
moarlea''. Boierii însii erau de aceastd pdrere.
Domnul s'ar fi gindit intdiu, In indurarea sa, s5.-i tac
'hube. Apoi, rugal de prietenii lui Iordachi, elli restitui ave-
rea chiar, multdmindu-se a lua de la dinsul doudsprezece
pungi de bani. Aceasta fireste pentru cà Iordachi prAdase tara.
asemenea imprumuturi, ne asigurd Nicolae Costin, au fost
chelluite totdeauna cu rinduiald i scumpdtate, i numai pen-
tru nevoile terei".
Domnul iartä si pe Brincoveanu, care pusese sä i se ardd
Galatii, si nu se plinge Turcilor pentru aceastd. faptd. El
schimbd pe Vistier pentru cä nu era cinstit, impoporeazd
mintul terii prin slobozii, restituie ocoalele tirgurilor 1 In fe-
lul acesta el isi cistigd simpatiile populare, care se manifestà
la mazilia Domnului, in plingerile slobozenilor pentru pier-
derea lui.
Nicolae Mavrocordal fu scos In ajunul rdzboiului ruso-turc,
pentru d. in Moldova, In aceste imprejurdri extraordinare,
era nevoie de un Domn de tard, iubit de ai lui, sau de o
parte din ai lui, si de un militar. Nicolae Costin nu stic de
asemenea cause. Pentru el, Domnul a cdzut fiindcd s'a ldsat
sä cazd, cdci anumite lucruri Il obosiau : pribeg,irea noud a
lui Lupu Costachi, a lui Constan tin Comisul, ginerele lui Ior-
dachi, a lui Catargiu Spdtarul; fiindcd se stia sdpat de IIan2.
cronicarul termind intdia Domnie a lui Mavrocordat tinind
de rdu pe Iordachi, numit Caimacam al lui Dirnitrie Cantemir,
impreund cu Jora, un raliat, i Dabija Pdharnicul 3, - pen-
Pentru slobozli se lauda, cu dreptate, Mavrocordat In cores-
pondenta sa cu prietenii constantinopolitani. V. Legrand, Epistolairc,
p. 53. Cf. Hurmuzaki, XIV 1.
2 Pp. 85-6.
3 Poaie din familia lui Istrale-Voda. Acesta n'avuse copii cu
Doamna sa, pe care cronicile o numesc Dafina §i care in realitate
se nurnia Ecaterina, precum se vede din pomelnicul Bisericanilor,
Arch. soc. st. si lit. din lasi, II, p. 122, din pomelnicul de la ()-
poyo (7'raian, p. 56) §i dintr'un act al ei dat la 10 Maiu 166t1:
.,Doamna Caterina, ce au fost a raposatului Dabijei-Vodii"; Arch.
ist., p. 136. Cf. §i Burada, Arch. soc. st. si lit, din lasi, VI,

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 151

tru cd spusese crude adevdruri mazilului care-1 persecutase.

Care lucruri nu-i va Muda nime: a supdra pre Domn la ma-
ziliel." Urmeazd laudele, caracterisarea elogioasd pe care am
semnalat-o §i reprodus-o In parte mai sus.
GIL adevdr sd fie In laudele aceslea, se intreabd cineva. Pe
Nicolae Mavrocordat fi cunWeam pd.nd In ultimele timpuri
prin cronicarii de Curte, prin cronicarii de opositie, prin ope-
rele lui literare, care nu spun mare lucru despre natura lui,
gi priu scrisorile In care a ardtat cum a voit §i ce a volt'. Im-
presia generaiä ce se culege din aceste izvoare e cui a fdcut
bine, dar cd a voit mai mult Incd decit 1-a ajutat caracterul
sdu aspru §i. stingaciu. Avem insd astdzi §i mdrturisirile pe
care le fdcea In convorbirile sale cu agentii suedesi de Briant
Hyltéen, mdrturisiri pe care nu se a§tepta sd le vadd cunos-
cute §i. care sInt cu atit mai interesante.
La inceput, In iarna anilor 1711-2, deci in a doua Domnie,
Doninul propune a se Incheia un tratat Intre el §i Carol al
XII-lea, retras la Varnita, de unde intrigh. mult §i reu§ia adesea.
De aceasta, spune el, Ii pasd mai mult.: Pereat Moldavia, dum-
modo dementia Serenissimi regis gaudere possim". ARA datd
el vorbete lui Briant de strdmo§ii sái, a cdror sinceritate §i.
probitate li ci§tigaserd stima tuturor celor ce s'au increzut In
El asigura pe interlocutorul sdu cd nu s'a plins Portii pen-
tru abusurile comise de Suedesi In tard; iar, dacà a fdcut alt-
fel, s6.-1 trdsneasca Dumnezeu in Post" 4. Dar aild datd, dupä
ve§ti noud din Constantinopol, de bund samd, Vodd se aratd
violent, fdrà mdsurd in cuvinte: Expeliere, expeliere; parcat
mihi dominatio vestra", incepe el a striga la un cuvint al re-
sidentului, addogind apoi, cu mindrie", cd nici nu vrea sd
§tie de Voevodul de Chiev. In Februar 1713, diapasonul
driei" e §.1 mai ridicat, §i. Mavrocordat face Suedesului aspre

pp. 220- 2. Un frate al lui avu irisa pe Scarlat, acesta pe Spa-

tarul Ioan, iar din loan se nascu Matei; Uricariul, XXV, p. 301.
V. mai sus.
2 V, pe litiga cele citate mai sus, p. 147, nota 1, Litzica, o. c.,
p. 128, no. 263: pdrerile lui desprc guvernare. Instructiile lui, Cll
noscute, catre litil Constantin, ibid., p. 399.
3 Ilurmuzaki, IXt, pp. 477-8, 481.
d. P. 482.

www.dacoromanica.ro
152 Istoria literaturii romAnesti

mustrdri pentru corespondenta polond I. Cu un nou trimis,

Hyltéen, el se aratd insd plin de duhul blindetii si de dorinta
de Impaciuire 2. Invdtat tolusi de experienta predecesorului sdu,
noul re4dent serie dupil convorbirea avutd cu Domnul: cit
poate pune cineva temeiu pe declaratiile lui, Dumnezeu stie"3.
In judecarea unui politician grec din secolul al XVIII-lea, a
unui instrument al politicii turcesti, trebuie pdstratä totdeauna
multIt reservd; trebuie crezut rare ori In intregime cuvintul,
bun sau rdu, ce auzim, lauda sau ocara. Acesti Orientali eran
mai complicati declt ni inchipuim noi.
Deci. urmdrind mai departe pe Nicolae Costin, supt Dimi-
trie Cantemir, Dimitrasco-Vodd, el fu creat Mare-Logofdt
de tovardsul sdu de activitate literard 4.
Dar Logofdlul fu ldsat de cele mai multe ori la o parte In
sfaturi, In sfaturile primejdioase ale noului Domn, De la dinsul
avu Costin toatd cinstea, dar nici cit de putind Incredere. Pen-
tru planurile sale mari i lndrriznete, Vodd se adresd la alti
boieri, noi i tineri, cari, credea el, le putean Intelege mai
usor si, In once cas, trebuiau sd le ascundd mai bine si sà le
combata mai putin. Nicolae Costin nu fu, de sigur, complicele
de revoltd, de trddare al lui Cantemir, i poate tocmai de
aceia condamnd alianta cu Muscalii acest elev _al scolilor po-
lone, acesl iubitor de crestindtate si de lumind europeand.
Cum poate fi deci un Domn care numeste pe cronicar Mare-
Logofdt, dar nu-1 Intreabd si nu-1 ascultd? Evident, un Domn
bun, dar prea increzut in sine, In talentul i cunostintile sale.
Un Domn bun, care, neintrebind, neconsulandu-se, ajunge a
face lucruri rele, loarte rele, a se pierde pe sine si a pierde tara.
Om istet, stand si carte turceascd", asa-1 judecd pe Cante-
mir cunoscdtorul de carte latineascd Nicolae Costin: ni-1 In-
fatiseazd la Constantinopol intre meghistanii pe cari Ii. distreazä
prin conversatia sa inteligentä i invdtatd, prin sunetele tam-
barer, in care era meter. E nurnit ca rdzboinic, i In hatIrul
meritelor bdtrInului Constantin-Vodd, taldl lui. Venit In Mol-

1 Pp. 489, 502-3.

2 P. 507 i urm.
3 P. 506.
Neeulce, p. 302.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii de cronici 153

dova, pare a fitgAdui o build clrmuire In acele Imprejurdri

grele, dar lucreazd prea mult dupd capul lui, stindu-se
el pre sine foarte a fi Invdtat"1.
Deci WA stiinta nimdnui dintre boierii mai bdtrini, el tri-
mete la Tarul pe Pricopie Cdpita.nul. Dar, Inainte de a ur-
marl mai departe urzirea imprudentd a trdddrii, el face ca §it
la Mihai Racovitd 2: culege informatii de istorie universalk de
politicd europeand, din niste trAtaje moschicesti tiparnice",
din niste brosuri sau ziare rusesti, dupd care reproduce s
schimbul de scrisori dintre Sultan si 'far.
Vine apoi coborirea Rusilor spre hotare, misiunea lui Stefan
Luca Logofdtul, cunmatul lui loan Neculcea, Hatmanul sdu".
Costin nu crede, cum afirmd acest Neculce, cum spuneau par-
tisanii lui Cantemir, inainte ca Neculce sd-si fi scris memo-
riile, nu crede, zic, cd Jora ar fi fost Inlocuit In IldtmAnie
cu Neculce pentru eä i se aflaser A la Bender Intelegerile cu Mus-
calii,ci adaoge: iard poate-fi au fost alte pficini"1. Sfdluin-
du-se numai cu sfetnicii sdi cei tineri ca si dInsul." 5, temIn.
du-se de o mazilie, care putea aduce moartea dupd sine, Vodd.
fuge Inteo seard din Iasi cu Neculce, sfetnicul sdu", cltd
insistenta rduvoitoare ! cu un capitan si o sutà de slujitori,
si
, se aseazd In corturi la Aron-Vodd, asteptInd pe arhanghelii
Tarului.
Povestirea continud In acelasi ton acru de nemultdmit. Ne-
culce e acela care au dal Invatdturd cdpitanilor sd dea jac
In Turci" 6 O. a incepul astfel fati s isprava" 1, Chid Vodd merge
In lagdrul lui Seremetev, 11 asistd acelasi Neculce, pe care
Costin nu se oboseste a I phi, si Luca, fiind cumn.at lui loan
Neculce Hat man"s. La ospetele date In ciustea Tarului, Costin ob-

1 P. 92
i Deci up nou puncl de asAmAnare intre cronica anterioara lui
Nicolae Mavrocordat si cea care urmeaza, un nou argument con-
tra teoriei d-lui Sbierea, reluatl de C. Giurescu 0. pe care am ad
mis o numai in parte.
1 Pp. 93-8.
4 P. 99.
5 Ibid.
6 P. 100.
. De-acie inainte sA vezi isprava" 1 Pp 100-1.
" P. 101. Ca LogofAt al treilea, in Uricariul, XX, p. 188

www.dacoromanica.ro
154 Istoria líteraturií romlne§ti

servA, crestin scrupulos, el s'a mincat carne In post I. Lui Can-

temir li atribule cronicarul inchiderea de Turci la Soroca a
cuscru-slu", Iordachi Ruset, care devine aici un personagiu
simpatic pentru Nicolae Costin; si nedreptatea I se pare cu ata
mal mare, cu cit Ruset jurase lui Dumitrasco-VocIA pinA In
de trei ori". In once cas, el semneazA universalul Domnului
clitre tark prin care o chiam6 In jurul steagului de revoltd.
AlAturi de dinsul sint Constantin Ruset, pe care Nicolae Cosan
11 mentioneazA In suita lui Dimitrie, cind merge la Seremetev,
Ilie2 si Gheorghe3. Doar &este ca explicatii refusul lui Ior-
dachi de a primi Domnia ereditark vechea urA dintre Cante-
rniresti si CupAresti si blAstImul terii" pentru purtarea de o-
dinioarA a acestui boier I.
Costin nu Aseste niciun cuvint de mustrare pentru atitu-
dinea lui Lupu Costachi, care se retrase In Tara-de-jos, Isi fAcu
un lagAr pentru dInsul si ai sAi si asteptà de aici resultatul cioc-
nirii de la Prut. Deplingind prada Tatarilor veniti sA pedepseascA
pe hain, povestesc bAtrInii cä mai au covirsit prada care au
fost la zilele lui Vasilie-VodA", cronicarul aruncA toatà ras-
punderea, nu atIta pe Domn, ci pe acei cari 1-au Indemnat a
face ce a fAcut. SA. plAteascl Dumnezeu sfetnicilor carii au
cIrmuit pe Dumitrasco-VodA 5." Si, expunind soarta lui Cante-
mir si a celor ce-i stAtuserA aproape6, el face aceastA reflectie
Acest bine au agonisit terei Dumitrasco VodA cu socoteala lui
cea grabnick de nu se va Indrepta mai in veci 7."
Povestirea lui despre faptele de rázboiu din 1711 e luatA
de la marturi oculari, aci el Insusi, retras, probaba, la vre-
una din mosiile sale, n'a fost In lagáru/ nenorocirii. El a In-
1 P. 103.
1 Cantacuzino.
1 Apostol, biv Vistier. V. o copie cu sematuri In Hurmuzaki,
Supl. P, p. 397.
6 $i mira-te-vei de a mai vedea teara Moldovei", serie Nicolae
Costin. Pentru Intoarcerea lui, v. analisa cronicii lui Neculce.
6 P. 109.
6 Trebuie de vAzut InsX un adaos al copiatorilor ulteriori in
mentiunea qederii la Stolíte a luí Dimitric. Cf. articolul mieu des-
pre Cautemir in Rusia; Revista istorieei pe 1925.
7 Tot un adaos al coplatorilor e acel ce priN e,te inoarlea Doam
nei Casandra, care fu ingropata la Stolita Moscului ' In Mala 1713.
V. 1st. lmp. aloman, II, p. 801.
www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 155

trebat pentru a da pretioasa si bine informata sa naratiune

multe chipuri de oameni precum Ivan cdpitanul,
carele au fost acolo l Moscalii" iar, pentru imprejurdrile de
la Poarld, el a fost instiintat de un boier, asupra cdruia va mai
veni prilejul sd vorbim: Maxut Postelnicul, carele au fost
capichihae lui Dumitrasco-Vodd.". Pe alti povestitori nu-i nu-
meste, multdmindu-se a cita ca dovadd pe unii".
Dupg. Domnia lui Cantemir, inteun capitol anume, Nicolae
Costin schiteazd Cdimdcdmia cu hapca a lui Curt Mehmet-
Pasa, un Turc din tre cei mai putini cunoscuti, care, gdsind
In calea lui Iaii ldsati In voia nimdrui, se instald pentru cltva
timp In Scaunul domnesc, pe care-1 rivnia pentru sine2, i f Acu
boieri dintre citi nu fugiserd, nu trddaserd si nu se ascunseser53.
In cele urmdloare, care slut cu atIt mai pretioase, cu cit
formeazd singura expunere contimporand i bogatä a celor
ce se petrecurg. In Moldova supt interegn, Nicolae Costin
ascultà de interesele sale politice. El laudd pe Brincoveann,
care a stiut ce cale sg. urmeze In mijlocul greutAtilor politice
de si compromis, scdpat Domnia prin negrabd si chi-
verniseald bund"; Lupu, care ar fi refusat Domnia e mustrat
pentru a fi primit situatia de Caimacam In locul lui Ioan
Mavrocordat, care era om mare, de la Usa ImpArgleascd,
frate de Domn, i incä i tergiman". Il denuntd pe urmä cä a
lual multi bani, pentru a i indreptdti astfel inchisoarea de opt
luni la Varna, din care-1 scapd apoi Brincoveanu .
Cronica se incheie cu epitropia lui Ioan Mavrocordat i cu nu-
mirea In Scaun a fratelui sdu Nicolae, pe care fireste cä tara
o primeste cu bucurie. Din panca lui, loan pdrdseste in pace
Moldova, pe care o gdsise turburatd. Un cutremur din Octombre
1711 e ultimul lucru pe care-1 pomeneste Nicolae Costin.

La Braila.
2 Incepuse... a gindi lucruri malle §i a se serie la carti socotitor
(erii Moldovei"; p. 111.
3 El fusese precedat de un be§leaga, pe care orasenii It pusera
pe fuga.
Cum vom vedea, Nicolae-Vodä prefera sa se creada a el a
l'ost acela care a scos pe boieri din lncliisoaro. A§a a spus o el sin
gur in corespondenta sa citata, §i a§a a invatal §i pe Axintie Uni
carul a spune.

www.dacoromanica.ro
156 !soda literaturii rornanest

El seria la Iai, cum dovedesc o multime de locuri in cro-

nica sa, Inleunele din care spune apriat: aice la Ia§i". In
Septembre 1712 el plecd la mo§ie i muri fdrd de veste
lasInd cronica sa proprie neterminatd, iar compilada cu la-
cune §i. fArd unitatea i legdtura ce ar fi resultat dintr'o ul-
Unid revisie.

Aici e locul sd ne intrebdm in ce forrad a fost transmisd a-

ceastA cronicd neisprdvit A, nerevisuitd, incompletd.
Curn se va vedea indatd, la moartea lui Nicolae Costin Dom-
nul clAdu sarcina publicdrii" in manuscript a lucrdrii, a
continudrii i armonisdrii ei unui simplu scriilor de documente,
lui Axintie Uricariul. Prelucrarea aceasta a prelucrdrii ni e
OsIrath In parte intio sumd de manuscripte: ea cuprinde Pre-
doslovia lui Nicolae Costin, lista autorilor datd de el, Cartea
despre inceput, de la Zidireu. Lumei inainle, letopisetul lui U-
reche, arnplificat de Invdiatul Logofdt, i drept continuare Mi-
ron Costin

1 Dupä ce au trecut un an, in luna lui Septemvrie adecá

in Septembre din anul al doilea al Domniei lui Nicolae-VodA; ar
iei: 1713, socotind anii, ca de obiceiu, din luna numirii, dar ve-
dem tot In Axintie pe succesorul lui in Logofetie incA in 1712
2 IatA acele manuscripte: a) Ms. 115 al Bibl. Ac. Rom., acel de
care s'a servit pentru editia sa M. KoglIniceanu : cuprinde i deo-
sebiri falii de textul imprimal, atit prin adausuri: la orbirea lui
llia., la pier terea Chirei de Moldoveni, la Steian-cel-Mare, cit
prin orinduirea ma(eriei. Poartd la p. 135 jos numele lui ,,loan
Costandin Mihaiu Cehan Racovità"; b) Ms. 125 al aceleiasi Biblioteci,
prescris de un IonitA Chirica, Inainte de 5 Iulie 1823. Inceputul
lipseste. Nicolae Costin e lutrerupl prin cuvintele urmatoare, care
se allá inainte de versurile de care am vorbit : Pdn'aice acest li-
topisAt iaste scris di pre izvodul ce s'au fost scris de rdposatul
Nicolae Costin ce au fost Vd. Logof51"; c) Ms. 4 al. Bibl. Cen-
trale din Iasi, descris in V. A. UrechiA, Miron Costin, Opere complete,
I, p. 30 si urm.; cf. C. Giurescu, l. c., pp. 7-8; d) Ms. 256 al
Ac. Rum. E un vechitt ms. acefal i neterminat ; e) Ms.
900 al aceleasi biblioteci. Incepe abia la Drago § si se ()preste la
Doninia lid Gaspar VodA ; f) Ms. aceleasi biblioteci.
492 al
lipseste inceputul, i cronica lui Miron Costin nu e nici aici ter-
minatA. Pe margine sint insemnitri interesante. ca _Aire vedzi
cum mi uemerit Datii la aceste locuri, unde-i acum Moldova si T[a]ra-
NlunteniascA, i Ardialul' , Caravlali : Grech dzic Bogdanovlahia,

www.dacoromanica.ro
 Marne complIatii de mulct 157

Existd îns i manuscrise care se continuA cu cronica de

la 1661 inainte i chiar cu Axintie Uricariul 1
Mai cunoastem apoi si un alt tip, care ar putea fi crezut an-
terior vremii cind Nicolae Costin capAtd misiunea sa
de pe alunci, anume, and singurd Cartea despre incepur
era cunoscutd, dacä n'ar cuprinde Prefata lui Nicolae tocmai
In forma dedicatd Domnului. Aceastd colectie, pe care ni-a
transmis-o si un manuscript domnesc ce se afla incd In
Tara-Romdneascd pe timpul /ui Stefan Racovitd, contine Pre-
fata lui Nicolae, ceva din Cartea" acestuia 2, partea introductivd
MAO Viata Lumii de Miron Costin, Intelesul stihurilor
cum trebuie sd sd cetiascd" si Intelesul pildelor ce Ant In sti-
huri", de acelasi, pasagiul pentru ImpAratiia Rdmului"3
din Cartea despre inceput", un fragment din Ceasornicul Dom-
nilor": graiul solului tdtdresc catre Alexandru-cel-Mare i rds-
punsul acestuia, Epigramma preasfintitului pdrinte Dosoftei
proin Mitropolit suceavschii", stihuri impotriva zavistiei", Pre-
doslovia cdtrd prea-indltatul Domn"4, Istoricii lui Nicolae
Costin, Cartea" acestuia, In continuare i, In fine, Ureche
sau Simion Dasedlul, in forma pe care au cdpdtat-o de la
compilator 6.
Intr'un nou tip se dä numai cronica lui Nicolae-Vodd, de la
Intdia Domnie a lui, si ea e pusg In legdturd cu prefata lui Radu
Popescu, cu Vita lui Roset, cu cronica Popescului i chiar cu ex-
iarA Muntenilor Vlahi", Marcomani slut Neinfii"; Ungurii sA uu-
mescu de pe Itihra, unde s'au n'Ascut, si sit nuinescu Unguri, tot un
niam skit cu Tatarii".
Utril e n-I 56 al Bibl. Ac. Rom., care, asa cum ni s'a pAstrat insA,
uu cuprinde Inceputul.
2 PAnA la p. 27 din ed. Kogalniceanu.
3 Ed. KogAlniceanu, p. 57 si urm.
4 Cea tipArita in Gas ter.
5 401 e mult mai complect, de si intr'o scrisoare foarte
Ms.
urit.A. El se opreste la lupia lui Stefan-cel-Mare cit Albert al Po-
loniei. Ms. domnesc 353 confine si Vita de Nicolae Ruset, despre
care vom mai vorbi. Cf. si Melhisedec, Biblioteca de la Micldusani,
In Rev. p. ist., arch. si fil., V, p. 148; UrechiA, Miron Costin, O-
pere complete, I, p. 24 si urm. Ms. 731 al Bibl. Ac. Rom. cu-
prinde: Prefafa lui Miron Costin, lista istoricilor, Introducerea lui
Nicolae Costin, pArti din cimpilatia lui Nicolae, pentru a trece
apoi la Neculce.

www.dacoromanica.ro
158 lstoria literaturii ronignest1

peditia Ain Moreial. Afarl de p6rti deslipite din cronicd,

trate In deosebite manuscripte 2.
Cunoastem i titlul pe care-1 purta compilatia lui Costin in
ultima form6 datá de Axintie Uricarul. Se afla inteun ma-
nuscript al d-lui C. Erbiceanu: Leatopisetul tArei Moldovei,
acum dupá izvoade scos cu porunca prea-luminatu/ui i inAl-
tatului Domnului nostru Ion Neculce Mavrocordat Voevod, Cu
mila lui Dumnezeu Domn i obldduitoriu a toatá. Moldovlahia,
In anii de la Zidirea Lumei 7221, iar de la Nasterea lui Hris-
tos 1713, mesita Octovrie 20 zile, de Miron sic-- Costin, care
au fost LogofAt-Mare in Moldova" 3.

Dar sà facem mai de aproape cunostintA cu orinduitorul

lui Nicolae Costin, Cu Axintie Uricariul.
Il inlilnim numai supt acest nume, asa incit familia lui ni
este necunoscutA. Rolul lui politic e vorba de un redactor
de documente n'a putut sA aib6 nicio insemnatate. De sigur
cá. nu era din neam de boieri mari, fiindcä fiii marilor
boieri nu-0 incepeau niciodatál cariera in asemenea dregatorii,
ci in demnitAtile de Curte de rangul al treilea; postelnici, lo-
goleti, comisi, etc.
Asupra lui se poale culege deci putin in documenlele limpu-
ci In demnilAtile de Curte de rangul al treilea: postelnici, lo-
Ms. 239 al Bibl. Ae. Rorn Cf. Melhisedec, I. c., p. 147. Mss.
58, 1299, ibid.
2 MS. 601 al Bibl. Ac. Rom.;, sec. XVIII. Confine numai Domnia
lui Stefan-cel-Mare: 11 vom analisa la capitolul despre Vartolomeiu
Maztireanul. Sau un ms. In care s'au copiat numai ImprejurArile ex-
terne intercalate si pe care-1 citeaz5 M. KogAlniceanu, In Arch. Rom.,
I, p. 69. Pentru o variantd a cronicii lui Nicolae Costin, primul tip,
vezi descrierea, de G. Constantinescu.Rimniceauu, O nouci variantes
a cronicei lui Nicolae Costin, In Arch. soc. st. si lit, din lasi, VI,
p. 419 si urm. (citatä si mai sus).
3 E semnalat acest manuscript, care confine tipul cii, versurile a-
mestecate, de UrechiA, in lucrarea chata, I, p. 679 $i urm. Analog
e acel dintr'o copie de la 1746: Letopiseful ferei Moldovei. Scri-
su-s'au cu porunca prea-luminatului Domn al Moldovei MAria Sa
Ion Neculai Mavrocordat Voevod. lusa despre izvodul rAposatului
Nicolae Coslin, ce au fost Logofilt-Mare". V. Melhisedec, 1. c.,
p. 147.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii de cronIci 159

el le compune si pe care le iscMeste bite() frumoas6 i ce-

teall scripturg.
Ca uricariu une ori Ii zice diac, ceia ce e acelasi lucru
Axintie se ell IntAlu, din clte acte de pe atunci cunosc
astiizi, la 17 Novembre 1707 1.
La 20 Maiu 1708 am iarl.si de diacul" nostru 2. In Mart
1710, Ezovitii lesesti" din Iasi Ii dau sese costande 3. El re-
dacteaa. documente si la datele de 20 Ianuar 1712f i de
1-iu Februar al aceluiasi an 5. La 20 Decembre 1713, dupà
m'oartea lui Nicolae Costin, al cArui subaltern era, fiind diac
de Logoferie, el semneazä importantul hrisov al lui Nicolae
Mavrocordat pentru pogonArit: AcAntie Uricariu" 6. Un alt
act Insemnat, acela prin care Mihai-Vod5. RacovitA recunoaste
dreptatea Vistiernicesei Maria Cantacuzino, despoiatà de Ma-
vrocordat, e opera lui Axintie 7.
Supt Logofetia lui Ilie Catargiu, In 7227 1718 si 1719,
el iscgleste documentul prin care Logofeteasa Ileana Costin
pierde una din mosiile ei 8. De aici 11 pierdem din vedere, i ar
fi, de sigur, riscat sl se afirme c5. Axintie biv Vel Mamie din
1763, care hotd.rdste satul Cristestii, ar fi al nostru, pe sin-
gurul motiv caci altul nu este cà ambii purtau acelasi
nume de botez nu tocmai obisnuit9. Asa Weft nu stim mN.car
dac5. el a ocupat vre-odatä ang. sarcina decIt aceia de la care
luat numele supt care-I cunoastem; Insd, de obiceiu, diacii
nu urcau treptele boierillor, nici chiar cei mai pretuiti de
Domnii lor si mai bogati.
Axintie avea practica scrisului, compunerii, cad diacul era
V. A. UrechiA, Des pre slobozii, In An. Ac. Rom., seq. ist., IX,
p. 164.
2 UrechiA, Miron Costin, Opere complete, I, p. 172.
8 Iorga, Studii ;i documente, I, p. 68.
4 UrechiA, I. ult. cit., I, p. 174.
6 Uricariul, XV, p. 273.
6 ibid., I, pp. 49-50.

7 Ibid., V, p. 377.
8 Bibl. Ac. Rom., doc. LXXIII/42. V. Apendicele I la 1st, lit. rom. in sec.
al XV111-lea.
9 UrechiA, Miron Costin, Opere complete, I, pp. 186-8. Semna-
tura lui s'a reprodus In Uricariul, IX, No. 2, pl. I. Pentru un
C. Axintie, copietor de cronicA munteana, Bis. ort., XV, p. 883
urm.

www.dacoromanica.ro
160 Istoria literaturii romAne0

chemat adese ori sa alcatuiasca documente cu o forma literara

Impodobita si aleasa, documente care erau, ca acela ai judecatii
lui Neculcel, capitole de croniea, sau disertalii juridice, ca al-
tele de pe acel timp. Nicolae Mavrocordat putea O. fie lucre-
dintat ca urmatorul lui Costin In sarcina de istoriograf oficial
va da o expunere corectd, o povestire mestesugitd, aceasta
meseria de multd vreme. Il tia i om Invatat, cunoscd-
tor de carte latineasca. Prosa lui e piinä de neologisme, ase-
menea cu acelea care se afld la Nicolae Costin; culegem cu-
vinte ca: complimenturi", ordinant, rezident", manifest",
prolectie", ogler", secretar" polilice";protectori". Croni-
carul ni spune de visitele pe care, din ordinul Domnului, le
facea lui Stanislav Lesczynski, care, viind pe furls din Ardeal, se
afla prisonier de Stat, In Iasi, la Trei Ierarhi: Precum zi-
cea catre unii, and mergeam, trimisi de Domn, dad era In
Iasi, la Trei Sfetitele: Am vazut un triumf terebile". Dar nu
numai cä i se drtdeau, ca i efului sau Nicolae Costin,
siuni care cereau cunoasterea limbii latine, nu numai ca el
reproduce In neologisme romanesti frase latine auzite; el face
citatii In latineste. Astf el citeaza devisa lui Carol al XII-lea:
Oculis dormitat apertis"2. Aiurea reproduce chiar, In original
talmacire romaneasca, scrisoarea fostului rege al Polo-
niei catre Voevodul moldovenesc: care scrisoare am scris-o",
zice el, si aici, latineste, precum era scrisa" 3. Si trebuie sa
spunem ca traducerea uricariului romln nu e numai foarte e-
xacta, dar si Intipärita de eleganta.
Se vede ca Axintie, un rar diac, stia i greceste. Nu pentru
ca Intrebuinteaza Intr'un loe, pentru neologismul latin triumf",
pe acel, grecesc, de triamv", ci pentru ca ne pomenim ea
aminteste cetitorilor sdi spusele poetice ale lui Euripid, scrii-
torul de tragedii" 4. Va fi rupt i ceva turceste, caci It vedem
vorbind cu competenta de panzehruri" i tenzuhuri" 5, care
slut necunoscute profanilor.

1 De care va fi vorba mai la vale.

2 P. 166.
3 P. 157.
4 P. 158.
6 P. 130.

www.dacoromanica.ro
 MarIle compilatii de cronici 161

Acestea eran cunostintile lingvistice ale diacului Axintie. Ele

riu erau .inferioare acelor pe care Nicolae Costin le cistigase
In Polonia. Pe acesta cdpdtase el misiunea de a-1 continuA,
el Intelegea sä f acd aceastd continuare In acelasi stil, precum
trebuia sä fie, neapdrat, In acelasi sens.
Imitatia apucdturilor lui Costin se vede de la inceput. Ca si
acesta, Axintie trimete pe lectorii säi, pentru a-i lumind, la
cärile sfinte si la autorul de preferentá al Logofdtului mora-
list, la Isus Sirah. Ca si acesta, nu pierde niciodatd prilejul
de a sfdtui i moralisa: Pentru a scusà. lungimei i Imbielsu-
garea in amdnunte a naratiunii sale, el aminteste cd si de la
cele ce se vdd a fi socotele mici pot cei intdlepti a se folosi
si a lua lumind."1. Vorbind pe piffle ce se Indreaptd contra
lui Nicolae-Vodd dupd Intdia lui cddere din Domnia Moldovei,
el mustrd pe pirisi: A se pune In price cel mai mic cu cel
mai mare este nebunie 2" Aiurea, el suspind asupra pdca-
telor, de care nimeni nu poate scdpa: Nu poate nime sd fie
in lume i sd nu greseascd."3. Pomenind purtarea rea, fatd de-
Moldova i Domnul ei, a Voevodului de Chiev, de un neam
asa de bun, totusi, el exclamd: Ce foloseste neamul cu asa
fire", si gdseste potrivit sd ne informeze ca acest prilej ed.
pe Dumnezeu oamenii cei de mult II zugrdviau cu picioa-
rele de lind i cu mini de her i".
El laudd In cuvinte cAlduroase pe Costin, care fusese poate
patronul, ocrotitorul sdu. Acel vestit", serie Axintie, vor-
bind de moartea Logofdtului Nicolae, carele era si din pdrinti,
blagorodnic si invdtat, feciorul lui Miron Costin, i dintru
sine cu adevdrat Impodobit cu invdtdturd, avea Nicolai-
Vodd Mira deosebitd dragoste i socotintd 5" La cronica lui
trimete adesea: precum s'au scris la Domnia lui Dumitrasco-
Vodd 6", ponturile le trec., pomenindu-le foarte pe scurt,

La Incepul.
2 P. 123.
3 P. 128.
Sic. P. 156.
6 P. '172.
6 P. 126.
7 P. 126.

11
www.dacoromanica.ro
162 Istoria literaturii romAnest1

de vreme ce le-au scris altii mai nainte de mine", precum

s'au scris dupd Domnia lui Dumitrasco-Vodd. 1".
In aceastä cronicd se pare cà el deosebeste partea perso-
nan. a lui Nicolae Costin de compilatie i partea tratan pe
larg, de la urml, de introducerea pe scurt, care e povestirea
anterioard celei d'intdiu Domnii a lui Nicolae Mavrocordat.
Pentru dinsul, cea d'intdiu, pe care o continua dupä acelasi
plan, ar fi istorie", iar restul ar forma numai letopisetut
terii. Precum se vdd", serie el, In letopisetul terii i intea-
ceastd. istorie 2." El numeste lucrarea sa aceastd istorie3",
dar spune si de Nicolae Costin c a scos cu osteneala lui",
a izvodit adecd, istoriile terei Moldovei "i citeazd descrie-
rea bätäliei de la Pultava, ca aflindu-se la aceastd istorie".
Existd insà deosebiri intre cel d'intliu i cel de-al doilea
dintre cronicarii de ,Curte ai lui Nicolae Mavrocordat. FArd a
fi un mare povestitor ca Neculce, Axintie are mai mula li-
bertate in miscarea stilului decit Costin, si e mai supus decit
acesta impulsului sentimentelor. Il vedem admirind vitejia nort-
mand i credinta eroicd a Suedesilor fatd de nenorocitul lor
rege aproape nebun: Si adevdrat mi se pare cd n'ar fi alti
oameni in lume a nu se teme de moarte ca vezii si a avea
atita dragoste aire Craiul lor, cit, de li-ar fi zis cineva tu-
turor sà moard pentru folosul Craiului lor, toti, pe loc,
ar fi murit". Aceasta cu toate cd Suedesü nu trdird niciodatà
prea bine cu Domnul pe care-1 servia 1.1 glorifica Axintie 7,
si de aceia e sí calificat Carol al XII-lea in cronica lui Axin-
tie chiar de om cumplit i cu multá rdutate asupra neamului
crestinesc". Si, in alt loc, povestind despdrtirea lui Nicolae-
Vodd de serascherul Abdi-Pasa, trimes de la Hotin in Egipt;
Clnd s'au despdrtit de Nicolai-Vodd, i s'au umplut ochii de
lacrimi zicea sa nu-1 uite e". Iar, la ruina lui Brinco-
ibid.
2 P. 158.
3 !bid.
P. 172.
P. 166.
6 P. 151.
'V. si mai sus.
6 P. 166.
9P. 165.
www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 163

veanu, care pirise pe Mavrocordat In timpul de resit-We din

1711, care intetise contra lui pe boierii ce fuseserd Inchisi la
Varna si primise, de sigur, in schimb, servicii asämänaloare,
cronicarul oficial, arätind durerea lui Nicolae la vestea cdderii te-
mutului vecin mult i-a pärut räu si foarte s'au intristat
Ii tInguieste asffel soarta : Acel sävirsit au luat acel vestit Domn
Bäsärab-Vodä, carele au domnit douäzeci i apte de ani cu multä
fericire si au -Malt Teara Munteneascä stiutà si vestitä In multe
pärti a lumei2".
RdmIne acum sd urmdrim In Axintie Uricariul transformd-
rile voile si stiute pe care le sufere adevdrul istoric, sd consi-
derdm aspeclul supt care-i place a Infdtisa cele ce le povesteste.1
Voind a scrie", Incepe el, a doua Domnie a lui Nicolae-
Von., fac Incepere de unde au pdrdsit räposatul Nicolae Cos-
tin ce au fost Logofdt-Mare; carele au scris Domnia cea d'in-
trtiu a lui au scris 'And au mers Nicolae-Vodd
la Galati si au trecut Dundrea, mergind spre Tarigrad, i, a-
colo pdräsind, au inceput a scrie de Domnia lui Dumitrasco-
Von. Cantemir." Continualorul îi propune, nu sd povesteascd
istoria Moldovei de la venirea In Scaun a doua oard a Dom-
nului sàu, ci sd i Intregeascd pe Nicolae Costin, care pdrd-
sise persoana lui Mavrocordat la mazilie si se Intorsese la (lima
numai In 1711, chid principele dobIndi iardsi Domnia. Cum
se vede, Axinlie urmdreste mai de aproape pe patron decit
Nicolae Costin pe Domnul care-1 Ináltase si-1 pretuise. Lucrul
e firesc la un mic boierinas, si tot asa de firesc e sd vedem pe
Axintie, nu scusInd, ca predecesorul sdu, greselile lui Vodd, ci,
mai simplu, mai prudent si mai slugarnic, trecIndu-le supt
Were, pentru ca sà vorbeascd numai- de lucrurile cu care Ma-
vrocordat se putea fdli.
In 1711, Nicolae-Vodd a dus o viatd foarle nenorocitd la Con-
stantinopol. Il piria succesorul sdu in Moldova, acel Dimitrie
Cantemir In care coborItorul, In linie femeiascd, al lui Ale-
xandru-cel-Bun vedea un rob din Scitia", 11 pîria BrInco-
veanu. Chemat la gird, el nu IndrAzni sd se Infdtiseze, i fugi,
multilinindu-se a-si ardla In scris, care Sultan, dreptatea.
Clnd i se oferi Domnia din nou, i se ceru suma de cinzeci
de pungi, i fu Inchis puinà la plata lor.
P. 163.
2 Ibid.
www.dacoromanica.ro
164 /storia literaturil romanesa

Axintie ni zugrAveste acest timp de restriste al stgpinului,

pe care ni-1 aratg sprijinit, in nenorocirile lui, de Dumnezeu,
pentru buraitgiile" ce f dense In ocirmuire. Pronia 11 scoase
din lnchisoare si zgclgrnici toate Incercdrile concurentilor lui.
Asa se risipird Meg folos pirile lui Dimitrie Cantemir, falsi-
ficatorul de socoteli, silintile lui Mihai Racovitd, care sustinea cä
pe dinsul II vrea tara de Domn, stgruintile si cheltuielile lui
Antioli-Vodg, fratele hainului Dimitrie, s'i lui Constantin Duca,
apdsat inaintea Turcilor de amintirea omorului Capugi-basei.
Voia lui Dumnezeu" aduse iargsi pe Nicolae-Vodg In Domnia
pe care abia o perduse.
El vine, in povestirea lui Axintie, insufletit de duhul milei, al
bunglgtii si al iertgrii. Nicolae-Vodä e acela care, de la 1nce-
put, cere Vizirului sä libereze pe cei trei boieri Inchisi la
Varna. Befusat odatd, cu un nu se poate", el nu se pgrgseste
de &dui cel bun, ci stdruie din rtou, In repetite rinduri, In-
grijind si de sotiile lor, rdmase In tara. Boierii, cari 11 credeau
insä dusman, aduc interventia Hanului In favoarea lor si,
scgpind printrInsa, ei se duc la principele tatar pentru a-i
muligmi, si apoi la Brincoveanu, supgrind astfel, Mil drep-
tate, ca si prin scrisoarea lor acrg., pe Domnul nevinovat fatà
de dinsii. Acesta li dá, In schimb, asigurgri cg vor fi primiti
bine si, chid ei se intorc In sfirsit, el face pe Lupu Costachi.
Mare-Vornic de Tara-de-jos, iar pe Jora Mare-Logoflt la mear-
tea lui Nicolae Costin. Mai mult, el scoate si pe Maxut, care
fusese uitat. Asa povestindu-se lucrurile, de sigur el nimeni nu
poate invinui de spirit de rgsbunare si. de prigonire pe Mavro-
cordat. In schimb, se lawn.' acea fiard lacomg de singe, care
aduse peirea In curs de tloi ani de zile a doi Domni muntenk
Vizirul Ail-Pasa, a cgrui osindire vom vedea el se intimping
In cronicile munlene. AtIta era de Invdtat", scrie Axintie, la
lucrurile politicesti si. istet la minte, ell pociu zice cä n'au stgtut
niciodalg la ImpgrAtia turceascl Vizir ca dinsul 1."
In cela ce priveste acum, nu pe puternicii din timpul inte-
regnului, ci tara insási, Nicolae-Vodà o ggseste pe atit de ru-
inalg, pe cit de imbielfugatei, si de prosperg o lgsase. Cuprins
de mare jale si durere", el se ocupg s'o reorganiseze si s'o
1 P. 158.

www.dacoromanica.ro
 Mar11e compilatii de cronici 165

lmpoporeze. Scoate robii, chiamd pe pribegi, ridicä desetina

de asupra boierilor, mazililor i mAndstifflor, Impiedecd. pe
Turcii ce voiau sd incalce pdmintul terii, se luptd pentru a
pdstra Moldovei Hotinul, a cdrui pierdere a fost ca o rand
terei"1, iartd, mai tdrziu, dajdea clerului: dacd totuvi tara-i
rdmIne datnare, aceasta se face dupd o socoteall In reguld.
0 mare greutate pentru Nicolae-Vodd In aceastd. Domnie a
fost presenta Suedesilor i Polonilor aliati cu dinvii In Mol-
dova, Intretinerea i suportarea acestor lacomi i nesupuvi sol-
dati strdini, al cdror rege exercita i din retragerea-i de la
Bender, din acel Intunecat unghiu moldovean In care-vi as-
cunsese durerea de Invins, o mare influentd asupra sfaturilor
turcevti pdnd In ajunul ducerii sale, ca prins de rdzboiu, spre
Constantinopol. Din corespondenta agentilor suedesi2 se poate
vedea grija de rege a Domnului, nemultdmirea-i pentru excesele
oaspetilor fdrä voie pe cari trebuia sd-i tie, toate nesigurantele,
contrazicerile i scdderile gindufflor i sentimentelor sale. In
Axintie, se vede numai ura Domnului fatd de Carol al XII-lea,
pe care l-au giudecat Dumnezeu" 3, fatd., mai ales, de Voevo-
dul de Chiev, despre care se miard cronicarul oficial cum de
l-a rdbdat Dumnezeu" sä faca toate cite le-a fàcut4. Asupra
acestor lucruri nepldcute nu inFistd. Axintie, vi el povestevte
mai degrabd evenimente petrecute peste hotare.
Nicolae Mavrocordat a trdit, de sigur, mai bine cu Munlenii
In a doua Domnie decit In cea d'intdiu. Dar aceasta n'a impie-
decat, cum am vdzut, pentru Brincoveanu rivalitatea i pi-
ffle. Domnii munteni vedeau In incoruptibilul Nicolae-Vodd un
spion turcesc pentru purtarea lor vevnic trAddloare, iar el In-
suvi vedea Intrinvii pe acei cari ocupau un tron mai bogat,
mai strdlucitor i care-1 ispitia. Nu e Indoialä cd el a contribuit
la aderea lui Brincoveanu i, mai tirziu, a lui Stefan Can-
tacuzino, pe care-1 Inlocui.
Despre acestea insd, nu va fi Axintie acel care sd ni spuie
ceva. Numele lui Bdsdrab-Vodd" e pomenit de citeva ori, ca
sd se vadä cit era de vinovat el fall de Mavrocordat. La cd-
P. 158.
2 Citatà §i Inlrebuintala mai sus, p. 151.
3 Pp. 154-5.
4 P. 156.

www.dacoromanica.ro
166 Isteria literaturii romdnest1

derea celui d'intdiu auzim tinguiri, dar nu ni se dau expli-

catii complete 1: lar, la scoaterea lui Stefan Cantacuzino, lucrul
e infdlisat ca si cum ar fi fost o surprindere pentru Domnul
Moldovei. Pe neasteptate vestea numirii lui Nicolae In 'T'ara-
Romdneascd e Impdrtdsitd lui Iulian5 Dumitrachi", agen-
tul fui la Poartd, si se trece la expunerea anidnunfitd. a stra-
mutdrii: numirea de Caimacami la Bucuresti si primirea la
Focsani. O listd si o caracterisare a boierilor pe cari Ma-
vrocordat i-a avut In Moldova Incheie cronica, din cunoaste-
rea cdreia singurd multe lucruri ar iesi neldmurite.

Materialul de care s'a servit scriitorul lui Vodd este foarte

variat s'i sigur. Multe le stia, evident, prin sine, fiind la Curte,
de unde se vedea toatd viata politicd. Anumite lucruri, de un
caracter mai tainic, le va fi aflat de la Domn MArturii ale bo-
ierilor au fost si ele Intrebuintate, si intilnim, ca s'i la Nicolae
Costin, ldmuritorul spun" 2 Ca izvoare scrise a avut, spre
leosebire de Nicolae Costin, pentru Domnia Jul Nicolae 1514.
vrocordat, acte oficiale, pe care le si reproduce une ori, in in-
tregime sau numai in parte. Astfel, pe 11110 scrisoarea latind,
de care am mai vorbit, epistola lui Nicolae-Vodd cd.tre fratele
sdu Ioan, la luarea Dofnniei 31 cartea" boierilor de la Varna,
pcin care anuntd lui Vodd liberarea lor 4, firmanul pentru nu-
mirea lui Nicolae ca Domn al Terii-Romdnesti, in 17165.
Afard de aceste mijloace de informatie, Axintie, un om lu-
minat si un intim a1 Domnului, recurge, pentru afacerile eu-
ropene, si la alte izvoare scrise. Asa, la Polonii regelui Suediei,
el se raportd la gazeturi" 6, la pornirea lui Stanislav cdtre
1 P. 136.
2 P. 123.
g Iubite frate. IV multamim foarte caci ai pus nevointa de
n'ai lasat sa piara acei boieri. Vei a\ ea si de la Dumnezeu plata
qi de 'la noi multumita." P. 128. Se citeaza si scrisoarea Dom-
nului catre Logofatul loan Buhus.
4 lata cd ne scoase si pe noi Durnnezeu dinteaceasta inchi-
soare, cu mina Mariei Sale Hanului, fiindu-ni Maria Sa stapin ve-
chiu si aflindu-ni dreptate." P. 137.
6 De 'reme ce ne slujesti ca dreptate si te pul tare pentru
rala, iala ca te am miluit cu Domnia Terii Romanesti." P. 170.
'e Scriau in gazeturi"; P. 135.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatli de cronicl 167

Bender pomene0e avisiile ce In0iintara pe Domnul Moldovei

despre acest fapt I. Tar pentru caracterul ram al lui Carol al
XII-lea Axintie trimite la istorii" care nu slut acelea ale Mol-
dovei 2.
Axintie n'a inceput ali redacta lucrarea indata dupa ce sfir-
yise cu coordonarea mo§tenirii literare a lui Nicolae Costin. Am
vazut din titlul compilatiei acestuia cä ea a inceput sa circule
o lunä dupa moartea autorului ei, in Octombre 17126. El in-
su0 ni spune ca. a inceput dupa ce au trecut trei ani din a
doua Domnie a Marie' Sale §i a intrat inteal patrule an", deci
dupa luna lui Decembre din anul 1714.
Cereetarea indicatiilor cronologice Impra0iate ici 0 colo In
naratiune intare0e aceasta afirmatie. Astfel, de Pahomie epis-
copul Romanului, care a pastorit Oa. in 17144, se spune:
Pahomie carde era episcop de Roman6". La inceput chiar,
fiind vorba de regele Suediei, Axintie se exprima astfel: Nici
§tia cele ce se gatiau sa-i vie asupra, precum se va scrie la
rindul sau intimplarea", 0 se §tie cà atacul lui Carol al XII-lea
In Bender, de oaspetii pe cari-i scosese din sdrite cu capri-
ciile lui de femeie, s'a facut la 12 Fcbruar 17136.
Sint insa unele alusii la evenimente istorice, unele calificatii
de persoane, care nu se potrivesc cu aceasta data., dar nici cu
tonul povestirii, nici cu alte elemente de datare. Lui Hrisant
patriarhul Ierusalimului, care e mult laudat pentru participa-
tia sa la opera de cultura a Domnului, i se zice prea-fericitul

2 Ni§te avisii ce scriau"; p. 146. Aceste avvisi erau o gazetà ma-

nuscriptä pe care o primiau, plAtind abonamentul, oamenii po-
litici sau cei ce se Interesau de politicl. Din fiecare centru mai
important porniau asemenea avvisi.
2 Precum serie la istorii"; p. 166.
3 1713 e o gre§ealA la prefacerea anilor de la Facerea Lumii,
cari slnt 7221, In ani de la Hristos, gre§ealä neinceperea anului
de la 1-iu Septembre, ci de la 1-iu Ianuar, pe care Insu§i Nicolae
Costin, sau acela supt numele arui a trecut cronica, o face curent,
In§elind adesea pe cine nu-i cunoa§te acest defect permanent. V., pe
larg, observatiile lui C. Giurescu, In studiul de mai multe ori citat.
* Melhisedec, Cronica Romanulni, I, p. 336.
5 P. 131.
6 Voltaire, Histoire de Charles XII, p. 326.

www.dacoromanica.ro
168 Istoria literaturil romAnesti

chir Hrisantl", o calificatie care, ce e drept, nu se dd numai

mortilor; oricum, stim cd acest prelat a trdit pg.nd In 1731.
mai curios pare cind, la ardtarea carierii ulterioare a lui Sta-
nislav al Poloniei, se spune cg. a trecut pe urnid, fiind socrul
lui Ludovic al XV-lea 0 protegiatul politicii francese, din Dan-
zig In Lotaringia, si acolo au fost pAnd la sfirsitul vietii
sale" 3. Dar fuga lui Leszczynski din Danzig e din 1734, ce-
siunea Lotaringiei cdtre dinsul s'a f dcut abia In 1737, iar moar-
tea bdtrinului duce si fast rege, care lunecä din jiltul unde
dormita, In flacdrile cdminului, se Intimpld In 1766 numai3.
Se mai mentioneazd apoi aici nepotrivirea cronologicä e
mai micd. moartea lui Carol al XII-lea, i acesta muri toc-
inai la 11 Decembre 1718, pe cind cronica lui Axintie, Inceputd.
In 1714-5 si tinutd. In curent cu evenimentele ce se petreceau
a trebuit sà fie terminatä cu totul In 1716.
Inainte de a da. explicatia, trebuie sd se observe Incd un
lucru. Axintie Incepuse cronica sa, Incepuse a-si da partea In
letopisetul oficial al terii din ordinul lui Nicolae Mavrocordat,
dar el nu Intelegea sä se opreascä aici, ci, Mind ca Ni-
colae-Vodd pe tron, sa duca mai departe cItiva trai istoria Mol-
dovei, ori cä mai era sd vie, ori ba, NicOlae-Vodd pe tron.
Scriind In 1716 ultimele sale pagini dupd manuscriptul u-
nic ce ni-a conservat lucrarea so, el observd, supt Mihai
Racovitä acum, cä ducerea Domnului bun s'a simtit Indatd,
cum au venit Mihai-Vodd. In Scaun". i Indatd adauge: lard
celelalte ce s'au lucrat si se vor lucra, se vor scrie la a tria
Domnie a lui Mihai-Vodd si la alte Domnii a Moldovei"4.
Cum am spus, slut cunoscute i manuscripte separate ale
lui Axintie Uricarul, manuscripte adecd ale lui Nicolae Cos-
tin, cuprinzind la sf Irsit i acest adaos. Pe unul 1-a avut i 1-a
Intrebuintat M. Kogdlniceanu 5 ; astdzi el se did la Biblioteca

P. 161.
2 P. 166.
V. M. [Aubert]. La vie de Stanislas Leszczynski, 1769, in $0;
passirn.
P. 172.
5 V. Letopise(ele, ed. I a, II, p. 465.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compllatil de cronici 169

din Ia01. In legdturd Cu cronicile muntene contemporane, 11

mai gdsim i in cloud allele 2 dintre care unul e un frumos
manuscript domnesc, Cu titluri ro0i 0 un elegant frontispiciu,
purrind stema du.bld a Moldovei 0 a Terii-Romdne§ti,
deci unul din manuscriptele Nicolae Mavrocordat chiar 8.
Nicäiri Axintie nu e dus mai departe .decit anul 1716.
Dar aceasta nu exclude ideia unei continudri. Dacd Axintie,
pe care 1-am putut urindri pdnd In 1719, n'a avut niciun
motiv de a-vi pArdsi intentia continudrii cronicii moldovene0i,
el nu mai avea nicio ratiune de a trimite lui Nicolae Mavrocor-
dat in Muntenia o continuare care nu-1 privia direct pe a-
cesta, care nu se opria /a niciun punct important din istoria
terii, care putea sà contie un diac nu va fi avut caracterul
intransigent In Indreptarea sa politicd aprecien ce n'ar fi
convenit cu totul patronului de altd datd. Cronica pAnd la
1716 s'a pdstrat pentru cà Mavrocordat, care o ceruse, o avea
In mina sa i avea tot interesul de a o rdspindi, Impreund cu
alte opere lduddloare.
Cealaltd, continuarea conlinudrii, se va fi pierdut ea cu
hirtiile lui Axintic, la moartca lui? Poatc. Poate iariíi îi vor
fi luat materialul dinteinsa, pentru a descrie a§a de pe larg
Domnia a tieia a lui Racovità, compilatorii Mustea i Amiras,
Acesta din urnid se ingrije0e prea mult, la inceput, de cele
ce a fdcut la Munteni Nicolae-Vodd pentru ca bdnuiala unui
imprumut din partea pierdutà a fui Axintie sd nu se iveascd.
Dar i astfel venim, terminind, la explicatia nepotrivirilor
de cronologie cronica lui Axintie, a§a cum o cunoa§tem din

Linde formeaza nl. 9. Cf. Aron Densusianu, 1st. lit. rom., n-

178, nota.
2 Ms. 293 al Academiei, copie din 16 lanuar 1791, si ms. 58 al
aceleasi institutii.
3 E scris, fireste, in Tara-Romaneascii, de oare ce cuprinde
din cronicile de Curte muntene, compilate i redactate pentru
dinsul dupa restabilirea lui la Bucuresti, in a doua Domnie tnun-
teana. De altfel, se dau in margene echivalentele expresiilor mol-
Ja. pag. 39, rateazele" se explica prin verigile", la p.
dovenesti:
45, pApusor prin porumbu". Scrisoarea latind a lui Stanislav e
copiatA in foarte frumoase caractere. Vom reveni, natural, asupra
acestui manuscript.
4 V. mai sus, biografia.

www.dacoromanica.ro
170 Istoria literaturii romAnestl

editia lui KogAlniceanu 1. a suferit o remaniare pe alocurea,

de la un copist arziu, posterior anului dud a murit Sta-
nislav Lezczynski. A fost acest copist un compilator? A fAcut
parte Axintie dintr'un corp de cronici pe care nu-1 cunomtem,
corp care sl fi dus mai departe expunerea istoriei moldovene0i
In secolul al XVIII-lea? E cu putin, 0 un asemenea corp
s'ar putea descoperi printre multele manuscripte de cronici
In posesia particularilor sau ingropate In biblioteci putin cer-
cetale.
CAci i cu aceasta mintuim studiile asupra lui Nicolae
Costin i continuatorilor lui, alit Nicolae Costin i acel pe
care Kogginiceanu 1-a trecut supt acest nume, cIt i Axin-
n'au f Acut parte din corpurile de cronici ale secolului. De
la 1661 inainte, li s'a preferit povestirea interesantä a lui Ne-
culce sau scurta compilatie a lui Mustea i Amiras.

MutIndu-se ca Domn In Tara-RomdneascA, Nicolae Mavrocor-

dat duse 0 acolo iubirea pentru InvAtKturA i InvAtati i provoch.
scrierea de opere istorice, al cgror scop era sd lege lauda pro-
priei sale Domnii de Intreg trecutul terii pc care o stApInia.
Aici, In cele douá stApiniri ale sale, ce se succedà aproape,
Inainte i dupà rdzboiul cu Nemtii, o activitate istbricg nu mai
putin fecundà decit In Moldova se produse din indemnul Voevo-
dului domnitor.
Si aceasta nu numai In romane0e. Dad. printre Grecii de la
Curtea sa 2, Intre cari am vAzut cil. erau i oameni eminenti, el

contemporane cu Nicolae Mavrocordat au fost

11Ianuscriptele
si ele intrebuintate In publicatia lui.
2 AdAugim: Inca de supt BrIncoveanu: Hrisant de Ierusalim scrie
despre afurisanie ; Litzica, 1. c., p. 385. Astronomia lui (i-am dat
chipul In primul volum din Documentele grecesti In colectia Hur-
muzaki), ibid., p. 526, no. 800. Marca din Cipru, Porfiropol, e dascAl
supt Stefan Cantacuzino; v. Hurmuzaki, XIV, tabla. Pentru loan
Avramie care traduce 1a 1716 Teatrul Politic, Litzica, 1. c., p. 117,
no. 211. Pentru Ieroteu (loan) Comnenul, ibid., p. 184, no. 344. V.
si o traducere a lui din latneste, ibid., p. 184, no. 344. Cf. si ibid.,
p. 389. Pentru Sevastos Chimenitul, ib:d., p. 309 si urm. El traduce pe
Teofilact de Ohrida pentru Brincoveanu, ibid., pp. 483-4, no, 734.
Apoi i niste cuvintAri, ibid., p. 314. Elevul sAu la 1695, cAlugArul
Serafim din Thasos, ibid., p. 43, no. 65. Gheorghe Teodor din
Trapezunt lace o traducere In 1730; ibid., p. 477. Cf., ibid., pp.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronicl 171

nu-si ggsi niei rapsodul, niei istoricul, dintre cari merita Intru
cItva pe cel din urmg, el fu cu bogAtie láudat In latineste,
CInd plecg din Ardeal, unde, In Sibi:u, el era In general re -pectat
pentru deosebitele sale Insusiri personale, un admirator mai
mult sau mai putin de3intere-4at Ii Inching o Oratio panegyrica,
pgstratg. Inteun manuscript din Brasov 1. Un De laudibus,
In care se Inaltd mai ales invdtgtura, talentul literar, sufletul
ales al Domnului, de un erudit german, e cunoscut si a fost
cuprins in Genea/ogia Mavrocordatilor" publicatg. de d. Le-
grand 2.
Intre cei mai vestiti cunoscgtori ai limbii grecesti vechi se
numgra la Inceputul secolului al XVIII-lea Sasul $tefan Bergler,
din Brasov, un original, un stricat si un mare filolog In aceiasi
vreme. InvAtase limba din convorbirile ce avea ca link- cu
Grecii stabiliti In orasul sgu natal sau cu cei ce veniau de
peste munti, din Tara-RomAneasc.A. Recomandat lui Nico-
lae Mavrocordat de eclitorul Thomas Fritsch din Lipsca, el se
bucurg In curInd de deosebita consideratie literard a Domnului,
care-i dgdu sarcina de a traduce In latineste tratatul moral
n.y1 Itae fixhvvoY. Originalul grec i excelenta traducere apgrurg
la Lipsca in 1722. Cartea iesi In Februar 3, iar In Mart princj-

415-6, 452, 432-3, no. 1729. E deosebit de dascalul Ienachi Trape-

zonda", Hypomenils, SIL dii si doc., V., p. 492, no. 54 si urm., an. 1729.
Lazar Skribas, Litz:ca, I. c., pp. 181-5, no. 343. Un Leondarl, dascAl
grec pe la 1730, Studii si doc., V, p. 119, no. 87. Biblioteca de la
St. Saya in Bucuresti, Litzica, /. c., pp. 183 (343 , 191 (361
201-2 387), 207 (399 , 240, 273 (594), 328.
1 La Biblioteca gimnasiului evangelic. Titlul complet este: Ora-
tio panegyrica Cels'ss'mo principi ac domino domino Nicolao Mau-
rocordato per tractatum pacis e Germanorum detentione liberato,
In monumentum gratitudis, 1718". Pentru relatiile lui cu scriitorul la-
tin Epis, Studii si doc., XIV, p. 50.
Manuscriptul a fost semnalat de N. Densusianu, in An. Ac.
Rom., If, p. 221.
2 Généalogie des Mat..-ocorduto de Constantinople, Paris, 1886,
p. 63 si urm.
3 Ce am spus pana aci se razimA pe autoritatea lui Sulzer
partea ineditA , care combate pe Malthias Gexner, ce presintase
hateun chip ridicol pe Bergin-, in Isagoge in erudlionem universa-
¡cm, p. 422, rAzimindu se el insusi pe spusele uuui conte care cu-
noscuse pe Bergler la Bucuresti, adecA Ferrati, ale rectorului

www.dacoromanica.ro
172 Istoria literaturli romanestl

pele multdmia cAlduros tradudtorului sAu de osteneala pen-

tru limba elineasc i bun5vointa fat5 de persoana lui i". El
Ii oferia In acela0 timp a-1 rdspldti In once chip pentru fru-
moasa-i lucrare. In anul urm5tor Mavrocordat, vorbind lui
Hrisant de Ierusalim de planurile sale literare, de cores-
pondenta ce avem cu un oarecare arhiepiscop de Canterbury,
anume William, 0 ni scriem unul altuia", amintia 0 de
Bergler, un bArbat aa de priceput In limba elineasc5., In-
cIt altul ca el nu se af15 In bate §colile Europei 2".
La aceastà datà Bergler Ingrijia tiplrirea pentru inthia oar5.
a Dictionariului SfIntului Chiril 3. Pentru a-1 ImbArbAta la lu-
cru, Domnul, care-i §tia sldbiciunea, Il alimenta cu cele mai
bune vinuri romAne0i, ni spune Sulzer 1. Catolic de prin
1723-4, ImbrAcat romAne0e de la înthia sa sosire In Tara-
Rom5.neasck el dmase la Curtea munteank unde un filolog
putea mInca §i bea atit de bine pldtind prin corecturi, tra-
ducen 0 prefete, i supt Constantin-Vodk fiul lui Nicolae Ma-
vrocordat. Muri In timpul noului dzboiu austro-turc, i operele
ca §i biblioteca lui Intrad. In stripInirea Domnului 5. Nu se §tia
1)5nä acum c5. Bergler a pl5tit ospitalitatea largä a lui Nicolae
Mavrocordat i printr'o operà istorick Aceastg. °peed se p6s-
treaz5. Inteun indoit manuscript anonim, care poartl titlul
de dedicatie: Ad celsissimum atque piissimum principem Nico-
laum Maurocordatum de Skarlati, dominum dominum clemen-
tissimum" i cuprinde, pe ling o Imbiel§ugatä alegere de fru-
moase frase goale, de colachii savante de humanist 0 unele
informatiuni bune i nouà asupra Domnului, familiei sale
fiul Scarlat, cel mai iubitor de InvgAturd din toti, mort la
douAzeci de ani 6 y o flick moartä si ea, care fusese sotia lui

brasovean Paul Roth si ale rudelor lui Bergler chiar. Acesta prin e-
ditiile lui de clasici a fost de fapt o personalitate putin obisnuitä
in lumea literard a timpului.
Legrand, Epistolaire grec, pp. 170-1, No. 125.
2 Ibid., pp. 172-3, No. 126.
3 Ibid. V. si Documentele grecesti ale mele, vol. I.
4 L. C.
5 Cf. si Sulzer, Gesch. des transalpinischen Daziens, III, pp. 10,
572.
P. 58.

www.dacoromanica.ro
 Marte comptiatii de cronici 175

loan de Scarlati 1 , asupra operei de culturd a lui Nicolae-

Von: seminariile de hiere" Intemeiate de dinsul In Moldova,
asupra Imprejurhrilor 0 personagiilor politice. Lucrarea e
foarte Invdtatd, plind de citatii din clasici: Pliniu, Polibiu, pen-
tru a pomeni numai pe cei ce se Intilnesc Intdiu. Ea cuprinde
o Intdie parte introductivh, In care autorul se zugrIve0e pe sine
ca locuitor al BucureVilor, ca strAin trAind, supt prea-fericitele
auspicii" 2 ale lui Vodd. A doua parte e cea narativd 0 enco-
miastich, ce se razimd In parte §i pe Analele terii", din care
din Axintie Uricarul reproduce poate scrisoarea latind a
regelui Stanislay. Atributia lui Bergler se poate face cu sigu-
rantd, cdci nu exista pe atunci la Curtea munteand a lui Nico-
lae Mavrocordat nimeni altul care sä poatd serie laudele prin-
cipelui in aceastd desdvIr0th. 0 eleganld latineascd de imitatie 3.

Dar Nicolae Mavrocordat voià mai mult decit laudele mdies-

trite ale unui strdin. El doria 0 aici, ca 0 In Moldova, sh. i se
scrie istoria principatului dup. sentimentele 0 interesele sale,
0 aceasth istorie definitivh, menitd a resuma §i a inlocui
pe celelalte, sh se concentreze In jurul numelui shu sau, mai
bine, sä fie scrisd pentru a ajunge la dInsul, care (Muse In-
demnul. Un om ca Nicolae Costin nu se putea gdsi In Tara-
Romdneascd la 1718, In acea Domnie a doua munteanh, and,
liber de griji, domnind in pace, petrecInduli vremea intre
convorbirea Invdtatilor, cetirea artilor 0 cirmuirea normald a
Statului, Domnul i'§i facu planul au de istorie. Fusese unul,
cum vom vedea, care, cu o culturd altfeI orientath 0 cl0igaid
aiurea, avea cel putin tot atIta InvAtAturA ca Logofhtul moldo-
vean, cel putin tot atila dor de lucru 0, mai mult cleat dinsul,
o judecald sAndtoasd 0 pdtrunzAtoare, un spirit vioiu 0 ager,
1 Ibid. Mormintul lui Scarlat, In Mitropolia din TIrgovi§te. V.
lorga, Inscriptii, I, p. 119, no. 242.
2 Dum sub felicissimis auspiciis tuis, celsissime princeps, dulci
pascimur olio, animum incessit cupidilas Moldaviae et Valachiae an-
nales revolvere, ut, cum his in partibus advena sim, in fastis saltem
peregrinus non essem."
2 Opusculul a lost tipArit de d. Legrand, In cartea sa citatA, dupd
ms. din Bra§ov. N. Densusianu pomene§te insA In raportul sAu
de un al doilea manuscript, aflAtor in Pesta. V. An. Ac. Rom., I. c.,
p. 109; Engel, Neuere Gesch. der Walachey, II, pp. 15-6.

www.dacoromanica.ro
174 Istoda ilteratudi romanesti

care-I facu sali domine timpul prin cultura ca i prin Insu-

sirile sale politice. Dar trecusera doi ani la aceasta data de
cind Constantin Stolnicul Cantacuzino, nepot, frate, unchiu
tata de Domn, fusese zugrumat In Inchisoarea turceasca.
Daca deci un Nicolae Costin nu se putea gasi, Domnul avea
la*IndemIng. un persona& ale carui Insusiri se pot asAmana
cu ale lui Axintie Uricariul. Ca si acesta, Radu Popescu stia
latineste, si ni-o spune singur Inteuna din lucrArile sale, men-
tionind misiunea la generalul Heissler, In Brasov, a lui Ra-
dul Logofatul, fiiul Hrizii Vistiarul din Popesti, fiind Invatat
si In limba latineasca"1, ira a mai vorbi de adagil latinesti de
forta ì raritatea lui lata in fine cadit, cum zice oarecare po-
litic latin, sau, cura zice altul, finis coronat opus, adeca sfIr-
situl cununa lucrul" 2 Daca strabAtem opurele lui Popescu, ga-
sim In numar mare neologisme de origine latina care cores-
pund celor Intilnite la Axintie: generalisim, adeca mai mare
peste toti generalii", ministre, regemente", presidii"; foar-
telitii", lazare', musici", confirmatii", privileghii"; prin-
tipi", rebeli", sau gratie", rebelisti", Incorunat"; prac-
tic", etc. Cu mai multa sigurantd decit pentru uricariul moldo-
vean, putem spune.ca Radu Popescu stia turceste, din care ci-
teaza proverbe : medetu, medetu, ghiaur bezebat; vai! vail
ghiaurii ne-au cdlcat" 3, apostrofe ca. diisizi ghiaur", porecle
ca Nalcarae, data de Turci acelui rupator de potcoave nem-
testi cu cite opt cuie", care fu regele August 4, nume ca Seh-
danud Handagastanla, care, talmacindu-se, se zice lacuitorul In
munti" 5, forme ca Saitanici-Ogulari", plural pentru Saitan-
Oglu, carti ca tablele, hartile adeca, ale geografilor turci Nasir-
tusi si Uluc-beiu gheograful" 6.

Magazinul istoric pentru Dacia, V. p. 106.

2 Ibid, p. 105.
3 P. 152.
V., pentru aceste lucruri, si An. Ac. Rom., XXI, p. 373. Po-
recia o pomeneste si D. Cantemir, In 1st. imp. otoman, p. 340.
6 P. 113.
6 An. Ac. Rom., I. c.; Magazin, IV, pp. 132, 140. Nimic din a-
ceasta stiinta occidentala i orientala, in cronica pe care, cu toata
argumentele lui C. Giurescu, continuara a o atribui lui Conslantin ca-
pitanul.

www.dacoromanica.ro
 Madle compilatii de cronict 175

Grece§te §tia Radu Popescu iara§i, ca §*1 Axintie Uricariul,

Dad nu citeaza pe Euripid ca acesta, el Intrebuinteaza cuvinte
ca: ghinecolatru", exorie" pentru exil colachie",
protimos", §i, laudind pe beizadea Scarlat, mort Inainte de
vreme, se exprimd astfel: ,,tia turce§te, eline§te, latine§te" ca
laudatorul deci frince§te, 0 tot cu cartile petrecea,
care cu adevarat putem sa zicem ca. era CoraCrixo-p.x xai
TO6 rat* akrAr.Ba se lauda si el cu un autor elin, Cu Aristofan
poetul"; cum zice Aristofan poetul, in stilul d'intliu care
face el Incepatura cärtii"2 Si, mai mult cleat putem spune des-
pre Axintie, cronicarul muntean al lui Nicolae-Voda §tia poate
§i frInce§te", de oare ce scrie: malcontenti", Fiamengur,
pentru ambasadorul olandes , i ruse§te, din care limba
pune cuvintul bacico hateo voroava a Tarului catre Patriarh3,
polone§te, cad aminte§te de cuvintele prin care Le§ii 10 ma-
nifestau veto: ne poxvoliml.
Si Radu Popescu, ca i Axintie Uricariul, e un om curios
de politic/ europeana, chiar de aceia care n'avea nicio legä-
lurà istoria terii sale. In prima sa scriere, el se intereseaza
de alegerea lui August de Saxonia, despre care-i spun minuni
cei ce au fost In Tara Le§asca la coronatia Craiului acestuia"5,
In hainele caruia, stropite cu pietre scumpe, lovind soarele, Se
parea dt alt soare rasare": zic unii, care nu este cuvInt de
crezu.t, cum dt pretul acei haine era de o mie de pungi de banr.
El 1ntreaba de ce alipiau Turcii de numele lui August porecla
de Farlma-Potcoave": Am cercat acest cuvint, sa §tiu de ce-i
zic Turcii a§a, 0 am aflat de oameni ale§i, de credinta, cä el
este om vIrtos" 6. De aici trece la Moscul Imparatul", despre
care In fiece an aduceau negustorii ve§ti fabuloase i mInglie-
toare pentru dorilorii de dominatie cretina: cä au facut Mos-
calii de mii de vase, care au clte atitea sume de osta§i 0 de
cite atitea tunuri, 0 au pornit 0 au facut aceia i cealalta,
1 Pp. 112-3.
2 P. 167.
P. 166.
P. 155.
8 P. 263.
6 P. 164.

www.dacoromanica.ro
176 lstoria literaturil romAne§tl

de acum numai gilt sA se porneasa pre Mare la Tarigrad, si

altele ca acestea vesti aducea" 1.
El intreabä pe acei negustori propagandisti si pe cei ce se
fac a fi viteji si umbll dupa aceste vesti" s't i se spune, lntre
altele, cg. Impgratul este cam nebun, lipsit de minte, si cele ce
nu se cade a face acelea face; cum ii vine In gind, bine-rgu,
aceia face: omoarg. cu vinà si fIrg. ving.... Asa spun, cä ant
este de iute, ell, dacg, i se ndluceste pre cineva, cu mina lui 11
°moat* de care iutime toti s'au ingrozit si cu mare nevoie li
slujesc, fiind nebun" 2.
Tot In aceste memorii, Radu Popescu isi lumineazä cetitorii
in privinta lui 2,Racoti Frent" si rgscoalei lui de opt ani, In
privinta mortii craiului de 'la Spania" si luptei pentrtl tara
lui, care face ca o pg.rticea" din Spanea" sg..fie datg. Neam-
tului". Vorbeste de lupta suedo-rusl, de StInislav Lisieschi",
de Tariul", de Mazipa" si de tialosul thAr", adecà regele
Carol al XII-lea, zdrobit in acea Millie de la Pultava, asa de
groaznicg, Incit s'au plrut oamenilor a va sA piarzg. Dum-
nezeu pgmintul" 3.
In cronica sa oficialg scrisA mai tirziu, acest boier muntean,
care se informa si el de prin gazeturile", avisurile" si isto-
riile" lui Vodg, vorbeste pe larg despre afacerile persane, cu
care prilej mentioneaa. muntele Ararat, pe care si acum se
and semne s't rging.site din chivotul lui Noe" 41 despre Filip du-
ca de Orleans, care se trggea din neamul craiului frgncesc",
despre omonimul sgu craiul Spaniei", despre Papa Inocen-
tiu al XIII-lea din neamul printipilor romani ce se chiamg.
Decont" 5. i aiurea, In aceiasi cronicà oficialg., revenind la
,,cele ce s'au intImplat printr'alte pgrti strgine" 6, el atinge
moartea Ecaterinei, Impàrg.teasa Moscalilor", si a lui Ghior-
ghie, IntAiul Craitt al Englejilor" 7,

2 Ibid.
2 P. 167. Nimic din aceastl familiaritate §i vioiciune a stilului la
compilatorul care e Constantin Capitanul.
3 P. 173. Tot aqa, la Constantin Capitanul nu se intilneVe mai
nimic din aceastii largA or:entare In cele strAine.
'P. 134.
6 Ibid.
P. 177.
I Pp. 177-8.

www.dacoromanica.ro
 Marile compiiatii de cronici 177

Ca si Axintie, Rada Popescu e represintantul sentimente-

lor, scriitorul judecatilor lui Nicolae Mavrocordat, care vor-
beste prin el, cu urile i pornirile sale. Dar Axintie observa o
reserva, o distinctie oficiald, pe care in zAdar ar cauta-o ci-
neva la cronicarul muntean. Ca si Nicolae Costin, in ultimele
lui capitole, i mai mult decit acesta, el Infiereaza., condamna,
urmareste cu sarcasmul si injuria pe dusmanii patronului salt.
Daca e o scadere din punct de vedere moral, daca e o in-
josire a tonului povestirii istorice, aceasta aprindere, acest zel
infocat fac din lucrarea oficialà a lui Radu Popescu o operk li-
terara cu mult superioara ca expresie i interes palidei poves-
tiri a uricariulai.
Aceasta nota personala la Radu Popescu se explica prin urea
lui deosebita, mai vioaie si mai patimasa. Ea se explick
prin aceia cà unui boier mare, cum vorn vedea ca. era
Popescu, Ii e permis a apara o causa ca o putere de expresii
pe care nu ar indrazni sa o aibà un simplu scriilor de hirtii
oticiale. Ea se mai lktnureste insa prin ceva: trecutul lui Axin-
tie Uricariul fusese trecutul f àrä coloare i färà insemnatate al
unui slujbas, harnic i ascultator, pe chid in trecutul lui Radu,
fiul lui Hrizea, se gasiau acte pe care acesta doria sa le stie
ierlate, sk le vada uitate, acle de tradare fatk de Domnul pe
care acutu el 11 servia ca boier de Divan si-1 apara ca scriitor
politic. In violenta lui, care se coboara toldeauna pank la
trivialitate, se rasfringe tulburarea sufleteascä a tradatorului,
graba si focul neofilului, care vrea sk dovedeasca., sà se afirme.
Aceasta ne aduce sk cercetkm viata lui Radu Popescu cro-
nicarul. Aiurea am schitat biogratia lui in legatura cu Memo-
riile care i se poi atribui cu dreplatel. Nu vom repela in altà
forma acele lucran, ci le vom intregi mai mult Cu cunostinti
nouk, la care s'au adaus apoi o suma de alte stiri in stu-
diul despre cronicile muntene al lui C. Giurescu 2.
Existau in Tara-Romaneasca, pe la jumatatea secolului al
XVIII-lea, cloud familii cu acest nume de Popescu, originare
din pkrti deosebite ale principatului. Dintr'una facea parte An-

In An. Ac. Rom., XXI, p. 362 §i urm.

2 Contribu(iuni la stncliul cronicelor znuntene, Bucure0i, 1909, p.
37 0 urm.
12

www.dacoromanica.ro
178 Istorla ilteraturi1 romAne0

tonie-Vodg. din Pope0ii Prahovei, fiu al lui Neagoe Postelni-

cul din Negoie0i 1. Cealaltl, familia cronicarului nostru, era
din alti Pope0i, cei din Ilfov.
Nu §tiu careia din doug ii apartinea un Radu Popescul, fost
Mare Ban la 1666, care ocupa, In 1669, dreggtoria de Mare-
Vornic '. Numele tatglui lui Radu al doilea Popescu, al nostru,
il cunoa§lem insg, Mudcä ni-1 spune adesea fiul sgu: era Hrizea
Vistierul.
Acestuia insu0 i s'ar putea consacra o cercetare biograficl,
A fost un om de partid, du§man Cantacuzinilor, un om de
luptg. 0 de du0ngnie, care fAcu adese ori cuno0intg cu prigo-
nirea, prigonind §i el adese ori pe altii, 0 care-0 sfir0 viata
printr'o cumplitd moarte. Fu inchis, chinuit 0 omorit de er-
ban Cantacuzino, care-1 acusa de mincgtorie, mai ales cu pri-
lejul expeditiei turce0i la Camenitg. In chinuri", scrie un cg.-
lugAr ce se afla atunci In Tara-RomAneascg, Del Monte3, i-a
siirit lui Hrizea ochiul, 0 tiranul, auzind cu urechile sale tIngui-
rile, strigg.tul 0 suspinele lui, auzi 0 vorbele acestea ce le spu-
nea In chinurile sale: Doamne, nebun e0i 0 crud; de ce mg
chinuie0i In de§ert? Ai primit de la mine trei sute de pungi, §i
m'ai lgsat sgrac. De ce te invier§unezi, neomenosule, Impo-
triva trupului mieu? Ce crezi? Am slujit, 0 numai In anul a-
cesta am plgtit pentru targ. 2.800 de pungi, pe care le-ai luat,
dar nu §tiu cui le-ai dat." La auzul cgror cuvinte, Domnul a
poruncit sg.-i gr6beascg. moartea, 0 a fost intepat, bggindu-i-se
teapa de un cot In trup i."
Familia celui ucis in a§a de crude chinuri era ruinatg, 0
Domnul se preggtia sg. intindd 0 asupra ei rgzbunarea sa. Ea
scdpg. Insg de supt paza oamenilor lui Vodg., 0, In mijlocul ier-
nii, era iarna 1679 80, pe ghiatg, trecu In Turcia. Lu-

1 Ibid., XXI, p. 340, nota 2.

2 Buciumul, I, p. 243; Giurescu, o. c., p. 37, nota 1.
2 Asupra caruia v. An. Ac. Rom., XXI, pp. 429-31 si notele din
Archiva Propagandei, In Arch. soc. $t. si lit. din Iasi, V, care con-
firnA atributia propusa in Anale, MI a se cunoaste aceste in-
fermata pretioase.
4 Magazin, V, p. 39; Engel, Gesch. der Walachey, I, pp. 110-1.
Cl. Constantin CApitanul, in Magazin, I, pp. 22-3.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cromci 179

pul turbat ce era" Serban-Vodh, scrie un cronicar de opositie

spumegh In zhdar de minie la vestea ch i-a schpat prada. Bie-
tii fugan hare cari se va Ii aflat i Radu, fiul Hrizei,
ajunserh la Constantinopol; de acolo pe urmd ei trecurh In
Moldova la Domnul dusman al lui Serban, la Duca-Vodh. Do-
vezi nouh arath cä Radu Popescu vdzut tara Inch lnainte
de moartea lui Serban-Vodd i suirea pe tron a BrIncovea-
nului, care inaugurl o erh de iertare si de impAciuire.
In 1689, In al doilea an din noua Domnie, Radu era Logo-
Domnul II trimise la sfirsilul lui Maiu sh clued un
present de o mie de boi si o sumh de bani jupinului Heis-
sler", care comandh fortele impArdlesti din Ardeal i care nu
se putuse Intelege bine cu o solie anterioard. Radu rdmase a-
colo i duph indeplinirea misiunii sale, In care expuse cu
putere dreptaLea ce avea Domnul de a nu se risca Inteo a-
venturd. Pare ch. era Inch In Brasov la 3 Iulie, dar ch. plech
In curind, dupd ce Instiintase pe general de atacul ce plänuiserà
Turcii contra Orsovei. El nu mai avea ce face duph plecarea
lui Heissler in aceasth directie2.
IntorcIndu-se, Logonitul Radu nu se duse In laghrul dom-
nesc i nu participa la campanie, pe care nu stie s'o descrie
decit duph spusele altora 3. Chid Nemtii Intrarh, peste putin,
In tarh, Popescu se ghsia lush In suita Domnului rathcitor
se an' probabil present la intrevederea de la Drhghnesti Intre
Heissler i Brincoveanu Era un Logollt de taind, care stia
mulle lucruri asupra intentiilor lui Vodd, asupra relatiilor
Intelegerii lui cu Tököly pentru campania din 1690. In ade-
vhr, In cursul iernii, Inteo scrisoare catre pribegi, Aga" BA-
aceanu, i lata Staico Paliarnicul" Merisanu, un fiu de
boier mare, Mihai Postelnicul Bhjescu, transmite si insemnate
informatii dobindite de la Radul Logofhtul de taine, care e
de bunà samà cronicarul nostru
Constantin Capitanul, I. c.
2 Magazin, V, p. 108 qi unn.; An. Ac. 1?on2., XXI, p. 237. Pen-
tru imprejurarile politice de atunci, v. scrisoarea lui Brincoveanu
din Cerneti, 2 August, catre Irnparat, scrisoare ale carii scuse furl
raspinse de acesta In Septembre; Hurmuzaki, V1, pp. 284-5.
3 Magazin, I. c., p. 109 §i urm.
* Pp. 111-2.
6 Scr;soarea s'a tiparit mai bine In Hurmuzaki, Vi, p. 310.

www.dacoromanica.ro
180 Istoria literaturil romgne0

El se afta la Bucuresti, credem, pe timpul marii expeditii

ardelene, ce urmd. I, cdci stie data precisdel, care nu tine
da:ele In salud , cind capul lui 135.15.ceanu fu infipt In prd-
jind. La 1692 se Misia tot In capitala terii i avu prilej sd a-
siste la insultdtorul alaiu i mustrarea pe care Brincoveanu le
fdcu lui Staico, dusmanul sdu, care-i cdzuse In mind. Trei
ani nu mai stim nimic despre dinsul. In 1695 Insd, Domnul
primi ordine sd gdteascä zaherea pentru Camenita, sd meargd.
la bogazuri sd pdzim"9, sä urmdreascà aici pe hoti i sd re-
clAdeascd cetatea Cladovei. Sarcina aceasta o crete In parte
lui Radu Popescu i lui Radu Greceanu, unul Clucer,din 1693
allul Stolnic. Ei îi cdutard bine de treabd, dar misiunea fu luatä
lnapoi dupd stdruintile Banului Cornea BrAiloiu, care con-
sidera presenta delegatilor domnesti la Cladova ca o bien-
care a drepturilor sale. De atunci Radu Popescu, un om ambi-
tios i rdzbundtor, tinu urd lui Cornea, 0, In lucrdrile sale li-
terare, el gdsi prilej sd-si rdzbune, ridiculisindu-1.
De la Cladova, Radu merse In lagdrul Domnului i asistd
la IntlInirea acestuia cu Sultanul, In ziva de 3 Octombre 1695.
In calitatea sa de Clucer, el celi dovezile de dilapidare in
procesul, cu motive politice ascunse poate, care fu intentat
lui Constantin Serban Clucerul, In vara anului 1696: Domnul
scoase hIrliile si le deade la Radul Cluciarul, feciorul Hrizei
Vistierul din Popesti, sd le citeascd.".
Pe urind, sluga credincioasd a lui Brincoveanu Incepu
calce strlmb: el lud parte la injghebarea unui complot contra
Domnului i, fiind unul dintre cei mai greu compromisi, din-
tre cei ce trebuiau pedepsili mdcar de formd, el, Radu Clucer,
fiul lui Hriza Vistierul", fu pus diva timp la Inchisoare, In
1700.
Aceasta-i sfdrimd, o bucatd de vreme, cariera. Supt Brinco-
veanu, care-1 iertase, ca si pe toti complicii lui, el nu mai
fu nimic, decit dregdtor pe la Tinuturi. Probabil Stefan Can-
tacuzino, venind la Domnie In 1714, crezu de cuviintä sà rds-
pldteascd. pe acest vechiu dusman al predecesorului sdu, fd-
P. 114.
2Insemnari autografe ale Brincoveanului, pe calendare; In Rey.
3RominA, I, p. 667. Pentru calendarele de la Hurezi, Litzica, o. c.,
pp. 521-2, no. 788.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 181

cindu-1 Vornic. In aceasta calitate, i se dadu sarcina de meh-

mendar al lui Carol al XII-lea In toamna aceluia§i an 1. In
1711-5, iarna, el merge, cu Neagoe Stolnicul Topliceanu §i
Draghici Strimbeanu Medelnicerul, inteo comisiune pentru ho-
lare2. Dar aceasta Vornicie nu era cea Mare, ci ntunai aceia
de Tirgovi§te, i ca Vornic de TirgoviOe 11 §i vedem ie§ind
inaintea noului Domn, Nicolae Mavrocordat lthgä Foc§ani, In
1716e.
Mare-Vornic insa deveni Popescu supt Domnia lui Nicolae
Mavrocordat, care-i va fi apreciat §tiinta i spiritul ager. Ca
Mare-Vornic, 11 vedem primind, cu Serban Greceanu, Mare-
Pitar, pe Hanul care mergea spre Timi§oara; cei doi conewari
duc pe temutul oaspete al terii pana la Cerneti. Nogaii prd-
dind In calea lor, Radu Vornicul fu acela care, denunta pur-
tarea lor Dommflui
Razboiul cu Germanii incepuse, §i boierii cari tineau partea
acestora vedeau In Popescu o piedecd pentru realisarea planu-
rilor lor de trada-e. Viclenii" dau lui Nicolae-Voda sfalul de
a-1 face Ban-Mare §i a i incredinta comanda impotriva cata-
nelor, peste Olt, ca Hind cel mai sprinten, mai levent". Oferin-
du-i-se, Radu Vornicul primqte Inaltarea in rang §.1 sarcina
militara, care-1 puneau in fruntea boierimii muntene.
Cu ceva Turci i Tatari i ci'ava slujitorime de tara",
noul Ban peca sa-§i ocupe provincia §i, stabilindu-se in Craiova,
incepu opera de pacificatie. In lipsa lui, Domnul fu prins
trimes peste granita. Banul dAdu, In zadar, de §tire o§ti-
lor impara.'eti de pe3te Dunare, facu apel In zadar la osta0i
si proprii. Ace4tia-1 dusera plocon Nemtilor la Tirgov4te, de
unde Pivoda, care prinse3e pe Mavrocordat, 11 libereaza. Dar nu
i se permite a merge, cum void, la Rîmnic, ci e transportat la
Sibiiu. Capatind de aici voie sa steie dupà placul sau in Ardeal,
el se aeza. la Bra§ov, uncle era fiiu-sau i altii ai casei lui",

Pdna lamuririle au lost luate din Memoriile citate. Aceasta

e din cronica oficiala, in Magazin, IV, p. 31. Cf. Giurescu, I. c.,
pp. 59 i urm., 153 si urm.
2 Ms. 441 al Bibl. Ac. Rom ; Stadii i doc., III, p. 23.
3 N'el N'ornic la Tirgoviste'', in loe de Vornic de Tirgoviste, e
o gresealA in Axintie Uricariul, p. 172.
Pp. 51-2.

www.dacoromanica.ro
182 Istoria literaturii romline01

Impreund Cu boierimea care fdcuse lovitura contra Dom-

nului.
Aici imprejurdrile Il schimbard la fatd: deveni prietenul dus-
manilor i dusmanul prietenilor sdi. Partas al actului de
alegere, In Decembre, ca Donm, a lui Gheorghe Cantacuzino, el
redactd poate singur petitiile din 14 si 23 Septembre 1717.
prin care se cerea marea in stdpinire militgreascd a Intre-
gii Teri-Romdnesti, prinderea fratelui mai mic, Ienachi Ma-
vrocordat, noul Domn, precum fusese prins fratele mai mare,
numirea, in sfirsit, a lui Gheorghe. In once cas, el le iscAli
In rIndul intaiu. Cit Ii durd aceastà simpatie pentru Germani,
nu stim cu dovezi, dar putem atita cit crezu putea
face cu dînii interesul 1.
Dar, cind pacea de la Pojarevaé se incheiè si se vg.zu cd
Tara-Romgneascà propriu-zisg. va rAmInea Turcilor, cg. numai
In Oltenia hrgpitd de crestini va fi Domnie ImpArdteascd, in-
teresul lui Radu Popescu nu mai putea fi satisfdcut de Nemti.
Ioan Mavrocordat i se pdru atunci un principe foarte bun,
el se intoarse lîngà dinsul, fdrd a cdpata insd vre-o boierie ca
rdsplatd. Numai Nicolae-Vodd, intors in Scaun, Ii dddu iardsi
Marea-Vornicie, pe care o pdstrd pdnd la moartea sa fatà cu
lumea, pg.nd la retragerea sa la cälugärie, cu numele de Ea-
fail, in ing.ndstirea Radului-Vodg. din Bucuresti, la 1723. El
nu trdi mai putin de sese ani In aceastd cucernicd i stu-
dioasg. retragere. Data precisd a mortii lui n'o cunoastem insd2.
Acestui om, pe care doi Domni Il iertaserd pentru trddare,
acestui istet ambitios fdrd scrupul, care avea ce ispdsi la di.-
luggrie, Ii dddu Nicolae-Vodd, In a doua Domnie a sa, im-

Hurmuzaki, VI, p. 192 0 urm. Cf. Fragmente) IV, p. 167 §i

urm.; Giurescu, o. c., p. 69 0 urm.
2 Pe Radu 11 intilnesc Intaia oarA ca Vornic dupa intoarcerea sa,
la 1719, in Stinghe, 1st. besearicei 5cheailor, pp. 168-9. El a avut
poate doi fii: pe Matei Pliharnicul 0 pe Constantin Pliharnicul. Ma-
tei face un schimb cu pgrintele Anthim tipograful' la 20 April 1703;
Bibl. Ac. Rom , doc. XX 112. Amindoi dau un zapis lui Radu Du-
descu, 0 el tot Pliharnic, dar Mare-Piiharnic, la 28 Ianuar 1713;
ibid., doc. XII 198. Pe Constantin Ii mai intilnim, fdcind o vinzare
de Tigani, la 20 Mart 1712; ibid., doc. XII 105,

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatil de cronici 183

preund cu demnitatea de Mare-Vornic, si sarcina de a com-

pila cronica Terii-Romdnesti1.
Sà amintim2cdistoriografia munteand incepu si ea In mdnas-
tiri domnesti, dar istoria acestora nu se poate face, ca In
Moldova. Am putea mentiona doar mandstirea Dealului, care
era In secolul al XVI-lea locul de sepulturd al Domnilor.
Corpuri de cronici slavone nu par a se fi format Insd aici,
si. nici biografli retorice ale Domnilor, ca in principatul ve-
cin. Din secolul al XVI-lea, au Minas totusi citeva monografii
care puteau servi viitorului istoric. Astf el, marele-egumen din
Athos, Gavriil, care a visitat Tara-Romaneascd, scrise viata
Patriarhului Nilo», care a jucat un rol de organisator In Bi-
serica munteand, asa Melt tratd pe aldturi si istoria princi-
patului. Cariera de victorii s'i suferinte a lui Mihai Viteazul a
fost expusd oficial de bdtrinul sdu Logofdt Teodosie, de un
om al Buzestilor apoi, In fine, dintre strdini, de boierul
Stavrinos s'i de dascdlul Palamed din Ostrov. Istoria Domni-
lor urmdtori fu apoi scrisd, in prosd si In versuri, In trei
rInduri, de un prelat refugiat in Tara-Romdneascd, Matei al
Mirelor, care duse povestirea sa pdnd la cele d'intdiu timpuri
din stdpinirea lui Gavril-Vodd. Movild. Dar supt Matei Basarab
nu se gdsise, ca in Moldova, un alc.dtuitor al letopisetului
romdnesc al terii, ci numai un biograf domnesc, si acesta lip-
sit de talent literar si de curiositate istoria Abia supt Ser-
ban Cantacuzino se scriserd In Muntenia cronici asdmAndtoare
cu a lui Ureche. Domnul 'den Inceputul, puind sd se compuie,
In directia care-i convenia, un letopiset rdzimat pe izvoarele
serse ce am pomenit, si pe amintiri de familie. Sarcina fu
indeplinitd de Logofdtul de casd Stoica Ludescu. Atacati prin
aceastd cronicd, scrisd In 1688, dusmanii politici ai Canta-
cuzinilor rdspunserd printr'o alta, de o pasiune Inviersunatd.
Neamul puternic al Bdlenilor puse sa se serie aceastd operd
de Constantin Cdpitanul, un membru al familiei Filipescu. Si
1 Ca aceastä sarcina n'a capatat-o inca din Intaia Domnie, se
Nede din aceia cd Inca de la Inceputul acestei serien, fiind vorba
de Ienachi Mavrocordat, i se spune Ianache dragomanul..., ca-
rele, ajung,ind mai pre urmd. si Domn, in urma fratelui Mariei Sale
Nicolae-Vodd aicea in WI"; p. 37.
2 V. sol. I, p. 350 si urm.
www.dacoromanica.ro
184 Istoria literaturii rorngne§ti

acesta se opri la anul 1688, unde se oprise povestirea dom-

neascg. Am mai vgzut1 cd, suindu-se pe tron in acest an
chiar, Brincoveanu clAdu lui Rada Greceanu, ale cdrui merite
pentru literatura religioasä le cunoastem, misiunea de a duce
mai departe cronograful oficial muntean. Acesta fAcu conti-
nuatia In curent cu evenimentele, pe care §i le notg, din par-
tea lui, pe foi albe de calendare, Domnul, pg.nd la 1713.
CInd Nicolae Mavrocordat lud pentru a doud oard Domnia
In Tara-Romdneascd, acestea eran, exceptlnd ce lucrase
insu§i Radu Popescu cronicile muntene, §i de acestea se
putea servi un compilator.
In luptele dintre Cantacuzinesti, Billeni i Cupdresti, Nico-
lac-Vodd n'avea niciun interes : cronica lui Ludescu putea
convie pentru corpul lui oficial, pentru noua ei com-
pilatie tot asa de bine ca §i rgspunsul lui Constantin Cd-
pitanul. Altfel era insd de la 1688 inainte, pentru Domnia
BrIncoveanului.
Cu aceasta fusese In necontenile legg.turi Alexandru Exa-
poritul §i fiul sdu mai mare. De la Constantin-Voda primiserd
ei multi ani de zile daruri de Pasli si la alte ocasir. O fatd
a lui BrIncoveanu, Ilinca, fusese cdsátoritä cu unul dintre
fiii luí Alexandru Exaporitul, Scarlatachi, cu care prilej Gre-
ceanu numia pe cuscrul lui Vodd: om mare Un& ImpArdlie,
§tiut §i invg.tat foarte" , In Februar 1698. Logodna fusese
stabilitá Incg. din 6 Novembre 1692, cind, la nunta Stanai,
altà fald a lui Brincoveanu, cu Radu, fiul lui Ilia§ Alexandru,
Mavrocordat bdtrInul asistd, tiind lo c.: de tatd mirelui, cu care
era rudà de aproape Prin Mihai Cantacuzino, unchiul sau,
Constantin-Vodä cunund pe Ruxandra, fata Exaporitului, cu
Matei Ghica, fiul lui Grigore-Vodg.5. Relatiile bune tinuserg. pdnd
Mai sus, p. 66 urm.
Socotelile luí Brincoveanit, publicate iii Revista istorica" a Archive-
lor, II, mentioneaza i daruri la nunta lui Nicolae Mavrocordat, in
1700; p. 570.
3 P. 343.
6 Greceanu, pp. 198-9; Magaz'n, V, pp. 116-7; Chesarie Daponte,
in Erbiceanu, Cron. Greci, p. 45 si, mai ales, notita din Papadoputos-
lieraineus, o c, IV, p. 114 (164
5 Dapon te e p 16 CE, pentru bate aceste lucruri, cele cu-
I

priu e in capitolul despre Dunitrie Cantemir.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 185

la moartea lui Scarlatachi, In Iunie 1699', i chiar pdnd la

aceia, care urmd Indatd, a lui popa Nicolae din Sinope,
Insotitorul lui Scarlatachi In Muatenia si un ascultat s'etnic
lui BrIncoveanu2, In Octombre 1699. kpoi rivalitatea pentru
tron i interesul blnesc aduserd starea de dusmdnie perma-
nentd, care se rdsfringe In partea inedità a Cronicii lui Gre-
ceanu.
Fireste cd Nicolae-Vodd nu putea accepta o cronicd In care
se cuprindeau insulte la adresa sa i a familiei sale. Dar n'a-
vea nimic de zis contra pdrtii de la Inceput, anterioard anu-
lui 1700, contra celor patruzeci si opt de capitole In care
mIndria, susceptibilitatea sa nu eran de loc atinse. Aceste
capitole erau apoi i acelea din care se auzia mai rar plin-
gerea impotriva Turcilor, al cdror cinstit funcionar si ser-
vitor credincios era Mavrocordat.
Pe acestea se hotdri sd le mentie In compilatie, taind cro-
nica lui Greceanu Indatd dupd moartea lui Nicolae din Sinope.
Deci, In compilatia mavrocorateascd, pe care fu insdrcinat
s'o redacteze, dupa anumi'e instructii, Radu Popescu, Ano-
nimul i Gre:eanu pana /a Octombre 1699 rdinaserd Mina-
serd cum eran, pentru cd Radu n'avea pu'erea, oricit de
vioiu ar fi scris evenimentele conternporane , sd descurce
origini si nu poseda nici ma'erialul pentru aceasta. Naivul Lu-
ciesen ni vorbeste in forma sa naival si din corpul de cronici
cornandat de Nicolae-Vodd.
Totu,i se ocupase cineva sa introduca lumina in ace ista
parte a istoriei muntene. Acel cineva era un cm. fa .te invdtat,
care poFeda intinse mijloace de informatii, un om foarie pu-
ternic, un membru al familiei domni4oare. tim astazi ed
Stolnicul Constantin Cantacuzino este autorul unei Istorii a
Terii-Romdnefti sau, pentru a-i da tillul complect: Noria
Ruminesti, Intru care gd cuprinde numele ei cel d intei
cine au fost ldcuitori atunci i apoi cine au mai dascdlicat
Greceanu, p. 353. InscripIia de pe morminl, si in ort , XIV,
p. 724. S'a gas!t c:ne sa p -et nda cd Scarlat ar ti fo t otrav't, ,.pen
tru niste pricini ce avea socrul cu ginerele Mire
2 lbid , p. 354.
3 .1n. .1c. Ront., XXI p. 67 si min.

www.dacoromanica.ro
186 Istoria literaturii romanesti

apoi cine o au stApinit 'Ana §i In vremile de acum, cum s'au

tras §i sta".
SA vedem intaiu viata acestui insemnat om politic i scriitor.
Constantin Stolnicul era fiul al tre'lea al lui Constantin Pos-
telnicul Cantacu7ino i al Elinei lui 5erban Basarab i Tre-
buie A. se fi ndscut pe la 1650, mai degraba inainte decit
dupa aceas,a data. Va fi inva,at in casa intAiu, la vre unul din
acei dascali greci pe cari-i lineau Cantacuzinii pentru invata-
tura copiilor lor 2. Apoi plecä in straini, cu fratele Mihai, §i
invata in §coli europene limbile vechi §i moderne, precum
alte cuno§Inti li'erare. Un membru din secolul al XVIII-lea al fa-
miliei sale serie despre dinsul a§a: Numitul Stolnic Cons-
tantin Cantacuzino din copilaria sa a fost dat cu totul asupra
invataturii; la limba elineascd era un mare filosof.Dupd ce a
venil in vekta, s'a dus in Evropa lard pentru invatatura; la
Roma a invatat llinba latineasea i italieneasca, in care limbd
era desavir§it spudeu. El pentru practica a petrecut citiva
ani in Viena, in Venetia, In Var§ovia §i pe la alte CrAii ale Eu-
ropei... Viata §i vremea sa o petrecea purure cu dascalii, cu
- .
spuden cu barbatii procopsiti 2."
Slim astazi prin descoperirea carnetului sau de student 4 ca
aceste calatorii de studii trebuie a§ezate dupa moartea batri-
nului Postelnic, la 1663. Caci gdsim pe tinarul Constantin
in armata din Ungaria in acest an, ca simplu Postelnic5.
Dupa aceasta nenorocire de familie, el va fi strabatut Eu-
ropa pentru a deveni un desavir§it spudeu" sau, cum am

Dupa ordinea in carg cileaza pe fiii ior Del Chiaro, ar fi pe-

nultimul. Ludescu pune 'MA pe Constantin inaintea lui Mihai, Ma-
tei i Iordachi, nu numai inaintea celui d'intAiu, si tot asa un do-
cument de famlie, In An. Ac. Rom., XXI, p. 107.
2 Un raport din Viena, cu data de 7 Ellie 1681, mentioneazA
scrisori ale lui Serban Voda, care ,confermano (fuel che scrive
rulteniese grammatico di suo figliuolo"; Hurmuzaki, IX1, p. 318,
tio. 446.
3 Genealogia Cantac in Buc'umul, I, p. 523 si in editia
pe care am dat-o, p. 209.
V. Iorga, Operele lui Constantin Lantacuz;no Stolnicul, Bucuresti,
lq0/, p. / i urm.
5 I udescu p. 361. ,I el Postelnic' , cum poarta editia, e neadmi-
sibil.

www.dacoromanica.ro
 Mulle compilatii de cronici 187

zice noi, un bArbat erudit. In cursul acestor studii, el intilni

pe uciga§ul tatglui sdu, Grigore Ghica, de la care cdpdtg expli
catii care furd Intrebuintate mai tirziu, In procesul ce se
deschise pentru ieabilitarea memoriei celui ucis fárd vind I.
Nu putem sti clnd se Intoarse In tard, unde era chemat sa
joace un rol politic de mina intdiu, dar un document ni spune
cd el a petrecut cea mai mare parte din Domnia lui Radu
Leon la Venitiia pentru invátátura carta", adecd la Padova
El povesteste, cum, dupa studii la Adrianopol i Cons tanti-
nopol, In 1665, care-i permiteau sd facd i versuri e1ineti pen-
tru slávirea impArdtescului sdu neam, el s'a suit pe vasul ita-
lian care 1-a dus In Venetia. Aici a admirat palatul dogilor,
i-a copiat inscriptiile i lui trebuie sà i se atribuie o scurtä is-
torie a Venetiei pdnd la 1669 , a cules o bibliotecd latind In care
cdrtile de scoald, manualele stAteau aláturi cu Homer, cu Tit-
Liviu, cel vechiu i cu noul Erasm. Apoi s'a dus la Padova, si
aici, stind la popa Florie" si la signora Virginia Romana,
a invdtat acasd cu un dascdl albanes de nastere: de Padova a
rdmas legat, i acolo, In tipografia Seminariului, a tiparit acea
hartti a terii sale, cu inscriptii grecesti, care nu s'a gdsit
pAnd acum.
In 1672, cind Grigore-Vodd cdpdtd din nou tronul munlean, el
fu arestat In Bucuresti i aruncat In temnità. In acelasi an,
pe timpul celei d'intdiu expeditii contra Camenitei, Constan-
tin fu chinuit impreund cu celalti membri ai familiei sale, si
atunci dádu el acea frumoasd dova ld de un surlet nobil, sufe-
rind lovi urile care eran destinate fratelui sau mai mic, Mihai3.
Serban, care scdpase de inchisoare, el care din Moldova, unde
se refugiase, trecuse in Ardeal, si din Ardeal In Turcia, ob-
tinu porunca de a se da drumul celor intemnitati. Un Agà
anume veni la Bucuresti pentru a i scdpa de acum Inainte
de bdtaie pre talpe i leggluri".
Constantin Capitanul, p. 338: spre N n'A, la Vine[ ea si pren-
tealte locure Notele venetiene, in Revista critica-literara, IV,
p. 306; cf. Revista istoricci, III, pp. 23-4.
2 An. Ac. Rom., XXI, p. 107. La 18 Sept. 1067 mama sa ti da
partea din avere ms. necatalogat li Bibl. Ac. Rom ; cf. Genealogia,
11. cc.).
kcest din urmA amanunt in Del Clnaro celelaltein cele doua
3
clonici citate ale terii.
www.dacoromanica.ro
188 1storta Iiteraturii romlnet1

Dus la Constantinopol, Constantin trecu apoi In Creta, pen-

tru a fi la addpostul lui Grigore Vorld, care oferia cloud sute
de pungi pentru ali recdpdta prada. Din aceastd insuld, In
care se pdstrau Incä a doua zi dupd cucerirea turceascd tra-
ditiile de culturd din timpul dominatiei vene¡iene, el fu che-
mat la cdderea lui Ghica de urmapl acestuia, Duca-Vodd. In
1675, are o misiune In Polonia 1. Gind furtuna prigonirii se
porni iardsi asupra familiei In 1676, el fu oprit In dru-
mul spre Mdrgineni, unde-1 a§teptau fratii pentru a pe-
trece Impreund ziva de Sf. Nicolae §.1 a da obipuitul praz-
nic sdracilor. Fu inchis la Cocoreti, apoi liberat peste putin
timp. ImpAcindu-se lucrurile In aparentd, prin rnijlocirea fe-
meii care era Doamna lui Du2a §i. jubila lui Serban, Constan-
tin Intovdr4i pe Vodd In a doua expeditie la Cehrin, In
1678. Serban I§i gAtise lucrurile pentru Domnie: el fugi din
Bucure§ti, unde era Caimacam pe timpul campaniei, §i merse
A.-0 capete steagul. Afrind de aceastd loviturd adusd stdpl-
nirii sale, Duc.a rugd pe Stolnic sd meargd In urma fratelui lui,
pentru a-I Intoarce. Constantin se supuse, ptecd de la Foc-
§ani, dar nu se mai Intoarse inapoi.
Supt Domnia lui erban-Vodd, el nu ambitiond nicio dre-
gAtorie mai Inaltd §i. primi numai de la fratele care-1 respecta
pentru intelepciunea §i §llinta sa, dreptul de a sta totdeauna
In fruntea Divanului. Timpul qi-I petrecea cu ocupatiile li-
terare, care-i furd mult limp de i-ar fi fost totdeauna!
mai dragi decit puterea. Atunci ajutd el cu sfaturile sale pe
tAlmdcitorii de cdrti sfinte, fratii Greceni. A fost In 1681 la
Constantinopol cu BrIncoveanu, pe timpul cdldtoriei lui Duca
acolo 2 Il mai vedern fdand cumpArdturi In 1682, 1685 §i
1687 '.
In limpurile din urmd, lui Constantin i se parura hisd impru-
dente manifestatiile lui Serban in favoarea Imperialilor, §.1
se qtia pe la 1688 cd relatiile dintre cei doi frati sint rele.
In afard de linia de purtare politicd pe care o adoptase,
1 Hurmutaki, Fragmente, III, p. 315. Invatase la Gherasim
Criteanttl Opere, p. 11).
2 Hurmuzaki, Supl. ID, p. 135, No. 69.
3 Bibl Ac Rom , doc XI 104 CAr(ile si zapiseie mosii Afu-
maItlor, ce s au dat dumtsale Ihhat Cantacozmo 1 el \ 'slier curo
arata anume Ghen. 2 1764', st doc. XLV/64.
www.dacoromanica.ro
 Marile compilatll de cronici 189

Serban ocupase Inca, din mWenirea bAtrInei Stolnicese, care

fusese pentru Constantin mai ales o mama duioasa, mo0i care
reveniau fratilor i nepotilor sal de frate Fiind cunoscute a-
ceste lucruri, e u§or de inteles cum pe acele timpuri cumplite
s'a putut na§te In mintea du§manilor acea banuiala de otra-
vire a lui Serban, mort In scurt limp, In plina putere a
vrIstei, prin fratii sdi, intre cari §i. Constantin 2
Constantin Stolnicul ar fi putut deveni Dornn in 1688; el re-
fusa preferind mai bine sà ajute la luarea Scaunului pe
nepotul san Constantin Brincoveanu, pe care-1 conduse multa
vreme. tiin dintr'o scrisoare romaneasca din 1689 ca el era,
ca §1. supt erban, indreptatorul Divanu/ui dar de sigur cu
mai multa influenta. 4:leen supt acel frate mai mare. El aduse
In acest an, plecind In persoana pentru aceasta, pe Tatarii
cari curatird tara de Nemti 6. Se afla la Bralla, cind
sosi §tirea despre intrevederea lui Brincoveanu cu Heissler la
DrAgane§ti. Dupä plecarea generalului Heissler din Draga-
ne§ti", serie un adaos la traducerea latina a scrisorii mentio-
nate, Voda trimise un calaras la Constantin, In Bräila, Cu
§tirea cA Heissler a fost la dinsul. i Constantin intreba In-
data pe calara, daca Domnul 1-a prins. RdspunzInd insa ca-
lAra§ul cà nu, a scuipat In ochii trimisului, zicind: Vezi, ce
prost e Voda, clnd nu sha eu acolo 7r.
Dar, dacä nu-i plAcea a se risca In intreprinderi cre§tine"
rara viitor, Constantin Stolnicul nu era nici un du§man al celor
de o lege qu dinsul. Oportunismul san., in care se amesteca
iubire de tara i de sine, 1-a Invatat Brincoveanu de la acest
unchiu al san.
Astfel, in 1688-9 el era in corespondentd cu Polonii i primia

1 An. Ac. Rom., XXI, p. 107.

2 Acusatia apare aproape In aeelasi tirnp la Rada Popescu, in
Cronia si la Del Ciliar°. O reproduce din acesta Dimitrie Can-
temir, In Evenimente, v. mal departe, iar din celalt Cronica
baleiceneascci; v. An. Ac. Rom., XXI, p. 395.
3 Del Chiaro, p. 146.
ti V. An. Ac. Rom., XXI, p. 320.
5 Scrisoarea, dese ori citata, a lui Bajescu.
6 Scrisoarea pomenita. El se opusese Inchinarii catre dînii ms.
1321 al Acad.).
Hurmuzaki, V4, p. 364.

www.dacoromanica.ro
190 istoria literaturii rombe§ti

serisori de la regele Sobieski, la care rgspundea cu bucurie

In 1691 el seria prietene§te lui Veterani §i, fdeind cuno§tintg.
In acest an cu generalul-conte de Marsigli, i acesta un eru-
dit, nu Intrerupse curInd relaiiIe literare §i politice cu acesta,
pe care 1 ajutg la alcAtuirea marii lui opere asupra Dung.rii,
dind informatii asupra terilor romlne
In mai tot timpul Domniei lui BrIncoveanu, el fu considerat
de acesta ca un pgrinte. De multe ori", scrie un cronicar con-
temporal] 1, §i noi am auzit pre Constantin-Vodd zicind cg.:
eu tatä n'am pomenit, de vreme ce am rgmas mic de tat5.,
ell pre dumnealui tata Constantin 1-am cunoscut pgrinte In
locul Mine-ralee. Copiii lui Constantin Stolnicul botezarl
pe toti copiii Domnului. Blagorodnicul ' boier Insu§i, prea-
cinslitul, prea-Inteleptul, prea-InvAtatul", precum 11 numete
cronica oficialg, conduse In 1694 pe Domnita Maria In Mol-
dova, la sotul ei Constantin Duca; In 1706, el cunund pe Con-
stantin beizadeg, lar In 1708 pe Bala§a, fiica luí Vodg, cu Mano-
lachi Ruset; mai pe urmg, In sfir§it, el fu §i. nunul lui stefan
BrIncoveanu. La 1695, lui singur i se atribui Climgc5.mia,
In lipsa Domnu'ui, care iesi Inaintea Saltanului5. Sfatul tatei
Costandin", al nenei", cum Ii ziceau cu respect fratii 6, a fost
multà vreme hotgritor pentru actiunea familiei §i. pentru cir-
muirea terii.
In urmg. Insà, lucrurile se schimbarg. Copiii Domnului i ai
celui sfetnic al sdu crescurl mari, §i cei din urmä in-
vidiarä viitorul celor Moartea lui erban, fiul lui
Drgghici, care fAcea pe ImpIciuitorul, grgbi lucrurile. Cdsgtoria
feLei luí Mihai Cantacuzino cu Dumitrawo Racovitg, fratele lui

1 Hurmuzaki, Supl. 113, pp. 181-2, No. 100.

2 An. Ac. Ron-t., XXI, p. 67 si urm., Cf. si Hurmuzaki, Fragmente,
III, pp. 388-9.
8 Radu Popescu, In Memorii, p. 182.
t Unul din ei, Radu sau Raducanu, e pomenit si In Condica de
socoteli a lui Brincoveanu: in Februar 1703, Domnul cheltuieste
pentru nunta Radului sin Constantin Stolnicul"; p. 692; la p. 709
se mentioneazA apoi: Stolniceasa Radului Stolnicul", ca i la p.
715. V. testamentul sotiei, Safta, in Iorga, Doc. Cantacuzinilor, p.
177 si urm. Cf. Opere, p. XXXIII.
6 Toate aceste stiri sint luate din Radu Greceanu:
6 V. An. Ac. Rom., XXI, pp. 245-6. Cf. si p. 214.

www.dacoromanica.ro
 Marte compilatii de cronici 191

Mihai-Vodd 1, legind interesele fratilor Cantacuzino cu ale in-

trigantilor Racovite§ti, contribui §i. ea la adoptarea unei solu-
tii nenorodte. Sfetnicul ascultat de odinioard se retrase In pus-
tietatea de la Filipe§ti, nu Mil pdreri de rdu amare '. Brin-
coveanu fu phi% cdzu: Mihai Racovitd nu fu numit In locul lui,
O Domnul cel nou al terii fu Stefan, fiul cel mai mare al Stol-
nicului.
Domnia rdzimatd pe crimd tinu doi ani, §i. fericirea Can-
tacuzinilor se stinse prin omor. Pe rind dispdrurd, ajun§i de
ursita lor tragicd, Constantin Stolnicul, S tefan-Vodd, Mihai Spd-
tarul. Cel d'intdiu fu sugrumat, impreund cu fiul sdu, in inchi-
soarea de politie a lui BosYangl-Ba§i, in noaptea de 6 spre 7
Iunie 1716, la zece ceasuri 3.
Pe lIngd citi l-au cunoscut, Constantin Cantacuzino, care a
murit de o astfel de moarte §i avind pe sufletul lui astfel de
fapte, trecea drept un om ales, de o pricepere §i. o invdtAturd
neobi§nuitd. Il numesc invdtatul" §i vorbesc de cuno§tintile
lui, nu numai cronicarul de Curte al lui Brincoveanu §i. Mihai
Cantacuzino Banul, genealogistul familiei sale", ci §i. altii: Da-
ponte, eruditul grec din vremea lui Constantin Mavrocordat 5,
Gherasim de Alexandria, care a cunoscut insu§i pe Intru tot
vestitul Costandin, mai dennainte Marele-Stolnic, carele cu fru-
museatele ai prea-Inteleptii §i. dumnezde§tii lui intelepciuni lu-

1 Nunta trebuie sa se fi fAcut in 1694, cind vedem 'Vistieria chel-

tuind pentru nunta lui Racovità Portar"; p. 122, Maiu.
2 Biserica ortodoxd, XVI, pp. 721-3. Scrisoare a lui tare Pa-
triarhul Hrisant (7 Novembre 1712). In aceasta revista s'au
mai tipArit scrisori de ale lui catre Hrisant, in traducere ron-1A-
neasca, dupa copii comunicale Academiei Romine. Vezi-le in vol.
XV, pp. 686-7, XVI, p. 297 si urm., 719-20, 721-3. Cf. Documente
grecesti ale mele In colectia Hurmuzaki, XIV.
S O scrisoare greaa a lui, de care ne vom servi la analisa Cronicii
lui Radu Popescu, s'a tiphit In Legrand, Épistolaire grec, pp. 123-4;
(v. IIurmuzaki, XIV), o alta, latina, catre un aderent al lui Iosif
Rakôczy, In Hurmuzaki, 1X1,, pp. 441 2, No. 609; altele, In Bis. ort.,
XV, pp. 686-7, 790-1; XVI, p. 297 si urin., 719-23, etc. Pentru
cumpgraturile lui Operele lui Constantin Cantacuzino, publicate de
N. Iorga, Bucuresti, 1901, pp. XXX-II.
d. V. Greceanu, ms. Academiei Romine si Genealog'a Cantacuzinilor,
In Buciumul, I, pp. 100, 523; cf. editia mea, pp. 292-3.
6 Erbiceanu, Cron. greci, p. 173.

www.dacoromanica.ro
192 Istoria literatura romAne§ti

mineazd tontd. politha" I. Cdlugdrul italian Del Monte, agent

imperial, care a stat doudzeci §i doi de ani in Tara-Romdneascd,
mentioneazd inteo relatie a sa pe fratii Domnului, atunci
Serban-Vodd, Matei, pe cari-i crede Greci
Constantin §.1

uniti", pe cari-i lauda ca invatati §i buni filosofi §i plecati

dire ritul lalin" 9. In sfir§it, agentul suedes Hyltéen, care
gdsia pe Marele-Logofdt §i ginere al Domnului, pe Serban Gre-
ceanu, un om culrtotu§i, , aspru, obraznic §i grosolan"3, a-
cest agent vorbe§te cu laude despre Stolnic: Sint aici citiva
boieri cuminti §i arturari, cari au vdzut lumea §i cari dau
din umeri la asemenea prostii 4, mai ales un unchiu dupd
riming. al Domnului, contele Cantacuzino, un bdtrin cinstit,
care prin studii i cdlItorii in strdindtate a capdtat o mare ex-
perientd §i o mare dibdcie 5". Tot a§a vorbe§te despre dinsul un
Engles, care a strAbdtut atunci principatul muntean §i a pu-
tut convorbi cu dinsul r. Slim In sfir§it cd marele erudit
grec Nicolae Papadopulo Comnen a dedical o lucrare vestitu-
lui §i prea-vrednicului de numele elenic dumnealui Cantacu-
zino 7, cd tot lui i se Inchind de Logoiltul Mari Biserici,
loan Cariofil, refugiat In Tara-Romdneascd, un Manual pentru
dogmele esenfiale ale Bisericii, a cdrui scriere a fost provocatd
de intrebdrile Solnicu1ui 83 cd medicul Mulaimis i-a dedicat

I An. Ac. Rom., sect. lit., XII, pp. 173-4.

2 Arch. soc. st. si lit. din Jai, V. p. 548. Constantin apärd In
1708 pe calugarii catolici din Tirgovi§te, prigoniti de strdinii ce
serviau pe Brincoveanu ca medic, chirurg, pictor §i gradinar, §i pi-
rIti de ei unui visitator apostolic; ibid., pp. 548-9.
8 Hurrauzaki, IX1, p. 526.
a Acelea adecä pe care le spune Domnul §i care fdceau pe se-
crctariul italian", Del Chiaro, sa exclame: Che matto"I; p. 527.
5 Ibid. Constantin protestase contra gonirii lui Hyltéen din tara.
6 V. Revue historique du Sud-Est Européen, I, pp. 404-405.
7 I egrand, Epistolaire grec, p. 9, No. 6; Hurmuzaki, XIV. E vorba
cred, de Praenotationes mystagogicae. V. Bibliogr. hellen'que, III,
P. 50.
8 Cartea a apArut abia In 1697. Titlul complect e: .....TXStp.-10V nap(
vyttho noptOlv xxt Xinsuw itcpttg6SCLCISCO; xal drct6s6xubaso); ecvx-rxattov 'men
rk." ExxXrpiccg aomitcov. Descriptie mai amdnuntitd, in Bibliographie
hellénique, 1. c., pp. 45 9; Bibl. rorn., I, pp. 349-50.

www.dacoromanica.ro
 Madle compilatli de cronici 193

mn tratat despre dropicd1. Doftorul loan Comnen2 a compus

pentru el, din Bizantini si alte izvoare, o scurtd biografie a
Impdratului loan al VI-lea 3, iar Hrisant Notara a td1mAcit
In neo-greacd, dupä ordinul lui, cartea lui Curopalat despre
demnitgile bizantine 1691)4.
Constantin SLolnicul, prietenul lui Alexandru Mavrocordat
si ai lui Hrisant Notara 5, Oa desdvIrsit greceste, In care limbd
serie scrisori 6, §tia latineste, de vreme ce, pe ling lecturile
de la Venetia §i. Padova, cerea pentru lecturd opera Iesui-
tului Segneri si intrebuinta In scrierile sale pe Toppeltin,
Bonfinius, Nicolaus Olachus, Flavio Biondo, Callimachus Ex-
periens, Cromer, Cluverius, Cario, cari toti au scris In a-
ceastd limbd2 ; poseda foarte bine limba italiand, In care
corespunde cu IVIarsigli si-i dd. ldmuriri, In care culege neolo-
gismele din cronica sa: cruddtate", providentie", a vindeca"
a rdzbuna, etc., In care In fine tipdreste acea hartd a terii
sale la Padova, In tipografia Seminariului7.
+ 1 Litzica, I. c., p. 516, no. 768. Cf. altà dedicatie, Hurmuza,ki,
p. 261. V. si Lilzica, I. c., p. 200, no. 382.
2 Despre care v. mai sus, cap. I.
5 An. Ac. Rom., XX, p. 219 si urna. Din Biblioteca lui de la
Märgineni sau Bucuresti slut n le V, VIII, XI din mssle din
Viena descrise acolo.
4, Biserica ortodoxii , XIV, p. 423 si urm. Un ms. al lui, mentionat
In Rev. feo!., III, p. 335. Calendarelc cu prognosticuri, ce pri-
mia din sträinatate, slut pomenite intr'o scrisoare a lui (Bis. ort.,
pp. 790-1).
5 V. mai sus,p. 162, nota 1. Versuri grecesti care el se po-
menesc In Papadopulos Kerameus, o. c., IV, p. 416
6 0 citatie latinä In scrisoarea publicala In Bis. ort., XVI, pp.
721-3. Pentru traducerea greaeg a lui Segneri, Rev. leo!., III,
p. 179.
7 Pentru o plingere greceascl In versuri asupra mortii Postelni-
cului Cantacuzino, plingere ce i se poate atribui, fiind pe lIngd
bate tipAritä In Venetia, V. Daponte, In Erbiceanu, Cron. greci,
p. 1C8; Opere, p. 11. Harta o promitea In 1698. Cf. si Aricescu, Rev. ar-
hivelor, p. 395; An. Ac. Rom., sect. ist., XXXIII, p. 142 si urm.; Rev. ist.
IX, p. 198 la Ujvár ; X, p. 143; Lilzica o. c., pp. 3-4, no. 2 Cä-
lätoria In China, scrisa pentru el in 1693 . Scrisori de ale lui In Hur-
muzaki, XIV, pp. 511, 528, 595, 608, 613. LegAturi cu Alexandru
Mavrocordat, ibid., p. 271. V. si ibid., p. 757. Mihai Dimo care el,
ibid., p. 244.
13

www.dacoromanica.ro
I §4 istoria literaturil romane§ti

Inainte de 4 Mart 1694, chid vorbeste acum de osteneala

ce-si dA, dupà puteri, pentru a lAmuri mai bine, inteo lucrare
romAneascA, analele acestei ten", adlogind cä opera nu e gata
Ind)." Constantin Stolnicul îi impusese sarcina de a scrie
o istorie complectl. i criticA a Terii-Rom6nesti. De sigue, gin-
dul Ii va fi venit comparind cu cronicile moldovene pe care
le cunoscu in cdlItoriile sale si pe care adecl. pe Ureche comrn
pilat de Simion DascAlul puse sá le copie si pentru din-
sul, povestirea sAracA i confusA, contraziatoare a letopisetului
oficial muntean.
Afará de aceasta, el gAsi un Indemn In cartea lui Toppeltin,
apArutl. la Lyon In 1667, opuscul de etnografie a Ardealului
care-I va fi fAcut sl. se gindeascA la Inceputurile" terii sale.
Chiar In rAtdcirile copilAresti ale lui Simion, chiar in licaririle
slabe de luminA din prefata lui Ureche si introducerea aces-
tuia, putea el sA gAseascA mai multA constiintd, o mai mare
1nAltime de veden, cleat In bietele frase naive In care Stoica
Ludescu ItmbrAcase legenda popularà a indepArtatelor vremi
medievale. E foarte cu putintA iarAsi ca In cAlAtoriile sale In
Moldova, la 1678 sau la 1694, acelea pe care le cunoastem noi,
Stolnicul sA fi auzit vorbindu-se de Cartea pentru tnceput a lui
Miron Costin.
Dar, fdrl. Indoiald, n'a avut-o niciodatA In mini. Altfel, ar fi
vorbit, de sigur, de dinsa, ar fi intrebuintat-o sau combAtut-o,
ceia ce nu face, nici prin alusii. Asa incit avem spectacolul
interesant a cloud spirite agere, a dou5. minti cultivate, care,
cunoscind, dacA nu acelasi material, un material de aceiasi na-
turd, se sirguiesc, dorite de adevAr i aprinse de iubire de tail,
a ajunge prin judecatd si interpretare la huninoasa cunoastere
a originii romane pentru tot neamul.
Planul lui Constantin Cantacuzino nu se deosebia de al lui
Miron Costin. Ca si invatatul Logofat moldovean, Stolnicul voià
sA urmAreascl, dupa stabilirea celui mai mindru adevar din is-
toria noastrA, desvoltarea poporului romdnesc din principatul
pe care-1 locuia. Aceasta pAnA In timpurile din urmA, al cAror
1Questo che Vostra Signoria Illustrissima desidera, vi vol del
tempo e fatiga grande, quale pro posse io fò in valacco per pia
dilucidare gl'annali di questa provincia, ma non 6 per ora finita",
Inteo scrisoare catre Marsigli; Arz. Ac. Rom, XXI, p. 70.

www.dacoromanica.ro
 Matte compilatil de cronici 195

letopiset l-ar fi dat el cu o chldurà de patimh analoagh acelei

ce dà viath scrierilor lui Gmstantin Chpitanul i Radu Popescu,
dar cu o lArgime de veden, o distinctie de formh si o serio-
sitate de cugetare pe care in zhdar le-ar chuta cineva la a-
cestia.
Pentru a-si ajunge scopul, el dispunea de mijloace de infor-
matie superioare acelor pe care le-a avut Miron Costin i chiar
fiul lui. i, pe de alth parte, el se gindise la izvoare pe care
acestia le uitaserh sau le despretuiserd.
Cercetase documentele de la bojen i mAnhstiri, ascultase 11-
sunetul armonios al trecutului phstrat In cintecul de rdzboiu al
baladei, In finguirea doinei, cIntecile carele vestesc de vitejii
au de alte fapte ale Domnilor si ale altor vrednici oameni ce
au lucrat, carei dupá la lhutari i duph la alti cInthtori
auzim", si nu fusese multhmit de cantitatea i calitatea
informatiei ce se putea culege de aici pentru a preface Inteo
operit de stiinth acel palid letopiset al terii, atita de netoc-
mit, de incurcat Si de scurtu, en mai multh turburare si mirare
dh celui ce citeste decit a sti cevas adevAr dinteinsul 1" To-
tusi 1i simtia datoria sh serie el opera de amintire a trecutului
mai bun, Intr'un timp cind nu mai era nime sh apere tara,
nici cu condeiul, nici cu palma". Pentru aceasta nu-i rhminea
declt sh se adreseze la strhini, adunind cele ce-i erau de nevoie
si nu se gdsiau la ai shi, de pe la Greci, pe la Lesi, pe la
Unguri". In adevAr, de la aceste trei calegorii de izvoare strhine
am tras noi phnh astAzi stiinta cea mai multh si mai Insem
natà asupra istoriei noastre, si nu e putin meritul acestui pre-
decesor, care, la sfirsitul secolului al XVII-lea, Intrevhzuse
chile pe care trebuie sà meargh cercetAtorii trecutului romdnesc
pentru a se luminh si a ghsi 2.
Constantin Stolnicul, un Invatal mai judicios decit Nicolae
Cos tin, nu Incepe de la Facerea Lumii, nici de la Potop, nici
chiar de la Turnul Vavilonului, cind s'au Imprhstiat neamurile
prin voia lui Dumnezeu. O spune celor doritori de istorie an-
tedeluviank: el va incepe de la Daci.
An. Ac. Rom., XXI, p. 153; acum In Operele lui Constantin Can-
tacuzino, pp. 63, 65, 68.
Pentru timpul cind a putut fi scrisa lucrarea, v. mai sus 0
An. Ac. Rom., XXI, pp. 83-4. Evident cA s'a scris inainte de sta-
bilirea definitivA a dominatiei imperiale In A/deal.

www.dacoromanica.ro
196 Istoria literatudi romAnesti

Mai mult sau mai putin incurcat, cu tot ajutorul lui Bonfinhi,
scriitorul ni expune natura acestui popor i legdturile lui et-
nice cu Getii. Cucerirea romand urmeazd, i Cantacuzino e
dintre aceia cari afirmd pdstrarea neamului dac dupd rdzboa-
iele cu Romanii, invocind i numele lui Liciniu Dacul, Im-
pdrat roman, in sprijinul asertiunii sale 1
Capitolul despre mdrimea Daciei i hotarele ei e slab si
scurt. Cel care trateazd despre administratia coloniei romane
durata ei e confus, i in cursul lui istoricul se pierde In
digresii, pe atit de interesante, pe cit de nepotrivite, asupra
Evreilor i urmasilor lui Alexandru-cel-Mare. Trecind la cu:
vintul Vlah, la care se gIndird de la inceput cronicarii nostri
desbdturd cu filologia lor primitivd. 2, Stolnicul intrd
luptd. cu Cromer, pe care pare a-1 fi utilisat direct, si cu Top-
pellin, Sas de altmintrelea, dar om invdtat i destul umblat3".
Indatd, insd, dupd obiceiul sdu, el pierdu firul discutiei i incepe
a ni vorbi, iardsi spre folosul nostru i spre pldcerea noastrd,
de Romer, de scolile Italiei, inainte de a incepe lupta cu
Grecii moderni, cari, spune el, nu sint indreptdtiti a-si ride de
Cutovlahii" macedoneni, fiind un popor degenerat, fard std.-
pinirea" i ddscdlia" strdmosilor, un popor destrdbdlat si e-
goist, cdruia un crestin trebuie sd-i doreascd totusi indrepta-
rea i sit roage pe Dumnezeu sd-1 libereze din roba pdginilor.
Intorcindu-se la subiect, Cantacuzino,care afirmase cu min-
drie cit Ardelenii, Muntenii, Moldovenii, Macedonenii, despdr-
titi prin atita pdmint strdin sau prin atitea hotare nedrepte,
sint Romini cu totii, i acestia Romani,Cantacuzino, zic, com-
bdtind pe Zamoyski, afirmd, cel d'intdiu inainte de Dimitrie
Cantemir, continuitatea natiunii nobile romane pe pdmintul
cucerit pentru civilisatie de strAmosi i apdrat, tot pentru ci-
vilisatie, de urmasii lor.
Se poate, intreabd el, i aceste argumente naturale, de
bun simt slut incd i astdzi mai puternice, in apdrarea con-
1 Dar, ca i, de allmintrelea, Costinestii i Sttlzer chiar, un se-
col mai tArziu, el face o mare confusie de geografie, väzind In
Beligradul Ardealului", p. 86 din editia mea, continuarea Sarmisa-
getusei.
2 Cantacuzino citeaza si el scurte leatopisetele acestor doao ten";
ed. mea, p. 103.
3 Ed. Kogälniceanu, p. 101; ed. mea, p. 110.
www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 1.97

tinuitdtii decit acelea, savante, scoase din texte ambigue si rdu

transmise, se poate ca Impdrdtia romand sà aibd nevoie de
putinele forte pierdute In Dacia, se poale ca gospodarii de pd-
mint lese brazda i avutul pentru a porni In lume de ha-
tlrul unui decret imperial?
La urmd, se pare insd cd sldbeste In convingerea sa, cd ar
vedea In Cutovlahi o dovadd a strdmutdrii. i el pornele a ni
vorbi de dinsii, incepind in aceiasi vreme marea luptd cu
Grecii, cdrora li apartinea prin singel, cela ce cautd sl in-
dreptAteascd prin tot felul de sofisme despre Grecii buni
cei rdi, despre originea transdanubiand a tuturor familiilor
mari muntene, pdnd si a Basarabilor. Grec fiind Insd prin
origine, el stia destul de bine identificarea prin suferinti,
lupte i bucurii a. tendintelor familiei sale cu interesole terii
pentru a putea serie astfel despre conationalii strdmosilor
sdi: Ci de aceasta, cdci Grecii acestia, dupre cum rid de Ro-
mini si grdesc asa de rdu, au socoteald mare: pentru cd, vd-
zind i ei pre toatd altd lume rizind de dinsii i batjocorindu-i, au
stAtut si au obosit i ei, prin gunoaele lor, ca cocosii, rdedind,
phrindu-le cd au mai rdmas cevasi vlagd si de ei: uncle vdd
zugrAviturile celor vechi ai lor, ei intre dinsii îi fac mingliere
si bucurie, sotli pgrindu-1i cd au pe cineva batjocurii lor"2.
Grecii Wind pe Macedoneni fii de hoti, Indatd se infAti-
seazd In mintea lui Cantacuzino teoria lui Simion dascdlul
despre descendenta din hoti a Moldovenilor i, digresiv, cum
este, i Incepe a o discuta. Crede in cronica In adevdr ungu-
reascd de undé compilatorul si-ar fi luat fabula, si se tin-
guiesle Impotriva Ungurilor ca adineaori impolriva Grecilor:
Pururea i nevindecati i Ungurii au stätut vrdjmasi. i pizmasi
Rominilor, i atila cit, de ar fi putut, ar fi supus pre toti
supt jugul lor" 3.
Apoi discutd strins cu Simion, insulidlorul fratilor din Mol-
dova: ce Impdrat a fost acela care a dat pe hoti? De unde-i
avea alltia? Ce Stat pot intemeia tdlharii? Dacd au venit ei
1- Si i se amintia aceasta IncA In 1689, de oposantii munteni; oa-
rneni striini, Greci tdrigradeni, carora mor¡ii i stramosii au fost
adevarati Turci". Hurmuzaki, VI, p. 363.
2 P. 127.
3 P. 132.

www.dacoromanica.ro
198 Istoria Ilteraturii romAnesti

au locuit tara pusiie, de ce prislorii descrileditorii au gdsit-o

puslie din nou, ca toate c Tatarii fuseserd goniti de cei d'in-
tdiu? Numai dupd ce mintuie toate argumentele sale, el i§i
iartd adversarul, sau, pentru a intrebuinta expresia lui Constan-
tin Stolnicul, luatd de la o paremie" arabd, Ii dà drumul la
ghinddi
Urmeazd afirmatia energicd a principalelor lui credinti,
pe care o vom reproduce mai la vale. Pe urmd, autorul cade
Inteo noud digresie, aceia despre familiile nobile muntene. Se
intoarce apoi la guvernul roman In Dacia, trece la ruina Impe-
riului §i. la awzarea barbarilor, cu care prilej nu se poate
opri sd nu ni vorbeascd de Papa. Observatii risipite despre
Corvini, asupra cdrora promite sd revie uncle li va veni rin-
dul" 2, despre Unguri, despre Gheorghe Brancovici, pe care
1-a cunoscut, termind partea conservatd a Cronicei, ce se o-
pre§te brusc in vremea lui
Cronica a fost scrisd insd §i mai departe. Pentru a se a-
juta in cercetdrile sale urmdtoare, Stolnicul pusese sà i se
culeagd, poate, date din pisanii §i din documente, pe care tot
el le va fi pus intdiu fatd in fatd cu cele cuprinse in letopi-
setul teriii . Pe aceastd basd a scris si mai departe decit in-

' Ci dar sà-1 lasam la gllindá, cum paremie de Arapi este; edi-
tia mea, p. 135.
2 P. 165 §1 urm.
3 Aceastä cronica a fost in Ilia tipArita de librarul Ioanid, In
Isioria Moldo-Rorniiniei, de uncle a reprodus-o Kogälniceanu, In
a doua editie a Leatopisetelor, I. Ultima editie, dupsá mai multe
msse, e a mea, citall mai sus, din care facem citatiile. Ob-
serva(ii asupra autorului acestui fragment anonim s'au presintat
de Hasdeu, Picot si Ar. Densusianu. Mai pe larg i cu resultate noug
s'a ocupat de (lima V. A. Urechiä, in Rev. p.. ist., arch. si filologie,
III, p. 65 i urm. Aici se semnála un nou ma nuscris, complect la
la inceput, din 1781. In studiul sàu despre Cronicile muntene,
Gr. G. Tocilescu a semnalat un al treilea, in aceiasi revistg, III. Un
al patrulea si un al cincilea au intrat In s räpin irea Academiei Ro-
mane, unde formeaza n-le. 446 si 1267. A fost reprodus Inceputul
inedit dupà acest manuscript si in An. Ac. Rom., XXI, p. 454
urm.
4 Cronologia aceasta tabelarä se stia di se aflà numai inteun ma-
nuscript care apartinea Museului National. Apoi un al doilea a 1ntrat
la Bibl. .1c. Rom., unde poartá nl. 1322. Ea merge pita la jumä-

www.dacoromanica.ro
 Mulle compilatil de cronicl 199

temeierea principatului Terii-Romdnesti. Nu cunoastem Incd.

manuscriptul complect al lucrdrit lui Cantacuzino, care, de
la Inceput, nu-mi Oxea sd fie un manuscript conservat la
Museul National din Bucuresti, dupd ce s'a fost spus asupra
lui i reprodus dintrInsul 1 De fapt, aceastd parte s'a trans-
mis in niste note statistice despre Tara-Romdneascd, dacd
nu si In acea expunere mai pe larg, cu note despre strdind-
tate, a cronicei muntene. i, fiindcd In compilatia de istorie
statisticd a Banului Mihai Cantacuzino se aduc argumente
trase din Cantacuzino pentru o epocd mai lima, i fiindcd
un scriitor de la inceputul secolului al XIX-lea, Naum Rim-
niceanu, citeazd. pe Cantacuzino" pentru Inceputul secolu-
lui al XIII-lea, pe cind ImpAratul-istoric loan Cantacuzino
n'a dat dech memorii din al XIV-lea, se vede limpede cd o
asemenea continuatie a existat: se pare chiar pe la 18302.
Aceasta e opera unchiului lui Brincoveanu. Din cit cunoas-
tem dintr'Insa vedem In autorul ei un spirit iubitor de ade-
vdr i onest, care nu se sfieste a scrie aceastd frumoasd cuge-
tare, cd mai multd si mai mare este rusine a zice minciuna
citstie declt a zice adevdrul cd 1111 ti e" 3. Intelegerea lui Cons-
tantin Stolnicul imbrdtiseazd mai mult decIt lntelegerea lui
Miron Costin; probleme se ivesc pentru dinsul la care boierul
moldovean nu s'a gindit niciodatd. i, dacd in calea catre a-
devdr, el se opreste necontenit pentru risipi expunerea
In digresii, dacd-i lipseste vederea limpede a scopului si mes-

tatea secolului al XVII-lea Matei Basarab t. Greceanu o atri-

buia mai de mult, In Revista romina, I, lui Radu Greceanu, dar
s'a dovedit de atunci v. An. Ac. Ron-t., XXI, pp. 329-30, 419
ea fara motive valabile. In forma In care ni s'a pAstrat, crono-
logia arall a fi fost scrisa tarziu In secolul al XVIII lea, caCi pome-
neste documente ce se afla la , Stolnicul Stefanache", la S tirbei",
la dumnealui BrlincoN eanul", mentioniud totasi pe strAmosii ma-
rilor familii din veacul precedent; Balenii, Leordenii. Am publicat-o
In Operele lui Constantin Cantacuzino, p. 19 si urm.
Cf. An. Ac. Rom., ser. II, XIV, partea administrativA, pp. 42-4
si Gr. G. Tocilescu, Istoria Romtnitor, pp. 113, 136 si bibliografia.
V. memoriul mieu in An. Ac Rom.,. XXXIII, p. 141 si urm.,
Sarnuil Clain sEe de o cronicA pana In veacul al XIII-lea; Operele,
pp. XXXIX-XL,
3 P. 112.

www.dacoromanica.ro
200 Istoria literaturli romgne$1

tesugul de a se margeni In urmarirea lui, el atinge ufmitor de

multe puncte esentiale si prevede de la Inceput solutia dreapta
si Inaha pe care nu poate s'o dovedeasca stiintific s'i deplin.
Caci a scris vre-un scriitor romin Inainte de regenerarea ar-
deleana In secolul al XVIII-lea Intr'o forma mai energica ade-
varuri mai Inaltatoare declt acestea: Valahii, cum le zic
ei, iar noi Ruminii, sintem adevarati Romani in credinta si In
barbatie, din cari Ulpie Traian i-au asezat aici In urma lui De-
cheval, dupre ce de tot 1-au supus si 1-au pierdut, si apoi si
celalalt tot sireagul Imparatilor asa i-au tinut s'i i-au lasat a-
sezati aici, si dintr'acelora samInta sa trag pana astazi Rumlnii
acestia. Insa RumInii sa Inteleg, nu numai cestia de aici, ci
si cei din Ardeal, cari, Inca si mai neoasi slut, si Moldovenii
si toti cIti si Intr'alta parte sa afla si au aceasta limba... Ca toti
acestia dintr'o fintind au izvorlt si curl'.
Dar aceasta lucrare, asa de noua, are si o alta Insusire, unica.
Daca Ureche are In stilul Au fermitatea frasei romane, daca
Miron Costin se Msä furat de vorbaria obisnuita la autorii de
memorii poloni din vremea sa, la Constantin Cantacuzino,
avem toata largimea sonord, toata armonioasa serpuire a mo-
delelor italiene din care se inspira. Niciodata frasa romaneascd
nu fusese mai ampla, mai complicata si mai plina de In-
teles.
Totusi se pare ca totdeauna Cronica lui Constantin Stolni-
cul a ramas neterminata. Supt Mavrocordat ea se va fi gasit,
Impreuna cu alte manuscripte, Impreuna cu documentele fa-
miliei adunate de Constantin: scrisori de la Imparati si pri-
vileghiuri pentru neamul Cantacuzinilor, cum si dovezi din is-
toriile cele vechi pentru siraua familiei neamului Cantacuzi-
nilor 2", In stapInirea familiei lui Raducanu, fiul cel mai mare,
mort Inainte de 1716 3. Ea nu circula, si toate copiile ce posedam

1 P. 111.
2 Genealogia, In Baciumul, I, p. 523 si In editia mea, pp. 292 3.
2 Mrtiile despre genealogia Cantacuzinilor trecur5, cum vom ve-
dea, la fata lui RAducanu II, contesa O'Donnell. Fiul lui Nicolae-VodA,
Constantin beizadeA, fu Insurat cu Smarandita, fiica rAposatului
Radului Cantacuzino, biv Vel Spatar, fratele lui Stefan-VodA Canta-
cuzino, biv Ve! Stolnic, fiind de neam blagorodnic si mai cinstit
Intre toate neamurile boierimii l'arii-RomAnesti; de care tot Dea-
l:mil acela s'au bucurat, 'find slavA Itti Dumnezeu pentru buna-vo-

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatil de cronici 201

sint de o datd foarte tdrzie, de la Mihai Cantacuzino incoace,

care intrebuintd, cum am spus, lucrarea lui Constantin in opera
sa de geografie i istorie asupra Terii-Romdnesti, prin care
poate ea incepu sà se rdspindeascd.

Revenind la Radu Popescu, el ldsd neschimbatä expunerea

lui Stoica Ludescu de la ingdimarea originilor pand la sfirsit
urmind compilatia brincoveneascd, copiè de aici inainte cro-
nica lui Greceanu, pdnä unde aceastd. cronicd putea sd con-
vie Domnului sdul .
Dar de la 1699 inainte, care a fost calm adoptatd de com-
pilatorul lui Nicolae Mavrocordat?
Radu Popescu n'avea nevoie sd scrie de iznoavà toatà aceastd
parte din istoria mai noud a Terii-Romdnesli. Avea pe cine
sd prelucreze: pe un cronicar de partid, care apdra o causd ce
se potrivia cu interesele i simpatiile lui Mavrocordat.
Acel cronicar, care-0 scrisese opera incepind de pe timpul
Domniei lui Brincoveanu, pe care-1 nume0e la inceput Mdria
Sa"2, 0 o continud, aproape in curent ca evenimentele, pdnd.
Inainte de anul 17163, nu era altul decit tot Radu Popescu.
El va fi prins a-si scrie letopisetul in acei ani de disgratie,

irea Domnului, ce au binevoit de au facut, cunoscind cg top vor fi

tra§i §i apropiati spre mila MAriei Sale §i spre ciaste, precum au
fost"; Radu Popescu, p. 150.
1 Observ c4 in ms., scris de Mitropolitul Autim §i pastrat la Bibl.
Ac. Rom., supt no. 180, al cronicei brincovene§ti neoficiale V.
An. Ac. Rom., XXI, p. 443 , In introducerea Ludescului se a-
mesteca de un copiator, cela ce n'a facut Popescu, Traian §i
Cu ginere-sau Severi". Cf. §i Ar. Densusianu, in Rev. crlicei-literara,
I, p. 37.
2 Värul Mariei Sale", i se zice lui Preda Prooroceanul. Sc vor-
be§te de sfetnicii Mgriei Sale". Cornea Brailoiu, care nu se intil-
ne§te, cred, In ultimii ani ai Domniei lui Constantin-Vmh, e numit
dutunealui Banul Cornea". Si lui Constantin Duca din Moldova i
se zice inteun loc MAria Sa" ; insA nu din socoteala Mariei Sale,
ea era un cocon tinAr".
3 Se opre§te inainte de cadefea lui Stefan Cantacuzino in 1716, dar
ar fi putut scrie §i dupg aceastl dath. Ceia ce holare§te lnsa e cA
lui Antim Mitropolitul, s^os din Scaun §i omorll In timpul Domniei
d'intliu a lui Nicolae Mavrocordat, i se zicei In ultimele pagini ale
cr9nicii, la inAltarea In Domnie a lui 5tefan-Voda: parintele Vladica".

www.dacoromanica.ro
202 Istoria literaturil romlnesti

pentru ca se amestecase bite° conspiratie, Voda-1 uita la

Impartirea rangurilor i la incredintarea misiunilor.
In intentia lui Radu, cronica lui era o urmare la Constantin
Capitanul. Nu ni putem da sama bine de motivele care o-
prird pe acesta de a-si continua lucrarea. Daca el e Cons-
tantin Cdpitanul" care iscaleste intr'o plingere a boierilor ma-
runti din opositie catra Imperiali, plingere care dateaza din
1689 i daca ne gIndim la faptul cà numele lui Constantin.
Filipescu nu se Intllnqte In toata Domnia lui BrIncoveanu,
cà moartea a apucat pe cronicar tot Capitan, cum era supt
erban-Voda, s'ar ivi o explicatie: aceia cui, temindu-se poate
de vre-o razbunare politica din partea Cantacuzinilor, el emi-
grase si nu \Toià sa povesteasca din exil, dupd spusele altora,
lucruri pe care nu le mai putea cunoaste prin sine.
Oricum sA fie, acel care continua pe Constantin Capitanul
fu fiul lui Hrizea. Era si chemat pentru aceasta omul care
avea de rasplatit asupra Cantacuzinilor sIngele tatalui san,
mort In chinuri supt Serban-Voda. Radu Popescu putea a-
dopta toata cronica lui Constantin Capitanul si era In stare
s'o serie tuteo forma pasionata asamanAtoare si In acelasi
spirit ca i predecesorul.
Dar intre Constantin Capitanul i Radu Popescu e o deose-
bire. Cel d'intaiu pastreaza o proportie In povestire, scrie o
opera analistica cu pretentii de istorie, rara sa insiste din cale
afard asupra acelor Intimplari la care avuse parte sau care-1
puteau privi mai de aproape pe dinsul. E o cronica In adeva-
ratul sens al cuvintului scrierea lui, pe dind Insemnarile lui
Popescu nu pot fi numite decit Memorii. Sint mai mult icoane
desfacute din trecut, amintiri coborite pe hirtie cu tot farme-
cul lor de lucran i vazute i traite, si nu o prelucrare a acestor
amintiri, amestecate cu informatii luate In dreapta i In stInga.
Rare ori gasim la Radu Popescu mentiuni ca: zic cei ce au
fost acolo" s't alte trimiteri asamanatoare la experienta ahora.
L-as pune mai curind alaturi de Neculce, care totusi e mai
mult istoric, e mai proportionat In povestirea sa i la nevoie
recurge, pentru timpuri pe care nu le-a apucat, la izvoade,
1 Hurmuzaki, V1, p. 363. Testamental lui e din August 1696. Dar
e la 171.) linga Stefan Cantaeuzino (Doc. Cant., pp. 161 §i tu-m., 175 6 .
i. prefata la editia ce am dat din eronica.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 203

lar pentru acele lucruri ce nu s'au pelrecut in raza vederii

sale la spusele acelor ce li-au fost martori. Ca i acesta, Radu
Popescu are povestirea bogatä, amdnuntitd a celui chemat sd
povesteascä i ca i acesta el dd viatd expunerii sale prin
cAldura care-o insufleteste, prin elementul sentimental de iro-
nie, de duiosie sau de mild ce se amestecd In scrisul sdu chid
vorbeste de oameni pe cari i-a cunoscut si de imprejurdri pen-
tru care, cind s'au petrecut, a simtit bucurie ori s'a Intristat.
Dovezi despre Insusirile de povestitor ale lui Radu Popescu
le-am avid i pdnd aici, si vom avea si de acum inainte.
Dar ceia ce ni place noud, care cdutdm a prinde si a reface
In noi viata trecutului, nu trebuia sd-i placd numai decit lui
Nicolae Mavrocordat, care urmdria alte scopuri i avea alte
gusturi.
Lui Ii convenia o naratiune oficiald, cit se poate de md-
suratd in proportii ca i in ton, si pronica lui Radu Popescu
n'avea aceastd calitate.

Sd urmdrim, In adevdr, din ce bucdti rdu legate intre ele,

alcAtuite unele mai pe larg, altele mai pe scurt, fàrä ca aceasta
sd corespundd Insemndtdtii relative a acelor Insirate, din ce
blocuri de amintiri se formeazd aceastd operd. La inceput, o
expunere foarte pe larg a alegerii lui Constantin-Vodd: cau-
sele care aduserd numirea unui Domn de tara pe acele timpuri
de rdzboiu, desbaterile intre Constantin Logofdtul are re-
fusa: de vreme ce ca un Domn sint la casa mea, nu-mi tre-
bueste sd fiu" i boierii ce stdruiau din rdsputeri pe ling 'din-
sul: si-1 luard de mini si-1 'Impingea de spate", ceremoniile,
silintile pe lingd Turci pentru confirmare: Dacal Romlnii scot
Domnii i pun Domnii, dar noi ce sintem aici si ce pdzim
aid?". Apoi sinlem strdmutati In mijlocul solilor lui Serban la
Viena, primiti alci, ca niste Romini de la Tara-Romdneascd,
nu ca altii dintr'alte neamuri i dintr'alte ten"; ascultdm cu-
vintele lor de nemultdmire pentru alegerea Brincoveanului,
asistdm la negocierilor lor cu Nemtii cei mari". Pe urmd,
dupd o discutie asupra politicei pe care trebuia s'o urmeze
tara fatd de Imperiali, mergem cu Logofdtul Radu la Brasov
un lucru putin insemnat pe lingd lucrurile mai Insemnate
ce se petrece atunce; gdsim, ca i dinsul, pe generalul }leis-

www.dacoromanica.ro
204 Vtoria literaturii romAneti

ler furios pentru zdbdvile §i nehotdrirea Domnului, turburat

de bAldià §i minios ca un urs Impurat"; auzim convorbirea
trimisului muntean 0 a comandaniului impdrdtesc: Ati cd1.-
cat parola, Jupine Heissler, mi-ar fi voia sd auz de la
dumneata care legAturi am cdlcat", afard poate de cele pe
care BAlAceanu le va fi legat pe ascuns, i celelalte.
Un cuvint abia despre expeditia de la Cerneti, fiindcä scrii-
torul n'a fost acolo §i a auzit numai de la altii cum Nemtii
intindeau minile In sus sd prindd gloantele Turcilor". Mai
larg se vorbe§te despre campania Nemtilor In Tara-Romd-
neascd, pentru cd. LogoMini de taind Radu a asistat la intre-
vederea de la Drdgdnegi, §tiind Went vorbelor ce au fost",
0 a intovArd0t pe Domn In rdtdcirile luí. Citeva lucruri noud
pentru lupia ardeleand din 1690. In grabd sint in§irate eveni-
mentele rdzboinice cale urmeaa Vin apoi: o nuntd, o tre-
cere de Tatari In timp de iarnd, afaceri moldovene§ti, cearta
dintre cei doi Domni vecini. Pe urmd aici iard§i expunerea se
face nespus de imbiel§ugatd, de coloratd, de vioaie. Intr'un car
mocdnesc" vine din Cons!antinopole, cdtre moarte, nu cdtre
Domnie, un pribeag cu pretentii de stdpinire, tata Staico"
al lui Mihail Bdjescu, Staico Meri§anul. A trecut din Ardeal
In Moldova, de aici Constantin Cantemir 1-a trimis la Poartd
ca sd-1 ajute prietenii de acolo a scoate pe Brincoveanu din
Scaun, pirindu-1. Dar n'a izbutit: Turcii s'au umplut de in-
dignare vdzindu-1 intrInd In port nemtesc sau, sä zic, nebu-
nesc", i descoperindu-i supt i§lic chica nemteascd, numai
legatd sus", care se potrivia, de altmintrelea, cm cismele
nemte0i, cu pinteni lungi'. Oamenii hti Brincoveanu 1-au cum-
pdrat, ti acum II prime§te la marginea capitalei alaiul °sin-
ditilor, un strAlucitor 0 ironic alaiu: gidea cu un ciomag
mare In mind..., In chip de Postelnic Mare" In frun. tea lui.
Vinovatil cad In genunchi i, auzind mustrarea lui VGA al
cdrui graiu rdsund In tdcerea Curtii mi§cate de dramatica
priveli§te: N'a§ fi gindit, Staico, sd vdz una ca aceasta". Ru-
gdciunile de iertare se ridicd In zddar de la cei ce stau In
genunchi. ,,Arma", se aude iard§i glasul nemilostiv al Dom-
nului, iea pre dumnealor de-i du In pu§cdrie, unde §i-au
eä noi avem altd treabd: sä bem astAzi." i sus incept

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatil de cronicl 205

n'tifila, pe chid temnitele de jos cuprind pe cei logoditi de

.acum Cu moartea.
Judecata se face, si osinda se indeplineste. Cronigarul ne
duce apoi de la spectacolul spinzurdtorilor muntene la schim-
barea de Domn din Moldova, care se desfdsurd pe larg. Acmna,
trec Turcii prin tara i, cu o cronologie nesigurd, neldmurità,
ni se pomenesc miscdri de armate i fapte de rdzboiu. O nuntä
In casa Domnului, cu jale de despdrtire" la parinti i ve-
selia" de dincolo a domnescului cocon si mire, Constantin-Vodd
Duca.
Vin iardsi stiri despre rdzboiul de la toate granitele. Domnul
e chemat intImpine stdpInii. Dar mult mai pe larg decit
toate acestea ni se vorbesle de isprdvnicia autorului la Cla-
dova, de picioarele podului lui Traian Impdratul, ce au
fAcut preste Dundre", de petera de la Cerneti, i mitutelele
mute veninate". Si, fiinded Banul Cornea face sä se iea
misiunea incredintatd lui Popescu i colegului lui, Greceanu,
ni se infdtiseazd acesta inteo lumind de caricaturd rdzbund-
toare. Vedem in imprejurdri injositoare pe acest puternic,
politic cu tot felul de neamuri, de limbi, mai virtos fiind cu
Turcii. Un eunuc negru, incunjurat de o suità-1 inspdimintd.
Nimicd alt n'au mai' cdutat, mdcar un selam malichim de la
musaip sä auzl; ci au incAlecat pre cal si au luat cringul
In cap; Dumnezeu stie cite rascuri l-or fi lovit preste ochi.
Au esit cu putintel suflet; alelalte ce au avut au llsat tot la
Acest fel de isprIvnicie au fdcut Banul Cornea Domnu-
lui terii; care sd nu dea Dumnezeu sd faca vre-un boiariu al-
tul vre-odatd ca acest lucrul"
Radu Logofdtul, acum Clucer, se strImutd in tabdra Dom-
nului, si ni se area inaintea ochilor inchinarea lui Vodd catre
Impdratul sdu. Brincoveanu descalecd i ingenunche, cind Pa-
disahul trece in strdlucirea-i imperiald. Se pleca cu capul
la pdmint; asa-1 invdta cei de ling Impdratul." i daruri por-
nesc pentru masa Sultanului: poame, pesmeti cu apd de
trandafir i cu moscos fAcuti, i struguri".
De la acest alaiu rdzboinic sintem dusi iarksi In Divanul
domnesc. Se judecd un boier care s'a indulcit la stringerea
peste Olt a haraciului, o ruda a Domnului, Constantin Stirbei.
stiu toti cam lung la unghii, din feliul Stirbestilor". As-

www.dacoromanica.ro
206 Istorla literaturil romAnesti

cultdm iardsi pe Domn, vorbind blind si rdbiuliv" cdtre sluga

necredincioas6. Apoi, cind acesta agAduieste fgrd rusine si se
aduc hIrtiile zdrobitoare, pe care le ceteste In auzul nostru
cronicarul Insusi, ridicindu-se de unde sedea la Divan", gla-
sul domnesc se face aspru i MA. mild: Te-am suduit Inteo
vreme si te-am urgisit; sd nu te vAz In ochi... Sd nu te vdz
In ochi, sd te duci s't O. nu te mai amesteci la ceva, cà voiu
sd te spInzur".
Acum se lasd iardsi In sama cronicarilor de conace ca
Radu Greceanu mdruntisurile zilnic,e de la Curtea munteand.
Ne Intoarcem In Moldova pentru a fi de fatd la schimbarea
lui Constantin Duca prin Cantemiroglu cel mare, Antioh, la
pe;irea noului Domn, färä succes, pe lIngd BrIncoveanu, la
nunta lui cu fata lui Dumitrasco Ceaurel, o fatd Undra
frumoasd..., si-i este Doamnd".
E iardsi rIndul afacerilor exterioare; se trateazd pe larg,
cum am vdzut, despre afaceri polone i rusesti si nu se uità
nici cele din Ungaria si de aiurea, cu care se amestecd po-
vestirea unor evenimente din viata de famine a lui Vodd.
'De aici lnainte, Radu Popescu e un mazil, i pentru multd
vreme viata lui nu mai are ni2iun amestec cu afacerile pu-
blice. Cronien e deci mai grAbitd, mai seacd. Prea putin des-
pre cdlatoria de la Adrianopol i, dupd notarea inlimpldrilor
din Europa, o ldmurire mai mare a celor petrecute la .Prut
In 1711. Ajungem In acest chip la cdderea lui BrIncoveanu,
aceastd catastrofd, expusd cu imbielsugare si simtire, nu are
nici ea caracterul de bogdtie coloratd al unor episoade din
prima parte a scrierii. Nota polemicd predomneste din ce
In ce mai mult In pagaba povestirii, i acel care lncepuse
ca un narator literar termind ca un luptAtor politic.
Ceia ce nu inseamnd cd polemica politicà lipseste sau ura de
familie nu se vddeste si In partea d'intdiu a letopisetului lui
Popescu. Acesta era fiul lui Hrizea, i fiul Vistiernicului chinuit,
despoiat si ucis nu putea sä uite cd bate aceste nenorociri
nedrepte veniserd de la Cantacuzini, de la 5erban-Voclà si de
la fratii lui.
Pe 51itAnesti" Ii va urmdri deci de la Inceput, pe dittsii
pe aliatii lor, netrecind cu vederea niciuna din greselile, nici-

www.dacoromanica.ro
 Martle comphatii de cronici 207

unul din pdcatele lor, ci tintuindu-i Inaintea viitorimii de

dinsele. Cu bucurie el ni aratd pe teribilul Serban uitat de
toatd lumea In mijlocul agitatiei si a bucuriei de Domn nou.
Zace In palatul sdu, care e acum al altuia, ca un om den
cei prosti, niunai cu muerea lui i cu fetele lui". Micul lui
fiu Iordachi e inldturat de la mostenire, fiinda. n'au vrut
Dumnezeu i tiraniile Mine-Au, ce fdcuse boiarilor si sera-
cilor terii".
Pe BAldceanu 11 urdste cu patimd, ca pe acela care repre-
sinta interesele dinasace i indreptarea politicd spre crestini ale
familiei mai de aproape a lui Serban. Radu Popescu spune
cu multdmire cà cererile partidului furd rdspinse la Viena, a-
cele cereri fdrd mdsurd, In care se cuprindea Domnia ere-
ditard, stdpinirea peste Moldova, monarhie absolutä si do-
minatia asupra unei pdrti din Banat si Ardeal, uncle sint ce-
acestea: Lugosul, Caransebes, Mehedia, Lipova, cu ti-
nutul Amlasului, ca sà fie de mosie cu privilegii de la Impdrat,
date neamului cantacuzine3c", pentru adapost la nevoie. Era",
scrie el multdmit, cu cale sä nu le priimeascd, cd era Impo-
triva dreptAtii crestinesti i impotriva terii."
El nu gdseste niciun motiv binecuvintat pentru oprirea lui
BdIdceanu la Brasov, in loe sä vie in tail lîngä Domnul care
nu-i flcuse nimic, i pomeneste numai zvonurile rdspindite
In aceastd privintd. Umblind dupl. mintea lui", pe c,are o
credea mai blind decit a tuturora, el se insald ca un BEd-
cean, cä Bdldceanii totdeauna Ii iutindea mintea dupà niste
pgreri nebune, adecd dui:a vitejii". Si ca dovadd aduce pe
Badea BAIdceanu, tatd1 lui Aga Constantin, pe care Badea
urea sa neastImpAratá It duse pAnd. la crime ordinare
Indemnat de dusmInia sa contra neamului lui Serban i tu-
turor lucrurilor ce eran In legdturd ca dinsul, Popescu Ii iea
sarcina de a ardta eft de zädarnicä i fantastia era alianta
cu Nemtii. El aminteste puterea Turcilor, marele lor avint de
cucerire, prosperitatea Statului lor, puterea ostirii, care se
poate ridica la o sutd sau doud sute de mii de oameni cu
un cuvInt". Arata cum nu se poate al:di-a contra lor o lard lip-
sitd de cetAti i intarituri. In asemenea imprejuari trebuie o
bung. pazd clrmuitorilor unei ten. Cd cel ce ginde4te sd-si
Cf., pentru crima aceasta, An. Ac. Rom., XXI, pp. 389-90.
www.dacoromanica.ro
208 Istoria llteraturii romane§t1

rascumpere patria lui din robia tiraneasca, intiu trebuie

caute folosul cel de ob§te, cum zic cei Invatati ; de-acii sa
caute ale rdzboiului §i ale biruintii. Si atuncia este fapta cea
din savir§it Incorunata." Sint, cum §tim, sfaturile pe care
BrIncoveanu le auzi de la hoierii si i Indreplatirile pe care
Insu§i cronicarul nostru le dete lui Heissler la Bra§ov. A-
ceasta. linie de purtare opusd planurilor balacene§ti o aprobà
el i atunci dud aduce o politica de duplicitate, §i el ni In-
fati§eaza cu laude pe Brincoveanu chivernisind lucrul", In
1689, ca sà nu viie primejdie pamintului, aratindu-se de-
spre amIndoua partile prieten".
Cronicarul, citind ironica spusa a Domnului catre Heissler:
Jupine Haisler, ti-am adus oaspetii cari ti-am scris ca-ti voiu
aduce; prime§te-r, nu trece supt tacere i rá.'spunsul injurios
al generalului, cind i se vorbia de robie: Iar tu e§ti rob de
chid te-au Newt tata-tau"; dar e evident cä pentru dinsul
batalia de la Zirne§ti e o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru re-
presintantii i aparatorii nedreptatii, i cu o bucurie cruda
el spune,despre Balaceanu, mort de sabia pagInilor, cà trupul
i-au ramas acolo", pe cimpul de lupta, batjocura oame-
nilor".
De aici inainte, mult timp nu se mai aude glasul de mus-
trare: un partid cantacuzinesc, care sa se arate, sä lupte, nu
mai exista, nici In tara, Intre boieri, nici peste granita, Intre
pribegi. Pe de alta parte, pentru Brincoveanu, care nu s'a
tinut nidodata de traditiile de guvern ale unchiului sau Ser-
ban, Radu Clucerul n'are cleat sentimente de Indoita recu-
no§tinta: pentru ca 1-a ridicat Intaiu In cariera de boier, pen-
tru cä 1-a iertat pe urma ca uneltitor contra Domniei. Din
potriva, la expunerea conspiratiilor, certelor cu Domnii din
Moldova, cronicarul e totdeauna de partea lui Constantin-
Voda. El apare mi§cat de bucuria §i. nenorocirile familiei,
chid se Intimpla a ni vorbi de ele.
Dar, cum am vazut, spre sfir§itul Domniei lui Brincoveanu,
un nou partid cantacuzinesc se forma, supt fratii Constantin
Stolnicul i Mihai Spatarul, pentru a readuce coroana In fa-
mine. Alune!, Radu Popescu Incepe iard§i razboiul contra
neamului pe care-1 urd§te §i, fiindd acest neam ataca tronul
lui Constantin-Voda, el e adus sa ieie apararea acestuia.

www.dacoromanica.ro
 MarileTcompilatil de cronicl 249

La cAlltoria din 1703 la Adrianopol, dud BrIncoveanu trebui

sa creascä tributul cu 240 de pungi 1, nu se arati nicio ne-
multgmire pentru aceasta. Dupa ce terming cu acest drum
al Crucii, Popescu lauda din toatà mima pe Domnul sgu,
acoperit de toate trecgloarele daruri ale norocului: Atita era
fericit, cit mi se pare cä toate darurile norocului era asupra
In toate au avut noroc: bogat, frumos la chip, la stat;
vorba lui frumoasg; cu minte mare; rude multe; fii, fete din
destul, gineri, nurori; a0sderea cinste mare; si In boiaria lui
si In Domnia ce au domnit nicio lipsä nu va fi avut. Si acest
Domn ar fi putut sä zicä cuvintele lui Solomon: cä once i-au
pohtit inima hi, nu i-au lipsit". Acestea, terming, el, si
ca acestea vdzInd inaintea ochilor lui, numai se veselià".
Cronicarul stie cg. Petru-cel-Mare a fost chemat la 1711 cu
multe rugg.ciuni, de Domnie 0 de crestinii ce slut supt mina
Turcilor", pentru a lua Tarigradul 0 a se face Impgratul cres-
tinilor din Ildsgrit, dar se fereste a vorbi mai limpede, ames-
tecind pe Brincoveanu In aceastá aventurg pripitd. Feciorul
lui Cantemir-Vodg", acela, da, s'a Inteles cu Muscalii 0 a
alergat la dinsii pentru mIntuire. Dar nu si cumintele BrInco-
veanu, om cu suptiri çi adinci socoteli. El a rgspins cu sta-
tornicie toate ispitele: Nu vrea sä meargg nici spre o parte,
nici spre alta, ca sil na i se Intimple vre-o gresald, Dakar cg
mult4 11 Indemna sil meargg. la Moscali, lar el nici cum nu
vrea; numai ce sedea la Urlati".
TrKdglorul In Muntenia e numai unul dintre Seitgnesti",
Toma cel cu nebunil mindrie", mInat de dorul Domniei, pe
care asa spune i Greceanunu-1 vgdise acum Intgia
sau de sfatul unchilor sdi": Constantin si Mihai. Dar soco-
telile i se Incurcarg generalului Toma al Mgriei Sale Impgrg.-
testi. Tarul liberator strigii la pace si se intoarse Inapoi cu
aceastä rusine", iar Toma Seitgnescul", al cgrui rost In tara
sa se incheiase acum, ca si al lui Dimitrie Cantemir In Mol-
dova, au rgmas inghetat i ca un mort multà vreme", la
vestea tratatului, care-i distrugea sperantele.
Raportut venetian din 23 lunie 1703, Hurmuzaki, 399,
No. 541, socoate gresit adaosul la 120 de pungi pe linga suma
veche de 273, ceia ce ar face limpreuna vre o 500, cifra ce se ad-
mise apoi ca cifrg normalà.
14
www.dacoromanica.ro
t() lstorla literaturii romgne0

Scriitorul trece la Injghebarea complotului Intre Constantin

Stolnicul, fiii acestuia, stefan Spdtarul si Radu Comisul, de o
parte, Mihai Spdtarul si ginerele lui, Dumitrasco Racovitd,
pribeag la Brasov, de :zlia 1. El Infiereazd pentru acest act de
nerecunostintd pe Cantacuzini, carii din felul lor era ne-
odihniti si nemultdmitori tuturor Domnilor, cd tuturor Dom-
nilor s'au arAtat cu viclesug i cu rdutate". El aminteste mai
departe sentimentele de iubire fiascd pe care adesea ori, In
auzul tuturora, le exprima Brincoveanu pentru Stolnic2 si
viata lor veseld de oameni boggi, netulburati de nime, de care
se bucurau multdmitd lui BrIncoveanu cel apdsat de griji
greutAti.
Mazilia, prinderea, Inchisoarea, moartea Domnului si fami-
liei lui slnt zugrdvite cu o sincerd durere, de si f ärä tInguiri
emfatice. Usurpatorul, ruda criminald, care ocupd Scaunul,
tefan Cantacuzino, e tratat aspru: om nestatornic In cuvinte
si In fapte, i In jafuri mil cale si fArd dreptate", glumet,
cinic, care iea fdrd mustrare de cuget cele ce nu i se cddea
sd le ieie.
Cantacuzinii au lepddat de la dinsii Invinuirea cd ar fi volt
tronul si viata dusmanului lor mazil. Popescu vorbeste de U.-
gdduieli f Acute lui Mib.ai Racovitd, si In Ardeal s'a §i crezut
In primul moment cd fostul Domn moldovean a luat mostenirea
BrIncoveanului 8 tefan-VocIA pusese pe medicul Ferrati
serie In provincia vecind astfel incit sd se pard cd. Domnia i-a
cdzut ndpaste 1. El serie la 26 Mart 1714 lui Hrisant Notara,
vestindu-i In acelasi timp numirea sa i compAtimind pe Dom-
nul cAzut: Numai unul Dumnezeu stie eft am Wins si ni-a pd-

V. si mai sus. Poinelnicul de la Bisericani mentioneazA din-

tre Cantacuzinii munteni pe Constantin, cu soüle lui, Salta 0
Ilinca v. Operile, pp. XXXII-III; Genealogia zice Maria, de
fel Moldoveancr; editia mea, p. 313 i copiii, pe Serban cu
cele douA Marii a lui Leurdeanu 0 a lui Glieta ; pe MihaI,
cu sotiile Marta, Teodora copiii; Uricariul, XXIII, p. 361.
2 V. mai sus
3 A§a credea, In April 1714, Stainville, care vedea In $tefan
Cantacuzino, Imbracat cu caftan de mandatariul Sultanului, un sim-
plu ispravnic de Scaun; Hurmuzaki, IX1,-p. 531, No. 679.
V. izvoarele mai sus.

www.dacoromanica.ro
 Mad1e compilatii de cronici 211

rut rail pentru scoaterea aceasta a Inaltimii Sale'''. La 9

April, el protesta cá n'a putut face nimic pentru a lua tronul:
patron' la Poarta n'avea, corespondenta, de la 1701 Incoace,
ii era oprita, banii lipsiau i dari noua nu s'au pus pe tara,
destul de saracEd i asa prin faptele bunului crestin" care
-cazuse gindindu-se numai la binele si la averea lui2. La 21,
batrinul Stolnic asigura pe patriarhul Hrisant ca se va opri
si de acum inainte de la pira, ca slujbasii imparatesti" au
fost acei ce au dat de existenta galbenilor batuti In Ardeal,
ca Turcii au fost minati mai mult de invidie Tatà de un tri-
butar ce li se arata asemenea cu imparatii i craii" d.
La 28 April, Voda, intrebat mai cu de-amanuntul de acest
corespondent al san, se apara cu caldura de once amestec:
Aceasta cu adevarat Ii spunem ca n'ara avut In gînd nici-
odata, nici n'am cheltuit, cum stie Dumnezeu, ca sa-1
scoatem sau sa ne ridicam noi" 8. Dar In vara aceluiasi an
Constantin Stolnicul, principalul autor al schimbarii, nu se
poate opri sa nu vorbeasca de starea proasta a terii, adusa
de vinatorii de comori zadarnice cari s'au dus de aici"5. E
adevarat iari ca tef an a sustinut ca de nenumarale ori a sta-
ruit pe linga Turci pentru crutarea vietii Brincoveanului"
a familiei lui, i cà, daca-1 apasa ceva pe acela, slut propriile
lui marturisiri stoarse de chinurir; e adevarat cà a plins In
cuvinte calduroase peirea celui vrednic de lacrimi" i alor sai,
rugindu-se lui Dumnezeu sa ierte pe cei periti" 7 de o moarte
asa de neauzita." 9, dar chiar intrebarile i staruintile dese
ale Patriarhului Dionisie i lui Hrisant pe linga stefan
Constantin ne fac sa banuim ca aceste lacrirni erau false si a-
cele protestant mincinoase In parte.
In once cas, pentru Popescu nu exista indoiald cä ucigasii
lui Brincoveanu Ant Cantacuzinii, fiindu-i intarit acest lucru
Legrand, Epistolaire grec, p. 110; Hurmuzaki, XIV.
2 Bis. ort., XVI, p. 290 si urm.
8 Ibid., p. 297 si urm.
A Legrand, I. c., p. 112; Hurmuzaki, I. c. La acesla slut a se
raporta i notele urmittoare.
6 Ibid., pp. 123-4.
6 lbid., pp. 125-6.
1 Ibid., p. 132; Bis. ort., L c., pp. 301 2.
Ibid.
www.dacoromanica.ro
212 Istoria literaturli romAne§t1

de unii carii sInt vrednici de crezut". I-au stins", serie el

aiurea, casa, si pre dinsul, si pre feciorii lui."
Si nu numai cd S'eran a trimis plrisi la Constantinopol con-
tra predecesorului sAu, pentru a-i denunta mincdtoriile Si
relatiile trAddloare fata de strdindtate is dar au urmat si ei, In-
vingAtorii, aceiasi cale, pe care la altul o desaprobaserd. Nu nu-
mai cä s'au lAcomit la bani, dar au reluat legdturile cu eres-
tinii: Nemti si Muscali, pentru a aprinde un rdzboiu si a rd-
mlnea supi un ImpArat de aceiasi lege, In veac slApInitor
terii noastre si pdmIntului nostru". Si trebuie sä recunoas-
tem ca asa a fost, cum nici nu putea fi altfel clid vreme
era pe tron un Domn de tard, un Doma de neam mare, cu o
IntinsA si bogatd familie, avind un trecut si 'liste aspiratii
vrednice de numele ei, un Domn care n'avea de apdrat inte-
resele sale, ci si pe acelea, pentru el superioare, ale familiei
si terii sale. Ca si inainte, corespondenta germand trecu prin
Tara-Romdneascd, relatiile cele mai bune furd. Intretinute In-
tre agentul la Constantinopol al Domnului muntean, acum
Rdducanu, fratele lui Stefan, si residentul imperial; VodA con-
simti,c,erind totusi a se opri trecerea pe la el a coresponden-
tei, chiar cind se prevedea rázboiul, a da stiri bune in Ar-
deal s't a lnsela pe Turci cu vesti false 2.
Dupä ce denuntase vinovAtia, Radu Popescu 1si propusese
sd urmAreascä ispdsirea ei de cAtre Seitdnesti". El agAduieste
a ni spune minunile" prin care-i bdtu Dumnezeu, dar se
credea cd se opreste la cea d'intdiu, Indrdcirea" Doamnei
Pduna la MIndstirea dintr'un Lemn, In ziva de Sintd-MArie3.
Celelalte erau, cum vom vede; IntImplArile din 1716, ma-
zilia acelui care mazilise si omorul acelui care omorise. Dar
singurul manuscript cunoscut pdnA acum, acel care a servit
pentru editia din Magazinul istoric §i. s'a rAtAcit de atuncea,
1 Vezi-le acestea In Del Chiaro, si de acolo In Evenimentele"
lui Dimitrie Cantemir.
2 Hurmuzaki, Fragmente, IV, pp. 85, 87-9. Cf. Doc., VI, pp. 117-8,
Nle, 74-5.
2 Doamna era sora Grecenilor sau fiica unuia dintre dInsii; In
aceastA privinta Genealogia Cantacuzinilor, p. 561 (cf. editia mea,
p. 313 §i Del Chiaro, p. 43, se contrazic. Domnul numeste pe Barbu
[Greceanu], cumnatul sAu; Legrand, Epistolaire, p. 147; Hurmuzaki,
XIV.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilani de cronicl 213

nu mai cuprinde nimic despre evenimentele ce urmarg. ne-

bunia Doamnei.
N'a fost cunoscut, multä vreme, un manuscript, care, dind In-
taiu fragmentul §tiut al operei lui Constantin Cantacuzino,
continuA cu corpul brIncovenesc neoficial, pe care 11 intrerupe
de la o bucatl de vreme 1 pentru a urmh. apoi Memoriile
Popescului. Acestea, la rindul lor, slut continuate printr'o na-
ratiune du§manI lui Nicolae Mavrocordat, pe care o vom
cerceta mai departe. 135.na la aceasta naratiune Msg., §i de la
locul unde ne pArase§te versiunea cunoscun, avem urma-
rea Memoriilor 2.
Cu loan minunea de la mAnAstire, poveste§te mai departe
Popescu, Cantacuzinii nu-§i recunosc pacalul ce au fAcut"
§1 nu se poccliesc. Domnul nu intelege In§tiintarea dumne-
zeiascA: el vede In lovilura venin de sus o afacere de far-
mece: spinzurg. douà mueri de acelea" §i zide§te In chilie
pe Olimpiada, sorà cu mama PAunei, Usindu-i numai o fe-
restrue, de-i da pe acolo pin. §i ap6.".
Mai departe, pregAtindu-§i pedeapsa prin covir§irea nele-
giuirilor, ei In§ealà familia rgmasA pe urma BrIncoveanului,
o fac sä adune din ruinele averii sale o sum§. de AscumpArare
de 80 de pungi, ce se dau Turcilor, §i apoi aduc trimiterea
ei la Chiutaie, amdnunt care mai tarziu va fi trecut cu
vederea In cronica oficialI.
Carol al XII-lea strglAtu Tara-Romgneasa pentru a se
Intoarce In Suedia. Radu Popescu i-a fost unul din conaccii
sau mehmendari, §i In a doua operI a sa. o va §i spune. Dar
deocamdan el tace lucrul pentru a avea prilej sä se pringa
de cheltuiala f Acutl nrii cu merticele ce i se da", de reaua
credintd a lui Stefan-170dd, druia i se iartk suma din tribut
Mil ca el sä despggubeascä pe cei ce suferiserd pagube3.

'La cuvintele au §6zut iar in Scaun"; v. resumatul In Analele Ac.

Rom., XXI, p. 322. Cf. Giurescu, Contributiuni, p. 120 §i urm.
I Aceasta se vede din asAmanarea, §i pentru aceastà parte, cu cro-
nica oficialà, de mai tArziu. Ms. poartà ni. 441 in Bibl. Ac. Rom.
3 Precum au fost", adauge el drastic, Ai c... t ce s'au dat la Im-
01.0e §i cu altele carele le-au luat Cu jafuri." Pen tru Radu
IIrizea" In 1706, v. doc. 237 XII din Bibl. Ac. Rom.; de atunci Giu-
rescu, Contributiuni, p. 58.

www.dacoromanica.ro
214 Istoria literaturii rornAnestl

Radu Popescu a implinit apoi o misiune. in restabilirea

hot arelor incdlcate de Turcii brAileni ca rdsbunare pentru cd
Toma Cantacuzino participase la stricdciunea cetAtii lor. In
cea dupa urtnd au biruit boeri Ora cu dreptatea ce au avut,
§i au luat hogeiu de la cadiu, scrindu-sd hotarele cele vechi, ca
sd fie iar pe acolea, si carte au scris de au gonit si pe
subas duprin sate".
In expunerea scurld a expeditiei din Moreia, se insistd a-
supra deqbisnuitului triumf pe care Sultanul porunci sa-1 facd
Vizirului invingAtor, i scriitorul gdseste cuvinte de mustrare
pentru Venetieni, cad .atita timp luaserd banii Grecilor supusi
peninsuld i acuma, cu toate laudele, nu se pricepeau sd-i a-
pere. Si Venetienii au rdmas rusinati inteatita vorbe ce au
zis, cA au atita i alita galioane, cordbii i altele, pline de osti,
cavaleri de Malta, i, cind au fost pe urmd, nici cum nu
s'au iubit obrazul ca sd dea ajutor ticdlosilor Greci, de la care
inteatitea ani luase mare sumd de bani, ci i-au ldsat Mr' de
ajutor, de s'au robit multime de crestini pravoslavnici". CA-
derea sprijinului turcesc al lui Stefan Cantacuzino, Pasa de
la Bender, e povestiil cum se afld i in cronica oficiald. Dar
Incà de la Inceput se da si o altd explicatie a maziliei Dom-
nului: aceia cd nu era drepl Impdratiei O a treia, pe care
o stim numai aici s't pe care Popescu, cu toatd aplecarea sa
de a inegri pe Cantacuzini, a pardsit-o mai tirziu, e dorinta
lui Mihai Spdtarul de a fi si el Domn; slut intrigile acestuia
si ale Racovitestilor: Fiind neodihnit om i amestecdtor de
Domni, au inceput a umbla cu scrisori la cuscrd-sdu Mihaiu-
Vod, prin mijlocul ginere-sdu Dumitrasco Hatman ul]..., in-
demnindu-1 ca sa nevoiascd In tot chipul sd fdgdduiascd In tot
chipul Turcilor bani ca sd-i dea Domnia Prii-RomAnesti. Si
au si umblat destul, dar, unde nu va Dumnezeu, oamenii fried
nu pot."
Urmeazd sosirea lui Iusuf-Aga cu mazilia, incercarea lui
Mihai Spatarul de a fugi la Nemti, dud aude de Domnia lui
Nicolae Mavrocordat, i intoarcerea lui Inddrdt de pldiesii de
la granitA, sosirea In sfirsit a notilui Voevod, cu mare pompd,
primind pe toti cu dragoste".
cu instalarea lui Mavrocordat, se sfirsesc Memoriile lui
Popescu. Restul e scris inteun spirit prea dumitnos fat6 de

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 215

Nicolae-VodA, care fdcuse numai bine lui Radu Popescu, pen-

tru ca sA. 1-1 putem atribui. Il vom studia deci la continuA
rile marilor cronici muntenel.
Cum era, aceastd cronicA nu putea sA fie primitA i din
alLe pricini decit caracterul prea personal, legAtura prea evi-
dentà de o personalitate politicA ce nu era a unui Domn, ca-
raclerul disproportionat, fragmentar al expunerii. Contra cri-
licii Cantacuzinilor n'avea nimic de zis Domnul grec: in sin-
gele lor i se stabilise tronul. Dar el ar fi vrut sA se infAti§eze
astfel ca Domnia strAinA sd fie pe deplin indreptAtitA, ar
fi dorit sA se generaliseze lipsuri §i defecte pe care Popescu
le atribuia IntAiu unei singure familii, aceleia cu care era In
du§mAnie neamul sdu. Brincoveanu trebuia sä apard 'hile°
luminà rea, trAdarea §i lAcomia sl-i fie i lui scoase la iveald.
Amintirile bune ale stápinirii prin pAmInteni, prin Domni
din ~hit", cum zicea Popescu, trebuiau distruse pentru a
ispiti la opositie pe boierii munteni.
Panca IntAia a cronicii lui Radu Popescu se elimina astfel
prin felul cum era lucratá i prin faptele pe care le cuprin-
dea. Partea a doua nu fu exclusA cu desAvir§ire, dar i se im-
puse cronicarului sA-§i revadA opera de la 1699 inainte, s'o
prefacA de la un capdt la altul.
Radu Vornicul nu era omul care sl refuse a se intoarce a-
supra sentimentelor ce manifestase i judecAt;lor cc apucase
a enunta. Pentru moment, era credinciosul bUier al Domnului
grec. Si el consimti, f Arg. a sta mult pe ginduri, sA indepli-
neascA §i In scris schimbarea la fatd pe care o facuse allá
datA In faptd'.
Bucata remaniatA a cronicii lui Radu Popescu se intinde
asupra anilor 1699-1716 din corpul oficial. SA vedem In a-
mAnunte cum s'a flcut schimbarea.
Sint pArti reproduse pe de-a 'ntregul : expunerea vietii de
petreceri pe care o ducea BrIncoveanu, cAlAtoria de la Adria-
nopol, cu efectele ei, cea mai mare parte din amAnuntele des-
1 Ms. e scris 'de Ionitä Soimescu, Logofiitul lui Scarlat Dr14-
nescu, biv Ve! Stolnic, ispravnic de Muscel, la 4 Octornbre 1792.
2 Memoriile sint publicate in Magazinul istoric, V. Cf. An. Ac.
Rom., XXI, p. 361 si urm. Tesa lui Giurescu, in Contribufiuni, p. 76 si
unn.

www.dacoromanica.ro
216 Istoria literaturii romgnestl

pre aderea Domnului, nebunia Doamnei Pduna. Se Inldturd

lotdeauna lucrurile care privesc afacerile staine, cu toate cd,
mai tdrziu, Popescu va acorda iardsi un loc, covirsitor ade-
sea, evenimentelor petrecute peste hotare, in a doua Domnie
a lui Nicolae Mavrocordat. Se lasä la o parte iardsi unele stiri
ce priviau numai familia Brincoveanului sau numai resentimen-
tete personale ale scriitorului, ca vinovdtia Banului Cornea
In chemarea Domnului la Adrianopol.
In schimb se adauge transitia NA de Greceanu, o transitie
silitil i destul de nedibace . Se schimbd in sfirsit i se adauge
o multime de fapte si de aprecien, care dau Intregii lu-
crdri o coloare noud.
La noul haraciu, crescut In 1703, Radu exprimä data a-
ceasta o jale pentru tara, de care fusese strdin cind seria
Intdiasi datd cronica acestor Haraciu care nu
putea sà ridice [tara], ci era totdeauna In casne i In vaete
in lacrdmi pentru greul care le venise". Si, mai mult decit
aceastä noud sarcind fiscald fatd de Turci, Domnul intors
s'au fdcut mai rdu, mai cumplit; Imprumutdri au pus pe
boieri, pre inandstiri, biruri mari pre sdraca tarä, cit n'a-
vea putere sd le indeplineascd, ci se vdita i blestema".
In adevdr, observd cronicarul oficial, pentru atilea jerife
BrIncoveanu apdtase Domnia pe viatd, dar In curind
el incepu sd aibd noi temen i din causa nestatorniciei tur-
cesti. Atunci, -ceia ce nu ni spusese acelasi scriitor Inainle,
In cealaltd opera a sa, el Intl In legdturi cu Tarul, se a-
junse cu Muscalii In vorbd", chemIndu-i asupra principatelor,
ca sä fie supt stdpinirea lor; i s'au cerut i hrisoave, fd-
cIndu-se si pe dinsul i pe feciorii lui cnezi de Moscovia,
le-au dat". Li oferi provisii, ajutor de oameni, bani, i chemd
astfel, el, nu Dimitrie Cantemir, nenorocirea asupra terilor
romine. Prin multe rugdciuni i indemndri ce fdcea Constantin-
Vodd, s'au pornit Tarul cu osti, de au venit asupra Turcilor."
Dar aceastd purtare taddtoare fatd de Turci devine si mai
condamnabild prin aceia cä nici Rusii mdcar nu slut serviti

TrecInd i acesle intristdri ce venise lui Constanlin-Voda, vAzind

a s'au dres lucrurile despre Poarta, s'a nu mai aibA grijä de Ina-
zilie, se bucura, se veselea s't se ld[ea In Domnie."

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii de cronici 217

cu sinceritate. In lagdrul sau de la Urtall, Constantin-Vodd

asteaptd Imprejuarile, gata sd se dea de partea celui mai pu-
ternic sau mai norocos. Turcilor li &Muse bani pentru a nu
se lupta: vre-o trei sute de pungi; Rusilor li trimete, prin
build Intelegere cu acesta, pe Toma Spdtariul Cantacuzinul",
care nu mai apare deci ca un nerecunosator fatd de Brin-
\realm, un vinzdtor al Domnului sdu, ca In cea d'intdiu redac-
tie,ci ca un complice al lui. Avea doud socoteli": a-si face
merite fatd cu Rusii, fdrd a strica situatia sa la Poartd. Tot
profitul si niciun rise; o politicà mult ldudatd, cind izbu-
teste.
Aceasta nu izbuti decit pentru moment. Prietenii crestini si
stdpinii pdgini vedeau de o potrivd de bine cu cine a,veau a
face. Trimisii rusi la Constantinopol denuntd Turcilor legdtu-
rile, prin scrisori si soli, ale lui BrIncoveanu cu Tarul. Mazilia
nu fu zdbovitd declt de teamd cà bogata pradd sä nu dispard.
Acum intervin Cantacuzinii, mai maltratati decit Inainte,
Saitanici-Ogularii, feciorii Dracului''. De alianta lor, In a-
ceastd luptd de desrdddcinare, cu Racovitestii nu se vorbeste
nimic aici Mihai Racovitd domna acum In Moldova §i se
afla In bune relatii cu vecinul sdu muntean; ca organ" al
intrigilor nu mai figureazd Mihai-Vodd, ci un Constantin Dii-
chili, Vdtav de aprozi, care duce arzurile de pia. Aceste plri
aduserd mazilia neasteptatd, fulgerdloare 1.
Aici nu ni se mai vorbeste, pentru a nu mica prin contrastul
Intre nuntd si nenorocire, de pregdtirile pentru asdtoria lui
Rrolucanu, fiul Domnului, cu fata lui Antioh-Vodd, care era
la Constantinopol. Dar se explica prin aceia cd trupele erau
la dispositia Spdtarului, si acesta era Stefan Cantacuzino, lipsa
ortedrui gInd de lmpotrivire. Nu se ruai dau numele boierilor
cari merserd noaptea la capugiu pentru a cere ca Domn pe
Stefan si a Inscena ceremonia numirii lui: pdrintele Vlddice,
rdul Antim, al arui nume nu putea sd-i audd cu plAcere Ni-
1 Ea vent In momente de mare durere pentru familia Brinco-
venilor, asa de fericitl. WA' acum. Domnita Stanca rnuri la 15 Mart
st. v. 1714: Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, si, cum i-a fost
voia, asa a fà'cut", serie bdtrinul Domn, doul zile dupA aceasta' lo-
viturg, lui Hrisant; Legrand, Epistolaire grec, pp. 109-10; Hurmu-
zaki, XIV.

www.dacoromanica.ro
218 Istoria literaturii romdnesti

colae Mavrocordat, episcopul de RImnic, Mihai Cantacuzino,

mort si el de atunce, Banul Stirbei, Serban Brezoianu, poate
cel jertfit In 1716. Se insistd mai mult asupra strIngerii de
cdtre Turci a averii lui BrIncoveanu, stringere pe care o des-
cric cu energie Constantin Stolnicul, In scrisoarea sa din 26
Iulie 1714: Afard de alte mari chieltueli ce s'au urmat, oa-
menii ImpAratului au pus la socoteald once cap de vitd al lui
Constantin-Vodd, vinurile si toate lucrurile..., pdnd i fasolele;
sd nu rIzi In adevdr, le-au pretuit si pe acelea cum au
putut" 1.
Se afirmd, data aceasta, cu insulte pentru Cantacuzini,
vinovdtia lor In jertfirea familiei i persoanei lui Brincoveanu.
Ar fi lucrat pentru a duce lucrurile la acest sfIrsit sIngeros
spurcalul $tefan-Vodd", dar, mai ales, tatAl lui, hotul acel
bittrIn, tatd-sdu, Constantin Slolnicul, stiind toate tainele ne-
potd-sdu Constantin-Vodd, pentru cà le spunea toate, avIn-
du-I, nu ca pre un unchiu, ci ca pre un tatd"; el ar fi dat
Insusi In mina Imbrohorului pentru a fi duse la Constantino-
pol scrisorile de trddare ale Brincoveanului i diplomele lui
din crestindtate . Astfel acel rdu bdtrIn", care fusese Insä
bolnav de moarte tocmai pe aceastd vreme i rdmdsese cu
oarecare urme de boald i, ca un bdtrin, cu oaresice
ne" 3, ar fi pus la cale mdcelul din ziva Sintdmdriei din Ar-
gust al anului 1714.
CaracterisInd acum pe Domnul ucis, Radu Popescu nu mai
crede cd trebuie sd reediteze laudele WA reserve de odinioard,
ci le tempereazd, amestecIndu-le apoi i cu multe si aspre
mustrdri. A fost, scrie el acurna, un principe fericit",
de sigur, dar nu un Domn ldudat". Sdndtos, Intreg, c,asd
Intreagd, fii si fete multi, avutii prea multe, case, palaturi,
sate, vii, helesteae, Domnie Indelungatä i altele ca acestea,
care nu i-au lipsit nimica de care ochii lui au pohtit e." Cela
Legrand, Epistolaire grec, p. 124; Hurmuzaki, XIV, 0 altd scri-
soare a Stolnicului cu stiri asupra afacerilor suedese, purl:Ind data
de 8 April 1713, ibid., pp. 94-5; Hurmuzaki, XIV.
2 Dar ni se spune intr'un raport contemporan, in Hurmuzaki,
Domnul le linea pe acestea la Brasov.
3 Scrisoarea tut Stefan-Vodd cdtre Hrisant, 18 April 1714, In
Legrand, Epistolaire grec, p. 113; Hurmuzaki, XIV.
'P. 28.
www.dacoromanica.ro
 Marile compilatil de cronicí 219

ce nu 1-a Impiedecat de a face multe rele", de a se a-

rata lacom peste mdsurd, de a strica vechile obiceiuri, de a
reduce la starea de podani" pe mosiile sale si ale Cantacu-
zinilor acea clasd de slujitori care odinioarä stringea singurd
haraciul. Dintre allele nenumdrate" greseli ale lui si fapte
rele, cronicarul mai mentioneazd odatä cresterea, mai mult
ca indoirea, tributului, ,,de au rdmas un blestem, de blestemd
sdracii si vor sd. blesteme In veci".
Treclnd la Stefan Cantacuzino, gdsim Indatd partea noua din
cronica oficiald.
Natural cd aceastd parte noul e scrisd In acelasi spirit In
care a fost executatd ,preschimbarea pArtii mai vechi. Dupd
nebunia Doamnei, care se poate pune la Indoiald cu dreptate4,
se mentioneazd blnuielile ce cdzurä pentru aceasta asupra ind-
tusei ei, sora mine-sir, Olimpiada, care fu ziditd. In chilie,
iar cloud cdlugdriti spinzurate pentru cä ar fi adus aceastd In-
drAcire".
Cronicarul continud cu notitele cunoscute despre evenimen-
tele mai importante din aceastd. scurtg. Domnie: trecerea lui
Carol al XII-lea 21 expeditia din Moreia, cererile acute terii pen-
tru (lima, uciderea lui Rechiab-Imbrohor, patronul lui $te-
fan-Vodd, care, perind la Bender, unde ajunsese Pasd, iea cu
sine si nddejdea" Domnului. .

La 9 Ianuar st. v., 1716 sosi iardsi la Bucuresti, pentru a

doua °ail Inainte-mergAtor al mortii, capugiul mazililor. Fuga
era imposibild In iarna grea si cu hotdrirea locuitorilor de a
nu-si preggii, dind drumul celui urgisit de ImpIrdtie, o ro-
bie de la Tatari. Popescu pretinde cd. Stolnicul Incercä sl
cIstige pe Trimisul turcesc indrturisind cä el a otritvit doi frati
4 V. An. .1c. Rom., XXI, p. 380, nota 1. Mara de izvoarele aratate
acolo, mai Vezi Cipariu, Archiva, pp. 515-6: recomandatia acordata
ei de Papa, care arata In ce chip a scapat ea in strainätate si amin-
teste si serviciile pe care Constantin Stolnicul le-a facut Imperiului.
La 1717, ea si fiul ei Radu scriu catre cavalerul Emanuel" pentru
a cere interventia lui pe Ilnga Papa; Arch. soc. st. si lit. din Iasi,
V, p. 549. Cf. si Hurmuzaki, IX, p. 542 si urm.; Memorüle luí Dadich
In Gatterer, Allgem. Bibl., XIII.
1 Pe care o descrie si Domnul bite° scrisoare a sa, tiparita in
Legrand, Ppistolaire grec, pp. 135-7, No. 92; Hurmuzaki, XIV.

www.dacoromanica.ro
220 Istoria literaturii romgnesti

cari-1 incomodau: Serban-Voda 0 Iordachi, 0 el se razima

pentru aceasta destainuire pe autoritatea lui Ienachi Mavrocor-
dat, care ar fi auzit povestindu-se lucrul la Poarta de acel
care-1 primise din gura chiar a lui Constantin.
Era sfir0tul puterii Cantacuzinilor. Popescu-i urmare§te
Inainte cu ura so, care era 0 de porunceala. Tot omul sa
creaza", proclama el acuma, ca adevdrat era zvonul rdspIndit
In 1688 despre causa mortii lui Serban-Voda. Asemenea cu tatal
la rautati era §i domnescul fiu, cum §tie scriitorul din expe-
rienta 1 nestatornic, mincinos, supus sfaturilor nebunei sale
:

Doamne, lacom la dari §i Imprumuturi". De 0 rugat de noul

Domn, Nicolae Mavrocordat, sd rdmlie, batrInul Stolnic nu vo-
iete sa stea In lard. ca un boier batrIn" 0 un parinte" al
noului ocIrmuitor, ci se duce la Poarta, cu &dui sali mintuie
fiul, iar, in adevar, pentru ca sä se piarda Impreunä cu dinsul. Un
alt Cantacuzino, Mihai, e facia ispravnic, fuge spre Ardeal, e adus
inapoi de vame0i de Cimpulung 0 ramlne Caimacam pand
la venirea lui Mavrocordat. Acesta, sosind, Il cinste0e ca pe
un parinte", dar el nu poate fi scdpat, cum nu poate nici
ginerele Slolnicului, Radu Dudescu. In zadar starui, ni spune
Popescu, omenosul §i milostivul Domn, In zadar oferi pana
la douazeci de pungi pentru viata celui din urma, care era
om liar 0 Cu coconi mici". Cumplitul Vezir", omul rau 0
cumplit" ce era All-Pa§a 2, nu se MA induplecat de nimic.
El Implini asupra familiei acoperite de pacate, asupra vicle-
nilor Imparatului, printipi de Imperiu 0 cnezi de Moscovia",
hotarirea lui Dumnezeu.
Cu ace0i du§mani ai Domnului sau a mintuit Radu Popescu,
dar In curind vin altii la rind. Razboiul turco-german Ince-
puse, §i succesele Nemtilor dadurd sperante acelora dintre
boierii munteni cari rivniau o mai mare influenta, cinste Im-
parateasca pentru sine, iar pentru lara un traiu mai civili-
sat supt stapinirea cretina, pe care o vedeau de o sama de
timp functionind In Ardeal 0 o apreciau. Mitropolitul Antim,
Grigore Baleanu, un Golescu, Brailoii: Barbu 0 calugarul,
g Noi Cu ochii nostri le-am vazut si cu minile noastre le-am pi-
OR." A trlit Cu el si a vorbit Cu el", spune Popescu mai departe.
g Pe care totusi II lauda, cum am vazut, cronicarul al doilea mol-
dovean al lui Nicolae-VocIA.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatil de cronici

Obedenii, Bengestii, Bujorenii, boierimea de peste Olt, In ge-

nere, formard planul de a cherna pe Germani si de a prinde, cu
ajulorul cdtanelor", pe Domnul Turcilor. Descriind viata lui
Radu Popescu, am vdzut cum s'a realisat acest plan.
Dar pAnd atunci unii dintre adversarii stdpinirii pdgine
plAtird cu viata intrigile de care se Muse vinovati.
Venind pe tronul muntean, Nicolae-Vodd primi felicitdrile co-
mandantului imperial al Ardealului si-i rdspunse oferindu-se a
ajuta pe Germani i chiar a trece la dînii. Aceste propuneri,
venind din partea unui om cu trecutul i sentimentele lui Ma-
vrocordat, full considerate ca eine griechische Finesse",
nimeni nu le discutdi. De altmintrelea, Domnul se asigura de
bani, pe cd.i de confiscare si Imprumuturi", se zice, i aduna
Turci In jurul Au. In Septembre, cItiva Nemti trecurd pe la
Turnu-Rosu, i Indatd conspiratorii rdspindird zvonul cd ei
ar fi ajuns la Pttesti. Mavrocordat se retrase, pArdsit fiind de
Turci, cari-1 gdsiau un Grec prost", la Giurgiu. De aici Antim
plea, fdrä a i se fi dat voie, i Incercl in zddar la Bucuresti
o miscare In favoarea Imperialilor. Nefiind forte reale pe care
sd se sprijine, incercarea nu reusi. Furios cd a fost inselat
umilit, Nioolae-Voda ;psi inainte pe unul dintre cei bdnuiti cà
se luteleg cu dusmanul: Brezoianu. Intrebindu-1 scurt: Uncle
ai fost", el dddu ordine A se taie acest boier. Un BAlaceanu fu
executat imediat; predicatorul Curtii, Ina din vremea lui
coveanu, preotul loan Abrami, o soil a lui beizaded Gheorghe
Cantacuzino, pe care-1 asteptau boierii ca Domn, doi frati ai
lui Barbu Brdiloiu, sotia lui Brezoianu i fratele ei2, mai multi
alti bojen i negustori fund aruncati in temnitd. In sfirsit Mi-
tropolitul Antim pierdu demnitatea sa arhipdstoreascd i, cd-
pdtindu-se contra lui un decret al Patriarhului, Domnul U
porni care un loe de exil, la care nu ajunse niciodatd, fiind
°morn pe cale.
Acestea le stim din Del Chiaro, din Vanderbech si din do-
cumente contemporane 31 dar Radu Popescu, un mester lin-
gusitor i un om foarte discret asupra sldbiciunilor patronului

Hurmuzaki, VI, p. 150, No. 77; cf. Fragmente, III, p. 90.

2 Fiii fugiserA la mo0e. Cf. Vanderbech, In Engel, o. c., II, p. 12;
Doc. Cant., p. 182 0 urm.
Hurmuzaki, VI, p. 180 0 urm.

www.dacoromanica.ro
222 Istoria literaturil rombesti

sdu, nu e acela care sd ne ldmureascd mai mult. De la

dInsul Intelegem lucrurile cam asa: Manele" vin i pradd
Oltenia, in pdmitntul acesta Mehedinti" Vicleni" dinire bo-
ierii terii se unesc cu dînii, oameni räi, despre cari _poate
scrie, ca despre Golescu: Dracului dd-i fum de tdmlie en de
mult, el rdmIne In firea lui tot drac; asa i Go1escu",2, sau
despre Barbu tdlhariul cel mare Barbul Sdrdariu1"3.
Ei se Inteleg Intre sine, trimit o deputatie la Sibiiu, care,
ducindu-se sä ceard un gubernator", se Intoarce ca niste
clini, cu coada intre picioare". Totusi la urmd biruinta e aces-
tora, a spurCatilor de bojar", a tdlharilor", a nebunilor"
a ciinilor obraznici", cari aduc prinderea lui Nicolae-Vodii
In locul Domnului cdzut prin trddare in minile dusmanilor,
Turcii pun pe fratele lui, pe Ioan-Vodd, frumosul i bunul
Ioan-Vodd Mavrocordat, pentru care toti cei ce 1-au cunoscut
au numai laude,. Domnia acestuia n'a fost recunoscutd de
partidul nemlesc dintre boieri, de refugiatii din Ardeal, cari,
ca i patronii lor, vIzurd In Ienachi-Vodd numai un caima-
cam", un pretendent" i continual-A a stdrui, neastImpdratd
cetisoard", pentru anexare si guvernul lui Gheorghe Cantacu-
zino. Pe de altd parte, Nicolae vedea cu multd nemultdmire
pe acest frale care-i primise mostenirea fdrd nicio pdrere de
rdu j fdrd nicio lntrebare.
Deci Popescu urmeazd a prigoni pe adversarii lui Nicolae
Mavrocordat, clrora li pune In sam5. piernerea Olteniei la In-
cheiarea pdcii. Au stAtut de pagubd i drii noastre, cd,
fiind tara de peste Olt coprinsd, au rdmas In stdpInirea Nem-
tilor si nu s'au putut scoate", de rdul lor. Dar despre buna
ocIrmuire a lui Ioan-Vodd, despre rechemarea pribegilor6Ddes-
pre silintile lui la pace pentru a pdstra paimintul terii, des-
P. 47.
2 P. 56.
3 P. 58.
P. 57 §i un. Cf. Hurrnuzaki, Fragmente, III, pp. 110-1 §i Del
Chiaro, I. c.
6 V. i Hurmuzaki, .Fragmente, IV, p. 110; Arch. soc. st. si lit.
din Iasi, VII, pp. 511-2; Cantemir, Isl. imp. otoman, p. 591, nota 13.
6 Intre cari Maria, Doamna lui Brincoveanu, pentru care v. An.
Ac. Rom., XXI, pp. 261-2; Dadich, I. c., §i Cipariu, Archiva, pp.
514-5, an. 1726.

www.dacoromanica.ro
 Mariie compilatii de cronicl 223

pre bale aceste lucruri, el nu stie nimic, precum nu stiuse

niei de omorurile i Intemnitarile boierilor In 1716. Aducerea
aminte i uitarea lui Radu Popescu erau dintxe acelea care
ajuta cariera polilla a unui istoric contemporan.
A poi, loan murind, Nicolae se intoarce In Scaun. ExpunInd
a doua Domnie a acestuia, Radu Popescu ii biciueste mai de-
parte dusmanii, cari AJA acum stapinii de dincolo de Olí.
Nemtii au rinduit", ni spune el, insulator, pre un Gheorghie
beizadea ca sa se cheme Ban Craiovei, iar nu Domn sau
gubernator din cal 1-au fama Plagar, si au rinduit si pa-
Ir consiliari din boiarii cei mai de jo, sä fie l'higa beizadea
Gheorghe" Si el adauge, tot atit de batjocuritor: A.0 cercat
sa-i puje cerceii la urechi, i i le-au taiat2".
Pecteapsa dumnezeiasca atinge neapitrat pe toti acei cari au
facut rìlu Domnului. Barbu Brailoiu, ni spune cu mula filan-
lropie cronicarul, au crepat i s'au dus la dracul"3, i Radu
nu lipseste a ni atrage atentia, in eleganta sa cronica de
Curte, asupra unor minunati vermi albi, cu capetele negre",
cari aparurä pentru a da un caracter mai cumplit mortii a-
cestui om blastamat. De o ,,moarte groaznica" muri si gene-
ralul ardelean Stainville%. Dimitrie Cantemir moare ca un
om de nimica", iar Torna Cantacuzino mire straini. Cind
Mihai Racovita cere Domnia munteana, Popescu Inseamna Cu
Ingrijire raspunsul ce i se dete de Turci, ca si Domnia din
Moldova este mult pentru obrazul lui, necum a Terii-Romai-
nesti"'. Si, mai departe, cInd fratele lui Du-
mitrasco Hatmanul, ginerele lui Mihai Cantacuzino, fuge la
Talan, cronicarul nostru se tinguieste: Ah de nesimtirea
1 Unid dintre acestia era Nicolae de Porta, care a scris un me-
moriu despre Tara-RomaneascA pe timpul razboiului terminal in
1699 si a jucat un rol putin onorabil In administratia Olteniei. V.
Buletinul societcltii geograf ice pe 1900. Mai v.,. pentru dinsul, Hurmu-
zaki, Fragmente, IV, pp. 88 n. y, 118 n. k, 116 n. g. $tefan Can-
tacuzino ii d'adu In 1714 sarcina de a traduce o carte latineascA In
greceste, dar se imbolnavi, sàracul", In mijlocul lucrului; Legrand,
Epistolairc grec, pp. 121-2; Hurmuzaki, XIV.'
2 P. 107.
P. 109.
4 P. 110.
5 Pp. 144-5.

www.dacoromanica.ro
224 Istoria literaturit romlne§ti

nesocoteala unor fel de oameni", i Indatl, dupà obiceiul

sgu, ni aminte0e i felul de moarte pedepsitoare ce a avut:
de cataroiu" I.
Restul cronicii e umplut de lAmuriri asupra afacerilor din
str6inillate, dar mai ales de laudele lui VodA, cu care Incepe
Domnia 0 pe care Radu le amestea Inteuna, cu dibäcie, In
naratiunea sa.
Jae° prefatA care figureazA ntunai in manuscrisele care nu
dau Intreaga compilatie, ci numai partea ce prive0e pe Ni-
colae-Vod5.23 Radul Popescul Vel Dvornic" se adreseaza st6.-
pinului sdu", multdmindu-i pentru marile faceri de bine, pe
care nu e In stare sg. le rlsplIteasa. Era azut de Impins6-
turi si de Impiedeaturi", 0 mina ajuatoare a Domnului, tin-
zindu-se spre dinsul, 1-a ridicat i 1-a dus atre mkrire.Poate
el asplgti cu piatura de apd" a vredniciei sale noianul
de apà mare" al milostivirii domne0i ? Ci dara", urmeaza
el, pentru ca A. nu m1 aat iarAs cu totul nemultAmitoriu,
putintia ostenealli am lAcut de-am izvodit istoriile Domnilor
altora a prii-Rumlne0i Ond la fericita a doao Domnie
a MIriei Tale, puind 0 ale altora fapte ce s'au Intimplat
In pArtile din prejurul nostru, ate am putut coprinde 0 din
Evropa si den Asia, vreadnice fiind de auzit' 3. Din capul lo-
cului, Radu Pope_scu ni presintl spita neamului eroului sgu,
cu tendinta de a ne face sk vedem In el ceia ce era dupä
mamd, prin Läpuneni, un stanepot al lui Alexandru-
cel-Bun. Dula. Vila prea-luminatului neam al prea-indlta-
tului i milostivului Domn Io Nicolae Alexandru Voevod, prea-
bunul stApin Terii-Romgne0i, care se trage din Alexandru-
Vodä cel numit Bun 0 Mare din tara Moldovei"4, ni se a-
P. 165.
1 Asa mss , citate i lnainte, ea n-le 58 0 1299 din Bibl. Ac. Rom.,
In care se aflA i letopisetul lui Axintie Uricariul. Prefata a fost
tiparità de Gr. G. Tocilescu, In sludiul sau despre Cronicile ro-
mine, p. 281. ReprodusA acum in Gicrescu, Contributiuni, pp. 101-2.
8 lar titlul acestui fragment al cronicii e in ms.: Domnia
riei Sale lui Nicolae-Vodl din Tara-Romdneascd, fiul prea-slavi-
tului Alexandru, sfeatnic de taina al putearnicii ImpArAtii a Oto-
manilor; leat 7224".
P. 39. Pe Alexandra Mavrocordat 11 lgudase ind. din Memoriile

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 225

firmd ck numirea lui In Tara-Romkneascl s'a fl.cut Mil nicio

silintk, Mil nicio dare de bani, Mal nicio uneltire, din bund
voia ImpAratului, Mil nicio rugare sau mijlocire de spre par-
tea Mariei Sale; fiind credincios Imparatiei"1.
El vine sà domneascä foarte putin timp In dala aceasta.
Adevdratele lui sentimente si bunele lui insusiri se aratk In
lunga si pasnica Domnie a doua, pe care cineva n'ar pu-.
tea-o Muda in destul, crede Popescu. Cel putin el nu-si simte
puteri pentru o sardnä atit de grea si pentru un scop asa de
inalt. A pomeni toate bunktktile pre deplin cite avea Dom-
nul, nu mä lask obiceiul istoriei, pentru ca sk nu dau bAnuialä
de colachie, care rumkneste se chiamk. ciocoinicie. Drept a-
ceia cu tAcere le trec; numai atila zic, cà toate faptele ii
era cu dreptate s'i nici cum nu suferia sä se fack cuiva strim-
bAtate, din fire fiind iubiloriu de dreptate, milostiv, lesne iertaLor
s'i cu frica lui Dumnezeu. Care acestea toate vazindu-le insumi
cu ochii, de le voiu trece cu tdcerea, pietrile vor striga 2,"
Popescu insird Intre binefacerile ce se revarsd asupra terii
sale: scoaterea Turcilor Brkilei si Silistrei din pkminturile pe
care le ocupaserk, aducerea momentand a tributului la ve-
chea sumk de Inaintea adaosului din 1703, cercetarea SAmilor
Vistieriei, care se resimtia de administratia neexperientului
Ioan-Vodk: Madr s'a nepedepsit intru obiceiurile si orInduie-
lile Ora", buna lui chivernisealk" cu prilejul rlscoalei Ta-
tarilor.
El nu uitä sk noteze evenimentele petrecute In casa sau la
Curtea Domnului: intImpldrile din familie si visitele. Astfel
plInge moartea lui beizadek Scarlat, Invklatul fiul al Dom-
nului3, precum, la intkia Domnie, plhasese moartea Doamnei
sale. Astfel, la chsatoria Domnitei S tanca, el spune ch Intre Exapo-
rit §i Brincoveanu mal multa dragosle s'au Intarit decit era mai
nainte", iar la pacea de la Carlovat 11 arath ca intru toate In
vgat §i intelept 11 practic", eclipsind cu totul pe Reis-Efendi, vi
itorul Vizir §i atunci colegul ski, fiind acesta om prost §i. ne-
InvAtat".
1 Reproduce §i firmanul: CunoscInd pe Nicolae-Vodh crediticios
Imphratiei lui §i au chivernisit bine raiaua Moldovei, l-au daruit
cu Domnia Munteniei"; p. 41.
2 P. 147.
3 V. Scrisori de ale lui In Legrand, Bpistolaire grec; Hurmuzaki,
XIV.
15

www.dacoromanica.ro
226 lstoria Iiteraturii romane0

Pulcheria 1, face panegiricul Patriarhului Atanasie, mort In

tai a: om dumnezeesc, bun, blind, smerit, ferindu-se de toate
miele, ata cSit intrecea Intru bundtdti pe toti cei ce i-am
Azul In viea;a noastra.", descrie sfintirea. Vdcdregilor, din
care Mavrocordat fAcu ceia ce fd.cuse Brincoveanu din Hurezi
si. Canlacuzinii din Mdrgineni: o operd de artd si un deposit de
scumpe arti s*J.manuscrip'e 3, nunta fratelui Doamnei cu o
fata a Marelui Slolnic Barbu Greceanu, a lui Cons:antin bei-
zadeà. cu SmdrIndita, fata lui Radu Cantacuzine, venirea lui
Hrisant. de Ierusalim, care si oficiè cu aceastd ocasie: Aicia,
citiloriule, te las ca singur sd socotesti, un Domn prea-inte-
lept si Invdtat si Cu un sfint Patriarh ca acela, Intelept si
prea-invatat, impreunindu-se unul cu altul, de nu era cu
mare minune la toti cei ce privia si le auzia voroava lor. i,
mdcar cä am fost de fatd, vazind ea ochii si auzind cu are-
chile prea-intelepte cuvintele lor, iar mintea a md ajunge ca
sd le scriu pe larg, nu este cu putintd, si cu tdcerea contenes.c,
si sdvirsesc venirea si priiminta de cdtre Domn a Prea-Fericirii
Sale'. '.
Viind la vreme de bdtrinetd si de sabiciune", Radu Po-
pescu asase Vornicia cea Mare, o grea dregdtorie, si Domnul o
(M'use lui Iordachi Cretulescu, in anul al cincilea al Dom-
niei sale, 1722-3. Fostul Vornic, sdiul acum de cinste si obosit
de zbuciumul unei active vieti politice, se retrase la cdlugdrie
In mAndstirea Radu-Vodd din Bucuresti.
Era de vre-o sese ani aice, cind, prin 1728, el, urmInd exem-
plul dat de Greceanu, infatisd Domnului sdu prinosul literar
al cronicii celor zece ani impliniti din a doua ocirmuire a lui6.
1 Despre a careia Ingropare vorbesle pe larg Del Chiaro.
2 Se \ orbe4te de tipariturile arabe, fiird sA se mentioneze !Mear
In treacat numee lui Constantin BrIncoveanu; p. 136.
3 P. 138. Pentru Hurezi, V. §i Odobescu, In Rey. RomInci, arlicolul
citat despre Ziarele lui Brincoveanu. Pentru Hurezi si Margineni,
coresponden(a Domni/or munteni cu Hrisant, In Legrand, Epistolaire
grec; IIurmuzaki, XIV.
* P. 150. Alai mentioneaza aceiasi sArbatoare de familie si la
p. 174.
5 Pp. 153-4.
6 PanA aicea am scris cele ce s'au Intimplat 0116 In savirsitul
a zece ani dintru a doua Domnie a MAriei Sale Nicolae-VodA, lar de

www.dacoromanica.ro
 Mari le compHatii de cronici 227

Isi pusese In gind a merge mai departe, IncepInd o altd isto-

rie de zece ani, dar moartea sau boala prime Indatd. In mdnds-
Urea lui pe acest mare boier, cArturar ales §i om färd ca-
Meter. In Octombre 1729 Incd, un Logofetel de Divan, cali-
graful Curtii, presinta Domnului, dupd ordinul acestuia, In-
treaga compilatie In forma ei definiiivd

Dar cu aceasta nu s'au terminat Incd operele de istorie re-

dactate In terile romlne In vremea lui Nicolae Mavrocordat
supt influenta directd a acestuia.
Doud genealogii istorice, menite sd lege perso iva lui Nico-
lae Mavrocordat de istoria Moldovei, de o parte, de a Terii-
Romdne0i de alta, ni se Infdti§eazd Intdiu.
Nicolae Roset e acela care a scris cea d'intsdiu operd genea-
logicd. Cum ni-o spune singur panegiristul, el a alcdtuit Prea-
sldvita vid' a Domnului sdu din istoriile tdrilor noastre i a
celor streine", la 7235, adecd 1726-7, pe chid era Mare-Logo-
Mt In Tara-RomdneascV.

aicea. Inainte, cu ajutorul i mila lui Dumnezeu, VOM serie, Ince-

pind de la al unsprezecelea an."
Iala-i tillul: Istoria Tarii-Romanesti, de cind au desca:ecal pra-
voslavnicii creslini ; Intru care coprinde toate istoriile a tuturor
Pornni'or, d'inceputul tarii, de la Inta:111 Domn, Radii' Negrul Voevod,
pand acuma, la Domnia (le a doua a Mariei Sale lui Nicolae Ale-
xandru Voevod; acum de iznoava scrisa, din porunca Marii Sale prea-
luminatului i prea-Inaltat dui Domnului nostru Ion Nicolae Alexan-
dru Vcevod, Intru al unsprezecilea an dintru a doua Domnic a Mariei Sale,
de Radu Logofe:elul de Divan, sin Mihaiu Ieromonahul I.upescul, la
anii de la Zidirea Lum:i 7238, iar de la Nasterea Domnului nostru
Isus IIristos 1729, luna liii Octomvre 31". Am spus ca In manuscripte
cronica se Intimpina sau In legatura cu cele moldovenesti asupra
Domn:ei lui Nicolae Mavrocordat: mssele 58, 239 si 1299 ale Bibl.
Ac. Rom., d:n care penullimul cuprinde i Cron:ca expeditiei din
More:a, sau In forma complecta a compilatiei, ale car;i msse slut
notate In An. Ac. Rom., XXI, pp. 446 7. Penlru un omooim
din 1(6 al iui Rada Popescu, v. Buc:umul, I, p. 243; mai sus, p. 149.
2 Titlul complect, pe care 1 luam din ms. 353 al Bibl. Ac. Rom.,
e acesta: Prea-slavita vita a prea luminatului i prea inaltatului
Domn Io N:colae Alexandra Voevod, marile, bunul i prea-Inteleptul
stapinitor a toala Tara-Romaneasca, d:mpreuna i Cu toate slavitile
tapie a fericitilor sal stämo, carii Cu mare lauda au impodobit
Scaunele Dachiei, din istoriile prilor noastre §i a celor streine pre

www.dacoromanica.ro
228 Istoria literaturii romAne§ti

Scriitorul acesta nu e un necunoscut. Membru al familiei

ulna timp dusmand inviersunald a lui BrIncoveann,
el lua In cdsdlorie pe Ancuta, fiica lui Constantin-Vodd,
aceastd dusindnie se potoli. Nunta se Men In Domnia d'intaiu
a lui Mihai Racovitd, pentru aducerea cdruia pe tron se In-
cheiase alianta Intre Domnul muntean i puternicul Iordachi
Ruset, taläl mirelui 1. Ancuta aduse sotului ei o bogatd zes-
tre, din care cunoastem o cununa de aur, tot cu diamanturi",
tare fu ddruitd de dinsa pe patul de moarte bisericii din $chei.
Ea mud. In pribegie la Bra5ov, 16sInd (loud fete: Mdriuta
Safi a .1.
Nicolae Rosel Impdrti soarta rea a familiet socrului sdu, mer-
gInd si el In exilul din Asia-Mid:I. De aici se Intoarse cu
bdtrIna Doamnd, In Domnia lui loan Mavrocordat, la 1717 4.
Fu numit Mare-Pdharnic, i In aceastä calitate-1 intilnim In-
tr'un document din 17 Mart a acestui an6.
El avu un mare rol politic supt Ienachi-Vodd, care-1 Intre-
buinta pentru a purta prin el corespondenta Cu Imperialii. In
Maiu, '11 vedem pe Roset scriind generalului Stainville, pr.omi-
tInd stiri de la Turcii din Rusciuc i altele, anuntInd &dui
ce are Vizirul -de a trimite trupe In Ardeal pentru a rdscula
provincia si rugindu-se In acest timp a nu se divulga scriso-
rile sale 5. La 12 Iunie urmItor, tot din Bucuresti, el scrie din
nou aceluiasi general i, ca i Intdia oard, din partea Dom-
scurt adunatd In Bucure0i, Intru al optulea an din a doua Dom-
nie a Marii Sale, de dumnealui Nicolae Roset, Vel Logofat, leat
7235". Acest manuscript a fost descris i In V. A. Urechid, Miron
Costin, Opere complete, I, p. 26 §i urm. Un altul, aflAtor In Biblio-
teca de la Miclau§ani, a fost notat de Melhisedec, In Rev. p. ist., arch.
filologie, V, p. 148. Un al treilea, In posesiunea lui G. Dem. Theo-
dorescu, a fost analisat de acesta, In articolul Originea Alavrocor
dal.ilor", din Arch. soc. st. si literare din Iasi, V, p. 294 §i urm.
1 V. cronica lui Greceanu, ms. Academiei Ronfine, cronicile mol-
do vene, Cantemir, Istoria
2 An. Ac. Rom., XXI, p. 266.
La 9 April 1714 Stefan Cantacuzino deptinge aceast4 prigonire
pe nedrept Bis. ort., XVI, p. 290 0 urm., Cf. Hurmuzaki, XIV).
An. Ac. Rom., XXI, p. 409.
5 Ibid., p. 288, nota 1. Cf. Papadopulos Keraineus, STax., IV,
p. 48 si WM.
6 Hunnuzaki, VI, pp. 178-9, No. 109.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 229

nului"; se dau iardsi stiri despre Turci si se promite In casul

luptei In Ardeal cd trupele muntene nu vor participa si cd, dacä
se poate, trecerea nu se va face prin pasurile terii i. La 13, a
doua zi, el comunicd un firman, dd noutdti asupra pregdtiri
lor revoltatului ungur Bercsényi si gindurilor lui Mihai Raco-
vila din Moldova. Turcii", serie el, slut stdpInii nostri; Dom-
nul se va incerca sd-i induplece, dar nu putem sd li po-
runcim "." 0 ultimä scrisoare a lui de pe acest timp ni s'a
conservat, In care el indreptAteste pe Domn cd n'a fost acela
care O. fi chemat pe Turci .
Supt Nicolae Mavrocordat a doua ()ark Nicolae Roset fu pH-
vit bine la Inceput si ridicat la rangul de Mare Logofat. Un
frate al lui, Ionitd, veni in Tara-Romdneascd si lud pe Iluna,
fata Stolnicului Matei Filipescu 1'.
In 1726, cum am vdzut, Logofdtul Roset seria genealogia std-
pinului sdu. Dar, In acelasi an, Mihai Racovità cdzu din Dom-
nia Moldovei, si se credea cd el se Intelesese cu nemultdmitii
din Muntenia, Intre cari comitele Roset".), pentru a doblndi
Scaunul acestei teH6. Oricum, el pdrdsi peste putin timp tara,
Impreuna cu celalt ginere al Brincoveanului, Manolachi Lam-
brinb, Marele-Ban, si se addposti la Brasov 7.
In acest exil muri Domnita Ancutag . Cit despre sotul ei,
el trecu in Oltenia, iar familia ce rdmdsese cdpata voia de a
se Intoarce, In 1729, chid se gdsid tot la Brasov 9, unde trdia
In Imprejurdri grele.
Nicolae-Vodd muri In 1730, si Roset se intoarse In Tara-Ro-
mdneascd supt fiul lui, Constantin Mavrocordat. Se intoarse
1 Ibid., p. 182, No. 114.
2 Ibid., pp. 182-3, No. 115. Cf. §i. scrisoarea, de pe pp. 183 4,
No. 116, a lui Stainville care Eugeniu de Savoia.
9 Pp. 188-9.
4. Radu Popescu, Cronica oficiala, p. 129.
6 Diploma sa de comite al Imperiului (1733 se conserva la Bibl.
Ac. 'Rom.
6 Hurmuzaki, Fragmente, V, pp. 6-7; Amiras, p. 140; Neculce,
p. 362.
* Cronica de supt Grigore Ghica, In An. Ac. Rom., XXI, p. 410.
9 Veni dupa sotul ei §i fu Ingropatd la Hurezi Cron. bisericii din
Schei, p. 91).
9 Hurmuzaki, Fragmente, V, p. 13.

www.dacoromanica.ro
230 Istoria literaturit rombesti

catolic, §i vedem pe acest vrednic papista § om puternic"

ducind inaintea Domnului la 1745 pe un visitator apostolic 1
Mind insg din nou In disgratie, el se jaluie§te de soarta sa
ambasadorului german Penkler, din Bucure§ti, la 22 Octom-
bre 1718, ardtind e.g. de opt ani de zi/e" se aflg in lipsg, su-
ferind din causa noii sale religii §i ciudate a
norocului sg.u" 2. Cueva luni mai tirziu, la 1-iu Februar 1749,
stgruie pentru dinsul §i episcopul latin de Nicopole, cu re§e-
dinta In Bucure§ti, Anton Becich, care vorbe§te de lipsa ab-
solutd In care se ggse§te acest martir al causei catolice3. Alai
departe nu §tim nimic despre acest nenorocos §i ciudat fiu al
atotputernicului Iordachi Cuparul. Citeva scrisori ale lui, din
1740, dire rude din Moldova s'au .pgstrat: el li cere vin de
Cotnari, tutun basma-ghiubec" §i li trimete unele lucruri a-
pusene : hamuri. §i o prgjitoare de cafea" 4.
Cit despre opusculul lui, el incepe prin ni§te versuri maca-
ronice, romAne§ti §i grece§ti, spre lauda stemei duble, moldo-
vene §i muntene, reunite supt coroana domneascä a lui Ni-
colae-Vodg:
Lumea s afla la mare mirare,
Cum Orfeu putu cu a sa cintare, etc.
Si toata Dachiia mult sa fer;ceaste
Gindu de a ta yip sa oblAduiaste,
Care din Despotii CrAiet sirbesti
Si din Iaghelonii aceii lesgsti
Tocrofncov fjpokov singe prea-inältat,
Cu multe ecpsuct; foarte minunat...
Urmeazä o prefatg, de sigur mai bung, superioarä in genul
lingu§itor, acelei pe care o infäli§ase aceluia§i Domn colegul
1 Arch. soc. st. si literare din Iasi, V, p.1 549. Cf. Engel, o. c.,
II, p. 90.
2 Hurrauzaki, VI, p. 603, No. 337.
3 It degno e benemerito conte Nicole) Rossetti, che attualmente qui
si ritrova, privo quasi del pane g.ornaliere, per causa deila nostra
santa religione"; Hurmuzaki, VI, p. 130.9, No. 343. Cf. i acelasi,
Fragmente, V, pp. 152-3; Comnen Ipsilanti, T'a :JET&c'eXamv, kin. 172;
Papadopulos Kerameus, , I, p. 218. S'a pAstrat o scrisoare
catre el a princesei polone Maria Casimira. V. But. com. istorice a
Romeiniei, an. 1927.
4 Studii si doc., V, pp. 56-7, ule 255-6. Diploma de mite a lui
Roset a fost daruita inainte de razboiu Academiei Romine. V. p. 229,
nota 5.
www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 231

lui Nicolae Roset, Marele-Vornic Popescu. E vorba aici de A-

pelles, cafe singur avea dreptul de a reproduce trasAturile e-
roice ale Marelui Alexandru. Mai cd ar asAmana cu aceasta
pe Nicolae-Vodd, care e o stea strAlucitoare intru ceata vea-
cului de acum", pentru Grecia si tot Rdsdritul, Mil a mai
vorbi de faima europeand ce si-a cistigat prin opere literare si
iubirea pentru stiintd. Un asemenea diamant strdlucitor n'are
nevoie de podoabe, asa incit li este iertat si scriitorului sd
se Incumete, de si nechemat pentru o asemenea sarcind, a
expune de3pre dinsul ce-le aflate din istoriile tarilor noas-
tre si a celor streine".
Pentru laudeie istorice ce vin la rind acuma, Nicolae Roset
citeazd leatopisetile MoHove.", si anume pe Ureache Vor-
nicul, carite, pre scurtu InsirIndu Domnii citi furd de la
Dragos-Voda pand atuncea si Incepmdu de Domniil lui A-
lexandru-Vodd celui Bun, asa zice".
Nu ne interesieazd ce zice Ureche despre Alexandru cel Bun,
ki pe Nicolae Logofdtul 11 interesa numai pentru aceia cd,
dupa Radu Popescu, si el vede In Mavrocordat un de3cen-
dent al lui Alexandru, deci al decalecdtorului 1
Apoi, din istoriile Moldovei" si ceale sit-dine ', din Matei
de Mihovia, istoric lesescu ', din Martialis" si. Tatius", scrii-
torul culege fapte si frase pentru a arata pe scurt cum din
visa vechilor Domni moldoveni s'a ajuns la Nicolae-Vodd. El
lasd la o parte In aceastd scurtd ochire asupra isloriei Mol-
dovei, cu intentie, se pare, ceia ce nu era glorios si vrednic,
ca turcirea lui Ilias-Vodd sau uciderea lui 1efan Rams de
boierii la Fireste a importanta istoricà a expunerii, care
nu se Intinde 'And la faptele sdvirsite de patron In cele doud
Domnii ale sale, e nuld.
Dar forma intereseazd intdiu prin marele numdr de cuvinte
grecesti de care se serveste acest nepot de Grec constantino-
politan, acest e'ev al scolitor elinesti din principate. Intil-
nim vorbe ca peristaticr, imarmeni", .,tin eievterforita, a-
decd ddrnicia". Ceia ce nu exclude Intorskturi de frasd Indies-
trite si frumoase: Precum depe strasnicd vijelie de non i In-

1 Caci, zice el, prinlre cei veniti cu Drago § din Alaramura§, tre-
buie ha ii lost §.1 tatal lui Alexanclru-cel Bun.

www.dacoromanica.ro
232 Istoria Ilteraturil romanestl

tunecati mai frumos §i mai veasel rdsare soarile pre f ata

pdmintului"; ca un fulger", scrie el aiurea, de sirgu II
lovi §i-1 povlrni pre Aron-Vodd", Sau: Insd, precum copacii
cei Innalti si mari, de sd §i frIng de vin turi 0 de vibre, iard,
avind adlnci §i. temeainice rAddeini, mai frumoase §i mai In-
verzite odrasle dau." lar, la stir§it, ardtind de ce trebuie sd
se opreascd, vazindu-se Inteun ochian de mari §i sldvite
fapte a marelui acestuia" Domn, el se asamAnd cu cela cari,
cu mici calce, vIslind pe ape curdloare, dupd ce sd vdd
esiti la mare, necutezIndu-sd atit me§te§ugului sdu, ett §i
luciusului, ingroziti se Intorc".
LAudAtorul, care se pierde la stir§it In urdri pentru Domn
§i familia sa, in curInd trebuia sd-i bldstAme ca pribeag peste
granitd, ceia ce nu era un lucru rar pe acele vremuri pline
de vicisitudini. Cu toatd pribegia autorului Insd, lui Nicolae
Mavrocordat Prea-sldvita vid" i se Tdrea un interesant o-
puscul, si el puse, probabil, pe Bergler, sd i-o tradued In la-
tineste. lar Doamnai, a doua sotie a lui Nicolae-Vodd, Sma-
randa, care corespundea In eline§te cu Hrisant Notara, re-
sumd In aceastd, limbd mica lucrare 1
Mult mai scurtd decit genealogia d'intdiu, e o a doua, abia
Irei pagini, redactatd, bateo forrad mult mai putin bogatd. 0
lilerard, de Constantin Vdedrescu Vistierul, In chiar acest an
7235, cind si Nicolae Roset 1§i Incerca talentul pe terenul li-
terar.
Aceasta e o operä oficiald, fAcutä din ordinul lui Vodd. Clci
In titlu se specified aceasta anume: Luminata vitd a neamu-
lui prea-luminatului, prea-invdtatului §i blagocestivului Domn
a toatd Tara-Romdneased. Io Nicolae Alexandru Voevoda, scoasd
din leatopisifile moldovene§ti cu porunca Innältimii Sale de
prea-plecatul den slugile Mciriei Sale Constantire Vcicdrescul Vel
Vistier la leat 7235". Ea n'a avut onoarea unei traducen i In
latineste, dar Doamna Smaranda a resumat-o §i. pe aceastd a
doua genealogie in mica ei scriere greceased%
1 Supt formele latina si greceasca tratatul se &este numai In
ms. citat al lui G. Dem. Theodorescu. Inceputul traducen! si In
ms. 1299 al Ac. Rom. S'a tiparit de Bolliac, in Trompeta, 1871, nle
963-4.
2 Unicul ms. care o cuprinde, e acel al lui G. Dem. Theodo-
www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 233

E locul sd spunem aici clteva cuvinte despre acest d'intdiu

scriitor din neamul bine inzestrat al Vdcdrestilor i despre fa-
milia lui pAnd la dInsul.
Vdchrestii nu par a fi un neam vechiu, de si s'au pretins
conlemporani cu descAlecarea Cel putin, In secolul al XVII-
lea, chid obiceiul Intrebuintdrii numelor de familie se gene-
raliseazd, nu Intilnim vre-un Vdcd.rescu jucind un rol politic
pana la sfirsitul secolului. La 1655-6, ddm Intdiu de un
Mihai cupet, ginerele lui Ivan Pitarul VdcArescul", care Pi-
tar nu va fi fost din mari strdmosi, de vreme ce-si mdritd
fata dupd un ,,cupe", de un Stroe2.
Fiul lui Ivan Pitarul a fost Negoild Vdcdrescul, pe care un
document de familie, un act al fiilor sdi, ni-1 presintd. ca
fiind un om bdutoriu si blestemat de fire si rdsipitoriu,
de niciun cumpdt", asa de periculos pentru ai sdi, incit ei tre-
buird sä ceard de la Domnie In 1688 a i se interzice, prin-
tr'o carte de opreald" once Vinzare de avere: mdcaru un
cap de ata". Aceasta nu-1 Impiedecd. Insd de a vinde niste
pdrti din Oncesti iSotInga BAldcenilor3, Dupd ce murise acum
vinzdtorul dat risipei mort la Constantinopol, ca repre-
sintant al lui Serban-Vodd 4 - i cumpgrAtorul ilegal, fiii lui
Negoità: Ienachie Vdtahul za copii" si Ivan Paharnicul",
intentard proces lui Barbu i Matei BAldceanu, fiii lui Pe-
trasco, care cumpdrase bucdtile de mosie, i procesul fu ho-
Aril In favoarea lor5. Ienachi, cel mai mare dintre frati,
se IntIlneste pe urmI la 1689, apoi la 1695 comandlnd tru-
pele rdmase la TIrgoviste In lipsa Domnului. Citiva ani mai
tdrziu, el duse, In calitate de Cdpitan de Lefegii, pe conspi-

rescu, care nici nu contine altceva deal cele douà opere genealogice,
transcrise 1ntr'un frumos ms. domnesc.
V. Apendicele la 1st, lit. rom. in sec. al XVIII-lea, pp. 50-1, 59;
Studii doc., III.
2 Bibl. Ac. Rom., doc. XXI/165; Apendicele citat, pp. 50-1,
3 Lui Petrasco SAtrarul, care era frate ca Badea Vornicul.
V. Apendicele la 1st. lit, rom. in sec. al XVIII-lea, I. c.
3 Bibl. Ac. Rom., LXXII 162. S'a tiparit cindva, intr'o foaie vo-
lantA. NegoitA nu trebuie confundat cu Negoit.A LogofAtul" din
1694, fiul lui Mihai PAharnicul si al PAunei, sora lui Mihai Clucerul
Greceanu. Acesla pare a fi un TAtAranu; Bibl. Ac. Rom , XXI 250.

www.dacoromanica.ro
234 Istoria literaturil romAnesti

ratorul Preda Prooroceanu la Rusii-de-Vede 1. In 1699, Iena-

chi, care e numit Vdtav Iane Vdtavul" , merge la Con-
stantinopol spre a aduce, capuchehaie a Domnului, daruri
la priiatene"'. La 1700, In fine, fratele sdu, poate Ivan CA-
pitanul", e trimis tot acole. Dar Incd din Novembre 1698
Ianachi Vdcdrescu era cu sigurantd Vel Agd 4. La 1707 era
Mare-Pdharnic 5.
Se stie cd Ienachi Inaintd pdnd la Vistier, cd fu dus la Con-
stantinopol odatd cu Domnul sdu i pedepsit cu rnoarte pen-
tru reaua chivernisire a veniturilor principatTui 6. S'a afirmat
cd el luase pe o fatd vdduvd a lui VodA, Stanca 7.
Pe Ivan Pitarul, ca si pe fiica sa Alexandra, pe fiul sdu
Negoild Spdtarul, pe Ienachi si pe Ivan Vdtavul, fiii acestui
din urmd, îi mai cunoastem In sfIrsit si din catastihul odoare-
lor Milropoliei redactat de marele Mitropolit Antim. Ei fac
danii Mitropoliei din Bucuresti intre anii 1645 si 16818. Iar
jupdneasa Visa a Stolnicului Matei Vdcdrescul" Incheie o In-
telegere cu Snagovul la 1696e. Ianachi a avut o fatd, hinca,
sotia lui $erban CIndescul9.
Dupd acesti doi Vdcdresti apar altii trei, si se pare cà
putem fixa cu sigurantd legdtura de fratie dintre ei, cari ar
fi coborItorii celui mai mare din fiii lui Negoitd. Unul: Barbu
Vistierul, fiul lui Ianachi, se gdseste in aceastd dregdtorie la
1738", la 1749, cInd, la 12 Mart, scrie Brasovenilor la
1751-2's.
1 Intilia stire e luala din Greceanu, a doua din Memoriile lui Radu
Popescu. Cf. Sincai, III, p. 238.
3 Ziarele BrIncoveanului; Rev. Rom., I, p. 672.
9 Socotelile Vist:eriei, p. 566.
4 V. Apendicele la 1st. lit. rom. fn sec. al XVIII-lea, p. 51.
fi Bis. ort., XV, p. 491.
6 Del Chiaro.
7 Pomelnicul Mitropoliei din Bucuresti inseamna pe acesti Vaca-
resti: lanachi, Stanca, Constantin, Barbul, Stelan (Bis. ort., XIV,
p. 67).
8 Bihl. Ac. R3m., ms. 671. Am reprodus 13curi d:n el la .1pend!cde
1st. lit, rom., In sec. al XVIII-lea, 1. c.
9 An. Ac. Rom., XXI, p. 262.
i° Bis. ort., XVII, p. 654; Iorga, Studii si doc., I, p. 534.
"Art. Ac. Rom., XXI, p 288, nota 1.
17 Erhiceanu, Didahiile lui Antim luireanu, p. XVII
la Genealogia Cantacuzinilor, in Bucium, I, p. 136: Serban Gindescu,
www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatil de cronici 235

Clt despre Constantin, el ajunse al doilea Logofdt, precurn

e calificat la 17 Mart 1717 1, ca si la 31 Mart 1720 si In 1721
E scriitorul nostru. Iar despre 1efan, vom vorbi aiurea.
Am sirdbAtut astfel sirul operelor istorice inspirate de Curte
supt Nicolae Mavrocordat, In Moldova ca i In Tara-Roma-
neascd.3. In cea d'intdiu n'avem de Inregistrat nicio cronicd
de opositie provocaid de istoriografia oficiall sau scrisd in a-
cela.;i limp cu dInsa, pAnd In 1716. In cea din urmä astfel de
lucrdri sint, In numdr de cloud.
Trebuie spus de la Inceput cd niciuna din ele n'are o in-
semndtate deosebiid, o originalitate adevdratd sau o Intindere
mare. Dacd Radu Popescu represintà o scIdere fatd. de Cons-
tantin Cdpitanul, cu atit e mai visibild inferioritatea chid
compard cineva Memoriile independente" ale lui Popescu
cu cronicile independente" ale scriitorului BAIdcenilor sau cro-
nicarului de supt Ioan-Vodd Mavrocordat.
Constantin BAlAceanu, ginerele lui erban-Vodd, muri In
bdidlia de la Iirnesti In 1690. El 15.sa o vaduva Maria si un
fiu Ioan, care crescu In Brasov, In Imprejurdri destul de
grele, moiile muntene fiind confiscate si familia trebuind
se Intre;ie cu pensia imperialä care se servia pentru meritele
generalului-maior mort ''. La 1728 Ina, Maria Bdldceanu, Dom-
na Mariia a rdposatuluui dumnealui Costandin Baldreanul",
era la Brasov si se IntIlnia aici cu vdrul barbatului ei, Barbu
BglAceanul Postelnicul 5.
Dar la 1726 constaidm presenta la Craiova ca Ban a lui
care s'a insurat cu Ilinca fata lui Ianachi Vacarescu;' de la dinsii
au rAmas doi fii, anume Constant:n Logofatul i Ionìit Cindescu". N'.
editia mea, p. 109.
2 Bibl. Ac. Rom., LVIII 128: proces judecat inaintea lui i a
Mitropolitului $tefan.
2 Uriccriul, XII, pp. 335-3; Papadopulos Kerameus, t a x., IV,
p. 48 si urm. Cf. si Bis. ort., V, p. 674.
3 Lauda lui Wolf secretariul nu ni e cunoscuta, V., asupra ei,
Engel, II, p. 15; Filstich, Sched:asma Itstoricurn de iralachorum
historia, Iena, 1743, pi 23.
An. Ac. Born., XXI, p. 266.
5 Bibl. Ac. Rom., doc. XII 161; Studii si doc., III. Pentru Ba-
lkenii din secolee al XVII-lea si al XVIII-lea, y, B4. ort., XII, p
68. 723.

www.dacoromanica.ro
236 Istoria literaturii romAnesti

bezdadea" Iordachi I. loan Balaceanu, groful", se duse im-

preuna cu dinsul. Aici, undeva In Oltenia austriaca, se ga-
sia el la 27 August 1730, end i se scrie o scrisoare, lui
mai multor boieri, de Gheorghe Cantacuzino, patronul" sau2
Se Insurd i lua pe Ilinca, fata Postelnicului Brezoianu. In
1734, el staruia pe IMO. Domnul muntean, pe atunci Grigore
Ghica, pentru ca sa i se dea vole a se desface de mosiile sale
de peste Olt a.
In curInd Insa, razboiul dintre Turci i Germani Incepu
roan Balaceanu fugi, se Intoarse dupa parasirea pro-
vinciei de Germani si fu oprit de boala la manastirea Cozia,
inainte de a-si fi putut stringe averea, cela ce era scopul ca-
laIoriei sale. Turcii venira pe neasteptate la manastire; Ioan
incercä sa se furiseze de dInsii, 'dar fu ajuns la rful Lotru
peri de miinile paglnilor", la 15 Mart 1738. Sotia sa-1 in-
gropa la Cozia, careia i se (Mu pentru pomenire, mai tar-
ziu, mosia Belitorii, din Teleorman
Ilinca mai trai putina vreme numai poate pana la 24
Ianuar 1739 In adapostul din Ardeal, unde se stinsese,
la o data necunoscuta, i soacra-sa, Domnita. Ea lasa trei
fete: Smaranda, Maria si ilinca. Ele se IntImpina impreuna
la 1743, cind fac o danie Coziei, unde se odihniau parintii
'or.). In 1747-8 se facurd stdruinti pentru Intoarcerea lor
In tara, i Domnul, Constantin Mavrocordat, lulnd raspuns
de la Turci, declara cä nu se Impotriveste Smaranda se
intorsese si se marita In 1739 cu un Manu7.
Celelalte doua, care se facusera catolice i ca.rora nu li era
sa se marite, nu voiau sa se aseze in patrie, dar staruiau ca
caldura pentru restitutia mosiilor pe care le aveau aici. Pen-
1An. Ac. Rom., XXI, p. 266.
2 Revista p. ist., arch. $i fil., VII, pp. 384-5.
3 An. Ac. Rom., XXI, p. 206; cf. Genealogia Cantacuzinlor, In
Buciumul, I, p. 343, si in editia mea, pp. 257-8.
4 Arch. St., doc. Cozia, pach. XXI, No. 14; Studii si doc., III. Co-
municatie a d-lui Iuliu Tuducescu.
5 V. Studii doc., III.
6 Hurmuzaki, VI, pp. 595 6, No. 330; pp 600 1; acelasi, Frqg-
mente, N, pp. 127-8.
7 Genealogia Cantacuzinilor, in Buciumul, I, p. 511 si in editia mea,
p. 258.

www.dacoromanica.ro
 Mari le comphatii de cronici 237

tru a cdpdta acest resultat, ele merserd In 1749 la Viena 0

vorbird Impdrdtesei 1. Cu toan interventia agentilor politici
austrieci, situatia lor nu se ldmuri multd vreme. In 1760-1,
afacerea mo0ilor ladncene0i era incd desbdtutd, 0 cele cloud
fete bdtrIne" se aflau dincolo de granin '. In 1784, BK1Acencele
se aflau la Bra§ov i fdceau sd se audd iard0 plingerile lor,
cdci alugdrii" li usurpaserd iar mo0i1e dupd rdzboiu3.0 noud
jalbd fu Inaintatd de dinsele, de sigur tot din Bra§ov, In
17851. Una din ele, Elena, primia o pensie, de care, aducInd
acte de boald, §tiu sd se bucure pdnd In 1793, and era sta-
bilitd de mai multi ani" acuma In principatul muntean Am-
bete iscdlesc la 13 Mart 1797 supt actul de danie al Mariei
fan de fiul ei de suflet Petru Diata Mariei fu redactatd
la 1797, Ind., In ziva de 20 April, i ea murise la 1801,
cInd sora ei se cearta pentru mo0enire cu boierul Constantin
BAldceanu
Aceasta e istoria familiei lui Constantin Aga ,BAlAceanu, gi-
nerele lui Serban-Vodd. §i neimpacatul du§man al lui Erin-
coveanu.
Aceastd familie a avut o cronicd. Cine a scris-o, nu putem
spune: de sigur un logofdt al Casei, un fel de Stoica Lu-
descu al Bdldcenilor, cineva ca acel Preda Logofdt, care scrie,
pe la jumaatea veacului al XVIII-lea, acte pentru Smaranda.
CInd a scris-o, se poate §ti, prin aceia cä redactorul lucrdrii
adoptd ca basa o versiune a cronicii lur Radu Popescu care
merge, nu pAnd la 1729, ca In forma definitivd, ci numai pdnd
la sfintirea Vdcdre0ilor In 1724. Cum a scris-o, aceasta o vom
vedea acuma.
Pentru toan partea veche, rolul Logontului bdIdcenesc a

1 Hurmuzaki, VI, p. 604 §i urm.; Fragmente, V, pp. 145 6.

2 Hurmuzaki, VII, pp. 24-6; Fragmente, V, p. 220.
3 Studii doc., III, Cf. Sulzer, o. c., III, p. 164, nota a: ,;zwei
alle Frdulein, welche in Wien erzogen und katholisch geworden".
V. Studii $i doc.,
Ibid.
La 8 Februar precedent, Elena f5cuse foaia de zestre a fiici"
sgle Maria, Ambele In Studii i doc., III.
I Ibid.

www.dacoromanica.ro
3,!1 istorla literatudi romlne§ti

fost acel al unui simplu copist: a reprodus pe Consta.ntin CI-

pitanul pand la 1688, oridt de rdu se potrivia cu inte-
resele i cu mdrirea familiei aceastd cronicd de defdimare
pentru toti Cantacuzinii, si mai ales pentru erban-Vodd, supt
care Aga Constantin îi cdpdtase situatia predomnitoare
pc lingd familia cdruia a jucat el, de la moartea socrului sau
Inainte, rolul de epitrop. De aici a transcris tot atIt de cre-
dincios, se pare, o continuatie, care ducea pdnd la Inceputul
memoriilor lui Radu Popescu, continuatie In care se vorbia
de o IntImplare de vInat a lui Serban, prevestitoare a conflicte-
lor interne ce urmard, de Intrarea lui Veterani In Muntenia,
de trimilerea deputatilor la Viena i de moartea Domnuluit.
Mai departe, pAnä la local unde cronica Greceanului e Intre-
rupld In corpul oficial mavrocordAtesc, se fac Imprumuturi
dese din acesta, IntrebaintIndu-se numai arare ori Memoriile
Popescului. Dar povestirea capdtd. o Infdlisare deosebitd prin
aceia cä Greceanu e foarte prescurtat, ldsindu-se la o parte
toatä istoria de Curte, deci cu mult cea mai mare parte a
lucrdrii. Pe urmd, pe lingd aceastä operatie de eliminare cu
grdmada, forma e pretutindeni prefAculd, i, In fine, se fac
adausuri caracteristice, care ra pund intereselor familiei lui
Aga BdIdceanu. Acesta e Idudat pentru cd a adus pe Nemti
In tara, i mustrdrile se reservd pentru Brincoveanu, care nu
se poate hotArl a-1 urmd, ci se tot imponci§eazci. Se vorbeste
de zahereaua ce a trebuit sd deje Nemtilor, de vdcdritul, bir
pe dobitoace", pe care a fost silit a-1 scoate, el cel d'intliu, de
excesele Nemtilor veniti la Bucuresti, chiar fatä de egumeni
si de unii boieri; se atribuie Domnului rdspunderea celor
virsile de Tatarii cari fuseserd chemati de dinsul, pentru ca
sd-si capete iardsi Domnia i binele".
Se povestesc aici actele de rdzbunare ale lui Brincoveanu,
dupa iesirea ostilor strdine, contra ac,elor ce se compromiseserd
In 1689: Cristea Scordoc Grecul, capuchehaiaua de odinioarä
al lui Serban-Vodd, un om suspect noului regim prin singur
Continuatia nu ni e pAstratà decit prin manuscriptele Cronicii
bAlgcene§ti; aceasta pentru ca nu posedam pe Constantin Cgpitanul
In legAturg cu Memoriile lui Popescu, ci numai deosebit. V. An. Ac.
Rom., XXI, p. 446. Cf. Giurescu, Contributiuni, pp. 80 si urm.,
(dupg ms. 537 al Ac. Rom., pp. 114-6).

www.dacoromanica.ro
 Marlie compilatil de ronici 39

acest fapt, si un dusman personal al lui Voda; Stefan Cioranul,

Capitanul Oprea si un oarecare Vlaicu. Se adauge insulta la
povestirea Intoarcerii din Ardeal a Mariei Sale Emeric I-iu
Taiejly, care fuge cu caftanul In vine". Se osindeste In sfirsit
Intreaga purtare a lui BrIncoveanu, care, pentru a se asigura
pe sine si a-si face nume bun la Poartd, nu s'au alcatuit cu
Nemtii, ci tot langg Turci s'au lipit".
Urmarind cu ura pe cei de aproape ai lui Brincoveanu,
Logofatul lui loan Balaceanu zugraveste pe ginerele lui Voda,
Radu Mas, ca un betiv, un ucigas, pe care Dumnezeu l-a lo-
vit moarte Inainte de vreme pentru a scapa pe multi de
nevoi". El mustra pentru trufe pe Domnita Maria, maritata
cu Constantin Duca al Moldovei, care aruncg. In foc un islic
ce i fama umbrd pe capul unei mIndre sau frumoase jupa-
nese", provocind astfel adinci si legitime nemultamiri, ce a-
duserà caderea tinarului Domn. In fine el mentioneaza zvonul
dupa care Constantin-Vodk ar fi otravit pe ginere-sau Scar-
lat Mavrocordat, cu care nu trgia In burla Intelegerel.
De la 1699, cronica Balacenilor urmeaza de aproape, cu
oaresicare pulin Insemnate modificari de forma, letopisetul
oficial al Marelni-Vornic Radu. Atila numai caci adausuri
sint putine cä pretutindeni se suprima, se Indulcesc sau se
inlocuiesc atacuri violente cuprinse In ea contra iubitorilor de
Nemti i vrajmasilor stapinirii lui Mavrocordat. Nici nu se
mai denunta aici boierii cari legaserg. Intelegeri peste granAä cu
crestinii, nici nu se' iea In ris persoana i dregatoria lui
Gbeorghe Cantacuzino In Oltenia; lipsesc, ca i laudele Dom-
nului i informatiile privitoare la persoana lui Popescu, ca-
Igicativele injurioase harazite de acesta prinzktorilor lui Ni-
colae-Vodd, tinguirile contra neauzitului atentat, blastamurile
contra acelor cari ruinarà tara chemInd pe catane" Ingus-
tara hotarele prin pierderea Olteniei. Se insinueazg. speranta
In rdspunsul negaiiv dat boierilor germanofili din partea Impe-
rialilor si se eruta once mustrari acelor ce nu se aduna In-
data la 1718 In jurul lui Mavrocordat.
1 V. mai sus, p. 156, nota 4. Pentru mormIntul lui Scarlat, Bis.
ort., XIV, p. 724 si Inscriptii, I, p. 119, no. 242.
2 Stainville era contra oricarii incurajari a acestora; Hurmuzaki,
VI, pp. 183-4, No. 116.

www.dacoromanica.ro
No Istorla literaturil romgnesti

Dacä acesta pierde mult din felul cum e orInduitA noua

cronicA, figura bAtrinului Constantin-VodA eistigd. Se adaugA lu-
cruri menite a mica pe cetitori pentru soarta strasnicA a
acestui fericit patriarh incoronat, bogat In ani, In averi, In
odrasle. Se povesteste mai pe larg si cu mai multA cAldurä
mazilia si moartea lui, si se reproduc, intr'o limbA fru-
moasA, spusele lui cele din urmd. Astfel cAtre tefan-VodA,
prefdcutul dusman si inlocuitor, cind Isi lea de la toatA lu-
mea iertAciunea: De ti-au fost de Domnie, pentru ce nu
mi-ai spus mie? 5i eu ti-o as fi dat cu pace; numai vietii mele
sä fii pArtenit. Sau, de ti-am f Acut vre-o strimbAtate, sA-mi
fi spus, si, de nu ti-as fi f Acut dreptate, apoi sA md hi pirit.
Pentru ce nu ti-ai adus aminte cIt bine v'am fAcut eu vouA,
Cantacuzinilor? Boierli mari v'am dat si v'am cinstit ca pe
niste &aid, lar voi, cari ati mincat pinea mea, ati mArit vide-
sug asupra mea." CAtre boierii ce-1 IncunjurA, putini din-
tre dinsii, de sigur, cu mima frintA s'i cu amintirea faptelor
bune ale Domnului In minte: Fiti sdnAtosi, toti boierii terii,
slujitori si toti oamenii; fii sAnAtoasA, tara, cA mai mult eu
pe voi nu vA voiu mai vedea, cd iatA am cAzut In mlnile url-
¡nor de Dumnezeu Agareni 1 Iertati toti, iertati, cA Dumnezeu
A. \TA ierte 1 Si de mine sl fiti iertati 1, Aduceti-vA aminte In
rugAciunile voastre cA singele si neamul vostru si stApInul vos-
tru eu am fost." Ori, In sfIrsit, Innaintea ealdului, cind din
sufletul lui rAnit de cele mai adInci duren i omenesti se inaltà,
ca o ultimA rugAciune, aceste viteze sfaturi si sfinte: Fiii
mei, fiii mei 1 IatA toate avutiile s'i once alta am pierdut. SA
nu ni pierdem incai sufletelel Stati tare, bdrbAteste, dragii
mei, s'i nu bAgati sama de moarte. Priviti la Hristos, Mintul-
torul nostru, cite au rAbdat pentru noi s'i cu ce moarte de o-
carä au murit. Credeti tare In acesta si nu vä miscati, nici
vä clAtiti din credinta pravoslavnicA pentru viata si pentru
lumea aceasta 1 Aduceti-vA aminte de Sf. Pavel, ce zice: cl
nici sabie, nici Imbulzalà, nici moarte, nici alta once nu-1 va
despArti de Hristos; el nu slut vrednice muncile si nevoile
ceste de aici spre mArirea ceia ce o va da Hristos. Acuma
darl, o dulcii mei fii, cu singele nostru sl spAllm pdcatele

www.dacoromanica.ro
 Mark comphatil de cronici NI

noastrel" Dulce graiu avea Logofgtul INrä nume care stie Mi.
spuie atit de duios durerea altuial I

0 altà continuare a cronicilor mari muntene de altä datä e

analisaa aici pentru Intdia oarg. A fost alcgtuitg inainte de
intoarcerea In Domnie a lui Nicolae Mavrocordat, supt fratele
acestuia, loan-Vodg, si se leagg, nu de Radu Popescu, In cali-
late de cronicar oficial, ci de Memoriile acestuia, care sint
contopite foarte nedibaciu cu Cronica lui Ludescu, iar aceasta
alipita, Oil niciun rost, de un fragment al lucrgrii lui Con-
stantin Cantacuzino 2.
In Memorii chiar, Popescu, care a vorbit totdeauna cu sim-
patie de familia Mavrocordatilor, anuntg. cu bucurie noua Dom-
nie a lui Nico-lae-Vodg. -Continuatorul Memoriilor il va -ju-
deca insg. altfel. El nu va uita fiici pe Grecii lui", de caii
se incunjurg 3, nici participarea Domnului la omorul lui Ste-
fan Cantacuzino si al tatglui sgu, pentru inlgturarea cgrora
plgte§te o mie" de pungi de banO. Tot Mavrocordat e acela
care aduce peirea lui Mihai SpAtarul si a lui Radu Dudescu,
ginerele Stolnicului; chemati de dinsul vin Turcii pentru a li
I Un raport contemporan afirma gresit cä al doilea fiu al Dom-
nului s'ar fi turcit; Hurmuzaki, 1X1, p. 537, No. 685; atunci dupa
obiceiul musulman ar fi scapat ca via[a I Cronicarul balacenesc nu
uita iarasi sa. aminteasca intoarcerea In tall a ginerelui lui Con-
stantin Brincoveanu, supt loan-Voda, precum si a vaduvei. A-
ceasla scrie cea d'intaiu scrisoare a ei din tara la 4 Mart. 1717,
lui Hrisant Notara, binecuvIntind pe liberatorul facatorul ei
s'IL

de 'bine. Manuscriptele cronicii balacenesti, In numar de patru,

slut notate In An. Ac. Rom., XXI, p. 447. In manuscríptul co-
piat de Constantin Axintie, si din care d. C. Erbiceanu a reprodus
o parte In Bis. ort., XV, p. 883 si urm., Cronica Balaceneasca nu e
In legatura cu Constantin Cäpitanul, ci cas unic cu Anonimul
si legatura din corpul bfincovenese neoficial. De Ia Elena sau Ma-
ria a capatat Samuil Clain si a copiat In 1770 cronica: ms. original
din Bibl. episcopatului romin de la Oradea-Mare mai e si o copie
In acea biblioteca e copiat dupä copia luí Clain, In 1780.
2 Cronica formeaza ms. 441 din Bibl. Ac. Rom., Am avut prilej a
mai vorbi de (lima s'i mai sus.
a Pentru falsitatea acusarii v. si Comneu Ipsilanti, in trad. Pa-
padopol Calimah, p. 469 (1735).
4 Cronicarul crede, gresit, ca. Vodä si Stolnicul full taiati; ei au
fost spInzurati In Inchisoare.
16
www.dacoromanica.ro
242 istorla ateratura romaneA

lua toata starea. Si pe alti boieri i-au tinut la opreala

le-au luat avutia." Toate, §tiri care se potrivesc cu acelea
pe care opositia munteana le trimetea In Ardeal §i care de
acolo se raspindiau, prin gazete, In Europa.
Scriitorul anonim trece, dInd data de luna i ziva 01)0.-
minii, la spaima" Domnului, care fugi la Giurgiu. IntorcIndu-
se, el fu primit la FIntIna Radului Voevod" de boierii cari
aveatt atita dorinta de a-1 prinde. Pentru a 11 multami, Ni-
colae-Vodd taie pe Palra§co Brezoianu, Marele-Vornic, aco-
lea In drum". Arestari nouà urmeaza dar nu ni se spune nimic
despre Antitn, despre Balaceanu, despre alte victime ale te-
merii i banu:elilor Domnului 1. Se mentioneazà numai, prin-
tre prigonilii din partidul german, feciorii Dudescului", cari
fug cu mama lor, Maria lui Constantin Stolnicul, peste munti.
Ajungem apoi la prinderea auforului acestor persecutii, Dom..
nul, §i. la macelul Turcilor din Bucure§ti. Nu se tree supt
tacere niel prazile catanelor" care parasira In curInd ora§ul
pentru a se fortifica la Margineni uncle fusese biblioteca
lui Constantin Cantacuzino §i la Cimpulung. Patriarhul de
Alexandria se afla In tall; facindu-i-se mila" de dinsa, el
aduce numirea lui Ioan-Voda, prin mijlocirea Pawi de la
Giurgiu.
Dar acest Domn bun sose§te cu Turci pradalnici: zece mii
de Turci caldrime, l cu Arnauti multi §i Mari". El intervine,
iese inaintea Turcilor ce plecau i li rascumpara multi din-
tre robi, Dumnezeu sa.-1 porneneasca Intru Imparatia Ce-
rului".
Milostivul D4Smn, Impaciuitorul, care se Intelege cu Nemtii
§1. da terii lini§tea, e Invinuit Insa pentru cä a scos din nou
vacaritul, legat de Stefan Cantacuzino lucru pe care Radu
Popescu nu-1 Insemnase. Si. au mai scos i hirtiile de nume
de om; care aceasta n'au fost de clnd pamIntul."
Ultimul eveniment pomenit e Intarirea, la Mart 1717, a
principelui, capataia de la Turci de o deputatie de doispre-
zece boieri, pe care o conduceau Marele-Vistier Matei Fdl-
coianu §i Pang. Vel Ban", Pana Negoescu, nepotul de fiu

1. Pentru aceasta, v. ce spunem mai sus, dup5. Del Chiaro i infor-

matiile ardelene.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii de cronic1 220

al lui Antonie-Voda din Popesti i fratele Doamnii lui Con-

'Iandin Vcevod" 1
Intr'un manuscript al Seminariului Central din Bucuresti
se pastrea7a o li3ta greaca a Domnilor Terli-Romanesti, lista
care a fost poate redactata dintru Wain In romaneste. Par-
tea veche n'are Insemnatate; e o compilatie foarte pe scurf.
Interesul apare numai chid, la Stefan Cantacuzino, se dau
date precise, ce nu se afla aiurea, asupra ungerii lui de
Mflropolilul Anami pornirii din Bucuresti, dupa mazilie.
Dupa ce mentioneaza cuvintarea ce a tinut Vodd atara din
oras, stind In Scaun la Tufisul Vluídicài, i enumera prigoni-
rile ce urmara, desavirsind pedeapsa divina, scriitorul trece
la instalarea lui Nicolae Mavrocordat, si se opreste aici 2.
Inainte de a inchide acest capitol, o cronicà mai trebuie a-
nalisata, Istoria ostirii ce s'au facut asupra Moreii la anul
7223" 3.
In 1715, Turcii, supt conducerea cruda, dar energica, a
Marelui Vizir AII-Pasa, atacara pe Venetieni in vechea lor pose-
siune din Moreia i, intr'o scurta i stralucitoare campanie,
o supusera. Pentru aceasta pricina" Donmul muntean de a-
tunci, Stefan Cantacuzino, trimise un ambasador anume, ca sa
ducà daruri i sa supravegheze imprejurarile. Acest amba-
sador fu propriul cumnat al Domnului, State Leurdeanu4.
De aducerea Inapoi a cdreia, de la Chiutaie, si a ginerilor ei nu
ni vorbeste.
2 Reu. leo!., III, pp. 325-8, 331. Dar data pleedrii lui Stefan din
Bucuresti nu poate fi Simbätä, daca era Ianuar.
3 Ni s'a transmis de cloud mss.: ms. 231 al Bibl. Ac. Rom., In care
se and singurd, cf. An. Ac. R9In., XXI, P. 450 , i ms. 239, In
care e reunitä cu Nicolae Costin, de la 'Main Domnie a lui Nicolae
Mavrocordat, i ca partea conslcrata aceluiasi Domn dn lucra-
rea lui Radu Popescu. Mitropol:tul Moldovei, Iosif, a daruit Acade-
miei Romine msul fdcut pentru inaintasul sdu Iacov I-iu. Dupa unul
din aceste mss., Kogalniceanu a tiparit-o In Archiva romeineascii,
II, P. 5 si urm.. Cf. Melhisedec, in Rev. p. ist., arch. si fil., V,
p. 147. Am dat o noug editie pentru Comisia 'storied a Romaniei.
4 Pentru aceea i noi lucru bun numarindu-1 i intimplindu-se din
porunca Mdr.ei Sa:e p:ea-laminatului Domintlui nostru Ioan Stefan
Voevod Cantacuzino, de ai fost lrim:s i dumnealui Statie Leurdea-
nul Vel Pdharnic in slujba Mariei Sale si a Portii la Tarigrad..."
Representantii lui Stefan-Von la Constantinopol au fost, Intaiu,

www.dacoromanica.ro
244 Istorla literaturii roman*

Acesta era fiul lui Stroe, Marele-Vornic al BrIncdveánuldi

1699 1 si nepolul unui alt Stroe, care provocase moartea lui
Constantin Postelnicul Cantacuzino i fusese un asa de mare
dusman al familiei acestuia. Cu timpul care trecu veni
iertarea, de amindoud pdrtile. Si astfel, dupd ce se po-
toliserd bine urile mari ale trecutului, la 26 Ianuar 1701
Stati Leurdeanu lud In cdsdtorie pe fata mai micii a Stolnicu-
lui Constantin, Ilinca. Pe Thigh.' harul lui Dumnezeu", pe care-1
cerea bätrînulul ei tatd i binecuvintarea pe care i-o (Mu din
toatd mima, Ilinca aducea sotului ei satul Cringul,
alt sat, o vie la Loloesti, multe juvaiere de artd, zgriptori",
lefti de aur", dintre cari unul lucrat la Venetiia". Fdrd a
mai vorbi de puternicul sprijin al familiei2.
Nunta puse si pe Domn In mare cheltuiald. La nunta lui
Statie vtori Spatar, sin Stroe Vel Vornic", se impdrtird,
spune Condica de socoteli a Domniei3, lastre", atlaze", co-
voare", hataièle cu flori de fir". Islicul ginerelui" cosid-
stim pretul din acelasi izvor patruzeci de lei.
Ca ginere al Stolnicului, tindrul boier inainid rdpede. Chid
cäplitä misiunea sa la Poartd, el era acum Mare-Pdharnic4,
de sigur, cariera lui ar fi fost Incà mai strdlucitoare, dacà
èra puterii nu s'ar fi inchis in curind pentru Cantacuzini.
Plecind cu ostirile impdrdtesti in Morea, Stati lud cu dinsul
pe un Armean, Iorga Burcliul, pe un fecior" si pe un singur
boier, Constanlin Vdtaful, cu numele de familie Diichiti, Atonojrry.:.
Ace.sta stAtea de niult timp la capuchehaielicul terii
stia limbile necesare la acest oficiu: turceste, greceste i frin-
dupA Pastile anului 1714: Constantin Banul Stirbei i Radu Dudescu,
noul Mare-Logollt, cari furA pîriii ltti Brincoveanu Radu Du-
pescu, ambele cronici). Li urmA Leurdeanu. Iar, pentru a saluta
pe Vizir la intoarcerea lui biruitoare, Domnul trimise /a PoartA
pe Marele-Postelnic Grigorascu si pe Barba Greceanu, Mare-Stolnic,
alesi 'MCA din April 1715; Legrand, Bpistolaire grec, pp. 146-7,
No. 104; Hurmuzaki, XIV.
1 An. Ac. Rom., XXI, p. 288, nota 1.
2 Bibl. Ac. Rom., doc. XLV/128.
3 P. 604.
4 Cum semneazA si in hrisovul lui Stefan-Vodil pentru Maria BAIA-
ceanu (Bibl. Ac. Rom., doc. VII/177: 28 April 1714; Studii doc.,

www.dacoromanica.ro
 Mari le complicatit de cronici 245

ce§te. Inca de pe timpul Sultanului Mohammed al IV-lea 1,

el se gasia intrebuintat In vre-o sarcind inferioarg de pisar
sau tglmaciu. In calea pe care o facea prin frumoase tinu-
turi pline de amintiri istorice, care nu existau pentru din-
sul, el 1§i trecu vremea cumparind, pentru a-i libera, robi
cre§tini §.1 certindu-se cu puternicul Grec ce era pe acest
limp Manolachi Chiurci-ba§a 2 Dar, gindindu-se la folosul des-
crierilor de cglatorii, el incepu sä izuodeascei toate cele ce
le vedea inainte.
Izvodul geme de cuvinte turce§ti, Constantin fiind un func-
tionar ambitios, care voià sg deje, inaintea superiorilor, mg-
sura §tiintii sale. Citatii grece0 se mai intimping incg la
dinsul. In sfir§it, dacd-i face placere a vorbi, in descrierea
alaiurilor orientale, de Iupii umpluti ca fin, de facea §ama-
tale", de toba sultanim aman" §i de alte lucruri frumoase,
din care avem neplacerea de a nu intelege cea mai mare
parte, el vorbe§te cetitorului §*1 de consulate", baili", sol-
dati", prevedori", ambasadori straordinari", printipi", ar-
made", cantelerii", ingineri", consilii", §i. chiar de peruce".
Cronica lui nu cuprinde, la dreptul vorbind, numai istoria
campaniei, pentru care e un izvor amanunlit, exact §i. pretios,
ci pomene§te intgiu oarecare imprejurgri din lunile ce pre-
cedarg razboiul. Omorul lui Brincoveanu e descris aici foarte
plastic, 0. scriitorul nu ignoreaza banii pe cari nenorocitul
Domn ii avea depi.4i la Sfete Marco, la teara Venetier ; el
aminte0e de treeerea prin Tara-Romdneascä a lui Carol al
XII-lea, care-0 1.6sase barbà pentru a nu fi recunoscut 3. De
altmintrelea, el nu uitä sg. noteze 0 intImplgri de o naturä
mal putin politicg, precum variatiile temperaturii 0 na.0.eri ne-
obipuite, ca 0 contemporanul sgu, de altfel, invg.tatul
Nicolae Costin. Incepind din 1714 Ina, povestirea se opre§te
numai la rechemarea dumnealui Vel PAharnicului" 4.

I Mort in 1691.
2 De care Nom avea sa vorbim in curind.
3 $i Constantin adauge: precum istoria lui va fi arltind"; p. 21.
i P. 139.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V.

Marile compilafii de cronici.

Istoriografia romlineasdi sub Mihai Racovig.
Mihai Racovitd, Domn de atilea ori In ambele principate s't
stdpInitor al Moldovel pentru multi ani, dupd strdmutarea lui
Nicolae Mavrocordat In Tara-Romdneascd, nu era un om In-
vdtat. Nu stim sà i se fi dedicat nicio carte de stiintd mai
înaltà i, cum vom vedea, i cdrti religioase s'au tipdrit putine
pe timpul i supt auspiciile lui. Mdsuri pentru desvoltarea
culturii moldovene nu cunoastem. Invdtati n'a adunat In ju-
rul luil.
Pe un asile! de om, simplu boier de tara, crescut In timpuri
clnd lumina nu pdtrunsese decIt In rare case de boieri mol-
doveni, pe un ocIrmuitor patriarhal, stdpinit de ldcomie, dar
nu de o vanitate mai aleasd, nu-1 putea prinde gustul de a
se vedea justificat i ldudat intr'o cronicd. N'ar fi comandat
niciodatd una.
Dar IntImplarea aducese printre boierii sdi oameni cdrora
lingusirea li era placutd i cari tineau ca actiunile lor sà le
stie viitorimea cea mai Indepartatd.. Pe urmd, de la Nicolae
Mavrocordat incoace, se fäcuse obiceiul cronicl oficiale a Domi
niei, i trebuia mai multd vreme, foarte multd, pentru ca a-
cest obiceiu sd se piardd.

Totusi avea si el pisarul sau lersc, pe care-I mostenise,

teadevAr, de la altii: Gheorghe Frincu Strahoschi sau, cu nurnele
Intreg i titlul: Ghe3rghie Frincul Csaverie Strachocki, pisarul
sesc din tara Moldovei"; Uricariul, V, pp. 403-6, si urm., 409; e
probabil identic cu Gheorghe Cotnarschi, pisarul lesesc, cAci stim
ca avea posesiuni la Cotnari, de unde 'era poate originar; ibid., p.
416. Cf. Iorga, Acte si documente, I, passim i memoriul mieu
dsepre calugArii de Slntilie In An. Ac. Rorn., 1925.

www.dacoromanica.ro
 Marile compllatii de cronici 247

Deci §i supt acest nedrturar si despretuitor de carte se

scrised cronici In Moldova: pentru boieri, cari le cercan,
si pentru Domn, care n'ave nevoie de dinsele.
Aceste cronici trebuie analisate acum pentru a avea icoana
complectä a desvoltgrii istoriografiei In Moldova. Dar dintre
dinsele trebuie desfäcut5., pentru a o studia deosebit, o lu-
crare istorid ce se seria In acelasi timp cu cela Insirate
p5.na acum, de un om care apartinea generatiei lui Nicolae
Costin, lui Constantin Cantacuzino si lui Dimitrie Cantemir,
Dar, ca si operele acestui din urm5., letopisetul lui Neculce,
aceste memorii pentru o suta de ani aproape, de 6 asa de
fermedtoare formá." Merad., sint o oped independentä si
care meritA a fi cercetatA. deosebit.

Biblioteca Academiei Române posedä un manuscript 1, care

poartà acest titlu: Istorie primejdiilor si a dzboailor ce
s'au tImplat In tara Moldovii in anul 1717, In a trie Dom-
nie a prea-luminatului sí prea-inn6ltatului si cu toatà bung.-
tate si vitejia impodobitului Domn Io Mihaiu Racovitl Voe-
voda". Manuscripu1 contine o cronicä pe care o cunosc eru-
ditii nostri numai supt forma ei greceasd, formä care a
fost n'Aria de dou5. ori In original si de trei ori In traducere
ranN. acum 2.
In douà manuscriple grecesti, autorul Isi (15. numele: Nico-
lae Chiparisa. Ar fi numele unui personagiu care semneazä
pe drti de §coalä moldovenesti din secolul al XVIII-lea 3. Fa-
milia lui, ni se spune, pe de altä parte, s'ar fi stabilit in
1 No. 157.
2 In original s'a publicat intaia oara de Legrand, In Ep:stolaire
grec, 1888, p. 233 si urm., dupa o copie din secolul al XVIII-lea,
in posesiunea sa. Legrand citeazA la p. 282 sí un ms. din Constan-
tinopol, formind No. 545 din Bibl. Mitocului Sf. Mormint. DupA
un ms. de provenienta romaneascA a reimprimat-o C. Erbiceanu,
In Cron. Greci 1890, Editorul romin dAdea si o traducere romA-
neascA. In acelasi timp aproape, A. G. Sutil, publich o a-U traducere,
in Arch. soc. st. si lit, din laFi, I, p. 83 si urm. Traducerea Sutil a
fost reprodusa, in fine, de T. Codrescu, in Uricariul, XIII, p. 348 si
urm. Cf. si Papadopulos-Kerarneus, o. c., IV, p. 345 (371).
3 Erbiceanu, I. c., p. LXIX.

www.dacoromanica.ro
248 Istoria Itteraturil romaneSi

tara, si s'ar fi stIns in ultimele thnpuri tocmai, Cu un drago-

ma.n al consulatului austriac din Galati%
Chiparisa nu-si da niciun titlu; el nu era, de bunä sama,
boier. Trebuie O. fi fost Logofatul, omul de casa om de
casa cu mestesug de compunere si scriere al unui perso-
nagin din Imprejurimea Domnului.
Nu e greu sa-1 gasim pe acesta, sa stim astfel pentru cine
a fost scrisa cronica, sa.-i explicam sentimentele de care e
Insufletitd. Autorul lauda. pe Mihai Racovita, un nou Hercule
cu inimà mare, ale carui fapte singur Homer ar putea dupa
cuviinta sà le ante: o lumina dumnezeiasca, un viteaz si cu-
minte ocIrmuitor. Dar, aratIndu-1 Incunjurat de boieri potri-
viti cu dinsul 0 Invatati, el insista asupra faptului ca printre
(WI erau Greci. Insa nu-1 intereseaza pe Grecul Chiparisa
toti Grecii de o potriva, ci unul mai mult decit colegii sal. A-
cest centru al povestirii sale e Postelnicul Constantin Tarigra-
deanul. Expeditia din Maiu 1717, pe care o urmareste intaiu
cronicarul, e facuta de Domn pentru a rasplati Nemtilor pa-
guba terii, dar Indemnat" si de prea-slavitul boier Marele-
Pos telnic Constantin Tarigradeanul". Tot Postelnicul e acela
care vorbeste capitanilor atitindu-i sa ieie manastirea Mira,
In care se Intarise catanele". Il vedem mergind In fruntezt
ostii la atacul ce urmeaza. In lista boierilor ce insotesc pe
Voda In Ardeal, numele lui vine numai dupa acela al Mare-
lui-Vornic Donici. In sfirsit, cronica se sfIrseste printr'un lung
si calduros panegiric al Marelui-Postelnic, ales de Von., printre
boierii greci de neam bun si Invatati. Chiparisa declara cà
n'ar fi In stare a-i It-Alta virtutile trupesti si sufletesti, dar
lauda fata de cetitori firea lui iubitoare de dreptate si marini-
moasa, curatia, bunavointa si iubirea lui fata de orisicine,
De aceia, In toate lucrurile Mihai-Voda-1 Intrebuinteaza mai
presus de altii, si hu razboiu, unde se poarta cu vitejie,
neIngrijindu-se de primejdia sa, numai pentru a se arata
cu credinta stapInului. In urdrile de la urma, panegiristul con-
!Linda pe vrednicul boier si pe cirmuitorul Intelept 0 iubittor de
crestini. t0
funda pe vrednicul boier si pe cirmuitorul intelept si iubitor -de

4 Codrescu, /. c., pp. 376-7.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 249

din alte izvoare contemporane pentru istoria Moldovei, si ele

se inteleg intre dinsele pentru a-i ardta deosebita insemndtate
influentd, la Curtea lui- Racovitd ca i la Poartd. El se gdsia,
ni spune Ne,culce, in fruntea unui partid opus acelui al ca-
puchehaielelor. Il alcdtuiau, el, Consttantin, cu numele sdu
de familie Psiolu, Laz de origine 1, fiul sdu, Aga Ienachi, pe
care-1 vom mai intilni i cu alt prilej, si un al treilea Psiolu
sau Ipsilanti, Manolache Chiurci-basa, seful breslei bldnarilor2,
bogat Grec constantinopolitan, care jucd un mare rol pAnd
la cdderea i moartea sa prin spinzurare in 17373. Constan-
tin Postelnicul", aratd mai inainte acelasi cronicar, era oare-
ce mai de cinste", printre boierii Moldovei 4. Cind Cu ndvd-
lirea lui Francisc din Lotaringia, care crezuse cd in Iasul
lui intdrit Mihai Racovitd poate fi prins tot asa de usor ca
Nicolae Mavrocordat in Bucurestii lui deschisi, o altd cro-
nica ni semnaleazd lipsa lui Ipsilanti, dus la Constantinopol.
lard Constantin Vel Postelnic era atuncea la Tarigrad pentru
trebile terii In sfirsit, mentionind participarea lui la cam-
pania ardeleand din 1717, un al treilea letopiset 11 numeste
Constantin TArigrAdeanul, Postelnic-Mare, bun viteaz, fiind
slujit la Moscali, la Cdzaci, stiind rindul ostirii; i indrdznet
cu sfat bun era" 6.
Povestirea lui Chiparisa, impodobitd cum era de asteptat
la un scrilibir cu carte greceascd, e a unui martor ocular al e-
venimentelor. Tinindu-se strins de persoana lui Constantin
Ipsilanti, ea insistd mai mult sau mai putin asupra evenimen-
telor din anii 1716 si 1717, asupra cdrora se intinde, dupd
rolul mai mult sau mai putin insemnat pe care 1-a jucat pa-
tronul. Se trece foarte pe scurt asupra invasiei lui Francisc
Acest din urmd amdnunt II atl5m din Daponte, in Erbiceanu,
Cron. greci, p. 289.
2 Raicevich, vorbind de el, il face prozio" al lui Alexandru-Vodd
Ipsilanti, fiul lui Ienachi; Osservazioni, p. 25, nota; Neculce, p. 395.
3 Manolaky, Grec extrémement riche et qui &oil. Curtchi-I3achi
ou chef des fourreurs" Hurmuzaki, Supl., II, p. 474. Era frate
Cu Constantin.
4 P. 350; celalt loc, pentru partida lui, se aflà pe p. 362.
6 Arnirás, p. 126.
6 Mustea, p. 65. De diusul va mai fi vorba in analisa acestor
cronici.

www.dacoromanica.ro
250
Istoria literatura romanestl

pentru cä, dupa cum am vazut, Psiolu lippia din tara a-

tunci. E*peditia moldoveneasca, care aduse scoaterea catane-
lor" din Cetatea Neamtului i arderea acestui adapost de
slraini V de pribegi, e expusa In clieva rinduri, fiindca
Postelnicid n'a luat parte la dInsa. Intaia expeditie, fara noroc,
Impotrivo Casinului, opritd de setea de prada ce se mani-
festa la fluxiliarii tatari, e afirma iardsi In pu'jne cuvinte, de
sigur din acelasi motiv. Cel de-al treilea razboiu domnesc
dincolo de Siretiu e povestit mult mai pe larg, pentru a face sa
se vadd mai bine insemnatatea Postelnicului, care-1 pusese
la cale V-1 condusese. lar trecerea In Ardeal i luptele din ju-
rul Bistritei sint impartasite cu foarte multe amanunte, pen-
tru mai Inarea glorie a aceluiasi boier grec.
Chiparisa stie cà venirea Nemtilor a fost provocan, In Mol-
dova ca i In Tara-Romaneasca, de cererile unei partide ambi-
lioase de pamInteni, iubitori de cre-Aini, de titlurile V de pen-
siile lor. El da numele membrilor de capetenie ai partidului:
Vasile Ceaurul, nepotul de frate al lui Gheorghe Stefan i cti-
Lorul Casinului, sotul despartit, dupa clt se pare 1, al
Mariei sora lui Racovitd; boier bogat, cu mime mare si cu in-
fluenta peste Siretiu, care voise sa fie In tara sa ceia ce, pentru
Muntenii nemulnmiti, a fost beizaded Gheorghe Cantacuzino 2
Mara de acest sef al complotului, pe care Domnul 11181.10
califica de ,,ce! mai Intaiu Incepatoriu i povata"3, Chiparisa
V. documentul acordat de Mihai-Vodà surorii sale, in care se
zice cá Vasile Ciaurul Ii fusese sot; Uricariul XIV, pp. 332-3. lar,
dupl Mustea, p. 34, era, In a doua Domnie a lui Antioh-Vodá,
cumnatul acestuia.
2 Mosille lui, pe care Istrati Dabija le restituise lui Vasile I
Ceaurul, fratele lui Gheorghe $tefan Uricariul, XIV, pp. 333-5;
Arch. soc. st. i literare din lasi, V, pp. 545-6; cf. Uricariul, XIV,
p. 343, furá impärtite de Racovità, dupl ti-Marea celui de al
doilea Vasile, intre Constantin Costachi, Dumitrasco Racovità, sora
sa si a Domnului, Maria, si Darie Donici, in documente care au o
mare valoare istoria pentru cA mentioneaza, unele mai pe larg,
aliele mai pe scu. t, evenimentele din 1717. V. Uricariul, IV, p. 315
urm.; XIV, pp. 153 si urm. Cf., pentru nävalirea Moldo-Tatarilor
In Ardeal, i stilpul de la Vamá, al lui Mihai-Vodä; *Ur:cariul, X,
p. 824; v. j Hurmuzaki, Fragmente, IV, p. 127, nota; memoriul lui
Stfanelli, in An. Ac, Jtom., XXXVI; Revista Istoricit, VIII p. 62 si
8 Uricariul, IV, p. 315.
www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici

Inseamna, dintre tovara§ii lui, o sama din boierii Moldovei,

§i din cei mai de cinste din boieri", se exprima tot Mihai-Voda
Inter) inscriptie solemna - pe un Velieco, al carui nume
de familie nu-1 cunoa§tem, pe Miron, altul declt Cuza gine-
rele lui loan Costin, pe un Contescu. El uita pumai pe acei
complotiti mai marunti, de cari nu vorbesc nici pelelalte cronici
contemporane, ca pe Nicolae $oldan, ce ni e cunoscut printr'un
document al lui Racovita 2.
Natural cä ace§ti dusmani ai Domniei, cari aveau de gind,
odatà cu prinderea lui Vodd §i ducerea lui peste munti, sit
omoare pe boierii care se qfla pe linga el" 6) deci §i pe nepre-
tuitul Postelnic Constantin, sint tratati cu asprime In cronica
lui Chiparisa, care-i cinste§ie cu nume ca facatori de rele"
altele. Insa atentia lui nu e prea mult Indreptail asupra
lor, i el nu se preocupd, ca Neculce, Mustea i Am iras, sa
stie motivele de nemultamire ale acestor nevrednici". Ceia
ce nu e decIt foarte explicabil la un scriitor care nu era din
tara, n'avea legaturi i simpatii aici, ci judeca toate ca strain
In serviciul unui patron strain §i el.
A scris Grecul Chiparisa In romanqte cronica sa? Intllnim,
In forma greceasca a ei, unele romlnisme, lexicale sau de sin-
laxa. Astfel, Cio.vi, care e romanescul jale" 4, vi atilo.ro 7
ceia ce Inseamna a lua limba" 5 Versiunea romaneascä
foarte curgatoare §i are toata Infati§area unui original. Dar
am fi aplecati totu0 a crede cä In grecWe a fost alcatuita.
Intaiu lucrarea unui Grec adresata altui Grec i In care
se proslaviau mai ales ispravile acestuia. In interesul popu-
laritatii i faimei sale, Constantin Ipsilanti va fi pus Ma
zabava pe un alt Logofat, Romin acesta, traduca pe ro-
mane§te laudele. Un cas care, cum vom vedea, se mai Intimpina
§i in cronica lui Amiras 6.
Uricariul, X, pp. 82-4.
Prin care da dreptate lui Iordachi Ruset Jignicerul cont:a acestui
baler, care se Meuse capitan de cAtane i venise la Iasi cu Fran-
cisc i cu alti mazili boierenasi"; Ur:cariul, III, pp. 53-7.
3 Ni-o spune Insusi Racovita, in documentul pentru Iordaehi Ru-
set. V. nota precedenta.
P. 80.
5 Pp. 73, 79.
Pentru aceste evenimente, mai vezi eurioasele inforinalif fal§e,
www.dacoromanica.ro
252 Istoria llteraturii romane$1

Aproape In acela0 timp BAlcescu §i KogAlniceanu au ti-

pdrit, cel d'intliu In Magazinul istoric, III, c,elalt In marea sa
colectie de cronici moldovene, o compilatie ¡storied ante-
rioard anu,lui 1750, redactatà dupd a treia Domnie a lui
Mihai Racqvitd In Moldova. Versiunea lui Rdlceseu era ano-
nimd, versitmea lui Kogdlniceanu punta, färä nicio altd indi-
catie ldmuTitoare, numele lui Nicolae Mustea, diac star de
Divan", vechiu diac al Divanului. In prima, lucrarea era a-
desea numai o compilatie a lui Necu-lce, pdnd la anul 1703,
cînd Mihai-Vodä se suie, pentru intdia oard, pe tronul pe
care nu-1 Visase poate niciodatd. l; In cea de-a doua, o pp-
vestir noutt apare Ined de la suirea lui Duca In al treilea
ring pe tronul moldovenesc, adecd. In 1678. AmIndoud cu-
prindeau aceiasi naratiune bogatd, Intinsd, simpaticd. lui Ra-
covità pentru anii 1703 pdnä pe la 1726.
Ar fi interesant dacd din cercet4rea cronicii ar resulta ceva
sigur In privinta autorului ei. Dar, din nenorocire, aceasta
nu se prea IntImpld. A copiat-o numai Mustea, a fost, Ined
mai putin decit alita, munai proprietarul manuscrisului pe
care 1-a avut la dispositie Kogdlniceanu? Se poate, dar se
poate iari, cum vom vedea, ca el sd. fie §i compilatorul ope-
rei.
Si, Iiindcd supt acest nume e cunoscut letopisetul, clleva
ldmuriri, nu asupra lui Nicolae Insu§i, acesta fiind cu totul
necunoscut, ci asupra familiei lui, nu vor fi socotite nefo-
lositoare, cu atit mai mult cd pdnd acum asemenea
n'au fost date nicdiri.
Cea mai veche mentiune, cunoscutil noud, a familiei e din
1694, clnd era diac ot Divan" un Andrei Muste 2 .
La 17 Decembre 1720, Mihai Racovitd judeca procesul inten-
tat de Ion Neculcia ce-au fostu Hatman" Ilenei,. vdduva lui
loan Buhu§ Hatmanul, pentru o sumd de bani ce Buhu§ o da-
baria lui Neculce lita de pe timpul lui Dimitrie Cantemir,
inainte de pribegirea, In ten i deosebite; a amIndurora. Intre
de provenienta germana, resumate In Hurmuzaki, Fragmente, IV,
p. 127; cf. ibid., pp. 117-8.
Si adopta teribila iscalitura Imparateasca, reprodusa In (I rica-
riul, IX, pl. 8.
2 11111§te." Uricariul, XI, p. 217.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii de cronici

marturi se aduce si un diac de odinioarg. al lui Buhus, Dumi-

trasco Muste sau Mustia, cAruia i se cere a da sam5. supt
pentru feciorii carii au fost pe /a ocol" de au strIns orin-
duielile" la Tinutul Romanului lnainte Mostalilor", Dumi-
trasco jurl c6 n'au niciun act la dInsii cu privire la ra-
m6sita reclamat6 i, la urm5., Buhusoaia sc6p6 de cererea lui
Neculce I .
Pe la 1750, Dumitrasco apare din non intr'un document,
acum cu alti doi membri ai familiei sale, anume In izvo-
dul de mosie din Braila, ce au vindut Dumitrasco Muste
cu Ion/ Muste dumisale lui Ghiorghie zugrav ; care parte e a
lor, sa s stie anume;.. ce au cumparat Vas[i]lie Mustea". S'ar
putea ca Ion sI fi fost fratele lui Dumitrasco i tat61 amIndo-
rora sà fie acest Vasile 2.
Trecem acum la InsAsi compilatia, i trebuie spus de la in-
ceput a forma ei orig,inarl, acea care poate fi atribuit6 lui
Mustea, unui Mustea, pentru cà serveste interesele Buhuseni-
lor intaiu, pe cari i-a servit Dumitrasco Mustea, ale lui Mi-
hai Racovita pe urmd, nu e cea din Kogalniceanu, d acea
din 1361cescu. In Incercarea de a explica formatia lucrArii,
o greutate se iveste Insa de la inceput. E aceasta:
Partea prelucrArii care merge de la 1661 la 1703 Intrebuin-
teazg de foarte multe ori pe Necuke, compilatorul f6cInd din
acesta basa povestirii, pe cind din Nicolae Costin se iea numai
prea putin, mai ales din datele acelea precise care deosebesc
letopisetul acestui din urm6 3. Ins6 cronica lui Neculce n'a
putut fi rkspindità, hind o cronica plin6 de aprecien i inde-
pendente, de multe ori periculoase, decit dupà moartea au-
torului i, dacä nu stim data precisA a acestei morti, ea poate
fi pus6 pe la 1744. Prin urmare, numai dupg. 1744 a putut
fi scris6 aceast6 parte.

Bibl. Ac. Rom., doc. LXXII/111; Studii si doc., III.

Bibl. Ac. Rom., doc. LIV/79.
3 Astfel, data luArii Camenitei, de Ttirci dar la Costin e 16,
nu 17 August , data venirii lui Duca a treia oarA, titlul de boierie
al lui TM:lase de Soroca, In aceastA Domnie, amAnuntele despre
soarta lui Duca-Voda In pribegie, dintre care miele se aflA
si la Constantin CApitanul.

www.dacoromanica.ro
 istoria literaturli rottiane0

A doua, care se opreste In mijlocul Domniei lui Grigore

Ghica, succesorul lui Mihal.Racovitd, se deosebeste ca Intindere,
ca ton, de expunerea artterioard. Ea trebuie sa fi fost redac-
tatd putin timp dupd evenimentele pe care le descrie, de
un boier cu oarecare Insemniltate, care se afla la Curtea lui
Vodd si se bucura de intimitatea acestuia. Dacd nu Intrebuin-
leazd acte oficiale ca Axintie Uricarul, el stie de la Mihai
Racovild Insusi oarecare lucruri, citeazd izvorul. Astfel,
In privinta WitAliei de la Pultava, la care au lual parte,
Intr'un lagdr i In celalt, si multi din Moldoveni", el n'a
vtizut Insusi .,frumoasa orinduiald" i mestesugul." cetor doud
armate europene ce se ciocnird, ci spline dupd mArturia toe-
mai a Moltlovenitor acelora cari venirti la Domn si-i poveslirti
isprdvile i suferintile lor 2 De la Domnul însui tia acest
boier de Divan cd. BrIncovean.u-1 pirise färä dreptate pen-
tru trtulare i cilutase chiar a-1 ucide prin niste Ieniceri, in-
tr'o noapte: Care aceste toate singur Mihai-Vodd ni spu-
nea, dacd au venit cu a treia Domnie aice".
Aceastd. despdrtire a compilatiei, larga, bogata cronicd de
Curte, s'a scris fdrd Indoiald cu mult Inainte de prelucrarea
de la inceput de un martur al imprejurdrilor', de un boier
mare, de un intim al lui Racovitd. Pe vremea cind ea se
redacta, Turcii nu mIntuiserd hied lucrdrile de Intdrire a Ho-
tinului, pe care-1 anexaserd In 1713'. Dar letopisetul de Curte
al lui Mavrocordat se publicase" acum, fiinded de la dinsul
pare cd se ImpruMutä obiceiul citatiilor biblice si al moralisd-
rii asupra evenimentelor.
Trebuie sa admitem prin urmare cà aceastd cronicä a fost
cuprinsd. In compilatie si nu cd ea represintà o contimiare a
compilatiei. Fusese terminatd simtitor Inainte de 1730, si nu-
mai peste mai bine de zece ani de zile Mustea, In once cas
un om al familiei Buhus, o alipi la cronica sa.

P. 39.
Carii, dup'd risipa rgzboiului, au venit aice in tara la Allhai-
Vodà, de-i spunea pre amgrunt de rAzboiul Turcilor precum au
fost"; p. 39.
3 Vorbind de fuga Grecului Spandoni, travestit, el serie: pre
carele cu ochii mei I-am privit, aratindu-1 alt Grec"; p. 42.
P. 52.

www.dacoromanica.ro
 Marte Comphatii de cronict

Alipirea se cunoaste usor, fiind foarte stingaciu fAcutA. In

capitolul asupra Domniei d'intAiu a lui RacovitA, se revine,
In adevAr, asupra povestirii anterioare, spuindu-se astfel de
don ori aceleasi lucruri. InsA mai departe stilul cronicii a
fost modificat .pe alocurea, introducindu-se elemente de da-
tare care ar putea sA rAtAceascA sau trimiteri Inainte care
poate nu existau totdeauna In formA primitivA a letopisetului.
Intre aceste adaosuri trebuie socotitA, de pan, spusa ck. Mi-
tropolitul Ghedeon, care pAstori On la 1723/, era pe acele
vremi"2.
A doua versiune a Cronicii lui Mustea pentru anii 1678
pAnA la 1703 e introdusA arbitrar In compilatie de un co-
pist mai tirziu3. Ea se leagd de prescurtarea lui Amiras,
si o vom studia chid va fi vorba de acest letopiset al lui
Grigore Ghica.
Care sInt elementele nouä din compilatia lui Mustea i spi-
ritul particular ce o lnsufleteste?
Chiar din primele rinduri ale pArtii de la Inceput, ce se
razimii pe Neculce, avem adaosuri: despre moartea lui Con-
stantin Postelnicul Cantacuzino, despre timpul ell a durat exi-
lul lui Grigora.sco-Von, despre copilAria lui Duca-Von la du-
gheank la abagerie". La Alexandru Bias ni se vorbeste, mai
mult decit In Neculce, dar In acelasi stil plAcut i fArA pre-
tenth, despre marea cheltuial5 pe care a fAcut-o acesta la
luarea Domniei Boierii slut cinstiti de dinsul la plimblAri,
In ospete"; Domnul cununk bucuros si face daruri5.
Erbiceanu, Mitr. Mold., p. LVIII.
2 P. 46.
3 Copistii aveau une ori curiosul capriciu de a intercala fàrä nicio
ratiune aparentà i fàrà niciun folos bucAti luate de aiurea. Un
ms. de cronIci muntene, aflator In Bibl. Museului Ardelean din Cluj,
contopeste astfel poate pentru a servi cine stie ce interese de fa-
milie povestirea lui Constantin CApitanul cu aceia a lui Ludescu,
de la Constantin Basarab Inainte, pentru a trece la cronica bA1A-
ceneascA, putin modificará. V. An. Ac. Rom., XXI, pp. 402-4. Un
altul dà prefata lui Ludescu i expunerea lui Constantin CApitanul:
en n1 439 din Bibl. Ac. Rom., si cam tot asa e si cu ms. 173
din acelasi B:bLotecl; ibid., pp. 404-5, 449.
Totusi un raport venetian spune, cu prilejul numirii, a si
trova quest' huomo in stato miserabile"; Hurmuzaki, V2, p. 111,
No. 174.
6 Se vorbe0e 0 de moneda, de §alIii" lui Dabija.
www.dacoromanica.ro
256 Istorla literaturil romane§t1

La a doua Domnie a lui Duca, se Intregesc cunostintile In

privinta rdzboiului turco-polo; dar ceia ce e mai interesant
e judecarea mult mai favorabila decit aiurea a acestui ur-
gisit Voevod. Revolta Hincului se atribuie, In adevar, Cupà-
restilor, si uraciunii Greciloe", dar se aproba., ca meritata,
pedeapsa lui Ursachi In a treia Domnie: asa face pisma
si zavistia", si autorul gAse§te ca ar fi facut bine nemultOmitii
lese In pace pe Duca-Vada, ca era Domn asezat §i Intemeiat
si barnic de Domnie pre acele vremi '". lar, cInd descrie po-
tolirea miscarii, la care participa Alexandru Buhus, un om
de mare influenta pe acele timpuri, ni se O. explicatia
au venit din Teara-Munteneasca, de uncle era fugit cu alti
boieri" 2.
Poate din al treilea izvod de care s'a folosit compilatorul
continuat de Nicolae Costin. 3, dar mai probabil din spusele
batrinilor, caci serien i anterioare nu par a se fi Intrebuintat In
aceasta nouà compilatie, iea Mustea adausurile In privinta pra-
daciunilor tatOresti de supt Dumitrasco Cantacuzino. Aceasta
parte, de altmintrelea, o cuuoaste el bine din propria-i expe-
rienta, sau din experienta altora. In luptele dintre Poloni,
dintre Nemtii lor i Tatari, al caror teatru fu diva timp Mol-
dova, vedem la dInsul participind Cimpulangenii, Hanganii,
ce erau cu sanete si cu topoare lungi In coada". Ni vorbe§te a-
poi de armistitiile cu parold", de soarta celor ce capitulard
In Suceava, In care se gasiau avere, arginturi, haine, odoare,
bucate boiere§ti si negutitoresti si altor oameni de tara, mis-
tulle In vreme de bejanit" de lazile, sipetele si mahlele"
ce ramaserd In oras dupa desertarea lui, de pagubasii cari
nu-si mai gdsird avutul. Clieva note asupra caracterului lui
Dumitrasco-Vocla sint iarasi originale.
La Antonie Roset, Mustea copie cu Ingrijire din Neculce
cela ce priveste pe Buhus, dar de aici Inainte resuma rapede
restul. NeapOrat ca nu se vorbeste, ca -In Neculce, de par-
ticiparea lui Buhu§ la ederea Domnului §i de pedeapsa di-
vind pentru aceasta.
P. 9.
2 P. 8.
3 V. mai sus.

www.dacoromanica.ro
 Marile compllatil de cron1c1 257

In a treia Domnie a lui Duca, citiva boieri de tarà formad

un c.omplot, care fu descoperit §i vinovatii pedepsiti cu moarte.
Complotul se aldtuise, nu numai contra lacomului Grec, ci §i
contra unora din boierii sAi: o seamA de boieri ai lui". Ne-
culce nu-i numia pe ace§tia, dar Mustea tine sA se §tie c5.
erau Buhu§ §i Miron Costin. Si In cartea aceia era izvodit
cu ce 'merle or omorI pre Duca-Von. §i cu ce moarte pre
Doamna §i pre coconi §i ce sarnA or face lui Buhu§ Hatma-
nul §i lui Miron LogofAtul, socotind c5 dpeteniile §.1 sluji-
loril de la aceale Tinuturi prea lesne se plead la lucruri
noao". Se dau pe urmA amAnunte deosebite asupra prinderii
planului. Buhu§, sculindu-se den somn, au mers la Curte",
pe vreamea de amiazAzi", cind strAmo§ii f Aceau siesta. Se
mentionead. anume, Intre membrii Divanului, cari juded td-
darea, Mitropolitul Dosoftei. Si sfir§itul afacerii e cu totul
altub Si. a§ea Duca-Vodä cerea giudet de la boiari : Bo-
iari dumneavoastrA, Ind rog sA mA giudecati Cu ace§ti boiari".
Si dupl Divan i-au scos la fintinA i i-au taiatl."
Pentru drumul triumfal al Dud" la Constantinopol §i d-
sAtoria fetei lui 29 pentru Hdtm5.nia lui In Ucraina3, pentru
ospetele trAsnitoare ce ndea noilor sAi supu§i, cit nu pu-
tea sta, ci-i lua tovard§ii de-i ducea pre la casele lor", pentru
sculirea dArii pe ese luni, Mustea e un izvor care nu trebuie
lrecut cu vederea. In expeditia din Viena, ni mai vorbe§te acest
compilator de intelegerea lui Duca-Von. cu Serban, de mersul
o§tilor la Belgrad, de caftanul dat Domnului moldovean, de pira
clintre cei doi vecini §.1 suma cit a costat aceastA intrigA pe
ce! Invins. Itinerariul la Intors e iad§i original'', ImprejurArile
In care se f5.cu prinderea lui Duca de Poloni slut adtate de
multe ori mai pe larg; sfatul lui Miron Costin e spus mai des-
chis, §i, la in§irarea celor ce trec In Tara-RomAneascA, se

P. 39 din Magazin.
2 v. Hurmuzaki, Fragmente, III, P. 325; Iorga, Ccileitori, p. 17 si
urm.
3 Halmanul i-ar fi fost DrAghici, nu Gredinevici, Cugile" la
Spicova" si nu ling Nemirova". Titulusul cel nou al Dommilui-Hat-
man e luat din Nicolae Costin.
4 Den gios de MitravitA au lovit pe den gios de Timisvar si pre
Lugo, si de acolo dre t prin Tara UngureascA. pie la Dobra, au ve-
nil in Religrad, la Scatintil crAiesc", p. 44. 17

www.dacoromanica.ro
258 istoria literaturii romAne01

mai adauge un flume: al lui Mitrea, Cdpitanul de Codru. Cu

atit mai mplt vom ggsi adaosuri in privinta lui Bulius. Din
Mustea iim ca acesta îi trimese sotia la Cdlimiinesti, unde
era si alte gloaie a lor"'. Incercarea sa de a libel-à pe bietul
Voevod prins In capcang e povestitit Cu toatg. lauda: Lard sin-
gur Halmanul, cu cine era pre ling dinsul, au stglut oaresce a
sggeta in gloata Lesilor; iarg, inglotindu-se Lesii, au dat dos
IIatmanul Incet a se sprijeni de ngvala Leasilor; s'au de-
pgriatt, i nimic nu i-au stricat, cg nice Leash nu IndrAznea
a se depgrta In goang, ce s'au intors hanapoi" 2 Al doilea a-
tac al lui Buhus la Domnesti are iardsi pgrti deosebite in po-
vestirea compilatorului nostru. Inainle de a incheia capito-
lul, el dd data aproximativg chid Doamna Ducgi-Vodd pled.
la Constantinopol i exprimg bgnuiala, pe care o intil-
nirn 5i la Constantin Cdpitanul, groaznica i neintemeiata
bAnuiald cd i moartea Ducgi-VocIA cu otrava lui Serban au
fost" 4
La Domnia urnigtoare, ni se aratg anume de ce nu s'a intors
Buhus din Tara-Romgneasca: mai mult cä nu-1 lgsa Serban-
Yodil, Domnul muntenesc, sg. vie In targ."5. In multele supri-
mgri ce se fac din Neculce, se respectg tot ceia ce priveste pe
acest Hatman. Ici si colo, mai ggsim cite un amanunt precis,
cite un adaos
Trecind la Costantin Cantemir, Mustea vorbeste indata de
relatiile Cu Iordachi Ruset, pe care le vom analish mai pe larg
la Neculce. La hotii cari tulburd Moldova supt aeesta, el
specificg, pornenind pe buduslgii" ce veniau de peste munti,
pre la Ocng, pre la Sovejea si pre alte locuri", si se plinge
amar de jafurile de pe acel timp. Rolul de statornicilor al
Iinitii pe care-1 lndeplineste Miron Costin e pretuit dupg cu-
viintg: cu bucurie ni spune Mustea cum Logolgtul Intepa, tgia
cetvgrti i ardea cu foc In tirg la Focsani, unde i acum se

P. 48.
Ibid.
Dupä ce au trecut zua Pa§tilor."
P. 50.
6 Pp. 51-2.
6 Mitre cere nu numai pe Saraiani, ci pe Paizanul"; p. 53. Beiul
(le Oceacov vine de la gazfla lui, pre de spre grajduri"; ibid.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatil de cronici 259

eunoa§te movild peste oasele lor"1. Se mentioneazd garnisoa-

nele puse de Domn in Roman §i Piatra, comendantul §i drd-
gilnii §i pu,tele ce lasd Sobieski in bätrina cetate a Neamtu-
lui 2, dupd ce scoase oarece pedestrime seimeani §i pantiri,
de paza cetAtif . Se noteazd ca locuri unde se mai gezard
joimirii Craiului: Agapia, Secul, Suceava, Cerndutii, Lente§tii,
Ord§anii, de unde se tulburd drumul Camenitii4. Chid se
descrie scena de iarnd de la Ropcea, intoarcerea prin vifor a
Polonilor, povestirea e de o frumusetà deosebitd: ,5i, cum
sta drdganii la focuri impregiur, unul lingä altul, a§ea au
mdrmurit pre loe caii la card, §i la cardtele crdie§ti; cum sta
1nhdmati, a§ea au tdpenit de rdceald"5.
Numai de compilator se atinge pdrdsirea Sorocei de Po-
loni dupd expeditia zddarnicd a Domnului §i. a Pa§ei Daltaban6.
Toald Domnia lui Constantin Cantemir se concentreazd in
jurul a trei puncte principale: relatiile cu Polonii, relatiile cu
.,Serban-Vodd, tragedia Costine§tilor. Am vlzut cd, pentru cele
d'intaiu, Mustea poate fi folositor. Pentru cel din urmd, sen-
thnentele lui sint interesante §i merild a fi semnalate.
Omul Racovite§tilor §i al Buhu5e§tilor e totdeauna pentru
Domn §i impotriva acelor ce-1 despretuiesc sau ii sapd Dom-
nia. Dacd laudd pe Miron pentru sti4pirea hotilor, el criticd
de la Inceput mdsurile Hatmanului Velicico: om simet §i MA
cumplt", care se poartA asa limit aduce pe Poloni la Ia§i,
de unde podghiazul lor se intoarce WI nicio pagubd declt un
jolnir anume Gurie, prins inteo pivnitä beat"7. Mustea ci-
1 P. 55 2 P. 56.
3 Ibid. Deci nu vinatori, ca in Dimitrie Cantemir, care raporteaza cu-
nosculul act de vitejie al acestora. Tin1nd samà de excesiva exageratie
de care vom vedes ca da dovada Cantemir povestind alt episod din
Domnia tatalui sail, acea eroica anecdota, neconfirmata de vre-un
alt izvor, trebuie primita pe cautiutie. Cf. si foarte insemnata scri-
soare a regelui polon catre cardinalul Barberini, cu data de 18 Ia-
nuar 1692; Hurinuzaki, V2, pp. 235-6, No. 365, unde e vorba si de
o lupla la Piatra.
4 P. 57. 5 P. 58.
6 Iar apoi, la anul dupd aceasta, au esit de buna voia lor si
s'au dus la celate, Cazaci, dragani, ce au lost., si au ramas numai oa-
menii cei de loc"; p. 58.
7 De aici face D. Cantemir until din episodele cele mai onorabile
din cariera tatalui sau. Cf. Mustert, p. 56 si Vita Constantin¡ Cantemy-
rii, pp. 36-7.
www.dacoromanica.ro
260 storta literaturli romanesti

leazS.' 1 orba spusg eu gluing" lui Iordachi Ruset de Logorg-

lul Miron: Jisternice, mai incet cu orInduialele"1, oegrile a-
runcate lui Bogdan Hatmanul de Velicico, strAmutat, de ha-
tirul lui, in Vornicia, pe care n'o voia. Le repeta la toate
mesele domnesti, nepurtInd grijg de Cantemir-Vodg, carele
auzia bate si sg fAcea a nu auzi, si toate le rgbda, cä tot
pentru Mitmgnie li pgrea rgu lui Velicico"2. Cu astfel de
voroave aprige", pe care le desaprobd, s'au adus lucrurile
acolo unde au ajuns, si vina nenorocirii lui si a familiei lui cade
asupra lui Velicico, om simgt, nepurtind grijg de Cantemir-
Vodd; carele cu vorba lui cea desfrinatd s'au agonisit perire lui
si frdtine-sgu lui Miran". Asa Inclt, pentru acesta cel putin,
tdiarea a fost o ispgsire, dar o ispgsire in forme nelegale, fArd
vgdirea vinovgtiei si lumina judecgtii. Si nu i-au scos la Di-
van Constantin-Vodd, sä le arate vina sau viclesugul, sg vazg
hunea; ce asea cu tirdnie i-au omorit; nice artile viclene ail-
tind, ce numai asea, ori pre vina lor, ori cu ngpaste i-au o-
morn" 3.
Inlgia Domnie a lui Constantin Duca e cu totul noug, afarg
de purtarea lui Lupa Costachi fatä de dinsul si de Intoarcerea
la uring a pribegilor. Mustea ni presintä pe tingrul Domn ca
un risipitor, venit cu o amare gloatä de boieri si cu cloud sule
de Seimeni", ea pe un neIntelept ascultgtor al sfaturilor e-
goiste ce-i veniau de la Brineoveanu. La mazilia lui, -eroni-
carul aratg intr'un chip particular omorul trimisului turc.
VodA ar fi chemat pe Moise Serdarul numai pentru a Inspgi-
minta pe Turc": vrind sg-i arete cä nu pot plini banii de
neprietenii ImpArdtiei, adecg. de Least". I se dä de stire sä
fugg, dar el nu se supune sfaturilar, fiind simet si aprins
de mlnie pentru bani"; dacg, totusi, In atacul de noapte contra
easel lui, el a fost ucis, aceasta i se datoreste tot lui, care s'au
apucat de arme" si, prins fiind, n'a vrut sg-si urmeze birui-
3 P. 59.
2 Ibid.
3 P.60. Alai pe larg asupra omorultd Costinestilor volt' reveni la
analisa operelor lui Dimitrie Cantemir. Mustrdri mai face cronicarul
si pribegilor, pe cari-i acusd de zavistie fatd de filciitorul lor de bine;
p. 59. Dar el greseste atribuind emigratia sfaturilor lui Velicico, de
oare ce ea se sdvirsi, cum vedem din Neculee, p. 242, dupd uciderea
acestuia.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici nt
torii: iar el, nevrInd sd sazd. pre cal..., i-au tdiat capul 1".
Antioh-Voda a expediat mult mai rdpede, i cdtre sfirsit
avem, sau Imprumuturi din Neculce, sau Insemndri färä im-
porlantd. La Inceput se atribuie numirea lui stdruintilor Cupd-
reslilor, i fricii de acestia pribegia boierilor IndusmAniti cu
(Hush. Chid bunele relatii Inceteazd Intre Brincoveanu si An-
tioh-Vodd, cu toatd pacea recentd Incheiatd Intre dînii, Mus-
tea, un dusman hotdrit al Domnului muntean, dd toatd rds-
punderea pe acesta. Antioh, ni spune el, n'a lucrat nimic la
Poartd.pAnd. chid au simtit lmbletele lor Impotrivd2".
In a doua Domnie a lui Constantin Duca, unde resumatul e
foarte strIns i Intrebuintarea lui Neculce foarte deasd, me-
ritä atentie numai o explicatie noud a fugii Fui Iordachi Rind.
si Bogdan 3.
Cu. aceasta am ajuns la Domnia d'intdiu a lui Racovitd si la
cronica boierului partisan al acestuia. De acum inainte panä
la stirsitul Domniei a treia a lui Mihai-Vodd, totul va fi ju-
decal i pretuit dupd relatiile in care se gdseste fata de acest
personagiu, care Intruneste In sine toate elementele desdvIr-
sirii omenesti.
E ales cu voia tuturor, fiind boiariu mare de tara i dintre
toti mai ales, de blind, de bun si de intelept, nerdpit, tne-
mIndru, lin I cu dreptate. Il cere toata tara" pe dinsul,
numai pe dinsul. El nu se agita de loe pentru Domnie, ci,
ca i Brincoveanu pentru cronicarul sdu oficial, o rdspinge,
voind mai bine a-si ingriji de avere cleat a se primejdui pen-
tru cinstea stdpInirii. Totusi, ce trebuia sd. se IntImple, se In-
uncle vd Dumnezeu, cu anevoie se poate muta cu sfa-
tuP, si In lumile divine se hoarlse d Spdtarul Racovitä
trebuie sd domneascd. in Moldova, ca David peste Israel.
Numirea lui Racovita provoaca o universald bucurie; pribe
gii se adund; dregAtorii se Impart cui li se ajunge, lar
P. 61. Lui Turculet i se zice, cu numele lui polon. Cosla§co
Turculet"; p. 64. In fine, se mentioneaza asigurarea, prin intgrituri,
a lasilor de podgheazuri; p. 64.
P. 66.
3 Omul noului Domn n'ar fi cunoscut pe Caimacami i ar fi dat
scrisoarea adresatA care acestk unui boier batrin", care o 'trans-
mite, pentru a i o ceti, lui Bogdan; p. 69.
P. 74.

www.dacoromanica.ro
262 lstoria literatuli romAnesti

lalti li se face mare cinste ca sä li treacä de ndcaz: In sfir-

sit, vorba cronicarului, o turna si un pdstoriu". Un 'Astor
bun, drept, primitor, cu cumpdnd la hoartrile sale, de-si
putea plinge sdracii jAlbile lor", vesel, spuind tuturora pe
nttme, ca altd datd, In boierie. Casele ce dureazd nu se pot
asAmdna cleat cu cele mai mdrete clddiri din Tarigrad, si
scriitorul se miard naiv cum de nu li-a venit In minte slit
fad numele vesnic prin clddiri ca acele. Gind acest om pró-
vidential e stuTat de intrigi, cronicarul se tinguieste pentru
neasdindnata pierdere: Trebile cele de obste de pururea le rds-
toarnd nevointdle cele pre ascuns, si mai ales la Turc... Nice
un lucru mai de stingere tdrilor nu este cleat adese schhnbdrile
Domnilor dintrinsele 1." Plecarea lui se face In mijlocul In-
tristdrii tuturora, aci cine-1 putea Inlocui pe Mihai-Vodd, fie
chiar Domnul cel mai bun din cIti se aflau disponibili la Con-
stantinopol? Antioh, succesorul lui, se Intimpld a fi un std-
pinitor vrednic, dar ce are a face! Numai Mihai-Vodd ca un
Damn de tard, ce si-1 alesese ei Domn de la Poartd, pre toti
li avea In stiintd den boeria sa, si toti cu build nAdejde era
a nu se va schimba asea curind 2."
Trece putin timp oricine-si afla atunci multamirea , si
RaCovità se Intoarce In Scaun. Il asteplau, ni se asigura, toti
cu bucurie, stiindu-1 Domn de tard, neavind nime griji sau
prepusuri"3. Toti si, fireste, mai ales cronicarul, care-si drege
glasul pentru osanale. Intliu Insd. mersese, Mil Indoiald, mai
usor, caci acum vremile de aur trecuserd. LAsind la o parte
certele cu vecinii 4, sInt oareslcare (Uri noud cu greu de jus-
tificat. E desetina, pusd peste toti locuitorii terii, peste toate
stdrile, care obiceiu niciodatd n'au mai fost... Cä toatd ago-
nisita acestui pamInt stupii slut, si cu acestii Isi pldtesc boie-
rii si mandstirile birurile si Isi in casele". Dar nepartenitorul
panegirist nu se sfieste a tinea de rdu pe Domnul sdu pentru
a-si fi Incdrcat sufletul cu acest pkg. Precum niciun om
ark greseald sau pricind nu Airline, asa si lui Mihai-Vodd li
dau pricind cä peste voia tuturor au fIcut acest obiceiu ce
i P. 77.
2 P. 78.
s Let., p. 36.
4 Pentru care vezi ceva mai jos.

www.dacoromanica.ro
 Marile coma* de croak! 263

n'au mai fost niciodatd i". Domnia aceasta a doua, mai putin
minunatd decit Intdia, chiar pentru un scriitor ca al nostru, se
termind prin ordinul dat de la Poartd lui Iusuf-Pasa de Tighi-
nea, pdginul Iusuf-Pasa", sd primid pe Inin.
Numai gindul reiu pe care-1 pune dragomanul Ienachi Ma-
vrocordat asupra lui impiedecd. pe Mihai Racovitd, cerut de
Vornicul Lupu, de a fi numit iardsi in 1711'. Si totusi, dintre
toli candidatii posibili la aceastd. datd. 3, el era cel mai potrivit.
In sfirsit, Dumnezeu dd pentru a treia oard Moldova in mi-
nile alesului sdu, Mihai-Vodd. Dar erau, cu luptele dintre Turci
Nemti, vremi grele pentru acest crestin adevdrat". Se
gasesc boieri greu de multdmit, cari se inteleg cu oamenii
ImpArdtesti aduc in Moldova. Cronicarul îi revarsd pe-
depsindu-i, toatä minia asupra lor, cu atit mai mult, cd, gd-
sindu-se el Insusi in Iasi pe timpul navdlirii cdpiianului Fe-
rent"4, era in primejdie sd fie dat mortii, cu colegii sdi. Grn-
ful", Ceaurul izvoditorul acestor zarve", are criminala inten-
tie sà se rddice Domn de la Nemti"5, ajutorul sdu Velicico
e un om uirà invdtdturd, mindru, semet fiastrul acestuia Mi-
ron nu-i mai mare lucru decit un fost joimir de-ai lui So-
bieski, Cuza Spdtarul poate fi numit un om de nimicd Criti-
cul isi ride de isprava prinderii surorii Domnului de un de-
lasament de Imperiali: Ce vitejie de om cu socoteald: au robit
o femeie", i condamnd, invocind exemple din trecut, supt
Duca i Petriceicu, ridicarea impotriva Domnului Cdci Dom
nul, ori bun, ori rdu, ferit trebuie"7.
La alacul Imperialilor, la asezarea acestora in mandslirile
de la munti, Racovitd raspunse ca o serie de expeditii, in
care, dupä ce curdti de dusmani tara de dincolo de Sire.iu, duse
p. 37. P.19.
8 Disculai ea lor aminte§te locul analog din Aint.c. 1_11. -trul., p. 127,
uu oni care citeazA Scriptura, Psalmii i moralis,-azg, ca i cron'carul
racovilesc, care trebuie sg.-1 fi cunoscut.
4 Nu puteai sa treci pe ulita mare", scrie el, de corpurile mor-
tilor. Pentru aceasta invasie, v. donatia lui Racovità catre manasti-
rea Cetatuia, unde-1 gasi inchis nevoia, in Uricariul, III, pp. 31 3 sau
IV, p. 309 i urm.; actul sAu din 23 Mart 1718, ibid., III, pp. 53 7
documentele publicate de $t. Emilian, In Convorbiri literare, XIX,
p. 762 i urm. Cf. Arch. soc. t i l'trare din Iasi, VII, p. 514.
6 P. 58. 6 P. 62.
7 P. 63.

www.dacoromanica.ro
264 Istoria iiteraturii romAne§ti

focul si sabia In provincia vecina a Ardealului, de unde ve-

niserd ,ffilharii de catane". Pretutindeni, cronicarul necunoscut
intovgrasi persoana domneascd, si istorisirea sa e din cele
mai sigure si mai atrAgAtoare. Suspinai unde vedeai alltea su-
flete [de robi]; cd am fost fa. de am vdzut. 1." Trecerea in
Ardeal, serie dinsul, se fAcu numai cu nevoie mare, fiind po-
tica strimta si numai cite un om incdpea de mergea pe poticd;
atila oaste fiind, cit, unde minea noaptea fruntea, a doua zi
ajungea cei din urind"2. Se vdd la el arzInd, In aceastd cam-
palde de rdzbunare, satele dese, Cu case multe, eit acoperise
vgzduhul de M'e'. Acoperise sesul acela oastea." Pe lingd
celate", spune el aiurea, plastic, erau multi din prostime, ce
numai incdpuse In cetate, cu care, cu dobiloace, pe supt 2id."
Sfirsindu-si povestirea, cronicarul asigurd cu salisfactie ca
Ungurii nu vor uita-o ei multd vreme, citd pagubä li s'au fa-
eut"5. Dar, fireste, cine poate fi rdspunzator pentru peirea
de Talan i a terii si a pdrlilor vecine? Nu Domnul, care, tre-
buind sd-i cheme pentru siguranta sa, si-a dat toata osteneala
spre a-i opri de la jaf, ci cei trei generali ardeleni, pe cari
Alibai-Vodd Ii denuntd posteriliitii in inscriptia de la Vama si,
mai ales, boierii vinzdtori.
Cind aceastd perioadd de zbucium se incheie, vedem pe Ra-
covild urmindu-si activitatea binefddloare. Asead. ddrile In fo-
losul saracilor" si, dacà pune iar desetina, este o indreptd-
tire: Nevoia zice cä stricä obiceiurile cele bune." Curtea arde,
ca pedeapsd a lui Dumnezeu pentru piicatele terii lucrul
se vede din Solomon ; Domnul o face, la loc. Once bir non
se pune, nu e din läcomie", ne Idmureste scriitorul, ce de
mare nevoe si asuprèle ce-i veniau de la Turci''.
Dar firea bund. a Domnului era din ce In ce mai schimbatd,
continua cu melancolie cronicarul, de Grecii ce erau pe lingd
clinsul". Cu sfatul lor pune desetina indoita, decit care ar
fi fost mai bune ddri stiute. De aceia va fi aruncat asupra terii
si vddritul, care i aduce scddere". i, oricit ar prefera sil.' ni
I P. 64.
I P. 66.
3 Ibid.
d Ibid.
I P. 67.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronic1 26.)

vorbeased despre cetatea Tebris, un oras mare si boga("

farà îndoialä, despre ce spune Eclesiastul, despre Halmanul
Sieniawski i iarna cea grea, bietul panegirif,t al timpurilor
bune trebuie sä ajungd iräi, prin forta Imprejurdrilor, la o
dare noud si la un alt supdr". Numai ell cei mai vinovati pen-
tru aceasta sint Grecii. Si acest sfat mai mull era din Grecii
ce erau pe linga Alihai-Voda..., cd de la o vreme mai mutt cu
Grecii se silluia cleat cu boierii de tara..., i au ramas Grecii
sfetnici i credinciosi."
I-Asind la o parle certele intro cele cloud partide in care se
desbinasera acesti Greci, tdcind despre o afecere suspectd, provo-
cald de descoperirea unui omor ritual evreiesc, cronicarul face
sd derive cliderea lui Voda din instrainarea lui boierii terii,
vechii sfetnici, sprijinilori i ldudatori. Cdci, sà nu se fie
mazilit, se slItuise toti boieril sà fugd, pentru mare cAlcare ce
aN eau de spre oamenii lui, mai ales de spre Grecii lui".
Dar nu lauda cineva o viatd intreagà pentru ca o deceptie
sd-i rdpeascd. obiceiul. Racovitä fiind instrainat de la inima
scriitorului nostru, el 1st cautd omul aiurea, si-1 galsesle in
Grigore Ghica, noul Domn, de origine din tara, om drepl, lipsit
de mindrie, iubitor de boieri, de plimbdri i vinatori,
tittor de clddiri, reorganisator de scoli, despretuitor de a-
vutie1. Din opera lui administrativa, cronicarul innaltd crea-
rea unei de3eline speciale pentru bojen i manastiri i, trebuiml
sit recunoascd vdcdritul, adauga indatd cä I-a pus dupa
Racovità si mai mic dPcit acesta.2.
Am vd.zut pand aid pe panegirist. Acelasi itnpletilor de
laude dibace poate fi insd un aspru ponegritor al dusmanilor
Domnului sdu i intereselor sale.
Toate figurile domnesti aproape ce se 1ntimpind In opera
sa, afard de patronul vechiu si de noul patron, c,are se iveste
In ultimele rinduri, sint infatisate in colori intunecate.
coveanu, e, ce e drep:ul, la inc-put un Dotnn bun, caret nu
aduce mazilia lui Constantin Duca deed pentru cd acesta-I tri-
Nti era lacom, ca sa stringa avutii, ce mai mult Se silia ca sä i
rämiie lucruri vrednice pe urma lui...; care la putintei sä afla
acest dor, ca sà nu-i birMasca pofta lacomiei i iubirea argintu.-
lui; p. 73.
2 P. 72.

www.dacoromanica.ro
266 Istocia literaturil romAnc§ti

misese, prin intrigile sale, la Poartg., crezInd cd-1 trimile la

moarte. Dar Domnul, foarte bun si vestit de avut", varul lui
de pe Cantacuzin0i, acel ce-i primesle ,,bucatele"
la lesirea din Domnie, nu meritd In curind aceste laude.
In a doua Domnie a lui Mihai, BrIncoveanu adaposteste pe pri- .
begii cari n'aveau niciun motiv sd fugd, i astfel vecinii se
fac neprieteni i vrgjmasi unul asupra altuia Voevodul mun-
tean atacd, iar ceI moldovenesc se al:in-A numai, cheltuind
mult pentru a se mintui. Multä nevoie i greutate au avut
teara Moldovei de BrIncoveanul, Domnul muntenesc 2", care
scoate i pune Domnii i tine bratele deschise pentru fugar0. El
aduce edderea lui Mihai, prin piri mincinoase. El chiamg. pe
Rusi In 1711, promitindu.-li zaherea. 5Si cronicarul nu se Im-
pack apoi, cu Brincoveanu cleat la cdderea acestuia, chid
plInge furtuna cea Mil de veste" care i-a desrAddcinat puterea
fericirea,descoperind totusi IntrInsa pedeapsa divind pen-
tru pirile nedrepte contra lui Mihai-Vodd. Povestind pe larg
prejurdrile cdderii lui Constantin-Vodd, ardtind felul cum Ra-
coviid, care nAdAjduia s6-1 Inlocuiascd, i-a contribuit la ruind,
cronicarul, impresionat de mdretia tragica a spectacolului, tine
de rdu pe Cantacuzini pentru purtarea lor i, dupd ce urmg.-
reste, înduioat, wind la sfirsil pe Domnul cazut, mentioneazd
expiatia prin moartea lui $iefan-Vodd, cdruia ii plgleste Dum-
nezeu pentru ce facuse.
FaIg de Antioh-Vodd, cronicarul nostru e mai crutAtor. E,
Inteadevdr, un om bun", drept la judecatg, dar se adaugg
cd era neingdduitor i rgstit graia de multe ori la Divanuri".
Dacd ierta jute, apuca fart preget In mind buzduganul'.
Scriitorul nostru e un iubilor de crestini, cuin erau toti la
noi pe atuncea, dar nu si de Grecii tarigradeni. El vorbeste cu du-
rere de neizbinda legaturilor lncercate in trecut cu Lesii; ispi-
tindu-se cum s'ar putea mintui de supt giugul i robirea Tur-
cului"5. Chid Impdratul pravoslavnic vine In Iasi, cronicarul
asterne stilpdri inainte: Frumos lucru 1 cu minune era tu-
turor a privi atunci ImpArat erestin aice la noi, i flrg. nicio
P. 37.
2 Ibid.
Ibid.
Pp. 32-3.
6 P. 36.
www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 267

mindrie grata ea tor. Si, cind acest Tar al Rasaritului crestin,

care nu ne putuse liberà, moare, el il jaleste astfel: Poale sa
mai fie alt Imparat precum au fost acesta? Ca toate l'upara-
tiile i Craiile sä infricosase de dinsul, de vitejiile luil."
S'ar astepta acuma cineva s. vadd ldudat in eronica. acel
Domn care, cu riscul situatiei i vietii sale, a adoptat noua
nie de purlare a aliantei cu crestinalatea: Dimitrie Canlemir.
Dar, ca i Neculce cronicaruL lui Racovita se pricepe a face
deosebirea intre credinta sa i martini ei. La Dumitrascu-Voda,
allfel un Domn cu dragoste si cu blindete" catre toti 1, -a-
lanta cu Rusii e socolita ca un sfal nesocotit, cu intreaga
zminteala" Domnul e mustrat cä a adus pe Muscali la o
seceta si aria ea aceia" .
Cine e mai rau tratat insa in cronica aceasla anti-greceasca
e Nicolae Mavrocordal, pentru care nu exista erutare. Cind ca-
pita intaiu Domnia, o iea cu mulla chelluiala i mindrie
greceascd", indenrnat de conationalii sai. Vine cu oaste, nu ca
un Domn, ci ca un leu... Nici cu ochii asupra boierilor *nu
cauta." Fanarul ramdsese .,eit numai muierile lor rama-
sese, iard, Gree, imblai mult pina dai de vre unul acolo" 7 . Usa
lui era inchisa boierilor", p3 cit era de deschisd Grecilor, cari
aveau bate functiile lucralive i toatil. Increderea Domnului.
Boierii de tara sin tinuti (le-o parte, saraciti prin imprumu-
turi, aruncati in inchisol.re i despoiati, ca trei dintre fruntasii
Moldovei. Si, daca se pare cd Vodä iubeste sincer pe terani,
carora li da drep tate, aceasta o face numai perttru .ca boierii
sa fie suduifi §i amenintati, si tot ca sa se defaime i sa
rusireze neamul boiereic'. Apoi, dupa aceasta caracterisare,
scriitortil nostru desface dintre intimii Domnului, pentru a ni-1
infatisa in toatà uriciunea lui, pe Grecul. Spandoni, o aratare,
un om urit, podagrioi, un blestemat' si de nimica, fard de nici-

1 P. 46.
2 P. 70.
8 P. 43.

6 P. 46.
P. 47.
6 Si totusi Nicolae Mavrocordat recomanda fiului sau sa nu se
incunjure de strAini; Legrand, ed. lui Daponte, II, p. XXVI.
7 P. 41.

8 Pp. 41-2.
www.dacoromanica.ro
268 Istoria literaturii romlne§ti

o meserie, numai cit îi tinea capul cu minciunile ce-i dau"1.

Si, In a doua Domnie a lui Nicolae-Vodd, dupd ce inaltd pe
Lupu Costachi, mintuitorul Moldovei prin prudenta purtdrii
sale 2, sprijinitor i martir al causei lui Mihai-Vocle , dupd
ce descrie Cgimdcdmia lui Ienachi Mavrocordat ca un guvern
de ltrapire, cronicarul ni presintd pe noul Domn ca i in Dom-
nia d'intdiu", cu u§a inchisd, ca i inimile supusilor". Limba
terii tot n'o stie, hicomia arata din nou; nu stie sä judece
mai bine decit Inainte si nu se coboard sd apere tara fatd de
Tur,ci, cum era scris In firmanul sdu. El, Domnul
poarta Nina pentru toate relele: pentru excesele Suedo-Polonilor
ce ierneazd In tara, pentru actele de rasbunare ale Turcilor, pen-
tru pierderea Hotinului, pentru inchisoarea lungd a lui Lupu,
pentru care-si face in zcidar obraz ca n'ar fi lucrat Mazi-
lia-1 afld in 1716 incasind noi i mari biruri i, numai cind
seapa de dinsul, pdlimasul boier dd lui Mavrocordat acest ales-
tat ambiguu: Deara i Nicolae-Vodd intru -aceastd Domnie a
doua era mai blind decit In Domniea de inIaiu"5. Reservindu-si
fireste a-1 urmari dincolo, In Tara-Romdneascd, in mijlocul
persecutiilor pe care le ordond, mortilor pe care le unelteste6,
pdrdsindu-1 numai la usa inchisorii lui ardelene.
Aceasta e, In partea ei a doua, Cronica lui Mustea", a
cuirii cdIdura, fie si nedreaptd, a carii naivitate i coloare se
apropie mai mutt de insusirile ce deosebesc monumentul lite-
rar al Vornieului loan Neculce, de care vine rindul sit ne
ocupdm acuma.

P. 42.
.,fara, sa nu fie prilejit acest boier inleacea dalà acolo la Vi-
zirul, loatà teara ar fi cazut in rabia Tularilor i ar fi pus §i
Pasa sa domneascA teara"; p. 49
3 A fost inchis, ni se spune, caci au fost pomenit inaintea Vi-
zirului de Mihai-Vodli"; p. 50.
Pp. 51-3.
5 P. 56.
li atribuie pe a lui Lupu Costachi. Tara ce vinA 1-ar fi dat
Lupului, nu se stie; numai tot de Nicolae-Voda i-au fost perirea,
cum am inteles dintealtii"; p. 58.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI.
Marile compilatii de cronici.
Cronica lui loan Neculce.
Neculce nu pare un nume mare, totu§i Vornicul loan era in
relatii de inrudire cu cele mai insemnate familii moldovene.
Intre 1660 §i 1683, intilnim documentar pe tatd1 lui, Ienachi
Neculce Vistiernicull,de fapt, se pare, doar un grdmdtic, de-
venit cdmdra§ la Ocna, de li un spudeu" ca §i. Stolnicul
Can lacuzino 2. Acesta era &ate dupd tatd cu Arhonda Mironia-
sa2", §i aceastd Arhondd avea de manid pe o vard primard a lui
Vasile Lupu 3. Astfel, loan putea fi socotit ca o rudd de Ca4
tinca Bucioc, sora Tudoscdi, intlia Doamnä a lui Vasile. Il
vedem numind pe aceastd jupAneasd, care a fost sotia lui Ior-
dachi Cantacuzino, moa§d a sa 4". Cdci mama lui Neculce
cronicarul era o femeie din nobilimea aceasta mai inaltd §i
mai bogatd, Catrina Cantacuzino. Ienachi fu ucis acolo la Ocna,
in 1686, de bandele polone, care-i nimiciserd §i gospoddria 5.
Ioan, fiul Vistierului, era acum, ca postelniceli fiind

I Urechià, Miron Costin, Opere complete, I, p. 711. In generpl,

lulian Marinescu, Documente relative la loan Neculce, In Bale-
linul Comisiei istorice a Romanier, IV, p. 3 *i urm.
2 Iulian Marinescu, 1. c., pp. 5-6.
a Acest nume de Arlionda 11 mai aflam intr'un document din 7165. In
Bibl. Ac. Rom., XXI/221.
a V. genealogia Casei lui Vasile-Von, de $tefan Ghinda, biv Pos-
lelnic, In Studii si doc., IH, pp. 31-3.
4 Scrisoare a luir loan Neculce, In Arch. soc. ,It. si literarc, II, p.
332. B6nuiam de la Inceput ca s'ar patea insa sa se fi adaos o alla
relatie de inrudire prin soVa lui Neculce Visliernicul. V. *1 Iulian
Marinescu, /. c., p. 67, no. 29.
a Iulian Marinescu, I. c., pp. 5-6.

www.dacoromanica.ro
 Istoda Nei-Attu-6 romAnesti

§tiutor de grece0.e, In slujba Curtii and Constantin Duca

îi serba, la 1691, nunta ca fata cea mai mare a lui
BrIncoveanu Atunce pre acea vreme §i eu, Ion Neculcea,
Ve! Vornic, eram linar Postelnic i mergeam cu alti Postelnici
impreund, cu toiage a mind, pe gios, inaintea Domnuluii". Se
ngscu pe la 1672, cdci la 1732 se a. ca fiind In vrIsld de
§eizdci de ai e." Copildria §i-o petrecu, nu in casa pdrinteascd
rdmdind mic de pdrinti, de tata", ci la vdduva lui Ior-
dachi Vistiernicul, In casa cdreia, pe chid trdia Vis liernicul,
1§i incepuse carigra un alt mare cronicar al Moldovei, Miron
Costina. Si la vreme Mdrii Sale lui Caniimir-Vodä am fugit
In Tara-Munteniascd de rdul Le§ilor, §i am §idzut patru ai cu
toat5 casa noastrd. S'acolo au murit mo§e noastrd Iorddchioae,
noi venirdm In tara innapoi, cu unchiu-miu, Iordache
cul, ficeorul Iorddchioae cei Dacd aceastd emigrare s'a
fdcut cu prilejul expeditiei regale din 1691 5, Neculce va fi
vdzut iard§i tara sa de na§tere abia la awzarea In Domnie a
lui Constantin-Vodà ce! non.
Cre§terea lui se fAcu In traditiile de tard pe care le cunoa§tem.
Prin trecerea pentru citva timp la Munteni, el a putut sd stea
§i pe 11110 acel Stolnic care dalea glorie literal-A vechiului
neam Imp Ardtesc. Supt Antioh Cantemir fu Valav de aprozi
apoi, ridicat la rangul de Ve! Agd, primi pe solul polon Les-
czynski 7. In 1705, el era la Constantinopol, chid Antioh-Voda,
din nou Domn, puse sd. se Inf4.ti§eze OH contra lui Racovitd:
Alunce §i eu eram tindr i fusdsem mai Innainte Agà, i m'am
Neculce, p. 248.
2 Scrisoarea citata.
3 V. vol. I.
Scrisoarea ciiatA.
5 Daca ar fi plecat Cantacuzinii i rudale lor Cu ocasia
polone din 1686, nu 1ntelegem de ce s'ar fi intors, dupa patru
ai" la 1690, chid primejdia de spre Poloni rdmiisese cel p4in ace-
iasi. Din acest muntean cunoaste Neculce asa de bine locurile din
Tara-Romgneasca, Vorbind, ca un martur ocular, de evenimentele
de la suirea lui Brincoveanu, el are indicatii precise ca acestea:
DrAganestii de Rusi nu stilt departe, cale de doul ceasuri"; p.
237. .,Acolo sin!. muntii goli ; nu pot sa se ascunza oamenii 5i do-
bitoacele"; ibid.
6 P. 263.
7 P. 266. Cf. si Milan Marinescu, I. c., p. 6.

www.dacoromanica.ro
 Madie compliatil de crenici

limplat la Tarigrad de am vgzut acea. pirg.1". In prima Dom-

nie a lui Mihai-Voclg, Neculce ajunsese Mare-Sluger. Venind
iarg§i pe iron, cel mai mare din fiii lui Cantemir, a cg.-
rui nepoatg de soil era sotia lui Neculce2, el inainta pe
lingrul boier la rangul de Mare-Spgtar. pre mine,
loan Neculce, din Sulgeria cea Mare m'au pus Spgtar-
Mare 3". Cu acest titlu 11 ggsim inteun document la 12
Septembre 1705 4. Domnul 11 facu -represintantul sgu la
nunta lui Dinu, fiul Brincoveanului, ca fata Vornicului loan
Ba4: Atunce m'au trimis §i pre mine cu solia de spre partea
Domniei, de m'am timplat la acea nuntg, care, sg zicem, nu
era nuntd domneaseg, ce, putem zice, crgiascg.5." Cind Antioh
plecg sg. sape" pentru Turci la Tighinea, in 1707, el lgsg.
Caimacam in Scaun §1 pc Neculce: Iarä aice in Ia§i au lgsat
Caimacam pre Iordache Roset Vornicul i pre mine, loan Ne-
culce Vel Spdtar, §i pre Ilie Cantacuzino, biv Vel Visternic,
§i pro Ilie Catargiul Vel Vistiernic, de purtau grijä tgrii de tre-
bile ce erau e." Dar, chid Domnul fu mazilit, Neculce trecu
printr'o primejdie de prigonire, fiind pus pe izvodul" tri-
mis de Racovità Caimacamilor lui, aa incit trebui sà fugg.
In Polonia, de unde se intoarse dupg. citgva vreme'". Supt
urma§ii lui Antioh, Neculce, oansiderat astfel ca om de Casg
al rudelor sale, Cantemire§tii, pentru cari avu, in adevgr, toatä
simpatia, a fost tinut de o parte : Nicolae Mavrocordat fAcu
din el doar un staroste de Cernguli, dar fiindcd acolo erau
zilnice relatii delicate cu Suedesii §i. Polonii lui Carol al
Neculce, p. 283.
2 Iulian Marinescu, 1. c., p. 9.
8 Neculce, p. 284.
UrechiA, Miron Costin, Opere complecte, I, p. 170; Iullan Ma-
rinescu, /. C.
5 Neculce, p. 287. V. §i mai departe.
6 ¡bid.
7 Atunce, timplindu se de eram §i eu de casa lui Antioh-VodA,
m'au fost pus Mihai-Voda 0 pre mine Inteacel isvod, sA ma
prindA i, Ong a sosi Siimenii la gazdA-mi, eu am prins de veste
0 am apucat de am Incllecat §i am fugit In Tara LqascA, §i acolo
mi s'au timplat i mie de am zAbovit cilAva vreme, pAnA mi-am fa-
cut pace cu Domnia, §i am venit Inapoi la casa mea, §i n'am avut
de spre nime nicio nevoie, §i am avut cinste §i cAutare In zilele
MAriei Sale" (p. 289).

www.dacoromanica.ro
27 1storla Ilteratarll romtlne§t1

XII-leal. Si el ni spune anume la Doinnia lui Cantemir cel

mic, Dumitra§co-Vodd, cd. acesta i-a restituit Spätdria, de care-1
despoiase altii.
Supt acest tindr Domn, cu spiritul ager, agerul Neculce,
§i el unul dintre cei mai tineri boieri ai tern sale, ajunse inti-
mul, confidentul §*1 dregdtorul de cdpelenie al lui Vodd, acela
cdruia i se impkrtd§iau toate cele ce puteau fi impdrtd§ite.
Fiind cel mai de credintd §i mai ales in toate trebile Dornniei"2,
el fu chemat sà inlocuiascd in curind, la 1711, pe Hatmanul
Antiohie Jora, mazilit pentru pirile de care se Meuse vino-
vat 3. El afirmd cd n'a bdnuit gindurile de revolld ale Domnu-
lui sax' decit atunce and 1.1 vitzu refusind a Indeplini ordinele
ce i se dAduserk In privinta lui Brincoveanu, ce trebuia prins:
Atunce am §tiut §i eu cd au fost scris Dumitra§co-Votld sa
vie Moscalii". Neavind aceia§i incredere in viitorul, acoperit
de neguri, el ar fi pus bate silintile sale pentru a impiedeca
pe Domn de la acest pas pripit, spre care Il indemnau, din
potrivd, cei mai multi dintre boieri, intele§i mai de inainte,
in particular, cu Ru§il. Puiu pre Dumnezeu martur cä a§a
L-am zis" sd execute adeck poruncile Portii , §.1 tare am
stdtui cä doard 1-oiu intoarce., §i n'am putut." Temindu-se, la
auzul cuvintelor minioase ale lui Dimitrie, sä nu cumva sd
cadd In vre-o primejdie a vietii" §i indatorit sä nu destlinu-
iased cup( tul Domnului sdu, ca luda, nici sd-1 pdrdseascd,
ajungind de ocara lumii, el se purtd de acum inainte ca o
slugd" Cu credintd, asculand färä pldcere, dar fdrd impotrivire,
de cuvintul stdpinului.. Cînd Domnul apucd spre Prut,
rdmase pentru paza Doamnei. In omorul Turcilor din Itt§i,
§i in risipirea averii lor un vechiu obiceiu de rdscoald,
el tAgIduie§te însä sà fi avut vre-o parte %. A fost de fatut la
intrarea in capitala Moldovei a Impdratului cre§tin" §i a
participat la sfaturile §i ospetele ce urmard, gustind §*1 el din
acel vin de la Prantuji..., care, indatd cum au taut, cum au
mArmurit toti de beti, §i n'au mai §tiut cum au dormit in-
Iulian Marinescu, 1. c., p. 7.
2 Neculce, p. 302.
a Ibid., p. 305; N. Costin", p. 99.
4 Neculce, p. 311.
6 P. 311.

www.dacoromanica.ro
 Madle compilatil dé croniel 273

tr'acea noapte, §i Domnul §i boierii"I. A Intovarasit pe Domn

In lagarul de la Prut §i a fost dintre aceia cari vedeau cu
groaza, noaptea, de partea Turcilor, lucind focurile ca slelele 2
Intrebat de Tar, cind once speranta de biruintä se imprd§tie,
daca ar fi in stare a-1 scoate In Ungaria cu Imparateasa, el
trebui sà arate greutatile pe care le-ar fi intimpinat realisarea
acestui plan: cä este un lucru prea cu grija mare a ispiti"3,
Statu §i el In noaplea de spaima intre dusmanii farà de nu-
mar, prin Intunerec de nu se vedea mina", asculta hreama-
tul obuzului", se bucurd cu Muscalii vazind pe Turci arun-
cati la pamInt, ca cInd ar cadea ni§te pere coapte", matu-
rati de focul tunurilor, ca cum i-ar malura cu o malura". El,
care sfdtuise pe \roda a-§i duce Doamna la Hotin sau la Ca-
menita §i primise rdstitul raspuns: Sa-mi ieu eu muierea, de
ma tem, sa o trimit unde mi-i \roía, iara el pre Doamna din Iasi
n'a clati-o nicairi", tot el fu acela care vazu pe Dimitrie despe-
rat, intrebind cu lacrimi cine s'ar afla un voinic sa jasa pre
furis sd se sloboada la Iasi A. dee stire Doamnei sa fuga... Si
nimc nu cuteza". Fu unul dintre putinii " cari stiurà ada-
postul din urma al lui Cantemir, Cind se facu pacea: In ca-
rata Tarinei.
Cima calea pribegiei se deschise pentru Domn, Neculce-1 In-
tovara§i, impreuna cu Banul Savin, dintre boierii mari, iar,
dintre cei mici, o multime de dregatori §i de capitani: Gheor-
ghita. Paharnicu16, Rugina, Mogilde, Ilie Ablza, Zerul, Mirestii
§i altii6. Cu ceilalti fugar, el merse la Nimirov si Chiev, unde

1 P. 319.
2 Se vedeau focurile ea stelele"; p. 321.
8 P. 322.
4 Adeca, la dreptul vorbind, el singur dintre boieri qi vre-o doi
trei copii de casa"; p. 329.
6 La 31 Decembre 1719, avem o petitie pentru o datorie a acestuia,
care se afla dus la Mosc", dupa rascoala Muscalilor"; Bibl.
Ac. Rom., XIII 207. V. articolul mieu despre petrecerea lui Cante-
mir In Rusia, Rey. istoricd pe 1925.
8 Ilie Abaza §i Ion Mirescu mersera la Chiev catre sfir§itul anu
lui 1710, Inainle de razboiu, li Tarul li lua cu sine la Moscova,
pentru a-i Intreba despre distante §i despre drumul cit este pana
la Constantinopol. Procesul lui Neculce, In Arch. soc. $t. $i li-
terare din la$i, IV, p. 344. Si Radu Popescu ni represinta in Me-
18

www.dacoromanica.ro
274 istoria literaturii romAnesti

sinu douà slptnnini, dupd ce fusese in primejdie sd fie prins

In cale de Zaporojenii Intelevi cu Tatarii l. Doriavi o spune
In scrisoarea sa cdtre contele Goloychin sd se creeze pentru
Moldovenii desterati o avezare anume, pe Niprfi, In pdrtile
ChieN ului, vi dreptul de a formd un corp de oaste deosebit, v'o
doud polcuri", Cantemir avind a fi, de vi Domnul nostru",
numai un protector" al acestei Republici de boieri .1.
cu toald dragostea ce avea Neculce pentru Dimitrie Cante-
mir, Ii era msd mai dragd tara, pdmintul nostru". Ar fi
vrut sd se opreascd la Chiev pentru a se inloarce apoi de a-
colo mai uvor in Moldova, unde Lupu Gostachi-i luase mo-
via, Boianul, ca unui vinovat de trAdare fatd de Turci"3. Dar, a-
mdrit de neizbIndl, plin de neIncredere fa td de cei ce-1 Incun-
jurau, doritor de a avea pe lingd sine oarueni cu cari sui vor-
beascd. de Domnia pierdutd, de tara pArdsità, pe care nu era
s o mai van., de cunoscutii, prietenii vi rudele ce ldsase
pentru toideauna In urma, Dimitrie-Vodd, care nu pardsi ni-
ciodata apucdturile sale domnevti, se Impotrlvi la aceastd in-
toarcere. Cumnatul lui Neculce, fostul Mare-Vistier Luca sau
Luculenco, fu ares tat In Chiev, iar Hatmanul nostru dus supt
escortd, cu vartd".1, la Harcov, unde se holdrIse cd va locui, ea
un fel de principe independent, cu administratie vi Curte deo-
sebitd, fostul Voevod al Moldovei.
Luca izbuti. sd fuga vi-vi recdpdtd, f Arg. judecatd, moviile,
pe c,are, ca vi pe ale lui Neculce, le confiscase Nicolae MavroI
cordat vi le dAduse, pentru a-1 despdgubi vi civtiga, acelui dibaciu
boier ce era Lupu Costachi. Sandu Sturdza Stolnicul, venit vi
el din Polonia la Chiev, scdpd iardvi de paza principelui Ga-
litin, un om rau" 5. Mai putin noroc avu cronicarul nostru,

morii, pe Petru-cel-Mare IntrebInd, departe este Tarigradul", p. 173.

1 Pp. 333 4
2 St. Ciobanu, Dimitrie Cantemir In Rusia, In An. Ac. Rom." pe
1925.
3 Iulian Marinesc t, 1. c., pp. 9, 11 si urm.
5 Expresia se Intl,npinA si In cronicl si In actul procesului men-
tionat mai sus.
6 Neculce, p. 334.

www.dacoromanica.ro
 Marile compllatii de cronici 275

care merse Cu de-a sila dupa. Cantemir pe mo§iile ce i se dd.-

dusera, din cele luate de la generalul Szydlowiecki 1
Trail aici citva timp, in imprejurari foarte nepldcute, chi-
nuit de dorul de tall, de lipsa de ocupatie, de grija avutului salt,
peste care altii se facusera stapini.Pribeagul Domn nu mai era
pentru el bunul stapinitor de odinioara, ci se facuse iara§i ca
atnnci clnd era numai beizadea Dimitrie: Inca §i. mai rau,
§i iute la betie, §i se scirbia de fiece, i u§a era inchiA.". Se
mai adaugiau, pentru a lace aceasta sedere nesuferita, relatiile
incordate dintre principele romin i Cazacil locali, invidia ce-i
purtau Moscalii cei mari".
In curind, fiind vorba de o noua expeditie contra Turcilor,
In cursul careia Dimitrie ar li a ut sarcina de a navali in Cri-
mea cu o oaste mare , Domnul fu chemat la Petersburg.
Aid planul expeditiei fu parasit, §i se refusa oaspetelui gu-
vernul In toald suveranitatea asupra Harcovului i Moldove-
nilor lui, pe care el 11 ceruse. I se facu insa o si1ua0e, dindu-
i-se o mie de dvoruri In taro Moscului", o pensie anuala
case In vechea capitala, In care Cantemir inerse 1ndata sa
se stabileasca.3
Und din boierii marunti se duserd cu dinsul acolo 1111
mai parasira. Neculce insa nu se putea 1nstraina alit de
lesne. El nu se clinti din Chiev §i, dupa multe zabavi, fu
liberat In sflr§it, dupa ce Turcii (Murk din partea lor, dru-
mul tînärubuiSeremetev, pe care ai sai 11 credeau pierdut.
De la plecarea din Tara trecusera numai doi ani 1. Dar cu a-
ceasta nu se mintuira grijile, ratacirile i incercarile IIatma-
tului. Trecind In Polonia, ie§ind In sfir§it, cu toale lagaduielile
rugatnintile lui Cantemir, dinteacel norod greu", fara li-
§i.
bertate, Arä stralucire la Curte, fara cariera pentru fiii de
boieri5, el mai a§tepta inca multä vreme panä ce portile In-
toarcerii i se deschisera.
1 P. 335.
2 Pentru luple ale lui Cantemir acolo In 1716, v. Hurmuzaki,
Fragmente, IV, p. 102.
3 V. Ciobanu, 1. c.
4 Dui:IA ce au trecut doi ani"; p. 338.
5 CA este un norod unde uu slut ()amend slobozi sa mearga unde
li este voia, nici la Imparatie fArà ucaz... 8i la ImpArdtie vr o Curte
mare ca aceia, cu dvorebnici multi nu este, macar precum este
www.dacoromanica.ro
276 Istorla literatura romAnesti

Caci era cine sa-i Impiedece Inturnarea. Am vazut cà i mo-

§iile luí Neculce fusesera aruncate in gura lacomului Vornic
Lupu Costachi, pentru a se imbuna astfel un om ce sta-
tea a§a de bine cu Brincoveanu §i cu Hanul tataresc,
reunisera silintile pentru a-1 scoate din temníta de la Varna.
In adevar, Nicolae-Voda, care se sirguia sa adune In jurul salí
pe toti instrainatii, ispreivi lui Neculce un firman, de la doi
Pa§i, vor fi fost cei de Hotin i Tighinea, supraveghetorii
Moldovei , ca toate gre§elile de spre Poarta sint iertate"I.

Nicolae Mavrocordat Insu0 tinu sa dea, la 2 Iunie 1719,

din BucureVi, vestea cea huna boierului sau de odinioara. E o
scrisoare deosebit de afectuoasa, In care i se aminfe§te cinstitu-
lui §i al nostru priiatin, da bine voitoriu" ca §i in Domniia
noastra d'intai n'a fost uitat de noi", capatindu-i-se acel fir-
man pentru intoarcere. Rugindu-1 sa dea §tiri din Rusia, fostul
st5pin al lui Neculce Il asigura ca-1 are in dragostea sa §i. cu
ce s'ar putea spre folosul dumisale nu va lipsi, fiindu-i milt de
straingtatea dumisale"
Dar Neculce nu se incumeta inca st treaca granita §i, cind so-
tia lui veni iaraqi la ale sale, ea rataci un an in paduri", pri-
gonita de usurpatorul in forme legale al mo§iilor familiei3. A§a
fac", serie cronicarul, §i boierli no§tri, daca pribegc§te vre
unul, iarä ceilalti stau cu feluri de feluri de napa§ti i piri,
ca sa-1 istoveasca de tot ja mo§iile" 4.
Daca la Mosc statuse numai doi ani, se implinira §epte altii
de exil In Polonia, pana ce, supt un nou Domn, Mihai Racovita,
un nou firman, capatat la Hotin de acesta, permise lui Neculce
sa vie la pamintal sciu 3. Marele lui duman, Lupu Costachi,
atins de mlnia crudului Gin-All-Pa§a, Marele-Vizir, care uci-
la Domnia tArei noastre, sau altA CrAie si Doinnie. ce foarte este
un lucru putin; numai osteni sint multi de ajuns. Deci, de viata
mea 1mi era cum hni era, dearA mai mult imi era pentru copiii
mei, la ce vor raminea, cA numai doara soldati sl fie, iarA la alte
boierii nu incap feciorii unora ca acestora"; p. 338.
Actul procesultu citat. V. Itilian Marmescu, 1. c., p. 45 i urm.
Diamandl. Marele Sulger anuntA acest resultat lui Neculce.
2 Iulian Marinescu, 1. c., p. 46, no. 17.
Cron'ca, 1. c.
4 Crouica, p. 356.
p. 359.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatli de cronid 277

dea de pldcere, fusese decapitat Ind. la 1716, ca hain, agiuns

cu Muscalii" i .
Neculce Incepu un proces pentru recistigarea mosiilor sale.
Il vedem reclamInd de la Iordachi, fiul Lupului, mosia Bo-
ianul, unde fusese lupta cu Polonii in 1685, pe dud cumnatul
sdu Luca ridicase pretentii asupra Blrbosilor. El rAspinse Invi-
nuirile, cuprinse In actul de danie al lui Nicolae-Vodd care
Lupu, cä politica trddltoare a lui Dimitrie Cantemir i-a fost
recomandatA de dinsul, expuse cum s'au petrecut lucrurile In
realitate, cam In forma cum le-a povestit mai Urziu In cro-
'ilea sa, provocä mArturisiri complecte si hotdritoare din
partea marturilor documentului anterior, Mitropolitul si mem-
brii Divanului moldovean, cari se declard cu totii vinovati s'i
amestecati si bucurosi Muscalilor si gresiti prea-luminalei Porti";
aduse inaintea Domnului un vrav de cdrti" trdddtoare, care
dovediau cä el avuse de complici Intreaga Moldovd si cap5.td,
In sfirsit, o sentintN. favorabild. Mihai-Vodg., care numeste to-
tu0 pe tinArul Iordachi Costachi ginere", fiindcä tinca o MA
a lui Dumitrascu, fratele lui 2, fAcu dreptate lui Neculce, de-
clarInd solemn cA, In trei rInduri cit a fost Domn in Moldova,
din vrere lui Dumnezdu si Omintian", n'a auzit s5. fie ier-
tat a se lua oarecui mosiile fArd de vin5. si a se ddrui altuia
La 25 Ianuar 1724, fostul Hatman duta sá.' si reieie la Iasi
paz-tea, usurpatN. de vecini, a locului sàu. de cud, de la strI-
mosu-sdu Gavrilas Logonful 4". Peste doi ani el fdcea tot In Iasi
cumpiirAturi si vInzdri de case5.
La 25 Maiu 1727, ImtIlnim pe Neculce biv Hatman la Iasi, ca

1 IarA trupul lui au ramas neingropat, de 1-au mincat p6sarile.

Asa au perit Lupul Vornicul din pira lui Nicolai-Voda '; p. 351.
2 Tiindu-m[i] o nepoata de frate"; actul procesului, p. 349.
3 Un fel de concept al documentului, publicat, cum am spus, de
I. Tanoviceanu, In Arch. soc. st. si litterare din Iasi, se afla,
de mina lui Neculce, in Bibl. Ac. Rom., doc LI 27. E din 7228
1719-20. L-a retipArit d. Iulian Marinescu, 1. c, pp. 47-51. V. si
ibid., p. 51 si urm.
4 Julian Maiinescu, /. c., pp. 59 60, no. 23.
5 Ibid., p. 61, no. 25. Proces, In 1728, cu sora Sanda mAritalA
cii Vistierul Doni, ibid., p. 61 si urm., no 26. Ea piraste si pe Ste-
fan Luca, sotul surorii Maria. Asupra mortii Mariei, ibid., p. 36
si urm. V. si ibid., p. 92 si urm.

www.dacoromanica.ro
278 Istoria literaturii romAnesti

martur in procesul beizadelei Grigora§ Ghica cu Elena Costini

In dregatorli fu pus iard§i numai de Grigore Ghica, succesorul
lui Mihai Racovità; supt acsta fu numit, In amindoud. rindu-
rile, Mare-Vornic de Tara-de-Sus ". La 1731, 16 Iulie, el poartä
titlul de Ve! Vornic, ca mar tur al diatei Stolnicesei Elena a lui
Iordachi Canta ' Intr'un act domnesc din 11 August urmator,
apare lardsi In aceastd calitate4.
Functia nu si-o pdstrd Insd tocmai mult: de la favoare el
ajunse, supt acelasi Domn, la mazilie si de la mazilie la sufe-
rintile prigonirii. Am vdzut cä In 1732 el dd, ca Vornic, in-
te° scrisoare cdtre Domn, expunerea vie¡ii sale de copildrie si ti-
neretd.5. Si Inteun alt act din acest an, In care act intervine ca
martur, Neculce poartd titulatura de Mare-Vornic 6 Insd In
1735, la inceput chiar el era numai biv Vel Vornic i ln(lepli-
nia., scdzut mult ca insemndtate i rang, sarcina de staroste de
Putna, la Focsani 8. In Iunie urrndtor, vine la Iasi, pentru
un proces In privinta unor Tigani, cu Sandu Sturdza Mare-Lo-
gofdt i Iordachi Cantacuzino biv Vel Spdtar%
In curInd Ru§ii venird din nou In Moldova. Neculce nu mai
avea insd pentru dinsii bunele sentimente de altd datd. El vor-
beste cu indignare in cronica sa, tinuta In curcnt cu Impreju-
rdrile, de prAddciunile Cazacilor, de virizarea de aire ostasii
Impdrdtesti a locuitorilor moldoveni ca robi, cit se auzia gla-
surile pAnd la cer"'", dar aceasta nu-1 scuti de biinuielile Dom-

Bibl. Ac. Rom., doc. LVIII 109. Cf. Iulian Marinescu. 1. c., p. 12.
2 Pp. 369, 386 din cronicA.
8 Bibl. Ac. Rom., doc. IV/22.
S linglie, Istoria besearicii din $cheaia, p. 181.
5 Arch. soc. $t. $i literare din Ia$i, II, p. 332.
6 Uricariul, XXIII, p. 275.
7 14 Ianuar.

El dA de stire pentru un proces judecat Inainiea sa; Bibl. Ac.

Rom., doc. LXII/4.
9 Documentul e din 5 Iunie. Neculce e numit: Ion Neculce biv
Vel Vornic"; Bibl. Ac. Rom., doc V/39.
10 P. 412. V. i insemnarea contemporanA pe o carte: SA se stie
de ciad imbIA femarsal [Miinnich In tara Moldovei, si au prAdat
au robit i multA stricAciune flcu, lAsIndu-ne Dumnezeu plca-
tele noastre; vleat 7248, mta Augnst 15 dni". V. A. UrechiA, In
An. Ac. Rom., sect. ist., IX, p. 49. Cf. si actul domnesc. din 1740,

www.dacoromanica.ro
 Mari% compilatii de cronici 279

nului. Grigore Ghica, Intorcindu-se In Scaun, puse supt pazd

pe Iordachi Cantacuzino Deleanul, plrit cd pecetluise cu ceard
ro0e privileOu domnesc trimise la tara §i voi un
moment sd-1 alugdreascd". Si Neculce, care ni povestqle a-
aceastd. persecutie nedreaptd, adusd de intrigile ciocoilor, mai
mult greci, ai lui Vodd, urmeazd, mentionind propria sa nd-
paste: A0jderea i pre mine, loan Neculce Vornic, timplindu-
md de am fost In vremea Moscalilor In Ia0, m'au amestecat
ciocoii i cu alti neprieteni la Grigore-Vodd, §i m'au inchis la
bg-buluba§ clteva zile, §i copiii mei se ascunsese In laturi; §i
au trimes un postelnicel de i-au cdutat In toatd tara, din-
du-mi mi pricind cd am bdtut un ciocoiu la vremea Mos-
calilor, socotind cd am fost i eu amestecat la niscaiva fapte.
Deard pre urmd au aflat cd n'am fost, §i m'au slobozit §i pre
mine la teaA.. Si atunce, la acea mare piimejdie, am chel-
tuit multi bani, care dea sama lui Dumnezeu cine m'au
amestecat. Cd, la cea de pe urmd, i pentru mine §i pentru
altii, vremea viitoare va ardta/ ."
O noud sehimbare de Domnie li fu folositoare dddu
pentru cea din urmà oard prilejul sd guverneze. Constantin
Mavrocordat, fiul unui om care-I prigonise despojase, ve-
nind pe tronul moldovenesc, nu-1 restabili ea Vornic, dar 11
numi membru al unei comisiuni judecdtore0i cu leafd. Re-
cunosedlor, bdtrinul mazil inseamnd In leatopisetul sdu binefa-
cerea: Au pus, din boierii mazili, pre mine loan Neculce biv
Ve! Vornic i pre Iordachi Dulgheriul biv Vel Postelnic §i pre
Aristarch biv Vel Ban, sd fie judecdtori aice In Iai dinpreunà
cu boierii cei mari la toate trebile i judecdtile i sfaturile,
sa fie nelipsiti, §i le-au fdcut i nafack leafd, cite cincizeci
de lei de boier pre land'.
care vorbeste de venirea lui Minih"; Uricariul, V, pp. 259-61 si
Memoriile fraucese ale generalului de Mannstein, care veni in :Moldova
cu armata ruseascI.
P. 413. Mitropolitul Antonie, care, in adevdr, primise pe Rusi
cu bucurie, fu afurisit i inlocuit In Scaun cu Grecul Nichifor.
scrisoare cAtre Antonie, Papadopulos Kerameus, 'Tsp. BL6X., IV, p. 367
(411).
2 P. 417. Atunci rdmäsese vaduv, Iulian Marinescu, 1. c., p. 13.
Sotia lui fusese Ileana, fata Hatmanului Bogdan si a fiicei lui Con-
stantin-Voda Cantemir. Unei fete a lor, Ileana, i se face izvod de

www.dacoromanica.ro
280 Istoria literatura romanesti

bid. la 25 Mart 1742 Iancu (?) Neculcea Vornic" semneazg.

document'. In anul urmator, la 22 Iunie, el cumpkii de la
nepotul ski cgluggrul Varlaam Ursachi, fiul Stolnicului Dumi-
trascu, mo§ia Prigorenii in Tinutul Dorohoiului, care aparti-
nuse odalg. unchiului" sgu, bgtrinul Iordachi Cantacuzino2.
citva timp dupà aceasta, la o datä necunoscutg, el o cedeazg,
priminduli inapoi cei doug sute de lei cheltuiti, altui nepot,
Vasile fiul lui Silioni. El trebuie sà fi murit putin timp dupg.
aceasta, §i e sigur c ultimele rinduri din cronica sa, care ne
trimet la anul 1744, n'au fost serse de dinsul, ci adause de
un scurt adnotator la manuscriptul Intrerupt prin Moartea au-
torului Totu§i o ultimà oarä mai intimpingm numele lui Ion
Neculcea, biv Vornic", la 15 Februar 17453.

zestre la 17 Februar 1731; lidian Marinescu, 1. c., p. 68 si urm.

Cf. si p. 87 si urm.
1 Uricariul, II, pp. 247-9.
2 Totusi Neculce stapinia de multa vreme, de fapt, mosia, uude
primise la Prigoreni, la mine", pe Grigore Gliica; p. 371.
Ac tele Prigorenilor la lidian Marinescu, 1. c., p. 82 si urm.
3 Bibl. Ac. Rom. Era pe atunci ispravnic de Cirligatura; Iulian
Marinescu, 1. c., p. 13.
Dupá. forma, insemnärile lui Neeulce se opresc la visita lui Par
tenie, patriarhul de Ierusalim, in Moldova. Mazilia lui Constantin Ma-
rocordat, 6 lidie st. v. 1743, e potala de acel continuator, care
ar patea fi chiar Canta. V. la opera acestui din urmä. Am vazut
ea Neculce vorbeste in dona rinduri de copiii sli. Gavril Medelnice-
rul i Ilie al treilea S'Atar se intilnesc In 1745-6; Iulian Marinescu.
I. c., p. 13. Intr'un document din 1743 apare Intre marturi §i Toader
Neculce, Vistiernie, poate unul din fiii lui loan. Un Paharnic Alexan-
dru Neeulcea se intilneste la 1771; Xenopol, Istoria genealogia
Callimachilor, p. 232; cf. Arch. Rom., 1, pp. 158-9. Acelasi Alexandru,
cu acelasi Mili, e pomenit in 1774; Uricariul, VI, p. 417. In 1793,
dam de Banul Vasilie Neculcea"; ibid., XVI, p. 321. El ajunge
tar in 1796; Bibl. Ac. Rom., doc. II 176. In 1803, aflrun pe Ioan
Banul si Constantin Comisul Neculce; Uricariul, VII, p. 381. In 1812
mai gasim pe intaiulErbiceanu, Mitr. Mold., p. 51,care era la
1820 Spatar; Bibl. Ac. Rom., Doc. BO, I; cf. Uricariul, X, p. 261. In
1817 8 se insoara cel de-al doilea, acum Aga; An. Ac. Rom., IX, p.
36. In sfirsit, la 22 Februar 1817 semneaza, ca ispravnic de Herta,
lot Ion Neculce Postelnic; Bibl. Ac. Rom., Acte diverse, XXXII,
p. 90. V. si Iulian Marinescu, /. c., p. 85 si Ural.
5 Uricariul, XX, p. 94; Iulian Marinescu, /. c., pp. 13, 81-2, no. 36.
La 16 Octombre din acel an nu mai era in viatii (1. ult. cit.). A-

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatil de cronici 281

De i, ca biv Vel Vornic, el fusese inshrcinat de Domnie Sh

fad trAtaz de ,chte a tinia minte eh s'au fAcut cu tara, si
obiceile, i bune si proaste: la ce Domnu ar fi esit", i Indepli-
nise aceasth sarcinal, Neculce nu si-a scris cronica din ordinul
sau din Indemnul mhcar al cuiva, si ea nu represinth llmurit
exclusiv interesele niciunui partid si ale niciunei
Este si aici, firestesi nici nu se putea altfel, clnd scriitorul era
o naturà asa de chlduroash si de putin prefAcuth. un suflet asa de
deschis,este laudà i este °cal* Se poate ca une ori sh adu-
cein lauda la o binefacere primith de scriitor i sä lhmurim
ocara, nemeritath In toath asprimea ei, printr'o prigonire sau o
ignorare a cronicarului. Dar niciodald Neculce, un om de
cinste, un .Moldovean cuminte i cu frica lui Dumnezeu, nu
valua asuprii-si phcatul de a scorni minciuni, a defhima sau a
Aceasta nu e o cronich de urh si nu e nici un panegiric.
Sentimentele care domnesc nu slut acelea ale rhsbundrii sau ale
recunostintii pentru unul sau mai multi srápini. FArd a fi pre-
sintate cu rAceala untii narator obiectiv, unui temperament
evenimentele din trectil slut povestite mai mult cu un
sentiment de duiosie discreth.
Chci, afarh de vre-o iloua Domnii de la sfirsit, i trecuse
multh vreme de dud se ini implase acele lucruri, a chror a
mintire se intiphrise in ininia sa". VI-men slàbise contururile,
indtilcise colorile, imblinzise i poelisase aducerile aminte. Cind
Intrebuinthin, ea si chid cetim numai, eronica lui loan Neculce,
trebuie sit ne gindim totdeauna cit n'avem a face cu povestirea
phtimash a luptAtorului care abia a lAsat armele din mInd,
eh intrInsa nu rhsunh nici humid de triumf al biruitorului,
niel plingerea in.vinsului prigonit sau instrAinat, ci limpedea,
curata, senina i buna povestire a unui bätrin foarte bhtrin,
care, privind In urml, In dunga din cc In ce mai umbrith a ire-
faeeri ale lui din ultimii ani, liilian Marinescu, I. c., p. 70 si urm.,
p. 75 i urm., pp. 84-5.
Iatl ca l'am scris cAt am tinut minte si le stiu cA sAnt adevArate.
Asijdere i cAte am audzit den oameni bAtrAni, iarAs le-am scris. Ce de
aeele ci-am audzit, chizes nu sint." Dui:A. o copie fArA dalA, cAtre
un Domn fArA mune; St. si doc., VI, p. 307, no. 657.

www.dacoromanica.ro
282 lstoria literaturli romAnes/i

cutului s5u, vede in§irindu-se acelea ce au fost, atit de lini§tite,

de orinduite i de frurnoase
Ioan Neculce scris foarte tdrziu, In adevar, letopisetul,
dupa ce se mintuise Cu luptele lui cele rnari qi cu suferintile-i
indelungate. in lini§tea unei retrageri aproape continue, la tarä
ini muli, gindindu-se la viaja sa din trecut i ateritindu-§i
senin sfir§ilul. Ara trdit", serie el povestindu-0 intoarcerea in
tara, la casa mea pana astazi, §i inainte cit mi-a mai lungi
Dumnezeu viata"1.
Avern dovezi In cronica despre faptul ca ea n'a fost inceputa
inainte de anul 1733 i de suirea pe tron a lui Constantin Ma-
vrocordat. In introducere, §i aceste introduceri meritau pe
acesl timp §i cronologic nurnele lor', se vorbe.ste despre a-
cest din urma eveniment. Consiantin-Voda, spune Neculce,
au fost Domn aice la noi in Moldova, in anu de la Zidirea
Linnei 7212' In aceia§i introducere se dil amánuntul
rului de la Putna al lui *tefan-cel-Mare, stricat in a treia
Domnie a lui Mihai Racovita. La Domnia lui Constantin Can-
ternir, mentionindu-se numele lui Mihälachi, feciorul lui Ioan
liacovita Vornicul", se adauge cä e acel cdruia Ii zic Mihai-
N'oda"; de unde se vede cd acest loe a fosi scris dupd mazilia
din urmit a lui Racovitd, dar Maini e de moarlea lid la Con-
stantinopol, care se intimplà dupd 17301. In 1691, povestind
nunta lui Constantin-Vodd Duca, la care asistd, el se nume§te
Vel Vornic, i tim cit de tarziu a capatat el aceastd demni-

3. P. 359.
2 Proba o avem i pentru Neculce ; el spune, in adevAr, In Pre-
cuvintare chi va povesti de la Duca-Voda cel Batrin pana mide
s'a vedè", si e ciar .ca un copist numai a putut adauga cuvintele
urmAtoare, care se leaga rau cu ce avem lnnainte: Domnia lui
loan-VodA Mavrocordat".
3 Dar data nu e cu desavirsire exacta. E sigur ca O sama de cu-
vinte", pe care am numit-o Introducerea cronicii, s'a scris inainte
de .cronica Insài. Astfel, vorbindu-se de luarea de Racovita a mo-
§iilor Ceaurestilor, se spune cA aceasta s'a fAcut nu se stie din ce
pricinr. Pe cind aceasta pricina, trAdarea din 1716, se expune pe
larg in continuarea letopisetului. Pe urma, pentru moartea
Barnovschi, se trimite in capitolul d'intäiu al Cronicii p. 195
mal sus".
4 P. 242.

www.dacoromanica.ro
 Madle compilatii de cronici 283

tate Supl, Racovitd In a treia Domnie, Neculce se exprimä

astf el asupra pierderii Hotinului: Deci std de atunce Hotinul
asa Ingdimat pand acum; virtos sede: nu, stim de acum Ina-
inte ce a vrea Dumnezeu sa mai lucreze, mai sta-o-a au ba:
au poate i citä teard au ramas s'o iee. Vreamea viitoare va
ardta, cine va ajunge sä trdiascd"2, rInduri care trebuie
fi fost serse inainte de al doilea rdzboiu rusa-turc, inceput
In 1737. La rdzboiul dintre Turci i Persani, se spune cd el
urmeazd pan In acest an 7241" 3. Mai departe se arad. d.
Persanii n'au Incä pace cu Turcii, i, dupà ruperea tractatu-
lui din 1732, un altul fu ineheiat abia In 1736 .
De la Constantin Mavrocordat Inainte vedem cd letopisetul
scris in mdsurd ce se desvoltd evenimentele. Pentru luptele
dintre Persani, Tatari i Rusi, ni se fagdduiete, la anul 1734,
cd lucrurile ,,ce se vor mai alege de primdveard, vremea va a-
rala la rindul sita" Sau: Ce acum std Papa de Rim $i cu
alte Crali tare, ca sd-i Impace, pre Neamt cu Frantuzul, ce,
precum s'a alege, vremea viitoare va ardta." Jara., ce s'ar
mai alege inainte, se -va scrie la rind la Domnia lui Grigorie-
Voda", scrie Neculce la urind, inchizind Intdia Domnie a tInd-*
rului Mavrocordat. Trecind la Domnia =atoare, a lui Gri
gire Ghica a doua oara, cronicarul ni spune expres cà serie
In 1736: stau pind acurn la Noemvrie 1736 lot pre, mar-
gine tarei lor unii pre la Poltava; unii pre la Harcov, unii
pre la Slcui, iard din Azac n'au esit Moscalii, ce tot 11 tin 6"
In 1736 el gindeste la evenimentele ce se vor IntImpla Iii anul
urmalor: Aceste toate s'au fa.cut In anul 7244, lard de acum
ce s'a mai innoi, la veleat 7245, de la Noenamrie, s'A scrie la
rindul sdu Innaintea". Si. ce s'a. mai lucra [dupd 1738]", gd-
sim mai departe, eind cronicarul scfie, in acest an, evenitnente
din acest an, s'a scrie la rindUl lui". Dupà moartea' lui
1 P. 248. Cf. si p. 263 si mai sus, p. 278.
t2 P. 358.
t P. A60.
P. 375.
5 PI 383-4.
6 Pp. 390-1.
7 P. 391.
P. 405. $i la p. 414, pentru negocierile (Futre Rusi gi!Turei:
precum or aseza, vremea va ardta".
www.dacoromanica.ro
284 Istoria ilteraturn romdoesti

Carol al VI-lea, el anuntd dieta pentru alegerea succesorului,

fArd a-i da resultatul, Inca necunoscut: Si. se string Craii
Electorii la &gut Hamburg, la electie; cela ce s'a alege, vremea
va ardta ".
Intreaga lucrare de bdtrinetd a lui Neculce se poate ImpArti
In trei pdrti, dupd informatia pe care se razimd: aceia care in-
trebuinteazd izvoare scrise, aceia care purcede din traditie
In sfirsit, partea, cu mult mai intinsd i mai importantd, care
reproduce experienta autorului.
Neculce nu era mi cArturar: de sigur cá nu stia nicio altd
limbd decit: a terii, pe care o stia Wsà minunat, Cu toate nine-
strele ei intorsAturi i frumuseta i bogAtia vocabulariului ei,
greceste. Clteva cuvinte noud intrebuinteazd: .,Electori soldati",
corespondent* colegat", erau acum termini de Intrebuintare
curentd in cancelariile domnesti sau pe cari cronicarul Ii au-
zise in lunga sa sedere peste hotar. Nu-i place sd citeze,
de aceia nu trimete niciodatd. la Scripturd, pe care trebuia
s'o cunoascd, pe (lima intemeindu-se Wald Invdtatura timpului.
Alte cdrti nu stie si nu inlrebuinteazd, asa cd ne prinde mirarea
chid Il vedem fntr'un loc IndreptInd pe cetitor la hronogra-
ful grecesc" pentru ea ei sd vadà ce au lucrat Grecii In timpu-
rile lor cele bune.
Cronicar al terii sale, el n'are o ideie precisd nici de istorio-
grafia acesteia. El ere.lt. eh nu se &id letopisete scrise de
pdminteni vechi", socoate pe Ureche cel d'intdiu redactor de
anale moldovenesti si vede in opera lui numai o compilatie
dupd. doi" istorici poloni. Pe Simion Dascdlul, Misail Cdlugd-
rul i Evstratie Logofdtul Ii iea, ca nume care nu-i spun nimic,
din Nicolae Costin, pentru a-i caracterisa si el de oameni ne-
Invdtar si de defdinatori. AvInd stiintà de un singur letopiset,
cel care a fost atribuit lui Nicolae Costin, i incd numai intr'o
versiune ce inergea pInd la 1661, si nu mai departe, el nu stie
bine e,are i-a fost basa, care-i sint pArtile nouä si cine a fAcut
adaosurile. Si, cIt n'au putut istovi Miron Logofdtul, 1-au is-
tovit hin-sdu Nicolai Costin, biv Vel Logofdt; 1-au scris din In-
ceputul Lumei, al-Mind cine au trdit pre acest pämînt, cu mdr-
I P. 414.
3 P. 229.

www.dacoromanica.ro
 Marne comptiatil de cronici 285

turii ale istoricilor streini, i 1-au scris pina la Dragos-Voda,

si de la Dragos-Voda. 1-au scris de pe isvodul lui Urechi Vorni-
cul pina la Aron-Voda, Insa mult 1-au mai Impodobit mai fru-
mos, i Miron Logofatul i fiiu-su Nicolae Costin. Mil mai
Innainte, pina la Dabija-Voda, s'au mai scris de Miron Logo-
faint. lard mai departe nu se gaseste scris."
Deci, cu toate cà bdnuieste posibilitatea unei continuatii, de
Nicolae Costin 1, cu toate ca auzise, de bung sama, vorbindu-se
de (lima, el nu-i dase de capat. Totusi el gdsi pe la unii
altii" izvoade pentru Domnia lui Dabija numai, si ni declara,
In Precuv1ntare, cà le-a si intrebuintat In lucrarea sa2.
Neculce amestecind multe din traditie, avind o forma asa
de personala, fiind un dustman asa de hotarlt al rostirii cu
cuvintele altora, pe de alta parte fiind vorba de un singur
capitol, de proportii mici, e greu de spus ce izvoade a avut
la Inddmina cronicarul i ce anume a scos din ele. La inceput
11 vedem parafrasind sf1rsitul cronicii lui Miron Costin, i poate
tot Insemnari de-ale acestuia, pastrate In Casa Cantacuzinilor,
la familia lui Iordachi, Ii vor fi servit i pentru rest.
AtIta pentru intrebuintarea izvoarelor scrise, Jute° parte de
tot restrInsa a cronicii lui Neculce. Venim acum la partea pe
care o are traditia in alcatuirea cronicii OA. la Constantin
Cantemir, de unde incepeau amintirile de tinereta ale scriito-
rului.
Intaiu, din spusele unora si ale altora", din povestirea boie-
rilor batrIni, din naratiuni populare i poate din entecele
care comemorau trecutul, si Constantin Stolnicul aratase ce
folos se poate trage din elea cules Neculce, pentru a inaugura
timpurile vechi. O sumd de lucruri, ni spune el, le aflase,
pe care Costinestii le eliminasera din letopisetul lor, lucruri
care i se 'Areal' lui cd nu pot fi basme cu toatele, fiind
spuse de oameni de tara, cari vor fi stiind mai bine cele pe-
trecute pe pamintul ei. Pentru Invatatura cetitorilor, and vor
Poate fi, de or fi qi serse mai nainte, de Nicolai Logofatul,
i panti acum la ivala n'au egit." Deci,
dearà or fi, poate, tuuinuite,
Ina o dovadt1 pentru Inl6turarea teoriei cI nu de Nicolae Costin a
fost scrisA cronies ce i se atribule.
2 PlnA la Duca-Vocla cel Batrin 1-am scris de pe n4te isvoade
ce am aflat la unii i alii i din auzitele celor /Atrial boieri."

www.dacoromanica.ro
286 Istoria literaturii romAneati

avea sà rIspundA ca In casurile date de traditie, pentru mo-

ralisarea lor, InfA.tiseazd Neculce o samA de cuvinte"; pe
care fiecine e slobod a nu le crede. Deci, o seamA de istorii
Mai alese i noi nu le-am lAsat A. nu le scrim, InsA nu le-am
scris la rindul lor, ce s'au pus de o parte; Inaintea Domniei
Dabijei-VodA s'au scris."
Mai e nevoie de Indreptdtire? Dar aceste cuvinte" sint o
comoarA In prosa lor puternicA 0 dulce simtim sufletul tre-
cutului mai bine decit oriunde 0, multAmità acestui males-
tru simplu, care este Neculce, o poartA 5pre legendA se deschide
In zidul sever al tronicii, o poartA prin care vedem perin-
dindu-se In lumina supranaturalului eroice chipuri de epopee.
SA ne uitAm: ialä .lefan-cel-Mare trAgind cu arcul pentru
a gAsi locul unde se vor Indlta zidurile Putnei, iatA-1 cAulluil
addpost In Vechile ziduri de trei sule de ani ale CelAtii Neam-
tului, iatd sfIntul sihastru Daniil al Voronetului, (find sfaturi
In singuratatea41, iatli Purice, care-si schimbA prinleo faptA
de vitejie i credintA numele In MovilA i incepe un neon uou,
care va purta coroana si se va stinge In lupte nelegiuile
Inteo DuminecA dimineata", tefan aude, iesind din bisericA,
pe Purcel IndemnInd boii la plugul strAin, cu care-si arA fa-
rina. Dupa un rIzboiu fericit iatI-1 lucrind cu prinii ce-i.
cAlcaserk tara cimpul pe care se va Indlta, deasA, IntunecatA,
tainicA, rosia Dumbravà a rAzbunlrii. TAutu se frige ca fe-
legeanul, el, marele ambasador solemn, Inchinalorul de tarA.
Mai departe, vine ca mAjile i mAjarii, In haine de pescar,
Pelru Rares, i, In somnul pe care-1 doarMe in cale, clealurile
saltA de bucuria sosirii lui 0 se Inching. Inaintea Domnului,
ce va sA fie. CIfiva ani de mindrA i neastImpArata Domniey
Vedem fugind, gonit din urmA de trAdAtorii Petreni, lovit
In sale de arcul unui preot cu minile necurate. Doamna lui,
fata lui Despot Craiu", stA inchisA In singurateca cetate un-
gureascA i scrie impAratului pentru mIntuirea sotului ei ne-
norocit. Sultanul 11 iartA i sare cu calul trupul celui umilit,
ca sa se ridice iardsi j 81 fie ce a fost, i mai mult decit a-
1 Dania a fost beatificat. V. Melhisedec, In An. Ac. Rom., par-
tea adminisb ativI, IV, pp. 24-7.
2 Un Movi0 se ,s,rAs4te, In adalr, In documentele lui $tefan-cel-
Mare,

www.dacoromanica.ro
 Marile cotnpllatii de cronici 181

ata". Vedem pe Scarlat sihastrul de la Slatina si luminile

minunate din palatin, pe Despot tdind cele mai inalte capete ale
boierimii 2, pe Aron-Vodd colindInd In tineretd mdndstirile
de maice. Ni se Infritiseazd Zolkiewski perind, necunoscut, de
sabia Tatarului; sluga" ce furd pe fata lui Radu-Vodd, In
mijlocul codrului HIrldului, la fintIna ce se chiamd Fintina
Cerbului" si-si gdseste moartea pentru aceastd dulce gresald,
apoi fata lui Scarlat pe care o pardseste Alexandru Coconul si
care e strdbuna Mavrocordatilor. Si, mai departe, calul lui
Barnovschi care presimte uciderea stdpinului sAu, faptele mari
ale bogalului N'asile Vod 5.; apoi Gheoi ghe S teran, Logofdtul trIdd-
tor, Domnul fugar, mort bite° depdrtatd strdindtate, iubitorul de
frumoase jupdnese", care intoarce IndArdt rAdvanul jupdnitei
Sarta, si pe clima Impreund cu rddvanul , popularul boier pe
care-1 Intimpind In cale teranii Cu urdri de Domnie bund:
Dragul badei Stefan-Vodd, mai bine Iti sede In Domnie de-
c11 In boierie. Asa sd mi te porti!". Desmierddrile lui Sterdnitd
pe urma, copilul Domn, asa de copildros In toate apucdturile
sale, soarta de neasteptatd mdrire a rdtdcitorului Milescu,
care, pierzind nasul, Isi pástrd fericitul sdu cap, ifosurile de
frate de Domn ale lui Cristea Duca Vamesul i termind a-
ceastd succesie de chipuri si rapte din istoria devenitd legendk

i Iorga, Documente romeinesti din Archiuele Bistri(ei, I, p. XXXV;

cf. Hurmuzaki, XIV.
3 Judecind naiv, (lupa principalele familii moldovene§ti de pe
timpul sau, Neculce 11 face sa ucida pre Racovite§ti §i pre Sha.-
zeqti §i pre Bal§e§ti §i pre aipi multi' ; p. 183. Dar pe acel timp,
daca intilnim un Sturdza ca boier mare, §.1 chiar pe un Bal§, Ra-
covite0.ii nu existau ca o familie frunta§a. Abia In 1642 intilnim pe
Apostol Cehan, fiul lui Petra Cehan §i bit sai, Nimia §i Gheorghe;
Uricariul, XVI, pp. 308-9; Arch. soc. st. si ¡iterare din lasi, II, p.
121. La 1662 un Cehan, Mare Logo1at, casatoril cu o Tofana, poarta
numele de botez RftovitA, pe care-1 transmite descendentilor sal.
V. §i Uricariul, XXIII, p. 259.
3 V., pentru aceasta Doamna, Neculce, p. 288; Uricariul, VII, pp.
120-1; An. Ac. Rom., XXI, p. 210. Pentru familia ei, Uricariul, X, p.
45; XVII, pp. 122-3; Orest Popescul, Documente, p. 57.
4 Acest episod §i. acela despre Aron nu sint cuprinse in editia
Kogalniceanu a Cronicelor. Au fost semnalate §i. publicate In Bu-
ciumul lui Codrescu, I, pp. 17-8, 547 9. Le-am reprodus totu§i, acea
revista fiind rara §i editia cu oareca.-e gre§eli, in Studii $i doc., III.

www.dacoromanica.ro
288 Istoria literaturii romAnesti

sau pastrata ca anecdota Apoi trecem la cronick intemeiata

§i ea deocamdata pe zise", pe traditie.

Felul de a serie, larg i bogat, al lui Neculce apare din

primul capitol al cronicii propriu-zise. Ni se explica cine a
dat Domnia lui Istrate-Voda : cei doi Cantacuzini, Toma §i
Iordachi, i bdtrinul Cupariu; ni se povestesc anecdote despre
acest simplu Domn de tara, care-§i bea cu gust vinul numai
din urciorul de lut, ni se semnaleaza legaturile de familie din-
tre fiastrul Domnului, Lupa§co Buhu§, §i Iordachi, care, ma-
car ca era Grec, om strain, deara era mil bun 1" Se dau a-
supra imprejurarilor rdzboinice, asupra fugii lui Grigore Ghica,
Domnul muntean, asupra exilului lui de §epte ani i Intoar-
cerii biruitoare la Constantinopol larnuriri care se potrivesc
In mare parte cu acelea ce putem avea de aiurea2. Cu toate ca
se scusa in Precuvintare pentru gre§elile ce pot sa se fi stre-
curat In nisc.ai veleaturi ale anilor", §i putina cronologie ce
ni se da e exacta, deosebit de exacta pentru cineva care seria
despre lucruri atit de departate de dinsul §i pe basa unui ma-
terial In cea mai mare parte de traditie.
Si la Duca-Voda ni se spune cine i-a dat Drannia, dar a-
ceasta d'intaiu stapinire a lui e tratata f ara multe demente
nouk cind comparam povestirea cu a luí Nícolae Costin"8.
Despre Alexandru Ilia§, afana lucruri cu total deosebite de cele
ce se cuprind in naratiunea acestuia: in loe de laude numaip
ni se dau §i. §tiri despre prigonirile impotriva du§manilor ta-
talui luí, precum §i despre marile dari ce fura puse pe tara in
aceasta scurta Domnie.
Niciodata n'a iubit Neculce pe Rusete§ti, pe fiii Cupariului,
pe timpul marii influenti a carora el §i-a inceput cariera.
Din capul locului, de la a doua Domnie a lui Duca, toata
vina rascoalei lui Hincu cade asupra familiei. Evenimentele
de razboiu de pe acest timp sint in§irate pe larg, §i se urma-
re§te amanuntit, din punctul de vedere al locurilor, cam-
pania de la Camenita. Vedem pe Sultan mergind prin Mol-
I P. '193.
2 Atila numai cä DrAghici Cantacuzino n'a 'hura ciad ìi inchipuie
Neculce, ci ca multA vrerae lnainte.
Dar se aratA precis unde i-a venit veslea de mazilie, la Berivoie§ti.

www.dacoromanica.ro
 Mar& compilatii de cronici Is§

dova tot pre citnp, cu putintei oameni de Curtea lui", fiind

cdldret bun si vindior"1. Se raporteazd numele boierului care
a OM pe Domn, o ruda a cronicarului: batrinul Ursachi. Se
reproduce din auzite convorbirea lui Miron Costin cu Vizirul:
Sintem noi Moldovenii bucurosi sd se ldteasca ImpdrAtia
In toate pdrtile cit de mult, iar peste tara noastrd nu ni pare
bine sd se ldteascd 2".
La efemera stdpinire a lui Stefan Petriceicu, pe care din
spusele bdtrinilor, ale Cantacuzinilor mai mult, fArd indoiald,
Neculce 1 stia ca un om bun si slab, prost", se dau notite
noud asupra rdzboiului turco-polon. $i iardsi, ca si la Duca-
Vodd, se urmAreste de aproape, mult mai de aproape ca in Ni-
colae Costin", purtarea Logofdtului Mixon. I se reproduce iardsi
o vorbd, aceia pe care o zice cind Petriceicu trece la Poloni
si indeamnd pe boieri a si lega soarta de a lui: Ori O. fie
voia Mdriei Tale, ori sh nu fie, noi nu ni vom ldsa casele
sä le ieie Tatarii" 3. Ceia ce hotdrdste soarta lui Petriceicu si 1
face pe acesta a-si bldstdma cu amar fostul sfetnick.
Dimitrie Cantacuzino apare deci, incunjurat de boieri si os-
tasi ca puii de potirniche"5. Acest Domn e rdu tratat, dar
nu asa ca in alte cronici. Sc mentioneazd biruri, se atribuie
lui Vodd vinovatia stricdrii cetdtilor 6, insá sarcina asezdrii
ruindtoare a Tatarilor o iea de la Domn pentru a o arunca,
absolut fdrd dreptate, pe sufletul lui Miron, care refusd za-
pisul de asigurare cd va fi liniste, pe care Turcii il pretin-
deau de la tard.7 . Din potrivd, e urmdrit cu simpatie Buhus,
In lupta de iarna cu Petriceicu, in cele de lIngd Suceava, in ne-
gocierile pentru capitularea cetdtii 8.
1 P. 199.
8 P. 201. Lui ii mai atribuie Neculce si fagadui ita de a faoe
pe Poloni a nu mira in tara, daca. Turcii nu vor lasa oaste sa ier-
neze inteinsa.
s P. 205.
4. Ibid.
5 P. 236.
6 Asa se voroveste."
'i CL, pentru felul cum s'au petrecut lucrurile, N. Costin", pp.
10-11.
8 In adevar4 delegatii moldoveni au fost cu acest prilej Buhus si
Panaiotachi Morona, un cunoscut al lui N. Costin V. p. 81 , a L
19
www.dacoromanica.ro
290 Istoria literaturII romgnestI

5i aici, Antonie Roset e judecat ca un Domn bun si mi-

lostiv". Afacerile exterioare, mersul rgzboiului si. intrigile din
Tara-Roingneascg. au o largä parte In expunere si shil tra-
tate destul de bine'. Iardsi un Grec e ales, printre oamenii
Domnului, pentru a i se deslusi rgutgtile s'i a se argta pedeapsa
dumnezeiascä ce i a atins neamul, si data aceasta alegerea cade
asupra lui Ramandi, Grec de neamul lui, sumet, mindru,
nebun, lacom" 2. Buhus e lgudat pentru isprbrile sale de om
harnic §i. vrednic cu ocasia celei d'inaiu expeditii Impotriva
Cehrinului, dar purtarea lui e desaprobatd, ca si a lui Miron
Costin, atunci and fac ngpaste lui Antonie-Vodà si-i aduc cg-
derea si suferintile nemeritate. La Alexandru Buhus Hatmanul,
nimicg, nu i s'au ales de casa lui s'i de feciorii lui, care se
vede si pgng. astIzi. Asijderea si Miron Costin Logofgtul, cind
au pus Constantin Cantemir de i-au tgiat capul -in Roman,
care este povestea scrisä la rind Inainte, zicea s'i striga In
gura mare cà nu este vinovat cu nimicg. lui Cantemir-Vodä
si piere pe nedreptate; munai osInda lui Antonie-Vodg. 11 gonete
si pentru aceia piere, cä l-au plrit cu strimbgtate e". La moar-
tea Costinestilor, Neculce era acum un tinlr de vre-o doug.-
zeci de ani si avea sg.-si. Inceapg. In curind, supt succesorul lui
Cantemir, cariera boiereasa
La Duca-Vodä a treia oarä se dau si. unele amAnunte nouä
despre campania din Viena, mai ales In itinerariul precis4,
dar insemngtatea expunerii stg. In caracterisarea Domnului, in
judecata lui, mai dreaptd, se pare, in adgugirea cunostintilor

cArui hrApiri le denunta cronicarul nostru. Cf. Hurmuzaki, Supl. II,

pp. 107-8. Capitolul e ns6 unul din acelea care cuprind mai mari
erori. Astfel, pacea turco-polonä nu se fAcu supt Dumitraqcu-VodA,
ci In 1676, deci dupA Inlocuirea lai. Cf. Hurmuzaki, V2, p. 148.
Moartea regelui Wiszniewiecki e pusl la o data* care nu e cea a-
devAratA.
I A§a mentiunea solului polon la PoartA se confirmA prin jurnalul
acestuia, tipArit In Jerga, Acte si fragmente, I, p. 88 §i urm.
2 P. 212. Pentru Alexandru Ramandl Vornicul §i sotia Maria,
In 1690, v. Ghibänescu, In Arch. soc. st. si literare, I, pp. 415-6.
3 P. 213.
3 Pre la Sibiiu, pre la Lugo, pre la Temi§var, pre la SAua§,
pre la Sonoc, ce este la apa ce se chiamA Tisa"; p. 217. La Intors
se citeazA la popasuri Cotlea, ling Bra§ov"; p. 219.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 1

nbastre asupra evenimentelor interioare ale Domniei. Din alti

cronicari nu intrevedem mdcar infdlisarea fisicd, apucdturile
determinate ale Domnilor; la Neculce, Indatd ce el Isi poate
aduce aminte, ei stau vii Inaintea noastrd. Uite Duca-Vodd, stras-
nicul om care bate IIISU§i, Cll Milli In opt muchi", pe zlotafi
pdnd-i omoard, ambitiosul personagiu care voig, tot Neculce
ni-o spune mai limpede 1, pentru dinsul coroana regald a
Ardealului, pentru un fiu Moldova si pentru altul Tara-Romd-
neascd. Il vedem posomorit, uitIndu-se crunt, ca sd ice oamenii
de fried... Era om nu prea inaltsi gros, burduhos, si bdtrin;
numai Isi cernia barba; pe atita se cunostea cd nu avea a cd-
tare minte sau frica lui Dumnezeu" 9.
Neculce stie sd ni spuie cd Domnul era un om reiu §i groz-
nic asupra boierimii s'i asupra terii"; el vorbeste cu durere de
chinurile Indurate, de hatirul lui Balaban, de care ruda sa
Ursachi, dar apreciarea e mai blIndd decit a lui Miron Costin,
reprodusd de compilatorul acestuia. El lndreptdteste omorul bo-
ierilor ce formaserd un complot contra Domnului, laudà marile
serbdri de la nunta Domnitei Catrina, scusd ddrile grele prin
cheltuielile mari ale une Curti regale, prin banii ce se ce-
reau de la Poartd, prin casa grea ce avea Duca s'i prin hi-
cle§ugul boierilor.
In purtarea boierilor cu dinsul, In v1nzarea lui de acei cari-1
1ncunjurau, Neculce destdinuieste lucruri noud. La dInsul Mi-
ron Costin s'i Buhus pe cari-i deosebeste totdeauna In mul-
timea celorlalti boieri vorbesc tot aceleasi lucruri ca si
Postelnicul Constantin Ciobanul. Miron se exprimä aici astfel,
spuind sfaturi viclene: sd nu se en:teased nicdiri din Domnesti,
eà acei ce vin stilt niste tdlhari... Ce putere au ei asupra Md-
riei Tale? Sä nu ddm locul, cd pamintul acesta este frdmln-
tat cu singele mosilor si a stramosilor nostri" 3. Prinderea lui
Duca e expusä cu multe amanunte. Miron era la masd cu
Domnul la sosirea Polonilor, ca s'i Buhus, care asistd la pre-
darea trdatoare a ostasilor moldoveni1. In chip interesant si
i P. 222. Cl. N. Costin, p. 28: La care ospat O. fi zis Apafi
Mihai precum au umblat Duca-Voda sA fie Craiu".
2 Ibid.
3 P. 219.
L Pp. 221-2.
www.dacoromanica.ro
292 Istorta literaturit romane0

plastic e expus i drumul spre strainatate i moarle al lemula-

lui Domn.
Trecind iute asupra celor clleva luni cii domni Pelriceicu,
Neculce schiteaza. apoi Infatisarea cinicului, putredului per-
sonagiu, fr inim i fiara' constiinta, care-1 Inlocui, pentru
a petrece i stringe bani. Facem cunostinta multdmila acestui
calauz cu (Torra dame ale Curtii" de la Curtea rara Doamn51:
Arhipoaia i fiica-sa, care se bucura de Malta favoare a lui
Voda. Si o tinea in brate de o saruta si o purta cu salbi de
galbeni i cu haine de sahmarand i cu slic de sobol si multe
odoare Impodobitd; si era tinhtr i frumoasa i plina de suli-
man, ca o fata de rachieritil." O vedem mergind cu carata
domneasca, Incunjurata de Siimeni, Vornici i Comisi", pe
uliti, la feredeu, si pe la mandstiri, si pe la vii i primblari",
ispilind pe jupdnese sa o Intovardseasca i rdsplatind pe a-
celea care se induplecau cu daruri, canavite, belacoase". El,
de batrin, dinti. In gura nu avea; dimineata Ii Incleia de-i pu-
nea In gura, iara seara ii descleia cu uncrop punea pe
masa; si carne In toate posturile cu Turcii dimpreund rninca.
Oh! Oh! Oh!2."
Aceleasi sentimente de triplu oh! le vor fi produs apucatu-
rile lui Dumitrascu si la alti boieri moldoveni, cari,
gindu-se cu Serban-Voda. din Tara-Romaneasca, lucrara. asa
Inclt Ii aduserà caderea, din care nu se mai ridica niciodala.
Neculce, care ni vorbise Inca de la inceput de petrecerea lui
Buhus In Tara-Romaneasca, 11 arata pe acesta smomindu-0
colegii la Focsani i raspindind vestea ca vor cadea cu totii
jerife ale Domnului Vara dinti. Costachestii se puserd, con-
tinua cronicarul, In fruntea emigratiei, i Constantin Canteruir
deveni Domnul Moldovei3. La iesirea din Domnie a Cantacuzi-.
nului, Neculce capata un nou Grec pentru a-si rdsbuna asu-
pra lui de faptele conationalilor lui In Moldova: e un oare-

Doamna era, lusa Dumitrascu ii crutase ostenelile drumului de

la Constantinopol pán5. la Iai. Pentru fiica lui, Elena, Bis. ort.,
XV, pp. 792-4.
2 P. 225.
a P. 226. Neculce are nepArtenirea sA admita' cu aceastä oca-
sie cA Dumitrascu-Vodri arAta dragoste si ciaste boierilor color
mart.

www.dacoromanica.ro
 Mari le conmilatii de cronici 293

care Mavrodi, ale cdrui chinuri i insulte sInt Insirate Cu o

amilnunthne si o bucurie deosebitd.

Cu Domnia lui Constantin Catemir, Intrám In acea parte a

cronicii In care Neculce povesteste numai cele vdzute de din-
sul In lunga sa viatd.
Am Impdrtit In alt loe aceastd Domnie In Lrei Orti: eve-
nimentele de rdzboiu cu Polonii, legdturile cu erban-Vodd.
omorul Costinestilor. Dintre aceste trei pdrti, Neculce negli-
geazd pe cea d'intdiu, si se preocupä mai mult cleat once alt
cronic,ar de afacerile muntene.
El urmdreste cu atentie felul cum noul Constantin-Von.
tinut Indatoririle, luate fatd de 5erban, de a face politica lui,
In interior si In afard, de a prigoni pe Cupdresti adecd si de
a ajuta planurile tegelui Poloniei si ale Imperialilor. In po-
vestire, *erban nu e presintat In chip simpatic, i Neculce nu
se sfieste a-1 Invinui cd a otrdvit un Muscal, care nu-i venia
la socoteald; dar ura lui se Indreaptd mai ales Impotriva Cu-
Orestilor, pentru cari nu gdsete niciun cuvInt de apdrare In
prigonirile politice pe care le sufdr. i totusi la acusdrile lui
Serban, aduse prin trimisul si ruda lui Pirvu Cantacuzino,
Iordachi, IntorcIndu-se din pribegia unde-1 aruncase deocam-
datil frica, rdspunse printr'o indreptiitire ce ni s'a 'Astral'.
Aceastd Indreptátire trebuie sd contind si o parte de adevdr:
In ea Iordachi ardta cd nu se afla In Tara-Romdneascä atunci
clnd, supt Duca-Vodd, Cantacuzinii furd arestati la Cocoresli,
cd nu era atunci cumnat Ducdi-Vodr, cä a lipsit din
tard ell a durat aceastä aracere, fiind dus Cu haraciul Terii-
lionAnesti la Udriiu", cä erban-Vodd declarase In scris
nu mai are nimic contra lui, eh' saragelele muntene tolusi
taserd sa-1 omoare, prefacindu-se a fi tdlhari, In 1686, ca In
fine niciodatd, In 1683 de exemplu, cind ocasia se oferi de
mai multe ori, nicio reclamatie de bani hrdpiti Cantacuzinilor
Documentul, prin care se restituie lui Iordachi Roset
lui confiscate; Räcsd.ciunul, Domnestii, Sascutul, i bucatele lui,
document datat din 7197, a fost tipArit de d. V. A. UrechiA, In An.
Ac. Roth., XVII, sect. ist., p. 197 si urm. E cel mai insemnat do-
cument de judecatA dintie cite eanoastem din secolul al XVII-lea.

www.dacoromanica.ro
294 Istoria literaturii romlnesti

nu s'a presintat contra 1110. Toate obiectii care trebuie sä fie

iinute In saind. la judecarea acestei lungi vrAjniásii de familie,
care se continud. i supt Brincoveanu i stricä pentru toar
Domnia lui Cantemir relatiile lui cu tara vecind.
Costinestii turd omoriti, intre altele, i pentru cd Iordachi
Ruset vedea inteinsii o piedecd vesnicd, niste spioni de fie-
care clipd. Cine urja pe Cuparesti, trebuia sd fie cu mima
pentru jertfele acestora. Neculce va cita deci cuvintele ironice
ale lui Velicico, care amintiau Domnului cd birul terli este
iertat de la Poartd"; va insemna binele pe care acelasi Velicico
11 fdcuse Grecului" Iordachi, va sustinea cä Miron Logofdtul
nimic nu stia de sfatul frdtine sdu sau de a celorlalti boieri,
el nu era amestecat ca ceilali boieri la sfat" 2, va numi om
rdu si de nimicd" pe Macrl, care se grabi prea mult sà exe-
cute ordinul domnesc de moarte asupra cronicarului 3; va zu-
grAvi chinurile de constiintd ale lui Constantin-Vodd, care plinge
blastdmä pe cine-i ddduse ticdlosul sfat.
Domnul, care e descris inteunul din cele mai suggestive ca-
racteristice ale cronicii, cu prostia sa de carte, vitejia
tul sdu cel bun, era la moartea sa de multd vreme in mina
Cupdrestilor, cu cari se aliase i influentul sau ginere, Bogdan
Hatmanul. Neculce-1 tine de Au pentru cd, spre a face
placul acestor mincertori ai (aril, a ldsat la o parte boierii
din vechile neamuri si s'a incunjurat de boierinasi, tot feciori
de mojici, Codreni i Gd.láteni", urind feciorii de boieri",
cari, ca scriitorul nostru de pildd., erau siIiti sd trdiascd. In pri-
begie peste Milcov, la larä sau in Iasi fdrd nicio slujbd. El
pare cd aprobd si ultima emigrare de boieri ce se produse
In 1693, i nemultámirea sa cu regimul lui Iordachi se rds-
fringe i asupra acelui copil domnesc care fu ales in acest an
prin sprijinul lui Ruset, i, adauge Neculce, viitorul cre-
dincios al lui Dimitrie Cantemir, supt presiunea slujitorilor'

1 1 a sfirsit, Domnul Moldovei aratA ca a intrehat pe . erban ce

vrea cu Iordachi si cä i s'a raspuns ca nemica n'au cersut alta,

numai sä 1 omoare; sIngele lui sa fie ca un pahar de apl".
2 P. 241.
3 Pentru Dirn'Ve llacri Banul i fiul su Vasile, sr. Uricariul,
\ III, p. 4.
A Ce boierii i reara nu cutezau sA zicä Intealt chip, a se temeau

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 295

Curlea andrului Constantin Duca, numit de Turci si de Brin-

coveanu In locul lui Dimitrie Cantemir, fu o Curte veseld, ri-
sipitoare i fdrd grijd, de boieri tineri. Neculce ni spune de la
Inceput cd boierii lui Constantin Cantemir ce se aflau la Poartd
se raliara la Domnia noud. altii", printre acestia e unul
pe care-1 cunoastem noi foarte bine , Intelegind de Dom-
nie noud, au alergat la Constantin-Vodd, si multi feciori de
boieri, cd nu avusese mild si cdutare de la Cantemir-Vodd, pe
vina lor, cd-1 ocdriau si nu vreau sd-i slujeascd, ca unui Domn;
ce pentru aceia miluia pre cei prosti." Neculce laudd firea
Domnului, intelept, reservat la mlnie, nu Cu rdstituri prosta-
tec", Invdtat. Dar aceasta nu-1 opreste de a-i recunoaste lipsu-
rile: Il tine de rdu pentru mIndria i usurinta cu care fdcea
datorii, pentru birurile multe ce pune, Intre care ddrile noud
ale vdcdritului i pogondritului. Dacä aprobd prigonirea boieri-
nasilor, prin care se pedepseste omorul Costinestilor, el ni
aratd pe Domn rdu sfdtuit, epitropisit de socrul sdu BrInco-
veanu, influentat si de mamd-sa, Doamna Nastasia, care se
amesteca si ea la rdutdti" 1, adus astfel a comite fapte crimi-
nale chiar, ca omorul unui om al lui Tököly i otrdvirea unui
Turc, fdrd a mai vorbi de despecetluirea scrisorilor ce tre-
ceau prin Moldova. AjungInd la uciderea Capugiului, el recu-
noaste cd acesta venise cu taind", si nu numai pentru banii
birului". Rdspunderea acestui act singeros o face sä cada Insd,
nu atIta asupra Domnului Insui, cit asupra lui Nicolae Cos-
tin, cumnatul lui. chemd pe cumnatu-sdu Nicolae Costin
Hatmanul, i fecerd sfat amIndoi, i aleserd sfatul riiu i gird
socoteald": Moise SArdarul era deci instrumentul acestui din
urmd, si In zddar se prefdcu Vodd a-1 urmdri dupd sdvir-
sirea poruncii. Isprdvile lui Antioh Jora, care inlocui pe Cos-
tin, disgratiat, pentru acest sfat pierzator, prinderea lui Tur-
culet cel mare nu folosird nimic pe lingä vcstea acestui in-
calificabil atentat. Duca pled. la Poartä cu sotia sa, care um-
plea urechile tuturora cu tInguirile ei de copil rdsfdtat.
Capitolul consacrat primei Domnii a lui Antioh-Vorld por-

de slujitori, ce nunaai li cauta sA priimeasa i sä zica cum ziceau

slujitorii"; p. 245.
P. 235.

www.dacoromanica.ro
296 Istoria literaturii roinAne§ti

neste Cu o huinit caracteristicd a principelui: asezat, judeclitor

drept; nu era prea cdrturar, numai nici era om prost"; nu i
plAceau minciuni" §i telpijilicuri"; era nelacom, respectuos
de obiceiul terii, strasnic cu cei rdi.": li era cinstitd horba",
dar §i. rdcnetul tare". Domnul e ldudat In tot chipul. El
adund In jurul sAu pe toti boierii, afard de pribegii Nicolae
Costin si Mavrodi, care, fiind Grec, nu avea la ce veni";
face curti si ieze§te helestee, std. In pace cu Polonii pAnd la
Incheiarea pAcii, deosebindu-se intru aceasta de tatal sdu.
SA se puie", scrie acest boier sfatos, care n'avea, de sigur, o
pronuntatd chemare pentru Hatmdnie, sa se puie In potriva
unei Crdii cu o mind de oameni slabi! Paza bund trece pri-
mejdia rea. Mielul blind suge la doua mume. Capul plecat
nu-1 prinde sabia. Asa bund chivernisealii facea si Antioh-
Vodd atuncel." El n'are nimic de obiectat contra negocie-
rilor lui Antioh Cu. crestinii, ci laudd aceste ponturi pen-
tru asezdmIntul Domniei si a terei", care asimilan, dupd vic-
toria contra Turcilor, Moldova Cu Lituania: dupd cum este
a§ezatd Litva, asd sd fie si teara Moldovei" 2. Dacà mentioneala
punerea vdcdritului, singurul punct umbrit din aceastà sta-
pinire fericitd, Neculce se grAbeste. a spune cd Vodd nu 1-a mai
scos In a doua Domnie 3.
Furiosi de bunul guvern al lui Antioh, Muntenii se trintiau
si plesniau de ciudA.4"; totusi vremea lor veni In curind. Spre
paguba terii, care s'ar fi schimbat cu desdvirsire dacd aceasta
exceptionald cirmuire s'ar fi prelungit pAnd la §epte sau opt
ani, Brincoveanu stricd Domnia lui Antioh. El incercd sd nu-
meascd un om nou, un servitor credincios, pe Toderascu de
la Galati, tiran", varvar" fdrá. pdreche, care, de ar fi fost
acela Domn In Moldova, niciun boier pAnd In 4:1°4 trii luni
n'ar fi rAmas viu In teard ' . Dar Turcii cerurd sd se a-
leagd printre mazili, §i Moldova Intrd iargsi supt mina lui
Constantin Duca.
1 P. 257.
2 P. 260. De aici inainle, cf. pos e tirea cron carului cu analisa
critica data de d. G. Bogdan DuicA, in Minzeinische Jahrbiicher, an.
1893 4.
P. 258.
* P. 259.
6 P. 267.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 297

Antioh îi pdrdse§te deci Scaunul, pe care 1 ocupase cu a-

lIla §i li pdrea rdu tuturora, pomeniau de
Domn bun pAnd In ziva de astdzi 1. In locul lui vine Cons-
tantin, adus prin nenorocirea terii Moldovei au minia lui Dum-
nezeu"
Cit de discret a zugrdvit Nicolae Coslin, acum iard§i sfetni-
cul de cdpetenie al lui Vodd, aceastd scurtd §i rea Domnie!
La Neculce vedem cealaltd fatd a lucrurilor. Duca vine cu da-
Lora mari, aduclnd cu dinsul pe Morona, tovard§ul su de
fire, de existenta cdruia nici cd pornene§te Costin; se pun
ddri noud, pe care le urmeazd o cdintd care nu folose§te ni-
mic. Se infdti§eazd piri nedrepte la Poartd contra lui Anlioh,
om bun §i nelacom; unde sd. se &eased altul de potriva lui
sd fiel", care e aruncat pe ndpaste in inchisoare
Neculce ni semnaleazd emigrdrile, pe care Nicolae Costin le
ascunde, incercarea de omor a lui Duca Impotriva unuia din-
ire du§manii sdi trecuti peste hotar. El aproba aceasta de-
monstratie de nemultdmire, Insd ar fi fost bucuros ca ea sa a-
ducd Domnia lui Antioh, pentru care erau toti principalii
boieri ai terii. Acesta e InlAturat de Turci In profitul lui
Racovità, In urma unei intelegeri intre Brincoveanu i Iordachi
Roset, care, intelepl" cum era, e minat totu§i de ldcomia la
cinste" a Greculuil. Neculce nu crede in sinceritatea nehota-
rhilor lui Mihai-Vodd dacd sd primeascd ori ha Scaunul, §i 1
asamAnd cu fata ceia ce zise unui voinic: Fl-te tu a md
trage §i eu oiu merge plingind'".
Pentru acest Domn, cronicarul are cele mai aspre cuvinte
de ocard. E stdpinit de cei ce-1 Mcuserd a capdta tronul, de Mun-
teni" §i de Iordachi. Voia lui e voia slugilor sale, ce-1 Incunjurd
si-1 domind: Nu sdindna Curtea nimicd a Domnie, de atita
obraznicie ce erar." Pe boierii vechi îi are in ura: cei
slreini stau In laturi de mansupurr, i acest zalud", intins
1 P. 269.
2 P. 267.
3 Dumnezeu nu 1 lasg mutt in pedeapsa"; p 270
I se oferise pentru fiul sgu Nicolae o casgtorie domneascg, de
Brincoveanu.
5 P. 279.
6 P. 280.

www.dacoromanica.ro
298 Istoria literaturii romane5ti

In toate pdrtile de sfaturile atitor stdpini, s'ar fi gindit la o

politicà de nivelare a boierimii supt absolutismul domnesc,
ca Serban-Vodd
Toatd lumea pdase§te pe Domnul cel rdu. Brincoveanu
Cupdre§tii se impacd, de nevoie, cu cei doi fii ai lui Cante-
mir §i. aderentii acestora, cu toate cd, din partea luí Iordachi
Ruset §i. alor sli, pacea" fu observatd, precum in cinii Vi-
nonio 2" Antioh se Intoarse astfel pentru a-§i domni ultima
Domnie.
Tolu§i aici se opresc laudele. De odatd lucrurile merg bine,
fiinda se ascultd sfatul destoinículuí Bogdan, socrul insu,i al
cronicarului bun de critici pdnd acuma dar acesta, o-
trilvit de Racovitd, moare 3, i oameni r.i conduc de acum
Inainte pe Domn, lipsit de luminile cumnatului sdu. Morona
se Intovdrd§e§te cu Ïlie Cantacuzino, asemenea cu d'insul:
calul rlios gdse§te copadul scortos; iuti, mindri, mincino§i,
fdtarnici, juatori pentru Rece, am4gitori Ei aduc pe An-
tioh sd li samene, ei fac sl se pule däri grele, ca vddaritul,
corndritul, pentru care rdspunderea adea asupra lor, cari au
luat folosul, aci, de spre parlea lui, Vodd nu era prea sa-
nieí lacom '". Se in§ird intrigile tesute pe acest timp in
Moldova intre cei doi musaipi" §i. lordachi Ruset, §i. ajungem
aslfel la aderea Domnului. Numai acum, dupd ce aratd
cd el nu s'a mai intilnit cu puterea, Neculce gase§te pentru
dinsul iara§i cuvintele de laudd pe care, de sigur, le merita:
Cam rar Domn au fost §i. a mai fi ca Antioh-Voda in Mol-
dova; nelacom, niel la singe, nici la bani, nici la minciuni,
ci iubitor la dreptate
Racovità puse pe Neculce pe o lista de proscriptie, Il fdcu
sd fuga, 11 iertd apoi yid dadu, ni spune cronicarul, cinste
§i antare". Dar acesta nu putea sl judece bine o Domnie
stdpinitd de Iordachi Ruset. Dacd aprobd prigonirea ordonat5.
Ibid.
s P. 283.
3 Neculce 1descrie aslfel: cap intreg 5i cunoscAtor la giudecati,
drepl, i vrednic la toale trebile cu Intelepcittne"; p. 284.
4 Ibid.
5 Ibid.
P. 288.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 299

de acesta, In Cdimdcdmia lui, contra lui Ilie Cantacuzino, cel

tare si mare, perifan", si mai ales contra lui Morona, ucis supt
Domnul cdruia-i pregdtise Intdia oard venirea In Scaun, el
tine de rdu pe Mihai-Vodd pentru cd a dat Cupariului volnicia
de a pune birurile si de a orindui trebile. Atunce au Inceput
a pricepere loierimea cd Mihai-Vod:1 nu este cum se ardta,
blind si sagaciu cu totii, si moale, ce este Intealt chip, cd are
multe fin, nu numai o firel." Dar motivul maziliei, pentru
care lucrd si BrIncoveanu cel cu doud obraze de prietesug",
intors la urmd mai mult cu obrazul spre Antioh-Voda, de
prietesug, decit spre Mihai-Vod62", acest motiv 11 gdseste ne-
drept. Cu Muscalii se Intelegeau atunci top, si Brincoveanu si
Slrbii, si Mihai era Indreptdtit, prin felul cum gindia toatd lu-
mea, sà nddAjduiascd realisarea apropiatd a biruirii s'i bucu-
riei crestindtAtei"1.
In locul lui Racovitd, Neculce ar fi vrut pe Antioh, si el
trebuie sk. fi fost dintre aceia de cari vorbeste cari fura
surprinsi nepldcut de numirea lui Nicolae, fiul dragomanului
Mavrocordat.
Cu toate acestea, n'a vdzut numai neajunsurile din firea si
guvernul acestuia. i el denuntd pe Domnul grec ca du,sman
al boierilor, contra cdrora, prin acte de incontestabild dreptate,
addugim noi, înclirjeqte 0 sume(e§te pe terani, adecd mojici",
prostimea". .i.el mustrd pe Nicolae Voda pentru rdceala ce
ardta celor puternici pknd acum, pentru reserva despretuitoare
pe care o pdstreazd fatd de fruntasii Moldovei. .Si el 11 invi-
nuieste cd nu stia limba terii, si era un lucru prea cu ndcaz
boierilor si terii". El pomeneste rdsbunarea Domniei noua Im-
potriva acelor cari, In nddejdea lui Antioh-Voda, isi facusera ris
de Grecii lui Racovitd, dar In purtarea a cestora chiar, a pri-
gonitilor de Mavrocordat, el sede fapte nebune '. To'usi, asp' u
fiind, violent, nedibaciu, tininduli ltvrurile inalte, Nicolae-Vodk
e Insufletit de un ideal superior de guvern, pe care Neculce-1
intelege si 1 respectd: Vrea sk. stdpineascd Moldova ca Poarta
Turceascd, cu mare mitrire ; si era om Invdtat foarte, bun
ckrturar" ; era un spirit serios, un cunoscdtor de oameni
1 P. 289.
2 P. 290.
8 Pp. 291.

www.dacoromanica.ro
300 Istoria literaturii rotuAnesti

§i un rdsplAtitor al meritelor fiecui. Inchizind la beciu pe boieri

§i ruinindu-i cu imprumuturi, el continua sd se ingrijeascd de
binele proslimii", f kind slobozli 0 intemeind sate. S'ar fi
fost intemeiat teara de oameni; numai n'au tinut mult Domnial."
Ru0i se gdtiau de rdzboiu, pribegii nu se ldsau de piri,
Brincoveanu nu li refusa sprijinul sdu, §i beizaded Dimitrie Can-
lemir a§a §tia zice de bine in tamburd, cit niciun Tarigra-
dean nu puteea zice bine ca dinsul" 2. Dornnul se schimbd deci
In Moldova, §i un capugiu, venind pe neprevestite, se duse
drept la beciul unde Iordachi Ruset 10 ispd0a pdcatele §i
lovi ldcata cu bdltagul, de au stricat-o".
In Domnia lui Dimitrie-Vodd, Neculce are inainte de Loate
gindul de a se desvinovdti, de a se curdti de invinuirea de rd-
Mellor al cugetului lui Vodd 0 de pierzdtor al terii, pe care
§tia cd au pus-o unii in circulatie 0 prin ser, Mil sd fi vd-
zut litera acestora. Mdcar cä mai multi zic cd eu 1-am in-
demnat sa se inchine la Moscali, deard grdesc cu ndpaste §i
ca ni0e oameni ce nu pricep 0 nu §tiu, cä atunce erau toti
cre0inii bucuro0 Moscalilor, nu numai eu." Pizma0lor", cari
in§eald prin spusele ion pe oamenii cei pro0i, 0 neprieteni,
§i nepriceputi", el li aratd cd trecerea la Ru0 a fost incuviintatii
de toatd boierimea terii, de Constantin Logofdtul, de Iordachi
Ruset, de loan Sturdza, de Ilie Catargiu 0 cä s'a adus numai
obiectia de grab& Aceia0 obiectie pare a se fi presintat ,i In
spiritul lui, cdci ni vorbe0e de ilusiile ridicule pe care 0 le
fAccau Ru0i atunci asupra uprint-ii cu care se poate distruge
Statul turcesc: Cum ar lua oarecine cirpa unei femei din cap,
a5a tineau ei cä ar lua 0 ar bate puterea Impdrdtiei tm ce0i"3..
Am analisat aiurea 4 istoria de luptd 0 de exil care urmeazd.
Si Neculce §tie cd fusese vorba in 1711 de o noud Domnie a
lui Mihai Racovitd, dar cd planul a fost zdddrnicit de Ienachi
Mavrocordat, care, altfel, in Cdimdcdmia sa moldoveneascd, s'a
ardiat bun 0 blind tuturora" 5. Pentru Nicolae Mavrocordat,
care fu numit, care-i luä averile pentru a le da unui du0nan
i P. 297.
2 P. 300.
3 P. 321.
i In biografla lui Neculce.
6 P. 339.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatil de croniciOt
de care-i era fried §i care nu Mel.' nimic pentru a grdbi ceasul
intoarcerii §i al dreptdtii, Neculce e, spre lauda lui, cu tau'
nepArtenitor. L0 lAsase urea cea sumeald, cum era in Domnia
d'intdiu; ce mult se mai ldsase, §i trdia bine cu boierii, in dra-
goste 1". El chiamd pe pribegi, li prime0e once scuse, se im-
potrive0e cererilor rdsbundtoare ale Turcilor, §llind sd-i im-
pace insd, cu dibdcie, 0 pe ace§tia. Norocul terii au fost
alunci eä s'au timplat de au venit Nicolai-Vodd, iard, de ar hi
venit alt Domn mai prost, ar hi fost prea rdu de Moldoveni 2"
Neculce aminte0e suprimarea desetinei pe mazili, pusd de
Racovitd. Si, la plecarea Domnului din Scaun, el se indigneazd
de insultele pe care i le aduce Lupu Costachi, care-0 meritd
astf el apropiata peire. Voroave proaste, dupd cum este firea a-
cestui neam a Gavrilite0ilor, de nu sInt niciunui Domn mul-
tdmiLori, ce pre urmä tot cu nApd0i le multdmesc 3."
Clnd Racovitk primi pentru a treia oard tuiurile ea Domn al
Moldovei, Neculce era Inca In strdindtate, 0 la inceputul po-
k estirii Intilnim necontenit alte evenimente cleat cele petrecute
In Moldova 0 pe care cronicarul nu putuse sä le vadd. Se
vorbe§te mult §i despre Domniile muntene ale lui Ioan-Vodd.
Nicolae Mavrocordat, idudIndu-se in cei mai cAlduro0 ter-
meni cea d'intdiu §i ocArindu-se in cuvinte aspre purtarea
fostului Domn moldovean, care ar fi fost, In amindoud rindu-
rile cind a stdpinit peste Milcov, pedeapsa Muntenilor i".
In judecata lui Mihai-Vodd, el amestecd, dese ori, dupd timp
çi Imprejurkri, lauda cu mustrarea, färd a tinca In samd pur-
tarea Domnului fata de dInsul In aceste schimbdri de apre-
ciare. Bucuratu-s'au", Incepe el, toatd teara, fiind el pd.-
mintean 0, mai virtos, neamul sdu, cd era mult. Si d'intdiu
se arata cu mare dragoste i blind* tdrei 5." Cu acest Moldo-
vean" impricinatii se pot Intelege la Divanuri, i judecata lui,
1 P. 341.
2 Ibid.
3 P. 349. In acest capitol, de alttnintrelea,Neculce nefiind In
Moldova, se vorbe§te mai mult de ImprejurIrile din earl, de peste
Nistru §i de la Munteni, unde cronicarul descrie ca o pedeapsg.
pentru sArAcirea Moldovei prigonirea Casei lui 8erban-Vodà i vInza-
rea fail de Ru§i, caderea lui BrIncoveanu; pp. 347-8.
4 P. 358.
s P. 350.
www.dacoromanica.ro
giLt Istorla iiteraturli rotnanegit

Melia In deplina cunopinta a causei, e dreapta p blInda".

Primitor p lipsit de mindrie InsuPrile pe care nu le avea
predecesorul sau, el realiseazd aceasta data idealul bunei
Domnii: o turma §i un pastor" 1
Dar vedem Inca de pe acum pe acei cari-1 vor rataci §i-i vor
face un nume rau, Grecii lui Brincoveanu, gramaditi In jurul
luí. Multamita lor, Mihai nu gasepe sprijin din partea boieri-
lor la atacul nemtesc din 1716, pe care Neculce-1 descrie pe
larg 2. Tot lor li se datorepe punerea unei desetine generale, de
i-au ramas mult blestem pan. acum, ca 1-au scos P altii
,acest bill dupa aceia" 3, p a altor dari; p Neculce nu pare a
aprecia tocmai mult nici sprijinirea intereselor terdnepi contra
acelor ale mazililor, nici masurile luate de Racovita pentru
a ajuta ieprea vecinilor din conditia lor neliber5.4.
Cearta dintre cele doua tabere grecepi ce se luptau pentru
favoarea Domnului: Ipsilantepii, de o parte5, iar, de cealalta,
capuchehaiaua Tudorachi p ginerele sau doftorul", poate Sta-
varachi, mai tirziu un celebru personagiu, slabesc Domnia lui
liacoNita. 0 darlma manifestatia de nemultumire a pribegilor
p extorsiunile comise de dregatorii domnepi In procesul unor
Evrei acusati de omor ritual.6.
Urma§ul lui Racovita fu Grigore Ghica, asupra caruia vom
avca In curind prilej a reveni. Neculce vede In acest Dwain,
care i-a facut numai bine In cea d'intaiu Domnie p a facut
bine p terii, un om harnic, virtuos, ale carui Insupri bune erau
stricate numai de porniri capricioase p violente, de Indardt-
nicie, de setea de placeri, femei, vinatori, alaiuri p pelin
ori vutca", P iubirea pentru pelivani p mascarici 7". Lasat
1 Ibid.
2 Pe chid trece rdpede asupra expeditillor de la mdndstiri §i cam-
paniei din Ardeal; pp. 352-4. Neculce acusd pe Domn cd ar fi dat
voie Tatarilor a-si rdsplIti prä'dind tara, pentru serviciile ce i le
adusese rg.
3 P. 361.
4 Ibid.
6 V. mai sus, pp. 215-6. Erau Constantin PosteInicul, frateIe a-
cestuia, Manolachi Chiurci-Basa, si fiul celui d'intäiu, Ienachi Aga,
care aduce stirea maziliei Domnului.
li Pp. 362 3. Aceste eplicatii nu se gdsesc, cum. am vlzut, in
cronica racoviteascd a lui Mustea.
7 P. 373.
www.dacoromanica.ro
 MarIle compilatti de crotfici 303

In voia sa, el ar fi clrmuit §i mai bine, dar cronicarul nu a-

probd alegerea sfetnicilor Domnului. Se potrivia unor boieri
sfetnici a lui, Constantin Psiolu Hatman §i cu fiu-sau Eanachi
Aga, Lazi de neamul lor, oameni tirani §i. curvan; iard din
Moldoveni avea pre Sandul Sturdza Hatman, om viclean §i.
inchis la mima lui §i lacom 1", doritor de bani §i invidios pe
colegii lui din Divan. Acesta insa era o ruda de aproape a
Domnului, bunica lui Vodd fiind din familia Sturdza, iar cei-
lalti, Ipsilante§tii, fuseserd acei cari-i dadusera tronul.
De obiceiu insd, administratia lui Grigore Ghica nu e criti-
cad. Daca scoate la inceput ddri, el le iartd; daca unii boieri
amLitio§i, ca Dumitra§cu Racovitd §i. ginerele lui, Iordachi
Slolnicul Costachi, acesta un du§man vechiu al lui Ne-
culce, pribegesc §i. merg la Tatari sa unelteasca pentru un
Domn de tara, cronicarul nu gase§te nicio parere de rdu pen-
tru Iordachi, care, ca §i tatal sat', fu decapitat, dupa ce Du-
milra§cu, socrul §i indemnatorul sail, murise de moarte bund2.
Se mentioneaza binele ce l-a fdcut Domnul terii, capdtind de
la Poarta un ordin de despagubire pentru stricaciunile fa.-
cute de Tatari 3. Se amintesc cladirile Mute de acest prin-
cipe luxos.
Grigore-Vodd fu inlocuit cu Constantin Mavrocordat. Domnia
munteana a acestuia fusese laudata de scriitorul nostru: Traiau
toti Cu lini§te, nu ca la tata-sdu Nicolae-Voda, ce inti'alt chip,
foarte cu multa imblinzire de cdtre Domnie"4. Ca Domn al
Moldovei, Constantin nu inspird acelea§i senthnente lui Neculce.
De §i judeca mai bine decie predecesorul sau, de §i facea cinste
cu cafea §i politica" boierilor, el aduce cu sine rude raparete:
ma§tiha, fratele, tiitorile lui Nicolae-Vodd, impreund cu o

1 P. 373.
2 V. un act al lui Grigore Ghica, In care se pomene§te pe larg
trAdarea lui Dumitra§ cu RacovitA, Intelegerea lui cu Aadil-Ghirai §i
iertarea ce i-a fost hAräzità, In Uricariul, V, p. 264 §i urm. Soria lui
Ilinca, era, cum §tim, fata lui Mihai Cantacuzino Spataral. Cu dInsa
a avut Dumitra§cu un fiu ca numele de Radu. Pentru acesta, v.
cronicele moldovene ale secolului §i Arch. soc. st. si literare din Iasi,
VI, p. 341; Bis. ort., XIV, p. 453.
2 P. 367.
* P. 370.

www.dacoromanica.ro
304 Istoria theraturti romanesii

multime de Greci, ca sfaturile cdrora, mai mult 1, el se cAldu-

zeste, pentra a se linea de ddri, de piri care ruineazii tara,
de obiceiuri spurcate". Vai de aceste doud ten i crestine, cu
acesti Domni streini, ce de amar de bani dau pentru vrdjbile
cele licdite ale lor", exclamd cronicaru12.
Despdrtindu-se de Constantin, care izbuteste a lua locul \Id-
rului sdu din Tara-Romdneascd., Neculce ni-1 descrie mai
mult rdu, supt toate raporturile. Prea mic de stai, s'i de 111p-
turd proastd, si cdutAtura incrucisatil, si vorba lui inecata":
mIndru, lenes, dar rdbdator si cu erutare. Iubia minciunile si
fágAduietile goale, si era om de-1 intorceau si altii". Insd ii
era dragd Invdtdtura; corespondentii din toate tenle sa aibd;
prea silitor spre vesti, ca sd stie ce se face printr'alte teri,
ca sd doblndeascd nume ldudat la teard."'.
Domnia a doua a lui Ghica e o Domnie de rdsbunare pentru
rusinea suferità prin strAmutarea inteun Scaun ce se socotia
acum inferior. Sturdza s'i Paladi sint aruncati In Inchisoare,
si cel d'intdiu era sd fie pedepsit cu moarte pentru cd primise
sd ramlie In tard supt Mavrocordat. OcupIndu-se mai nula
de insemnatele afaceri din strdindtate, Neculce noteazd, in tard,
ddri, greutdtile aduse de noul razboiu, care fácea pe Grigore-
Vodd a se teme c'or lua crestinii teara, ce, nu numai el, ce
si Grecii lui, si n'or avea ce stdpinl si ce m'inca" 4, bdtaile la
ldlpi ale boierilor, obiceiu nou in Moldova5, prigonirile pentru
Inchipuite vinovátii cu Rusii 6 El nu gilseste niciun cuvInt
de plingere pentru nenorocirile ce ating pe Grecii mari cari
robiserd tara, InselInd pe pdminteni, luindu-li pe incetul ave-
rile si situatiile 7. In peirea Chiurci-Basei vede o pedeapsd
dumnezeiascd pentru rdul ce fdcuse terilor romIne8, iar la uci-
derea lui Alexandru Ghica el pdstreazd tdcerea asupra senti-
mentelor ce-i produce aceastd ndprasnicd loviturd cazutd a-

1 $i ale lui Toader Paladi; p. 377.

2 P. 377.
3 P. 380. Corespondenpi" de-ale lui am dat la Studd .yi doc., VI.
4 P. 396.
6 P. 400.

6 P. 413: cf. mai sus, p. 244.

7 Pp. 401-2.
8 P. 395.

www.dacoromanica.ro
 Marte compllatil de cronici 305

supra Casei lui Grigore-Vodil I. Aiurca, el ridiculiseazd isprd-

vile militare ale lui Constantin IpsIlanli, care, fiind Grec cu
piele de iepure la spate", fuge o noapte intreagg de spaima
cà repurtase o victorie.
La 1741, Constantin Mavrocordat revine in Scaun, §i Dom-
nia aceasla a doua a lui e 0 cea din urind pe care o descrie
Neculce. I se pare foarte bung., 0 schimbarea de apreciare,
inteadevdr bdtdioare la ochi, e determingid, data aceasla, de
sigur, de motivele personale ale numirii In dregAtorie 0 fa-
voarei. Constantin-Vodd e acum un exemplar administrator,
bun 0 blind", reformator al obiceiurilor, lipsit cu totul de
lgeomie. Fiji de boieri, ce imbatriniau in pdrcisire sd nu fie
printre dimii 0 aceia ai sfdlosului nostru povestitor? gd-
sesc in sfir0t cdutare; boieri prigoniti de Turci capAtsd, prin
mijlocirea lui, mintuire; norme regulate de cirmuire se adoptl;
§coli se ridicd, 0 se desavir§esc invdtdturile. Condeiul cdzu din
mina septuagenarului bdtrin cind el era Insufletit de astfel de
sentimente de recuno0intd. 0, in acela0 timp, de dreptate.

Aceasta e cronica lui loan Neculce: cea mai coloratd, mai

simpld 0 mai fermeedtoare in naivitatea ei din povestirile asu-
pra treculului romlnesc, opera unui suflet cinslit, une minti
cumpdnile, in care bunul simt natural §i intelepciunea el0igatd
ajungeau sä poatä inlocui pe deplin Insu0rile ce se capata prin
§coald 0 printr'o intinsd 0 aleasd lecturd.

Citeva cuvinte asupra transmisiunii ei3.

Inainte de 1744, data mortii lui Neculce, supt Domnia lui
Racovitg. Ina., un necunoscut ieromonah Saya prelucrase
pentru episcopul de Roman, Atanasie, om strein de nea-
mul pdmintului acestuia" al Moldovei, dar blagorodnic, iubi-
tor de cronografuri, pe care le copie 0 singur, redactase, deci,
o prelucrare a compilatiei lui Nicolae Costin, 0 gati In Fe-
bruar 1724, cind o dedicd lui Atanasie printr'o prefata ce

1 P. 415.
2 P. 398.
S CIL despre remaniare si continuare, vom vorbi mai jos, ocupin-
du-ne de lucrarea istoricA a lui loan Canta.
2J

www.dacoromanica.ro
306 Istorla literaturll romineqt1

pare sA pretindl pentru episcop drepturile unui scrillor

AceastA compilatie, care se opre§te cu sFìrilul letopisetului
lui Miron Costin, cuprinde PrecuvIntama acestuia, o Insem-
nare despre cronologie, In care se observA neconsecventele cro-
nologice ale Nicolae Logofdtul, letopisetul acestuia, hice-
pind de la Drago§-Vodd, insA intr'o formA prescurtatd §i cu un
adaos despre biserica BAline§tilor, in care se mentioneazA re-
pararea ei din 1721, §i, In fine, o formA, iarA§i prescurtatii pe
alocurea, a lui Miron Costin
Sint manuscripte, §i Incd destul de multe la numar, care dau
aceastA compilatie Inteo formA mai compleciA, fArA prefata ini-
tialà, insA, a lui Saya ieromonahul §i fArA atributia ei vre-unui
scriitor oarecare. In aceste manuscripte, se Incepe cu Precu-
vintarea lui Miron Costin ca i In tipAritura citatA, dar se trece
PC urmA la Cartea pentru Descalecatul d'inteUu a acestuia §i de
la aceasta la capitolul V din opera analoagA A lui Nicolae Cos-
tin, anume la locul unde incepe genealogia lui Togorma3. Res-
tul e cum s'a vAzut mai sus.
PrescurtArile In Vietile Domnilor prelucrate de Nicolae Cos-
ca §i In cronica lui Miron sint fAcute cu mult bun simt. Se
lasii la o parte din cele d'intAiu tot ce nu prive§te direct §i ime-
diat istoria Moldovei, se suprimd tot ce are legAturA mai ales
cu Polonii, tot balastul inutil pe care Logofdtul lui Nicolae Ma-
vrocordat 11 adAugase pentru mai marea glorie a §tiintii sale.
La sfir§it, compilatorul se tine, nu de Nicolae Costin, ci de tex-
tul original al lui Ureche. Dupd ce pomene§te dezbaterea de
supt Turci", el lasä pe mai tdrziu rnentiunea mAnAstirii In-
tate de Aron-VodA §i dA o legAturA nota cu Miron Costin,
care e vorba de rAscoala acestui principe contra Turcilor §i
derea lui prin Ardeleni.
Venind acum la Miron Costin, se fasA de o parte §i aici o
sumq de amAnunte, precum sInt acelea despre titlul ce se cu-
1 Ii laudA cA a inmultit" din alte izvoare' letopisetul terii. Pdrti
din compilatie s'au tipArit in Uricariul, XXIV, p. 334 i urm.
2 V. §i Studii $i doc., III. Cit despre natura §i insemnatatea pres-
curtArilor, v. mai departe.
Vin apoi cap. VII, cap. XI, scurtat i schimbat, §i cap. XIII-IV,
XVI,

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronid 307

vine dominatorilor Ardealului, despre originea lui Toma, des-

pie imprejurdrile stir§itului lui Barnovschi, despre relatiile
dintre Turci §i Poloni la inceputul Domnici lui Vasile-Vodd. Se
laie ceia ce prive§te pe mirzacul Cantemir din Bugeac i expe-
ditia tributarilor i Turcilor la Cetatea-Albá. Comparatii,
tatii sint eliminate de asemenea, ca i Lot excursul, lungul §i,
inteun sens, interesantul excurs despre Cazaci. Anume linguiri
amintiri ale Logofdtului Miron sint de o polrivd eliminate,
ca i mentiunea primejdiei in care a fost Mogildea i Ore-
rile de rdu ale lui Vasile-Vodd pentru executia trdddtorilor.
Ultimul pasagiu din Domnia lui Stefdnitd Lupu nu se gdse§te
nici el in compilatie.
Aceastd prelucrare a letopisetului lui Nicolae Costin, care,
In schimbul celor suprimate, a primit i mici addugiri §i glose,
PC care nu le-am putea atribui unei persoane sau unei epoci
anumite, a fost pusd In leglturd Cu Neculce, a cdrui prefatd a
fost atunci adese cu totul scoasal. A format astfel eel mai po-
trivil compus, cel mai u§or de celit, cel mai interesant §i co-
mod din letopisetele moldovene§li, ceia ce explicl relativa
lui riispindire 2
Si, inainte de a sfir§i, pentru a avea o ideie complectsd de
bale compilatiile in care au intrat cronicile moldovene cunos-
cute pdnii actun afard de acele compilatii care sint de o
datd mai thzie, prelucrarea lui Saya ieromonahul a fost

Manuscriplele complecte, care dau compitatia continuata prin

Neculce, terminat sau ba, slut: a) ms. 53 al Bibl. Ac. Rom., care se
opreste la P. 420 din ed. liogalniceanu; b) ms. 252 al aceleiasi Biblio-
teci, care merge 'tarn la p. 419 din acea editie. Lipsesc Cuvintele",
dintre care gasim, adause in cursul povestirii, la Barnovschi, nttmai
pe acelea de pe pp. 22-3; c) ms. 253 al aceleiasi Biblioteci, care
nu cuprinde pe Neculce decit pana la P. 418 din mentionata editie.
ms. 53 e si Prefata lui Neculce.
2 Pentru aite manuscripte, care cuprind i continuarea lui Ne-
tlike de loan Canta, v. analisa cronicii acestu!a. Compilatia
fara Neculce, e continuta in ins. 104 al Bibl. Ac. Rom., Neculce, Cu
O samd de cuvinte, se afla in ins. 112 al aceleaiasi Biblioteci i in
ms. 11 al Bibl. Universitatii din Iasi. Ms. 111 al Bibl. Ac. Rom., da pe
Neculce cu Cuvintele" si continua apoi cu partea originala a lui N.
Costin". Un fragment din compilatie mai slim in ms. 932 al Bibl. Ac.
Rom., despre Stefan-eel-Mare, scris pentra mandstirea Sucevita.

www.dacoromanica.ro
3O8 Istorla literatura romAne§ti

pusli in legtiturd, contopitd Cu Mustea In forma acestuia cer-

celata mai Imante 1. In fine, ea a fost continitald une ori cu
un curios amestec din Neculce §i cele dota versiuni ale lui
Mustca.
Acest amestec e destul de complicat, de capricios §i de lip-
sil de explicatie pentru a nu i se putea expune mai amdnun-
lit alcdtuirea Mai mult se pare cd se tine de Neculce, dupd
cit am verificat, dar termind ca intdia Dornnie a lui Mihai Rac
coN ità, aa cum ni-o (id textul original al lui Mustea.B. Nu lip-
sesc nici adausurile sau schimbdrile. Astfel, cu prilejul unei
mazilii: precum sint tdrile birnice de apurure invràjbitoare,
a§a §i boiarii... dupà obiceiul cel vechiu, ci nu mai putè
de adesdle schimbdri a Domnilor". La p. 84 din Mustea, ed.
KogAlniceanu: pre Zosim, cdruia nici in gind nu i-au fost
trebuind lui Dimitrie-Vod[d] slujbd pre acele vremuri, fiind idl-
lidrit la drumul Camenitii". La expeditia lui Sobieski: Sfdtuè
unii din boieri pre Cantemir-Vod[d] sd se Incline la Le§i, cuge-
tind cd va fi pre voe cre§tinilor, Nemtii pre Dundre /M'id pre
Turci, Le§ii aice pre Mari; iar el, ca un om slujit, cunoscind
lucrurile Craiului slabe, §'au pdzit trebile Domniei nesmintite la
Poartd, umblind din olac In olac, cu slujitorii ce avè i cu
Tdtarii", etc.".
Existd Insd i manuscripte In care toatd compilatia obiguritd
e precedatd de Prefata lui Neculce. A§a No. 254 din Bibl. Ac.
Rom., al cdrui lung titlu e urmdtorul: Hronograf, care sà
chiamd slovenente leatopisdtu, iar pre limba romiiniascd A
anilor scrisoarea, al tdrdi Moldovii, scris de multi istorici, pre-
cum sd va ardta Inainte, cine ce au scris. i s'au scris In zilele
prè-luminatului, prè-indltatului Domnu i stdpAnitoriu a toatd
Moldaviia Io Grigore Alexandru Ghica Voevoda, in anul de
la Zidirea Lumii 7274, iar de la intruparea Domnului Dum-
nezeu i Mdntuitoriului nostru Isus Hristos 1766, luna A-
prilie, 7 zile, ca toatd cheltuiala dumisale Iordachi Canta,-

Bibl. Ac. Rom., ms. 503.

I In dona mss. cunoscute noual: N-le 123 si 232 din Bibl. Ac. Rom.
3 In ms. 123. Ms. 232 se ()preste la sfirsitul Domniei a treia a
lui Duca.
4 Toate citatiile sint luate din ms. 123 al Bibl. Ac. Rom. Cf.
tus. 327 de la Museu.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 309

cozino, Vel Spiitar. [De aici adaus de cel ce iscdleste:, Si esti

scris acestu letopisdt de pdrintele Iosav Luca, ficior Lucdi Vis-
liernicul, Cu loatä cheltuiala mea, cändu eram Vol Spatar,
Iordachi Cantacozino N'el Vornic." Cuprinde: a) Prefata lui
Neculce; nesemnatä. b) Prefata lui M. Costin. c) Isioricii. (1)
Compilatia i Neculce complect. La urmd se celeste: Pdnii aicea
am gdsit de am izvodit acest lit[o]pisdt, dar de aicea mamie ur-
masii mei, cercetind, vor afla".

www.dacoromanica.ro
 CAP. VII.

Dimitrie Cantemir
Viata lui Dimitrie Cantemir, ndscut la 26 Oclombre 1671i,
nu se poate povesti ca o simpld biografie de scriitor. E prca
bogaid, prea amestecatd cu Imprejurdri politice de o Insem-
ndtate istoricd mai largd pentru a putea fi bine §i multdmi-
tor expusd In aceastd formd. Mai potrivit e a se pune aceastd
viatd In legAturd cu operele pe care le-a scris beizadeaua §i
exilatul, opere pentru care a trdit mai mult §i prin care acest
stdpinitor de cueva luni de zile, acest nedibaciu calculator po-
litic trdie§te in amintirea poporului sdu
Operele care se cetesc §i pentru care e ldudat Cantemir sInt,
fire§te, cele istorice. Dar, pe lingd ele, elevul lui Cacavela a

Duph I. Minea, Despre Dinftr:e Cant m'r: omul, scriitorul, dom-

nitorul, Iasi, 1926.
2 O biografie a lui si In Foa;a p. minte, ininuf literaturd pe
1842. Pentru editii, re,ensii si panegirice ale lid, v. Ovidiu Densu-
sianu, In Revista criticii-literard, II, p. 62, nota 1. SemnAlura
lui privata, In Uricariul, IX, pl. 10. V. si In Floarea Darurilor,
II 1907 , Vesti noud despre Dimitrie Cantemir. Cu prilejul co-
memorhrii lui recente, un discurs la Academia Romina al d lui I.
Nistor; articolul mieu in revista Cultura din Cluj, I si ea prefath
la editia ce am dat din Vita Constantini Cantemyrii , I. Sandu,
In Anuariul liceului din Alba-lutia pe 1921 si carlea d-lui I. Mi
nea, pomenita mai sus. D. St. Ciobanu a vorbit, tot in acel an, des-
pre Dimitrie Cantemir in exil; An. kc. Rom.", an. 1925; cf. Revista
istoricit pe 1925 P. 135 si urm.) si a destainuit cuprinsul lucrärii Itti
despre Islam, comunicatia n'a aparut . Cf. si P. P. Panaitescu, In
Daco-Romana. IV, pp 1238 51. Compilatiile d lui G. Pascu, in
Via(a si op rete lid D. Cantemir Bucuresti, 1924 nu aduc nimic
nou cf. si Europa Orientale pe 1923, p. 731 si urm.).

www.dacoromanica.ro
 Marile cotnpilatii de cronlci 31 k

compus In cea d'intdiu tineretd a sa i ni§te compilatii ilegibile,

In care avea de scop mai mult sd ardte tatdlui i fratelui sdu
mai mare clt folos trdsese din aleasa Invatriturd pe care o
primise.
Compilatlile acestea sint de natura filosoficd, poate in-
chipui oricine dacd pe acest teren putea face descoperiri un
tIndr principe moldovenesc din secolul al XVIII-lea.
Dota sInt serse In latine§te. In Compendiolum, universae
logices institutionis", precedat de doud prefete, dintre care una
n'are niciun sens, iar cealaltd niciun folos ca i toatd.
cartea , se dau, In scurte frase, de §coalit, normele logice ale
timpului. In Ioannis-Baptistae Van Helmont, toparchae in
Merode, etc., encomium", autorul 1§i propune a face complimente
acestui vesti cugeldtor, dar lectura textului romanesc de jos,
sau a textului latin de sus, nu lasd alte impresii decit a unei
Ingrdmddiri desordonate de cuvinte abstractel. Ambele ma-
nuscripte sInt impodobite de desemnuri misterioase, dintre
care unul InfAti§eazd. §i pe juvenilul autor, ca pe un fldcdu
slab, cu pdrul mare2.
Din fericire, s'ira scurte aceste Incerari de §coald; Diva-
nul sau gilceava Inteleptului cu lumia, sau giudetul safletu-
lui cu trupul", o izvodire originald den Vechiul i Noul
Testament", flcuid In slava §i folosinta moldovenescului neam",
supt Domnia lui Antioh §i tipdritd cu supravegherea cumna-
tului Lupu Bogdan, la 16983, e, din polrivd, un volum gros. Dar,
In cuprinsul lui, putini mai pot avea curajul sä rdtdceasa
Ni se dau Intdiu (loa. Prefete. Dimitrie oferd cartea lui An-
lioh, ca al Mdriei Sale mai mic §i plecat frate", de care Insd
soarta-1 depdrteaza era la Constantinopol pe atunci pre-
cum un pol e departat de cellalt.
Lucrarea e asdinanata Ïärä multd modestie ca un de flo-
ricele cules i legat manunchia§".
Pe urind plugariul" Cacavela, care ostenise la holda mintii
autorului, recomandd publicului aceasta alor lui Invatilturi In-
taiu odrasld", ldudind planul, folosul i chiar cartea e scrisd
1 La urna e si o tabla a logicei lui Van HP1mont
Amindoua cuprin e, In urma , Istoriei ieroglif ce", in edi-
tia, data de 5.cadem'a Romina, a Operelor.
3 De calugarii Atanasie i Dionisie.

www.dacoromanica.ro
312 Istoria literaturii romanestl

cu o sintaxii inversiva i subersiva cu totul parliculara a

voroavei lnfrumusetate, pe cIt a moldovenescului neam limba a
coprinde poate". Ce mai multa vorba? termina. dascalul Iere-
mis., e o opera f Acula cu didascalie tocmita.", asa Incit com-
plimentul cam schioapata mai multi, cei ce de Ingereasca
isteciune si a mintii ascutire a aceluiasi autor stire n'au
pentru prea de minune lucru ce iaste a Mariei Sale osteninta
a fi, a o socoti sa vor indoi 1".
E, altf el, In cele trei carvi, dintre care cea din urma e cartea
de Impaciuire intre luptatori, o prelucrare Invdtata, In care
Scriptura e luminata prin Petru Belhurius, unde pentru sfera
tilcueste t", prin Lactantiu i Seneca 3. Se dan, pentru Moldo-
veniZ timpului, ale stoicilor porunci zece", li se recomanda
Inteun unghiu original, cartile ce trebuie sà ceteasca, adeca.
Scriptura si alte cartieele", iar, dintre paglni nu nevred-
nici". Cicerone, Pentru slujbe", unele" din Seneca, Plutarh,
Eticele sau Obiceainicele", Enchiridiul lui Epictet, Isocrat
rrpht: V.OititCy, lar, dintre crestini, nu putintei", ca Imi-
talio Christi ; Toma Campicius, Pentru urmarea lui Hristos"
Erasm, Enchiridion militis christiani §i Ethica Crellii chris
liana 5. ICi §i colo se vede ce credea tlnarul scriitor: despre
purgatorium" al papistasilor", care e pe aceastd lume, des-
pre Invatatura, Mil care cineva e dobitoc §i mort sau, mai
bine, si decit dobitocul mai rata. este".
De obiceiu, expunerea e In prosa particulara la care am fa.-
cut mai sus alusie, cu frase ca: nu ai istoriile cetit, nici ai
cronieele cercat", n'am macqr o zi trail", clnd pre lume prunc
te-ai nascut, aceasta sä tii ca nu pentru alta te-at', etc. Une
ori Insa Cantemir recurge la versuri, care sint foarte rele, ca
acestea :
Orne drepte tot ferice, etc.
sau:
Prea prea rAdica-se InvatAtura,
Ca mai grea sa caza cazAtura n.

P. 46.
P. 153. E vorba de lesuitul frances Beauhours.
3 Pp. 181, 202.
Deci si el atribule cartea, scrisI de Gerson, lui a Kempis.
5 Pp. 217-8.
V. pp. 172, 205, 210, 212, 224, 226-7, 234, 237.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatil de Cronici 313

sail:
Copilul neinvatat dobitoc mic creste,
lar, mare facindu-se, bou mare se numesic
In fata textului romin e o versiune greacd, §i. Dimitrie Can-
temir a fAcut §i aici cetitorului darul unei ilustratii apoca-
liptice'.
O compilatie greoaie, rdu scrisä i fdrä scop, astfel e Diva-
nul. Totu§i Cantemir era mindru cd a indeplinit aceastd grea
sarcind de despojare i orinduire a Scripturilor, el a compus
In grece§te. Incd. In 1714, cind era altfel de om cleat lindrul
din 1698, el °feria un exemplar din Divan unui corespondent
din straindtate 4.
Cantemir scrisese acum Istoria Imperiului otoman pe care
o numWe insu§i, citInd-o in cartea de care ne ocupdm acuma:
Istorie de noi fdcutd" sau Isloria noastrd pentru cre§terea
descre§tirea Curtii aliosindne§til ". El ddduse la lumind §i Des-
criptio Moldaviae, titlu tradus tot de clinsul cu Cartea hold-
ririi Moldovei"6. Atunci se gindi, la rindul säu, minat de a-
cela§i curent patriotic spre cercetarea glorioaselor §*1 depdrtate-
lor origini ale neamului umilit i scdzut, se gindi sd cu.prinda
inteo intinsd operd de eruditie, inteo cercelare de mindrd afir-
matie nationald toatd istoria poporului ronfin, pdnd la Mara-
mora§eani", la Ronfinii de peste Dunare", la Cotovlaliii din
tara greceascr.
Era un plan nou, i aceastd singurd ideie de a tratà
§ffintific istoria Intregului nostru trecut, Mil a se opri la gra-
Versuri relevate in Minea, o. c., p. 23.
2 S'a reprodus i aceasta lucrare in editia Op-relor de Academia
Romina.
3 Cf. Drago s Protopopescu, in An. Ac. Rom., XXXV.
t Scrisoarea in Neuer Bacher-Saal der gelehrten Welt, Leipzig,
1711, IV, p. 3778; reprodusa Ovidiu Densusianu, Rev. crit.-lit.,
p. 65 si urm. Am gasit un exemplar inVo lista de carti din veacul
al XVIII-lea.
I Istoria e citall de doua ori pe p. 315 din t. II.
6 Geografia" e citata in t. I, pe pp. 99: Gheografia noastra,
carea pentrh Moldova am facut"; 135: Ce noi, avind deosabit scris
In Gheografia Moldaviei pentru tt &wile terilor moldovenesti i mun
teanesti"; 2i4; in t. II, pe pp. 113, 378 9. Citam tot dupa editia
vecbe a Hronicului. Cea noua a lui Tocilescu, pentru Academia Ro
mina, nu da un text sigur.
www.dacoromanica.ro
314 Istoria literaturli rombe0

nitile trecdloare, la despdrtirile vremelnice, ar face cca mai

mare onoare invdtatului principe oricit de insuficient ar fi
fost pusd. in practicd. Cei mai luminati dintre istoricii nostri
1§i opriserd pdnd acum ambitia In hotare-mult mai restrinse:
sd. stabileascd. legatura intre Romani §i Romini,sd. istoriseascd in
legdturd cu istoria descalez.drii inidiu' si evenhnentele ulteri-
oare dintr'un singur principat, acel in care trdia autorul. Asa
Ilcuserd cele trei lumini de pand acum ale istoriogratiei, ale
cugetdrii romdnesti care se manifesta aproape numai In
aceastd formä a istoriei: Miron Costin, incepatorul, Nicolae
Costin §i Constantin Cantacuzino, indemnati la lucru, poate
amindoi, de studide asupra originilor na`ionale ale celui d'intliu.
Nu numai atita. In cercetarea unei epoce din istoria omenirii,
cu cit cineva e mai bine pregaiit, cu alita problemele ce se
ridicd inaintea lui sint mai numeroase. Pentru Coslinesti,
singura intrebare interesantd, in studiul inceputurilor neamu-
lui, era aceia despre descendenta noastrd: Sintem Romani?
Si, dacà sintem, cind am venit? Si cine a fost Moisele acestui
exod? Pentru Cantemir existd si o altà problemit, de o insem-
ndiate aproape aceia a persistentei. Predecesorii lui nu
se sfiau sd afirme cä o bucatd de thnp pdmintul Moldovei a
fost pustiu, cd, numai dupd multd vreme, el a fost ocupat din
nou de ostasii, de tovardsii de lupia §i. de petrecere ai descd-
lecdtoruiui maramuresean. In aceastil afirmare, ei, oameni cu
con§tiinta nationald mai putin desvoltald, cu mIndria mai slabd,
nu vedeau nicio injosire pentru ai lor.
Lui Cantemir nu-i ajunge nobleta obirsiei, coborirea din std.-
pinitorii lumii antice. El vrea intdiu ca niciun amestec sa nu
fi tulburat puritatea acestai singe, singele celor mai bune fa-
milii italiene. Pentru dinsul Dacii n'au fost numai invinsii, ci
jertlitii, disruii, acela cari au disparut fdra de urnut, cu yeii
loe, Cu litnba lor, cu cultura lor, lasind numai tara guaba std.-
pinilor noi Pe un tevitoriu istovit de tot" s'a clddit civilisatia
superioard a acestor din urnid.
Sintem deci numai Romani, Romani din Italia, Romani din
familii pa:riciene, un mare merit pentru cineva care stie sd
pretuiasea dupa cuviint.d bunul neam"1. Romani fiind, isto-

I I, p. 52.

www.dacoromanica.ro
 Marlle compilatii de cronici 315

ria noastrA n'are singura vechime de peste 1610 ani": de

drept face parle dinteinsa toatd desvoltarea glorioasd a vechii
Rome, pe care o va si povesti Cantemir. Ai nostri sint August
si Cesar, i oamenii mari ai Republicii, i palidele figuri eroice
ale legendei regale. Si prin acesti fu i coboritori ai zeilor Roma
romind se leagd, la rindul ei, de miturile elene, de Aeneas si
Troia, de inceputurile, cintate de poeti fdrd de nume, ale ma-
ririi eleno-italice. Cu end cdldurd apArd el, ruda depArtatd
a lui Agamemnon, limba greacd, strdbuna limbii romdnesti, im-
potriva birfirilor lui Mauro Orbini, care o fAcea coboritoare
din limba slavd: Ca cum ar zice Tiganul cd este pdrintele
Iudeului i".
Cu despret, el inldturd, de cite ori o gdseste in cale, leoria
lui Piu al II-lea cd Flaccus ni-ar fi dat numele de Valahi".
Valah" e Roman", si ce avern nevoie de falsul Flaccus,
cind putem dovedi ca pdrinte pe autenticul Traian? Cu pa-
siune, el rdspinge once afirmatii despre pdrdsirea de catre
Romini a solului national. Fii ai Romei, nepoti ai Greciei mi-
lice, pusi pe acest pdmint de victorie, nu 1-am pArdsit niciodata.
Aurelian a concentrat fortele romane de pretutindeni pentru
expeditia persand. Dar moartea lui la Bizant a fdcut sd se
intoarcd inapoi legiunile instrdinate. De acum inainte, nu nu-
mai cd toatd istoria noastrd s'a desfAsurat alci, inteo Dade
pe care Cantemir o intinde cu mult peste granitile ei reale,
dar aceastd istorie n'a fost istoria unor supusi, unor fugan,
unor pdstori umili, ci o istorie de Stat, cu fastele ei de bi-
ruintd, pe care le intrevedem prin negura vremilor obscure.
In intunerecul cel mai adInc din istoria noasird medievald,
el proiecteazd luminoase fantasme de Domni, de luptdtori a-
nonimi. Goti, Huni, Bulgari, barbarii nu ne-au subjugat nici-
odatd: ei au locuit si au dominat totdeauna aldturi de noi, cari
ni continuam civilisatia latind In forme de Stat ce s'au pre-
f dent ca vremea, au scdzut, au crescu', dar nu s'au sfarImat
niciodatd. Amestec intre dînii j intre noi n'a fost In veac: ar
fi un sacrilegiu sä se admitd o asemenea singeroasd ofensa!
Am fi rdmas noi altfel icoana cea mai curatd. a Romei, cea
mai din lduntru si mai de treabd mddulare a Imprirdtiei Ro-.

1 Pp. 80, 81.

www.dacoromanica.ro
3I6 Istoria literaturit rontAnestI

manilor", cei mai asdmIndtori Cu pdrintii dintre copiii Roma-

nilor, cel mai vechiu si mai nobil popor Intre acei trufasi bar-
barogeneri de ieri, de alaltdieri, cari sint popoarele culte ale
Europei! Chid rdscoala Bulgaro-VIalli!or face sä vorbeascd des-
pre RomIni cronicarii Bizantului, Cantemir tresaltd de mindrie.
De acum Inainte, siim ce a fost Cu noi: istoria aminduror Sta-
telor Intemeiate pe malul drept al Dundrii ni apartine, precum
ni apartine de drept, din causa originii noastre, toaid istoria
Romei constanlinopolitane, istoria bizantind intreagd. Se putea
oare id nu le povesteascd Cantemir pe amIndoud?
Inaintea Tatarilor, RomInii din Dacia, Cu sefii lor, se retra-
serif peste munti, In Ardeal. Nobilii lor Imboggird nobleta ar-
deleand, In mijlocul cdreia rdmaserd. Dar cei mai multi f-

curi numai un popos trecdtor In provincia muntoasd, unde,

bejenari medievali, mergeau sà caute un addpost. Stllpul de
foc al Tatarilor se depdrtase, ldsInd numai pdmIntul ars in
urrnd: vechii stdpIni, stdpInii vesnici ai acestui pdmInt, supt
care dormiau doudzeci de generatii romane, se Intoarserd. §i-1
ocupard.
Drago § trebuie sd fi fost fratele, cel putin vdrul lui Radu
Negru. AmIndoi trebuie sà se fi ndscut, sà fi domnit dincoace
de munti. Fugiti de aceiasi urgie, ei furà chemati Inapoi de
aceiasi 1inite. Descdlecarea" lor, un intors de fugan, trebuie
sd se fi fAcut Ind. In secolul al XIII-lea, cdci solul patriei nu
se putea sd fi rdmas pustiu, pdrdsit, robit.
Cantemir, jignit de present acest de acum nenorocit
statul stdpinitor acestor a noastre tari", vedea si mai departe
lumind si glorie In trecut. Cine a oprit pe Turci In revArsarea
lor cotropitoare? NeInvinsul neam romano-moldo-vlah." Toti
s'au supus Osmanilor: pdnd i descendentii Scitilor, cumpliti
Tatari, cari-i urmeaza acum ca niste cini". Dar ostile Sulta-
nilor au fost bdtute In cImpii moldovenesti, mecate In apele
Dundrii, Nistrului, Prutului, Siretiului, ifirladului Chid Bog-
dan Orbul se supuse, cu conditii pe care Cantemir le dà
pentru intdia oard, aceastd supunere era o biruintd: primind a-
ceste conditii, Turcii calcau pentru Intdia si cea din urmä
oard prescriptiile Coranului relative la cei invinsi. Statul a

Pretata.

www.dacoromanica.ro
 Mark compilatii de eronicl at'?

persistat; Rominii au rdmas intre holarele lor cele vechi de

un mileniu i jumAtate. Aceaste a noastre dual tdri Cu agiu-
toriul lui Dumnezeu, macar eä supuse si ascultdtoare slut
monarhii turcesti, Insd nici stdpinirea, nici slobozeniia gios
s'au ldsat, ce dupd multe singeroase i romdnesti rdzboaie cu
Mara, cu Cdzacii, cu Ungurii, cu Leasii si mai apoi cu
Turcii cu cei de o fire cu dînii TAtarii, niciodatà piciorul
din hotardle sale afard nu s'au scos, ce Infipti i nezmulti au
rdmas. Besearicile, leage, giudecdtile, obiceaele nesmentite
nebetejite si le au pdzit." Drepturile suverane i acel de
viata si de moarte au rdmas Domnilor tributari, i, dacd
astAzi alegerea Domnilor mai mull std. In voia Portii decit
intea acuitorilor", aceasta s'a facut numai prin voia Romi-
nilor: vulturul roman si-a dat pana pentru a inaripa sdgeata
care trebuia sa-1 rdneascd. Pand si in continua vdrsare de
bani la Poartd. vede Cantemir un titlu de glorie pentru poporul
sdu: aceastd secdtuire a averii neamului e un perpetuu sacri-
ficiu de aur, dupa acel de singe, si prin aurul ca i prin sin-
gele Rominilor s'a rdscumpdrat de la Turci libertatea Europei.
Un adevArat mesianism romdnesc, precedInd cu un veac pe
al Polonilor.

Pentru a serie aceastd carte, pentru a manifesta Inteo operd

istoricd aceste idei, Cantemir s'a pregAtit cum niciun invdtat
romin nu se pregdtise la scris inainte de dinsul. Izvoarele an-
tice, grece i romane, le posedd perfect: predecesorii lui se fo-
losiserd mai mult de resumate, de dill de mina a doua: cita-
sera pe clasici dupd Bonfiniu i Toppeltin; el, Cantemir, cita pe
Strabon in original. Bizantinii Ii erau cunoscuti bine, dacd nu
izvoarele latine ale istoriei medievale. Pe acestea, cind nu
slut cronicari poloni, le stie numai dupd opere moderne
de eruditie sau de popularisare. E In adevAr curios dar
na rar pentru aceastd epocd sa se vadd un Invdtat cinstit
foarte serios ducind cu vervà i convingere o polemicA
inaintea sa, cu un text grec medieval sau antic aldtu-
rea de dictionariul istoric al 114 Moréri

Cantemir, un Orientalist, utiliseazd In acelasi timp pe Saadi,

Iaeut, Mirhond i Hezarfen. Cunoscdtor de slavond, de ru-

www.dacoromanica.ro
318 istoria Uteraturil romAnestt

seascd, de polond, el lucreazd Cu letopisete rusesti (din care

citeazd trei), Cu cronograful sirbesc, cu cronica bulgard a lui
.,Sava"1,cu ,,letopisetul slovenesc",cu cronice ale Poloniei, scrise
In leseste.
Se envine sä ne oprim mai mult asupra legdturilor lui cu
isloriografia roindneascri. Sä vedem intdiu 'ce cronici moldo-
venesti Ii erau cunoscute, ce folos trage din ele si ce valoare
li atribuie.
In mai multe locuri din Hronicul" sdu, Cantemir vor-
besle de Cronica lui Ureche; SdracuI Ureche Vornicul si la
predoslovia Hronicului sdu zice si el a a Vlahilor nume
fie luat de pe acel Hatman" 2 El observd la Ureche men-
tiunea letopisetului moldovenesc, dar nu-1 ctmoaste, precum
nu 1-a cunoscut aproape nimeni dintre Moldoveni, dupd ce el a
fost cuprins in compilatia, mai interesantd i scrisd in limba
terii, a Vornicului lui Vasile Lupu3. Am vdzut In cursul a-
cestei istorii cd lucrarea lui Ureche a fost, curind dupd sdvir-
sirea ei, amplificatd de un personagiu cu numele de Simion.
Cronica lui Ureche fIrd. adausurile lui Simion, cu total fdrä a-
dausurile lui, am vdzut cd nu se gdseste In niciun manuscript.
Cantemir avea deci versiunea lui Simion, o avea poate chiar
In mai multe exemplare, cá'ci el vorbeste de mai multe le-
lopisete moldovenesti4
$1im iardsi cá numele lui Simion e dat de doud ori in forma
cunoscuid a compilatiei lui; odatil de o non.' marginald la
ijderenie", allä datd de o insemnare proprie la Despot-Vodii.
1 II, p. 318.
2 I, p. 101.
3 Mare jale ne este ca Hronicul carile au fost scris mai denain le
de 11 ronicul lui Ureche Vornicul si a lui Misail mAzactil [v. In text, mai de-
parte] sA aflitna nici cum n'am putut. Iard, precum cel isto,
ric al prii Moldovii sa nu fie fost Ureclie Vornicul, singur el mar-
turisaste, de vreme ce In multe locuri pomeneste de Hronicul vel mol-
dovenesc. Asijderea Alisad i Simion [v. mai departe] vede-s4 acel ve-
chiu Hronic sA-1 fie avut la mina, caci i ei pomenese de acelas
Hronic, precum si de a lui Ureclie, si ales Misail Cglugarul anume
inseinneaza precum acel d'intaiu istoric au fost insdinnind viata Dom-
nilor de la Dragos-Vodd numai 011a la Petrii-Vodà Schiopul";
JI, p. 376.
4 1, p. 181.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatil de cronlci 319

Cantemir n'a ajuns niciodald cu povestirea pAnd la Despot, iar

nota marginald lipsia In manuscriptul sdu. Faptul cd. Simion
a adus fabula despre originea Rominilor, culeasä Intr'o cronicd.
ungureascd, I! stie Cantemir numai din lupia Costinestilor
Impotriva calomniatorului poporului sdu : Pentru numele...
bdsnuitoriului acestuia, asea ne instiintdm de la Miron Costin
si de la ficiorul sdu Nicolai Costin Logofdtul, iard basna lui
in pomenita predoslovia lui Ureache asea o cetim' 1. Tot din
Costinesti iea istoricul 1.1 numele celorlalti doi sustindlori ai
condamnabilei teorii, Misail i Eustratie, fAcInd, In doud lo-
curi, din acesta din urmd un treti Logofdt al lui Constantin-
Vodd Cantemir 3.
Asupra acestor lucruri, de altmintrelea, autorul Hronicu-
lui" n'a fost niciodatd bine ldmurit. Ordinea In care au scris
cei trei compilatori, numele lor chiar Simion e nurnit,
cind dascdlul", cind cdlugdrul", cind Ungureanul" , va-
riazd dintr'un loc In altu13. Predoslovia, e, cind a lui Ureches.
cind a lui Simion i Misail5, cind a tuturor trei6. Pe Ureche,
In fine, II crede a fi Nestor, dupd vremea clnd i se incheie po-
vestirea.
Afarä de versiunea lui Simion DascAlul, Cantemir avea Insd
In manuscriptele sale si o alta: aceia a Costinestilor, adecd a-
cel corp ultim de cronici moldovenesti care era precedat de
Prefata lui Nicolae Costin. El citeazd istorioara de Dachia,
capul cel mai de pre urmd." de Logofdtul Nicolae7, adeca
In troducerea pomenitd. Se mentioneazd apoi In Hronic" Hro-
nicul Moldovei de la pomenitul Dragos-Vodd pAnd la Domnia
lui tefinitd-Vodd, feciorul lui Vasilie-Vodd, care Hronic Intdi
e scris de Ureache Vornicul pAnd la Aron-Vodd ce-i zic Cumplit,
iard de la Aron-Vodd pánd la tefan-Vodd este alcatuit de
Miron Costin, Logofdt 3".
I, p. 151.
2 I, p. 144; II, p. 379.
3 Iatà aceste locuri: I, pp. 144, 151, 159, 171; II, pp. 147, 169,
191, 239, 307, 325, 326, 327, 328, 331-2, 334, 337, 344, 346, 378, 379.
4 N. mai sus i I, pp. 101, 348.
6 II, pp. 3, 169.
6 II, p. 379: Pridosloviia leatopisetului lor".
T II, p. 53.
1, p. 227.

www.dacoromanica.ro
320 Istorta litcraturti romAnevi

O ideie mare despre acesti precursori n'are Cantemir, care

privia Cu despret la erudiiia lor incomplectit si de imprumul.
Pe Ureche II considerd Cu un fel de comiseratie pioasd: luneca-
rea" lui in privinta etimologiei cuvintului Vlah" o scusd
prin prostie", prin greutatea vremilor in care a scris adea
ale lui Aron-Vodd cel Cumplit, prin aceia cà nu el a in-
ventat nepatriotica teorie. Ba Cantemir merge asa de departe,
incit ii concede s't cunostinta literelor latine: cdci la slovele 1A-
Linesti lipsit sd fie fost nu s'a' aratd 0 apreciare severd e nu-
mai la originea atribuitit." de Ureche lterbului terii: mai mult
basmu sà asamdnd decit istoriei adevdrate"2.
Minia revarsd insd Cantemir cu once prilej si In ter-
minii cei mai violenti i injuriosi asupra introducdtoritor teo-
riei cd ne coborim din tdlhari. Treimea asupra cdrcia tradi-
tia aruncd vina acestei singeroase ofense, e maltratald cu once
prilej, i fireste de cele mai multe ori greul Il duce Simion,
dasclil une ori, cillugAr altd dal.d, din cind In cind Ungurean,
dar totdeauna mincinos", bdsnuitor'", mlizac", hloricar".
Cetim apostrofe ca acestea, care ni dau o Malta.' ideie de ca-
pacitatea de indignare a invdtatului strdbun: Vino acum aicea,
cinstitulc In basme Simioane i teaca minciunilor, Misaile 3",
Vino acum, bunule Simioane i frumosule Misaile Dacrt
sint RomIni cari sá se coboare din tdlhari, acestia nu pot fi,
declard criticul, decit pdrintii izvoditorilor teoriei'.
Pe Miron Costin am vdzut cd-1 cunoaste Cantemir numai
din cronicd, si, necoborindu-se el insusi pänd la vremile des-
crise In aceastd cronicrt, el n'are ocasie sd judece valoarea lui
ca istoric, Fatd de Nicolae Costin, care muri putin inainte de
tlinpul cind fostul lui Domn, isi scria opera, tonul e plin de
condescendentd si de stimd chiar. Cantemir culege 'in opera
lui o inscriptie epigraficd 6, o inscriptie de monedd7. Cind se
deosebeste de dinsul, istoricul se multlimeste a spune crt adver-

I, p. 113.
I, p. 348.
2 I, p. 169.
Ibid., p. 239.
6 Ibid., p. 240.
6 I. p. 194.
¡bid., pp. 191-5.

www.dacoromanica.ro
 Mulle compilatii de cronki 121

sarul s6u greseste, se arndgesfe: greceste sgracul Neculai Cos-

tin, Dumnezeu 0.-1 ierte" 1; amdge§te-sd Nicolai Costin Lo-
gofdtul". Ce noi", adaoge el dupd constatarea unei grqeli,
mai mult dintre ceale omene§ti pe omul trecut nesupdrindu-1,
In cursul Hronicului... vom arata, asa cit O el, Dumnezeu sd-1
pomeneascd, de-ar fi viu ,i sà vazd istoricii pre carii poate
fi In viatd a-i vidè nu i s'au tlinplat , singur grepla sa cu
draga inimd ar miirturisi 3."
Cantemir mdrturise§te a a posedat la Constantinopol Hro
nicul muntenesc", scris Cu mina lui Serban Logofatul" In
proastd Iimba greceascd" 5i adauge cd, ramlind acolo In 1711,
s'a pierdut impreund cu restul averii hainului. El mai spune,
tot In acel capitol, cd are Incd un letopiset muntean, ce merge
de la Rada Negru la Constantin BrIncoveanu, dar cd nuniele
auforului nu se ivesfe 0 deci nu-i poale judeca valoarea, nici
dupà autoritatea scriitorului.
Cronica greacd 0 cronica romdneascd eran, cred, una i a-
ceia§i, compilatia lui Stoica Ludescu adecd, fAcutd din ordinul
lui Sorban Cantacuzino §i Intoarsd pe greceqte pentru a putea
fi cunoscutd de un public mai intins §i mai invdtat. Manuscrip
tul original Il va fi cdpdtat Cantemir de la rudele nevestei sale
d'intliu. Din acest manuscript el reproduce un pasagiu, ,i
acesi pasagiu e Imprumutat din a§a-numitul Anonim romd-
nesc" t.
In adunarea informatiilor sale, autorul Hronicului" nu s'a
oprit Insä la izvoarele serse. Aldturi de cronici, de opere de
eruditie, de hdrti geografice, el mentioneazd §-i inscriptii si mo-
nede, ca aceia pe care i-a furnisat-o Teodori, pircAlabul de Ga-
latiHt. La nevoie se pogoard el, marele cArturar, pana la as

1 II, p. 53.
2 II, p. 385. CA a cunoscut Cantemir s'i cronica lui lireche prelu-
crail de N. Costin, se vede din ultimul capitol, In care discuta
data desalecarii si citeaza adaosul lui Nicolae, pe care Kogalniceanu
11 tipAreste pe p. 134, nota 2, atribuindu 1 lui Miron, Cf. §i I,
p. 102. Pe Miron II pomeneste allturi de Nicolae si pentru Troian;
1, p. 248. Dar si aici pp. 98-9 Nicolae citeazA pe tata! sAu.
3 H, p. 53.
A Cf. II, pp. 360-1, 374-5.
6 I, pp. 187 8, 192, 194 5, 346-7.
21
www.dacoromanica.ro
322 Istorla Iiteraturil roinAne0i

cultarea depiirtatei soapte naive a legendei. Asa Il vedem po-

menind spusa despre Ler Aler Domnul" i despre Curtile
lui Ler Impárat" ale voinicului" Preda Stambol-Munteanul, un
ostas de supt steagurile lui în 17111. Si In compilatia lui eru-
(tia rOsuna pánä i ecoul cintecelor populare din vremea lui
Rares, cIntecelor prostesti de la Doinnia. lui Petru-Vo(15."2. O
asámánare, neasteptatd, cu. informatia Stolnicului Cantacuzino,
pe o vi-cine cInd Apusenii se opriau asupra cronicelor çi acte-
lor diplomatice.
Cantemir, acest om asa de bine informal, un spiril critic,
un despicdtor al negurilor ce Intuneed adevArul? Inteun sens,
In singurul sens admisibil pentru un Invdtat oriental din seco-
lul al XVIII-lea, Dumitrie Cantemir a fost un spirit critic.
a citat pe Moréri Fine Strabon, cti a N'azul in Bonfiniu
un izvor de o importantá asemenea Cu a scriitorilor
cui a descoperit In Capta Bubali originea stemei moldovene,
cä a gásit etimologia costandei intr'o monedd a lui Constantin-
cel-Mare, cO e dispus a lace din Cazan i Cazaci, cà a infrdtit pe
Drago cu Radu-Negru, fiii sau nepotii" lui Ionià, strh-
inutindu-i cu decenii in urmá, cá a vazut In Aeneas talál Ro-
manilor si In limba lui Homer mama limbii 'atine, ea' a falsi-
ficat adevOrul, tlicind i exagerind, de la un capat al cerce-
tárilor sale pánä la altul, acestea sint, de sigur, defecle gra-
ve pentru allcineva decit Dimitrie-Vodá. Cantemir, nepot de
mazil fliciian din secolul a/ XVIII-lea, Domu al Moldovei,
cneaz si senator rusesc din vremea lui Petra Alexeievici. Ele ar
fi defecte grave pentru acel care n'ar vorbi, critre strdini
cOtre ai säi, de neamul sau oropsit, umilit, necunoscut, Si,
cind se gindeste cineva, cá, mal mult sau mai putin ciar,
Maria sa Petru Alexeievici trebuia sa." judece foarte incomode
teoriile romane asupra originii unora din fratii sal intru
IIristos, subjugati de Agareni, In aceste exagerAri, condainna-
bile la altcineva si In alte timpuri i locuri, se descopere si un
oarecare element eroic. SInteti un norod slovenesc de lege pra-
voslavnick era sO spuie stiinta moscovitá.. SIntem Romani, Ro-
maní din Roma, cei mai buni Romani, si nu ne-am clintit de
I, p. 288 §i unn.
2 I, p. 332. Cf. Alinea, o. c., p. 102 i unn.

www.dacoromanica.ro
 Marile compiiatii de cronici 33

pe mosia noastrd milenarA, In care ne-a infipt" impArAtescul

str/bun, ilspundea prin Cantemir tin6ra tiinut romgneascd.
In felul de lucru, In expunere, in orinduire, in teorie Cante-
mil- este, de sigur, un spirit sainlific. Se scusd undeva cA n'a
fAcut, luind excerpte In grabl, trimiteri exacte, istoricul fiind
dator sä arate din ce jicnitA a luat gräuntele ce Imprdstiel;
aiurea el tlO canoane, norme criace pentru gilsirea adevarului
In cheslii de origini: racerea izvoarelor asupra unui fapt nu
aratd lipsa lui, mentionarea faptului dupd o perioadrt de tdcere
confirtuà persistenta lui, etc. 2
Oricum sä judece alii, ei vor trebui sit recunoasca ideia su-
perioaria pe care o avea acest om despre adevar i despre
Nu se poate vorbi cu despret de scriitorul care credca si spu-
nea lucruri ca acestea: sufletul odihnit nu poate aria prind
nu Oseasie adevilrul, carile II cearcd oricil de departe s't oricit
de cu trudrt i-ar a-1 nimeri" 3. E panii la un puuct explica-
bil si cum cineva convins ci,1 a facut o opera' de patriotism si
de adevAr putea sil coneeapit ideia naiv6 de a dedica lui Dum-
nezeu untk:a in Troità inchinatului i sllivitului" suclorile os-
lenintelor sale".
Adese ori Cantemir a fost acusat de stil greoiu i pedant_
Las la o parte explicatia; scusa cii aici i in cele mai multe,
dadt nu In toate operele lui, avem a face cu traducen, fkute
de autor, dar traducen, ì declar cd impresia aceasta n'o
produce Hronicul" decit acelui care nu se poate deprindc in
sintaxa mai Incilcia a altor timpuri. Aceasta pentru stilul gre-
oiu. Cit pentru pedantism, nu-1 pot descoperi. Pe vremea lui
peclantismul fAcea parte integranta din stiintd, eraca si! zi-
cem asa, peruca ei, i, comparat cu invgatii sii colegi, cu
ceilalti soti" ai Academiilor, din care si el fAcea parte, Can-
temir apare natural, une ori jovial, din and In and poetic: prin
eruditia ce-si asimilase, transpare atunci firea adevIratà a mos-
neanului moldovean.
Asa, vorbind de ràzboiul Troii, princiarul academician si se-
nator se riseá a pomeni de preferinla pe care o avea Paris

IL p. 192.
2 Cf. nota facsimilata §i vol. I, p. 237 qi unit.
3 I, p. 151.

www.dacoromanica.ro
a24 istoria Ifteraturii romAnesii

pentru mInggierea ochilor qi a cositelor Ileanii" l. Pe Ureche,

care Imprumutg de aiurea o pgrere gre§itg, 11 Indreplgtqte
prin aceia el n'a fost el cel d'intdi ibovnicul giupineasii" 2,
Glumind pe socoteala lui Aeneas Sylvius, ca Papg Piu al II-lea,
vinovat de o gre§eala §i. el, principele pravoslavnic zice: Priiatin
Imi este Eneas Silvius, prliatin imi este Papa Pius, dar mai
priiatin adivdrul" 3. Vorbind despre imposibilitatea cciptuqirii
adevgrului, adauge cg. nici soarele cu ting se poate lipi".
Il vedem rizInd de stilpul din legenda bulgarg.: stIlpul de
marmura bulgdresc"5, §i. de o inmune povestitä de un analist
s'id): aicea celitoriul trebuie sg-§i opreascä rIsul, cdci minune
sirbeasca se poveste§le"°. La o minciund: aceastg poveaste
este, axila noi Moldoveanii li zicem minciunA cu coarne" 7,
La moartea subitä a lui Carol al XII-lea: cit mai mult soco-
tesc sä se fie trdgdnat sunetul pu§tii carile l-au lovit, decit
sufletul lui In trup dupg. lovalg.". Intr'o polemicg. se Intreaba,
sa fie sabia du§manului sabie slujitoreascg. §i tlioasl" sau
tImpA custurg. bgbascg. §i. numai de cov6ti rAzgtoare". Bar-
barii, ndvglind In bogatele provincii ale Imperiului roman,
ca bruma rgce pre o floare deschisg. se 14.sa qi le veqteziia" °
Un argument se prinde cum sä prinde sula In sac §i mgciuca
In punge li. IntlInim o minciung. tuai goalg 'leen pilugul
piulitei"12. M'id i se Intimplà sá reproducl, pentru a o criticA
pe urmg o simpld poveste din analele vre-unui cgluggr ne-
cArlurar, el nareazá cu u§urintg. §.1 cu pllicere, In tonul ciirti-
lor biserice§ti, al basmelor, al poesiilor populare. AtIta In-
vAtg.turä poliglotä nu rapusese urea lui cea d'intAlu, mcqte-
nitg., firea de om de tarA, de drept Moldovean.
1 I, p. 66.
2 I, p. 103.
8 P. 110.
a P. 113.
6 P. 156.
6 II, p. 354.
7 I, p. 156.
e P. 219.
2 P. 299.
10 II, p. 35.
11 P. 337.
i P. 332.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 325

Pe latineste se putea vorbi greu de pilugul piulitei" i de

custura 1:Masca de covati rilzktoare". Totusi opera a fost
scrisk In latineste intkiu.
Indemnul i-a venit de la unii priiatini streini, si mai cu de
adins de la Insotirea noastrk, carea este Academia Stiintelor de
Berolin". I se ceruse o geogralie, pe care o clase; acurn voiau
de la dlnsul o carte despre originile romIne, de Incepktura,
neamul i vechimea Moldoveanilor..., mAcar cit de pre senil",
apoi o cronick a principatului, care sk Inlocuiasck pe acelea
ale scriitorilor de pknk acum", cari, nu fArk socotealk, ce
încä foarte cu cumpkt", afark de regretabile esceptii
che oarece, pre cit adecd stiinta le-au agiutorit, in hronicile
sale InsAmnat ni-au lksat"1.
Cantemir Incepu opera aceasta din urma, monument ves-
nic, nu prin resultatele tiintifice, ci prin lArgimea i Inkl-
tirnea ideilor ce manifestk, la 1718. In Prolegomene chiar el
serie: Dachia mAluroask., cit la anul trecut, la pacea lntre
Nemti i Intre Turci, la Pazarovit fdcutà, au luat Chesariul de
la Sultanul turcesc" 2. In prefata precedentd, el socotia, cum
am vkzut, la peste 1610 ani" vechimea Rominilor In Dacia
incepea sederea lor aici la 107e. Socoteala d'intdiu ar da:
1719, iar cea de a doua dupd 1717". Insk Cantemir ni spune
In aceiasi operk cä a inceput-o In latineste, fiind la Moscova:
CM scriam Hronicul nostru, la Mosc, unde cArtile de treabk
Inck tot sint rari, aflIndu-ne" 4. Din Moscova plecà principele,
dup5. ordinele ImpArktescului sku stkpin, la 1718, si trebuie
sk admitem cà pknd la aceastk datd redactia latink era a-
proape terminata, de oare ce locul citat se afla In carlea a
1X-a, cktre sfirsitul cronicii 5.
Cantemir lncepea cu Troia, si avea de &id sä mintuie cu
ulthnele evenimente, skvIrsite de dinsul sau petrecute supt ochii
ski, din istoria Moldovei. Trimiteri la expunerea ulterioark a isto-
riei moldovenesti moderne se Intilnesc une ori. Asa, In Prefata
I, pp. 223-4.
2 1, pp. 23-5.
Pp. LX, LXX.
4 II, p. 329.
6 V. 1st. imp. otoman, trad Hodo§, p. 802. Aceasta s ar potrivi §i
cu mentiunea din Anale, XI, p. 55.

www.dacoromanica.ro
326 Istoria literaturii romane§ti

chiar, vorbind de luptele RomInilor cu Turcii, autorul promite a

pomeni mai departe de aceastea i altele mai minunate decit
aceastea"1. CInd termina tomul Intaiu, pe care avuse intentia
sa-1 duca nmnai pand. la 1271, pana la Inturnarea lui Drago§-
Von. In tara Moldovei i lui Radu-Voda Negrul in tara mun-
teneascr", istoricul avea Incd de gind sit desfa§ure Intr'un
al doilea tom rindul anilor §i povestea Domnilor pana la
vrernile noastre, i a§ea Impreuna pe amIndoua pdrtile isto-
riei la tipariu sa le dam'.
Nu numai cit avea de gind, dar scrisese §i Prefata acestei
a doua 0. ultime pdrti. Inteinsa se ocupa intaiu de greutalea
concilierii izvoarelor divergente un codru prea des 0 ne-
rdzbdtut", de atacurile ce filosofia secolului al XVIII-lea In-
cepea sa le aducd cartilor sfinte, de marile evenimente de is-
torie europeana. Implinite In urma; el discuta influenta retoricii
0 a §ovinismului asupra istoriografiei. Mai departe, arata
din ce indemn sciisese Hronicul", ca i Gheografia" eel
precedase. Aceasta din urmà fusese compusa cu doi ani mai de-
nainte", iar partea Intaiu a expunerii istorice, Hronicul ve-
chimei neamului moldovenesc... de la vremile lui August Che-
sari, 0 mai pre urma de la Traian, pdnd la Inturnarea lui
Drago,-Voda In ..krdeal la locul §i la ino0ia sa", fusese termi-
natd, islorisirea adecei desavir§itd, In anul de curind tre-
cut". Acum, In 1719, vrea sd continue lucrul. Inteacest
an... cules am Hronicul Moldovei de la pomenitul Drago§-Voda
pana la Domnia lui Stefanita-Vodd..., care Hronic este scris de
Ureachem §i de Miran Costin... Insa InteamIndoi ace0i scriitori,
multe §i de treaba a A. §ti lucruri, carele la istoricii straini,
Insamnate sa afla, ei, cu ce pricind nu putern §ti, cu condeiul
trecindu-le, noi la trupul 0 la locul sail a le aduce le-am
nevoit."
Se IntImpla Insit stramutarea lui Cantemir de la Moscova,
casaloria lui a doua cu frumoasa principesa Anastasia Trubetcoi,
care i tulbura viata studioasa, moartea flicii sale Smaranda.
Fostul Voevod moldovean fu numit senator, consilier intim al
Imparatului; el lepada hainele sale orientale, îi sacrifica mus-
1. p XL\ II.
2 Cal e celiloriu, pp. II, III.
lbid Cf. §i Descr. Mold., p. 48.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii de cronici 327

tatile §i. deveni un Curtean de moda europeana. Grijile casei

noua si ale unei activitati politice puserd capat pe incetul ca
rierei lui de scriitor.
In 1722, Petru-cel-Mare incepu campania sa personala, s'i
Cantemir il insoti in pelerinagiul salt militar, in calitate de
orientalist diplomatic, de redactor de manifeste, talmaciu, or-
ganisator de tipografii cu slove arabe si scriitor de memorii
stiintifice asupra celor vazutel.
Ocupatia nu era usoara, si ea rapuse puterile acelui care fu-
sese onorat cu dinsa. Cantemir se imbolnavi in 1722 si muri la
1723. In anul mortii, i se permise sä se inloarcà la mosiile
sale: la 14 Ianuar 1723, el pornia din Astrahan si ajungea acasa
In Mart, ceva mai sanatos". Adecd alit cit ii trebuia sa fie
pentru a mai lincezi cinci luni, caci muri la 21 August 1723,
omorit de diabet Incà inainte de a implini cincizeci de ani2.
De mult, slabit fisiceste peste mdsurd, Cantemir Isi prevazuse
sfirsitul. Era, prin viata pe care o dusese, chid intre Turci-
doudzeci si doi de ani , chid intre prietenii si rudele sale
musca1e1i, prin latinisarea cugetarii si activitatii sale lilerare,
mai degraba un cosmopolit. Dar, chid negurile mortii prinserd
a se lasa asupra lui, el se va fi intors ca &dui spre in
departaia tinereta, petrecuta in simpla s't manoasa Moldova.,
unde tronul i se daduse de doua ori , de fiul Serdarului si al
Domnului. Isi aminti de casa, atit de romaneascä prin tinerea
credincioasa a vechilor obiceiuri, a batrinului mazil incoronat
care fusese tatal sau, de casa aceia in care nu se auzise alta
vorba decit vorba romaneasca, nu cea complicata a cartui arilor,
ci moldm eneasca blinda a teranului. Spre sfirsitul zilelor sale,
cneazul. senator Cantemir, consilier al Mariei Sale Imparatesti,
se &di mai mult decit oricind la patria sa umilita. Si simti
atunci cu duiosia de simtire a celui care moare ca. dulce este
dragostea mosiei".
Ce pute'i el lasa copiilor aceleia5i. patrii? Voise sa li deje li
bertatea, si soarta se impotrivise. Libertatea nu se putea ca-
pata cum crezuse el. Trebuia ca spiritul neamului sa fie viu,
pentru ca lanturile robilor sa cada. Si pentru a invia sufletul
1 V. mai departe.
2 Notele lui Antioli Cantemir, redaclale de Tyndal; Co innu, /. c

www.dacoromanica.ro
si28 Istoria literaturil toinanesti

national ce se cerca alta cleat cunoasterea intreagd a mindriei

lurninoase a trecutului?
La scrierea mai departe a Hronicului" evident trebuia A.
renunte. Se cereau pentru aceasta alte puteri decit ale unui
muribund. Dir puterile nescdzute ale celui Audios nu erau de
nevoie pentru a continuà o traducere inceputd, ca sd spuie
Rominilor, pentru fericirea lor, ceia ce Incepuse a povesti In-
vdtatilor straini, pentru Invdtdtura lor. De sigur, si aceasta
se poate constata si In Prefatd, pe care o avem In ambele
limbi, traducerea e une ori o adaptare.
In CuvIntul catre cetitor, care fusese redactat poate si In
latineste, el expriml renuntarea la complectarea operei. To-
mul al doilea nu e incd sal/11*C, timpul, slujba senatoriei",
nevoile de casd" 1-au Impiedecat. Va publicA deci pe cel
d'intdiu.
Pentru a Incheia mai natural cercetarile fdcute, el adausesc
prin 1721 o ultimd carte, a zecea, care ducea expunerea pAnd
la descdlecare, si o carte de explicatii, o post-fatd, In care
iardsi vorbeste de planul cel mare, pdrdsit din strImtoarea
vremii si lipsa a unor scriitori la lucrul nostru foarte de treabd.".
Dorinta de a termina n'o lasd: poate cu vremea dacd mai
putea fi vreme pentru dinsul vom adaugi si altele, carilc
din citiva scriitori strdini avem culease, carile istoricii nostri
cei mai vechi nici cu virvul condeiului nu le-au atins si pdrad
astAzi alor nostri stau Ingropate si nestiute", si atuncea, cu
agiutoriul lui Dumnezeu, vom pune Incepdtura Hronicului a-
cestor cloud teri de obste."
Pentru moment, dupd Intoarcere cdci vorbeste de cdlAtoria
sa si de evenimente rdzboinice din 1722, ca luarea Derbendu-
lui de Rusi 1, el se puse cu slrguintd la sfirsirea traducerii
celor scrise. In prefata pdrtii a doua, pe care o intercald foarte
nedibaciu In mijlocul Hronicului, el adause pentru Romini a-
cesle cuvinte: Insd, aceaste toate fiind de noi In limba 'AU-
neaascd scrise si alcdtuite, socotit-am cd Cu strImbdtate, Inca
si cu pdcat, va fi de lucrurile noastre decii a Innainti mai mult
strdinii declt ai nostri sd stie. De care lucru, acum de iznoavd,

II pp 318-9.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 329

ostenintd luind, din limba Iritineased iardsi pre cea a noastrd

roindneascd. le prifacem"
El nu gindia sd se opreascd numai aici. Tot eft spusese strdi-
nilor despre tara sa, voia sd spuie acum alor sdi, patindu-s.i
la tumid toatà datoria de recunostintd. Dupd Hronic trebuia
sa vie Descriptio Moldcwiae: cìci iatA ce spune el la sfirsitul
cdrtii a zecea, cea adausd, ultima sa °peed originald: Cartea
hotdririi Moldovei, pre carea Cu patru ani mai inainte in limba
latineascd am scris-o, iard, de va plAcea lui Dumnezeu sd mai
fiu Intre vii, i prea acea in limba noastrd, ca i prea aceasta,
a o Intoaaree vom pune ostenintd u."
Traducerea acestei opere indrete trebuia sd fie tipiirild. De
tipdrire se ocupa principele in timpul din urma.' al vietii sale.
Hronicul fu revrizut pentru aceasta de patru ori, ni spune o
notitit autografá; i tipIrirea e fAgAduitI in aceiasi notità, de
va vrea Dumnezeu ptind la acea vreme sd ne lase cu suflare".
Moarlea-i luä insd inainle. Cartea rdmase in manuscript in
ambele versiuni, care se presupuneau pierdute. Influenta pe
care trebuia sd o exercile o operà de aceastd importantd asu-
pra isloriografiei romdnesti ulterioare nu se exercitd. Nici
contpilatorii i coutinuatorii din secolul al XVIII-lea ai vechi-
lor cronici, nici. inainle de dinsii, Neculce, care-si pardsise stdpi
nul la 1711, nici dupd. (Hush marii Ardeleni de la sfirsitul a-
celuiai ararà de unul, n'au cunoscut Hronicul si nu
1-au putut intrebuinta: unii pentru a-1 resuma sau transcrie,
altii pentru a se lumina de stiinta lui, a se incAlzi de entu-
siasinul premergiltorului si a duce mai departe aceleasi cerce-
tdri in acelasi spirit. Fdclia care cátlea din minile slAbite ale
lui Cantemir nu fu ridicatd de contemporanii sdi, si lumina
i se stinse. Cdci, atunci chid a fost cunoscutil iardsi, pe vre-
mea Mitropolitului Veniamin, pe cine mai putea ea sd lumineze.
dupd Petru Maior, Clain, Sincai, dupri Sulzer si Engel, cari
trdiau in alt timp i aveau alte mijloace de lucru la inddmind?
Ca si Incercarea de desrobire politicd, incercarea de desrobire
intelectuald a neamului salt nu-i reusi lui Dimitrie Cantemir'.
I, p. 227.
2 II, pp. 378-9.
Existenta Hronicului o aflà din prefata Istoriei Cantemirestilor,
tipAritA la Moseova, in '1783, Mitropolitul Veniamin. I se ingAdui,

www.dacoromanica.ro
330 lstoria literaturii románesti

Dar cronicul s'a pastrat, in fragmente, si pentru timpuri mai

nouà, i Cantemir a tratat i istoria coniemporana a princi-
patelor. Venim actinia la douá opere ale sale, cu acest subiect.
Cea d'intaiu e Viafa lui Constantin Cantemirl, pe care, dupà
o copie de pe copia lui Bayer, Academia RominA a publicat-o
inteo editie cu totul insuficientà supt toate raporturile la
1883, editie pe care am camtat s'o indrePtam in noua noastra'
dupd cerere, prescrierea lui, si se trimiserd la Iasi atit traducerea ro-
mAneascA. cit i originalul latiu: Historia moldo-vlachica", Sdulescu
copiè pe cea d'intAiu, o prefAcu, o drese, o latinisA si o tipAri la
Mitropolie in 2 vol. in 80, pe care le intituld Hronictil Romano-
Moldo-Vlahilor, alcAtuit de Domnul Moldaviei Dimitrie Cantetnir,
la anii 1710, iard acum de pe orighinalul manuscript depozitat de
fericitul autoritt in hupdrAteascd Arhiva a Moscovei scozindu-se cu
invoirea prea-indltatulni nostru Domn, etc., s'att tipArit [1835-6]."
Prefata lui n'are nido N'atoare. Ceia ce e de sigur mai cle mirare decit a-
ceasta, este cd Sdulescu nit spune niciun cuvint despre originalul latin.
mentionat si in adresa consulului Timcovschi, despre sosirea manuscrip-
telor, i in scri.oarea de multAmire a *Nlitropolitultd. Nu dupil acest
original, pe care nu-1 descrie si la care nu trimete niciodatA, a luat el
prefata in forma ei latina: prefatia latind orighinalnicd, compusA
de Domnul Cantemir, de pe care apoi a tAlmacit pe preaceclAtoarea
romineascd". pc care o dd dtiod prefata romiineascd. Ea se afld In
ms. romin (Tocilescu, raportul citat mai jos, p. 55).
In 1878, s'a dat Itti Gr. G. Tocilescu sarcina de a studia manuscrip-
tele cantemiresti din Rusia. El a gAsit la Archivele Ministeriului de
Externe din Moscova originalul: ..Historia moldo-vlachica", despre care
spune gresit ea toti 11 credeau pierdut in naufragiul din 1722 pe Ma-
rea Caspicd (An. Ac. Rom., seria I, t. XI, P. 47). I.dmuriri asu,pra
lui se asteptaserd In Prefata la nottA editie a Hronicului incredin-
tatá de Academie acestui Invdtat. DeocamdatA se poate spune cd Ms.
latin nn e complect: versitmea romdneascd are 343 de foi (in 80?).
iar miginalul are numai 93. adevdrat in folio (ibid., pp. 55-6). Auto-
rul vietii /ni Dimitrie Cantetnir (anexatá la ed. Vietii ha Constantin,
datA de Academie : vi si mai jos) taima." cd principele ar fi
scris: de antigua Dacia, moldavo idiomate elaboratum, qui tandem
nondum ad finem perductum est. Tomtun unum (p. 4)". Se face o a-
lusie confusd la traducerea Ilronicultt;.Cf. si Minen. o. c, p. 23 despre
o copie a textului latin, fArA arAtarea locului unde se afIA.
ApArutd, cu traducere ruseascA, la Moscova, in 1783, supt ti-
tila: De vita et rebus gestis Constantini Cantentiri, principis
viae. Filstich o cunostea. numind-o gresit Viata lui Constantin Canta-
cuzino" (p. 23 , in manuscris: Ex Constantini Canteazeni, principis
nunquam satis laudandi, vita, gozan similiter in mainiseriplio possideo".

www.dacoromanica.ro
 Mark compilatii de cronici 331

publicatie din 1924, intovIrdsind-o si en o traducere ronnneascd.

Titlul nu e al lui Cantemir sau, macar, acest titlu nu era
decit titlul unui capitol dintr'o carte mull mai intinsd, care,
precum se va ardta, nu poate fi alta deal Hronicul", partea
a doua din aceastä lucrare, conceputd dupd un plan grandios
si rAmasd neterminatd.
Observdmdiu cá viata lui Consta.nlin Cantemir nu e o
lucrare terminatd. Autorul se opreste In mijlocul povestirii.
Conslantin-Vodd e pe moarte; el a recomandat alegerea ca
Domn a unuia din fiii sdi, sau a vre unui boier destoinic. Sfet-
nicii lui Il minglie §i trec, pen'cru a se Intelege asupra succeso-
rului, in Visterie. Aici se opreste manuscriptal.
Dacd intentia lui Dimitrie Canlemir ar fi fost sd scrie numai
o biografie a pdrintelui sau, aceasta intrerupere la ultimele
frase ale cArtii e neexplicabild. Ar Ii ajuns citeva rinduri pen-
tru a desavir§i lucrarea, citeva rinduri despre alegerea ca
Domn a lui Dimitrie 1nsusi, despre moartea pdrintelui sdu si
ingroparea provisorie in biserica domneasca a SI. Nicolae din
lasi.
ToWO rindurile acestea nu le a scris autorul, de si avu atila
timp pentru a le scrie. Cdci Vita Constanlini Cantemyrii" nu
e una din lucrarile din tumiA ale Invatatului scriitor, una din
acelea asupra careia sá i fi fost oprita mina de moarte. Sa ve-
dem and a putut sd fie scrisI.
Dnpä 1711, fiincicA se vorbeste In cursul povesitrii de lupta
de la Stdnilesti: la locul fatal al Vaii-Strimbe, unde de doua
ori, In 1686 si In 1691, ostirile regelui Sobieski ar fi fost oprite
de pdgIni, s'ar fi petrecut supt ochii autorului umilirea ostiri-
lor crestine ale ImpAratului ortodox. Dupd 1716, cdci se po
meneste cum Lupu Costachi, care scapa In 1691 de pedeapsa
vinzdtorilor, a gdsit una mai grea pe urmd, si am vd.zut cä a-
cest puternic boier, numit Caimacam dupä trAdarea lui Di-
mitrie Cantemir, fu aruncat In Inchisoare la Varna, unde stdtu
In obezi i lanturi, pdnd. i se umflase limba îu gura", si am
vdzut iarIsi In ce Imprejurdri si a gasit el moartea .1.
Dar si altele aratä cd data scrierii Vieth" trebuie coborIld
3. V. N. Costin, p. 116; Neculce, p. 340; Mustea, ed. KoglIniceanu,
p. 50.
2 V. Necidce, p. 351.
www.dacoromanica.ro
332 Istoria literaturii romAneoti

mull. SfIr,itul lui BrIncoveanu e, In adevAr, cunoscut autoru-

lui. In cloud locuri el vorbe0e de acest sfir0t rAspldtitor, de
sfir0tu1 §i dreapta judecatd a lui Dumnezeu", cdzute asu-
prk-i, de proorocirea pe care 0-o Meuse nenorocitul Domn
l'AgAduind vArsa ultima picdturd de singe pentru Turci:
cAci a§a s'a 0 intImplat, cdci la Poartd vArsat, de sabie
tirdneascd, ultima picdturd de singe". Dacd nu se vorbe0e
de moartea altui du0nan, Constantin Stolnicul, vom vedea to-
tu0 cd aceastd moarte a putut fi cunoscutA scriitorului Vieth
lui Constantin Cantemir".
Dar Dimitrie Cantemir deveni membru al Academiei din
Berlin in 1714 hick 0, pu-in timp dupd numire, Ii veni, cum
§tim, de la colegii si invitarea de a scrie, nu biografia sa sau a
pArintelui sdu, ci Intreaga istorie a principatului peste care
domnise el 0 acest pdrinte. De acum inainte, afarä. de lucrdri
comandate de Curte, fugarul îi consacrd toatà activitalea
§tiintificd pentru realisarea vastei opere, al carii plan i se
dAduse.
Dovezile nu se opresc aici. Exista o ultimd dovadd, care In-
lAre0e convingerea cd avem a face cu un fragment din redac-
liunea latind a IIronicului". Anume, autorul trimite In doua
locuri la povestirea ulterioard a unor fapte din istoria Road-
nilor, care nu puteau intra nici subsidiar intr'o biografie a lui
Constantin-Vodd. Cantemir, fiindcd se pelrecurd mult dupa moar-
tea acestui Domn sau fiinded nu priviau Moldova, ci Tara-Ro-
11161-leased.
laid acele locuri: ,,lar Constantin-Vodd Brincoveanu, ce sfir-
§it a luat 0 cum n'a putut scdpa de dreapta judecatA a lui
Dumnezeu, se va uedea la viala lui' Deci, precum scrisese o
viatd a lui Cantemir, ca un capitol din istoria mai noud a
flominilor, îi propunea sd serie §i viata lui Brincoveanu, care
ar fi formaat un alt capitol. Iar, la mentiunea fugii lui i.upu
Coslachi, el adauge: il a0epta o mai grea nenorocire, cum se
va vedea mai departe" 3 . Mai departe", adecA la povestirea e-

15 August st. v. 1714.

2 P. 49; ed. mea, p. 72.
3 Ut ulterius videbitur"; ed. mea, p. 38.

www.dacoromanica.ro
 Marhe compilath de'cronici 333

venimentelor din 1716, acelor evenimente care fAceau parte

dinteun urmator capitol al istoriei Meldoveil.

S'au scris oare capitolele anuntate In Viata lui Constantin

Cantemir"? E bine sà ldmurim lucrul lnainte de a trece la
analisa operei, supt raportul cuprinsului O formei.
Academia a adaus la bro§ura ce conntine Viata lui Consian-
tin-Vodd" §i o foarte scurtd Vita Demetrii Cantemirii". E
aceastá operd datoritd. lui Dimitrie Insu§i? Nu faptul cd se
vorbe§te de el 0 de operele lui 1n a treia persoand aratd. cro-
trariul. Dar principele nu putea vorbi de rdposatul Tar", cum
se vorbeqte In aceastä biografie succinctd.', pentru cd el a mu-
rit Inainte de imperialul sdu patron. Fiindcd, pe de altd parte,
datele cuprinse In operd sint foarte exacte §i. bogate, fiindca
se citeazd acte pe care numai familia putea sä le aibh, ca
diplomele de numire turce§ti, trebuie sd se tragd conclusia
cd lucrarea a fost fdcutd, pentru a intovdr4i editia vre uneia
din operele ldsate pe urma lui Dimitrie-Vodd, de un membru
al familiei: fiul sdu Antioh, poate, de vre-un prieten al ci,
Ilinschi, preceptorul copiilor princiari, redactorul ziarului latin
al lui laimitrie, Bayer, prelucatorul Vietii lui Constantin
Vodd", acel care pregdtia editia latind a Istoriei Imperiului
O toman '".
SA facd parle din continuarea Hronicului" acel opuscul care
In traducerea ruseascd poartd nurnele de Istoria Cantacuzini-
lor §i a Br1ncoveanului 5' O care a fost tipdritä in ruse0e, In
grece§te u §i, dupd aceastd traducere greacd, In romane,te,
pentru Academia Rothina, de Gheorghe Sion, care i-a dat titlul,
rdu ales, de Evenimentele Cantacuzinilor §i Brincovenilor"?
Dacà pentru aceasta n'avem argumente hotdritoare, ele nu
lipsesc totu§i cu de,sdvir§ire. Cdci O aceastd miel scriere a fost
alcdtuitd pe timpul cind principala, poate singura grijd lite-
rail a Invdtatului principe era descrierea, pentru 1nvdtatii
1 o cercetare anidnuntitA In Minea, o. c., p. 15.
2 P. 3.
8 Notationes quotidianae; V. Tocilescu, Raport, p. 48.

4 Tocilescu, Rapar!, P. 61, nota 1; cf. si p. 60, nota 1.

6 Tocilescu, I. c., p. 62.
8 De Zaviras.

www.dacoromanica.ro
1J4 istoria literaturil ronigneoi

Europei, a pitmintului Moldovei si a trecutului ei. MentionInd

pe Dumitrascu Racovitd, autorul adauge cd acest boier mol-
dovean era frate mai mic al actualului si atunci mazilului
Domn al Moldovei Mihai Racovitk ", si stim ck noua Domnie
a treia a lui Mihai-Vodk, al dril sfIrsit nu-1 apuck Di-
mitrie Cantemir, Incepu In 1716, dupk strAmularea lui Nicolae
Mavrocordat In Tara Romkneasck. Despre Doamna Marica a
lui Constantin BrIncoveanu, ni spune ck a slat trei ani la
Chiutaie si s'a intors apoi in patria ei, unde si acuma pe-
trece2", si Doamna, cAreia i se permisese Intoarcerea de Ie-
nachi Mavrocordat, care Inlocuise pe fratele sau prisonier la
Nemti, se gksia In tark In vara anului 1717". Apoi, aflkm a
Päuna, vgduva lui Stefan-Voda Cantacuzino, si-a Incheiat rk-
tkcirile prin Europa, stabilindu se la Petersburg, mide trk-
ieste supt ocrotirea Tarului ", si stim ck, In toatnna anului
1716, Pkuna se afla la Roma*. In fine, cum vom dovedi mai
la vale, o parte din opuscul e o simplà prelucrare a Istorier
lui Del Chiaro, care a apkrut abia In 1718. .
Ca argumente contrare s'ar putea aduce unul singur. A. D. Xe-
nopol a exprimat pArerea ' ck lucrarea aceasta a lui Dimitrie
Cantemir ar fi un raport cktre Curtea imperiala ruseasck. Se
Norbeste, adevkrat, In ea de Cabinelul rus, ckruia i-ar fi cunos-
cutk purtarea In 1711 a principelui-autor 7 , si adkugim ca s'i la
una., cu prilejul primirii Doamnei lui Stefan Cantacuzino In
Rusia, scriitorul Inaltk mArinimia guveruului muscklesc fata
de acei cari i-au gresit: Astfel trebuie nesocotitii sk judece
el nu pot sk despretuiasck mila si mkrinimia facerilor de bine
si cd In aceastk monarhie ortodoick se pkzeste totdeauna po-
nunca lui Dumnezeu: FA bine celor ce-ti fac rku 8"."
1 Pp. 11-2.
1 P. 28.
3 An. Ac. Rom., XXI, p. 261.
3 P. 31.
2 lorga, Acte si fragmente) I, p. 336.
6 1st. Rom., IV, pp. 602-2. PArerea e reluat.1 de d. 3finea, o. c.,
p. 236 si UrIn .
1 ,Cura s'a purtat Dimitrie Cantemir, dupA venirea lui In Moldova,

pentru crestinittate, aceasta este cunoscut Cabinetului imperial rusesc";

p. 13.
8 P. 31.

www.dacoromanica.ro
 Madle compilatii de cronic1 315

Dar sintem In drept a ne Intreba ce folos avea de ace.st

memoriu Cabinetul imperial, care stia lucrurile tratate In o-
puscul cel putin tot asa de bine ca i autorul lui? Apoi, cind
s'ar fi adresat acestui Cabinet, Dimitrie trebuia sä zica, 1/len-
tionindu-l: Cabinetul imperial", si nu Cabinetul imperial
rusesc". In sfirsit, frasa finald, prin care oaspelele lui Petru
cel Mare îi pldteste datoria de recunostintd pentru ospitalitatea
largI i onorabild ce i se ddduse, nu se deosebeste mult de cu-
vintele prin care se termina Istoria imperiului otoman", e-
ident altceva dedil un raport, o operd de poruncd si de o-
casie.

Deci, dupd ce terminase studiul perioadei vechi a istoriei

Rominilor, Dimitrie Cantemir, inainte de a incepe greaua sar-
cind a concilierii izvoarelor asupra primelor timpuri dup.
descdlecare", a redaciat acea parte din istoria mai noud a po-
porului sdu pe care o putea serie dupa amintiri, dupa hirtii
de familie dupd cdrti recente. Aceastil opera poate fi con-
sideratd deci ca una din ultimele serien i originale ale auto-
rului.
tid vedem care e natura si valoarea celor (louà fragmente, cu-
noscute i tipdrile supt titlurile ce am ardtat.
Intliu, Viaja lui Constantin Cantemir". E o naratiune simpld,
intr'o bund latineascd, f Arg. pretentii', a carierei lui Cantemir
BUtrinul, pand la ultimele ceasuri ale vietii lui. Din loe in
loe, discursuri dupd moda istoriografiei antice si, la urmd,
unul lung de tot, inutil in ceia ce priveste cuprinsui, Mudcä
resumd opera, si ridicul prin Imprejurdrile in care trebuia
si fi fost pronuntat. Constantin-Voddli expune viata inaintea
boierilor sdi, de pe patul de moarte, unde-1 aruncase paralisia,
care-i Intepenise corpul si-i Inchisese ochiul. De aiscursuri
era lui alunceal
In Viata lui Constantin Cantemir" se pomeneste diploma datA
acest(liade Grigore Ghica : quae adhue apud filios servatur"
p. 9). V. si mai jos.
2 Cu moldovenisme une ori: linguam arripere" a lua limbA, stire
p. 11 . Linguain capere- p. 4 . Sanctus Papa', Sfin tul Papa
p. 45 . A se raporta la editia noastrA, ceia ce in cursul
fost Cu neputintA.

www.dacoromanica.ro
386 istoría Ilteraturii romAne§ti

Altfel, povestirea e foarte legibilA, adesea interesantA, agre-

mentatd de anecdote, spuse cu haz si cu plAcere, Dimi-
trie-VodA avind un deosebit talent pentru spunerea lor. Cind
ajunge la mnorul Costinestilor, pata de singe, poate nevinovat,
care minji, In ajunul mortii, albul Or al batrInului Domn,
expunerea e chiar dramaticA, i chinurile de constiinp ale
latAlui se rdsfring In povestirea miscall a fiului, care pease
un rol In aceastà din urmA si singeroasd socotealA din tre Domn
adversarii politici, despretuitorii sAi.
SA examinam acum biografia, capitolul biografic, supt ra-
portul continutului.
Opera e inega1& si nu i se poate aplica In total aceiasi ju-
decatA. Alit se poate spune, In bloc, cd si In aceasta scriere,
ca in toate celelalte, partea slabA e cronologia. Dhnitrie Can-
temir nu uita ce vAzuse, nu uita ce shntise, dar le incurca,
pe acestea ca i amintirile sale literare, chiar i cele mai re-
cente. Precum In Istoria Imperiului otoman" el face, ea de-
plink cinste, ca izvorul pe care abia l-a cetit sa spuie ceia ce
spunea pentru all timp poate alt izvor, cetit mai de intuí,
asa i aici, chiar pentru lucrurile importante, la care a par-
ticipat insusi Cu fiinta sau cu simtirea, socotelile de timp i se
amestecA, se falsificii In mintea lui lipsitA de precisiune.
Sc poate spune, dupA aceastA observatie generalA, &A in
Viata lui Constantin Cantemir" trebuie s'A se deosebeascii epoca
anterioard participArii autorului la afacerile publice, epoca se-
derii sale la Constantinopol ca ostatec al taldlui situ si epoca
petrecerii iui la Curtea moldoveneascA, pe lingA bAtrinul su

Panca Intliu e slabA. Autorul inventeazA si se inward adese

ori. El credea, sau se f Acea a crede, cA familia sa e de origine
tatarii, de indepArtatd i nobilA origine tatarl, cà acesti mazili
flilciieni aveau singe de mirzaci, de Hani, de cuceritori ai lu-
mii. Aceasta se ImpacA Insà foarte putin cu presenta supt
Stefan-cel-Mare, cInd atingerile Moldovenilor cu Tatarii liberi
se mArgenian la rare ciocniri rIzboinice, a presupusului strA-
mos crestin Teodor I-iu. I se d'A acestuia titlul nAscocit de Or-
cAlab de Ismail i i Chilia i se fabricA, pentru ca publicul
I Care nu exista atunci. Cf. Descriptio Moldaviae, pp. 106-7, 113.
Un Ionill Timircan in 1786, in Uricarinl, VI, p. 186.

www.dacoromanica.ro
 Madle compilatii de cronici 337

84 fie convins de existenta lui, un uric de danie de la Ste-

fan-Vodd aire credinciosul säu. Din biserica satului Urlatii,
unde mazilii cantemiresti se vor fi dus Dumineca, ambitiosul
cneaz face mdndstirea pdrinteascd" a trufasilor feudali in o-
pinci. Ni se vorbeste de o ndvdlire a Tatarilor In Moldova la
1627, ceia ce pare a insemna 1624, anul marii näväliri a Ha-
nului I, cdci In 1627 Tatarii se bdteau, dincolo de Nistru, Cu
Polonii, i Domnul de pe atunci al Moldovei, Miran Barnovschi,
venise la Oceacov sd-si Impace vecinii2. Dad. In acel an Con-
stantin Cantemir a trecut in Polonia, el nu putea intra in ser-
viciul regelui Casimir", cdci acesta ocupd mult mai tdrziu tro-
nul polon. Se va fi luptat ori ba Moldoveanul la Thorni, dar n'a
putut s4 fie fä'cut de dota ori chiliarcha"5. Dimitrie pretinde
ca tatitt s4u s'a Intors In Moldova la incheiarea päcii, adecd
In 1614", pe clnd el trebude s'o fi fdcut abia la 1660, dupà sem-
narea pdcii, care termind un nou razboiu Numai asa poate
el trece din Moldova la Grigore Ghica, Domnul muntean care
Incepu sd domneascd abia In acest an: 1660. Deci e imposibil
ca In 1616 6 Sä fi luat de sotie, dupà ordinul acestui Domn,
pe o rudd a lui, Nastasia7.
Dacä vorbeste precis despre fuga lui Ghica i trecerea lui
prin Suceava, el greseste cind mentioneazd presenta In acest
moment toamna lui 1664 a lui Dabija-Vodd In Moldova:
acesta nu revenise In tard Incd., i tocmai de aceia Grigore,
un tilo:Mor, apucase, pentru a trece la Nemti, aceastä. cale".
Constantin n'a putut merge din nou peste Milcov la suirea a
doua pe tron a lui Ghica 1672 , dacd, Intorcindu-se ime-
diat, a fost numit in functie de Duca-Vodd, care incepe a domni
la 1665, india oard, i guverneazd aceasta e adevdrat nu-

t An. Ac. Rom., XXI, p. 166.

In 1624 lusa, Cantemir avea numai doisprezece ani i, chiar In
1627, numai cincisprezece. La 1624 el era in Moldova i primia o da-
nie de la nasa-sa, Pauta, sotia unui iuzbasa (Ghibanescu, in Arch.
soc. st. si lit, din lasi,
I, p. 408).
8 Dimitrie Cantemir vrea sa zica: /onn-Casimir.
Pacea suedo-polond se IncheiC In 1629.
4 P. 2.
6 1664?
7P. 6.
V. toate eronieile moldovene.

www.dacoromanica.ro
338 Istoria literalurii romAnesti

mat §ese luni i. notunia lui Alexandru Ilia lttlie 1666 No-
v.embre 1668 nu e de un an §i juintate, ci de peste doi ani.
Rdscoala lui Hincu, povestin Cu clleva amilnunte noud, nu
e din 1669-70, ci din 1671 2. E foarte exact cd, In 1681, la co-
borlrea In Afoldova a pribegilor, ace§tia invitard pe Cantemir
un pribeag §i el, sd vie in rIndurile lor, dar Dimitrie exage-
reazd din vanitate cind afirmd cd i se oferia acea comandd
pe care o avea Domnul de la Le§i", Petriceicu Insu§i2. Duca,
prins de du§manii sdi, fu dus la Liov, nu la Var§ovia 4.
In 1685, Constantin Cantemir ajunse Domn, nu prin stdruin-
tile lui erban-Vodd, pretinde biograful, ci pentru vechi ser-
vicii acute Turcilor §i. multdmitd vechilor prieteni pe cari-i
avea printre dln§ii. La aceastd datd, Dimitrie, ndscut la 26
bctombre 1674 §i botezat de Dtunitra§cu Cantacuzino, cu care
lain sdu trdia Ind. bine , avea doisprezece ani, §i. din ce
In ce mai mult povestirea lui se razimä pe experienn personall,
pe bogala experientä personald a unui fiu de Domn.
La 1nceput, Cantemir avu ca represintant §i zdlog la Poartd
pe fiul sdu mai mare, Antioh, care se ndscuse la 1669 §i avea
deci §eisprezece ani 6. Dimitrie rdmase la Iaqi. Totwi In a-
mintirile sale, el amestecd. Incä adese ori lucruri fal§e. A§a,

1 Cinci luni trecute". V. A. Urechil, Din istoria secolului XVII,

In Reo. p. ist., arch. si filo!., VII, p. 19.
2 Iorga, Doc. Bistritei, II, Prefata, No. CCIV; Hurmuzaki, XV.
3 Cf. p. 20 si I. Tanoviceanu, In Arch. soc. st. fi lit. din Iasi, VIII,
pp. 715-6.
3 P. 20.
P. 13. MamA-sa era a treia sotie a lui Constantin, Ana Bon*, he-
poata Doamnei lui Duca-VodA, Anastasia Buhus; luatA la 1668 (p.
10). Mai departe spune Dimitrie cA Ana a murit supt Antonie-VodA,
pe care-I face sà domneascl do! ani (p. 14). Antonie a domnit insa
trei ani, de la 1675 la 1678. Pe urmA, cAsatoria n'a paint tinea nu-
mai cinci" ani, dacA moartea Anei s'a intimplat In acest timp. In
sfirsit, avem dovada cA Ana, Anita, traia Ina pe la 29 Main 1676 ( ?)
si cumpAra la Gheucani, cu sotul ei, Cantemir Serdariul", in presenta
lui Gheorghe Bogdan Comisul si a rudei ei, Mihalachi BontAs, niste
pAmInt (GhibAnescu, 1st. unei mosii, in Arch. soc. st. fi lit., I, p.
390). Cantemir afirmd cl mama sa Anita era o femeie cu InvAtI-
turA: literis optimis instructa" (Vita, p. 14). Cf. pomelnicul din
Arch. soc. st. si literare din Iasi, II, p. 118.
P. 29.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatil de croldel 339

Miron Costin ar fi stat la Poloni piind la moartea lui Petri-

ccicu, ccia ce e gresit 1. In primavara lui 1687, Miron era In
Oil si stArttia, impreun'd Cu Cantemir, pentru evacuarea de
Levi a Cimpulungului2. In acelasi an, el transmite depesi ci-
frate prielenilor sai de peste botare'. Corespondenta se conti-
nub In 1688 4. Si totusi, inc). la 23 Octornbre, Petriceicu era la
Jaworow, cu sotia sa, cerea pensia de la regele Ioan5.
In Iulie 1689, Polonii primesc stiri de la Mironasco" al lor;
In acelasi timp, Nicolae Costin face pe interpretul pe 11110
c5.15.torul frances d'Avril fi, si lotusi ind. la 13 August regele
ordonà a se plAti pensia lui Stefan-Vodà pribeagul7.
Acum Insäi Dimitrie juca un oarecare roL Incsa." in 1686, cind
cu intaia ng.v5.1ire a lui Sobieski In Moldova, el primi, In lipsa
tatdlui sAu, dus la oaste Cu Turcii, pe Domnul terii vecine, er-
ban Cantacuzino, lingä care cáldriii, la dreapta, la intrarea
acestuia In Iasis. Puternicul Voevod muntean facu compli-
mente istetului link; si mai tirziu, in 1689, cind beizadeaua
avea, nu iioisprezece, ci cincisprezece ani, el ti oferi o micutà
mireasI de septe ani, dintre fiicele sale").
Dar de atunci trecuse multA vreme, i autorul de memorii
istorice din 1718 n'avea izvoare scrise care s6.-1 cAlduzeasc5.
necontenit In Insirarea dep6rtatelor amintiri din tineretà. Dacd
c5 in lupta de la Boian, o hartg., au rálmas, prin vi-
tejia tatAlui s5.u, 6.000 de morti dintre Poloni i cà au fost
prinsi nu mai putin de 5.000 10, pe cind In lag6rul regal se
numArau, Indatk dupà lupta aceasta din 1-iu Octombre 1685,
cirzcisprezece morti i vre-o sutä de rAntii. aceasta o face

1 Dar e adevArat ce se spune despre slrAcia lui, despre functiile

date fiilor lui. Cf. Neculce, pp. 230-1.
2 Hurmuzaki, Supl. 113, pp. 158-9, no. LXXXII.
lbid., p. 157.
p. 177.
6 !bid., pp. 180-1.
6 Cf. ibid., pp. 178, 184-5, §i Papiu, Tesaur, Itt, p. 188.
7 Hurmuzaki, I. c., p. 179.
s P. 32.
9 Vita, p. 31.
'°P. 33.
"Hurmuzaki, V1, pp. 111-2. Cf. povestirea ltti Jablonowski, ci-
Lata In Engel, o. c., I, p. 10.

www.dacoromanica.ro
 41) lstorla literaturil romAne0i

din aplecarea fireascà ce avea care mdrirea de sine. Dar din

uitare-kpune cd lupta s'a Intimplat In al doilea an al Domniei
lui Constantin-Vodd, pe cind era numai un an nou dupä com-
putul bizantin
Pentru cele ce urmeazd: pentru urmarirea hotilor In 16862,
pentru atacul Cetdtuii de ace0i hoti i soarta unuia dintre
devenit un dint prin lunga i dureroasa lui pocdintá pentru
fdrd-de-legile sIvir0te,pentru Intrarea In Ia.0, la 23 April 1686,
a podgheazului lui Zacharowski i gonirea he, V ita Constantini
Cantemyrii e un izvor de cdpetenie, de multe ori singurul iz-
vor narativ, §i putem constata une ori en de bine se potrive0e
expunerea lui cu documentele, cdci poseddm corespondenta lui
Cantemir cu Turcii pentru acest an 1686 4. Surprinderea e ur-
matd de scrisori de desvinovdtire ale regelui 5,i avem scri-
soarea lui Sobieski prin care el cautd Imbuna jignitul ve-
cin 6.
Expeditia regald din 1686 e povestità cu foarte multe .0 in-
teresante amdnunte, Inteun spirit pe care-1 vom cerceta In cu-
rind, dar .0 aici anul e gre0t, cdci venirea Polonilor nu s'a fd-
cut In anul urmdtor" dupd atacul Ia0lor de podgheaz, ci In
acela0 an. Indatä vine o noud gre§eald: luarea Budei de Im-
periali se petrecu tot In 1686, 0 nu In anul urmator" dupd
campania din Bugeac a Craiului, ceea ce ar face, pdstrInd
Intdia gre§ald: 1688! Insd Belgradul a fost cucerit, Inteade-
vdr, In 1688, dar doi ani dupd ce cdzu capitala Ungariei tur-
ce01. Serban a negociat inteadevdr un tratat cu Moscova, pre-
cum spune Dimitrie, dui:ä un zvon 7, dar clausa c i se va da
la IntImplare coroana bizantind nu e cuprinsd In acest act,
el fu 1ncheiat dupd moartea lui Serban, necunoscutd emisa-
riului sdu.

Cf. N. Costin", p. 35: Cum s'au asezat Cantem1r-Woda la

Scaunul Wit In Iasi, inteacelasi an, la Septemvrie".
2 Celelalte cronici o pun inainte.
8 N. Costin" nu spune nimic ; la Neculce se pomeneste numai
confus o retragere a Domnului In CetAtuia, Inaintea Polonilor.
An. Ac. Rom., XXI, p. 291 si urm.
I P. 38.
An. A. Rom., 1. c.
Ut fama ferebat"

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 341

Greses Le Cantemir, amintirile, i atunci cind pune

la 1688 inceputul vrajbei, mult mai veche, Intre Domnul mun-
Lean i fostul sdu protejat din Moldova, din causa favoarei de care
se bucurau pe 'MO acesta Cupdrestii sau Rusetestii. Afl6rn nu-
mai din acest izvor cd In 1688, putin inaintea mortii Canta-
cuzinului, i se dddu lui Constantin-Vodd misiunea de a-1 prinde,
precum o misiune asemenea, pentru Brincoveanu, se dddu la
1710 lui Dimitrie-Vodd
Trecem asupra dusmdniei cu Costinestii, care ne va ocupa
Indatd, i ajungem la a doua venire a regelui polon in Moldo-
va 1. Expunerea e mai pe larg cleat In once alt izvor romd-
nesc si se potriveste bine cu scrisoarea pe care regele o trimise
Ind din Moldova, cdtre sfirsitul anului Insd, clnd pune in
legdturd omorul lui Miron i Velicico Costin cu numirea Vizi-
rului Mustafà, poate Chiupruliul Dimitrie face o noul
mare gresald de cronologie.
De almintrelea, aceasta e panca In care-i era mai permis
greseascd. Incd din 1688-9, el inlocuise la Constantinopol ca
ostatec pe fratele sdu mai inare Antioh. Aici, In societatea me-
ghistanilor turci, a literatilor, artistilor i învätalilor orientali,
a ambasadorilor crestini: de Chilteauneuf i Colyer, In mij-
locul studiilor sale de turceste i latineste, ocupat i cu organi-
sarea i purtarea unei corespondente europene pentru tatAl sdu,
el pierdu din vedere Nfoldova. Trdia intr'un inediu drturdresc,
celind i cintInd, presintind pe strdzile cetdtii ImpArdtesti chipul
silu asa cum it vedem In portretul de la Rouen, cu fata tine-
reascil prelungd i ochii de o nevinovatd privire dulce, cu mus-
tdcioara mijindd, supt turbanul alb si albastru incununat Cu
scumpul surguciu, pe cInd .trupul sprinten e prins intr'un
justaucorps de brocard inflorit. Cravata de modd francesd li a-
tirnd la git, iar mijlocul e prins Cu o cingdtoare de sal din care
hangerul, -interesant i expresiv amestec de- Orient si
Occident, ca In spiritul lui insusi Abia dupìi trei ani, dire
1 1691.
2 In BUTMUZaki, Sup!. TI', p. 229 si urm.
3 1691.
1689.
5 Portretul, descris de d-ra Maria Bengescu In Literatura e arta
ronzina, a fost dese ori reprodus, in Floarea ilarurilor, I, si In pri-
mele editii ale cärtii mete Istoria Rominilor pentru

www.dacoromanica.ro
342' lstoria literaturii romAne*ti

sfIrsitul vietii tatrtlui sail, se Intoarse Invdtalul Lindr In patrie.

Era Inca la Constantinopol, chid sosi acolo ves lea luptei de
la Salankemen1, care se dddu la 19 August 1691.
In ultimele evenimente 11 vedem pururea amestecal. E In
totdeauna lIngd bdtrinul Domn, Imprtrtindu-si vremea intre
cdrti i arme,precum 11 and petitorii liii Brincoveanu. Seara
stAtea pAnd titrziu 11110 Constantin-Vodd, un necArturar care
iubia cartea si simia dureros glumele fdcute asupra prosliei"
lui, stdtea ling el fiul a.sa de lindr si (alitl asa de ba-
trin:§i-i Insira istoriile celor vechi", ori li ldlmacia din sia-
vonà Scripturd, ori îi cetia cuvintele Sfintului loan
Gull de Aur. O scend duioasd din viata simplului trecut, aceste
lecturi tdrzii, la lumina lumindrilor, In vechittl palat pustiu,
al Domnului f ìtrà Doanind, f Arä rude, fdrd adevarati prieteni,
avind pe 11ngd sine numai acest copilandru, care-i sdmiina
asa de bine la chip si a citrui minte luminatrt era atit de supe-
rioard mintii lui naive. In marele jilt domnesc, bdtrInul ru-
mkt la fatd..., cu barba albd ca zdpada", cdtind In umbra flop-
tii la fruntea Inaltd i largd a genialului sdu copil, care cu-
lege pentru dinsul, neinvdtatul, vechea intelepciune vesnica
a artilor...
Dimitrie petrecu ell tatal sdu seam nopìi tragice In care se
sAvIrsi arestarea lui Velicico Costin, si el avu un rol in in-
seenarea care trebuia sd deje pc vinovati In mina Domnului
lor. Nu numai alit. Dacd principele mitrturiseste presenta sa
la Curte In acele momente hotrtritoare, el lace ceia ce ni spune
Costin, crt adecd, el, Invd'Ialtil beizadeA. a fost acela care a su-
praveghiat executarea influentului i temutului 'Litman. Si
au stiltut acolo de fatr, acolo Inaintea portii la fintind"2,
unde, In cel din urind ceas al noptii, calul lui Petrascu Coslin
se opri, speriat, Inaintea cadavrultti aruncat pe stradd, In
scumpele-i haine de miltasd. , si au stratit acolo de fall,
pentru credintd, pdnd ce i-au tdiat capul 3."
Ce urmea:d, e bine povestit. Pribegi trec In Muntenia si
cearcii in /Attar srt Mice cit ajulorul Brineoveatmlui Doninia lui

¡si. imp. otoman, p. 648, nota 11.

2 Asupra acestui punct concorda' foarte bine Vita, p. 66 cu N.
Costin", p. 39.
3 Decembre 1691.

www.dacoromanica.ro
 Mulle tompllati de cronici 343

Cantemir. Acesta captä de la Poart4 pe piri§ii sai §i-i laxa,

sdlul acum de singe pentru rrimg§ita zilelor sale 1. Se lasa la
o parte ciocnirile cu Polonli, la Neamt, la Cimpulung, Ina-
inte de toamna anului urm6tor ciocniri importante, l'í)

pe care le cuno4em dupA un ziar polon contimporan ' *i

dupA Neculcel, intru citva i N. Costin"4. Astfel ajungeni la
expeditia turceasa Impotriva Sorocei, 27 Septembre-Octombre
1692.
La aceastI expeditie, un lung asediu zddarnic,. condus de
un Serascher bolnav Dallaban §i de un Domn pe sfIr§ite,
Dimitrie asistA §i. el. $tim, ni-o spune el , a a fost cu
acest prilej imbrkat cu caftan, In lagr, frul sk glcim ce i-a
meritat aceastA onoare. Evenimentele le cunoa§te deci bine,
i.-§i presarI povestirea cu anecdote, Mire care una despre
lecuirea comandantului turc de predicatorul §i dascillul dom-
nesc Ieremia Cacavela, un om original, dupà cit se vede din
acea anecdotA. Insd §i. aici timpul nu mi se pare bine socotit.
Inc6 de la 31 Octombre se rgspindise §tirea a asediul a fost
pArAsit, deci el n'a putut tinea o luna In capat5. Pe lingA a-
ceasta, dacà expeditia s'a f5.cut, in adev6r, In anul dupl a,-
provisionarea Camenitei', ea uu e de pe timpul Vizirului Mus-
taM, cki al doilea Mustarà de pe acest timp fusese inlocuit
cu All-Pw incd din August 16917.
Dimitrie se afla la Ia§i, cind, peste citeva luni, batrinul slu
talä fu lovit de paralisie. In ziva de 5 Mart 1693, ni spune el
Insu§i, Vodà dizInd bolnav, el trebui sa presideze masa data
de Llsatul Secului celor trei patriarhi ce se Intimplaserg a fi
atunci la Curlea Moldovei: Iacov de Constantinopol, Ghera-
sim de Alexandria §i Dionisie Seroglanul de Ierusalizn k.
1 Pira si cfectele ei sint povestite de Neculce, dintre cronicile mol-
dovenesti si, dintre cele muntene, numai de Radu Popescu, In Me-
moriile Illi.
2 Iorga, Acte .,i fragmente, I, pp. 96 7.
3 P. 240.
4 I'. 38.
5 Cf. Neculce, p. 210: clieva sAptamini".
i Decembre 1691.
I El moare la aceastA datá". IIammer, Vable.
3 V., asupra acestui din urml, Catalogul istoric al lid Daponte,
in Erbiceanu, Cronicarii greci, p. 87 si urm., si capitolul nostru des-
pre influente.

www.dacoromanica.ro
344 Istoria literaturii romAnesti

E exacta data pe care o da' el pentru moarlea tatalui sau?

Doult cronici moldovene§ti contemporane, a lui N. Costin" §i. a
lui Neculce, dau pe aceia de 17 Mart. st. v.'. La Dimitrte Cante-
mir data e 13, o Luni, dupa cea d'intaiu Dumineca de la In-
ceputul Postului. 13 Mart a fost Inteadevár o Luni, Lunea ce
a urmat a doua Dumineca a Postului mare din 1693. Inlatu-
rIndu-se gre§ala In numirea Duminecii, datele lui Dimitrie,
date de saptitmlnd i date de luna, potrivite Intre ele, trebuie
sa fie admise, Se potrive§te sau ba cu inscriptia de la manas-
tirea familiei, Mira, In judetul Putna unde Antioh-Voda a
strtimutat, In prima sa Domnie, corpul ? Se pare a pisania
nu mai exista.
In ce spirit e scrisa aceasta opera de biografie i de meinorii
In acela§i timp?
Am observat la un alt povestitor al aceluial trecut, la un
du§man personal i politic al lui Dimitrie-Vodá, lipsa de co-
loare, de pasiune, de viatá. Ne-am mirat de tonul masurat
in care compilatorul pe care-1 transcrise Nicolai Costin vorbe§Le
de catastrof a familiei lui Velicico i Miron, fdra o vorbd pioasd
pentru mortii pe cari Ii credea poate nevinovati, fara un strigat
de ura rasbunatoare impotriva uciga§ilor, a celor cari pregatisera
gi a celor cari poruncisera omorul. Cu fiul lui Constantin Cante-
mir, un om de vointa §i un om de patimá, nu e tot a§a.
De la Inceput pana la sfir§it, interesul personal al autorului
§i acel al familiei lui hotarasc alegerea faptelor, determina
lumina In care ele vor fi Infati§ate-.
Am vorbit i mai sus de descendenta talara, care nu se

I La dreptul vorbind, Neculee da aceastA data pentru inceputul

Domniei lui Constantin Duca, dar, cons'derind Domnia neaprobata
de Turci a lui Dimitrie VodA ea fAra fiinta, inceputul stApinirii
lui Duca coincide teoretic ca moartea lu' Constantin Cantemir.
2 Dictionariul judetului Putna, publicat de Societatea Geografica,
nu vorbeste nimic despre o asemenea inscriptie. In Istoria im-
periului otoman", Canteinir da data, corespntizdtoare, d^ 23 Mark
(p. 508, nota 73 .
3 Un ambasador de la Constantinopol, cel venetian, serie la 1-iu
April cA bAtrinul Domn moldovean a murit de necaz clí n'a izbutit
contra lui Brincoveanu, da una febre lenta, alli 23 marzo, mese
passato" Hurmuzaki, V25 p. 245, no. CCCLXXXX).

www.dacoromanica.ro
 MarIle compilatii de cronici 345

mate sustinea, si va veni locul sk ariitam cd acest superb nu-

me mongolic era un nume de imprumut, un nom de guerre
pentru rkzesul Constantin Silisteanul, pentru crescktorul de
cal Constantin al lui Toader din Silisteni. Pe chid trkiau inch
feciorii lui Cantemir Bktrinul, cronicarul oficial al lui Britt-
coveanu, care n'avea ratiuni pioase ca sk creeze genealogii
dusmanului Domnului sku,Radu Greceanu, va sk zick , serie
ca epitaf al Voevodului moldovean: Intdiu herghelegiu, apoi
lefeciu, apoi si ceaus la steagul spktkresc aicea In tall au fost 1"
lar Nicolae Mavrocordat numeste pe Dimitrie Insusi robul
thtdresc" 2".
Chid Ii apreciazI, Dimitrie vorbeste de Domnii moldoveni de
pe timpul cind tatd1 sAu se ridica incet care putere i In-
semndtate, dupk sentimentele i purtarea lor fata de acesta.
Grigore Ghica, un Grec siret si un trAdator fark de rusine, a-
pare ca un om foarte cum se cade, iar all Grec, mai lacom,
dar mai credincios, mai crutator fata de boierii ski, Duca-Vodk,
ni e Infdtisat .In co/ori negre, pentru ck In 1683 el ordonase
sk se aresteze Clucerul Cantemir, care voik sà se Intoarca din
expeditie pentru lua Inapoi avutul de la Tatari. Brttrinul
pribegl la Munteni, iar fiul lui, multa vreme dupd aceasta,
serie, la povestirea prinderii lui Duca de oamenii Craiultti"
Si ai lui tefan-Vocla Petriceicu: Boierii din Tara-Romaneas4
auzind de soarta lui Duca, li se pkrea ca miezul iernei s'a fa-
cut primkvara i sklbktkcia vremii s'a ImblInzit 3".
In 1681, Cantemir, sprijinit de erban-Vocla, era sa fie numit
Domn. In locul lui capatk tronul moldovenesc un dusman
cu atit mai mare, cu cIt li era rudd mai de aproape, al princi-
pelui muntean : Dumitrascu-Vodà Cantacuzino. Pentru a face
sk reiask marea influentd a tatalui sku, Dimitrie ni presinta
intgiu pe usurpador sand patru luni la Galati, fard nime din-
tre boieri 11110 dinsul i neavind inimd sa inainteze catre re-
sedinta sa. Cantemir intervine atunci ca un salvator i, che-
mat Impreund cu Gavrilita Costachi, face posibila instalarea
Domnului. Se potriveste care expunerea cu aceia, impartiala,
a lui Necttice: Viincl la Galati, ra'pezit-att carti In toate par-
Maga.:in, II, p. 202.
2 Legrand, Epistolaire, p. 31. Cf. Ifortnuzaki, XIV
8 P. 21.

www.dacoromanica.ro
346 Istoria hteraturii romAnesti

lile, O. vie cine§i la locurile sale, ca de la puternica Imparatie

sial toti iertati, orcine ce greeala ar fi avut. Deci, cine, pe
wide au fost i au auzit, de prin teara ungureasca §i din teara
munteneasca, toti au venal"?
Toti au venit", rifara de Hatinanul Buhu§, In locul lui, se
a§tepta sa fie numit cel mai bun osta§ al Moldovei, Cantemir.
Dar banuitorul Tarigradean prefera pe un ino:'ensiv boier, cu
nurnele de Zosin. Dimitrie nu uita2 sa ni arate In ce chip ta-
ta! sal' a izbutit sà umileasca .prin spectacolul virtutilor sale raz-
boinice pe noul Hatman §i pe acel care-1 numise, In lupia
de la Cotnari.
In sfir§it, Cantemir ajunge Domn, prin staruintile lui s'er-
ban-Voda, mai rima decit pentru ()rice alt motiv. Toate iz-
voarele recunosc aceasta. Intaiu cele muntene. Constantin CA-
pitanul scrie: erban-Voda, pren mijlocul lui Suliman-Pa§a
Serascher..., au pus Domn Moldovii pre Cantemir Sardariu13".
Cronicarul lui Brincoveanu spune tot a§a: Raposatul .5erban-
\Toda, priete§ug mare avind cu... Serascheriul..., trimis-au la
dinsul cu cäri i cu rugaciuni, §i IndatA, pentru voia lui er-
ban-Voda., Domnia lui Cantemir i-au dat" Cei moldoveni nu
mai putin, afara de Nicolae Costin". A§a Neculce: pre carele
l-au ales la Domnie boierii terei Moldovei..., cu nevointa §i
cheltuiala lui $erban-Voda"". Mustea", In prima versiune:
Serban-Voda, unde au putut..., au Imblat cu ce fel de inij-
loc au putut impotriva lui Durnitra§co-Vodli, §i au ispravit"G.
Aceasta origine a Domniei tatalui sau §i e incontestabil ca
pe atunci Moldova lntrase in clientela terii vecine nu pu-
tea Irisa sa convie lui Minarle. Sprijinul muntean i se parea
o injosire, §i el a trece cu vederea. Meritele lui Constantin, §i
nu staruintile vre unui patron de acelai neam, Ii dau Scaunul
mold oven esc.
O bucata de vreme relatiile Mire Domnul facut §i acel care-1
facuse sint foarte bune, atila timp fire§te cli cel d'inlaiu nu
P. 224.
2 Pp. 22-3.
6 magazin, /I, p. 33; Cl. Anoninwl, V, p. 22
Magazin, II, pp. 202-3.
5 P. 230; cf. pp. 226 7.
P. 23.

www.dacoromanica.ro
 MarIle compilatii de cronici 347

cautà sd se emancipeze de tutela jignitoare, pentru el si pen-

tru boierimea sa, a celui din urma. E vremea cdldtoriel lui
Serban la Iasi, pentru a ajuta" pe Turci i pentru ali ve-
dea protegiatul, care, el, era la lupta dreaptd Cu dusmanii
Im pdratiei, Polonii. E vremea proiectelor de ineudire.
Lucrurile erau sd se schimbe insd, din doua motive:
ban hrlinia In mintea sa gindul rdscoalei contra Turcilor
cu bale nesigurantele lui momentane, de care vom avea
sd vorbim, Cantemir era pentru stripinirea Sultanului,
care i se 'Area mai sigurd. Gil trdi Serban, silintile vecinului
su pentru a-1 face A.1i schimbe directia politicd furl za-
darnice. El se scusd fatd. de Poloni In 1685, si se bdtu cu
el trimise alte scuse In 1686, lasd provisii In Iasi, si un In-
grijilor asupra lor, dar, ca bate ca mai toti boierii Il Ord-
siserd, cu toate cd pdrerile sale eran impArtdsile numai de
Constantin Ciobanul si de Gavrilitd Costachi, el nu astepta pe
rege la Iepureni, ci trecu Prutul, fdrd soldati i fär Curte,
si se uni cu Tatarii. El tinu cu vorba pe erban ca i pe Po-
loni, si nu fdcu nimic 1.
Un pact existase, o legeiturei fusese iscdlità, un juramint
fusese prestat cum se obisnuia atunci intre Serban-Vodif
acela pe care Muntenii" Il fdcuserd Domn la 1685. Cante-
mir îi lud indatorirea de a nu se servi niciodatd de Cupru-esli,
de Rusetestii cari forman cel mai puternic sprijin al parlidei
Duculestilor; din potrivg., el trebuia sd-i prigoneascd, sd-i dis-
trugd. Dar, despretuit de boierii cei mari, el, fostul slujitor
in rind cu slujitorii" 2, - sdpat de Poloni, invitat de patronul
su muntean sd se ralieze la o politicd in care nu vedea nicio
garantie i niciun folos, Constantin-Vodd trebui sd-si razime
PC temelii solide Domnia. Aduna in jurul sdu, el un horno no-
rms, oameni noi, boierinasi, cu bate cii. boierinasii fuseserd cei
d'intaiu pardseascd la retragerea din 1636. Si, fiindca nu
boierinasii II puleau servi la Imparatie", el nu ierta nu-
mai pe Rusetesti, dar fdcu cei mai interesati spri-
jinitori ai si la Poarta, cei mai de aproape sfeinici i cei
mai puternici stilpi in tard. Cum putea Serban-Vodd duce

Cf. Vita, p. 46 §i Hurmuzaki, Supl. IP, p issim.

2 Mustea, p. 24.

www.dacoromanica.ro
348 Istoria literaturll románegti

casA bung cu acela care domniA prin si pentru atot puternicul

Iordachi Ruset?
Cine avea dreptate dintre cei doi Domni vrajmasi? Fiecare
In felul sAu. Serban era indreptAtit sA vadA in Cantemir un
nerecunoscAtor; acestAlalt putea sA obiecteze necesitAtile situatiei
sale interne si externe.
Un narator f All pArtenire ar fi dat o explicatie complectA,
expunind dreptAtile unei pArti si ale celeilalte. Acest narator
nu putea sA fie insl Dimitrie Cantemir. Fiul trebuia sA deje
dreptate tatAlui sAu. Putea A. meargA insA acea dreptate plat
la apArarea odiosilor CupAresti, pe cari cine nu i-a urit In
vremea lor, de-o parte a Milcovului si de alta?
Nu putea, nu numai pentru cl aceastA died de jupuitori si
de intriganti, azi cu unul, mine cu celalt, acesti misiti de stl-
ruinte, nu erau capabili de a fi apdrati, ci si din alt motiv.
Cum vom vedea analisind Istoria IeroglificA", acei cari com-
prcmiseser6 mai mult reputatia tatdlui, parAsir6 cei d'intAiu,
dupii moartea lui Constantin-Vodd, interesele ffilor.
Dimitrie Cantemir procede deci astfel. PenLru o urA veche
de familie, Serban ceruse de invoirea celuilalt nu se vor-
beste gonirea sau omorul celor doi CupAresti ce se mai a-
flau in Moldova. Pe Vodl-1 opreste mila crestineascA si cins-
tea Domniei". Aflind de sosirea unei solii muntene, pentru a-1
reclamA ca datornic al lui erban-VodA, Iordachi, fArA sA-i fi
dat cineva de veste, fuge la Constantinopol. CA acelasi Iordachi
a fost rechemat, facut Vistier, cu cheia terii in mind", ca i
s'au intors pagubele, cA al doilea Ruset, Manolachi, a capatat
Stdrostia de Putna, cA, apoi, ceilalti trei membri ai farniliei: Scar-
latachi, Lascarachi, Mihalachi, represintau Moldova la Cons-
tantinopol, cA ei promiteau noului lor stApin Domnia mun-
teanA, si, de sigur, Moldova pentru una din cele douä beizadele,
aceste lucruri nu le she autorul Vieth". El se margeneste
a spune cA Serban s'a supArat pentru CupAresti 1, crt a cAutat
sA scoatA pe vecinul sAu, cd n'a izbutit, fiind un trAdator
cunoscut, cl, din potrivA, lui Constantin-Vodd i s'a dat sarcina
executiei meritate contra Cantacuzinului, cd el a refusat, sim-
tindu-se prea slab pentru a scoate si prinde singur pe un
1 V. §i mai sus, pp. 257-8; Uricariul, XI, pp. 212 5.

www.dacoromanica.ro
 Mark compilatil de cronici 340

om asa de puternie. Pentru a-§i apara UAW, DinhIrie

crup. socrul, de §i trece rapede asupra incidentului; dar
nu merge a..5a de departe cu. pietatea filialà incit sa-§i sa-
crifice urile sale, sd imbrdheze simpatiile raposatului Domn
pentru familia Cupariului.
Fatd de Brincoveanu, care succeda, in 1688, lui erban,
Dimitrie nu e tinut la niciun fel de erutare. Acestuia nu-i
datoria nimic Constantin Cantemir, acestui Domn tinar,
totu§i noul Voevod muntean, razimat pe banii, pe dibdeia §i
puterea sa, pretindea sd exereite asupra Moldovei o tutela §i
mai apdsdtoare. .Nu numai cii pirile continuara' §i dupd 1688,
ca ele devenirii scandaloase, publice, cii adusera omoruri,
Intel) tara §i in eealalta, dar ele nu se oprird la moartea
trinului Cantemir. Acesta muri poate in ajunul maziliei, §i
Brincoveanu-§i avea, In 1693, candidatul gata, acel coeon" de
Domn gree, pentru care Ind. din 1691 vorbia Turcilor amba-
sadorul frances1. In zadar propuse Duznitrwu-Voda, Cantemir
al nostru, ales de boieri dupd moartea tatalui sau, in zddar pro-
puse du§manului parintelui salt uitarea trecutului, acelor .,nes-
eareva pricini de raceala." care costasera atitia bani pe ambele
ten i Brincoveanu promise a lucra dupa puteri §i acestea
erau mari spre intarirea stdpinirii" acelui ce-i oferise pa-
cea; apoi el dadu ordin capuchehaielelor sale sd scoata Domn
pe Constantin Duca, din care voia sa faca ginerele sàu. Dhni-
trie fu pardsit de toatd lumea, la auzul acestei interventii deci-
sive. Al doilea Duca veni la Ia§i pentru a tinea Domnia §i a
serba nunta, pe cind Dimitrie Cantemir trecu la Constantino-
pol, in purgatoriul mazililor, pentru a incepe o lupia de fiecare
clipd impotriva prigonitorilor sat Lupta se dadea, nu numai
penlru iron, ci de multe ori din partea fiului mai mie
al lui Cantemir Batrinul pentru viatd. Sa' se fi Impacat
oricit de serios, °Heil de durabil, aceste lucruri nu le putea
uita Dimitrie.
Ii ràsbunl cu fapta I cu vorba, oriclnd i oriunde. In
acest opuscul, ea i In bate scrierile i actiunile sale.
Aloartea lui erban-Voclà putea inspira banuieli. Era un om

Hurmuzaki, Supl. Il, p. 297.

Istoria ieroglificó., p. 344.

www.dacoromanica.ro
350 Istoria literaturil rotrAneqt1

tIn4r, un orn puternic, un Domn temut, un orn politic ale cgrui

idei erau altele decit ale boierilor ski. Zvonul unci otraviri,
din partea celor mai interesati In peirea lui, din partea celor
mai amenintati sau mai incomodati de viata lui, a trebuit A.
se rgspindeasck, precum s'a rkspindit, pe acea vreme, §i pentru
altii, morti In Imprejurkri analoage. Zvonul a fost cules de
Del Chiaro, care n'avea niciun interes sg-1 rgspindeascg, fiind
omul Cantacuzinilor, ocrotitul lui Brincoveanu, aceia In sama
cgrora cgdea omorul; el a fost raspindit cu rgutate de Radu
Popescu §i imprumutat de la acesta de compilatorul Cronicii
BttlAcene§ti. Se putea sk-1 uite Dimitrie Cantemir, care-1 va fi
primit de la cel mai hotkrIt du§man al lui BrIncoveanu §i al
fratilor criminali" ai lui Serban-Voclà, propria vgduvg a aces-
tuia, soacra lui Dimitrie?
Pentru dinsul deci nu incape indoialä cg. rgzboinicul Domn
a fost otrdvit la un ospkt de acei oameni frico0 §i afemeiati",
cari-i luarg. succesiunea: Brincoveanu, pe care l-a pedepsit
Dumnezeu pe urmk, §i Constantin Stolnicul, care trgie§te incgl.
Uciga§ii sint insk §i ni§te spoliatori: copiii principelui mort
sint despoiati de dinsul, acei copii intre cari se ggsia Ins4i
sotia autorului.
Dimitrie Cantemir recunoWe cd, la inceputul Domniei lui,
BrIncoveanu a oferit pacea Domnultti moldovean, §i face pe
tatgl sku sk rgspundk In acela§i spirit. Dar du§mAnia, pro-
vocatà, cum am vkzut, de interesul CupkreOilor, de o parte,
cari voiau sg. aibd In ambele ten oameni de-ai lor §i, de
'alta, ambitia Brincoveanului, care voià sd domine In ambele
aduserk redeschiderca luptei. Dimitrie trebuie s'o explice dind
vina pe eternul du§man al neamului sgu. El se face a crede cl
abia acum Cantemir chemg. pe Iordachi Mil a spune a i-a
dat tara in samg. §i. a numit capuchehaie pe unul singur
din tre ceilalti frati: Lasc,arachi.
Cum era natural, Brincoveanu protestk, dar scriitorul gase§te
aceastk protestatie fdrk noimg. §.1 strecoarg In rdspunsul Dom-
nultti moldovenesc cd, encare ar fi fost purtarea Cupgre§tilor,
din moment ce-i tine la dinsul, el. Domnul, rdspunde pentru
miFkrile §i faptele lor §i a oricine va fi dovedit cg. agità I§i

1 P. 48.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de crouici 35I

va primi pecleapsa. Brincoveamt nu primeste scusa i incepe

Acum in vechea cearth dintre Cantemir i vecinii sh'i de peste

Milcov se amestech afacerea Costinestilor.

Inainte de a vedea cum o zugrdveste Dimitrie Cantemir, sh

cercethrn cum s'a petrecut ea in realitate.
Ca om cult, Miron Coslin trebuia sh prefere pe crestinii
Turcilor barbari; ca unul ce fusese cre,scut in Polonia,
ca unul ce se coboria. dintr'un om de c.asit al lui Barnovschi
prieten al Polonilor, el trebuia sh ame,stece i rai
tiuni sentimentale In phrtenirea sa pentru vecinii de peste
Nistru; ca boier moldovean din secolul al XVII-lea, el trebuia
sit doreasch schimbhri In Domnie, schimbári de acelea dese
care puneau coroana, pe rind, pe capul fiechruia.
E probabil cit el se Intelesese cu Polonii lircit de pe vremea
cind participa, cu Duca-Vodh, la expeditia de la Viena si eh
prinderea Domnului in satul unde poposise dupd trecerea mun-
tilor era resultatul unei conspiratii boieresti alchtuite de Mi-
ron insusi, intre altii. Dupä prinderea lui Duca, el intrA cu
bucurie In Divanul lui Petriceicu, fácil supt Durnitrasco Can-
tacuzino un scurt stagiu de emigratie In Polonia si., asigurat prin
rtumirea lui Cantemir, se intoarse In tara.' indath dupd 1685,
fIrif bani, dar cu planuri deshile. Noul Domn Ii boieri copiii.
Ionith fu Mera Serdar, Nicolae treti Logonit, Parase° vätav de
aprozi i apoi Càrnära i viitor ginere al lui Vodhl. Cit des-
pre Miron Insusi, el fu pus Staroste la Putna, o granitä prie-
teneasch prin 1685, pe cind frate-shu Velicico devenia Hat-
ITIan.
Intorcindu-se In Moldova, Miron phstrit vechile sale leghturi
cu Polonii. Intre anii 1687 i 1689 el trimite continuu stiri a-
cestora. Dar aceasta nu constituie o dovadd de trklare pentru
dinsul, calci cu Polonii corespuridea, nu numai Constantiu St61-
nicul 2, Ci i Domnul Moldovei insusi; acesta da in 1687 stiri
sfaturi"3, trimete solii in 1687 si 16884. In Ianuar-Februar
Neculce, pp. 230-1. Cf. Vita, p. 31.
2 V. mai sus.
3 Ilurmuzaki, Supl. IP, p. 162.
4 Ibid., pp. 173-4, 177.
www.dacoromanica.ro
352 Istoria hteraturii ronanesti

1689, VD(15. corespunde Inca Cu Ba chiar, in cursul

inicia din cele cloud expeditii, Domnul scrise regelui din Wul-
ce", pentru a se scus5. cd, din causa bdtrinetii §i bolii, n'a
putut sg. vie In persoand Maintea Craiului" i pentru a duce
un dar §i o scrisoare de la nepotul" Domnului, din Tara-
Romdneascd
Cantemir nu trIda numai fatd de Poloni, o trildare pe
care o recomanda slabilor nWri Domni instinctul de preser-
vare , ci §i lata de Imperiali. Intdiu prin agentii itnperiali sau
Franciscanii din Ia0, apoi prin solii säi solemni, loan Buhu§,
fiul lui Alexandru Hatmanul, i Petra§cu", adecd Petra§cu Cos-
tin, fiul lui Miron, el negociè cu Heissler, in 1689 0 1690. Se
pare chiar cd un tratat fuinheiat la Ia§i qi cd boierii, intre cari
trebuird sd-1 isclileascd, de buna voie sau cu
de-a sila . Tragerea de inimd a lui Constantin-Vodd nu inceta
decit atunci chid, cu biruinta Turcilor la Zirne§ti, dispdru pen-
tru mutt timp primejdia unei invasii nemte§ti in Moldova.
Cu aceasta am ajuns in 1691. In acest an, Brincoveanu fdcu
o mare sfortare pentru a scdpa de toti du0nanii säi. Trimise
solli i rdspindì bani i phi la Poartd pentru a aduce scoa-
terea din tara sa a Curutului ' Tököly, pentru a se numi alt-
cineva ca principe in partibus al Transilvaniei, pentru a se
schimba Domnul Moldovei. Vedem, In schimb, pe ambasadorul
frances, cel mai mare du§man al Munteanului i sprijinul de
cdpetenie al lui Tököly, stind in cea mai bunà intelegere cu
Cupdre§tii, numind pe unul din-tre din§ii interpret al ambasa-
dei, In timpul cind punea candidatura lui Constantin Duca la
tronul Terii-Romlne0i.
Pe urmd, In acest an, cu toate silintile i stdruintile lui
Cantemir, regale Poloniei pdtrunse din nou In Moldova, 0 incl
la 20 Octombre el se afla In Nord-Vestul terii. Data aceasta,
Cantemir, furios pentru noua prdaciune a stdpinirii sale, ur-
Ibid., pp. 182-3.
2 Hurmuzaki, Supl. IP, pp. 126-7, No. LXIV; dala de 1679 e gre-
OA; nu domnià atunci Cantemir.
3 V., pe IMO inedite, i Monumenta com:tialia Transsyluaniae,
XX, pp. 88-9, 101-2. Cf. si un articol al lui C. Giurescu in revista d lui
t. Berechet, Seceri$ In ogor strdin.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 353

nidri cu patimä pe ddtdtorii de foc ai Craiului, prin Tatarii

sli, si Intreprinse o serie Intreagd de expeditii de recuperare.
Ca sdvie regele, trebuia asa judeca bdtrInul Domn, ca el sà
fi fost chemat de cineva, de cineva care rcirnasese trAddtor.
Trebuia sd existe apoi o legdturd Intre Brincoveanu, un cu-
noscut hain, si regele crestin care ndvdlise. Cine putea stabili
legdtura mai bine cleat iubitorul de Poloni Miron, Staroste de
Putna? Nu era acesta un nemultdmit, un degradat, un fost
Mare-Logof at, care, fiind supt noua Domnie simplu Staroste
de Putna, pomenia In semnAtura sa numai vechiul titlu de
cinste? Si, apoi, asupra legdturilor vechi Cu Polonii, cu Impe-
rialii, prea stiau multe Costinestii 1
Banuielile de trildare, de Intelegere cu dusmanii venird de la
sine. Cupdrestii se Insarcinard sà aducd probele, nu scrisori,
care nu erau sau nu se putuserd prinde, ci Virile orale. Cantemir
crezu IntrInsele, lovi si, fiindu-i fried de partida lovità, de Brill-
coveanu, de Turci, lovi de moarte. Aceasta pare sd fie istoria
uciderii Costinestilorl.
Dimitrie Cantemir nu ni dd declt o pdtimasd pledoarie de
partisan politic. NeavInd dovezile hotdritoare, care puteau In-
dreptdti executiile din 1691, el rdscoleste trecutul, culegInd
bate banuielile ce cdzuserd vre-odatd asupra familiei lui Miron
Costin. Pe and Domnul era numai Serdarul Cantemir, In
1683, and acesta-si ceru voie sd pdrdseascd oastea pentru a
se In toarce la vatra sa prAdatd de Tatari, Miron 1-ar fi denuntat
ca om primejdios, cu enduri rele. Dar Voevodul Moldovei uità
insulta adusd boierului. Miron fu rechemat, copiii lui ridicati In
boierii; o cdsdtorie trebuia sd Impace cu totul pe vechii dus-
mani.
Dar vechii dusmani se arittard neimpdcati. Ei primird cinstea,
primird dregAtoriile, si pdstrard In inimile lor neprietenia. In
1686, In momente de grele nedumeriri pentru Constantin-Vodd,
ei Intl-ail In legdturd cu regele polon. Aflind, Domnul lud de
la Velicico trdatorul comanda trupelor, Mid a-si ardta altfel
mitia. Atunci, instigati de acel pe care-1 lovise mdsura, pe-
destrii din oaste Isi cerurd cu zgomot lefile pe jumdtate de an.
i Ind( in August 1692, vedem o acusare de mia15." adusA de Domn
contra mortului Velicico, care ar fi fAcut pentru bani o nedreptate
(Arch. soc. st. si lit, din la$i, VI, pp. 100-3).
23
www.dacoromanica.ro
354 istoria literaturii romAne§ti

Li se dg.du plala pe trei luid numai, i nii§carea criniinulà se

pololi. Dar ea izbucni din nou, i aduse, nu pedeapsa princi-
palului vinovat, ci numai schimbarea apitanului Mitre.
Mai mult, vinzktorul uitat nu se sfii a merge Onä la orno-
rul binefg.cdtorului sk.u. Otile, scazute la numkr, lipsite de cd-
petenii, care se duseserk la Iasi, sk se Incline Craiului crestin,
treceau Prutul, i bktrinul soldat care era \Todd asista la a-
ceastd placulk priveliste, inteun jilt asezat pe ripa prdpkstuitg.
a Prutului. Velicico ar fi fkgg.duit atunci cinci sute de galbeni a-
celui care ar fi rkpezit In apg. pe Domn.
Acesta sckpk de moarte, i iertk. Velicico rdmase la Curtea
lui, Miron i fin ski nu gustará' din amkraciunile maziliei. A-
tunci ei, indemnati de o mdrinimie pe care o interpretau ca
slkbiciune, se puserit In serviciul lui BrIncoveanu. Conspiratorii,
Cu cari se uniserà alti influenti boieri de tail, ckrora venelicii
Cuplresti li f Aceau umbrk: Costkchestii, furà descoperiti insk de
norocul cel bun al lui Cantemir. Vasile Costachi Incerck
trag6 la sine si pe unul dintre cei mai credinciosi Curteni ai
lui Vodk, Comisul Stefan Cerchez, si aces ta, alcind juramintul
pe care-1 f kcuse de Inainte pentru Intelegerea nelegiuilk, des-
tkinui totul.
iarksi rá'bdarea iertdtoare a lui Cantemir Invinse. El se
frtcu a lua drept bune stirile date de Miron cà se gkteste ceva
impotriva lui la Bucuresti si nu-si retrase má'car fIgAduiala
cd va da dupg. Petrascu Costin pe una din Domnitele sale,
Salta: nunta trebuia sà se fack de CrAciun, la sfirsitul anulut
1691.
Tolerati, conspiratorii luark toate mksurile pentru a izbuti.
Dupà propunerea lui Beincoveanu, Domnul Moldovei trebuia
sk fie ucis, cu familia, credinciosii i Iordachi, In chiar ziva
nuntii impkciuitoare.
Aici sä ne oprim un moment. Costinestii erau niste oameni
nite buni crestini: se putea ca in mintea celui mai
miserabil dintre boierii timpului sk incolteascA o atit de in-
faml ideie? SA-si ucidA cuscrul, oaspetele In ziva de bucurie a
unei nunti? Cu ce-si puteau ei rkscumpkra sufletele de vesnica
pedeapsk dupa o crimà atIt de neagrà si de josnicg.? i cine
era In acele timpuri care sä nu se gindeascl, Inainte de a-si
ininji minile de singe, la rksplata dumnezeiasck?

www.dacoromanica.ro
 MarIle compilat1i de cronid 355

Pe urind, uncle sd 1 omoare pe Domn, pe ai familiei, pe priete-

nii si sustindtorii lui? Nuntile domnesti se aceau doar cu
strdlucile petreceri, In niijlocul unei multimi nenumdrate, supt
paza slujitorilor In arme! Dacd apoi relatiile Intre cele cloud
particle ar fi fost asa de -Incordate, se putea sd nu fi simpt ni-
mic vulpea find care era Iordachi Ruset? Se putea sd surprindd
cineva pe acest Grec cu apucdturile feline, si aceasta In zgo-
motul si animatia unei serbdri domnesti?
Si, dacd un asemenea omor, vrednic de cele din urma tim-
puri de decddere ale unui popor putred, dacd aceastd crimd
inexpiabila si imposibild s'ar fi sdvIrsit, la ce ar fi putut ea sl.
foloseascd? Ar fi incuviintat o oare Turcii, dind caftanul de
Domnie lui Velicico-Vodd? Se poate crede un lucru ca a-
cesta? Precedente nu existaserd, fiincla nu puteau sd existe,
fiindcd niciodatd pdnd atunci, de la vechile timpuri ale lui
Gaspar-Vodd, mina viclenilor nu cutezase sä atingd capul sfintit
al Domnului. MA WA Indoiald, un act ca acesta, inaceldrirea
robului ImpArdlesc" din Iasi, distrugerea familiei si a clientelei
lui, ar fi spulberat tronul lui BrIncoveanu Insusi si ar fi fd-
cut sd cadd In pietele Constantinopolului capetele tuturor vino-
vatilorl
Un asemenea plan, care nu se putea Inigheba nici la Cons-
tantinopol, In focul luptei pentru Vizirat, trebuie inlaturat
deci cu desdvIrsire. Dacd pldnuiau ceva Costinestii, nu pu-
lean pldnui declt ceia ce pldnuise si indeplinise oricine aproape
dintre boierii moldoveni ai epocei, Cantemir lnsusi ca si mai toti
colegii sdi de odinioard. SI emigreze adecd la Munteni, sd-si
aleagit un Domn, fie si Velicico, si prin banii lui Brincoveanu
sd-i capete confirmarea de la Poartd. Dar atunci pribegirea
s'ar fi fdeut inainte de nuntd, cdci se Intreabd cineva la ce mai
putea folosi acum incuscrirea cu Domnul care trebuia sd cadd?
Trebuie, prin urmare, sd se aleagd una din cloud: sau Cos-
tinestii si feciorii lui Gavrilitd, aliatii lor, se giitiau de pribegie
sau de nuntd. Una sau alta.
Planul de emigrare e cel mai probabil. Vorbind de o nuntd
a unuia din fiii lui Miron, care trebuia sd se serbeze tocmai
In. Decembre 1691, Dimitrie Cantemir nu se Insela. Era sd se
facd o nuntd, dar nu aceia de care vorbeste el. Petrascu Cos-

www.dacoromanica.ro
356 Istotia litetaturil romAnesti

lin fusese logodil cu Domnita Salta." si logodna nu fusese stri-

cata. Neculce, care ni vorbeste 2j el de pregatirile pentru a-
ceasta nunid Mea temen, pregatiri care, daca au fost reale,
crau Multe numai pentru a ascunde Domnului pregatirile fu-
gei , Neculce adauge crt Nicolae Costin pornise chiar, in mo-
mentul catastrotei familiei sale, spre Constantinopol, pentru a
lua pe fata Ducai-Voda", acea Domnita' Elena pe care stim
eh a si luat-o.
Pentru a se intelege asupra emigra'rii coinune, pentru a o
intreprinde chiar, boierii moldoveni se adwiau, temindu-se a nu
inspira banuieli, la vre o serbatoare de familie. Asa, Cantemir Clu-
cerul si aliatii sdi politici ieau in 1683 hotarirea definitiva' a
emigrdrii, la nunta din Tutcani a fiicei celui d'intaiu cu Lupu
Bogdan 3. Acum, in 1691, tot in Tara-de-jos, departe de Curte,
la Bdcani din sus de Birlad", se faca o nunta politicd. Dimitrie
spune cà Velicico, vdduv, ar fi luat pe fata lui Paladi Vistierul,
care era var dupd tata Cu Lupu Bogdan, ginerele Domnului4.
Dar Vistier era Iordachi Ruset i Paladi Vistierul" era Toader
Paladi, tatal lui Ioan, care Ioan era, ni spune Neculce5, in
1691 cumnatul" lui Velicico. Velicico putea sa fi luat in ade-
var pe fata lui Toader, dar cind traia acesta si era Vistier; in
1691 el putea A. fie vdduv, era probabil vaduv, fiindca de soarta
sotiei lui, dupa executiile din Decembre, nu se vorbeste nimic
In Neculce, dar era vaduv, nu de o femeie din familia Paladi,
ci de o Cantacuzina, prin care se stabilise inrudirea cu Raco-
vitestii6. El nu venia deci la Bdcani pentru a se insura din
nou cu fetneia care-i murise, ci pentru a asista la nunta viito-
rului sau nepot loan ca o sord a lui Mihai Racovita: asa zice
Neculce, si asa trebuie sd fi fost 7.
La nuntd, conspiratorii, continua Dimitrie, ar fi ridicat pa-
hare in sandtatea Mariei Sale Domnului celui nou i ar fi ju-

1 Neculce, p. 231; Vita, p. 31.

2 P. 241.
3 Vita, p. 18.
P. 58.
6 P. 240.
6 Cf. Tanoviceanu, in Arch. soc. st. si lit, din lasi, II, pp. 188-9.
Tanoviceanu, In Arch. soc. st. si lit. din Iasi, I, p. 57 §i. urm.;,
GhibAnescu, ibid., p. 394. Cf. Minea, o. c., p. 217 §i urm.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 357

rat a doua oard: Intre jurdtori insd se gdsia un anume Tifescul,

care spuse lui Cantemir ce auzise si ce se petrecuse.
Pe atunci, pentru a face propuneri de cdsdtorie Intre Dimitrie
si una din fetele lui Brincoveanu, un sol muntean sosi la
Iasi, unde beizadeaua se intorsese abia de la Constantinopol.
Cu dreptate sau. fdrd, Domnul Moldovei vdzu in sol, Banul
Vintild Corbeanul Dimitrie scrie gresit Cornescul" , un
spion. Trebuind sà rdspundd politetii, de sigur foarte rard
pe acest timp , a vecinului sdu, el trimise la Curtea din Bu-
curesti pe ginerele sdu Lupu Hatmanul. Acestuia-i dAdu, ca
tovards de ambasadd, pe Gheorghitd Mitre 1, pe Gheorghitd,
fratele lui Mitre", spre a vedea ce vor face, prin acest bAnuit,
bAnuitii ceilalti. Scrisorile lui furd deschise In taind, umble-
tele lui spionate, dar din Insdsi povestirea lui Dimitrie Cantemir
reiese cd nu se cdpdtä astfel lumina si dovezile asteptate. Rd-
vasele nu cuprindeau nimic si, despre alte descoperiri, nu ni
se spune niciun fapt precis. Ba Incd, panegiristul lui Constantin-
Vodd. insistd asupra faptului eä misiunea lui Gheorghitä nu iz-
buti.
Dar, Inletit de Cupdresti, de boierinasii" cari-i formau clien-
tela. Cantemir era hotdrit sä deje lovitura. Poate cd Incd un
motiv al neasteptatei mdsuri singeroase, venite de la un om
asa de bun, era toemai intoarcerea lui Dimitrie, ascultarea spu-
selor acestuia In privinta intrigilor de la Poartd.
Dar fireste cd nu Dimitrie insusi ni va spune aceasta. De la
dinsul afldm numai atita, cd. Domnul porunci Costinestilor sd
se tie gata de nuntd: ce conclusie se poate trage de aici decit
aceia cd prin acest ordin Cantemir void sa-si opreascd victi-
mele? Miron plecä la tard, Velicico void sd-i urmeze exemplul,
dar fu oprit, ca si Vasile Costachi. Chemat pe neasteptate, lu-
te() noapte, Gheorghità, Inspaimintat intdiu, cistigat apoi prin.
tr'o f AgAduiald de iertare, spuse si iscdli tot ceia ce se ceru de
la dInsul, pIrInd ca Vinzdtori ai Domnului si pe Lupu Cos-
tachi, Antioh Jora, Constantin Razu, Pavel Bujoreanu. Velicico
fu adus la Curte, tdgddui, fu bdtut cu buzduganul de Domn,
Inchis si tdiat. Miron avu peste putin aceiasi soartd, si Dimi-
trie pretinde cd. osinditul Mil vind ar fi recunoscut pdcatul"

1 Necuice, p. 242.

www.dacoromanica.ro
.358 Istoria literaturii romAnesti

slu, Inteo ullimd scrisoare cdtre Voc.ld, i s'ar fi rugat de iertare.

De mult nu se mai tdiaserd boieri In Moldova, si oruorul
motive precise al celor doi fruntasi boieri putea sd aka ur-
mdri pentru principele care ordonase tdiarea lor. Pe de allá
parte, omorindu i pentru bdnuieli de Intelegere cu BrIncoveanu,
Cantemir ofensa in chipul cel mai gray pe acesta. Trebuiau
bani i minciuni: de amindoud mijloacele se folosi bdtrInul
muncil de mustrdri de cuget.
In urma pribegilor porniti dupà prigonirea din Decembre
1691 pentru a lua scrisorile i sfaturile Domnului muntean
a face arz la Adrianopol, Cantemir trhnise deputatia sa, In
fruntea cdreia stdtea autorul moral al uciderii, Iordachi Ru-
set. Cei doi morti erau Invinovdtiti fald de Turci eá fuseserd
prielnici hotilor, eá incercaserd a-1 ataca fätis cu armele: toti
conspiratorii meritaserd moartea, dar unii fuseserd crutati pen-
tru cd datoriau bani Turcilor. Aceste scuse falsificatii gro-
solane ale adevdrului e silit a le reproduce si Dimitrie, In
panegiricul sdu.
BrIncoveanu era un om bogat i ager, dar Turcii stiau i ei
clt temeiu pot sd puje pe credinta lui. Pirlsii fura trimisi Ina-
poi la Domnul lor i, dupd o scurta inchisoare, acesta-i iertd
cu desdvirsire. Incurajat de acest succes diplomatic", el in-
cercd sd-i facd vecinului ceia ce vecinul voise sd-i facd lui.
Comandd din Brasov, principalul deposit de pribegi munteni, un
stoc de cinci persoane, cari fuseserd toti In oastea hti Heiss-
ler la 1689 si dintre cari unul purta si o semnificativd chicd
nemteascV. Dragomanul frances Ii duse la Poarttd In ziva
de 24 Decembre 1692; dar pira ion cdzu cu desdvirsire. Pre-
cum pribegii moldoveni fuseserd trimii podo» lui Cantemir,
BrIncoveanu inträ in posesiunea nemultdmitilor" munteni. Ne-
avind motivele de iertare pe care le avuse adversariul sdu, el
Ii spinzurd, pe cei doi sefi adecd: Staico i Preda Prooroceanul.
Autor tendentios, Dimitrie vorbeste de pirisii moldoveni,
trimisi de BrIncoveanu i insistd asupra clementei de care a
dat dovadd tatAl sdu, dar tace molcom asupra actului de rds-
bunare, savirsit cu asa de putin succes de acesta din urmd..
In resumat, incheind aceastd lung cercetare, care era in-
dispensabila pentru o carte care multd vreme n'a fost supusd
criticei, cine vrea sd ceteascd o interesauld poveslire din

www.dacoromanica.ro
 Marite compitatii de cronici 359

trecutul Moldovei, poate lua cu Incredere In inînä Viata lui

Constantin Cantemir"; dar cine va cerceta adevArul, va trebui
necontenit sA Intrebe aiurea, pentru a indrepta greselile de
fapte si a rectifica judeatile.
SA examinAm acum al doilea capitol din partea modernA a
Hronicului".
Chiar cind nu-si scria capitolele rAzletit, Cantemir se re-
pelA adesea. MA Indoiesc dacd ar fi stiut sd contopeascA In o-
pera sa, lucru din cele mal grele, istoria Moldovei cu is-
toria Terli-RomAnesti. MA Indoiesc iarAsi dacà el a avut
ear ideia acestei contopiri. Cdci e mult mai probabil el n'a
Inteles istoria RomInilor altf el decit ca istoria paraleld a celor
doud principate.
Am vAzut un capitol de istorie moldoveneascA. Iatd acum unul
din istoria munteand.
Acesta Incepe cu moartea lui Constantin Postelnicul Canta-
cuzino, o figurd din cele mai frumoase ale trecutului nostru.
Vorbind de uciderea lui din ordinul lui Grigorascu Ghica, o
faptà rea si mai putin Indreptatitd decit tdiarea fratilor Cos-
Lin , pdnA i cronicarul partidei opuse Cantacuzinilor nu
IndrAzneste a o califica limpede de executie meritatA. Aceasta
o face, din urd pentru Constantin Stolnicul, Dimitrie Cantemir,
care tinea totusi pe nepoata de fiu a asasinatului. Postelnicul
a fost omorlt, scrie el, findcd s'a dovedit" i nu se dovedise
cd intrigh In contra Doinnului si void sd-1 Inegreascd cu
minciuni la malta Poartr.
E curios cd, depdrtat din ce in ce mai mult prin locul de
sedere i ocupatiile sale de politicA, i de politica romAneascd,
sufletul lui Cantemir nu se Imbunase pentru dusmanii sdi,
pentru dusmanii sAi morti, chiar pentru aceia cu sufletul cd-
rora trebuiau sd-1 Impace legdturi noud de familie. Asa II vedem
IndatA dupd aceasta accentuind cu violentA contra lui Ser-
ban-Vodd cA a trdit cu Doamna Anastasia a lui Duca-Vodd,
ceia ce spune i Del Chiaro, i cd a cumpArat tronul,
ceia ce era natural 1
Cu ell era mai nobil sufletul lai Serban Cantacuzino, care a-
flind, In Iulie 1681, de moartea prigonitorului su Duca Vodà 21 Mart
precedent), il cainou'd putru moartea lui intre straini (Legrand,

www.dacoromanica.ro
360 Istoria literaturil romAne§ti

Va sd. zicd, Del Chiaro dadea si el cea stire. O cid

si pe a doua, cu toate cd in alt ton decit acel al unui das-
man. De aici Incd observdm Intrebuintarea, care va merge piind
la transcriere, a autorului de memorii italian. Mai departe, cind
pomeneste de oprirea Doamnei Maria a lui Serban-Vodd la Co-
troceni i fixeazd suma pe care i-a stors-o noul Domn pentru
a-si stabili situatia la Turci, Dimitrie culege iardsi din Del
Chiaro. Acesta spune cd vdduva lui Serban-Vodd a trebuit
pldteascd trei sute de pungi, iar autorul Evenimentelor", pre-
fAcInd In lei, vorbeste de 150.000 de lei
Cantemir pune de la dinsul numai aprecierile, care sInt,
evident, din cele mai dusmánesti pentru prigonitorul sdu Brin-
coveanu, cdindrile pentru soacrd-sa: amdrita de ea". Cine nu
s'ar fi minunat de marea rdbdare a lui Dumnezeu!" Incolo,
ducerea Doamnei in Ardeal, la 1689, e luatd din Del Chiaro.
Originald e insä spita neamului lui BrIncoveanu, dar In ea
polemistul amestecà i neexactitäti: asa, Papa Postelnicul n'a
fost spinzurat de Grigore-Vodd, ci mdceldrit de Seimeni in
1655 2; nu Serban-Vodd, ci Constantin Stolnicul a crescut pe
orfan; acesta nu a fost Spdtarul, ci Logofaul unchiului
CAldtoria luí Brincoveanu la Adrianopol, In 1703, e expusd
exact, dar si aici Dimitrie Canlemir Imprumutd de la a-
lAuzul sdu pentru istoria munteand, Del Chiaro. In continuare,
el adauge ici i colo lucruri nona: asa pomenirea solului"
muntean la Moscova, David, Ceasul David Corbea, ceaus
spdtdresc, insdrcinat i cu misiuni la Brasov3, unde taldl sdu
fusese dandi, dasalul loan Corbea4, calugarit In Tara-Ro-
tp. grec, pp. 4-5; Hurmuzaki, XIV', pp. 258-9, no. CCCXXV . E
adelArat Ins6 e6 $erban avea motivele sale de a regreta pe Ingadui-
torul sol. ce fusese Duca, si chiar In scrisoarea citata el se gindeste
si la soarla vaduvei, Doamna sArmana"!
In editia Sion, din gresa16: 520.000. Dar Dimilric sehimb6. pe Del
afirmin 1 ea BrIneoveamt, nu numai ert ntt s'a opus alegerii
sale proprii, dar s'a si buctuat de Tiesa.
2 An. Ac. Rom., ser. 1, X2, p. 291.
a An. Ac. Rom., XXI, pp. 219, 251, 252; Co Vistieriei, p.
352 (1597): S'au daL la David ecatisul spalarc sc Damasehin
dasalul, eind s'au dus In Ardeal".
Sterie Stinghc, Istoriia besear;cci $cheailor Dra$ovului, pp. 17,
19, 41.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 361

mitneascd 1, c,a.re David scrie scrisori In aceastd calitate 2.

Intrigile care preced cdderea lui Brincoveanu tint poves-
tile ca i In Del Chiaro. Dimitrie adauge cà ar fi primit in-
susi misiunea de a prinde pe hainul Domn muntean, cdruia
trebuia sd i se substituie, lAsind In Moldova pe fratele sau, pe
Antioh, sau altcineva. Alte destainuiri importante urmeazd.
Muntenii Il piresc la Tar 3, care invità pe Brincoveanu a se
impdca, pentru binele crestindtdtii, cu vecinul lui. Pentru a
sondh intentiile lui Cantemir, Constantin-Vodd ordond lui Cor-
bea sd vie de la Chiev la Ia§i, ca sd. vorbeascd. lui Dimitrie
de legdtura recentd dintre Tara-Romaneascd i Impdratul or-
todox: autorul adauge cà, drept rdspuns, el a semnalat dus-
manului su statornic &dui ce aveau Turcii de a-1 prinde.
Ca multdmitd, Brincoveanu ar fi Impartasit lucrul lui Ca-
rol al XII-lea, care fu indemnat sd-si retragd trupele din
tara nesigurului Domn al Moldovei, ceia ce se si fAcu. Pe
de altd parte, Voevodul muntean s'ar fi Indreptdtit la Poartd
cä nu poate indeplini poruncile Impardtesti pentru poduri
zaherea, pentru cd nime nu-1 mai ascultd dupd zvonul de
mazilie pc care l-a rdspindit Canlemir.
Astfel î.i explicd Dimitrie trildarea fata de Turci, care, ori-
ell de utila ar fi putut sd fie terii sale, oricit de prielnica
civilisatiei, oriel:I de plIcutd. lui Dumnezeu, riimlnea totwA o
cAlcare de jurdmint, o rdspldtire prin rdu a binelui primit de
la Sultanul. Pledoaria istetului avocat politic pledoarie f a-
cut:1, evident, pentru public, si nu pentru Cabinetul rus, fata
de care tradarea era ca alit mai meritoasd, cu cit mai putin
ar fi fost silit la dinsa trddatorul pledoaria aceasta e foarte
dibace. Dimitrie-Voda n'a fdcut pAnil acum cleat bine In toate
s'a ales numai cu rdu. Intrigile, pe care nu le-ar
fi provocat, continud impotriva lui, pentru a-i face situatia in-
toterabila. Vizirul se convinge la primirea plrilor lui Brinco-
veanu, chiama pc capuchehaiaua Mol iove0, Ii cere explicatii,
1 Mid., p. 20.
2 Tocilescu, Raport, p. 51. El merge §i la Adrianopol, In 1701, Cu
Alarele-Comis si Constantin Slugerul; Cond. Vist., p. 612.
8 Din greseala, ed. Sion da: Imparattil Germaniei".
4 Acesla ar fi fost, dupA N. Costin, Masai, de la care eronicarul
lea informatii P. 109 , dar in Neculce i se la nurneit d lam)"
(P. 305).

www.dacoromanica.ro
362 lstorta Ilteraturil rom6nesti

pe care se lace a le crede, §i apoi, cu toate protestarile !genie

de acesta, 11 aruncd in teinnitd. Se ieau la Constantinopol
mdsuri pentru princterea noului i neiertatului necredincios al
Impiirdtier: Dimitrie prime§te ordinul de a se infdti§a la Ti-
ghinea, pentru rdzboiul impotriva II4lor, la 23 April, de Sf.
Gheorghe, lar serascherului din cetate i se dil acela de a pune
mina pe hail'''.
Deci vina trddarii, care ajunsese singura scdpare pentru
Cantemir, amenintat cu mazilia ,i teribilele ei consecinte,
cade asupra lid Brincoveanu. Tarul trimite Domnului mol-
dovean trupe de apdrare, pe care acesta nu le ceruse, dar care
i se cuveniau pentru purtarea lui build" bisatd in clar-obscur.
Sosesc pe rind. se vede din corespondente ale timpului 2 CA
povestirea e loarte exactd Cropotov, eremetev, Tarul Petru
insu§i.
Apoi neimpdcatul vrajina al lui Brincoveanu se intoarce la
acesla, pentru a i incondeia in§elticiunile. La Tar vine in Ia. i
Castriotul, boier muntean, vrednic de a fi nurnit Iscariotul".
El presinta indreptAtiri me§te§ugite pentru provisiile pe care
Brincoveanu le lagaduise §i nu le ditdu, obiectind sosirea Vi-
zirului cu tabara, apropiarea Hanului tatdresc. Misiunea a-
ceasia, in care un calugar Intovdi*ia pe Castriotul, e porne-
nita .fi In corespondentele citate. Chid, la 23 Iunie st. v. 1711,
Tarul so.,i la Imi, el gdsi acolo pe Castriot, §i alaturea cu el
pe Spdtarul Toma Cantacuzino, cari intovard§ird trupele ruse,li
in tot cursul expeditiei3.

8 Despre frica lui Dimitrie in aceastä privint.a si efectele ei,

atacul unor Turci cari i se pareau ca pot avea aceasta misiune,
v. N. Costin, pp. 93-100; Neculce, pp. 307-8; Iorga, Acte ;i fragm.,
I, p. 311. Neculce confirma si ordinul pentru prinderea lui Brin-
coNeanu, pe care Dimitrie I primi oral de la pat .onii sal turci, in
scris de la limit, iar, de l.t Turci, in I mna ofieinl 1, toemai la
sfirsit. Despre retragerea grabila a Suedesilor ce iernau la Jai vor-
besc Nic. Costin si Mustea.
2 D. ex. cele tiparite in Ilurinityald, Squl It ,;I lorga, Act' §i
fragmente, I.
8 Hurmuzaki, Supt. I', pp. 111-2; Iorga, itch. ;i fragmente, I, pp.
313 4, 315. Aceasta o spune si feld maresaltil Seremetev, care Main-
leaza Tartilui, imediat dupa sosirea in Ia5i, scrisoarea Brincoveanu-
lui catre Golo chin Arch. din Iasi, VI, p 133 La 21 Itirfe st. v.,

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatli de cronici 363

Cantemir pretiude deci a Trimisul Donmului muntean era

un minemos, un spion si, nemultAmindu-se cu atita, sustine
al doilea dintre acesti oameni ai dracului", cdlugdrul, ar fi
aflal un mijloc diavolesc ca sa bage in cursA u armatd de
erestini i fàrä mustrare de cuget sd dea In minile Turcilor pe
acest uns al Domnului", adecii. pe Impdratul Petru.
Am vdzut cà Brincoveanu avea un cronicar oficial, care
scria in sensul lui istoria timpului, i povestirea acestui croni-
car îmbrätieaz i aceste evenimente din 1711. CAutind acolo,
afltim cä in adevAr Tarul gdsi la Ia.si pe Toma Cantacuzino
pe Castriot: un boiariu bätrîn, anume Gheorghie Castriotul biv
Ve! Cornis, om invtitat i intru toate iscusit, carele si mai de-
nainte era Tarului cunoscut"1. Cel d'intdiu fugise, din Indenmul
unor trAddtori munteni si al lui Dimitrie: Veslitul telpiz,
Domnul tdrei Moldovei Dumitrasco-Voda Cantemir, cu care si
mai inainte vreme intelegere avusese, de vreme ce mintea
minduror la acest fel de lucruri blestemgesti i necuvioase
bine se potrivia". Cel de-al doilea venia din ordinul Domnu-
lui slu, pentru a imbuna" pe Muscali", a-i face sd nu-1 b5.-
nuiascà, salva adecd reputatia de Domn crestin i pravos-
lavnic". Dar el avea i misiunea oficioasd, din partea Turcilor,
cari nu eredeau in posibilitatea unei victorii, de a negocia
pacea: Sa mijloceascti [Vodil] ca un crestin care crestini".
Propunerea nu i se primeste, fiinda acum Toma stricase, Cu
calomniile lui, parerea buna pc care o avea Tar ul despre
Brincoveanu: cA bate lucrurile Torna le stramutase i foarte
la cale rea, impreunà Cu Dumitrasco-Vodd Cantemir, le pu-
sese".
Deci campania continua La Prut, loametea muncesle pe
Rusi. Caii ajunsese de-i minca coadele i coamele." Strim-
Domnul moldovean, pc care Tarul 11 desmierda ca pe copilul sau,
dadu un mare bancliet liberatorului imper:al. Unul din cronicarii
moldovenesti annul ea la acest banchet asistau Torna si linga din-
sul alt boier (le-a Muntenilor, Ghearghie Caslr:ot Comis" (Nic. Costin,
p. 102).Si dupà stiri din lagar (Acte .gi fragm., I, p 322 , Tri
misfit munlean" asista la petrecerea data de Tal' la 27 Iunie 8
Julie), aniversara bätaliei de la PultaN a.
1 Castriotul c mentionat Iii Greceanu cu prilejul celei de a
treia descrieri a nuntii Domnitei Ancuta cu Nicol= Iloset (ms. A-
cademiei, an. 1704, tiparit in ediiia t. Grecianu),

www.dacoromanica.ro
364' Istoria literaturii rolndnesti

torati, Muscalii indata pricinä de pace au pus mijlocirea

nostru Domn." Ei Ii explica de ce nu i s'a dat au-
dientie, adecate ascultare", i declara ca acum voiesc pacea.
Turcii o primesc, dojenind pe dusmani pentru zabava,
care n'ar fi ajuns aici.
Cine are dreptate? Cantemir, care, tilcind despre Torna Can-
tacuzino milrturie a complicitgii , vede in emisarii riva-
lului sau niste spioni, dusmani ai crestinilor, sau Brincoveanu,
care se lauda cu facerea pacii de dinsul, in numele Turcilor?
Ei bine, oricit de curios ar parea, dreptatea o are Brinco-
veanu.
Avem intaiu un ziar al campaniei de la Prut, ziar scris de
unul din ofiterii lui Pctru-cel-Mare 1 In acest ziar, interventia
lui Brincoveanu pentru pace e expusa intocmai ca la Greceanu:
Castriot, intre altele, aduse i aceia ca Marele-Vizir a po-
runcit Domnului sat', prin Patriarhul de Ierusalim, sa se infor_
meze pe lingg. Maria Sa Tamil daca n'ar fi aplecat cä'tre pa-
cea cu Poarta, caci avea de la Sultanul depline pulen i pentru
aceasta". Ofiterul rusesc anonim aratil i el cà Tarul a ras-
pins propunerea lui Brincoveanu, necrezind-o serioasa si te-
mindu-se sil nu creasca, prin primirea ci, increderea in-
teinsii a Turcilor. Daca ofitcrul greseste cind spune ca, ala-
turi de Torna Cantacuzino, Castriot a staruit si el pentru
coborirea unui detasament rusesc spre Siretiu i Britila, unde
erau magazinele, el afirma, spre sfirsit, ca i cronicarul ofi-
cial al lui Brincoveanu, ca la 10 21. Iulie, strimtorati de lipsa
si de dusman, Muscalii hotarira, ca, dupa propunerea po-
menitului Castriot, sil ofere pacea Turcilor".
Patriarhul Hrisant era, in adevgr, pe acest timp in prin-
cipate, podoabd invatata a Curtii domnesti din Muntenia 2 Vom
vedea ca el juca si un mare rol politic in serviciul binefacii-
torului situ de pc tronul Terii-Romanesti. Niinic mai probabil
deal acest nou amanunt privitor la negocierile propuse, amd-
nunt pe care nu 1 cuprinde Greceanu, dar care se potriveste
foarle bine Cu spusele acestuia.

1 F publical In Hurmuzaki, Supl. P, pp 411-2, In frantuzesle-

Inteo mai bunä form4, In versiune nemteascd, in Iorga, Acte
frawn., I, pp. 313-4.
3 V. mai sus, Legrand, EpisMaire free, saa Hurawzaki, passim,

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronlci 363

Un all izvor strdin actuna. Nu e altul decil Voltaire, care a

aval, cred, alt informator pentru acest lucru decit ofiterul rus.
Sosind la Iasi Tarul, spune Voltaire, Domnul muntean, care
negociase odinioard Cu el prin intermediarul episcopului de
Ierusalim"1, devenit din nou partisan al Portii si, fdcindu-se
ca. tine Inca. cu Tarul, ii propuse pacea, de si. Marele-Vizir nu-1
insdrcinase s'o fad.. Petra simti cursa: el ceru numai provisii,
pe care Brincoveanu nu putea sau nu void A. le deje" 2,
In sfirsit, afldm confirmarea cea mai deplind a asertiunii lui
Greceanu in cronica lui Neculce, Hatmanul, intimul, sfetnicul
de cdpetenie al lui Dimitrie-Voda', care stia tot si, prin a-
ceasta se deosebeste de fostul salt stapin, ni-a spus tot :
ImpIrktia Turcului, IntelegInd de Moscali ca yin multime,
tare s'au Ingrijit cà se va ridica toata Crestindtatea, de toate
pdrtile, asupra lui; si au si trimis de olac de au chemat pre
Sfintia Sa prea-sfintitul parinte chic Hrisantos, patriarhul Ie-
rusalimului, si i-au zis ca sd serie o carte la BrIncoveanul...,
stiind Impkratul cd avea prietesug Patriarhul cu Brincoveanul-
Voda. si BrIncoveanul-Voda eara avea prietesug vechiu cu
Moscalii, si sa. serie Brincovanul-Vodd si sà trimità un om a
lui la Moscali sà faca pace, si va liisa Turcul hotar Moscului
Dundrea; si pre acea voroavà au trimis Brincovanul-Vodd pre
Machedon Gomisul aice In Iasi, la ImpAratul Moscului, pre
socoleala Turcului; ce n'au priimit nici de cum Imparatul mos-
chicesc sà faca pace, nestiutor gindul omului la ce 11
aduce, stind vinos Toma Cantacuzino Spatarul 3 si Dumi-
trasco-Voda. O. nu facd Imparatul pace, mai mult In pisma
BrIncovanului-Vodd" 4. Neculce pomeneste, ca si Greceanu, 'A-
rne lui Toma Impotriva stdpinului pe care-1 pArdsise, In Lid-
dejdea Domniei, si adauge ca. In zddar a stdruit el pe lInga.
Dimitrie sd lase pisma Brincovanului-Voda" 5. i, mai de-
1 Histoire de l'empire de Russie sous Pierre le Grand, II, 1765,
pp. 28-9.
2 Ibid., p. 30.
3 Toma fugise de la CtIrtea munteanA la 29 Iunie stil nou, 18
slit vechiu, asa a a sosit numai bine la Iasi pentru a fi gilsit de
Tar. V. Hurmuzaki. VII, p. 79, dupA stiri din Tara-Ronigneasca.
4 P. 317.
5 P. 320.

www.dacoromanica.ro
 Istorla fiteraturii romAne0

parte, eind vorbeste de pace, In care nu mentioneazd. mijlocirea

lui Castriot, cronicarul moldovean aminteste de propunerile
lui Machedon Comisul" de a se da Rusilor Dundrea drept
hotar, ca o compensatie pentru prdddciunile Cazacilor
Dimitrie Cantemir avea multe Insusiri bune, dar era porun-
citor, aspru i vindicativ. Acelasi om care, pentru a aduce dis-
gratia sau chiar moartea lui Nicolae Mavrocordat, pe care-1
inlocuise si de c,are se temea sd nu fie lnlocuit, nu se sfii sd
presinte acte false, socoteli pldzmuite 2 acelasi neiertAtor al
dusmanilor sdi, pentru a Inegri pe Brincoveanu, schimbd cu
desdvIrsire adevdrul In privinta soliei de pace munteand. Din
negociatorul sincer i autorisat el face un spion, din acela c,are
venia sä propuie Intinderea hotarelor ImpArdtiei crestine, un
VinzAtor al Tarului.

Dar sä continuArn analisa acestui capitol de istorie, In care

trdiesc afit de puternic antipatiile politice ale autorului.
Lupu Costachi fugise altd datd Inaintea miniei lui Cons-
lantin-Vodd Cantemir, i Dimitrie nu uitase aceastd vinovdtie
de conspiratie. In 1711, el datora Vistieriei 3.000 de galbeni
de pe gostind; pentru aceastd sumä i pentru alti 800 de gal-
beni, pe cari (Mu, Domnul ii incredintd sarcina de a stringe
provisii pentru Muscali. Lupu desaprobd însä pripa cu care
Dimitrie schimbase o suzeranitate strlind cu alta. El scrise In
toale pdrtile scrisori prietenesti, dddu stiri unora i altora, dar
provisii nimdruia. PAnd la hotdrIrea rdzboiului, cu toate trupele
ce se trimiserd contra lui, cumintele fiu al puternicului Vornic
Gavrilitd stdtu la Bursuci, in tabdra sa de bejenar3.
Dreptatea, care, adevdrat, nu i s'a prea recunoscut pe urmd,
cind credinta-i fu rdsplAtitd printr'o Indelungald Inchisoare la

1 P. 328. Dacà mijlocirea emisariului mantean nu se men4oneazA

in scrisoarea prin care se anuntA Domnului incheiarea pAcii de la
Prul Iorga, Acte fragm., I, pp. 322-3; Hurmuzaki, VII, pp.
91-2; XI1, p. 457, aceasta se explicA priu mindria Turcilor, cari
voiau ca pacea sà aparA ca impusA de din§ii, fArA amestecul ni-
manui.
1 Axintie Uricarul, p. 122.
$ Cf. cu povestirea din Evenimente", Nic. Costin, P. 100; Neculce,
p. 313 §i urm.

www.dacoromanica.ro
 Marde compliath de cronici 6`7

Turci, dreptalea o avea Lupu. Dar, pentru Cantemir, ofensa

aceasta noud, adusd lui Insu§i, se grdmadia pe linga aceia pe
care Lupu o facuse lui Constantin Cantemir. Intr'un capitol
de istorie munteand, un paragraf special e consacrat pentru a
inegri dup. cuviintá pe recalcitrantul boier, lup" cu fapta
ca cu numele. Dimitrie crede cd dusmanul sdu a fast tdiat la
Varna, pe chid adevarul este ca el a fost cerut i dobIndit de
Nico1ae-Vod6.1. Fireste ca nu uitd sd puie In legdturd intrigile
lui Costachi cu acelea ale Castriotului, de si, de sigur, acestia
n'aveau nicio lntelegere i nicio legAturd.

Dupd aceastd lung digresie autoencomiasticd, dup'd aceastd

mestesugitd. Indreptdtire a purtdrii sale politice In 1711, Dimi-
trie se Intoarce la istoria munteaneascd. SA ne intoarcem Insd
la Brincoveanu i a Cantacuzini:" Cdci acestora i erii lor
era consacrat capitolul, si de sine Insusi vorbise autorul nu-
mai pentru ed. In intentia sa nu era sd-si tipAreascd. Memoriile
descriind intr'un capitol deosebit cele citeva luni de tulburatà
stdpInire moldoveneasca pe care i le Ingdduise norocul.
Cu ura cunoscutd, ni se zugrdveste i purtarea ulterioard a
lui Constantin Brincoveanu. Coloarea e exageratd, dar faptele
slut adevdrate. Ni se spune cd Domnul muntean, bucuros cä a
socotit bine ce trebuia sd fad. In anul critic, ar fi luat In rIs
pe Muscali, cari credeau eä vor bate pe Sultan cu pdharele
cu rachiul". Va fi spus ori ba aceasta prudentul Voevod romd-
nesc, dar un ministru al Dornnului din Mtmtenia", deci Con-
stantin Stolnicul Cantacuzino, scria Nemtilor Inca din August,
a doua zi dupd retragerea ruinoasd a lui Petru-cel-Mare; ,,In-
haine Muscalii sint tot Muscali 2" Si sentimentele
Slolnicului erau Inc.5., pe aceastd vreme, sentimentele Domnului
silu; politica lui fusese aceia care, adoptatd de BrIncoveanu,
triumf ase.
Pentru a explica uciderea lui Constantin-Vodd, Dimitrie cu-
lege toate motivele de nemultdmire ce ddduse mindrul i impe-
riosul Domn acelor cari-1 Incunjurau sau cdrora li servia. Ce
spune de originea dusindniei dintre dinsul i Cantacuzini, e

Epistolaire grec, pp. 70-1; cf. Hormuzaki, XIV'.

2 Iorga, Acte si fragm , I, pp. 326-7.

www.dacoromanica.ro
368 istoria ilteraturil romlneVi

original. Chui ajunge Insa la actele de trtidare fatA de Poarbi,

autorul incepe a copià din Del Chiaro, indreptind pe alocu-
rea prin cunostinta luí mai buna a imprejurArilor.
Cantemir da numele lui Dumitrascu Racovitil, care comunicA
fratelui sau, Mihai, pirile secrete contra Brincoveanului. El
reproduce dupA Del Chiaro punctele de acusatie, si tot din
acelasi izvor, pe care nu-1 citeazA, iea i scrisoarea Domnului ca-
tre Vizir pentru nunta fiului sAu Radu. RAspunsul la aceastd
din urmil scrisoare e tot cel din cartea Italianului. Dupd
ce mentioneazA, din acelasi izvor, scrisoarea de Instiintare a
doctorului Corèa cAtre Domnul muntenesc, Cantemir descrie
prinderea lui Constantin-Vodd In parte dupA. Del Chiaro, necu-
noscind cronicile mmilene, a cdror cronologie pentru acest e-
veniment e gresità Cu o zi 1
Ici i colo, schimbAri i adausuri nu lipsesc incä. Dimitrie
ni dA discursu/ tinut de BrIncoveanu la executia lui, 'MtFo for-
Ind care e cea din scriitorul italian. Dar soarta corpurilor f a-
miliei e arAtatA ca In Cronica Bdtdceneascc19. AmAnuntele mA-
celului, soarta Doamnei Marica sint imprumutate de la Del
Chiaro. Se adauge numai cela ce nu putea sti acesta chid
redactat cartea, mentiunea Intoarcerii vaduvei In tarA.
Data scoaterii din Domnie a hii Stefan Canlacuzino, noul
Domn al partidei Invingdtoare, e acea din Del Chiaro, i In
aceleasi cuvinte chiar se povesteste aceastA scenA in cele- douà
lucrAri. E o copiare cuvint dupá cuvint, care pune intr'o rea
luminA onestitatea literarA, sau mai de grabk constiinta de
ce este permis unui istoric, pe care o avea Cantemir. Ea ne
face In acelasi timp sA regretAm mai putin lipsa pArtii mai
nou/1 a Hronicului". Pentru secolele al XIII-lea pAnA la al
XVII-lea n'am fi avut nimic de adunat din copiile sau lun-
gile discutii zAdarnice ale scriitorului, cAruia nu-i erau cunos-
cute nici mIcar izvoarele noastre. Pentru secolul al XVII-lea,
pentru partea pe care putea s'o cunoascA prin el Insusi, Can-
temir ni-a dat aproape tot ce putea sA ni deje In Vita Constantini
Cantemgrii, In Evenimente", cum vom vedea IndatA, In
Istoria ieroglificA" si In Istoria imperiului otoman". Am

1 Cf. si An. Ac. Rom., XXI, p. 299.

2 V. ibid., p. 401; incai, Ill, p. 374.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatil de cronid 369

pierdul deci pagini, locutii, anecdote peale, dar nu cunoslinti is-

torice serioase, i de acestea am fi avut nevoie.
Cum am spus, opusculul se termind cu primirea Doamnei
Pátina, váduva lui 1elan Vodd, la Petersburg Lo^ul I am si
reprodus putin inainte.

Deci, pentru a resuma impresia pe care o produce analisa

acestor cloud capitole de istorie contemporaná, dad Dimilrie
Cantemir ni dd stiri nouá, el ni dd i stiri confuse sau false;
daca ni da o expunere interesantd, el ascunde inteinsa ten-
dinti de rázbunare i de lauda. Lucruri pe care trebuie sd le
aibd in minte acel care se foloseste de aceste izvoare indis-
pensabile, dar mai nesigure, putem zice, cleat oricare altele,
fiindcà nimeni printre cronicarii nostri n'a avut inalta situatie,
temperamentul ilspicat i mestesugul de formd al lui Dimitrie
Cantemir.

Alai rdmin doud opere istorice ale lui Dimitrie Cantemir: o

carte de memorii, imbrácatá in zábranicul glumet al unei
fantasii alegorice i titlul sdu de glorie pánd foarte tárziu,
cartea .care i-a format oreputatie europeana, pe care niciun alt
istoric nomin n'a avut-o pánà in ziva de astdzi.
Voim sà vorbim de Istoria ieroglifid" si de Istoria impe-
riului otoman".
Asupra celei d'intaiu existá o cartel, o consliincioasa lesd de
licentà, al arii merit s'a zis di ar sta inteaceia cá da cheia
umancl a acestei povesti de dobitoace. Meritul trebuie sd re-
vie atunci In primul rind lui Cantemir insusi, care a dat
aceastd cheie, fara care romanul istoric n'ar fi putut sit fie
inteles i gustat nici de contemporanii sli.
Deci nu de cheie trebuie sd se ocupe o cercetare asupra is-
toriei ieroglifice", ci de adevárul, spiritul i frumuseta cártii.
Pentru a intelege alegoria politicit i satiricà trebuie cunos-
cute antecedentele luptei pentru Domnie intre Alihalachi Race-
vitd si fostii sdi cumnati, Antioh si Dimitrie, fratii cantemiresti.
Aceasta ni dd prilejul sa punem in lumind o parte din viata lui
Dimitrie.
G. ConsLantinescu Rim., Vrajba dintre Cantacuzine.Fti, Cante-
mire$ti Brincoveanu 1678-1705 , Birlad, 1889, in 80.
24
www.dacoromanica.ro
370 Istorla hteraturli rornanesti

Constantin \ oda murise, i partisanii lui sperau s. poatd face

in Moldova ceia ce se f dense in Tara Romdneasca Cu cinci ani
inainte. Atunci, Serban murind In Scaun, tara alesese pe Brin-
coveanu, precum, intr'o altä imprejurare analoagd., pe tronul
mortului Matei-Vodd fusese ridicat prin alegere Constantin Ser-
ban. Si cel d'intdiu i cel de-al doilea Constantin-Vodd de la
Munteni fusesera Intdriti de Poartd, dupa ce presintaserd fireste
omagiile lor sundtoare personagiilor influente din Constanti-
nopol. Stirea vacantei tronului o atlasera Turcii Inaintea celor ce
se atineau la dInsul, cari nu puturd deci sd se agite; plAtiti din
biel.sug, de cloud ori Turcii ratificaserd, in acest secol, alegerea
Divanului muntean, aclamatd de boierimea presentà si de slu-
jitori.
Divanul moldovenesc asculta de poruncile a doi oameni:
Iordachi Ruset, stdpinul terii, i Bogdan Hatmanul, ginerele
Domnului mort. Pentru unul din ei, Dimitrie era convenabil, ca
unul ce era un copil", pentru celalt nurnirea cumnatului sdu
nu putea sd fie decit cea mai plAcutil. Boierinasii ridicati la
cinste i avere de Constantin-Vodd, el Insusi un boierinas pre-
f Acut In miles gloriosus, trebuiau sd aplaude la aceastd alegere,
iar boierii cei mari, cari ar fi vdzut mai bine pe jiltul dom-
nesc un Domn de vitä sau unul dintre ai lor, tdcurd, fiind cci
mai slabi.
Se strigä deci la Iasi, cum se strigase la Bucuresti, In 1688:
Intr'un c,eas bun sä ni fii Domn" 1 unui ales al terii care
avea gIas i Indrdznia sd. vorbeascd.
Dar Dimitrie Cantemir, beizadeaua, n'avu norocul simplului
boier Constantin Brincoveanu. Moartea tatdlui sdu se Intimplase
inteun moment and vrdjmdsia Intre conducatorii terilor noas-
tre ajunsese la paroxism. In ultimele zile ale lui Decembre,
boierii munteni trimisi de Cantemir Isi presintaserd la Poartd
plIngerile contra Domnului trdator al Terii-Romlnesti, i pe-
titionarii
. se chinuiau hied in ocne poate sau atirnau In bd-
taia crivdtului de bratele spinzurdtorilor 2. Se credea la Bucu-
resti eä dusmanul de peste Milcov nu se va alege numai cu ru-

1 An. Ac. Rom., XXI, p. 321.

2 Nu §tim data precisA a condainnArii i nici aceia la care cei
osinditi la ocne fur/ iertati.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatil de cronici an

sinea pirilor zddarnice, ci , i. va pierde, la hdtrinetd, Scaunul

pe care spera sd-1 ocupe pdnd la sfirsit 1..
Am vdzut cd Dimitrie, efemerul Dimitrie-Vodd, nu-si fdcea
ilusii asupra sentimentelor vecinului sdu fatd de dinsul si fami-
lia sa. El Incercd printr'o solie sä impace sufletul puternicului
vrAjnaas. Brincoveanu nu era omul care sd refuse, dar nici acela
care sd ierte. Duca, un alt copil", si, pentru acel timp, o altd
copiläreasca minune de invataturd, fu numit 2
In Simbdia Floriilor 8 April, st. v. 18 April), Dimitrie pri-
mia stirea cea rea. In zddar 11 unsese de Domn Gherasim, Pa
triarh de Alexandria, in zddar i se cintase: la multi ani",
In zddar ill proclamaserd. boierii, In zadar un Agd turc consimtise
si asiste la ceremonia de instalare, precum alti Agi blagosloviserd
Domnia noud a lui BrIncoveanu in 1688, in zddar plecaserd la
Constantinopol, cu darurile cuvenite, culese din fundul Vistieriei
goale, coconii Cupdrestilor, Pirvu Vdtavul si. $tefanitd, fiii Ex-
celentei Sale Manolachi. Brincoveanu era mai convingdtor.
Un Agd, Aga maziliei in loc de Aga, netrimis, al instaldrii, sosi
la Iasi. Ambitiosul tindr nu serhd mdcar Pastile ca Domn: In
Joia Mare, la 23 April st. n., dupd ceva mai mult de o lund de
stdpinire, in care nu fdcuse altceva decit sd ingroape pe ta-
td1 sdu, el porni spre Constautinopol, pentru a-si relua, cu totul
nil voie, studiile orientale, pe care le alterna cu intrigi, nu mai
putin orientale, spre a ajunge iardsi, el sau fratele sdu, in
Scaunul Moldovei 4.
0 HO se fäcu pentru a impiedeca ridicarea din nou a par-
tidului invins al Cupdrestilor si Cantemirestilor, dintre cari cei
din urma pktimiserd pentru cei d'intdiu si cei d'intdiu lucraserd,

2 In schimb, erau §i de aceia cari credeau cg. Brincoveanu va fi

cel scos din Domnie, 0 aceasta pentru el se Intelege cu Nemtii. Cf.
Hurmuzaki, Supl. P, p. 304; Iorga, .icte $z fragm., I, p. 303, No. 2.
Dar in aceste §tiri de la Inceputul lui 1693 avem un rAsunet al Intim-
plIrilor din Decembre 1692, pe care le-am povestit.
2 V. mai SUS.
3 An. Ac. Rom., XXI, p. 310.
2 Datele in N. Costin", pp. 39-40; Neculce, pp. 244 5. Cf. Mustea,
versiunea IntAiu, care n'are importantà. Din izvoarele strAine, pre-
tioasele rapoarte venetiene din Hurmuzaki, V2, pp. 245-7, n-le
CCCLXXXI-II. E foarte pretioasä naratia amInuntità din Rada Po-
pescu, Memorii, pp. 130-1.

www.dacoromanica.ro
372 Istoria literaturii rotnAne01

In chip suptire, grecesc, pentru cei clin urinii.Ina impotriva

fiilor Cupariului, acei rdutkiosi de Greci", scrie In-
cepu, furioasI. Iordachi fugise, cu Lupu Bogdan, in Polonia2; unde,
la Mariampol, se gIsiau Inc5. In 1695, chid ambasadorul tran-
ces afla de la Duca &duffle rele ale periculoaselor persoane
ce se numiau Georges Fioussette, fils de Couparidi et le com-
mandant Loubouliou, fils du prince Danou et gendre de Can-
temir"3. Manolachi dispku In Ardeal 4. Lascarachi, capu-
chehaiaua, organisatorul, Impreunii Cu ambasadorul trances si
Cu TököIy, clientul acestuia, al tuturor combinatiilor" contra
lui BrIncoveanu, se fku nevAzut, impreunä cu alt frate, Scar-
latachi: li se pierduse urma In palatul ambasadorului. Alai
putin norocos, interesantul Mihalachi fu prins i trimis la Ro-
dos, lucru care se auzi departe si pe care-1 OM i Neculce,
pe atunci un tink curtean al lui Constantin Duca 5.
Aliante de familie Intkirä partidul opus ambitiei feciorilor
lui Cantemir i lkomiei irete a odraslelor lui Ruset Cupariul.
In Novembre 1692 se serbase, in presenta lui Alexandru Ma-
vrocordat, nunta Stanc6i. lui Constantin 13rincoveanu cu ultimul
dintre L6pusneni, Radu, fiul lui I1ias-Vod5.6. Cu acest
o nouä aliantI de familie fu plgnuita; Scarlatachi, fiu/ Marelui-
Dragoman, se Logodi cu a doua fiicä a Brincoveanului, Ilinca.
De nunta aceasta stie si bailul, care ni vorbeste In primdvara
anului 1693 si de cIatoria uneia din fetele lui Alexandru, Ru-
xandra7, cu Matei, fiul lui Grigore Ghica, un pretendent

1 L. c., p. 246.
2 Cronicile moldovenesti citate.
3 IIurmuzaki, Supl. II, p. 334.
E, de sigur, boierul moldovean sosit la Brasov in ziva de 9 (19)
cind ar fi venil ca ambasador al lui Dimitrie sau cel care a-
tinge acolo la 19 (29), ciad plait veni ca fugar. V. An. Ac. Rom.,
1. c., pp. 242-3. Pentru fuga luí, v. raportuf venetian eitat.
6 P. 245. Cl. mportul venetian citat. Din acesta se vede c'd exila-
tul fu Milialachi, si nu Lascarachi.
6 Greceanu, pp. 198-9; iladu Popescu, Memorii, pp. 116-7; Da-
ponte, Cronica, in Eroiceanu, Cron. greci, p. 45; Cromca beildceneascd,
reprodusa In $incai, III, pp. 254-5 (e pentru acest episod un iz-
vor original); mai sus, alce.
7 Legrand, Généalogie des Mauvrocordato, p. 3.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatil de cronici 373

sibil pentru tronul moldovenesci. Nunta fusese fAcutd cu chel-

tuiala Brincoveanului, cdci cununase capuchehaiaua sa,
tarul Mihai
In sfir§it, pentru a retinea in clientela sa pe Duca, Brinco-
veanu serbd nunta acestuia cu fiica sa Maria. Serbarea se flcu
la Ia§i, in ziva de 5 15 Novembre 1693, cu o pompd potrivitd
Cu bogAtia Domnului muntean6. Alianta era sd dureze cit a-
ceastii cdsritorie, dar §i casAtoria era sa fie scuria.
Coalitia era numeroasd, hotdritä bine prevazuta cu bani
rdzimata pe puternice protectii la Poarld Dar Cantemireqiii
veau i ei razimurile lor.
Intdiu Hanul, Selim Ghirai, care, trdind in bune rela4ii cu
bdtrinul Cantemir, nu pardsi pe fiii persecutati ai prietenului
mori. Apoi, printre demnitarii turce5ti, acel Circaqan Cerchez-
Mehemed-Aga, care ridicase pe Dimitrie-Vodd din Scaun §.1
cdruia alt Circasian, Stefan Cerchez, pe care 1-am gdsit prin-
Lre cei mai credincio.?i boierinaW ai lui Constantin Cantemir,
Ii recomanda,e cdlduros pe copil" . Personalitatea alrAgdtoare,
istetimea, invdtltura lui Dimitrie Lrebuiau sd-i ci§tige i alti
prieteni in lumea. meghistanilor" constantinopolitani §i a el-
ciilor" cre§lini, gata sd risce la jocul de bursd al Domniilor ro-
mdne§ti. I-75.rd a mai vorbi de acei Turci pe cari Cantemir Latal
ii ajutase, cu bani sau altf el: fiul sau ni vorbe§te astfel de Cai-
macamul Mustail, care fusese prins de Poloni la Esztergoin 5,
deci in 1683, §i liberat prin stdruintile Domnului moldovean,
dupd o rohie de epie ani6. Tot de la dinsul aflain §i priete-
nia bund care lega de Constantin Cantemir pe un foarte in-
Cf. mai sus. Raportul citat. Un Grigore Ghica cere, diu Viena,
sprijinul regelni Franciei la 1700; Ilurmuzaki, Stipl. II, p. 381,
no. DLXX. Cf. ibid., VI, no. XXXVI. V., pentru o fata a lui
Grigore-Vodà, An. Ac. Rom., XXI, p. 332.
2 Daponte, p. 46.
3 Cf. cronicile moldoveuesti citate; Greceanu, pp. 210-1; Memoriile
lui Radu Popescu, pp. 132-3.
Neculce. p. 245. Cf. tabla traducerii tomlnesti a Istoriei
otoman", la numele lui Cerchez Mehemed. Devenit Mare-Imbro-
hor, acest bun prieten" al bdtrinului Cantemir nu-si uità ocrotitul,
ciracul; Ist. imp. otoman, p 237, nota 50. V. si mai departe.
5 Gran.
6 Ist. imp. otoman, p. 267, nota 27. Cf, An. Ac. Rom., XXI, p. 291.

www.dacoromanica.ro
374 Istoria literatudl rotrAnesti

fluent om politic otoman, cu inteligenta agerA i caracterul

mIndru, drept i nobil, Daltaban-Mustafà-Pasa, care fu patru
ani Serascher la Babadag, pentru a apdra Moldova de Poloni.
Clnd se seria In cancelaria imperiald ordinul de exil, la Bihac,
In Bosnia, al lui Daltaban, Dimitrie, care avea legdturi pretu-
tindeni, era de fatd. i, copiindu-1, 11 desthinui celui amenintat.
Dallaban ajunse sd fie Mare Vizir, spre marea bucurie a po-
pulatiei capitalei i spre marea groazd a trAdAtorilor, turci
greci, cari Incheiaserd desastroasa i umilitoarea pace de la
Carlovdt. Cind destonicul general cdzu, In lupta de intrigi cu
Muftiul ucis In 1703, Dimitrie II plinse sincer, pe acest puter-
nic protector i sincer prieten. A5a a murit", scrie el In Istoria
imperiului otoman cel mai viteaz dintre oamenii de Slat
rdzboinicii ce i a avut vre-odatd Impardtia otomandl."
Printre Turci, Dimitrie Cantemir cunostea oameni politici cu
insemniilate: asa, pe Ainegl-Soliman-Pasa, care ajunse Mare-
Vizir 2, pe Hasnadar-Ibrahim-Pasa, un om Invdtat aldto-
rit, care fu Mare-Hasnadar, ambasador la Viena, Pasd
Belgrad. Acesta din urmd. consimtia O. vie la masd la Bogdia -1-
Beizader, sd-i bea vinul, In palatul de la Ortachioiu,impodobit
Cu grAdini i apeducte, pe care-1 clddise fratele amicului sdu
Cerchez-Mehemed si care iusese cumpdrat pentru Lindrul prin-
cipe in 1683 de la Iusuf-Efendi, fiul inspectorului Marinei,
cu pretul de 25.009 de lei, si Infrumusetat i addugit pe ur-
m43; in schimb, bdutorul de vin l'Ama destdinuiri politice din
trecutul sdu prietenului4. Dimitrie mai numdrä printre cunos-
culdi sdi tarigradeni pe profetul i astrologul Nefi-Ogli5, pe
marele matematic Saadi-Efendi, In filo,ofie sectator al lui
Democrit si de la care Invatase turcete 6" El insusi Invdtase
Limp de cincispre/ece ani musica de la renegatul Chiemani-Ah-
med si de la ortodoxul" Angeli i descoperise un metod nou...
pentru a exprima cintecele prin note, ndsoocire pe care Turcil
P. 716, nota 35. Cf. p. 744 §i tuln.
2 P. 464, nota 46
6 P. 366, nota 1.
4 P. 464, nota 46. It visita de citeva ori pe an si Ibrahim-beitt, un
membru al respectatei familii Ibrahim Han Ogli p. 101, nota 17 .
6 P. 602, nota 22.
6 P. 38, nota 8.

www.dacoromanica.ro
 Marite compitatii de cronicl 375

n'o stiau inainte". La rindul sdu, invdtatul principe avu clevi:

la el Ii perfectionard cunostintile celebritAti musicale ale Tur-
ciei moderne, Sinic-Mehemed i Bardad Meherned-Celebi, cari
fuseserd instruiti intdiu de Camboso Mehemed Aga, un mare ar-
tist,si Grecul Ralaki Eupragioles. Inv* singur pe Darul-Is-
mail-Efendi, Mare-Hasnadar, si pe Latif Celebl, subordonatul
acestuia, i serse din indemnul lor un tratat despre musicd
In turceste, pe care-I dedica Sultanului Ahmed al II-lea, care
domni de la 1691 la 1695 1, popularisind astfel noul sdu sistem
de notatie, care deveni de us comun 2.
Aceste numeroase i alese cunostinti 11 fáceau sg. poatd pd-
trunde pretutindeni, servindu-si, la intImplare, interesele po-
litice. El visita, astf el, Inteun rind resedinta Sultanului Mustafii
al II-lea 1695-1703 linga Adrianopol3; altd datd, de la
1703 Inainte, el apdrd inaintea Marelui-Vizir Ciorlull-Ali Pasa,
presintind acte justificative, biserica SI. Apostoli din Constan-
tinopol, contra pretentiilor turcesti 4 j el capdtd, prin , musavirul"
imperial, Leuni Celebi, prin bani ji staruinte, portretele Sul-
tanilor, oonservate cu multd fereald in biblioteca Seraiului 5.
In sfirsit, sprijinitori avea Dimitrie i printre crestinii aceia
cari, mai mult decit Turcii, pe cari-i aveau in mind, asigurau
reusita unei intrigi sau , amestecaLuri". Cunostea pe Patriar-
gul Calinic n, pe cei mai multi dintre invdtatii elini ai tim-
pului, iesiti din scoala Fanarului; Iacomi, de la care, pe chid
locula In Constantinopol, invdtg. elementele filosofier, Meletie
de Arta, aderent al lui Van Helmont si... Thales, din care Di-
miirie lectii de la dinsul timp de opt luni" Si, mai presus
de toti, Cupdrestii, cari, de uncle erau, nu stgleau degeaba.
Pentru a nu-1 uita, In fine, nici pe acesta, Dimitrie era pri-
P. 217, nota 17.
2 Cantemir serie: ,,Sultanul AhmLd II, care domm,yte acum". Tre-
buie citit: Ahmed III 1703-30 sau Ahmed II, fArä acest adaos,
care n'ar fi de mina autorului?
P. 237, nota 50.
* P. 150, nota 41; P. 231, nota 41.
6 P. 232, nota 42. Pe vremea intaii sale §ederi la Constantinopol,

Dimitrie copiè privilegiul de scutire acordat caluga ilor de la Mun-

lele-Sinai de Sultanul Selim (p, 243, nota 60).
6 P. 38, nota 8; p. 656, nota 18.
7 P. 98, nota 8.

www.dacoromanica.ro
316 Istoria literaturii romAnesti

mil si In intimitatea lui raòly, dusmanul cel mare al Brinco

veanului, care rectifica unele credinti ale principelui despre
activitatea sa poiilicä i fdcea Eatd Cu. dinsul oonsideratii de
politician desgustat i pretendent regal fdra speranta asupra
asamanarii dintre semiluna instabild i credinta turceasca, pe
urmele careia suferia 2.
Cu dusmania persistentä si bine servita a Canlemirestilor,
Duca, de si sprijinit de o puternicd asociatie, nu putea domni
mult. Se si purtase rdu, de altfel, prigonind cu o pasiune care
nu se prea potriveste la un cocon linar" 3 pe rudele ramase
In tara ale pribegilor, pe sopile acestora4. Bailul pretinde
Antioh Cantemir a fost numil de Han", ceia ce nu e decit
foarte posibil Iar Greceanu, pentru inspiralorul i stdpinul
caruia aceasta. schimbare In Moldova, caderea ginerelui si ve-
nirea In loe a dusmanului, era un dureros esec, greu reparabil,
cauta sa mascheze infringerea partidului brincovenesc prin tx-
plicatia ca Duca s'a retras de huna voie, vdzind ca, de ce mer-
gea, tara i se pustieste i nevoile i se ingreuiaza"6.
Numirea lui Antioh se facu In ziva de 18 Deoembre 1693

P. 464, nota 46.

2 P. 455, nota 36.
3E scusa pe care o aduce Popescu, in Illemorii, p. 130.
V. acelasi i cronicarii moldoveni.
5 Hurmuzaki, V°, p. 277, no. CCCCXXVI. Caci si un cronicar
munlean, independent de controlul domnesc, Popescu, serie, in
Memoriile sale, c mazilia lui Duca fu datorità intrigilor facute de
pribegi, oameni foarte practici i ei 'Mira ale Domnilor trebi": Ior-
dachi, Bogdan, Moise Serdarul, Manole Slugerul" adeca unul
din tre Cupäresti, Manolachi cari la urma se adresarä Ilanului,
prietentil Canternirestilor, si fäcura sa se numeascä astfel Cantemi-
roght" cel mare, far' de vesle, nestiind nici capitchihaielele Moldo-
vei, nici cele rominesti" (pp. 148-9 . Nectilce, un Curteatt al lui
Duca, povesteste in acelasi spirit intrigile pribegilor pp. 251-2
votbeste (Le p ra Ilanultti ib:d ) i adauge pe acelea ale lui Daltabau,
alunci seraschcr de Babadag, si ale lui Tòköly pp. 24 2; v. mai
sus'.
a Pp 321 5 tata soliile moldovene la Brincoveanu supt Duca:
lIalmantil Nicolae Costin ", in 1694; in 1695 Cluritä Enache \liaste),
chchaiaoa MoldoNei Postelnic ", Ionita Serdarul Coslin], solul de
la Moldova" i Vasilasco Sp ttartil Can tactizino " C nid.ca Vistieriei,
pp. 30, 80, 92, 165 .

www.dacoromanica.ro
 Marile compilani de cronici 377

st. n.1-, j succesorul lui Duca ajunse la Iasi in lanuar ur-

malor. Evident ca, imprejurarile schimbindu se Cupar0ii
capálara iarasi situatia pierduta la moartea lui Cantemir
nul, Iordachi era. impreuna Cu ceilalti pribegi, in Cetatea
Neamtului, pe care Inca de la 1691 o stdpiniau Polonii. El
alergd la Iai pentru a gasi pe Duca i a-i insulta cdderea,
rastorcindu-si astfel pentru trei ani de suferinti, rataciri si sd-
racie. Lascarachi reveni din refugiul salt°, dar pl.-4MR de
dropica, asa incit muri, desolat cd nu poate sd-si rasplateasca
rdulatea ce trasese de la NIunteni.". Manolachi, care se afla
si el la Neamt, se intoarse, de sigur, impreund Cu fratele sdu
mai mare i, ca unul ce era printre stilpii noului Domn, fu
filcut, din Sulger, Postelnic-Mare. Mihalachi, impreund cu bei-
zadea Dimitrie, ramase la Constantinopol, sa poarte de grija
trebilor", i, fard Indoiald, Scarlatachi ìi gaii un loe pe linga
d1nsii 4 .
Dimitrie trecu deci de la defensiva prudenta la o patiinasd
ofensiva. Ii venise i lui vremea acurn sa plateasca In neca-
zuri i primejdii gonirea. din Scaunul parinle,c i prigonirea
care urmase. Incepu deci, la rindul sau, avind acuma banii
Moldovei la dispositie, a.mestece". Cind Brincoveanu risca
o pira la Poartd, pentru liberarea pe furis a lui Turculet, Mol-
doveanul jurat Polonilor, care fusese prins tu ultimele zile
ale Domniei lui Duca, o pretioasa pradd, cdci omul era
neaslimparat i viteaz , Dimitrie stiu ce sa facà pentru a
zadarnici acusatia si a lua in primire pe principalul acusalor,
un capitan Cernat, de Casa Mironestilor", Ajulal de vechittl
protector care era Cerchez-Mehemed, el despera pe Brinco-
veanu, facindu-1 sd cheltuiasca cinci-se,e sute de pungi
pentru a se apara.).
Dar, totusi, nu provocasera nici de astd datd. Cantemireslii,
afara numai dacd nu se considera numirea lui Antioh ca to
provocare. Ca s't in 1693, ca si cu alit prilejuri, pe urma, ie

La 11, dupa N. Costin, p. 42.

2 Care ar ii fost, dupa Neculee, insula de eil a Rodosului.
Dar v. inai sus, p. 372.
3 Necuice, p. 256.
Ibid., pp. 256-7.
6 Ibid., pp. 257 8.

www.dacoromanica.ro
378 istoria literaturii romAnesti

propuse BrIncoveanului pacea I. Domnul muntean avea multe

fele §i dAdea zestre mari ; dar cea mai mare zestre era spri-
jinul la Poartd al acelor gineri, cArora acest sprijin pulga sa
li foloseascA. Duca fusese sustinut de Munteni pentru cA luase
In cAsAtorie pe Domnita Maria; Antioh ceru deci §i el pe una
din principese: un inijloc de a face, in sfir§it, o pace durabila
§i de a pune capAt unei lungi §i ruinAtoare rivalitAti, care
nu putea sd profite deelt doar CupAre5tilor.
Neculce, Hatmanul lui Dimitrie-VodA, nu tace despre petirea
zAdarnicA. Vorbe§te Insá. §i Nicolae Costin". Solii politici, pe-
tilori In acela§i timp, ai lai Antioh, venirA la Curtea mun-
leanA In 1696. Ei furd refusati. Domnul luä atunci pe o
MoldoveancA, fata Marelui-LogofAt Dumitra§cu Ceaurul, din fa-
milia lui Gheorghe $tefan 2 apoi deschise campania
triva acelui care-1 ofensase 3.
In 1697, Turcii fAcurd marea lor expeditie In Ungaria, supt
conducerea personalA a slabului Sultan Mustafà al II-lea. Fo-
carul intrigilor strAmutIndu-se, Dimitrie Cantemir trebui sA
se strdmute §i el. Merse cu oastea ImpardteascA pAna la Du-
nare, iar de aici se rdpez1 pand la 14., la fratele sAu, Cu cai
de olac", in cea mai mare grabA. De care venire a lui s'au su-
nat cA ar fi avut ferman Durnitra§co-VodA sd ja 20.009 de Ta-
tari §i sä meargA prin tara munteneascA, sa treacd In tara un-
gureascA; §i, fiind Ungurii gala sa se ridice §i ei ca o§ti, lin-
preunI cu Tatarii pre de aceasta parte i oastea lurceascA pre
Asa se explica de ce Muslea erede in realitatea acestei legatuni,
care ar li durat panA la 1697, respectatA de BrIneoveanu p. 91).
CA a fost un timp de bune relata dovedeste i casatoria la Munteni,
in 1696. a lui Parase° logofAtul moldoveanu" Condica Vistieriei,
p. 215. Era poate fiul liii Zosim BasotA; Neculec, p. 2139 , daed,
bine Inteles, acesta nu era un pribeag.
Decembre.
2 Cf. Nic. Costin, pp. 92 3; Neculce, p. 257, care ni vorbeste si el
de aceastA nunta; Popescu, Menzorii, p. 115. Glieorghe Stelan n'a la-
sat copii. Pare sa fi avut drept singurA rudA un frate Vasile (Arclz.
ist., II, 108-9 , care, Intors In tara, deveni, din Hatman, LogofAtul lui
Petriceicu, In 1673 (ibid , p. 96 si avu drept fiti ? pe Dumitraseu.
Aresta era si tatAl lui Vasile Ceaurul de supt Mihai Raeovilli in a
treia Domnie; Mustea, p. 58. Acesta din urmA, stiind din ce vitA era,
umbla dupA Domnie. Cf. Mustea, p 31 si mai sus; si Uricariul,
XI, p. 216.

www.dacoromanica.ro
 Marte conmilatii de cronici 379

dincolo de Dundre, sd bald pre Nemti l". i cronicarut de la

care am extras aceste rinduri vorbeste de silintile pe care le
fAcu, Cu succes, Brincoveanu pentru a impiedeca Indeplinirea
acestui plan.
Nu insd de aceasta venise Dimitrie la Iasi, unde stdtu numai
patru-cinci zile", punind, zice i Neculce, In mare grijd" pe
dusmanul sdu si al familiei sale. Un aventurier, anume Da-
videl, care fAcuse clima timp pe johnirul si comandase In teri-
toriul polon al Moldovei, Alexandru David, cum se iscalia2,
trecuse la Turci pentru a se face Domn, i acestia Il luau in
serios. Hanul la care se oplosise, stdruia, cu autoritatea lui cea
mare, pentru dinsul, i Neculce ni spune cd acest soldat cu
reputatie si-ar fi atins scopul, dacd. Dimitrie nu s'ar fi luptat
lu tabdra impotriva lui 3. Pentru aceastd afacere a lui Davidel,
care si el venia cu Turcii spre Dundre, sosise probabil Dimi-
trie la Iai, spre a se intelege cu fratele sdu, Domnul 4.
In mai multe din izvoarele contemporane ni se vorbeste de
participarea lui Dimitrie la expeditia din 1697, care se stie
cd se termind cu teribila infringere de la Zenta, un desastru
pentru fortele Sultanului i pentru reputatia militard a Tur-
cilor. Mai pe larg ni povesteste aceastd participare principele
insusi. Presenta lui la marea nenorocire a patronilor it in-
tdri, de sigur, in pdrerea cd vrista bdtrinetii a alins Statul
puternic al Osmanilor. Scapa si el cum putu", in zapa-
ceala generald, in panica fugii. De cite ori", spune el, Itni
aduc aminte de zapdceala jalnicd de atunci, md cuprinde o
groazd In talud." Nu se luptase, neriind aceasta menirea unui
capuchehaie, care avea de aparat interese moldovenesti con-
tra rivalilor, si nu onoarea steagurilor Sultanului contra Nem-
tilor, dar, fireste, trebui sd fugd cu toti ceilalti, o fugd care
era neplAcutd numai, dar nu rusinoasd, pentru acel ce nu
Mustea, p. 91.
2 V. Scrisori de ale lui In Iorga, Docum. rom. din arch. Distr., II;
Hurmuzaki, XV (v. tabla). E pomenit si in Uricariul, undeva.
P. 261.
Se pare cd Llanta 1111 tsista personal N eKpe litio V. 1st M'o
otoman, p. 697. Trupele turce§ti J junsera la Vol t.- id in ;iva ele
31 Iulie st. v.; Greceanu, dupd corespondenta oticiala munteanA, p. 331.
V. p. 716, nota 30.

www.dacoromanica.ro
380 Istoria literaturii rodiAnesti

putea fi vinovat de (Misa 1. Alunci", zice Neculce, si agár-

Ilcul lui Dumitrasco beizadeh §i a capuchehaelelor [el era
ba§-capuchehaià acolo s'au prapadit, numai ce au scdpat ei
cu capetele g". Ajungind la Timisoara cu oastea lipsitd
§efi Pa§ii find omorlti In lupid §i Imparatul ascuns, el
I§i asezà corturile sale Intr'o vie de lIngd oras si avu norocul
sA descopere, clnd lumea muria de sete, un put, de-asupra
ruja Isi ridicd propria sa satrd", catInd sa-1 ascundd astfel.
Dar fu descoperit si scdpä de pedeapsa egoismului sgu numai
prin presenta de spirit ce arda In fintina, spuse el Turcilor
cari-i descoperird secretul, se ggsise un mort, si ea trebuia cu-
l'Atad Inainte de a se lua apd dintrInsa4.
Dupd ce ajunse la Constantinopol, D;mitrie sezu acolo, ocu-
pat cu inodarea intrigilor dusmane, prig. la 1699 1. In acest an,
el veni In Moldova sd se in.soare. Am vdzut In ce vremuri In
depártate ale tineretii lui Dimitrie, erban-Voda VOiSC sd faca
din el un ginere al sgu. Atunci, In 1689, Domnita avea numai
§epte ani §i Dimitrie Insusi era un copilandru de cincisprezece
ani. Acum tindrul de douazeci §i cinci de ani, aducIndu-§i a-
minte de fAgAdtriala de odinioard, peti, prin fratele sdu, pe
principesa Casandra, care se apropia de doudzeci...
HotdrIrea lui Dimitrie e explicabild. Fetele lui Serban, care
trgiau In exil la Bra§ov, cu mama lor, Doamna Maria, §i fra-
tele lor beizadea Grheorghe, erau frumoase si primiserg In strai-
nAtate o crestere aleasd: ,,frumoase §i iscusite", serie un cro-
nicar muntean contemporan'. De si trdiau In Imprejurdri mo-
deste, ele aveau dreptul sa reclame de la BrIncoveanu ave-
rea pdrinteascd, multele sate ale lui erban-Vodd, pe care
noul Dornn le confiscase, pentru trddare, de la Doamna fugitg.
cu Nenatii.

P. 714, nota 32.

2 P. 909.
8 1st. imp. (doman, p. 711, nota 32. Cf. p. 122, nota 39; pp. 707,
709. Inlre fugan i se gasia iTököly. V. ib:d., p. 715, nota 31.
4 In 1198, gashn un schimb de solii 'nitre NIoldova si Tara Ro-
maneasca. Solul moldovenesc" nu e numit, cel muntean era Radu
Golescu Vel Comis Condiea V isteri i, pp. 107, 116 . Sa fie pentru
a negocia casatoria lui Dimitrie cu Casand.ra.?
6 Popescu, Memorii, p. 150.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronicl 3st

Si era iarAsi de 4eptat cd, dacd Doanina Maria, care avea

nevoie de cineva care sa fie In stare a-i sprijini interesele con-
tra BrIncoveanului, va primi cu bucurie propunerea, principele
muntean îi va da toale silintile pentru ca aceastd nuntd. care
Intdria situatia i Inmu4ia legdlurile Cantemireslilor, sd nu
se facd. Constantin-Vodd Intrebuintd loatd influenta sa pe lIngd
comandantii imperiali din Brasov si din tot Ardealul pentru a
zAddrnici planul. Dar Nempi permiserd plecarea fArd niciun
fel de pompd, strecurarea peste hotare a miresei. Vornicul
Doamnei lui Antioh, Vasile Purice, aduse pe Casandra la Iasi,
cu stirea tuturor, dar fdrd autorisaVa nimdrui. Nunta se fAcu
dupd serbdtoarea Ispasului, 9 19 Maiu, i Brincoveanu,
Invins In luptd, fu invitat si el: Maiu 20, SAmbdtd", scrie el
In ziarul sdu, au venit sol de la Moldova pohtindu-ne la
nunta lu Dumitru beizadC1. Donanul muntean era un om
foarte politicos, care nu pierdea ocasia de a trimite o pom-
poasI misiune: Marele-Agd, Ienachi Vdcdrescu, plecd deci ea
represintant al domnescului vdr al miresei la 25 ale lunii,
duelnd daruri" de lastruri, hataiale cu flori de fir, cana-
vefi i sigideale 2
Dupd nuntd, Dimitrie nu plecä inapoi la Constantinopol
declt dupd cIteva luni de zile. La Iasi stdlea In casele pe
care pdrintele sdu le cumpdrase de la Ghiculeasa Visterni-
cease 3.
Intors la Tarigrad In primavara lui 1700, principele reIncepu
aici viata studioasd. Pdrdsi dupa un timp vechiul sdu palat,
pe care-1 dddu fdrd voie inapoi, la 1711, acelui de la care-1
cumpArase 4, §i se stabili in cel pe care incepuse a-1 ridica,
Inainte de 1687, socrul sdu, Vodd-Serban, un om fastuos In
obie,eiurile i clAdirile sale. Era asezat pe movi/a Sangiacdar-
Iocusi, de unde se vedea orasul pAnd departe In suburbii,

1 Urmeaza cifre; poate vre-un compliment la adresa mirilor.

Cf. Foletal novel, p. 672 si Condica Vistieriei, ed. Aricescu, p.
490.
3tiri1e despre nuntà, in Neculce, p. 263. El greseste insA data
de an, pe care o aflä'm justa la Nic. Costin, p. 43. Cf. si Mustea,
p. 91; Popescu, 1. C.
4 p. 366, nota 1. Ajunse apoi, spune Canternir In acest loc,
1st.,
In posesiunea fed. lui Ahmed al III-lea, mAritate cu All-Pa§a.

www.dacoromanica.ro
at32 istoria literaturti romanes6

chiar interiorul unui palat impdratesc: Tersane Serai, cela

ce fIcu a se opri constructia puna pe timpul lui Ali-Pasa
Vizir 1. Dar lucrdrile nu fura terminate in palatul constantino-
politan decit Cu putin timp Inainte de 1710, anul numirii
lui Dimitrie in Moldova.% Pana atunci, gospoddria lui Di-
mitrie rdmase in palatul din Ortachioiu, in mahala, pe care
continua sd-1 impodobeascA, aducind lucruri rare, ca porfirul
antic sculptat, pe care-1 glsi la Epibate'. Avea i aici, spune
el, privelistea cea mai pldcuta ce se poate inchipui"
Dar in curind pdti un mare ndcaz. Cantemirestii fuseserd
prea Increzdtori in norocul lor. Cit timp ei petrecuserd la Iasi,
dusmanii lor, numerosii lor dusmani, isbutiserd sd li zdruncine
situatia la Poartd. Brincoveanu fdcu sfortdri extraordinare pen-
tru a rdpune pe acela care prin cdsiitoria cu fata. lui Serban-
Vodd ajunsese pAstrdtorul tainelor politice, mostenitorul averii
ii poate, in anumite imprejurdri, al titlurilor domnesti ale a-
cestui principe. Se temea, mai spune Necuice, si de insusirile
de intrigd ale beizadelei", cici ii era cunoscut ca acesta stia
bine rindul Portii i avea mare cinste la Turci"'.
Pentru a putea distruge pe Dimitrie, trebuia insd sd scoatd
din Domnie pe Antioh. Data aceasta, nu mai gindia ssa pule
In loc pe Constantin Duca. Purtarea tindrului Voevod in Mol-
dova 11 desgastase, i apoi el nu-i mai era acum ginere. In anul
bdtaliei de 1,a Zenta, in acelasi an cInd, la 23 Maiu, sosi la Bu-
curelti, cu feciorii de boieri cari merseserd la Constantinopol,
sad aducd, Scarlat, fiul lui Alexandru Mavrocordat, logodnicul
Domnitei Ilinca b, in 1697, August, Doamna Maria, fata
BrIncoveanului, mdritatd dupd Duca, murise de china, llsind
un copil, Serban, care, crescut la pdrintii ei, nu trdi mult
1 P. 141, nota 22. Serban avuse §i un palat la Curei-Ce§mè,
capitala, dar Dimitrie, care ni pomene§te de dinsul, nu spune §*1

daca a intrat In poseesiunea lui. V. p. 561, nota 128.

2 P. 141, nota 22. Cum se vede din traducerea francesa, t. IL
p. 57, nu e vorba de scoaterea din Moldova, cum crede traducato-
rul romln, ci de numirea In aceasta tara.
d P. 90, nota 10.
4 Ibid.
6 P. 267.
6 Data se allá In Memoriile lui Popescu, p. 162.
6 Pentru moartea .Doinnitei, v. Grereanti, pp. 333, 311; §tiri din

www.dacoromanica.ro
 Madle corapilatii de cronici k43

Duc,a nu mai era deci bun pentru Doinnie. Brinooveanu

descoperi pe un negustor din Galati, Toderascui curuja ba
nii si cine stie ce alte motive, pe care nu le cunoastem,
cad singuri banii n'ar ajungel , h dadeau ambitii de Dom-
.*. Starui pentru dînsul, indemnat de sigur de alt cineva de-
cit de singurul pribeag influent care mai ramasese la Munteni
In vara anului 1700, Nicolae Costin2. Dar Turcii nu voiau oa-
meni noi: ori Antioh sa ramiie, fu raspunsul, ori, daca este sa
vie cineva In locul lui, sä fie Duca'.
Aceste lucruri le slim din Neculce. Pentru a judeca drept
Insa, trebuie sd spunem ceia ce el tace. In Tara-Romaneasca se
alcatuise o legatura intre mai multi boieri: fratele Banului
Corbeanu, Dumitrascu, so t al unei femei intrigante, un alt
Corbean, Mihai Postelnicul, Constantin si Cernica Stirbei, u-
nul Mare-Clucer, celalt Mare-Armas, Radu Popescu, Postelni-
cul Grigore Baleanu, Postelnicul Serban Herescu, Vlaicu Ar-
masul, etc., cari, Intelesi Cu un Turc, venit In tara, i cu so-
tia lui Iordachi Roset,fiu al lui Anton-Voda din Moldova
care era o fata a lui Grigore Ghica, voiau sa scoatd din Scaun
pe BrIncoveanu, cu ajutorul unor Greci tarigradeni. Inlocui-
torul era gasit: fratele Domnitei, poate acel Matei care luase
pe fata lui Alexandru Mavrocordar'. Atunci am intelege
cine erau Grecii de cari vorbeste cronica oficiala munteana,
21Grecii vrajmasi pdmIntului acestuia''. In adevar, Sc,arlat luase
In Februar 1698 pe Domnita Ilinca, i cu dinsa o zestre de o
suta de pungi de bani, doua altele In juvaiere, fail a mai

Constantinopol, In Hurmuzaki, V2, p. 290, no CCCCALVIII. Pentru

nasterea copilului, Foletul, p. 669: lul. 9 1695]. Au venit veaste cu
Cupariul lu CostandinAoda ca au fAcut Maria o n] copilase". Pen-
tru aducerea lui la Brincoveanu, Condica Vistierici, p. 350: S'au
dat pentru o paceii de samur i doua atlase, care s'au dat lui
Enache Vlastb, chid au venit cuconul lui Constantin-Vodd" (1697).
Pentru moartea lui, Neculce, p. 279.
1 Cum crede Neculce, care se exprinià aspru pe socoteala pre-
tendentului; p. 267.
2 Neculce, p. 266.
Ibid.
4 V. mai sus.

www.dacoromanica.ro
144 lstorla ateraturil romAnesti

socoti sable 1, dar Scarlatachi inuri la 28 lulie 2 (7 August)

1699 §i, citva thnp dup. aceasta, la 9 19 Octombre, agentul
lui Alexandru Mavrocordat in 'Tara-Romdneascd, acel care a-
dusese §i. supraveghiase pe constantinopolitanul celebiu": popa
Nicolae din Sinope. In fine, §tim dintr'un raport de ambasadd
rd Alexandru doria un Scaun domnesc pentru fiul slit mai
mare Nicolae, ca rdsplatd. pentru serviciile" ce adusese Por-
tii, la negocierile pAcii de la Carlovat Bunele relatii ce se
mai intimpind cununarea unei fete a Exaporitului de un
trimis al Brincoveanului darurile de P4i lui Alexandru
fiului su Nicolae, presenturile Matte in 1700 la nunta acestuia,
slut numai aparente.
Se dddea deci In vara anului 1700 lupta supremd intre
CantemireW, rdzimati pe §irelenia Cupare§tilor §i a lui Mavro-
coraat i clientelei sale, ae o parte, §i Brincoveanu, rdzimat
pe propria sa putere, de alta. Invingind cei d'intaiu, Matei Ghica
ar fi ajuns Domn la Munteni; biruinta celui din urind trebuia
sd aducl pe Constantin Duca pe Scaunul din Ia§i, fiinded de
Toderd§cu" nu se putea vorbi serios.
Represintantul intereselor lui Antioh era, in inidiul rind,
Dimitrie, fratele sdu, lar Domnul Terii-Romane§ti, cdruia-i

Greceanu, p. 313; llurmuzaki, V2, p. 290, no CCCCXLVIII. V. mai

SIM
2 Greceanu, pp. 352-4; Foletul novel, p. 673: Iul. 28, Vineri,
dupe ce au rAsarit soarele, att raposal Scarlat Pelì., i SAmbata
1-am Ingropat la mitropolie In tinda cea micd, i Iul. 30, DU-
minecA, am trimis pe Manolache CAm. la Odrii cu 10 pungi Vezi-
riului i proci i ca sA duca veaste tatAni-sAu Exaporiltd, si Av.
20... au venit". Si p. 674: Noem. 14, Mar[i, au purees Mihai grA-
mAticul cu borfele lui Scarlat la tatl-slu",
3 Hurmuzaki, Supl. II, p. 348.
A S'au dat cheltuiala ltti N'el Paharuic Scarlat? si a altora,
chid s'au dus la Tarigrad de au cuuunat pre fata Dragomanului"
(Condica Vistieriei , p. 540 ; an. 1699 . Elena lua pe loan Roset,
unul din fiii CupArestilor Legrand, Généalogie, p. 3).
6 Fiiu-sAtt dar de nuntA cu fata lui Dumitrascu-Voda Cantacuzino ";
I.egrand, Gén. des Maur., p. 2; Cond. Vist., p. 570. Cf. pp. 615, 659,
712.
Alexandru imprumuta In 1701 pe capuchehaielele muntene (p.
640). In 1702 i se face un dar (ibid., p. 694 . In 1703 chiar °chi-,
libristul grec in ale politicii facu un Imprumul acelui pe care-1 elm-
mase pentru mazilie p. 727).

www.dacoromanica.ro
 Marlie compllatil de cron ci

venise poruncá sä trimeata la Gonstanlinopol, penlru pira,

pe conspiratori, despre cari se zvonise cä au fost
prin noii säi ambasadori, Mihai Cantacnzigo so-
tarul i Bunea GrAdisteanul.
Afacerea costa mult pe ambele puiri. Domnul muntean chel-
tui trei sute de pungi i, gasind insusi ea e prea mult, trimise
in fmchetà, toamna, pe Marele-Vistier erban (receanu 2. Dar
el invinse. Ajutat si de o deputatie de plingalori moldo,eni 3,
ajutat de noul ambasador german, ottingen%, care tinea cu
chirie frumosul palat al Duculestilor de la poarta lalina
Bosfor i avea cele mai bune idei despre proprietar, cAruia nu
voià, se vede, s5.-i plAteasc5. china 5, ajutat de cele peste o su1.ä
de pungi pe care le imp6rti la obrazele de cinste", el z5.-.

1 Greceanu, ms. Academiei Romine. Cf. Neculce, p. 207: Si sfatuird

trimeserä pre unchiul sau, pre Mihai Spatarul, la Poarta".
Unul din izvoarele cele mai bogate 11 avetrt in Condica Vistierici Insd.
La p. 500 se vorbeste de Aga care au venit pentru meargerea bo-
iarilor la Tarigrad", de cheltuiala boiarilor care au mers la Ta-
rigrad" 3.479 de lei , de cheltuiala capuchehaielelor 600 de lei).
2 Se pare cd banii acestia fuseserd storsi in Iulie ambelor parti
confirmare, caci ambasadorul trances ni spune cd tot
atita a plAtit si Antioh Supl. Il, p. 352, No. 352, no DXXI . V. si
Cond Vist., p. 566: S'au trimis la Tarigrad cu Ghinea Ceausul, Ivan
Cdpilanul, pentru prihaniile ce au scornit vrAjmasii, cd s'au litchis
boiarii aici si au venit Aga sa-i lea, sa i ducd la Imparatie; a,poi,
vdzind cei mari cà slut minciuni, au cerut bani, i pentru aceia s'au
trimis acesti bani 15.000 tal.], afar din tal. 15.000 ce au flat MA-
ria Sa Voda de la Mdria Sa... S'au trimis al doilea rind cu 'roma
Cdpitanu tot pentru aceasta poveaste 15.000, afar din alti 20.000
ce au dat Maria Sa Voda... S'au trimis iar 22.500 tal., cu Costandin
Cluceru, -ce au mers sa fie si capucb.ehaia, tot pentru aceasta poveste".
Ve! Spdtarul cheltuieste, lrecind pe la Ruscittc, cu boiarii", la ar-
zuri i la hogeturi". Se dau 15 000 de talen i la Vizirul, tot pentru
ndpastea ce au facut vrajmasii" p. 572 .
3 Intilnim mentiunea tutor Moldoveni, reclamati de Turci In ace-
las thnp cu Muntenii, in Cond. Vist., p. 560: s au dat chelluiala
boiarilor moldoveani cari au mers la Ta .igi ad". P. 565: s'au dat da-
rul Capigibasii, care au venit pentru MoldoN eani". P. 570: cape-
gibasa, care au venit pentru Moldoveani".
4 Neculce, pp. 267 8. Cf. Hurmuzaki, IX', p. 363, No DXVIII.
5 Brincoveanu, din parte i, 11 trata cu... unt. Cond. Vist., p. 366:
Un car ce au mers cu untul care s'au trimis la Tarigrad, la so-
lul nemtese". V. si p. 572.
25
www.dacoromanica.ro
 Istoria literate& rotednelvil

ddrnici mireaga conspiratie urzitit Impotriva lui. Au luteles

Impdrdtia cd pIrele ce s'au lost scornit Inainte au fost min-
ciuni §i. nu este nimic de acelea, ci sd stdpineascut cum au std.-
pinit pAnd acum §i sit fad zapt rdilor". In acela§1 timp, a-
duse numirea, la 11 Septembre 1700, a lui Duca .
Constantin Duca era un oni care nu ierta. Fiu al unui
aprig i lacom, al unei mame desfrinate, care Incheiase, dupd
tnoartea bArbatului ei, la bdtrineta, o cdsdtorie ridiculd Cu
Grecul Liberachi, fost galerian §i viitor beiu de Maina, - In-
vdtatura aleasd, pe care o cdpdtase, nu-i folosi mult. In a
doua Domnie, ca i In cea d'intdiu, el se ardtd nevrednic sd
domneasd qi, supdrind data aceasta pe toatd hunea, nu se
mai gdsi cine sit i-o deje a treia oara.
CIt tinu. administratia 'Vizirului Amugò-zadè Husein-Pa§a Chic-
prili, Cantemire§tii o duserd rdu, urindriti de pirile Invier§u-
nate ale lui Duca. Dar, acesta fiind scos, pentru cit alcdtuise
§Liri fal§e despre intentiile Ru§ilor, Daltaban, protectorul fa-
miliei, fu chemat de la Belgrad, din guvernul sdu asiatic, §i. ri-
dicat la demnitatea de Mare-Viziri. Atunci Antioh fu scos
din inchisoarea ordinard In care era tinut, pentru a da banii pe
cari nu-i avea - cdci acest tIndr cam prostut5" domnise gos-
poddre§te, i zile mai bune Incepurd pentru persecutati 6.
Dad Viziratul lui Daltaban ar fi tinut ceva mai multd re-
me, tronul moldovenesc s'ar fi dat Domnului' deposedat
niciun cuvint In 1700.
Dar, §i. fitrit Daltaban, Duca singur lucra pentru peirea lui
definitivd. Ca sd-i rdmile, li trebuia sit impace puternicul par-

1 Actul, fermanul, fu adus de Suliiman Celebl, fratele lui Meh-

met Celebl" p. 579 din Cond. Vist.). Cf. p. 589: Banii hati§erifulni".
2 Rapoarte germane in Hurmtizaki, Fragm., III, p. 496. Zece zile
dupà aceasta sosi §tirea la Ia§i; N. Costin, p. 44. Pentru st.A.ruintile
germane, v. §i Hurmuzaki, Supl. 11, p. 359, no DX1V, Inc6 de la in-
ceputul anului Duca scrisese ImpAratului pentru afacerile sale de
familie, ibid., IX1, p. 360.
3 V. Istoria imp. otom., la aceste dale; Zinkeisen, V, pp. 326,
333-5.
4 I se cereau 300.000 de talen. Fu inchis In primavara lui 1701.
6 Giovine di poca capacità et ingenio" ; raport de bail, in
Hurmuzaki, V2, p. 277, No CCCCXXVI.
6 Neculce, p. 270.

www.dacoromanica.ro
 Mark compiiatti de cronici ;381

Lid pe care munirea sa 11 nemultdmise §i sd trdiascg. In cele

mai bune relatii Cu BrIncoveanu, pe autoritatea i bogdtia
ruia se putea rdzima munai ubreda sa Domnie.
La Inceput clutase sd aducd inapoi pribegii, pe cari-i risi-
pise In strdindtate singurd vestea nutnirii lui. Episcopul de Ro-
man, ca o fat..1 bisericeascd ce era, primi misiunea de impAciui-
re. Iordachi Ruset, un inceput de sldbiciune, i Ilie Can-
tacuzino oonsimtird a se intoarce, mdcar pentru moment, pe
cina cel mai credincios aderent al Cantemire0ilor, ctunnatul
lor, Lupu. Bogdan, nu se 16.sä ispitit din Polonia, din Polonia
de peste Nistru, cdci se Mintuise cu cea din Moldova 1.
Fatg. de BrIncoveanu, Duca se ardtd, data aceasta, altfel.
Crezlnd poate a e in stare a se mentinea i Mrd dinsul, Cu
ambasadorul german, care era dispus sd nu-i plAteascd nici
de acum inainte curia, el jigni pe acela prin care dobindise
iard0 Domnia. Cronicarul oficial al Terii-Romdne0i inregis-
trase nesatul lui Antioh, feciorul lui Cantemir", care sugea
sIngele skracilor", In unire cu Grecul tarigrAdean" Iordachi
Ruset i cu Hatmanul Bogdan. El ldudase pribegia unor ,,bo-
ian de temeiu" adusd de rdutatea Domnului, i denuntase cu in-
dignare intrigile f Acute contra Domniei muntene de ticd1o0"
peigubitori ai rerii ca ace1a0 Antioh-Vodd, unit cu Alexandru
Mavr000rdat i Mihalachi Ruset, Dimitrie Cantemir fiind
trecut Cu vederea, de 0 lucrase aldturi cu acesta din tiring..
Acum, cind, dupd pedeapsa tiranilor", o mud Domnie se sta-
bilise, incunjuratd i sprijinitd de pribegii de odinioarà, Duca
Incepu sd supere pe boieri 0 pe toatd tara" 2 Brincoveanu
trebui sd inoeapd de la captit acela0 joc i cronicarul sdu sd
scoatd din nou acelea0 strigdte de indignare contra relei guver-
niiri a Moldovei 3.

Nic. Costin, p. 15, care arata refusal lui Bogdan, pe care Ne-
culce-1 numArä, p. 270, printre cei intor§i.
Asa scrie Mustea", care e In aceastit versiune represintantul
intereselor muntenesti; p. 28.
8 In 1701, Duca trimise la fostul su socru un ambasador; prin
Ianuar Condica Vistieriei pomeneste darul solului moldovenesc ce
au venit aici" i popa Ilie dascalul, ce au venit ImpreunA cu so-
tut aici" [sl fie Ilic Miniat, episcop de Messenia, pentru care v.
1st. Imp. otom., p. 136, nota ; Erbiceanu, Cron. greci, p. 111?].

www.dacoromanica.ro
 88 Istoria Ilteraturil romAne§ti

O noud demonstratie de pribegic fu orgailisata. Plecarii -

§i de astd datd la Munteni Vasile Costachi Vornicul, care
se incuscrise cu Ruset, Lupu Vistierul, fratele sd.u, Solomon
Costachi, ceilalti doi fii ai lui Gavrilitd, Antioh Jora Hatmanul,
Mihalachi Racovitd, Stolnicul Ilie Cantacuzino, Ilie Tifescu,
Maxut Postelnicul, care fusese sclavul crediticios al Marelui-
Dragoman Panaiotachi Nikussios l. Aici ei gdsiril pe Bogdan,
care trecuse din Polonia la Curtea acelui care prigonise atila
timp §1 cu atIta inviersunare partida Cantemirestilor, pe Bog-
dan, asa de ternut de Constantin Duca incit trimisese pe vd-
rul sdu Dumitrascu Buhus sa-1 omoare'.
Emigratia fusese organisatd de Brincoveanu. 0 cronicd simpa-
tied acelui dintre pribegi care ajunsese astfel la Domnie, a-
decd. lui Mihai Racovitd, adauge, vorbind de acest exod po-
litic: Zic sd fie fost ca stirea lui Bdsdrab-Voda" 3. MentionInd
trecerea hotarului de dire refugiati, Greceanu o IndreptAteste
Indatd. prin cele fdrd de socoteald lucruri si chivernisiri ce
sd Ikea de Constantin Duc,a-Vodd". Vodd chiamd deci la dinsul
pe o parte dintre oaspeti. Aceasta o fdcea cdci vedea, cum s'ar
zice, de omul Mdriei Sale fácindu-se lucruri necuvioase".
Negocien i ipocrite, de o parte si de alta, Incepurd pentru a
pregIti intoarcerea fugarilor. Brincoveanu scrise vecinului si
fostului sdu ginere cuvinte pdrintesti de Invdtdturd" In aceasta
privintd. Acesta rdspunse, de politetd, Ind. In 1701, prin mi-
siunea lui Nicolae Costin, cumnatul sdu, la Curtea dm Bucu-
resli. El venia cu plecdciune si multa rugdminte, ardlind s'i
Intru ac,eia telpiziia sau, mai bine sd zic, blestemdtiia acea
greceascd'. Greceanu prelinde cd s'ar fi ajuns la o Intele-
gere cu Nicolae Costin. Pribegii asteptau jurdmintul" Dom-
nului lor pentru a se intoarce In tard, ceia ce nu corespundea,

De asemenea, pe Turcul care stabili pe Duca: Ahmet-Aga ce au

fost Schemnis-Ceausiu la Moldova si au venit pe aici" p. 60). Apoi
gasan pe Nicolae Dalmatia, ciad au venit aici" Costin p. 633 .
1 Pentru aceasta, 1st. imp. otoman, p. 395, No 7; de toV, patruzeci
de boieri.
2 Lucrul e relatat de Nic. Costin, p. 45, ca si de Neculce, p. 271.
s Mustea, p. 28; versiunea I.
4 Grecianu, ms. Academiei, reprodus In editia lui St. Grecianu. Cf.
mai sus, p. precedentA,

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 389

de sigur, intentiilor lui Brincoveanu. Asteptarea li fu Inselatd.

De la Poartd sosi, Inainte de sfirsitul anului, cumpdrat scump,
un ferman de restitutie a emigratiilor, ferman pe care Duca
se grAbi a-1 face cunoscut pdrintelui" ski din alte timpuri.
Acesta primise si el visita lui Ahmet-Aga, Capigl-Basa, care
au venit pentru boiarii moldoveani", mentionat cind au ve-
nit a doua oarA, Intorcindu-se de la Moldova si mergind la
Odriiu"1.
Dar el era destul de tare peutru ali permite sä trdgdneze
executarea unei porunci IrnpArdtesti pdn'a'-si va procura alta,
In sensul sau ceia ce era foarte posibil, mai ales pentru un
om ca dinsul. Capuchehaiaua lui Duca, Panaiotachi Morona,
Mare-Postelnic, care se potrivia ca stdranu-sau la o fire"2,
nu stiu nimic despre capdtarea acestui al doilea ordin, prin
care BrIncoveanu era autorisat sä deje numai pe cine va gdsi
el cu cale.
$i chiar pe acestia Domnul muntean, temlndu-se pentru
viata lorcasul Costinestilor nu era asa de depdrtat , nu voi
sd-i extrddeze färä garantia juramIntului". Se fdcu, pentru
a se pune la cale lucrurile, o intrunire la Focsani Intre delegatii
odor doi Domni: Duca trimisese pe Mitropolitul nou, Misail,
cel vechiu, Saya, Mitropolitul lui Constantin Cantemir, fu-
se3e soos pentru cd nu voise sd primeascd sarcina Nicolae
Donici Vornicul, loan Costin Hatmanul i Cliza Spitarur,
iar BrIncoveanu pe episcopul de Buzdu, pe Cornea Brdiloiu Ba-
nul si pe Mihai Spdtarul Cantacuzino Solii moldoveni ju-
rarA pentru Domnul lor cd pribegii nu vor avea nicio rdu-
tate despre Constantin Vodd, nici pentru vieata lor, aid intru
avutiea lor". Ei se pregatiau sa i iea pe tO In primire,
chid a doua zi fermanul celalt fu dat la iveala, si In puterea
I Cond. Jist., p. 651.
2 Neculc , p. 269.
3 N. Costin, p. 49.
Mustea, prima ersi une, p. 28. E
N izN orul de cdpetenie pentru
emigratie. Cf. N. Costin, p. 49: Doniei Vel Logof6t, i im-
preunA si Cu alti boieri' ; Neculee, p. 270: II:Amami' Ionita sin
Costin i Mitropolitul Misail' ; Cond. Vist., p 635. Ionit6 II a 11
manti, cind au venit sol de la Moldova".
5 Exact aceleasi nume, in aceiasi ordine, la Mustea' , prima er N

siune, I. c., i la Greceanu, rus. Academiei, I. C.; v. ed. *t. Greclanu.

www.dacoromanica.ro
390 Istoria literaturli romlne§ti

lui rdmaserd supt ocrotirea i pentru folosul lui Bducoveann

fruntasii emigratiei, adecd Vasile Costachi, care marl In exil,
Bogdan, Racovitd, Ilie Cantacuzinol.
Lui Duca Insd-i trebuiau acestia, si mai ales Bogdan, pen-
tru care ar fi jurat de o mie de ori, munai sd-i cadd In mind,
narks cd a fost Inselat incd odatd de marele maestru al intri-
gilor, el nu se sfii s1-1 provoace fati: Donici porni Cu Ord
la Poartd i, Impreund cu dinsul,. Ciocirlan Vornicul i loan
Vlastb, Postelnicul 2 Ei nu izbutird, Brincoveanu fiind ab-
solut In reguld fata cu Poarta.
Aceste lucruri toate se petrecurd In 1701-2, Inainte de tre-
cerea ambasadorului Paget prin Tara-Romiineascd: April-Maiu
17O2.
In toamna aceluiasi an Marele-Vizir Daltaban fu invins In
lupta de intrigi pe care o ducea cu atotputernicul Muftiu, a
cdrui influentd domina actiunea Sultanului Mustaa Profitind
de scurtul Vizirat al patronului lor, fratii cantemiresti oferiserd
pentru tronul Moldovei suma de 100.000 de lei. Cdzind Dal-
taban, care fu ucis, sperantele protegiatilor sai dispdrard pen-
tru moment, Duca avea printre sprijinitorii sdi pe Silihdarul,
amieul Muftiului 4, care facuse sd se numeascd Vizir acel Rami-
Mehemed-Pasa, ce incheiase cu Alexandra Mavrocordat pacea
de la Carlovdt. El pldti ell se ardtase gata sd deje adversarii sdi
pdstrd Scaunul.
Nu numai cd pdstrd, dar schimbarea petrecuta la Poarta
11 Intdri asa de malt, B. Met' asa de pretuit i ascultat, incit
el putu sd devie primejdios pentru Brincoveanu însui. Acesta
se stia slab la Turd si se grAbi sà previe o mdsurd contra

1 Brincoveanu trimise inca in 1701 un ambasador in Moldova,

Cond. Vist., p. 655: .,S'au dat la Toma Vel Sluger, de cheltuialk
cind au mers sol la Moldova", In 1702, cetim in Corot. Vist., p.
661: s'au dat la boiarii moldoveani, carii sint lui Vasilie Vornicu
i I.upului Hatman si la allii". In acelasi an vine Grigoraro Jora,
LogorAtu al treilea, solul de la Moldova" (p. 704 .
2 lzvorul pentru aceastä misiune e Mustea", I. c., p. 29
Art. lc. Rom., XXI, p 287. El porni din Adrianopol la 10 April
st. n.
4 Totusi, revenit la sentimente mal bune, acelasi Silihdar impriunuta
pe Brineoveanui Cond. Vist., p. 727.

www.dacoromanica.ro
 Marile compllatil de cronlci 34)1

lui, trimitind noilor stpIni ai Imperiului un present de 80.000

de lei, de fricl sg. nu fie scos", scrie un ambasador.
Dar cu atila nu putea sä se rIscumpere de la dusmanii sdi
un om ca dInsul. In primgvara, el fu chemat sä stirute la A-
drianopol, supt MustafA, noua capitalti, poala Imp5rAteas-
a."1. Primi ordinul de Durnineca Tomei, la 1 April st. v., plea.
la 5 Maiu, cu 800 de oameni, dupd ce pornise Inainte Domnul
era bolnav de fricA si de orbalt pe Cornea, Mihai SpMa-
rti], Diicul Marele-LogofAt si Preda Pirscoveanu, biv Vel Me-
delnicer. La 28 Maiu era la ArnAut-Chioiu, In mersul sdu Incet
de convalescent si de fricos, la 4 Iunie 2, In Adrianopol; la 9
era confirmat; la 15 26 II primia in audientà de plecare Sul-
tanul, iar la 28 (9 Iulie) pleca i ajungea la Bucuresti la 11
(22) Iulie S.
ScApase crescInd tributul i plAtind. Lia cine-1 Meuse sä
beie acest Ohm% Primise la ArnAut-Chioiu 29 Maiu st. V.
visita lui Alexandru Exaporitul si, a doua zi, a fiului aces-
tuia Nicolae, dar nu-si ascundea &duffle si nu ignora faptele
acestora. Spurcatul i vrdsmasul acela" 11 adusese la PoartA,
spuind cA el ar don i sa facA aceastA teribild visità; si el lu-
crase astfel fiindcA simlise cä i-a venit vremea sA-si ridice
neamul si mai sus decit era. Avea bun prietesug cu spur-
catul acela Vezir-Azem", cu Raml-Mehemed, i voia s5. pue

Cf. si Cond. Vist., p. 720. Imbriborul imparatesc, care au \ e-

nit cu ferman, sa mearga Domnia la Odriiu". Se intoarse Domnul
cu Ali-Aga, imbrihorul Vezirului" (p. 722 .
2 Un ambasador da data de 29 Maiu st. v.; Greeeanu pe ace,a
de 3 Iunie. Cea adevarata In FoLt il nov,i, p. 676: [I un le 4, am
mersu In Odriiii". Data confirmarii corespunde In Greceanu si in
ziarul domnesc, ca i toate celelalte. Cf. rapoartele venetiene din Hur
muzaki, IX 1.
3 Greceanu, ms. i editia citate, i rapoarte de ambasada. Intoc-
mai ca in Greceanu, uncle amanunte din Del Chiaro, p. 155, caruia-i
furl spuse de medicul domnesc Iacob Pylarino, pe care si cronica
oficialaII citeaza in suitA. Condica Vistieriei pomeneste Inca din
1697 un radvan ce s'au cumparat lui Iacov doftorul" (p. 313), care
succedase poate lui ,.Panteleon doftorul cel mare" din 1694 pp. 9,38 .
La 1702, primavara, nunta lui Iacov doftorul... S'au dat cheltuiald
calor ce au mers la Tarigrad sa vie cu Iacov doftorul" (p. 659 .
Cf. pp. 715 (1703), 721. El merse, in 1703, la Constantinopol cu pa
rintele patriarhul Antiofiianu" de Antiohia I) (p. 729).

www.dacoromanica.ro
392 Istoria literatura roinAne0i

pre fii-sau Donmu aicea In tard". Mai §tia Brincoveanul §i a-

mestecul lui Duca-Voda., care lucra pe lingd Muftiu§i coconii du-
misale cei spurcatil", §i, ciond plecd din Adrianopol, ni spune un
cronicar moldovean de Casa lui Racovita 2, el zise cu amad.-
ciune: Eu am mers la Poartd Duca spera sd-1 facd a fugi
prin aceastd invitatie], §i am venit; iard voiu face sd. meargd §i
acela care-mi fAcu aceastd cale la Poartd, §i nu se va mai
Intoaroe 3"
Mazilia lui Duca veni Indata., cdci Brincoveanu pldtise doar
§i pentru dInsa4. La 15 (26 Iunie ea era pronuntat5.5. La
29 Iulie st. n. se a§tepta la Constantinopol Domnul Moldovei,
care fusese plrit de Brincoveanu cä std In intelegere cu Ru-
§ii6. N'id la sosirea lui, fratele sdu Steran7 §i capuchehaielcle,
In frunte cu Morona, fusesera aruncati la Inchisoare.
Capugiul turcesc aducea irisa., nu firmanul de mazilie, ci
un ordin ca acela pe care-1 primise cu putin Inainte Brinco-
\ eanu: sä meargil Domnul sa sdrute la Adrianopol poala Impa-
ratului, pentru pace. In locul lui nu fusese nimeni numit :,;i
nici, cum afirmä unele cronici, un caimacam, Iordachi Buset
sau altul , n'a putut fi numit de Po-trta., M'idea Domnul ra
mdsese cel vechiu §i numai dinsul putea sa pule locotenenti de
Scaun.
Duca ldsä deci la Ia§i, in calitate de Caimacarn al sau, pe
loan Buhw, o rudd. In numeroasa sa suitd, pe care o pre-
cedau trimbita§i, el lud, pentru. a se asigura de din5ii, pe
Iordachi Buset, care i logodise' fiul Nicolae cu o fata a lui
Brincoveanu, pe fratele acestuia, Manolachi, pe Lupu Costachi,

1 Foletul, p. 678.
2 Mustea, ersiunea a doua, p. 93.
3 Cf.si Evenimentele", P. 10.
Pentru banii trirnisi in trei rinduri la Adrianopol, V. Cond.
Vist., p. 720.
5 Nic. Costi i p. 18. Inca de la 20 ale lunii, calarasi munteni in-
sliintaserd pe Brincos eanu la Adrignopol ca ort venit veaste ca
adtic pe Costandin Vod " Foletul novel, p. 677 .
6 Un ambasador rus ii bolezase un copil de la nevasta a doua,
el filcea comer la Cazaci Nic. Costin, pp. 46 8 .
V. Hurmuzaki, IX1, p. 360. El, beizad6 al Ducai-Vod", vi-
sita pe Brincoveanu la Arnaut Gliioitt, in z;ita de 31 Maiit st. v.;
Foletul novel, p. 676.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 393

pe cari-i ducea mai Inuit ca pe niste prinsi, se pare. Cu acest

alaiu inselator soarta lui fusese acum hotarita el apuca
la 24 Tunic (5 Iulie) calea catre Adrianopol, aceia pe care
i-o dorise, i i-o pregati inainte de a pleca de la Imparatie",
BrIncoveanu.
In urma lui, pribegii, trimii dupa ordinul lui Brincoveanu,
de caimacamul acestuia, Constantin Stolnicul, venira sa se
intilneasca la Galati cu boierii de tara, carora li daduserd de stire
sl vie pentru pira. Numeroasa deputatie a nemultamitilor;
Racovita, socrul acestuia Dediul Medelnicerul, Ilie Cantacuzino,
loan Sturdza, Ioan Paladi; Gheorghita Serdarul, Costachi Cos-
tachi, fu oprita de serascherul Babadagului, Iusuf, de a lua
calea obisnuita grin Dobrogea 1. Atunci ei se 1ntoarsera prin
Tara-Romaneasca i trecurd Dunarea la Rusciuc.
Brincoveanu se ingrijise de toate. Duca doblndise un firman
pentru arestarea boierilor suspecti din suita sa; el cumpard al-
tul gentru liberarea lor. Fiindca nu voià sit aiba de vecin pe
Anlioh, el opri pe Bogdan, marele sprijinitor al acestuia, la
Bucuresti, si se Intelese cu Iordachi pentru alegerea lui Raco-
vitA, a carui Intaie sotie, sora Cantemirestilor, Domnita Salta,
murise i Mease loe unei fete a lui Dediul. Pe de alta parte,
Antioh fu sfatuit A. nu se agite, pentru ca si asa va capata
tronul.
Duca ajunse intaiu la Adrianopol, i imediat fu mazilit
exilat la Cavala, pe coasta Archipelagului. Chid Insd boierii
din urma sa sosird i ei la Arnaut-Chioiu, rascoala Constanti-
nopolei plrasite, rascoala Ienicerilor, cari regretau pe Dal-
taban, rascoala tuturor acelor pe cari Raml ii umilise prin ra-
pedea lui Inaltare i Muftiul Ii prigonise, 6 Iulie st. Y.2. lz-
bucni. Zorbalele, gulguleagiii, serie Brincoveanu 3, din Ta-
rigrad veniau spre a doua capitala.
Aceste imprejurari zabovirii mult descurcarea situatiei mol-
dovenesti. Abia la 20 Septembre, Ahmed al III-lea inlocui pe
nedestoinicul Mustafa. Inainte de plecarea noului Sultan s;)re
Constantinopol, boierii venira, rasbatind prin multimea solda-

1 Pe unde zice §i Dimitrie Cant:mir ca a [recut adcsea; lst.

otoman, p. 309, nota 123.
2 Foletul novel, p. 677.
8 L. c.
www.dacoromanica.ro
394 Istoria literaturii rotula*

tilor ldsati in voia lor, inaintea corturilor de la Solac-Cmne,

ducInd arzul prin care cereau pe Mihai Racovitd. Sultanul nou,
informat de dorinta lor, o §i aprobd.
Antioh, care nu crezrbe in §tirile prieteneti ce-i dilduse cum-
natul sdu Bogdan, afla atunci prea tdrziu cd a rdmas pe din
afarti. Il pArdsiserd toti boierii; aderentii lui din alte timpuri se
Impdcaserd cu clientela lui Duca, invoindu-se a alege un om
non" care sd n'aibà de indeplinit rdzbunarea sa §i a partidei
sale.
Dar, pdrdsit de ai säi, cel rnai mare dintre Cantemire§ti gdsi
un sprijin printre Turci. Noul Ienicer-Agal, Cealic-Ahmed,
oferi servicIile sale. Cealic era, de altfel, i un du§man al lui
BrIncoveanu, pe care voise sd-1 scoatd §i care se rdscumpIrd
§i de ace,astd nota primejdie pldtind cincizeci de pungi 2. Dar
interventia aceasta, oricit ar fi fost de puternicd, i Sul-
tanul se gdsia incà in mina soldatilor, cari-1 strdmulaserd din
harem pe tron, venia prea tirziu. Neculce pretinde cd zdbava
n'ar fi fost mare: Ienicer-Aga ar fi intrat In cortul MareluiVizir
Dorogean-Ahmed, inainte ca noul Mihai-Vodd sd-I fi pArdsit.
Dar Sultanul dAduse ordinul i Spatarul Mihalachi apucase a fi
investit cu caftanul. Eard, cu un cifert de ceas mai inainte
de ar fi sosit Ienicer Aga la Vezirul, lua iar Antioh-Vodd Dom-
nia 3."
Mihai Racovitd avuse noroc. Fard revolutia din Septembre
el n'ar fi ajuns Domn, caci probabil succesorul lui Duca ar fi
fost Nicolae, fiul Exaporitului, acum in Inchisoare cu ta-
ta sAu, care-§i risipia averile adunate, pentru a sciipa cu
zile4. Fdrd naiva §i robusta Incredere a lui Antioh, acesta i-ar fi
ajuns Inainte. Fdra trddarea lui Morona, care redactd arzul
pentru cererea lui, el ar fi fost jertfit poate in folosul lui Duca.
Numirea lui Mihai se fdcu la 23 Septembre st. v.5. El into-
vtirit§i Curtea i urdia" pdnd la Constantinopol, avu aici o au-
1 Numit la II Iunie st v., inainte de revolta (Foletul novel, p.
676 . Deci Cantemir (1st. imp. aloman, p. 762, nota greseste lacind
din el alesul Ienicerilor revoltati.
2 Greceanu, ms i edipa citate.
3 Neculce, P. 279. Cf. Nfustea, versiunea Ir, p. 95.
V. si Iorga, Acie ragm., I, p. 97, N° 1 si Scris. lui Al. \lavro
cordat, p. 115.
Nic. Costin, p. 48.
www.dacoromanica.ro
 Marile compllatil de crohici 395

dienta la Sultan, In palatul de la Sarai-Burnii, primi cuca dupd

obiceiu, si apoi plecd spre tara cdimdcdmitd de Buhus1.
NiciodatA n'a fost situatia Cantemirestilor asa de rea ca in
1703. Ii pArdsiserd toti, si Mihai Racovitd, dupd atitia Domni de
partid, debuta, In sfirsit, ca un Donm al terii; pdnd si credin-
ciosul Bogdan primi Vornicia de la noul stdpinitor, pe care
nn contribuise sd-1 numeascd2.
Se pare chiar cd, in toatd aceastd d'intdiu Domnie, Mihai-
Vadä nu nemultdmi pe nimeni. Recrimindrile lui Neculce a
ar fi cdutat sd-si formeze un partid al sdu, din rude si din.
Cupdresti, Indepkrtind pe mazili si oamenii lui Antioh-Voda
si Duca-Vodd" nu se Intemeiazd pe nimic decit pe supdrdrile
personale ale scriitorului.
Cu Brincoveanu, relatiile rdtnaserd foarte bune, O cei doi
Domni se cercetau adesea prin solii i, ca veri ce erau, Milmi
fiind nepotul de flicà al lui Toma Cantacuzino, fratele lui
Costantin Postelnicul, al cdrui nepot de fiicd era Domnul mun-
tean. O cdsltorie legase acum Curtea munteand de interesele
Cupdrestilor, deci si ale Domnului lor; dupä intelegerea fdcutd
altd datd, Nicolae Postelnicul Ruset, fiul cel mai mare al lui
Iordachi, lud la 8 Iulie 1701 pe Ancuta, lata Brincoveanalui.'.
In momentul maziliei, care i fu comunicata de un curier mun-
tean, Toma Cantacuzino se afla In Moldova, si el se retrase
la Inceput la Hangu, impreund cu citiva pribegi moldoveni,
Lucrurile sale le liisd mazilul la o mosie pe care i-o cedd anu-
me pentru aceasta Domnul mu.ntenesc.
Boierii eran deci, toti aproape, cu Racovita; Muateqii",
cari i dAduwrd Donmia, voiau sa i-o pastreze. Trecu insd abia
un an si jumdtate de la numire, si totusi Domnul Moldovei
pierdu, la 13 Februar st. n' 1705, tronul ('.

1 Cronicile 'mido% ene. Cf. Hurmuzaki, IX', p. 103, No DXLV1.

2 Lista boierilor in Neculce.
3 Pp. 280-1.
4 MUStea, p. 31. In 1703 vine la Curtea munteana Iordachi Vor-
nicul, solul moldovenesc, (Cond. Vist., p. 713 . Indatà gAsim pe
Vel Paharnic mergind sol la Moldova" p. 744 .
5 Greeceanu, ms. si editia Mate.
6 Data la N. Costin. Racoviä primi stirea la 23. Cf. si Hurmuzaki,
IX', p. 414, no DLXII.

www.dacoromanica.ro
396 Istoria literaturii romlnesti

Data aceasta, suprinzdtortrea mazilie o aduseserd numai schim-

bdrile de la Poartd. Acolo guvernele erau trectitoare s'i nevoile
de bani, In aceste timpuri neasezate"1, foarte mari. Vizirul
rAscoalei fusese IndepArtat, cind lucrurile se mai linistird, de
Sultanul rdscoalei. Silihdar-Hasan fu numit in Octombre 1703;
apoi, la 11 Septembre 1704, Calaili-Ahmed ii lud locul si, in
fine, dupd trei luni, la sfirsitul anului, Baltagl-Mehmed capdtd
pentru seisprezece luni Viziratul 2 Acesta, avind legAturi Cu
Cantemirestii si primind banii acestora, sAvirsi schimbarea.
Antioh fu numit, l'i se hotdri a face si el o politicd de im-
pdciuire fatd de toatd lumea. Caimacamul lui, Bogdan, chemd
pe toti acoja cari, de Inca une eventuale numiri a ,lui Ducas,
se risipiserA prin munti si in strdindtate: Me Cantacuzino, Nico-
lae Costin, Panaiotachi Morona, un om util. Antioh se multdmi
a mustra pe acesta, care-i iesi inainte in Dobrogea 4. .
Astfel el spera sd cistige clientela noua a lui Racovita si
pe aceia a lui Duca, a crtrui intoarcere pe tron se Oxea acum
exclusl pentru totdeauna. RAminea vechea ura a lui Brinco-
veanu. Pentru a o stinge si pe aceasta, el facu probabil cele
d'intliu propuneri, care furd primite. Brincoveanu, care se
convinsese cd e mai practic a domina pe acei Domni ai Mol-
dovei pe cari i-ar fi dat imprejurarile decit a-si lega inte-
resele sale de interesele unuia singur dintre dinsii, aulorisa
pe represintantul sau la Poartd, $teran Cantacuzino, sd nego-
cieze cu Dumitrascu-Voda, capuchehalaua lratelui sau. Nego-
cierile izbutird: Brincoveanu se indatori sa deje acestuia o pen-
sie anuald de zece pungi de bani. Prin mijlocirea lui, Iordachi
Ruset se intoarse la vechiul sdu patron, pentru moment, cel
putin
In fine, pentru a intari aceste legaturi, Bogdan, foarte bol-

1 Neculce, p. 281.
2 1s!. inip. otoman, pp. 763, 767, 770; Hurintizaki, Fragm., IV, pp.
3 6.
3 Acesta se aria la arnbasadorul frances, ascuns din causa prigoni-
rhor muntene, la 1706; Hurrutizaki, Supl. II, p. 301, N° DXLIV.
A Nectilce, p. 282.
6 Acestea se petrecura 'mate dupil awzarea lui Anlioh In Scaun
21 Maiu si.. v. Dar ele ar putea explica lunga zabava la Conslanti-
nopol a Domnului. Ni le povesteste Neculce, p. 283.

www.dacoromanica.ro
 Mulle compilatil de cronici Wi

hay pe alunci, olrdvit in carea de Mibai flacos ita, credo

Neculce i, fu. insarcinat cu o misiune la Curtea munteand,
ca sd arate", serie cronicarul Brincoveanului, dragoste si
prietesug". Dupd ce Bogdan se intoarse', sosi de la Munteni"
sSerban Greceanu, Vel Stolnic, care, multdmind pentru salu-
tdri, puse la cale si logodna dintre al doilea fiu al Domnului shu
si fata lui Antioh 3. In fine, de si la Brincoveanu se gdsiau add-
postiti pribegi ca Dumitrascu, fra[ele si Ioan Paladi, cumnatul
lui Mihai-Vodd, o noua casatorie fu incheiata Intre familia dom-
neasca munteand si o familie din Moldova : Constantin, fiul
mai mare al Brincoveanului, se Insurd la 20 Ianuar 1706. Cu
Ana Bals, cocoana Stolnicului loan] Bals de la Moldova".
Cunund Constantin Stolnicul, si din partea Moldovei lud parle la
serbare o rudd a Cantacuzinilor moldoveni, Ionitd, Mare-
Spdtar", care nu e altul decit cronicarul Neculce4. Neculce fu
pe deplin satisfdcut de ce vdzuse, dar el ceru In zddar pe Io-
nitd. Paladi, cdruia oaspetele sdu ii fdcuse drum spre Brasov'.

Sit vedem acum In ce chip se oglindeste aceastd istorie reald,

viata polilla, lapt.elv dv partide ale Moldovenilor Intee SEA:
1700 si 1705 In alegoria domnescului scriitor. Pentru a Intelege
fabula, fabula plind de alusii, trebuia sd cunoastem amAnuntit
realitalea, s'o reconslituim, fiindca nu fusese reconslituitd pdnd
In amknuntimi.
Prefata incepe cu protestarile de modestie pe care autorii din
toate timpurile au crezut cd le datoresc publicului, chiar d'id
acesta era foarte problematic. Dimitrie recunoaste a lectura
artii sale nu va fi usoard si nici folos nu va aduce. Dar se
scusA prin discretia cu care va vorbi chiar si de dusmani si cu
scopul ce a avut: nu acel de a serie istorie, ci unul, mult mai

1 Dupà Dimitrie Cantemir, Lupu ar fi fost otrAvil de Brincoveanu,

in Domnia lui Antioh", pe vremea iinei solii, si de atunci ar fi
scuipat singe (Vita, p. 61, nota 1).
2 El muri in curind.
3 Pentru aceste misiuni, v. Greceanu, ms. t,;i editia citate si Neculce,
pp. 284-6.
4 Cf. Greceanu, ms. Academiei, I. c., si Neculce, pp. 286-7. V. si aicii,
mai SUS.
6 Neculce, p. 287.

www.dacoromanica.ro
39§ 1storla literatura rumanesa

urtil, pdnd la scopuri isLorice nu se ridica pe aceastd vreme,

In 1705, ambilia tIndrului beizadoà, acela de a face un exer-
citiu de retoricd, de a se nevoi adecd spre deprinderea retori-
ceascr.
Retoricd deci, pe alocurea, In sentente, pe care le promite
viitorul autor al Invdtdturei loghicai pre limba noastrd", filo-
sofie, acestea vrea sd le facd. Sd-si ardte invdtd.tura prin abun-
denta, felurimea si raritatea rnaximelor adunate pentru Impo-
dobirea mintii unui public simplu, dar serios in cugetdrile-i asu-
pra vietii, sà desfAsure farmecul unui stil invdtat din manua-
lele de scriere frumoasd si Imprumutat de la autorii pe cari-i
oetise, acestea erau dorintele de cdpetenie ale eruditului
fiu de Domn.
Mai avea Inca un scop, acesta secundar, dar potrivit si el cu
perioada de desvoltare intele,ctuald la care ajunsese scriitorul.
S'i aici erau la mijloc ostentatie, pedantism, reminiscente de
scoald, influente de frondistiriu". Doria Dimitrie Cantemir sä
contribuie prin cartea sa la imbogdtirea limbii prin termeni
technici, prin neologisme stiintifice, luate mai ales de la Greci.
Si un al. treilea scop se addugia; un scop de cArturar iardsi.
Era, cum am vdzut, pe acest timp un fel de humanism romln,
mai ales de nuantd elind, adus prin Invdtatii Greci chemati de
Domni la Bucuresti si Iasi, Latineste nu se prea cetia, dar au-
torii greci erau In favoare. Dimitrie cetise Istoria etiopicd" a
lui Heliodor: Iubirea lui Teagen s'i a Haric.leir. Era o operd
de istorie de moravuri, In haind de roman. Asa ceva voià sd
facd principele moldovean cu aventurile sale politice mai re-
cente, sd imite pe Heliodor, s1-1 localiseze.
Dacd, Insufletit de aceste dorinti, Dimitrie Cantemir n'ar fi
fost, cu.m s'a afirmat, decit un pedant greoiu, harnic si
Ma originalitate, un fel de Nicolae Costin, cartea ar fi iesit
ilegibild. In.sd. beizadeh Dmitrascu era un spirit vioiu, un bun
poveslitor, un glumet cu haz. Toatd invdtAtura lui Ieremia
Cacavela, egumenul de la Pldviceni 1, nu-1 putt.be desbdra de
aplecdrile sale naturale, nu-1 putuse instrdina de firea isteatd
si agerd a teranului moldovean. Planul era rau, In el s'a
prins o istorie bung.; sententele nu se potriviau cu cartea, el

i V. Caradja, In Revista 'storied, XII, p. 16 §I urm.

www.dacoromanica.ro
 Marik compitatii de cronici 399

le-a spus cu sartul intclept al aledluitorilor de proverbc; di-

gresiunile retorice erau artificiale, el a izbutit sd li dca noima
basmclor povestite cu mestesug de un naratar sfdtos1.
Ne gdsim intdiu inaintea unui sfat de lighioane, In plinA fa-
buld sau isopie. Lighioi cdflanite, boieri veliti, din ImpArdtia
Leului sdn tara moldoveneascd si din stdpinirea Vulturului, de
la Munteni, ocupd scena. Supt blana tarcata a pardosului se
ascunde, din voia organisalorului feeriei, importantisima per-
soand a lui Iordachi Ruset, stilp de Domnie, adundtor si min-
cdtor al averilor Vistieriei Moldovei; Vasile Costachi, fiul mai
mare al lui Gaviilitd, se infiltiseazd ca urs, un urs pe drojdii,
pe care in curind era sa-1 rdpuie boala; Lupu Bogdan e Lupul,
un lup credincios fatd de stdpini si temut de dusmanii aces-
tora, un lup cu virtuti canine; siretenia, prudenta lui Ilie Ti-
fescul li dau dreptul la demnitatea de Vulpe, de Hulpe, serie
autorul; fostul rob al lui Nikusio.s, Maxut sou Maxud, se pre-
sintA ca sacal.; pe cinc' Ilie Cantacuzino, un dibaciu perso-
nagiu, beneficiazd numai de calitatea de mitd sdlbatecd".
In fata acestui Divan moldovenesc, se &este, in acest pro-
log, Divanul pdsdrilor, adunarea boierilor munteni, locuitori ai
terii Vulturului si supusii atotputernicului Corb brincovenesc.
Printre ei Brehnacea, acel oracol pdsdresc, cu vorba adincd si
ascultatd, care era Constantin Stolnicul; Soimul: ambitiosul To-
ma Cantacuzino; Uleul: Stefan, fiul lui Constantin si viitorul
Domn; Cucunozul: Spatarul Mihai, socrul lui Dumitrascu Baco-
vitd; Coruiul: Ildducanu Cantacuzino, celalt fiu al Stolnicului;
Eretele, care e Radu Golescu; Balabanul, care inseamnd pe res-
pectatul Serban Cantacuzino', fiul lui DrAghici Cantacuzino,
cel mai mare din feciorii Postelnicului; Blenddul, cu care titlu
e gratificat unul din ginerii domnesti: Serban Greceanu3.
Pentru a complectä adunarea, stafete pornesc in toate pdrtile,
stafete grAbite si zgomotoase, a cdror frdmintare o zugrAveste
scriitorul, ac,est unic romancier al nostru in veacurile treçute,
1 Avem in Istoria ieroglifica." adevarate povesti, spuse foarte
bine, pe pp. 70 si urm., 191 s'i. urm.
z Data precisa a mortii lui o gasesc In Insemnarile omuiui de
casa, $erban starostele de negustori: August 1709 (Bibl. Ac. Rom ,
ms. 1320).
3 V. mai sus.

www.dacoromanica.ro
AO() Isiorta literaturti romine§tl

In aceste rInduri, care plac cu MIL mai mull eu cll in Ihnba

veche romdneascd e deprins cineva sit ceteascd cu total alte lu-
cruri decit literatura de imaginatiel :
De alergdturile intilor olacari si de tropotele picioarelor a
neobositilor alergdlori toatd pulberea de pre toatd calea In cer
se rildica; bate vdile adinci de tari strigdri tare se rdsuna;
toate a muntilor inalte virvuri de iuV chiole si groase tunete
In clipd se covirsia si top cimpii pustii si necalcati, de groaz-
nice strigdri si de Incoase ldudari se Imp1ea2."
De obiceiu minunatele Intimpldri ale basmului animal se pe-
tree lnainte de Inceputul Intelepciunii, in vremea chid, neexis-
tind mdsura putintii si a desavirsirii, nu exista nici mdsura tim-
pului. Aceastd adunare de pasdri si dobitoace s'a pelrecut lnsd
avem motivele noastre ca sd o credem in anul de la Min-
tuirea Lumii 1703, clnd de mult nu se mai potcoviau puricii si
chid feciorii tined de Domni,.in loc sd Intrebe Ursitele asupra
drumurilor care duc la palatele fermecate ale zinelor Cu
pdrul de aur, cintau din tamburd Turcilor blrbosi cari pu-
teau sd facd pe Impdratul prigin a-i milui cu caftanul unei
Domnii.
*i, asa fiind, odatd ce povestea se petrece ctndva, 0 nu odatd,
bldnile si penele cad, de si rdmIn coltii, ciocurile si ghiarele,
si ne gdsim Inteo societate ca tolul umand, lute° societate de
boieri din cei d'intdiu ani ai secolului al XVIII-lea.
De ce se adunaserd acesti boieri, odatd ce cu boierii moldo-
veni din Tara-Romdneascd avem a lace, aceasta o §tim. Nu
voiau pe Domnul pe care-1 aveau, V idra In lumea fabulei, iar,
In a realitdtilor, Constantin Duca, un amfibiu etnic Intre gre-
cimea de care-1 lega neamul tatdlui sdu si boierimea de lard,
cdreia-i apartinea prin mama sa, Anastasia, fata lui Buhus.
Duca era Insd vidrd 0 din altd pricing.. Legat odinioard
prin cea d'intliu sotie de Brincoveanu, numit prin silintile
Muntenilor, cari nu putuserd, ce e dreptul, impune pe altul, el
cdutase sd impace vechiul antagonism ce exista intre cele
cloud ten, sd facd pe Moldoveni a uita ofensele si pagubele din
trecut si a primi fdrd. resistentd suprematia acestora. 0 grea
' Prafacerea, recentà, a operei in sintaxa actual6 de d. Em. Grigoras (ed.
Ministeriulul de Instructie) e o gresealS.
2 P. 17.

www.dacoromanica.ro
 MarIle con-11:114i de cronici 401

sarciná, pentru indeplinirea cg.reia Sc cerean altà vristä si

alte porniri decit pornirile i vrista räsfatatului í usurate-
cului cocon Constantin. Imp'elicit In nedibäcia sa, vinovat de
sicofandii, clevetèle, minciuni i furtisag", el nemultämeste pe
supusii ca si pe dominatorii säi, cari se lineleg pentru a-1 in-
locui i a-i impiedeca de acum inainte intoarcerea In Dom-
nia pe care nu stia s'o chiverniseascA.
Pentru alegerea succesorului se face toatg. discutia, In care,
adunate de capriciul povestitorului, persoanele conducatoare din
amindoug principatele fac auzite, Inteo adunare inchipuitg,
In lumile Fantasiei, ginduri, planuri i sentimente pe care
le-au avut, dar nu le-au manifestat niciodatii in aceastg. lim-
pezime.
Vorbeste Duca, apärindu-se In eidar de acusgrile lui Bur-
naz Postelnicul si ale lui Dimachi, capuchehaielele sale, care-1
trädaserg, denuritind läcomia acestui din urinä, ce-1 ureste cu
patimg.: mgcar cd, precum aeavea easte tuturor, cd el mie ne-
nepriatin de moarte mi s'au arätal."1-. Discursul e frumos, cAci
oratorul nu putine fgclii topise asupra cgrtilor fi1osofesti"2, dar
nu folose.ste la nimic. lea cuvintul, pentru a-i hotgri mosteni-
rea, Mihai Cantacuzino, care este din fire cu socoteala Inaltä,
[si] cuvintul vre-odatá gios rruniie nu priimeaste; Insà
multe grliaste, darà putine ispraveaste; la mink iutc, la foame
nesäturat". Dupg. el, Racovitd, candi datul propus de socrul
fratelui sgu; Spdtarul Mihalachi din Moldova e insg incapabil
de a vorbi alta decit prostii fäloase: poate fi ca calegoriile lo-
ghicäi n'au cetit si in artile stiintii nu s'au zábaivil". La trup,
adauge Dimitrie, care vedea In Racovità numai pe concurentul
la. tron, si nu pe cumnátul de odinioard, la trup sanigng
cu cgmila, fiind oin chipos, dar nu in capul aráltos, nici in
dobitocul capätinos, ce In capul pedepsit i cu multe nevoi
domirit cxeerii cei multi säldsluiesc". El nu crutd pe bietul
pretendent, care era, altfel, un cui cu chibzuialA si care stiu, In
toatä Domnia sa d'intäiu, sä-si amnia temperamentul violent
sisit cistige simpatii; n'avea, scrie el, nici din fire vre
dar, nici din pedeapsä i din invAtaturä vre-o vrednicie" 3.
P. 38.
2 P. 39. Cf. 0 Descriptio, p. 154.
3 Pp. 59-60, 93.
26

www.dacoromanica.ro
4b2 tstoria literaturii rorngnesti

totu.si, aclaugim noi, a putut domni bine iiitìüu, i pe unn4

a stiut sd domneasca mult, pe cinc/ altii mai Invglap decit
dinsul au inteles rgu spiritul i nevoile timpuiui i valurile
nenorocirii i-au
Inainte i dup. ardtoasa Carnita isi dau pdrerea sau sint
cliemati a si-o da Aga Vdcdre.icu, care In instrumentul mu-
sicei poate cintece alcdtuite a cinta", precum urinasii si al-
cAluiau Cintece pentru musica" altora 1, prea-invdtatul Caca-
vela, dasedlul autorutuí, .,In limbd lat si la voroavg neincetat,
insg ce # pentru ce asiè mult ritoriseste, nici ea poate nu
stie" 2, Caragea capucheliaiaua, Constantin Stolnicul, In multe
s'Ente i mestesuguri deprins", care, mai mdrunt la stat decit
fratele sdu Mihai, se mindria cd este de pedepse mai dovedit
# mai ispitit # de cdi mai multe si mai departe # de tení
mai strkine i mai late mai asudat i mai sbuciumaCk.
Muntenii se inteleg asupra persoanei lui Mihai Racovitd,
pe care-I judecau un om comod, supt care Brincoveanu ar fi
pulut sä realíseze idealul, pe care Cu trufe II exprimà unul
din unchii säi, acela de a guverna o tara' ca i ceialaltA: Asa
vreau, asa poruncesc, asa sa se faca'. Vasile Costachi, om
pasnic i bolnavicios, nu se pune Impotrivd. Ilie Tifescu se da.
In taing. Cu Muntenii. Bogdan e singlirul care nu vrea sà des-
brace pe Cantemiresti de dreptul lor. El nAdAjduieste cd
Rusetestii vor merge cu dmnsul ca In alte timpu.rib. Dar Ior-
dachi, cel mai mare dintre dinsii i eful lor politic, e clsti-
gat de BrIncoveanu prin fdgdduiala de a da o domnitd dupd
fiul luí, Nícolae 7. Mihalachi Ruset, alt memhru al dinastiei,
se converteste prin fIgg.duiala de a i se pldti jumdtate din
cele cincizeei i trei de pturg,i ce-i fuseserd luate de Munteni
supt Duca-Voda, In 1693' ; dovedeste astfel IncA odatd firea sa

1 P. 61.
2 P. 63.
3 P. 83.
4 Pp. 96-7.
6 Pp. 55-6.
6 P. 101 §i urm. Pentru Vasile Costachi, v. Bis. 9rt., XIII, pp. 622-4,
P. 105.
V. mai sus. Pentru lreizeci de pungi luate altd data lui Iordachi,
MI-A voia dumisale", Uricariul, XI, p. 213.

www.dacoromanica.ro
 Madle compilatii de cronicl 40.1

de ris (linx): tap prost drept, darä multe picaturi de

vicle§uguri Ii stau peste mate". Un al treilca irate, Manolachi,
cdpdtd promisiunea de a i se da Mull-Asia Ocnei §i, pen.-
tru a-i multgmi mindria care-I deosebia , dregAtoria pe care
i-o luase Duca, aceia de Mare-Postelnic. Cit despre Scarlatachi,
om dispus pururea fata schimba"1, i se dAdu permisia
de a intrigA ell li va fi voia; decit care lucru el nu putea doni
mai mult. Se adaugd pe Bugä ace§ti convinsi si Dediul,
crul lui Racovitit, cdruia i ddduse odinioard o oarecarc influ-
entd frumuseta exceptionald a fetei sale.
Nu mai mult tdria vinului In cap decil chipul frumosului in
inimd lovea§te", suspinit invdtatul beizadai si se gAteste a po-
vesti cdsdtoria a doua a fostului sdu cumnat2. Deci Dediul ni
este infdti§at ca un guziu" orb §i slut", pe 11110 care apare
si mai frumos ginga§ trupul §i mingiios statul" fetei sale,
Ana. Multi o cereau, dar vointa lui Brincoveanu, ceia ce pare
fal§, cdsAtoKia fdcindu-se dupd Neculce incd supt Domnia lui
Antioh-Vodd, aceastd vointd, care era o lege pentru oaspetii
sdi, fAcu sd invingd cdmila grosoland care era Mihai Racovitd.
Al lui fu suleaget trupul, cu alba pelitd, cu negri i minglio§i
ochii, cu iscusit mijlocelul si cu rdtungior grumdgiorul A-
nei 8".
Si romancierul istoric al altor vremuri amestecd ironia cea
mai grosoland ca oarecare delicateta de poesie in descrierea
nuntii, care de sigur a a inspirat pe Eminescu pentru ferme-
atoarea nuntd de glze din Ccilin.
Tintarii cu fluiere, greierii cu surle, albinele cu cimpoi, cin-
tece de nuntA cintind, mutile In aier i furnicile pre pAmint
marl §i lungi danturi ridicard, iard broa§tele toate, Impreunà
cu broatecii, din gur5. cintec ca acesta in versuri tocmite cinta:

O Helge 4, fecioara, frumoasa nevasta,

Nevastà fecioara, fecioara nevasta,
Camila sa raga, tilcul nu 'nteleaga,
Marga la Atena, ce este s'aleaga,

1 P. 106.
2 Despre care vorbeste i Neculce, p. 257.
3 P. 107.
Asa e numità Ana in limbagiul fabulei.

www.dacoromanica.ro
404 Istoria literaturil romanestl

Fecioara nevasta, nevhsta fecioara,

Peste sese vrcmi I roada sa-i co.boara.
Fulgerul, fierul, focut mistuiasca
Patul nevapsit; nu se mai slaveasc5.2."
HotIrirea definitiva se iea dupa un nou discurs, acel al lui
Ioan Comnen doftorul i eruditul. Dintre conspiratorii pen-
tru InlAturarea lui Duca, unul, Vasile Costachi, moare ae
dropic5.3, un altul, Tifescu, c,ade in melianholia ipohondriacA
apoi in tusa cu singe mutindu-se", dispare si e14. Bogdan
tovarAsul sAu de credintI Maxut sint siliti de Brincoveanu a se
intoarce in Moldova, dup6 plecarea lui Constantin Duca 5.
Ceilalti boieri pribegi ieau, supt conducerea lui Racovitd, Ior-
dachi i Mihalachi Ruset, drumul spre Adrianopol, mide se
aflà ImpArAtia.
Aici se adunI Cu totii la capuchehaielele Terii-RomInesti, in
Vlah-Sarai, i fac jur5mint sä apere interesele lui Racovità.
Pentru a izbuti, ei adopt5. singura cale posibiLl: cumpArarea
Turcilor influenti.
Cu prilejul acesta, Dimitrie intercaleazd o alegorie relativA la
Alexandru Mavrocordat, care era Incä puternic, cum stim, cind
boierii sosirg. la Arnaut-Chioiu. In aceastI alegorie se gsesc din
cele mai frumoase descrieri pe care le infAtiseazI Istoria
Zugr6vind niste opere de artl, poetul politic ni re-
presintA ciobanii, unii ca de somn adormitind, in cirlige rà-
zimati, altii, ca de ploaie i de vint reace, cu glugile peste cap
'bate i pre un cot la p'aimint 15sati iera, iarà dullii, unii in
Grosolania ce se ascunde e aceasta (ni-o explica Insusi Dimi-
trie): Mihai e sterp, iar nevasta lui ar fi putut, Inainte de a se
marita Cu dinsul, sa fi creat o familie. Si, clleva pagini dupa a-
ceste trivialitati, cetim cugetari adinci exprimate frumos sau bune
descriptii : Caci pravul casii dupa maturat, de se si radica si
In razele soarelui gioaca, lusa nici razele soarelui a nu lovi o-
preeaste, nici pasii celui ce prin case Imbla confinaste" (p. 115).
Aiurea se vorbeste de huetul a mari puhoae dupa ploae din dea-
luri In vai rapezite" p. 116).
P. 108.
3 P. 121. Atunce, din boierii cei pribegi, ce erau In teara munte-
neasca, anume Vasilie Costachi Vel Vornic, i se timpla moartea a-
colo in pribegie"; Neculce, p. 275.
P. 121.
A P.122.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 405

picioare sta, i ca cum de departe mirosul lupului ar adul-

meca, altii, pre brInci lasati i capul pentre picioarele denainte
dormia i, ca cum in vis lupul In oi ar fi dat pa-
prin somn ca cum ar scinci i ar brehai se videa,
lard la alte turme, ca chid lupul oaia ar fi apucat, ciobanii
cu ulina dulailor lupul ardta; dullíii gonia, lupul cu
clrlanul In gull fugia, alti ciobani de la alte turme In Intina-
pinare Ii iesia; lupul Intealta parte suvaia. i, ca cum spre
o padure, carea Inaintea lui aproape se vedea,
Alegoria are drept soop sa ni spuie in ce chip tinarul insular,
care n'avea decil duhul", a Invatat de la Panaioti Nikusios,
batrinul sau predecesor In dragomanat, mestesugul Portii o-
tomane.
Prin acelasi mestesug, partisanii Domniei lui Racovita
atrag pe Exaporit. Mihalachi Cupariul Ii promite o pensie
anuall de cinci pungi de bani, i pune In scris aceasta Riga-
dulald bine venita. Astfel se InPdtura candidatruile lui Duca,
ale Cantemirestilor i aceia a unui Marco psevdobeizadV,
care ar putea sa fie un fiu al lui Grigore Ghica, un frate
al lui Matei, ginerele lui Mavrocordat. Mihai-Voda e numit,
dar izbucnirea zurbalei Impiedeca pe noul Donan de a primi
cuca si a pleca spre tara.
Apoi autorul se intoarce asupra intrigilor pentru Domnie
spre a arata actiunea i soarta fiecdruia dintre rivalii, cu
vechi drepturi, ai lui Racovita usurpatorul. Vedem astf el pe
Marco, un tinar neexperimentat i nepriceput: la virsla bru-
diu, la limba hilbliu", care fusese ascuns la Muftiul ucis,
cazuse ()data In prinsoare i fusese trirnis la galere, dar sea-
pase 0 se refugiase iarasi la un protector care In curind nu
era sit aiba alta grip, decit a se mintui pe sine Insusi. Marco
fu Impacat de aderentii lui Racovita, dindu-i-se privileghiile"
Vechi, deci iari vre-o pensie de intretinere
Apar pe urma Cantemirestii. Ilie Tifescu, bolnav In. Mol-
dova, oearca a desface de la clinsii pe Bogdan, Uchida-I sa serie
acestora scrisori de Inselare; dar nu izbuteste. Bogdan, pe

V. si p. 131: Ochiul cerului se inchidea i perdeaua noptii pre

fata pämintului se tragea".
Pp. 148-59.
www.dacoromanica.ro
406 Istoria literaturil romAnesti

care Maxut il informase de nemultámirea generald a terii,

refusd. El doria incd pe Antioh, dar acesta nu stiu sd. hivingit.
Chemat la Adrianopol, cu scopuri pe care nu le poate des-
curca autorul, de Mihalachi Cupariul, fiul mai mare al lui
Constantin Cantemir, cdruia ii mai cedase odatà cel mic drep-
turile sale, isi dovedeste i cu acest prilej urea inceatd i gre-
oge. E, scrie bunul frate al lui Antioh-Vodd, un om mare,
dar fdrd suflet inteinsul, ocupat numai de grija traiului
bun si la discretia agentului sdu Caraged.
Un astfel de dusman nu era de temut pentru emisarii lui
Brincoveanu i aliatii lor moldoveni. Din potriva, Dumitrascu-
Vodd e hotdrit sd. nu cedeze. Sarcina urnhtririi lui e datd. a-
tunci lui Mihalachi, dar, instiintat la timp de GrecuI Ata-
nase Papozoglu, InddrItnicul pretendent scapd 1.
Dirnitrie se Intilneste apoi cu fratele sdu, i acesta se scusd
pentru purtarea ce avuse. Un plan de rdzboiu se face: Di-
mitrie va ldsa Moldova lui Antioh si va vind pentru
Scaunul mai bogat, mai important, dar mult mai bine apdrat
al Brincoveanului. Dar incd odatd acesta are noroc" rd-
mine in stdpinirea terii sale: e vorba, evident, de stdruintile
lui Ienicer-Aga contra lui Brincoveanu i Racovitd, pe cari
void sd-i inlocuiascd prin fratii Cantemiresti. Planul, neputind
fi realisat fdrd zdbavd, e am1nat de Dimitrie, aoel care-1 isco-
dise 2.
Racovitd rdmine prin urmare. Inainte de a pleca din Cons-
taniinopol, el mai platesle hied un bir. Constantin Duca e a-
dus de la Cavala pentru pîrà, i InvingItorii pldtesc scump
biruinta.J. Apoi alaiul Cdmilei" pleacd spre Moldova.
Mihai-Vodd lAsA ca represintanti la C.onstantinopol pe doi .

dintre Cuparesti, Mihalachl i Scarlatachi, Impreund cu Ohi-

nuili ai capuchehaielicului 4. Pe chid Domnul, ase-
21ndu-se in Scaunul care nu era fdcut pentru un animal gro-
solan ca di -Nu', se pune pc pradd, Cuparestii incep goana im-
potriva fiului mai rnic al stápinului lor de odinioara
Pp. 159-68.
2 Pp. 172-3.
A P. 173. Cf. Hurmuzaki, XII, p. 403, no 1)XLVI._
P. 173.
5 Pp. 173-4.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 407

A utorul îi IndreaptA acum privirea asupra Moldovei, si a-

film de la dinsul, supt transparenta aproape desAvIrOtg a a-
legoriei, o sumä de amgnunte noug. Mihai-Vodd, ni se spune,
nu face cleat sA Indeplineascg. vointa clientelei sale, care-I do-
mingcu totul. Afacerile-1 zgpacesc cu desAvIrsire, i bietul Voe-
vod improvisat se tinguieste In cuvinte care-i destginuiesc nu-
mele: Mu, ah! capul, oh! vail". Unul dintre minuitorii sAi,
Ilie Tifescu, moare, si e/ Minnie atunci in voia familiei sale si
a CupAre.stilor.
Dar mai ales in mina lui BrIncoveanu. Cu acesta se incheie
o legAturä din partea terii si una din partea boierilor. Dimitrie
pretinde a ni Zia. tratatele, In care, paate, algturi de elemente
poetice, se Intilnesc si multe care sInt reale. PrefAcute ain fa-
bulA In istorie, prin Inlocuirea numelor, ele ar suna astfel In
puncte1e lor esentiak.
jurAmIntul boierilor.
Adeert noi boierii Moldovei i boierii cu a-
ceasta a noastrg de obste scrisoare, scriem i mgrturisim pre-
sfat adevgrat am sfgtuit i lucru de cinste... am Inceput,
am sAvirsit, etc." Urmeazd indatorirea de a asculta fiecare
tall de Domnul ei. Dupa aceasta intr'o pravilg. si In unirea
legluirilor deosebi de obiceaile locului sa ne aflgm, a tot
priiatenul priiatin si a tot neprialinul nepriiatin de obste sä
priim sau sg. nu priim; greul si nevoia unul altuia sg purtilm,
in toatA fericirea si nenorocirea tovarasi nedespArtiti i nein
sA ne etc. V r , izgoni din tircalamul unirii lor"
pe once improtivnic, neqscultator sau viclean Domnilor"
vor urmgri farg. erutare, Irma la moarte, silindu se a 1 In-
k:lame In praf i pulbere". Se vor prigoni mai ales acei aus
mani dovediti si temuti cari Ant 1ntiolt, Dimitr;e si Constantin
Voda Duca, de moarte nepriigtini tuturor. Incgsile, Cu totii
zicem i adeverim si din tot sutletul i inima faggduim cg.
toate capitulurile i punturile pre nrile Domnii nostri milos-
tivi de la noi au poftit, In veci neclgtite, nebetejite i nesmintite
sA le pAzim; si iarAsile invoim i poftim ca pre Domnul ce
avem, carile chipul si icoana Impgratului no.,tru poartg.
In viatä neschimbat si nemutat stqpIn sA 1 avem i sAl tinem;

I P. 175.

www.dacoromanica.ro
408 Istoria dliteraturii romAnesti

iard, dupd a lor viatd, ori pre carile din odraslele lor cerescul
Dumnezeu In Scaunul pdrintilor sdi ar pune, pre acela ur-
mdtoriu si mostenitoriu Domniei cu toatd Invointa sd-1 priimim,
ca In veci semintiia lor din tronul stdpinirii sd nu lipseascd,
ce clt lumea sd triascd. Amin."
Gil despre Domnii insii, Dimitrie da Intdiu un fantastic prolog,
carc 11 locuieste sau preschimbd cu totul pe acel real ce a putut
sluji drept basd bAsnuitoriului", supt care prolog, datat din
1703, el iscdle§te pe Logofetii mokiovean si muntean, cari ar
fi, de o parte, Banul Cornescu (! , iar, de alta, Logofdtul Do-
niel, pe cind In Moldova locul era ocupat de Antioh Jora /
Fraseologia, cit i cuprinsul celor mai multe din clause par a
fi ndscocite: e vorba de Domnia ereditard a celor (louä familii
domnesti, de excomunicarea desavIrsitd a Cantemirestilor si a
lui Duca, de privigherea lui Bogdan si a lui Maxut, de Invoirea
cdshtoriilor dintre o tard si cealaltd, de suportarea in comun a
cheltuielilor la Poartd, Moldova dind numai o treime, etc.'.
Inventatd e si rdscoala amInduror terilor in momentul cIni
un ospdt serbdtoreste biruinta si alianta. E rdscoala pe care ar
fi dorit-o Cantemirestii sau exagerarea unei nemultilmiri indr-
genite la anumite familii boieresti numai n.
De si Constantin Cantacuzino propune a se lasa in pace pre-
tendentii Invinsi, Brincoveanu nu contenete persecutia lor in
vier§unald. Dimitrie, contra cdruia se Indrepta, mai ales, cam-
pania de intrigi a capuchehaielelor, se retrage la un om puter-
nic, al cdrui nume nu ni se dd. De aici vrea sg, 1 niomeascri,
cel mai d'Al- dintre Cupare?ti, Scarlatachi, Cameleonul, marele
mester al minciunilor si prerdcdtoriilor. CIndva Dimitrie scdpase
pc acest cirac al familiei sale, urnadrit pentru ciatorii, dar
acesta era un motiv mai mult ca sd atragd asuprd si pericu-
loasa urd a acestuia. Voind a se recomanda pe l'higa Domnul
sdu si pe lingd Domnul acestui Domn, BrIncoveanu, pentru a
se linea de cuvintul ce clase lui Bostangi ba5i, care 1 prinsese
cindva si criruia ii promise.se, In schimb pentru libertatea sa,
o prada mai grasd, pentru bate ace3te motive, Scarlatachi ur-

1 Neculce, p. 280.
2 Pp. 178 82. Pentru forma tratatelor in acel limp, v. Pe cel
de,e delimitare in Iorga) Documente geografice, I, p. 29.
A Pp. 185-94.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 409

zesle o cursa infama impotriva lui Dimitrie Cantemir. Aceasta

cursa o cunoaste si o aproba noul capuchehaie muntean, Di-
machi, pe cInd ea ramine ascunsa represintantutui extraordinar
al BrIncoveanului pe lInga Poarta, Toma Cantacuzino, viitorul
tovaras de tradare t'ata cu Turcii si de serviciu In Rusia al lui
Dimitrie-Voda 1
Lui Toma, o fire mindra, nobi1a5 In adevar princIara, i se
spune numai ca ar fi bine sa se Inteleaga cu pretendentul pen-
tru Incetarea pagubitoarelor intrigi. Dimitrie, Increzindu-se in
cuvintele aceluia caruia neamul sau nu-i f acuse decIt bine, se
coboara din adapostul sau si vine la lntrevederea cu Toma pe
malul Bosforului afana din oras. Cantacuzino explicIndu-si dus-
mania prin pirile Indreptate contra Cantemirestilor de Duca,
Dimitrie, care dramatiseazä. aceasta Intrevedere a Inorogului"
moldovean cu Soimul" =litem; gaseste cu cale sa lamureasca
mai bine rivalitatea, expuindu-i originile ei departate.
El ni da biografia tatalui san Cantemirestii nu sint Incä aici
coborItorii unei mari familii tataresti ca In Viata lui Constantin-
\roda", cu atit mai putin descendentii Ivlarelui Han Timur:
Constantin ucide pe un Tatar, descopere In el chemarea pentru
arme si-si iea numele de razboiu, mai rasunator, atada el si
-
urmash sal u dadura o t'alma nouit Y. Ajunge soldat al regelui
capuchehaie la Constantinopol, nu se Intelege
dia povestirea alegorica, clstiga prin meritele sale Scaunul
Moldovei. Domnia lui e excelenta. In vreamea stapInirii lui
nici ochiul nepriiatinului s'au veselit, nici buzile vrajmasului
n'au zimbit, nici inima lmpotrivnicului s'au Invoesiat." Pen-
tru aceste Insusiri ale tatalui, dupa moartea lui, tara alege
Dotan pe acela dintre fii care se afla in Moldova". Dar fiul lui
Duca cere, de la Gonstantinopol, sprijinul lui BrIncoveanu

Cetitn In Folelul novel, p. 673: Iul 23 1699 . Au purces Toma

log, cu ban ii datornicilor la Odrii i Tarigra dr ; p. 674: Av. 27.
Duminer6 au vena. Torna log. de la farigrad". In 1703, la 26
Maiu st. v., in calca sprc AcIrianopol, Brincovcanu e intimpinat
la lenichiolu de Toma sluj." p. 676 . In 1691, era vtori Logofilt
si se InsurA (Condica Vistieriei, p. 92). Domnul 11 fAcu Portar,
precum era In 1695 (p. 258 . V. si tabla acestei arti
2 P. 232.
3 P. 235.

www.dacoromanica.ro
410 lstoria literatur11 romlnesti

pentru a lua Domnia. Acesta din urmA avea tocmai nevoie de

un ginere, si. din nevoile amindurora räsìri mazilia pentru Di-
mitrie-Vodl.
El fu dus, ca mazil, la Adrianopol i apoi la Tarigrad, cu
fratele sAu Antioh, pe clnd sprijinitorii neamului lor, Bogdan
Iordachi Ruset, fugiau In Polonia I. Pe clnd drergii mos-
tenitori" suferiau In exil i aderentii lor raliiciau in strAinAtate,
Duca, prin purtarea lui, dd de rusine pe Brincoveanu pune
hile° situatie foarte grea. Atunci, cei doi fii ai lui Cantemir
bAtrInul se Inteleg Intre dînii, grAmddesc In jurul lor pe ne-
multArniti, dau cincinci de pungi i aduc astfel pretul si
influenta cumpArAturii Turcilor nu se stiau de aiurea cdderea
lui Duea, adus In curInd la Constantinopol cu rAsfdtata lui
DoamnA i cu Grecii cari-1 IncunjuraserA In Domnie 2.
Dimitrie cedase din bunA voe" Scaunul lui Antioh. El rA-
mase la Constantinopol, capuchehaie al fratelui sAu3. Silintile
sale aici nu izbutird: BrIncoveanu, furios pentru cAderea
nerelui sdu, nu-1 uitA i fAcu ca el sA fie numit din nou.
Noul pribegie la vestea acestei noug. Domnii: Bogdan si Ior-
dachi trec Nistrul. Dimitrie se ascunde; Antioh e supus pri-
gonirilor. BrIncoveanu voià sA-1 ucidA, si el trebui sd se rAs-
cumpere
Dar de la capuchehaiaua sa, Dimachi3, Domnul muntean
afld a, drept rAsplatA, Duca vrea sä-1 scoatA din Scaun. El
provoac.1 atunci o pribegie nota a boierilor moldovenL Duca,
dovediudi -se un om ,neasezat", e scos pentru a doua oara
In folosul cui? Aici povestirea iui Dimitrie e foarte inte-
resantA. Brincoveanu ar fi oferit lui Bogdan sA se impace Cu
Cantemirestii si, mai mult decit atita, acte scrise s'ar fi In-
chdat pentru aceasta. Dar el cilicd indatoririle luate i jurAmin-
tele fdcute ì prinse a stArui pentru, nu pare sA fie acesta

1 Pp. 236-7.
2 Pp. 238-9.
a P. 239.
P. 240.
6 E acelasi Dimachi pe care-11 al:16m ca Mare-Sluger i capuchehaie
muntean in 1701, in Cond. Vist., p. 633. Apoi, in 1702, poartg
litlul de Clucer (in local lui Vergu?); p. 695.
c Pp. 241-2.

www.dacoromanica.ro
 Matile compitatir de &mid 411

enigmaticul Toderascu de la Galati" din 1700, Vergo din Cia-

taiga., un batrIn pe sfIrsite
Aceasta candidatura se pant Turcilor ridicula, si nu reusi.
Atunci se scoase Inainte noua candidatura a lui Racovita. Si
aceasta fu mai fericita. Mihalachi Spatarul deveni Mihai-Votha,
care si astazi, cu minunea a toata lumea, stapIneste"2.
Pentru a se Impdca, de o Impacare sincera si durabila, Di-
mitrie ceru de la Tepresintantul lui BrIncoveanu: Domnia pen-
tru Antioh i, pentru sine, Incetarea prigonirilor i spionarii
Scarlatachi sperase ca Dimitrie va fi oprit de Toma In cursa
In care se caznise el sa-I aduca. Autorul imagineaza un vis al
celui mai tInru: dintre Cuparesti, vis pe care Scarlatachi insusi
tIlcuieste dupa principiile pe care batrinul Cupariu, cora-
bierul, le aflase, In calatoriile sale In Crimea, de la Tatari
Tilcuirea i-ar fi esit Insa rea, cad, ducindu-se la Toma, auzi
de la acesta numai laudele istetului beizadea, lasat sa se In-
toarca In neaccesibilul sdu adapost
Siretul Inselat se lace a se bucura de Impacarea lucrurilor,
pe care dorise sa le descurce altfel, si recunoscu virtutile lui
Dimitrie, care minciuna nu numai caci nu o graiaste, ce
car a o auzi nu o priimeaste". Pe de alta parte, el recomanda
capuchehaielelor moartea pretendentului si a nottlui salt prie-
ten 14. Pentru a pierde pe Toma In opinia lui Brincoveanu, el
se grabeste r scrie acestuia o scrisoare, grin care-i denunta pre-

1 P. 210. Observ ca hare bjierii lui Brincoveatm se gAsia un

Verga Postelnic Popescu, ib nvirii, p. 128 , apoi Pabarnic (ibid., p.
142; Cond. Vist., pp. 221, 307, 338 5i Clttcer, In 1,698-9 (An. .ti.
Rom., XXI, p. 18, nola 1; Cond. Vis!., pp. 413, 467, 197, 593;
614, 632, 641, 652 Dar acest Verga fusese scos din functie pentru
dilapidan i in 1702. Cond. Vis!., p. '679: .,I au fo51. furat Nergo
Clucer... S'au lual din casa lui Vengo Clucer". Avem tt face probabil
cu all Vergo, Hagi Vergo gealepul, care imprurnuta, In 1101,
bani pe represinlantii munteni de la PoartA. Cond. Vis!., pp. 611,
620.
2 P. 2-14.
s P. 2-18.
4 P. 259. Cf. pp. 286-7.
b P, 264.
P. 270.

www.dacoromanica.ro
412 Istoria literatudi romkesti

supusa tallare a represintantului muntean; In denuntare, el

aniestecase si pe Dimachi, care i se pg.rea i acesta prea slabl
Avind sA aleagit intre raportul Ditnitrie (IA In intreghne
aceste acte mai mult sou mai putin fabricate , deci Intre ra-
portul lui Toma si pinie capuchehaielei moldovenesti, bAnuitorul
setosul de ritzburare Domn preer5 pe aces tea din urm52, Torna
Dimachi furl amIndoi rechemati, i In locul celui d'intAiu
BrIncoveanu trimise un alt membru al familiei sale, un om
sigur acela, Stefan Paharnicul, de pe urma ambitiei domnesti
a citruia era sI i se trag5 batrinului Domn mazilia, Inchisoa-
rea, chinurile i moartea.
Inainte de a pleca, Toma voi sA Instiinteze pe Dimitrie
Vodd a refusat proiectul de reconciliere, i deci, dusmAniile
cepind din nou, el trebuie sA se p5zeascA. Principele mol-
dovean se Indrepta spre casA, dupA aceastA a doua intrevedere,
la care venise färä nicio b5nuia15, &Ind el fu prins.
Era isprava lui Scarlatachi, prietenul su de odinioarA, care
fusese ofensat de purtarea lui Dimitrie, de, refusul acestuia de
n se da in dragoste cu Victoria din Pera, propria sotie a e-
fensatului 3. De intentiile lui Scarlatachi fusese Instiintat beiza-
deaua, si de aceia-i pretinsese un jurAmInt nou, In urma aruia
se ci edea situtr. Dar 1r telegerea se Fa'cuse cu Bostangl-basi, sv-
ful politiei malului. Dimitrie gAsi portile orasului hichise
se arunc5 Intr'o luntre, In fata acestei luntri iei Indat5 o alta,
luntrea lui Hasechl, pristavul Bostangiilor". El fu prins, cu
[cate Indataririle ce Meuse odaa la Adrianopol acestui dreg-
tor turc, prins i aruncat la Caichena, In inchisoarea bostangii-
lor.
Multi erau cari n'ar fi voit A. mai iasa viu din aceastà tem-
nità, de care nu se Meuse vinovat prin nimic, nici prin bogatia
sa, pe care n'o avea. Dar Bostangl-basi Ili promise libertatea
dacrt va da bani Aceti bani nu-i avea, si nu era nici cine
sk-i dele.Credinciosul prieten i cumnat Bogdan se afla departe,
Antioh era prea comod si egoist. Nesfiindu-se arrtta i cu
acest prilej micsorimea sufletului din luntru", el rAspunse,
P. 277 si urm.
2 Pp. 279 si urm., 281-2.
3 E mentionatA si in Genealogia Cantacuzinilor.
P. 305,

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici Aig

la vestea prelenVilor lurce§ti pentru liberarea lui Dimitrie:

O inie de ani la opreald de ar fi, un ban n'a§ putea gnsi" 1,
Prieteni mai buni decit fratele §.1 mai aproape decit cumnatul
scoaserà lusa din incurctiturri pe scriitorul nostru, care nu
uitn de aici Inainte aceastn lectie de prudentA.
El se adresA, intr'o frumoasn scrisoare latineasen, ambasado-
rului francas, de Fériol, om cam zmuncit, dar cu mima
enruia-i consacrn. Dimitrie citeva linii prietenoase §i In Is-
toria imperiului otoman Acesta puse sA-1 aducA. in palatul
sAu, la Stavrodromos, la Galata", unde-i date un sigur add-
po,s1.3.
Toma aflase de la Scarlatachi nenorocirea intImplatA lui
Dimitrie, la despArtirea de dinsul; o aflase de la nevinovatul
Scarlatachi, care fu silit la urmA sàui destlinuiascA rolul 1. El
fAcu iarAsi raportul sau aire BrIncoveanu, §i iarn§i un ra-
port oontrar porni de la Bogdan-Sarai'. Ca §i altA data,
Domnul muntean crezu mai mult pe representantii lui Baco-
vitn. decit pe ambasadorul qi ruda sa, i pornirea succesorului
acestuia fu grAbitn.n. Cit despre Toma, el fu asigurat de unchii
sli, Consta.ntin §i Mihai, el, intorcindu-se Inapoi, nu i se va
faca nimia'. Increzindu-se In vorba ca greutate a acestora,
el porni spre Tara-Romnneased, §i nu se in§e1A.

Gil de veridicA e povestirea roman.cierului istoric se poate

vadea pentru aceste lucruri din compararea cu Greceanu.
acestuia Ii sint cunoscute bAnuielile contra lui Toma, §1 fire§te
el, In calitatea lui de cronicar oficial Al Brinaoveanului, le
afIn foarte IndreptAtite. Intr'una din versiunile cronicii sales,
el vorbe§te de intrigile lui Toma Slugerul la Poartn, Intrindu-i
In. cap fumuri §i fandasii de Domnie". Domnul e silit sA-1 re-
chame, dar Il lira In. boierie.
'1 P. 307.
2 pp. 732-4,777.
s1st. ier., pp. 316-7.
4 Pp. 309-13.
6 P. 319 si Luan.
6 P. 320.
T !bid.
Ms. Academiei si, ed. Grecianu.
1704, la sfirsitul anului.

www.dacoromanica.ro
Adi Istoria literakInt romAneA

(Inc. avca dreptate? Judecind dupA urea Cupgrestilor, Di-

mitrie Cantemir. Si, tiind in sama, tradarea lui Toma, penlru
Domnie, In 1711, i Greceanu.
Noul capuchehaie, urmind instructiile neiertAtoare pe care le
primise, i Stefan Paharnicul Cantacuzino era om sit le In-
depline,asa, inceardi a prinde iarAsi domnescul vinat, pe
care tentativa anterioarA Il speriase. Intrebuintd pe un Mehe-
med Celebl, un mare capitalist hire care prinsese odinioarA pe
Duca pentru Antkh, In 1695, pe AI lijh pentru Duca,
In 1700. Nu-i plAtise ilici unul, nici altul din cei doi Domni pe
eari-i servise, si de aceia el sprijinise contra amindurora can-
didatura 'loud a lui Mihai RacovitA. El oeru deci capuchehaie-
lelor muntene sil i se plAteascl indoita datorie, i aceasta i se
fitgAdui.
Dar Toma si Dimachi nu uitarA, jhainte de plecare, sil sem-
nalea lui Dimitrie nou conspiratie contra lui, la injghebar3.9
cAreia se IntImplase sil asiste. Tefterdarul Firarl-Hassan
dAdu i el de veste'. Amenintatul principe se retrase deci la-
rAsi la prietenul slu, ambasadorul Franciei.
Acest refugiu Ii era indispensabil. Slim de aiurea cil Brin-
coveanu cumpArase pe Marele-Vizir Silihdar sau Damad-Has-
san-Pasa pentru a trimite la Cilios pe incomodul beizadeA.
Toti 11 pArAsiserkpAnA i fratele, ale cdrui porniri egoiste le-am
vAzut i inainte. Pentru a isola pe bimitrie, Brincoveanu puse
stit se propuie lui Antioh Donmia Moldovei, cu singura con-
ditie de a se lepAda de fratele sAu. Antioh, ahtiat de a-si el-
pAta iaräi tronul, primi Intliu a se lApAda de frAtia i tovArl-
sia lui Dimitrie", apoi, spuindu-i-se cil aceasta n'ajunge, de-
clarA a e gata sil se impace cu Domnul muntean i sil rupd
once legAturA cu slmAnAtorul de zizanie. El merse Onä a-
colo, ne asigurl Dimitrie, care-si explicil aceastA purtare ne-

Necontenit inlilnim in Cond. Vist., numele qi datoria lui Me-

hemed Celebi. V. pp. 605, 615 (Mehemed Celebl, pentru un fer-
man ce s'au facut ca sa se tie hati§eriful la anul, sa nu se dea
raciu"), 633, 643, 650, 658, 669. Cred cä e acela§i cu Cara-Mehemed-
Aga, care imprumuta lui Brincoveanu pana la o mie de pungi (Ist.
imp. otoman, p. 747). Dar e altul cel de la p. 694.
2ist. imp. otoman, p. 732, nota 38.
5 Ibid.

www.dacoromanica.ro
 MarIle eompliatii de cronici 415

demnh prin prostimca inimii cc avca" fratelc su mai mare

sau 1cornia vinatului", inclt recunoscu formal a dusind-
nia a pornit de la fratele prigonit si nu se va potoh cit va
trdi acesta, pentru care, dact ar sti unde se arid invrdjbitorul,
1-ar da lnsusi pe mina prietenilor pdciil.
Sfaturile acestea erau bune, dar, din nenorocire pentru au-
torii lor, se gdsi cine si le strice. La cererile Vizirului, Fériol
rgspunse cd n'are niciun Bogdan-beizadeg." la dinsul
1-ar avea, nu 1-ar da, iar capucheha:elei muntene, care-I reclamase
iu seris, ambasadorul Ii dadu explicatia nobild cd in casa In-
durAtorului rege i Brincoveanu insusi ar gdsi addpost, dacd
1-ar urmdri nenorocirea 2. Am vdzut, In fine, mai sus cum Vi-
zirul fu schimbat si Calaill Ahmed-Pasa, un prieten al lui Di-
ocupg. locul In Septembre 1701. Aici se ldmuresc cele
cunoscute de aiurea prin mgrturisirile unuia din principalii
actori ai celor ce se petrecurd.
Indatd dupd numirea lui Calaill, Dimitrie pdrdsi palatul am-
basadei francese. Dumitrachi Caramanliul, unul dintre capu-
cheliaielele muntene, vdzInd situatia prigonitului atit de sigura
acum i tiindu-1 a n'o va. lgsa sa treacg. folos, se in-
toarse la politica de ImpAciuire a lui Toma Cantacuzino.
Dimitrie-1 face sd-si mustre colegii pentru o conduitd, care,
inceputd din timpuri vechi, a tulburat i sdrdcit timp de pa-
truzeci de axil Moldova. Mihalachi Cupariul, un intransigent
acum, cautà sä rgspundd, dar, amintindu-i c represintd numai
pe Racovitd, Caramanliul Il trimise la daraverele lui moldo-
venesti.
Spdimintati, O. fi trddat pentru a se bucura de putere cl-
teva luni de zile? Cupgrestii din Tarigrad dau de veste fra-
telui Iordachi, de la Iasi, care ducea dupg. placul &ill pe
Vodd 3.
In acelasi timp, unul dintre dînii, agerul Scarlatachi, porni
Cu piri la Brincoveanu, de la Curt-ea cdruia trebuia sd se
dud. In Moldova, spre a lua banii necesari pentru rIzboiu4.
Dar siretenia lui Scarlatachi fAcu fiasco la Bucuresti, de si
1 Pp. 321-4.
2 1st. imp. otoman, p. 732, nota 38.
3 Serisoarea, mai mult satt mai pupa inventatl, pe p. 330 si nrm.
A Pp. 327-30.

www.dacoromanica.ro
416 1storia fiteraturii rontinestl

Dornnul era dispus ca totdeauna s culeagà i si rispice in

mintea sa binuielile i insinuärile perfide. A vorbi contra lin-
pcthii a lovi In politica lui Toma Cantacuzino,
acesta, sprijinit de unchii sii, Mihai si Constantin, se bucura
de o trecere si mai mare decit inainte. El trebui si se mul-
timeasci a inegri pe Cantemiresti i, fireste, mai mult pe
acea beizadea mici i neastimpirati care-i strica socotelile 1.
Acestea se prinseri: Antioh fu scusat insi prin sfaturile rele
pe care le primia, i ordinal de prigonire se didu numai im-
potriva lui Dimitrie.
Dar, pe end, cu ceva bani de drum, mezinul Cupirestilor
se ducea cu stafeta In Moldova, Toma izbutia si desfaci tot
ceia ce incurcase emisariul de vrajba. El apird pe Dimachi,
asigurind ci e atit de curat de once tridare, Welt, dacà ar
fi rechemat, nu s'ar si ii sà sé Intoarci. In schimb califici de
minciunosi pe Cupiresti i uneltele lor, capucliehaielele cclor
doui teri. Cit despre fiii lui Cautemir, pe Antioh 1-a vizut nu-
mai odati In Adrianopol, dar a desaprobat, prin rapoartele
sale din 1703, intriga care a dat tronul Moldovei lui Mihai Ra-
coviti 2. In privinta lui Dimitrie, e adevirat cd a scris lui
Daltaban scrisoarea impotriva lui Brincoveanu, care a chzut
apoi in mina acestuia3, dar, pentru a fi cineva drept, trebuie
sit se Intoarci asupra intregului trecut.
Aici, din gura lui Toma, auzim, cu arninunte nota, o parte
din istoria de intrigi pe care am aflat-o inainte, spusá. de Di-,
mitrie In Intrevederea cu acelasi Toma. Deci, Dimitrie a ofe-
rit In scris pace vecinului sit' la 1693, cerind si se uite de
cel mai puternic nescareva de riceali pricini" care se iviseri
Intre el si bitrinul Cante-mm r si pe care le-ar fi aruncat .bucuros
In mormIntul acestuia. Domnul muntean insi, promitind a
luera dupi pulen i pentru intirirea stipinirii lui", îi bitea
joc de dinsul. Capuchehaielele primirà ordin si strice" noua
Domnie a copilului". Boierii moldoveni aflari si, infricosati,
prtriisiri pe alesul lor, care trebui si-si cedeze Scaunul lui
Constantin Duca, protegiatul muntean.
P. 331.
2 P. 341.
3 p. 344

www.dacoromanica.ro
 Mark compilatil de cronitI 11?

MultumitA lui BrIncoveanu, Cantemirestii amindoi full per-

seculati in exilul lor. Dar Dimitrie ajunge si dea tronul lui
Antioh, acel iron pe c,are el 11 ocupase si la care renuntA de
vale buna, cAci sie sau norocul din tinereate Il zavistuia sau
spre allele mai mari sau mai greale 11 crutia". Dar Brinoo-
veanu nu se lasA. Antioh e scos din nou, pentru tiranul Duca,
de urgia canna fug boierii. Domnul muntean aflA InsA prin ca-
puchehaielele Moldovei, Burnaz si Dimachi, cà omul sciu
sap5 Doinnial. El spune atunci pribegilor veniti la dinsul cA
ar scoate pe impertinentul tInAr, dar nu pentru a face loe
ber fillor lui Cantemir.
InsA Bogdan Hatmanul jurA cA amIndoi cumnatii sdi nu
in nicio urA pentru prigonirile din trecut. BrIncoveanu se
face a crede i scrie represintantului sAu la Constantinopol, cu-
noscutul Ienachi Porphxrita, sA negocieze cu fratii prin Turcul
Menec-Sell. La 14 Novembre [1702] se i lace un jurAmInt pen-
tru ImpAcarea care trebuia sA aducA iarAsi Domn pe Antioh-
Vodl.
Dar, In acelasi timp, Ienachi primeste ordine sA stAruie
pentru un om necunoscut, RacovitA SpAtarul: el nu face nimic,
exprimIndu-si nedumerirea, cere nouA instructii. Si nu era
de ajuns atIta: nepotul patriarhului ierosolimitan, Hrisant,
e trimis In Moldova spre a face protestAri de prietenie lui
Duca 2, iar In ascuns, ni-o spline Neculce 3, - pentru a se
Intelege cu Iordachi, care nu pribegise.
Atunci Manahan. ajunsese N'izir, i Cantemirestii aveau mare
nrtdejde IntrInsul, singura nIclejde serioas1 pentru cA, oricit de
binc se pAziau Muntenii In urzirea intrigilor lor, Dimitrie
puta sa prindA o scrisoare a lui Constantin Stolnicul, In care
se prezioea stingerea apropiatd a neamului lui Cantemir4. Dal-
taban fusese IntImpinat la Constantinopol de cei doi frati, cA-
rora li fAgAclui cA, ajuns la Curtea ImpArAteascA, li va apAra
interesele. Ei 11 urmarA aici, dar cu putin folos.
Duca, pentru cAderea cAruia ei se adresaserd lui Dallaban,
pierdu In adevAr tronul, dar noul Mare-Nrizir n'ar fi stint sA-1
P. 346.
2 Pp. 347-8.
3 P. 274.
4 P. 34.8.
27
www.dacoromanica.ro
418 istoria ilteraturii romlne§11

dobindeasea penlru Afttiolt 1 Pe de altri parle, Brincoveauu

ftictt pe fugari sa iscAleasc5 un arz, prin care acusau mai mult
pe Antiolt insu§i decit pe principele clzut: in arz, Domnia era
ceru1ä pentru unul dintre pribegi. Brincoveanu continuind a
cheltui, pe chid Daltaban nu se clintia pentru protegiatul sriu,
Racovità trebuia sà inving4, Cu bate sperantele naive ale lui
Antioh. Pe acesta-1 tinea in ilusiile sale §i capuchehaiaua Jena-
chi, care ascundea Cu ingrijire intrigile ce trebuia sA facI.
Dimitrie vAzu la Marele-Vizir, c,are insA nu mai era de
mult Daltaban, cum crede el, arzul turcesc al pribegilor §i,
pe deplin luminat prin cetirea lui, mai af15. §i aceia cà Vizirul
primise bani de la Brincoveanu. Mergind Antioh, pe urml, la
un alt protector, Casap-ba§a, pentru a vedea efectul arzului, i
se spuse aici cà Dimitrie va fi arestat a doua zi, daa nu va
priti §i mai rAu".
1 se permise deci acestuia sà deschidA rIzboiul impotriva lui
Brincoveanu; apoi Antioh 11 tràdii din nou, denuntirtdu-1 prin
agentul säu Carageit capuchehaielelor muntene. Ditnitrie desco-
peri i aoeastà faptd ru§inoasà, dar nuli pierdu indrAzneala.
Merse de se plInse cu care incepu sA se tirgu-
iascii pentru pretul peirii Domnului muntean. Intelegerea se
facu, i principele dAdu i un sinet Vizirului, care era acum,
fire§le, nu Daltaban, ci Raml-Mehemed 2 Cu aceasta se min-
tuie lunga povestire pusg. In gura lui Toma Cantacuzino.

Brincoveanu incepe a *ovli. El chiamA §i pe capuchehaiaua

Dimachi, de la care aude lar sfaturi de pace cu un du§man
w de persistent §i de ager. Se hotAre§te atunci sA adopte ca-
lea cea noul 3.
Banul Cornescu" prime§te ordin sl facI a interveni pe
lingk Dimitrie Casap-bap, a cgrui influentl scAzuse insl la
PoartK. Din partea lui, Cantemir, care se gindia, cu tot succe-
sul recent al silint-ilor sale, la a sa ImpotrivnicA fortunA, car
rea, precum se zice, Ina din fq5. In toate i pentru toate
dosedi nu pgrAseste", Cantemir numi ca delegat al slu la
Dimitrie Cantemir uitA Inlocuirea In 1702 §i marten hi Dallaban.
V. mai sus.
' V. mat sus.
3 P. 356.
www.dacoromanica.ro
 Marne compnatii de cronki 410

aceste negocien i pe Hurinuz gelepul. -La urma, el se Mtn-

ne§le ca bdtrInul Ban, trebuie sd fie Cornea Brdiloiu, 0
Incheie un armistitiu cu du§manii sdil.
Insd pacea definitivd se mai zdbove0e 'Ma Casap-ba§a nu
mai are nick) influentd. Apoi Marele-Vizir Insu0 cade 0 e in-
locuit Ina. In 1703 cu Nisangl-Ahmed, cu Damad 0 Calaill
0 In fine, la 1704, cu Baltagl Mehmed 2
Pentru a felicita pe noul Mare-Vizir", pentru a-1 clstiga,
pentru a spiona faptele lui Dimitrie, Stefan Pdharnicul Canta-
euzino fu numit din nou ambasador la ImpArdtie", pe chid
predeceiorul sdu se Intoarce sd moard In patrie. Sosind, Stefan
gase0e pe Cantemire0i In cele mai bune relatii Cu noul Vizir.
Dar tronul lui Racovita nu era sdpat; Antioh putin oarece ld-
comii supus fiind", Dimitrie lucreazd numai contra lui Brinco-
veanu. Acesta insd nu putea fi rdsturnat u§or 0, pentru a nu
pierde Imprejurdrile favorabile, silintile lui Dimitrie se in-
dreptard acum In directia Moldovei, unde o schimbare era un
lucru mult mai obi§nuit.
Agentul lui Racovitd, Mihalachi Ruset, nu §tia nimic de a-
ceste uneltiri. Le ell totu0 Stefan Cantacuzino, care trimite
raport la Bucure0i. Domnul muntean, tot nehotdrit intre du§-
mdnia veche §i noua dorintd de pace, se tulburd la sosirea ve§-
tilor. Cu cloud zile Mainte de mazilie, el dd. de §tire Cupdre§-
tilor din Moldova §i aduce fuga lui Iordachi, Scarlatachi, Ma-
nolachi, Dediul.
Dar Cupdre0ii nu meritau Imtiintarea. Furio0 de noua di-
rectie politicd a lui Brincoveanu, ei erau gata sà imprime ac-
tiunii lui Racovita o Indreptare dugnand Muntenilor. Scarla-
tacbi vorbise de rdu pe ling Iordachi pe Constantin-Vodd. El
scrisese §i lui Mihalachi o scrisoare care cdzu in mInile lui Di-
mitrie, cAldra§ul sosind la Tarigrad dupd numirea lui Antioh.
Probabil el In aceastd scrisoare s'au schimbat numai nwnele 0,
restituindu-le pentru a o face Inteleasd, o reproducem:
,,Lui Mihalache, fratelui, sdndtate. Cdrtile ce mi-ai trimis
le-am Mat; pentru Stefan Pdharnicul cite imi scrii Inteles-am;
pentru carile eu Mel §i mai nainte Ili scriseasein cd credintd
1 P. 359.
2V. mai sus. Cf. lista de Viziri cuprinsA in ins. lai Atanasie Ra-
madan; Museu, ms. 187. trecut la Bibl. Ac. Rom.).

www.dacoromanica.ro
 410 istorialiteraiuril ronilneii

n'are §i prectun colmara minciunilor 0 izvorul aniesteeátu-

rilor sil fie, ti-1 perigrapsisem. Pre acesta mai virtos Exapo-
ritul 1-au nebunit, de vreame ce i-au zis cd samánd atini-sdu,
lui Constantin Stolnicul, Munteanului celui uimit, care samdnd
celui Cu ochi negri mascarA. Vrut-au dumnealor Cu totului tol
asupra Moldovenilor sii stdpineascd, precum §i asupra Munteni-
lor donmesc, O aceasta nu pentru alta, ce numai pentru ca
scoatd In fald cl ei fac §i pot toale, precum se lauda el i
Domnia lui Mihai-Vodd ei au isprdvit-o §i mreajea asupra hti
Ducq ei au impletit o. Jara, pentru ce-mi scrii, cd pofte§le Brin-
coveanul sd te vazA, atila sd-i dca Dumnezeu bine, cit IV pof-
teste el binele tdu; ce sd §tii cit nu easte git ceva in socoteala
lui, fdra numai cit, mergind tu la dinsul i ailalti Munteni §i
Moldoveni, de meargerea ta auzind, sl. zicd: Ce mare putere
are Brincoveanul, de vreame ce Moldoveni ca aceia ii merg la
picioare!". Deci iatd crt-ti scriu, frate, Stefan odatd §i de doua
ori de va veni la tine sil ti se inchine, attmcea §i tu sil mergi
la dinsul odatd. Iard, pentru aceasta, de va serie ceva la
Brincoveanul impolriva ta, pentru ca sil nu ne sparie cu ceva,
lasd s'A serie, cd noi ii vom Oi da rAspunsul: iard, de se vor
ispili §i altd ceva, mai mult de aceasta grill nu puna, cdci a-
vem noi ac de aajocul lor."
Scrisoarea o transmise, bucuros cd a prin.s-o, Dimitrie lui
Constantin Stolnicul, cel care samdnd celui cu ocni negri mas-
carl", pentru a-1 incredinta despre sentimentele Cupdre§tilor.
El pdstrA Insd la sine alte scrisori, a cdror cuprindere alte
pricini incuia"1.
In acest timp, Domnul muntean lucra inainte pentru pace.
El ceru §i mijlocirea lui Alexandru Exaporitul, un vechiu
duvnan, care pulea fi util Insd In anumite imprejurdri §i care,
chiar dupd catastrofa momentand din 1703, rdmdsese un om
foarte puternic. Propunerile ajungind la Antioh, acesta le primi
cu .ambe mInile", dorit sil aibd In sfir§it lini§te". Si data a-
ceasta, el se scuturd de orice intelegere cu fratele sAu: spuse lui
Hrisant, alt mediator2, ca va pdrAsi pe fratele sdu, dacd acesta

1 Pp. 362-3.
2 Atunei episeop de Cesareia. Alex. Mavrocordato, O culegere de
scrisori, in Arch. soc. st. si lit, din la$1, VII, p. 494.

www.dacoromanica.ro
 Matte compilatii de cronicl 421

nu consimte a-0 face pacea. Dar Brincoveanu yolk si asa i

se rAspunse lui Antioh, o ImpAcare definitiva Cu amindoi
Cantemirestii. Antioh reuni atunci staruintile sale Cu ale Exa-
poritului si ale lui Stefan Cantacuzino, si Dimitrie ceda.
RacovitA e deci mazilit. Bogdan si Maxut, singurii cari ramil-
sesera In cele mai rele timpuri pe lIngl Cantemiresti,fura nu-
miti lui Antioh-Vod.l. Ei adunard pe toti fugarii,
gall de Dediul si de Scarlatachi. Chiar i Iordachi, stiind ce
scrisori teribile poseda Dimitrie, se Induplec6 a se intoarce.
Cu lc:late acestea, dup.1 ordinul lui Anlioh, temutele scrisori furl
arät ate lui Stefan si pe urmA date lui Constantin Stolnicul, cel
In multà tAceare InAltat", care, zice autorul, asteapt6 incA
vremea chid ele vor fi Infgtisate Brincoveanuluil.
Scarlatachi fugise in Ardeal; de acolo el trecu la Munteni
pe urma apgru si la Gonstantinopol, dispus la once umiliri
ipocrite. Bostangiii se pusera pe urmele lui, si el se grAbi a
implora, prin Searlat Caragea, pe acel care suferise atila din
pricina lui, pe Dimitrie. Desgustat, acesta-1 iartA.
Antioh, in acest timp, Ii lua Scaumil In stapInire. La Cons-
tantinopol el numise ca singur represintant al sau pe Caraga
Acesta trebuiii sd-i apere Domnia: facil Cerestii lucrul spre
bine si Incep/turile proaste spre sfIrsit bun sa le Intoarca' 2
Cit pentru impAcarea lui Brincoveanu cu Dimitrie, aceasta se
negocia de Alexandru Mavrocordat, pestrit si picat" la fata,
ca i la firel, prieten vechiu al Pasilor, respectat temut de
Domni, cari-i serviau tain.
Dimitrie vorbeste mai pe larg despre acest eloevent perso-
nagiu, despre tatal lui, originar din Chios, de si fiului nu-i
pllcea s.1 i se :Licä insular, ci constantinopolitan, despre mama,
care ar fost Muntean5., dupl spusa familiei, dar fusese
fi
numai sotia repudiatti a unui Domn muntean Mavrocordat e
calificat de vestit In alcAtuirea
I. P. 365. 2 P. 368. 3 P. 369.

Aici dcci exprimil pentru intaia oara Dimitrie Cantemir pa-

rerea gresita care face din mama lui Alexandru Exaporitul, vatluva
lui Alexandru Coconal i fiica lui Scarlat Saigiul, logodnica
slutità de boald pe care ar fi refusat-o AAA Basarab. V. Alex. Ma-
vrocordato, Despre originen Mcwrocordatilor, in Arch. sac. s(. si lit.
din Iasi, V, pp. 170-88.
5 E curios ea si tu 1st. imp. otoman pp. 729-30), Dimitrie cali-
www.dacoromanica.ro
422 Istetia Uteraturil rominesti

Dimitrie intercaleazi apoi in povestirea sa un raport, nu

stim di de autentic; probabil forte putin, al lui stefan Can-
tacuzinoi i rispunsul lui Brincoveanu . Cu acest rispuns veril
Hrisant de Cesareia, pentru a gribi incheierea
Pretentiile principelui moldovean furd acestea: a se roservi
familiei sale Domnia Moldovei, a nu se amestcca Muntcnii
In afacerile terii vecine, a se restitui familiei lui erban-Vodrt
averea confiscati, pe care si-o insusise Domnul.
Cea mai grea conditie, diunitoare i rusinoasi. In acelasa
timp pentru Brincoveanu, era cea din urmrt. Nu-1 lisa inima
sä renur0 la mosiile lui $erban, care nu furi date inapoi
Doamnei i fetelor ei decit, cum vom vedea, dupi 1714 ,
vedea bine cà restitutia lor ar fi scos in vileag hripirea de aM
(fati. Hrisant Ii ceru pirerea, i Domnul muntean riispunse
pi-in conditii noV: va da lui Dimitrie la fiecare trei luni o
mic de lei si-1 valace i stipin peste a treia parte din mosii,
$erban avuse patru fete, din care erau trei in viati , dar nu
ca restitutie, ci ca danie, i Mil act scris.
Pensia va fi fost plititi, cit timp durarlt bunele relatii din-
tre Antioh i Brincoveanu; cit despre m.oii, cred ci ele n'au
fost niciodati ale sotului Dornn4ei Casandra.
Aici se °preste povestirea.

Cind a fost scrisi? De sigur cit imediat dupá numirea lui

Antioh, in' cursul anului 1705. De sigur Inaintea anului 1706,
tina vechea rivalitate incepu din nou, prin imprejuriri pe care
nu era loc si le studiem inainte, la explicatia istoricil a a-
(..estor memorii imbricate in haini alegorici, a acestei politice
unte preficuti In fabuli hazlie si In leerle ideali 4.
ficA pe Mavrocordat de devotat cu totul intereselor Iinperiului
[otoman]".
3 Pp. 374-5.
2 P. 375.
¡si. imp. otoman, p. 503, nota 73. Smaranda rnurise. TrAiati,
arara de Casandra, Maria, vkluva lui CJiistantin ,nu Malei, cum
zice Cantemir) BalAceanu, i Masa..
DupA singurul ms., din biblioteca Archelor din Aloscova, o-
pera s'a tiparit, in ortograria lui Lauriau i Massimu, de Acade-
mia RominA la 1883 (la o 'lúe opt sute opt-zeci i trei! , Im-
preunA Cu tlott4 tratate filosofice, ca vol. VI al Operelor. Editia,

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 423

Veniin acum la Istoria imperiului °toman'', al carii Litlu, in

orlginalul latin, e: Historia incrementorum atque decremen-
torum aulae othmanicae" 1. E, cum am spus, aceia care a fa-
cut din autorul ei un savant cu reputatie europeand.
O vom examina intliu In ceia ce priveste data redactdrii si
scopul ce urindria.
De pe cind era incd la Constantin.opol, Cantemir se interesa
de istoria si cultura intreagd, nu nurnai a Turcilor, ci a Intre-
gului Orient musulman. L-am vdzut obtinind cbpii dupd por-
tretele Sultanilor, conservate in Biblioteca imperialrt. Intr'un
alt loc din Istoria imperiului otoman" el ni vorbe.ste de
celirea, la Constantinopol, a istorici Persilor pand la Sah Ismail.
De cite ori i se oferia prilejul, el 'si complecta in convorbiri
sau prin lecturi informatiile; asa, de ex., despre rrtzboiul Can-
diei, el vorbeste dupd ldmuriri luate de la acele persoane,
care pe acel timp erau initiate In tainele de Star.
In prefata sa, redactatd dupd note comunicate de Antioh
Cantemir, fiul lui Dimitrie 1, traducdtorul engles al cdrtii de
ctre ne ocupdm aici, N. Tyndal, afirmd. cd Dimitrie a hice-
put s'o serie inca de pe cind era la Constantinopol. Materia-
lul, cel scris i cellalt, a fost in adevdr adunat atunci, dar
se poate spune cu sig,urantä cii niciu.n rind din operd n'a fost
pus pe hirtie inteo vreme cmnd Dimitrie Cantemir era ocupat
numai de intrigi politice, de clddiri, de studii musicale, de lu-
crdri beletristice j filosofice.
Dupd reputatia de am invdtat de care se bucura autorul tra-
latului turc despre musica orientald, al Gilcevei inteleptului

altfel corectä, se deosebestei prin aceia cd are chiar in titlu o

greseall de tipar enconium" pentru encomium' Data ce i se
.

atribuia: 1704, nu e bund, pentru cä v. mai sus Antioh-Vocla a

fost numit a doua ciara in 1705, i am vana cd genesa acestei
Domnii e data in Istoria ieroglificd".
Tocilescu, Raport, p. 60.
2 P. 232, nota 42.
3 P. 395, nota 7.
E ambasador la Londra de la 1731 la 1738. Ghenadie al Rim-
nicului, Principele Antioh Cantemir, in Rev. noucl, II, pp. 2, 4. Edi-
tla englesd a Istoriei imperiului otoman" iesi la 1731, precum,
fiind Antioh ambasador la Par:s de la 1738 la 1744, cind muri,
editia francesa se tipari la 1743,

www.dacoromanica.ro
424 Istorla Itteraturti romAncyti

Cu lumea", Lo6ricei" si Laudei lui Van Helniont", Academia

din Berlin Il alesese de membru in 171 1. Voiù sä facA astfel
plkere Tarului i sd cistigc un corespondent destoinic pcntru
cunostintile orientale. Ace,ta tina sd legitimeze alegerea sa
prin lucrdri de mare importantd serse pentru publicul euro-
pean Intreg, inteo limb1 pe care o intelegea acest public: in
latineste, limba Invdtatilor.
Nicliri nu vorbeste Cantemir de un indemn venit de la
Berlin pentru scrierea Istoriei imperiului otoman", i acest
Indemn nu cred sd fi existat. Dar opera a fost redactald, de
la un capdt prind la altul, dupd numirea sa printre academi-
cienii prusieni. Despre acestea aveni foartc multe dovezi in
chiar cartea de care e vorba, in primele ca si In cele din
urmà din paginile ei, ceia ce exclude ideia unui lucru in-
delungat i Intrerupt.
Asa ni se vorbeste ciliar de la inceput de prescurtarea isto-
riei otomane fAcutd de cunoscutul lui Cantemir, Saadi-Efendi,
dedicatd Sultanului Mustafà, frate i predecesor al celui
de acum, Ahmed"1. Se mentioneazd revolutia din 1703 care
actuse pe tron pe Ahmed al 111-lea2. Tot in primele capiLoIe se
vorbeste de tipdrirea In Moldova de cdtre Nicolae Mavro-ordat,
a unor opere ale Exaporitului, i cca d'intdiu Domnie moldo-
veneasca a lui Nicolae incepu In 17093. Hrisant Notara e acum
patriarh de Ierusalim, si el ocupa, mo§teni acest Scaun la 17071.
Se mentioneazd numirea ca Domn a autorului 6. Se vorbeste
de lupta de la StAnilesti, in 1711 6. Povestirea nu se opre.ste
decit aici, in 1711. Insä cartea a fost scrisd., si mai tdrziu decit
atila. E scrisd dupd 1712, cdci, povestindu-ni relatiile lui
en un Georgian, care-i d'iidu o genealogie a Hanilor dio Geor-
gil, tradusd in gre,ceste i plind de cele mai curioase fabule",
Dimitrie ni spune a 1-a cunoscut in 1712 la Moscova7. Lucra-
rel n'a putut fi compusd Inainte de vara anului 1713, pentru
P. 13.
2 P. 33. Cf. p. 13, nota 9; p. 323, nota 7.
3 P. 135, nota 11. Indicatia bibliografica lusa nu e exacta.
4 Alex. Mavrocordat, O culegere, p. 494.
5 P. 141, nota 22. Cl. ed. francesa, II, p. 57.
6 P. 158, nota 60.
P. 289, nota 73,

www.dacoromanica.ro
 Mulle compilatll de cron1c1 425

ntunai atunci Hotinul a foit reparat i luat in stilpinire de

Turci, cum se aratit'. Oric3 datà inainte de 1715 ciliar ar fi
prea depArtatd. In adevar, in 1715 se fdcu expeditia Turcilor
In Aloreia. Incl de la cele d'intdiu pagini, Cantemir aminteste
de un Liciniu din AIonembasia, fost prolo-medic In Guaca
noastrd", om foarte stimat de Turci, care, inlors in Aloreia,
ajunfe oonte venetian, fu prins in orasul sdu natal, cam la
un an dupa aceia", i spinzurat la Constantinopol, pentru co-
respondentd, cu Friacii '. E vorba de expe(iitia mentionatd,
Licinitt fu prins deci la 7 Septembre; cronica rondneascd
a expeditiei vorbeste si ea de sfirsitul nemeritat al lid Li-
chinie doftorul cel ldudat", care scdpase viata Sultaauluil. Alai
departe, in Istoria imperiului otoman", Cantemir mentioneazd
aceleasi evenimente cind serie: Am vazut aceasta actun pe
urmd in rdzboiul cu Venetienii, cind Sultanul Ahmed prin ge-
neralul sdu All-Pasa in patru luni de zile li-a luat Unid
Alorea"5.
Si data trebuie coboritd inca, cel putin pentru sfîri1ul cartii.
Se stie c Stefan Cantacuzino fu scos din Tara-Romdneased in
Ianuar 1.716 si inlocuit Cu Nicolae Alavroz..ordat, pdnd atund
Domn al Moldovei Istoria hnperiultti otoman-", c.etim:
Astilzi Nicolae e Domn al Terii-Romdnesti i sta foarte bine
la Curte".
Nicolae fu prins de Nemti la Bucuresti la 11 Novembre st.
v. 8 si Inlocuit, dupä un deitul de lung interegn, de catre
Turci, prin fratele sdu loan in 1717. De aceste lucruri, pitna
la sfirsitul cdrtii sale, nu stia nimic Cantemir; el clamaste pe
loan sau Ianachi numai ca dragoman9.
1 P. 362, nota 73.
2 P. 135, nota 11.
liopf, Griechenlond AlittelaIhr. II, p. 179.
Arch. romeineascci, II, p. 133 Lui ii serie si A Alavrocordat
ed. Livada i ms. 91 de la Museu, acum la Ac. Rom. .
6 P. 338, nota 111.
6 Nicoiae ar fi intrat in Bueare-¡ti la 33 Ianuar, dupa niste note
pe o carte Xenopol .si Erbieeanu, Serb. scol., p 4)9 . No. 88 .
7 P. 591, n. 13.
Radu Popescu, Cron. oficia16, p. 57. Tot asa lu notele citate
mai SUS.
9 P. 591, nata 13. Cf. p. 144, nota.

www.dacoromanica.ro
426 Istorla literatura romanesti

Vorn arilla aiurea ca Deicrierea Moldovei" a fost alcaluita

de scriitorul nostru prin 1716". Aceasta carte nu era redac-
tan Incii de Cantemir, eInd el termina Istoria imperiului o-
toman". Dar el 1st propusese a da la lumind o opera cu aoest
(Rin la care se refera adese ori: Sper", zice el ciliar la In-
ceput, .,a putea arata pe larg, daca -Dumnezeu imi va da vi*
ca sä pot sfIrsi Descriptia mea despre starea antica i pre-
senta a Moldoveil". La aceasta carte trimite el pentru
taifalice" de la Falciiu2. Tot la Descrierea Moldovei, ce
am de end In scurt timp a da la lamina", se refera Cantemir,
pentru Chilia i Cetatea-Alba 3, pentru antichintile Moldoveil,
pentru marca Iasilor 5, pe.it -u ce emonille numirii Domnilor
pentru istoria ultimilor principi ce au domnit asupra acestei
ten i peniru pierderea pentru colatea Neam4ului9.
Iar undeva, la Tepes si Draculea, trimite aiurea", ceia ce
Inseamna la Hronic" pe care Inca de atu-aci II concepuse 1".
Dupä bate ac,este dovezi nu mai ramine lndoialli cà Isto-
rim otomana a foit facuta In 1713 si 1716. A fost terminan dupii
luna lui August din acest din urma an, cind se (M'u lupta die
la Petemardein, 5 August st. n. , care e mentionata ca-
tre s'II-0C', dar inainte dc evenimentele petreeute In Tara-
Romaneasca. In Novembre.

P. C2, nota 1.
2 P. 158, nota 60.
3 P. 177, notele 25, 27.
4 P. 273, nota 38.
5 P. 274, nota 39.
O P. 276, nota 43: Care doreste mai largA cuno§tintil, cerce.teze
istoria mea despre Moldova, care sper di in scurt timp se va ti-
pari".
7 P. 293, nota 84.
s P. 362, nota 3.
9 P. 344, nota 104. Adaug i alte indicapi cronologice din o-
pera. Georg'enii, ni se spune, au tipar de vre-o tei ani Incoace"
p. 289, nota 73). V. capitolul nostru urmator. Selim-Ghirai, Ha-
nul Cr:me:i, e rslabilt Cu vre-o sese ani innaintc de redactia scrierii
p. 179, nota 31. S'ar Orca ea regele Suediei, Carol al MI-lea,
trdieste incA (t 1718 , dar e vina expunerii neprec:se p. no,
nota 94).
10 P. 149, nota 36.
1 ,,I3g.taia de la Petrovaradin, In anul 1713"; p. 77d, nota 7.

www.dacoromanica.ro
 MarIle compilatii de cronici 427

Intr'un loe, Dimitrie se plInge de conditiile defavorabi:e pen

tru studiu, In care Iucreeaza. Tralese astdzi Inleun lo^ unde,
nu nurnai ea sint foarie departat de Arabi ii trebuiau izvoare
aral.e], dar nu e nici umbra de vre o invatdtura mai Inalta
uncle nu auzi nici macar din nume de vre-o biblioteca
completa departe de a-ti putea gdsi ceia ce cauti1".
Care era acel loe? Din notele lui Antioh, redactate de Tyn-
dal, vedem ca Dimitrie se afla in 1715-6, CH limp Tarul lipsi
din Rusia, pe mosiile sale, unde inteadevar nu putea sa
fie vorba do biblioteca 2. Aici ducca o viata linitita i pa-
triarhala care-i permitea sl se ocupe In Wind de o cercctare
asa de g,rea si de o opera asa de intinsit ca intreaga istorie a
Imparatiei osmane. Antioh zugrave§te cu un fel de pietate
aceasta viata. de lucru a tatdlui sdu: Se scula dhnincata la
cinci ceasuri dupa moJa turceased, bea cafca si fuma ciu-
buc. Apoi se inehidea In odaia sa si se Indeletnicia Cu cctitul
scrisul pana la prinz, pe care-1 lua toranai la douasprezece.
Lua nurnai un fe!, placea mai mult puiu cu macris; bea
numai apa amestecatit cu vin, cad era dusman al betici, care
aid nu-i pria; de se aluneca vre-odata, n'avea chef oite doua
saparnini. Dormia putin dupa prinz, i, apoi, iarasi se punea
lucru pana la ceasurile septe seara. Atunci se ducca la ai sai,
cina cu dInii. la zece, si la doudsprezece se punea In pat a".
De sigur o viatd activa, care nu sdrnana cu a neastimparatei
beizadele de odin:oara, iubiior de intrigi si de petreceri, caruia-i
iesise numele cd este orn rau", fiind nerdbdator i minios,
zlobiv la betie"4. Orinduindu-si adfel timpul, se intelege cum
In acesti doi ani de retragere la tard el a putut redada, nu
numai toata. Istoria imperiului otoman", ci i Descrierea Mol-
dovei".

De ce izvoare s'a folosit Canternir pentru compilatia acelei

parti din Istorie" asupra careia n'avea amintiri sau informa-
tii orale de la multele si Iniemnatele sale cunoqtinti?
P. 237. nota 50.
2 Tyndal adauge, cu dreptate, ea aici s'a terminal., mai bine
aici s'a redactat, Istor:a imperiului (Actual] '. V. p. 831,
3 P. 806.
Neculce, p. 302.

www.dacoromanica.ro
428 Istoria literaturil romAneq11

In rindul intaiu, de izroare turcesti. Le cunostea pe multe

In original, de sigur. Dar aceasta nu-1 impiedeca de a intre-
buinta §i prelucrarea latina a vechilor cronici otomane de
LetuIclavius.
Izvoarele acestea turcesti nu le nuinqte: Zacut, de care vor-
bqte odata, nu e un istoric osman. Din cartea lui se vede
insa ca n'a 'lent o compilatie dupa mai multe naratittni con-
temporane. Cred c5 nu ma insel mult spuind ca pana la tim-
purile sale, pana la a doua jumatate a secolului al XVII-lea
deci, Cantemir nu face alta cleat traduce sau prelucreaza o
compilatie de istorie turceasca aparul la Constantinopol pe
vremea sa.
Compilatia aceasta o §i citeaza, Wä a ni spune Insa in ce
fel se foloseVe de dinsa. E prescurtarea de istorie otomana
a lui Sadl-Efendi din Larisa, tiparita in 1696 si dedicata Sul-
tanului Mustatl: Tagiut-tevarik 1.
Pe acesta nu pare a-1 controla adesea cu izvoarele, pe care
el, Cantemir, le avea sau putea u5or sa le aiba la indamina.
Nolele, muneroasele note, nu sint no:e critice, ci note archeo-
logice, geografice, filolo,gice inteun cuvint note explicative.
Cit despre izvoarele cre3tine pentru cunoasterea himli musul-
mane si trecutului ei, ele nu sint necunoscute scriitorului nos-
tru. Dintre Grecii cari lumineaza prin cronicile lor i,toria cu-
ceririi turcesti din secolele XIV-V, el pomeneste pe Nichifor
Gregoras, pe Phrantzes i declara ca prefera aminduror aces-
tora pe acel analist bizantin care a scris pc larg in sensul
noului Imperiu pagin: Laaaic Chalkokondylas 2 Mai vorbe§te
de Busbecq, ambasadorul imperial la Poarta i autorul elegan-
telor Scrisori" latine, de Lonicerus, cunoscutul narator al
fastelor turcWi, de Orbini, pe care-1 combate. Si atit.
De almintrelea, in loe sa caute a Indrepta haotica crono-
logie a scriitorilor turci prin numeroasele i singurele indicatii
cuprinse in izvoarele narative, caci nu era Inca vremea folo-
sirii documentelor de arhiva, de origine greacii, italiana,
ungureasca i polona, In loe sa inlature prin comparatia cu a-
celeasi escelente mijloace de informatie confusiile dese, a-

Prefata, p. 13.
Prefata, p. 1.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronici 429

proape continue, si srt reducä tonul exagerat, sovinist, fanatic

al naratiunii turcesti, Dimitrie Canteinir nu sill la indoialii
sk declare, In mai multe rinduri, ca preferrt povestirea osmanli.
Aceasta pentru ca Turcii trebuie fire4te sä-si cunoascd trecutul
mai bine decit cum alte popoare ar putea srt li-1 descurce.
Am preferat Cu tol dreptul mrtrturia scriitorilor indigeni tutu-
ror datele noa,tre le adunargm din acei istorio-
grafi pe cari Turcii li tin de cei mai demni de cresdintlí
mai autentici"1. Sau aiurea: Istoricii turci in afacerile lor
interne meritä mai mull crezAmint decit alti scriitorr 2. Pe cind
crestinii scriu lucruri absurcie3, istoricii turci dau adevärul,
singurul sacrificiu pe care-1 va lace Cantemir, acest ad-
mirator'al lor in ultima formä de compendiu oficial, va fi
sä aleagä din naratie fondul de inflorituri i sa adopte In ex-
punerea sa pe ce! d'intäitt.
Va scrie deci istoria sa cum au scris-o predecesorii säi orien-
tali, pe aceiasi basä de informatie, ba chiar, pentru a pastra
tonul ce i se pare cel mai potrivit inteo asemenea carte, in
acelasi spirit, In aceleasi forme exterioare. Inaintea celitorului
defileazä, In atitudinea oficiald din cronicile de seraiu, Sul-
tar& vechi ca i cei mai noi dintre dh*i: figuri fail relief,
fär expresie, fara caractere deosebitoare, Cu aceiasi aureola
banala de laude, tare, dupii ce a trecut de la un cronicar turc
la altul, e reprodusä neaparat si in aceastrt din urmä a lor
parafrasare, latinä. Judecatile sint cele traditionale, descrierile
de evenimente cele obisnuile; epitetele cele clasice nu e numit
oarc Ierusalimul leagänul autor profeti i teatrul atitor mi-
nuni", precum s'ar fi exprimat cel mai ortodox dintre pägini,
cel mai pios dintre hagiii musulmani4? ; pänd i cronologia
e de la un capat la altul datil In ani de la Hegira.
Asa credea Cantemir cli trebuie scrisa istoria osmanä, spuind
lucrurile turcesti dupa normele stabilite de istoriografii na-
Cind are o parere deosebitä de a izvoarelor sale, 11 ve-
dent furisindu-se sfios In 'iota; pare crt ar fi scris pentru SuIta-

P. 3.
2 P. .no, nola 9.
3 P. 8, noIa.
P. 235.

www.dacoromanica.ro
430 istoria theraiuril ronthettil

nut Ahmed al III-lea, P nu pentru oamenii de litere" ciepini

cAtrt cari se adresea7A. '1
CompusA astfel, marea operA a lui Cantemir nu putea sil
aibl un succes trainic. Pentru ball partea veche, pentru epoca
ce precede anul 1650, sau mai degrabA 1670, ea n'are valoare.
Nicituf Invgat nu mai recurge la expunerea naivA, plinA de
confusii p exagerAri, pe tare n'a stiut sau nu s'a crezut che-
mat sil le InlAture, a lui Dimitrie Cantemir. Citva timp numai,
publicul care nu stia latineste, sau i unii invAtati mai co-
mozi, au cAutat la dinsul lrtmuririle de provenientrt orientalA ce
se putean cApAta, cu mult mai sigure, In frumoasele lucrAri ale
lui Leunclavius. Dar, cind a \ refill Hammer p, stApin pe izvoa-
rele originale, folosindu-le cu critica timpurilor nouA, a dat o
nouA expunere a istoriei turcesti, cu intrebuintarea largA a iz-
voarelor nationale, cele septe peceti ale uitarii inchiserA
paginile lui Cantemir. InvAtatul german n'a crutat pe predece-
sorul sAu, dar cel mai mare rau i 1-a l'Acut, nu semnalindu-i
greselile dese, ci Inlocuindu-1.

Cantemir, ImbrAtisInd cu ochiul desvoltarea puterii osmane,

de la cei d'intliu Sultani patriahali, emiri ai barbarilor din
Asia Miel, pAnA la strAlucirea imperialA a tronului lui Mo-
hammed Cuceritorul, incunjurat de trupele sale InvingAtoare
de repre,sintantii culturii arabe i grecesti; de la acesta la So-
liman-cel-Mare, asezAtorul de graniti, ImpArtitorul de coroane,
InvingAtorul mArilor, dAtAtorul de legi, Califul; de la Soli-
man la Murad epilepticul, fiul de Evreicr, pe care soldatii
lui Il cautA in zAdar In fruntea ostirilor, care nu mai pot In-
vinge; de la acesta la Murad al IV-lea, singerosul betiv, pe
care-1 urmAreste staria gloriei, care nu se mai poate Intoarce,
pentru a ajunge, In &Ursa, la umbrele ImpArAte.sti de la sfirsitul
secolului al XVII-lea, Mustall f ugind pe sesurile Tisei, Ina-
intea catanelor lui Eugeniu de Savoia; strAbAtind toatil a-
ceastil simplicitate robustA, aceastA vitejie InvingAtoare, aceasta
bogAtie putredA, a crezut cl deosebeste in vicisitudinile Casei lui
Osman o perioadA de crepere si una de scAdere, aceasta
urmA prea inceatrt, cum stim, pentru norocul lui Dimitrie-Voda.

I V. p. 272, nota 37.

www.dacoromanica.ro
 Marlie comphatii eic croak! di
o conceptie originalà, cure va [rece, prin manuscriplul aces-
Lei opere, aflAtor In minile fiului lui Dimitrie, Antioh, ambasa-
dor la Paris, la amicul acestuia, Montesquieu Insusi.
Dar vremea cind fixeazA el schimbarea norocului e gresitit.
Dupii ce a povestit campania contra Polonilor, In 1672 asa
de tArziu I, Cantemir incheie cu aoeste cuvinte partea IntAiu
a operei sale: toate aceste fapte, petrecute In aceastA mare
ImpArAtie, vAzute si de noi inine, scrise chiar de istoricii turci,
le vom povesti In a doua parte a istoriei noastre cu aceia0
credintA i cu chiar cuvintele acelor istoriografi turci, precum
am fdcut f i in parfea
Nu, decklerea turceascA asa e Intitulatd partea a doua a
Istoriei" n'a Inceput la 1672, si nu resistenta lung a Po-
lonilor, nu talentele militare ale Hatmanului i regelui loan
Sobieski, si nici norocul ImpAratului crestin din Viena si geniul
militar al principelui de Savoia n'au produs aceastA decAdere.
Ea era mult mai veche.
Soliman cucerise Incd; Selim mentinuse; Murad i succesorii
sAi incepurA a pierde. Sultani insignificanti sau imorali stApi-
niau un popor care trecea subit de la Vinjoasa bArbAtie la
molesirea senilà. Aurul Europei Invinse pierduse pe asprii
soldati ai stepelor asiatice. Cind, la sfirsitul secolului al XVI-lea,
liga creMinA se organisA, semnele slAbiciunii se arAtarA, boala
deveni visibild..
Imaginatii romantice de Sultani tineri puteau don i timpurile
de expansiune, dar nu era In puterea lor sl le inoiascA.
O familie exceptionalA, a Chiupruliilor, o dinastie de Mari-Vi-
ziri, putu sA deje un moment ilusia Invierii Osmanilor, dar era
numai o ilusie. Chid ei dispArurA, nu se ivi nimic nou in
viata Statului turcesc, ci numai, piedeca fiind InlAturatl, de-
diderea urmA cursul sAu moral.
DecAderea aceasta Incepuse cu aproape un semi In urmii,
0 am contribuit i noi la dinsa prin strasnicele lovituri de sa-
bie ale lui Mihai Viteazul.
IntorcIndu-ne la valoarea istoricit a cArtii lui Cantemir, ea e
de la 1650-70 Inainte superioarA. De aici ea poste fi intrebuin-
tatA cu folos, dacA nu cu sigurantA. Datele mai sint Inca gre-

1 P. 409.

www.dacoromanica.ro
432 Istoria literato/II romanestl

site, confusii tot se mai intimpind, (lar confusiile din amintirea

lui Cantemir nu se pot asrundna cu acelea pe care le acumu-
lase pentru timpurile vechi istoriografia turceascd. Pe alocurea
Dimitrie complecteazA amintirile sale prin intrebuintarea izvoa-
relor crestine, ca Delacroix i Garzonif. Cit despre izvorul sau
otoman, scriitorul nu aratA sd se fi lepAdat de dinsul, dar pare
sigur a el dit de la (Misal cel putin cit imprumuta de la
cAlduzul turc.
aceasta Mil a vorbi de note. Dacit i notele la partea
Intdiu, cu stirile multe si variate ce cuprind asupra istoriel,
moravurilor, culturii orientale din timpul sAu, formau un re-
pertoriu pretios de informatii, cu atit mai mult pentru par-
tea din urmd, in care asemenea stiri nu se Intilnesc numai
digresiv si sporadic, ci formeazä ratiunea de a fi a notelor,
le ocupd In intregime. FArA folosirea si a acestor note, istoria
turceascA in secolul al XVII-lea nu se poate serie. Ele sint de
multe ori exacte, cura am aval prilej sd constaldm aici chiar,
dar, ca once lucrare a lui Cantemir, ele trebuie utilisate cu pru-
dentA.

Sd vedem acum In ce chip se reflecteazd, in aceasta istorie

a lumii turcesti, istoria RomInilor.
Izvoarele lui Cantemir erau putine. Pentru Moldova, ana:
lele"2, pe care le face insA a spune, la 1538, cind le citeazA,
aliceva decit ceia ce cuprind'. Cit pentru istoria mantel-1nd,
el nu cumostea lila pe asa-zisul Anonim sau Stoica Ludescu,
stia numai din zvon despre existenta lui si a unei cronici ofi-
ciale a Domniei Brincoveanului. PAnd pe timpii lui Serban
Cantacuzino", serie Cantemir, Tara-RomAneascd n'a avut nici
istorici, nici InsemnAri sau monumente genealogice." lar aiu-
rea: ,5tiu prea bine cd este o carte intreagä i foarte volumi-
noasA, In care se cuprinde viata i spita neamului sAu, serse

1 Canemir Intrebuinieaza din Delaero;x Memoriile (v. Iorga, Acte

Iragm., I, pp. 82-3; II, pp. 734-8), precum Comentariile des-
pre biserica orientalA" p: 395, nota 7). Pe Garzoni-1 eiteazil pen-
tru Isloria della republica di Venez:a nrl lempo delta Sacra Lega,
Venetia, 1705.
2 V. Mai sus, p. 280 si urin.
8 P. 293, nota 83. Cf. p 272, nota 37.

www.dacoromanica.ro
 Mark compilatli de cronici 433

din porunc,a lui de unii Invatati, pe cari i platia bine. Dar

nu stiu dacä aceasta carte se mai pastreaza undeva sau au
pradat-o barbarii, dimpreund cu celelalte lucruri ale sale" .

Si aici tot ceia ce precede vremPa in care a trait autorul nu

poate folosi la nimic. Nu se spune nimic nou, iar lucrurile
cunoscute, expuse pe scurt, slnt de nerecunoscut une ori, ant de
mult le-a schimbat compilatorul. Asa, luptele lui Stefan-cel-Mare
cu Turcii sInt stramutate Cu candoare, probabil dupa iz-
vodul turcesc", pe care nu-si da osteneala sa-1 indrepte,
supt Baiezid Fulgerul, cu trei sferturi de seco! In urma
Dumbrava Rosie o cauta la Cotnari , greseala pe care o va
repeta Cantemir si In Descrierea Moldovei". Elemente din
biografia lui Ion-Voda c,e1 Cumplit se amesteca In luptele stra-
bunului 4. Din traditia walk culege, ca si Neculce, fabula
Cetatii Neamtului, pe care o presinta cu Infrumusetari '. Mai
departe ga im ceva despre tribu ul Moldo rei . In privinta mi-
siunii lui Until la Poarta, el reproduce o anecdotd, auzita.
nu eetita.. El transiorma Intr un discurs sfaturile lui Stefan mu
rind catre fiul sau Bogdan 8 si face sa urmeze o scurta notita
despre Moldova". Si aici ca si In Descriptie, el atribuie lui
Aron-Voda vinovatia pierderii Tighinei 1 , care fusese ocupata
de Turci Inca din 1538 si pe care, din potriva, Aron o asediè.
El admite ca. Bogdan Orbul Insusi s'ar fi presintat lnaintea
Sultanului ". Inainte de DescriNie, Cantemir da aici clau$a
tratatelor cu. Poarta care cuprinde tributul si urmareste cres-
terea lui supt Petru Rare, care,amanunt adevarat, s'a Inda-
toril si sa se presinte la Poarta la cate trei ani, si supt Slefanita-1,
pana ajunge la suma de 60.000 de galbeni si 24.000 altii
1 P. 624, nota 34.
2 P. 62, nota 1.
3 Ibid.
a, Ibid.
5 Ibid.
6 P. 98, nota 10.
7 P. 271, iota 36.
8 P. 272, nota 37.
9 P. 273, nota 38.
10 Ibid.
" P. 274 §i urm.

28

www.dacoromanica.ro
434 Istoria literaturii rornAnc01

pentru feluritedaruri 1. El crede ca istoriografii mol-

doveni" numesc pe Stefan Lacusta Stefan-cel-tinar" §i ca
era fiul lui Bogdan 2. El amesteca In povestirea evenimentelor
din 1538 mentiunea anacronica a a§ezarii Tatarilor In Bugeac
luptelor lor cu Chighecenii, care aduc ndvalirea lui Soliman 3.
TinIndu-se servil, In text, de originalul su turcesc I cu
total nefamiliarisat cu istoria Terii-Romane§ti, el poveste§te
toata domnia lui Murad al III-lea Mil a spune un cuvint des-
pre Mihai Viteazul, §1 nu vorbe§te de dInsul In vre-o nota
macar.
Inainte de 1670, Cantemir, care nu observa In notele
sale ordinea cronologica, ci amesteca pentru a lamuri un punct
oarecare §tiri din toate timpurile, §i Inainte de aceastà
data, la care Incepe, daca nu decaderea Imperiului otoman,
macar folosul càrii autorului, note de istorie rom'a'neasca mai
noua se afla. A§a, despre trecerea Sultanului prin Moldova In
16744, despre expeditia de la Boian, 16855, despre Domniile
lui Dumitra§cu Cantacuzino i Antonie Ruset, pe care le pune
la date fal§e6.
De la 1672 inainte istoria aminduror terilor noastre e atinsa
mai des, une ori chiar In text, §i fire§te cà expunerdta devine
mai larga, informatia fiind mai bogata. In schitarea persoane-
lor §1 In descrierea IntImplarilor apoi, elemental personal, pa-
siunea politica intervin. Pe cind, pentru istoria turceasca pro-
priu-zisa, el e un martor obiectiv, care arare ori numai, ca
la povestirea sfIr§itului tragic al lui Dallaban, se lasä dus pana
la emotie, In rIndurile ce privesc istoria Romlnilor descope-
rim iarà§i pe vechiul Cantemir, statornic In du§maniile sale
mo§tenitor al vrajbelor de familie.
P. 275. nota 40. Cantemir pretinde ca' diplomele originale tur-
cesti, diplome poate, dar nu tratate, existan in Archivele Dom-
nesti din Iasi i cl au fost distruse de Sobieski in 1686. P. 275,
nota 40.
2 P. 296, nota 86. Pe cind era al lui Alexandru-Sandrin, fiul lui
Stefan-cel-Mare. In actele sale insg-si lua nurnele de fiu" al lui
$tefan.
p. 296, nota 87.
4 p. 196, nota 51.
6 P. 214, nota 16.,
6 P. 293, nota 84.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilan' de cronici 435

De Duca cel d'intdiu, Constantin Cantemir avuse a se plinge

chi-4 de rdul lui emigrase. Vorbind de Inlocuirea lui Cu alt
Domn, Petru cu numele", Petriceicu, al cdrui titlu domnesc
era, In adevdr, stefan Petra, Dimitrie nu uita a ni spune
amdnuntul d. Duca fusese la inceput sluol la un negustor din
Iasi, amdnunt, pe care Neculce-1 raporteazd, si el, dar compi-
latorul cronicei lui Nicolac Costin 11 trece cu vederea1. La
Donmia lui Petriceicu, Cantemir pretinde cà acesta ar fi fost
distins de Dabija si adauge gresit cd i-a succedat dupd sese
luni, care e Insd durata reald a administratiei Intaiu a lui
Duca-Vodd. Dacd povesteste exact prinderea lui Duca, el nu
fu Insd dus la Varsovia, ci la Liov , dacd poate avea dreptate
d'Id spune d. Petriceicu a fost addpostit de Sobieski la Ias-
lowiec si pensionat cu 100.000 de zloti pe an, cd vdduva lui
s'a cdsdtorit cu un Polon, el greseste fixind la 1684 data,
martii Domnului fugar .
AjungInd la Grigore Ghica, acesta un sprijinitor al lui Con-
stantin Cantemir, Dimitrie, recunoscind d. Grigore a fdcut sd
se mazileascd tatAl sdu, Gheorghe Ghica, pe temeiul cà era
prea bdtrin, si cd el a trddat de doud ori, In fata dusmanului, pe
Impdratul sdu turce.sc, nu std la Indoiald sd-1 numeascd Insa
un bArbat Inteadevdr mare si Inzestrat cu multe frumoase
virtuti '. Despre Ghica, stie multe autorul: strAmutind din gre-
sealti dupd 1673, data trdddrii a doua, rdtdcirile In Europa,
facute dupd 1664, data Intdii trAddri, Cantemir descrie
Tm chip nou aceste rdtdciri, ca si la moartea lui Ghica, otrdvit,
din indemnul Cantacuzinilor, de doctorul Timon, patruzeci de
7ile dupa ce mazilul se intorsese la Constantinopol % Despre
aceastd moarte bdnuieste acelasi lucru si Neculce'.
Rolul principatelor In razboiul dintre Turci si Poloni e a-
tins, In continuarea povestirii. Se U. lista amánuntita a daru-
rilor pe care In 1675 Moldova le fdcu Sultanului 6 Dar, la a-
facerile Cazacilor, se comit confusii: Timus Hmilnitchi ar fi
1 , Ist. imp. °toman", p. 406, nota 16.
2 V. p. 493, nota 64.
3 P. 417, nota 5.
4 P. 417, notele 5, 7.
6 P. 205.
6 P. 426, nota 4.

www.dacoromanica.ro
436 Istoria ilteraturii rom5ne0

murit asediind el Suceava, nu fiind asediat Inteinsa, si. se a-

mestecg expeditiile din 1675. si 1676, ca si cele din 1677 si
1678. In 1683, and Duca fu prins, se afirmg cg. Intre conspi-
ratori se ggsiau numai tineri" si a boierii bdtrIni si mai
de frunte" pribegesc 1.
Cariera lui Dumitrascu Cantacuzino e bine schitatg. Se spune
numele tatglui lui: Mihai; se mentioneazg situatia boiereascg,
pe care a avut-o la Munteni, felul cum a cApAtat tronul In
1675, prin darul unui sadirvarz sau al unei fintIni artisti ce.
Felul poate sä fie adevgrat, dar nu data, pentru cd la 1675,
chid se serbä circumcisia fiilor Sultanului, Dumitrascu Isi
sill* Domnia d'intgiu. Pe chid, dupg. Neculce, acest Domn,
scos pentru a doua oarg. In 1685, putu sit se rgscumpere si mai
txki Incg.2, Cantemir crede cit mazilul, primit aspru de Cai-
macam, se Imbolng.vi de polip la 0" si muri In trei zile.
Boalase potriveste cu aceia pe care o pomeneste Nicolae Costin:
o bolfg la grumazi, In chip de traggn", dar nu si sorocul
mortii, aci si dupg. acesta Dumitrascu mai trgi vre-o del ani,
la Inchisoare" 4.
In 1685, In locul lui Dumitrascu, Cantemir bgtrinul cgptag.
Scaunul Moldovei.
Viata acestuia stim cit a tratat-o Dimitrie Inteo operg a-
parte, care trebuia sg. Intre In partea a doua a Hronicului".
Am vgzut mai sus cg. Viata. lui Constantin Cantemir" n'a pu-
tat fi scrisg. Inainte de 1716 si, adgugim aici, nici Inainte de
1717, pentru cg. niciodatg. In Istoria imperiului otoman" nu
se trimite la dinsa. Nu se aratg mgcar gindul de a scrie o
asemenea lucrare. Si aceasta era, de almintrelea, usor de
prevgzut pentru cit numai dupg. ce ideia Hronicului" s'a pre-
cisal In mintea lui Cantemir, numai dupg. ce partea intgia a
fost compusg., trebuia sit se gindeascg el la istoria principatelor.
In 1716, ca si dupg. 1718, scriitorul vorbeste cu respect de
Serban-Vodd, un principe generos, din familia imperialg. a
Cantacuzinilor". Si aici el se Intinde pe larg asupra legau-
rilor acestuia cu strgingtatea cresting.: Viena si Moscova, si
3 P. 493, nota 64.
2 P. 229.
3 P. 494, nota 66.
i P. 35.

www.dacoromanica.ro
 Mari le compilatii de cronici 437

numeste pe emisariul lui Serban la Tar, un arliimandrit

bosniac . Si aici se admite otrAvirea lui de rude cu alte idei

politice i alte interese 2 Si aici se trece supt tdcere rolul pe

care 1-a avut Domnul muntean la numirea lui Constantin
Cantemir; ha Incä se pretinde in aceastd carte di In 1685
Serban era In primej die de a fi mazilit i cd abia putu sà se
rdscumpere cu bani 3 .

Venind acum la viata lui Constantin Cantemir, intilnim aici

elemente nouä. Dupd ce afldm despre serviciile militare ale
eroului supt Grigore Ghica, se spune cä Dahlia 1-a fAcut capi-
Lan de Codru i Vornic de Birlad', ceia ce nu se aratä in
biografia separata 5. In biografie, Dimitrie nu se exprima ciar
asupra originii princiare tdtaresti a familiei sale, pe cind aici
descendenta din Timur-Lenc e admisd fdrd. sovAire6.
In Istoria imperiului otoman" se comae greseala de a pune
num.irea lui Constantin-Vodd inainte de expeditia Serascherului
In 1685, pe chid in biog,rafie povestirea corespunde adevdrului
istoric. Corespondenta lui Cantemir cu. sefii poloni din acel an,
Jablonopski i Potocki, e semnalata mai mult In opera istorick7
si se aratd aici sfAturile prin care Domnul Moldovei cearcd
a domoli pe Serascher 8 In povestirea expeditiei regelui polo»
In Moldova, la 1688, nu se vorbeste decit pe scurt despre re-
tragerea lui Cantemir, dar se dd numdrul arrnatei turcesti ve-
nite in ajutorul lui9. Aici se mentioneazd anume pralarea bi-
sericii Trei-Ierarhilor din Iasi, i urmarirea Polonilor e ex-
pusd mai circumstantiat decit in biografie Printr'o regretabild
confusie cciic.c isricul Imperiului oto min inseuunA eu
1 ¡bid. Se dau §i lamuriri asupra familiei pa care a las
2 Unchitt al Marelui-Vizir Soliman-Pasa"; p. 506, nota 73. Cf.
Vita, p. 45: avunculus Suleimani, seventis anni Seraskierii, huius
autem et Supremi Vesirii et contra Germanos ducis erat". V.
Sturdza, Acte i documente, 12, pp. 12-4.
3 P. 507.
4 P. 508, nota 73.
6 Cf. p. 8.
6 P. 539, nota 98.
7 Pp. 517-8.
Pp. 518-9.
9 P. 538.
lo P. 543.
www.dacoromanica.ro
438 latorla litereiturli tomAnviti

acest prilej ocuparea Cetdtii Neamtului de Poloni pe care

biograful lui Constantin Cantemir o stie ca Melad In 1691, Cu
prilejul altei expeditii regale'. Caci regele Insusi serie, IncA
din Moldova, la 20 Octombre : Aici am luat Cetalea Neam-
tului, care e, nu numai Insemnata prin fajina vechimii sale,
dar si prin tdria. Indltimii pe care e asezatti, asa cd de
aici se poate supraveghia toatd Moldova si Tara Romdneascd" 1
In Istorie nu se trece cu vederea ca dincolo ciocnirea dintre
Talan i Marele-Tesaurariu polon In cursul acestui an 16S6,
ciocnire care ar fi precedat fuga regelui din MoldoN a".
La 1688, BrIncoveanu se sui pe tronul muntean, si rivali-
latea dintre cele douif principate continua i supt noul Donm.
De dinsa vorbeste cu patimd Dimitrie Cantemir, cu o NIMIA
mai mare decit aceia care insufleteste povestirea din Eveni-
mente". E inutil a spune cd nu poate fi vorba de intrebuint.u-ea
Evenimentelor" in Istoria imperiului otoman": cea d'intaiu
lucrare n'a putut fi scrisá. am aratat-o Mainte de 1718.
Aici gIsim lucruri care nu se afla in Evenimente". Tra-
dAtorul fatà de crestini, In 1690 si 1711, nerecunoscdtorul fatd de
Cantacuzini5, nu era, crede fiul herghelegiului" Constantin
Cantemir, politetd, cum se vede, reciprocd, un boier le
vitA veche. Strdbunul srm, David, ar fi fost un boierinas tara
dre, d:orie, fArä inrudire cu Matei Basarab , cdruia acesta i ar
fi dat o Insemndlate, csAtorind pe nepoata sa de sord cu Preda,
fiul lui David, care Preda fu numit Mare-Vornic. Acest Preda
fu ucis supt Mihnea cel Rdu ceia ce e adevArat Fiul lui Matei,
zis si Papa, nu ocupd Ruleta, dar e un boier respectat. El
s'ar fi insurat cu. Elina Cantacuzino, ceia ce e o greseald,
cdci sotia lui Papa se numia Stanca.
Fiu al acestor doi, Constantin Brincoveanu iea de la Inceput
titlul de Cantacuzino, ceia ce face sil se indigneze unchiul sdu

P. 544.
2 P. 55.
3 Ihrmuzaki, Supl. 113, p. 231.
Pp. 544-5.
5 P. 476, nota 54.
Familia pretinde contrariul. V. Bibescu, Itilne de Bibesco, t.
III, Tabla genealogica a Brincovenilor.
7 Cf. Stoica Ludescu, p. 349; Constanlin Capitanul, p. 321.

www.dacoromanica.ro
 Mark compilatii de cronici 430

Iordachi, atunci la Viena, In misiune. El instiinteazd pe fratii

sgi Mihai si Constantin Stolnicul, cari fac observatii noului Voe-
vod, cel din urmd pomenind i fabula turceascä a catirului
care uità firea tatAlui sAu pentru a spune numai cä mama sa
era din neamul cailor. Atunci, silit, Brincoveanu ar fi adop-
tat familia Basarabilor.
Cantemir are pretentia sa descurce genealogia acestora. Bar-
bu ar fi avut pe Laiotà, acesta pe Neagoe, Neagoe pe Serban.
Elina lui erban iea pe Constantin Cantacuzino Postelnicul, iar
Ancuta pe fiul lui Mihai Viteazul, inaintea suirii acestuia pe
tron. Cele douX fete ar fi fost foarte slrace, reduse fiind
cistiga pInea cosind. Matei le-ar fi adus inapoi In tara, ceia ce
e un adevXr. In felul acesta el îi plätia datoria fatd de nea-
mul Domnului, care-1 boierise, facindu-1 C6mAras. CIt despre
Constantin Basarab Cirnul, Cantemir stie sI ni spuie cA era fiul
lui Radu Serban cu o preuteasd i cä nu-si aliase originea decit
dup4 moartea presupusului sAu tatit
Asa incit, conchide Dimitrie, Brincoveanu, care nu era niinic
prin propriul s5u neam, usurpà pe rind douä titluri care
nu se potriviau cu descendenta sa. Scopul ce urmlresc aceste
spuse e evident; din nenorocire cele mai multe din aceste a-
legatii nu se pot controla aclun, i poate nu se vor putea con-
trola niciodatd 1. Un lucru e sigur, c5. In scrisorile catre
strEnItate inimicul Cantemirestilor lua, In 1689 cel putin,
simplul titlu de: Constantin Brincoveanu"2.
Trecind la a doua campanie a regelui Poloniei In Moldova,
Cantemir o povesteste pe sciirt, si la data falsd, de 1689 3. Dar
se pare cá" are dreptate aici cind duce pe rege, nu 0)15. la
\ralea Strimb5., ca In biografie 4, ci numai 1)5M. la Iacobeni, In
judetul Iasi. Pe urmd, aici nu se uitä", ca In Viata lui Con-
stantin Cantemir", ocuparea Sorocei de Poloni.
Deosebiri se IntImpinl necontenit In proportii, In sta, In
fondul povestirii. Asa, pentru a mai da un exemplu, se men-
Originea lui Constantin 8erban se confirma' i Cu documente
inedite, ce-mi semnaleazA d. Tuducescu, V. Bibl. Ac. Rom., 41-2,
LXVIII.
2 Hurmuzaki, Vi, pp. 278 9, no CXCIII.
3 Pp. 628-30.
P. 51,
www.dacoromanica.ro
440 !stork llteraturli romAnet}ti

tioneaza printre aparatorii pagini ai lui Cantemir contra eres-

tinilor, pe lInga Mustifá Buicliul, i Nuredinul tatar, ceia ce
e, cred, o eroare. In descrierea expeditiei la Soroca, 1692,
se pomeneste i Arap-Pasa de Trapezunt, alaturi de comandan-
tul turcesc, Daltaban?. Dindu se aceiasi cifra pentru Tatarii ve-
niti la atacul cetatii, se arata i nutnele capeteniei lor: Sechas-
Ghirai . Episodul cu Ierernia Cacavela nu se IntImpind In
Istorie", dar se arata, Incolo toate amanuntele concordd,
In ambele carti, i numarul tunurilor turcesti3. Am vrtzut ca
pentru moartea lui Cantemir In amindoua locurile se gaseste
aceiasi data intr'una dupa noul calendar, In cealalta (lupa cel
vechiu

Resulta din aceasta comparatie cä Istoria" i Viata" se po-

trivesc foarte bine In liniile general; In multe amanuntimi, In
forma chiar pe alocurea. Nu tot ce cuprinde Viata" e conti-
nut, fireste, In paginile Istoriei" sau In notele de supt ele;
dar sInt i fapte de care biograful nu tine sama, de si. istoricul
le notase. Greseli sInt facute In cartea de pe la 1718, care nu
se aflau In aceia care o precedase, dar aceasta are rataciri mult
mai mari care slnt Indreptate In cealalta. Daca n'au fost In-
dreptate si cele ce ramin, daca biografia n'a cuprins tot ce
stia autorul ei asupra carierei lui Constantin Cantemir, aceasta
se datoreste numai felului de lucru al lui Dimitrie sau dis-
tractiei lui. O revisie, &dei avem a face, In biografie, cu
un fragment, ar fi Inlaturat poate aceste neajunsuri.
Stirile relative la viata lui Dimitrie Cantemir dupa moar-
tea tatalui sau au fost semnalate i utilisate mai sus. Pentru
istoria noastra, mai este de interes numirea lui Dimitrie ca
Domn si politica sa In Moldova, asa cum li place lui sa ni le
arate In opera sa.
Cum au fost lucrurile In adevar, de ce a fost numit Cantemir
si de ce a tradat, putem cunoaste foarte bine, din numeroasele
variatele izoare ce ni stau la dispositie.
P. 653.
2 ¡bid.
P. 654.
V. mai sus, pp. 304-5.
www.dacoromanica.ro
 MarIle compilani de cronlci 441

Nicolae Mavrocordat fusee nitwit de Turci pentru a avea

In Imprejurdri grele un om cu totul sigur In Moldova, un
credincios mai presus de once banuiald. Si asa se si dovedi fiul
Exaporitului.
Dar, un rdzboiu cu Rusii devenind din ce In ce mai probabil,
Mavr000rdat nu mai pdru suficient pentru misiunea noud a u-
nui Domn moldovean. Trebuia, In momentul importantului
conflict militar, un rdzboinic. Nicolae-Vodd lush' era un Invd-
tat calemgiu, si atIta. Trebuia un om de tail, care sd-si aibd
partidul sdu In Moldova si sä tie a cistiga §i pe celelalte. Nico-
lae-Vodd Insd era un Grec, un Grec care nu se deprinsese Ina
In noua sa situatie. Incepuse stapinirea pedepsind aspru pe
aceia cari, ndajduind, dupa cdderea lui Mibai Raoovitd, In-
toarcerea lui Antioh-Vodd, îi ardtaserd bucuria insultind o oare-
care persoand greceascd, scumpd inimii noului obldduitor.
permisese a Inchide boieri, a-i bate: Iordachi Ruset, Ilie Canta-
cuzino, Vornicul Sturza fricuserd cunostinta cu inchisoarea,
cel d'intdiu lIncezia Inca Intelnsa. 0 mare miscare de emigra-
tie se produse dupd clieva lun.i de la instalarea lui Mavrocor-
dat: la Unguri trecurd Lupu CoAachi, nepotul sau Constantin,
care linea pe fata lui Iordachi, Ilie Catargiu Manolachi Ruset,
Dimitrie Racovitd, iar la Poloni Pavel Zmucild, Luca Vistierul,
Pavel Rugind, Ilie Abdza, Dediul Spdtarul, Mitrestii çi feciorii
lui Iordachi 1. Cronica lui Greceanu, care vorbeste de multi-
mea de Greci tarigrddeani", ea care venise Mavrocordat, unul
dintre acestia, Chiritd Hurmuzachi, Vames-Mare, aduje
no-ului principe la Bucureiti, aceimi c.onicd e punge,
In numele lui Brincoveanu, de nu putinele tiranii 5i ndpas-
tuiri spre sdracii boieri pilminteni i altd saracime", pe care
le sdvIrsia vecinu12.
Regele Suediei nu era mai multamit decit dusmanul sdu
BrIncoveanu de purtarea lui Nicolac, care i se pdrea probabil
prea moale 3. Ceia ce rdpuse insd Domnia lui Nicolae fu altceva.
Vizir era In 1710 Numan Chiuprull, care, de si cduta 56. sa-

N. Costin, p. 85; Neculce, p. 297.

2 Ms. Academiei; ed. Grecianu.
3 S'a pbtut vorbi la Constantinopol irar'un moment dat de par-
tenirea lui pentru Muscali ; Hurmuzaki, IX1, p. 450,. no DCXXII.

www.dacoromanica.ro
442 lstoria literaturil romSnesti

tisfacil dorintile de actiune politicd energicd ale Sultanului

era In fond un prieten al Odd. Pentru aceasta-si pierdu situatia
si fu inlocuit prin Baltagl-Mehemed, omul rdzboiului.
O schimbare generald trebuia sd se facä odatd cu aceasta
apoi ostirile impAratesti sd porneased. Intre nesigurii pe cari-i
oondamna noua directie, erau Domnul Moldovei, Brincoveanu
al Munteniei, despre prinderea cdruia In Tirgoviste, dupd un
asediu formal, se vorbia la Bender, Ined din 1709 2, Iusuf, se-
rascherul de Bender, Reis-Efendi i Dragomanul Ienachi Ma-
vrocordat3.
Baltagl era un prieten al Cantemirestilor, si am vdzul.
°data Antioh-Vodd i-a datorit tranul ' Pe urmd, cu scopul de
a se sfatui cu dinsul pentru rdzboiu, Hanul, Devlet-Ghirai, un
mare dusman al Muscalilor, fu chemat la Poarta. Aici capu-
chehaiaua sa, un intim al principelui Dimitrie, 11 recomandd pe
ac,esta ca pe agentul cel mai potrivit, In Moldova, al politicei
noul. Era tindr, ager, fiu al unui excelent soldat, al unui tri-
butar model; urja, In sfirsit, de moarte pe Brincoveanu.
Pe acesta-1 NApau acum oamenii influenti la Poartd, destai-
nuind legAturile lui eu Tarul: astfel agentul principelui RA-
koczy, pretendentul ardelean, i acel Mazcppa pc care cro
nicarul Br1ncoveanului 11 calificd de apostatul i hieleanul"5.
Scoaterea lui din Seaun fu hotdrild i, Zaire altele, i pentru a-
ceasta Domnia se acordd färä nicio platd lui beizadea Dumi-
trascu, cu nevointa IIanului" 6, cdruia-i giuruise i citeva mii
de galbeni'''.
Dar oeia ce Au, i se pretinsese d odald' i se ceru pe rind:
pentru pod, pentru provisii, pentru iernarea Suedesilor lui Ca-
rol al XII-lea. Bani nu erau, i timpul pentru a-i stringe lip-
1 Hurmuzaki, Fragmente, III, pp. 51-2.
2 Hurmuzaki, Supl. Il, p. 371.
8 Ibid , p. 394, no DLXXXVII; IX', P. 450, no DCXXIII.
4 V. mai sus.
5 Ms. Academiei, ed. Grecianu. Pentru pìrIe, circumstanpate, ale
Talaba, v. Hurmuzaki, Supl. Ii, pp. 391 3.
6 Cuvintele sint ale lui Greceanti. Inlocinai asa spun N. Costin,
p. 89; Neculce, p. 300.
7 Neculce, 1. c.
Nurnirea s'q f4cul. la 23 Novembre st. 1710,

www.dacoromanica.ro
 MarIle compilatil de cronici 443

sia, §tim ch Dimitrie-Voili a platit pe urina ca bani ruse§li

oastea ce adunase in jurul shu. Prinderea lui Brincoveanu fu-
sese aminath phnh ce acesta va rhspunde contributia sa pen-
tru expeditiel, i Domnul muatean, care . tia tot, nu se grAbia
sh termine plata. Plhtind incet, el plria des, ni spune Di-
mitrie, In Evenimente", pe acela care venise sa fach execu-
tia asupra persoanei sale. Acesta se temu pentru situatia sa
proprie, §i aceste motive 11 fdcurh IndrAznet in sentimentele de
simpatie, pe care, ca toti creLinii rhsariteni de pe acea \Tame
Sirbii, Muntenii lui Brinco eanu , le avea pentru Muscali.
Chpitanul Pricopie inch In iarna2, apoi Vistiernicul Stefan
Luca In primhvarä merserd la Tar §i Incheiara leyàlurie cc se
dAdursä la ivealh. in Maiu 1711'.
Mai thrziu Cantemir a da.t toath vina rascoalei, loath ras-
punderea trAddrii sale pe Brincoveanu, pe ,,luda Brincoveanu"
al Ru§ilor. Deocamdata, In 1716, el presinta astfel w.easth hu-
portanth parte a vietii lui:
Mazepa, spune el am vhzut ch arirmatia aceasta e intarild
de Greceanu piri'se pe Dom aul muntean. Pentru a-1 scoate, e
numit insu§i f ärà vole fara plata §i ctt onoruri extraordina-e,
Imbrheindu-1 cu caftanul cel mare: chilat, din cause particu-
lare, ce nu se pot da in vileag" promitindu-i-se Domnia pc
viath, In privinta chreia glumete In-A tot el aiurea , i scu-
tirea de tribut. Dar Chehaiaua Vizirului Ii trimise, indath dupd
sosirea lui la Ia§i, ordine pentru darul de intronare, pentru
cheltuielile de razboiu, pentru mergerea la Tighinea. Ce putea
face un om atIt de desilusionat? Tradd.
Solia la Tar, sosirea acestuia In Maldova sint arataie pe scurt.
Foametea din armata lui Petru e pusa In socoteala lui Brinco-
veanu, fire§te. Razboiul incepe, §i autorul se lauda ca a resis-
tat limp de trei ceasuri atacului a 60.000 de cavaleri§li turco-
tatari, cu bate eh in Neculce activilatea desfa§urath de Domn
la Sthnile§ti nu pare a fi lAsat amintiri eroice. Cartea se min-
tuie, In fine, cu o protestare meritath de recuno§linth chtre Ta-
Lucrul ni e destlinuit de Neculce.
2 N. Costin, p. 92.
3 Neculce, p. 306; Mustea, p. 44. Cf. Bogdan-Duica, 1. c.
1st. imp. otoman, p. 141, nota 22.
5 P. 229, nota 38.
www.dacoromanica.ro
444 Istoria literaturii rotnane§ti

rul ocrotitor, in care Dimitrie vazuse odinioara Mintuilorul nea-

mului sau. Desilusia ar fi fost §i mai mare pentru dinsul aacii,
§i norocul nostru a facut sa nu fie a§a, daca rural ar fi
inuine .

pentru a termina cu aceste studii ale autorului nostru,

credem A. fi scris vre-odata un tratat deosebit intitulat de
statu politico aulae othmanicae" sau Istoria Mohamedanilor
din vremea mincinosului prooroc Mohammed pana la primul
Imparat al Turciei 2" El nu trebuie confundat cu scrierea la-
tineasca inceputd la Gonstantinopol §i terminata la St.-Pe-
Am vorbit de traducerea frances §i de cea englesa. Traducerea
germana s'a tiparit la Hamburg in 1715, supt supraveghiarea o-
rientalis tului Meninski, al carui Tesaur era cunoscut lui Can-
temir (Thesaurus linguarum orientalium, Viena, 1(583, 3 vol. . A
fost plAnuita de catre Petru-cel-Mare, pe cind Can temir traia inca,
la 1721, o editie ruseascl, de Dimitr:e Grozin v. Tocilescu, Raport,
pp. 60-1 originalul latin, pastrat la Museul Asiatic , 55, 57 tra-
ducerea 'italiana, de principele An tioh ; la Archivele din Moscova).
Academia Romina, hotarindu-se a cuprinde scrierea in editia Ope-
relor lui Dimitrie Cantetnir, ar fi trebuit sA dea, in sfir§it, o edi-
tie a textului original. In loc de aceasta, a gAsit mai bine, gra-
bindu-se, a insArcina pe Iosif 'Iodo sa o traduca in romdneasca
speciala a epocei, dupa ed:r a germana cred. Traducerea romaneasca,
l'Ara prefa'a. dar cu o bunti tabla alfabetia, a ie§it in douà volume,
cu o singura nttmerotatie, la Bucure§li, in anii 1876 §i 1878.
Tocilescu a gAsit, in misiunea sa, probele profesorului Bayer, cum
trebuie sa se C0E-casca Istoria imperiului o toman scrisd la tine§te
de Dimitrie Can temir" (Raport, p. 61, nota 1 . Observara el Hodo§
fggilduie§te cetitorilor sai un plan al Constan tinopolai adaus la edi-
tia englesa (p. 366, notas . E probabil 1 Iodo§ lusa nu 1-a dat
acel care a fost gravat (le Zubov Tocilescu, Raport, p. 62 , dupA
desemnul lui Dimitrie ; el va fi fost comunicat Itti Tyndal de An-
tioh. care-i pusese la disposi tie i originztlui latin al Isloriei".
Nu §tiu daca ms. din Museul asia tic cuprincle chipurile S ul tanilor,
pe care Can temir le alipise la ms. s6u original sau avea de gind
s'al le alipeasca. Caci vorbe§te inteun loc (p. 233, nota 1 de por-
tretul lui Soliman Magnificul, ce se vede aci In fruntea descrip-
tiunii vietii sale". Poate, î fine, ea, daca ar fi trait sa-§i publice
singur carlea, el ar fi pus toate Adnotatiunile" la o parte, pe cind
In editiile ce avem ele se afta Imparti te la sfIr§itul capitolelor san
In josul paginelor.
2 Tocilescu, Raport, p. 63,

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatii de cronlci 445

tersburg In 1716" I, care e Istoria imperiului otoman", luce-

puta la Constantinopol i terminata In 1716 dupa parerea,
gresita In parte, a lui Antioh Lucrarea e pomenita in biografia
latina a lui Dimitrie 3, §i n'are a face cu asa-zisa traducere a
Coranului
Scriind pe la 1714 unui corespondent din strain'alate, princi-
pele exilat mentioneaza lucrarile ce Meuse pana atunci: ve-
chiul labirint de eruditie teologica al Divanului, Synopsis his-
toriae turcicae, la care lucreazd i careia i-a dat numele de
Incrementum aulae othomanicae"prima parte din Istoria
imperiului otoman5, o schita romaneasca a tratatului sat' despre
Istoria Romlnilor de la Traian Incoactt5. La urma el pomeneste
aceasta carte: Iar, despre judecatile, obiceiurile, rinduie-
Lile de la Curte, credintile, rindul ostirilor turcesti, precum
despre numarul pasallcurilor i despre dregatori, am o mica
scriere, In concept. Dar, pentru ca are nevoie de o mai sirgui-
toare lndreptare i poleire, trebuie un timp mai potrivit"7,
La aceiasi lucrare facea el alusie chid scrie in Sistema reli-
giei mahomedane", de care va fi vorba pe urma: Despre nu-
marul Academiilor aflatoare la Constantinopol, Adrianopol,Bru-
Sa, Cairo, Bagdad (Babilon"), Alep, i alte °rase asiatice
E data ca pierduta pe Marea Caspica, in 1721, adeca 1722.
2 V. mai sus.
3 V. p. 4.
4 Vezi, pentru aceasta din urma carte, aparuta in traducere
ruseasca la Petenburg, In 1722, d. Ovidiu Densusianu, In Rev. crit.,
lit., II, p. 63 i urm. Se ste cit Dimitrie Cantemir a scris i o
explicatie a Catechismului, In 1720 : Loca obscura In catechesi,
quae ab anonymo auctore slaveno idiomate edita et Pervoe ucenie
otrocom intitulata est". V. Raportul, adese ori citat al lui To-
cilescu, p. 57, si aici, mai departe.
6 Brevi spero, Deo concedente, finiri."
6 De origine nostrae gentis, de colonis videlicet a TraianO, Ro-
manorum imperatore, in Dacia locatis vernacula lingua a,pud nos
libellus extat, qui, tempere opportuno, in sermonem latinum trans-
latus, eius exemplar non negabitur." O alta scrisoare 'Ara data si
adresa, inedia, a lui Cantemir.
7 Caeterum, de Turcarum iurisdictionibus, moribus palatii,
tutionibus, dogmatibus exercitutnuque ordinibus, necnon de bassa-
latuum numero et officialibus, extat quidem apud me primipilari ca-
lamo designatum opusculum. Attamen, cum sit diligentiori manu cor-
risendtun atque poliendum, necessario opportunius tempus deside-

www.dacoromanica.ro
446 Istoria literaturli rom.ine01

eurcipene ocirmuite de sceptrul turcesc, am de gind sd. vorbesc

In cartea despre regimul politic, otoman i".
Tratatul despre religia turceascd, Sistemul" acesteia, e o
lucrare pe care din nenorocire n'o cunoastem da, ajuns. Se vor-
beste de dinsa ca de o mind de ldinuriri care se intind asu-
pra Intregii vieti turcesti, asa cum a vd.zut-o un om trdit ani
Intregi In mijlocul ei. 0 parte din scrierea latind a fost data
In ruseste la Moscova, In 1722, alta se pastreazd In manuscript '.
SfIntul Sinod, care se gIndi la oprirea acestei carti bAnuite, fu
retinut prin hotdrIrea Tarului.
In sese arti, cel care fuse,se, mult timp, un crestin Intelega-
tor printre Turcii prieteni, Infdtiseazd viata Prof etului, cu-
prinsul Coranului parte care s'a pdstrat si In originalul la-
tin , Apocalipsul" Musulmanilor, credintile turcesti despre
viata viitoare In legdturd cu felul cum considerd crestinismul,
ca sd ajungd la societatea reglementatd de prevedérile revela-
tiilor lui Mohammeed, la cultura coranicd. Totul scris cu deosebita
pretuire a cui era In stare sd descopere si sd pretuiascd fine-
tele de stil ale unei literaturi adinc ignorate de crestini si cu
bielsugul de amintiri personale si anecdote al unui spirit cisti-
gat de aceastd civilisatie orientald In mijlocul cdreia cazu-
sell tineretele lui.
0 cronicd povesteste, o geografie constatd si explicd. Cea
d'intliu se scrie aproape de la sine, cea de-a doua cere apti-
tudini stiintifice, cunostinti serioase si de multe feluri de la
acel care o intreprinde. In Moldova si Tara-Romdneascd, erau
multi boieri In secolul al XVIII-lea cari puteau notii In leatopi-
sete evenimentele pe mdsurd ce se desfAceau din nesfIrsirea
timpului; erau putini Insd cari A. fie In stare a face o operd
de stiintd, chiar dupd frecventarea scolilor europene din Polo-
nia si Italia, chiar dupd invasia preceptorilor greci, cari erau
mai mult cleat niste comentatori si niste pedagogi.
rat." Scrisoarea in Neuer Bileher-Saal d T gelehrten Welt, Leipzig,
1714, IV, p. 3778; reprodusA de d. Ovid Densusianu, in R ,u. er4 -Id.,
14 p. 65 si urm.
1 Ciobanu, 1. c., p. 40.
i Pe lingri Tocilescuj 1. c., p. 4 ; P. Panaitescu, in Revue des etudes sla-
ves? VI, pp. 252-3. 0 tradueere bulgAreascA de Sofronie de Vrata; ibid,

www.dacoromanica.ro
 Manle compilatii de cronici 447

Se puteau fac,e trei feluri de opere geografice: geografii ge-

nerale, pentru boierime sau pentru scolile superioare, descrieri
geogafice supt formd de dilatorii, descrieri geografice ale
f erii.
PAirA tArziu swine nu simtirA nevoia studiilor de geografie;
publicul boieresc nu se interesa niciodatA de dinsele, cum
am vAzut cd nu se interesa nici de istoria Statelor vecine, cu
toate cA de la un timp cetia jurnale europene. CAlAtorli nu
se fAcurd decIt pe la sfirsitul veacului, dacA esceptAm alit
de interesanta si neasteptata cAldtorie la Venetia si I3aduva"
a studentului din 1667-8, Constantin Stolnicul Cantacuzino.
La ce se putea cineva astepta mai putin Ursa decit la des-
crierea pAmintului patriei si locuitorilor ei? Cronica se scria,
fiinda evenimente rare sau importante se deslusiau din viata
de toate zilele. AceastA viatA se pArea prea naturalA tuturora,
pentru a fi studiatA, lAmuritA; ea se pArea pi-ea cunoscutA.,
viata si mediul cosmic In care se petrecea, pentru ca vre-un
cArturar, invalid al politicii, sá creadA necesar a o descrie.
Cine nu stia, clintre aceia cari trebuiau sA le stie, hotarele
principatelor, muntii, apele, tinuturile, orasele? Cine nu stia
clasele societAtii, drepturile lor, relatiile lor? Pentru cine pu-
tea sA fie nouI expunerea superstitiilor, enumerarea operelor
literare, ce se puteau numára pe degete, desfAsurarea pompelor
si alaiurilor, care dAdeau o atit de mare strAlucire unei vieti
politice de supunere si umilintd? i, pe urmá, cine era ca-
pabil sA. dea un interes acestui subject, ce nu era nou, prin
explicatia originilor, prin stabilirea legáturilor, prin desfacerea
s'i inlAntuirea ideilor, prin orinduirea stiintificA sit frumuseta
deosebitá a formei?
Avem totusi doul descrieri ale principatelor in secolul al
XVIII-lea, scrise amindoud inainte de timpul cind pentru publi-
cul european vel sAcretari", Curteni strAini al Fanariotilor,
doftori domnesti sau boieresti, consuli se apucard sA infatiseze
geografia terilor dungrene si istoria lor, unii In monumente
stiintifice, solide s'i de o alcAtuire superioarl.
Unul dintre acesti geografi romini" e Moldovean; celalt
a scris In Tara-RomAneascA. Ii despart mai putin de cloud de-
cenii, si acel de-al doilea n'a cunoscut opera celui d'intAiu. O-
pera Moldoveanului e aproape terminatA, cealaltA o avem nu-

www.dacoromanica.ro
448 istorta literaturii rominesti

mai In planul sAu i In scIlltarea citorva capitole. Una era

destinaa unui larg i Invltat public stain, cea de-a"doua ce-
titorilor din tarà. Una era bine cunoscutA; a doua a fost sem-
nalaa i publicatà numai acum vre-o doudzeci de anil.
Voim sä vorbim de Descriptio Moklaviae" a lui Dimitrie
Cantemir si de Descrierea Terii-RomInesti de un Anonim, care
scrie supt Constantin Mavrocordat, i trebuie sä fie deci cercetat
mai departe.

Nu se poate zice c acel d'inaiu a avut un predecesor. Nici

Miron Costin, nici InvAtatul lui fiu nu simtiserA nevoia sd Into-
vItaseasa de consideratii geografice cercearile lor de istorie,
arheologie i etnografie. Totusi Intimplarea a fAcut ca un In-
ceput In aceasa directie, Inceput care nu forma o carte si nu
era destinat publicitäii, sI fie scris i sà ni se pastreze.
Generalul conte de Marsigli pregAtia o monumentald deS-
criere, supt toate raporturile, a cursului Dun6rii i regiunilor
pe care le udI fluviul. Pentru terne noastre, el n'avea izvoare
serse. Cunostea Insä din alAtoriile sale in Muntenia, In 1690
si 1691, pe eruditul i istetul boier Constantin Cantacuzino
Mentorul lui Brincoveanu, pe care-1 crease. I se adresä deci
printeo scrisoare, IntovIrdsia de o lisa de nedumeriri i In-
treb/tri.
FlIspunsul Stolnicului e datat din 4 Mart 1694. E insemnat
une ori pe marginea textului supus de Marsigli cercetdrii
Indreparii lui, alte ori urmeazä acest text. Se dau seurte 16.-
muriri despre originea terilor, despre ape, organisarea
eclesiastia, si se adaugà si liste de Domni din amIndoug.
principatele. Fireste cà Aspunsurile ca i IntrebIrile, Indrep-
arile ca i textil' Indreptat, sint serse In italieneste 2.
Daa exisa, deci, un predecesor pentru Cantemir, pe terenul
geografic, ar fi acelasi boier muntean care 1-a precedat i In
'in Studiile f i document ele mele, III, p. 46 i urm.
S'a Inceecat, de d. Carlo Tagliavini (In Revista filologica, I, p. 167 si
urm.), a-i atribui un dictionariu romino-italian, pgstrat Mire m2nuscrisele lui
Marsigli. Textul romgnesc e scris i cu 'itere latine, dar In asa iel ii.cit se vg-
deste un slab cunoscgtor al limbii noastre. in scrisoarea Cu chirilice se pAstrea2A
u scurt, cela ce n'ar fi fAcut Stolnicul. Apol cele mai multe stiri geografice
privesc Ardealul si de s'id prea sigure.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatil de cronIct 449

studiul originilor, dar ale carui studii nu au fost cunoscute

principelui moldovean1.
tim din alt capitol dupa ce indemn a scris acesta din urma,
De si nu ni-o spune in Descriptio", raspundea unei invitatii a
Academiei din Berlin, al axil membru fusese ales Inca din
1714 2. Am vazut aiurea ca Intre scrierea acestei carti si Intre
compunerea partii d'intaiu din Hronic" au trecut vre-un an, iar
doi Intre terminarea Descriptiei" i inceperea partii a doua
din opera istorica. Am aratat acolo d. Hronicul" a trebuit sa
fie inceput cel mai tarziu In 1718. Prin urmare Descrierea a
fost alcatuita cam in 1716, si am lamurit aiurea cä inceputul
redactiei se poate fixA catre foamna acestui an, imediat dupa
terminarea Istoriei imperiului otoman" 3.
Cercetarea lucrarii Intareste aceasta parere capatata pe alta
cale. Hotinul e aratat in mai multe locuri4 ca gasindu-se in
mina Turcilor, i ocupatia nu se infatiseaza ca un eveniment
de ieri, de alaltaieri. Acestei ocupatii li da Cantemir data gre-
sita de 1712, dar e canoscut cä ea s'a facut In vara anului 1713.
Pe lima, ni se spune ca Domn in Moldova era Mihai Racovita,
acesta inloctli, la Iasi, pe Nicolae Mavrocordat, stramutat In
Tara-Romaneasca, la 1716 a. In sfirsit, loan Comnen, mort In
1719, traieste inca si e arhiepiscop de Silistra unde fu numit
dupil 1710 7. E de insemnat i aceia d. se Intrebuinteaza Intro-
ducerea la cronici a lui Nicolae Costin8.
Izvoarele utilisate sint, natural, in prima linie amintirile
autorului, cunostea tara din timpul celei d'intaiu tine-
rete mai ales. Apoi el citeaza, pentru partea politica, cro-
nicile moldovenesti. annales patrii", i chiar documente: prin-
cipum diplomata", scrinia publica" 8, din care culege, d. ex.,
1 An. Ac. Rom., XXI, p. 63 i urm. Operele lui C. Canfacuzino, p.
41 si urm.
2 Diploma e din 11 fulie. Prefata lui Papiu la Descriptio", p. VI.
3 V. mai sus.

Pp. 7, 16, 26.

5 P. 47.
6 NaoaXX. cp:X., p. 397; Le Quien, Oriens christianus, I, c. 1228- 30;
cf. An. Ac. Rom., XX, p. 204.
V. Descriptio", la fine.
a P. 15, nota 3; pp. 22-3.
9 Pp. 106, 107.
29
www.dacoromanica.ro
ao istorla fiteraturil rom5nestl

numele de Stefan TOMWViCi al lui Stefan Toma al II-lea.

precum i nolite despre ceremonial 2. Dintre sträini, intrebuin-
teazd cronicari poloni: Sarnicki, Orzechowski, pe Leunelavius
Bonfiniu. si aici Cantemir dii dovadd de un spirit stiintific
deosebit i, iind In sama pregiitirea ce prirnise, lectiile unui
doftor cretan alugarit , de mirare chiar, cum au uimit i pro-
filurile de munti adause la notele despre Caucas i admirabila
hartd a Moldovei, cu totul deosebitd de cea fin dreplate a-
tribuitd lui, pe care a descoperit-o de curInd, d. I. Vilsan3.
Prin geografie el nu intelege numai descrierea solului, ci si a
locuitorilor, i aceasta din toate punclele de vedere, din punctul
de vedere al etnografiei, al vietii culturale, al vietii politice, al
desvolarii istorice. Pretutindeni afirmatiile sint intoarasite de
16muriri, huninate de precedente sau de ipotese.
Ni se clAi o parte IntEu pur geograficd am zice: de geografie
fisia si o h. doua care trateaa geog,rafia politici a prin-
cipatului. In cea d'intdiu se determin5. situatia, Inlinderea,
muntii, apele, regiunile, orasele, productiile. In a doua se
trateaa despre originea principatului, despre stemd, despre
*irul Domnilor, ceremoniile de intronare, confirmare i mazilie,
expuse In chip istoric, pe ch permiteau izvoarele, despre ce-
remonille Curtii, despre boieri, despre judeati, despre negus-
torime i terani, despre religie si cult, despre limbi i literaturd.
Era cel mai larg plan ce se putea concepe, si el a fost In-
deplinit cu competintd. Pentru a intelege Insemndtatea aces-
tui tesaur de informatii, sìí ne &dim numai la folosul ce
1-am fi tras pentru istoria Terii-Bomilnesti daa o aseme-
nea °pea ar fi fost Herutii si.pentru descrierea ei. Stirile lui
Cantemir sInt totdeauna Imbielsugate, de cele mai multe ori
sigure.
Ceia ce nu Impiedeci amestecul i In aceastd lucrare a ele-
mentului fa1 i naiv. Chiar In partea întiiiu, unde ocasii de a
gresi erau mai putine, fiind vorba de lucruri azute sau auzite,
# nu de lucruri cetite, chiar In aceastà parte mai bund Can-
temir ne face une ori sg. zimbim. Asa, FAlciiul perpetueaa
44.
2 Ex lis quae nobis suppetunt monumentis"; p. 70.
n V. Anuariul Institutului de geografie din Cluj, I $i An. Ac. Rom. pe 1926;
acel i in Revista ftiinfificd V. Adamachi din lasi, Novembre 1925.

www.dacoromanica.ro
 Marne compilatii de cronid 451

In numele sdu pe acel al Taifalilor 1, ni se asigurd cd in

uncle pdrti muntoae ale terii se culege unt de plante grase,
udate de o mud miraculoasd 2, cd la Cotnari, al cdrui vin ver-
ziu 11 declard principele, un desgustator emerit 3, superior vi-
nului de Tokaj si in stare sd rdpuie pe un tolerantissimum
caput", pe un vetraa al bdutului, din 1r, i pdhare, ra la
Cotnari e Dumbrava Rosie si cd munca prinsilor poloni a
dat deci Moldovei aceite vii minunate 4. La sfirsit chiar, asis-
Om cu admiratie la vinatoarea gainilor sdlbatece surde si
proaste", care se lasd luate la tintd una dui:4 alta, f Ail a auzi
§i a intelege, Mil a se mica de pe copacul pe care le-a
prins vindtorul, ceia ce se potriveste insd pentru vremea and
grija dragostei le face nesimtitoare pentru primejdie.
In partea politicd, autorul trebuia sd se ocupe de o materie
cea istoricd pe care n'o studiase Ina. suficient. Greseli
slut deci multe la 1nceput. Despot domneste, dupd Cantemir,
de cloud ori; Alexandru Ldpusneanu fuge in 1561 la Poloni;
fiul sgu Bogdan moare in Scaun; Ioan-Vodd cel Cumplit pH-
meste educatia lui Iacob Heraclide si scrie scrisoarea din Cru-
sius, pe care a scris-o acesia; Iancu Sasul e ucis de boieri;
Petra Schiopul, fugind in 1591, se stabileste in Transilvania;
Gaspar Gratiani e un Italian; Radu-cel-Mare se traduce prin...
Procerus". Citeva informatii noud se dau insd care sfirsit,
unde Cantemir presinta genesa Domniei lui Dumitrascu Canta-
cuzino sau explicd scoaterea din Scaun a lui Nicolae Mavrocor-
dat, in 1710, prin faptul cd aceastd greceascd persoand,
alusii la Greci, la strdinii" cari au adus decddere patriei se
Obese , era mai bun diac decit ostas: scriba melior quam
miles iudicabatur" . Stirsitul insa al acestei pdrti, care e
o constatare, formeazd una din cele mai interesante pdrti ale
opusculului. Afldm totusi, pe ling inexactitdti asupra rostului
Domniilor lui Aron-Vodg. si Miron Barnovschi in evolutia rela-
tiilor noastre cu Poarta, si aceia cd marele poliglot, arheologul,
1 P. 14.
2 r. 25.
3 V. mai sus.
4 P. 29.
6 La p. 37: quidam alienigenae".
P. 47.

www.dacoromanica.ro
452 istorla literatura romAne§t1

istoricul, geograful, filosoful, membrul Academici din Berlin

credea In farmece. Ni spune, in adevar, pe larg, cum o trans-
cendentala baba a lecuit un cal bolnav de muscatura unui
serpe, silind pe stapinul animalului suferind, un dregator al
lui Constantin Cantemir, un linar boier mare, sà bea de la un
anume izvor apa scoasa de dinsul qi In anta cantitate Ineit a
azul el In boala calului ce se Insanatosia pe Incetul, panä
ce a degurgitat, cu acest ocean de apa, bale amindurora. Si
o alta baba, nu mai putin transcendentala si In plus teleiatrica,
lecuieste la distanta un grajd de cai Intreg, atins de rlie. Ho-
tarIt ca, alaturi de erudit, subsista In sufletul lui Cantemir fi-
rea veche de teran moldovean, cu hazul lui istet, cu aspri-
mea lui, cu superstitiile lui naive 1
Cine ar crede Descriptia Moldovei" o carte terminata pen-
tru autor se Inseala. Cantemir o revazu si avea intentia s'o mai
revada inainte de a o da la 'upar, implinind astfel dorinta
colegilor sai de la Berlin. Intilnim lacune, pe care-si reserva
sa le umple mai tarziu. Asa, nu se da data descalecarii Mol-
dovei de Dragos I. La p. 20, nota 2 se inseamna aditii de facut
In privinta localitatilor antice de la Nistrul de jos. La p. 39,
se pune In vedere un capitol de adaus despre stema terii. La
p. 92 se anunta o shema grafica de alaiu, un iconisnaus" care
lipseste.

Cind seria Descriptia", Cantemir avea de gind sil compuie

Hronicur, si, cum am observat aiurea, intentia-i era sil publice
Impreuna ambele serien despre Moldova, care ar fi satisfacut
complect curiositatea strainilor In privinta acestei ten. Vorbind
de moartea lui Barnovschi, el promite a se Intinde mai mult a-
supra ei aiurea"'. Dupa catalog,u1 Domnilor din geografia
politica, el adauge: Dar vom urmari mai pe larg acestea toate,
clnd vom expune, Inteo opera istorica, soarta terii noastre,
de la Intemeierea ei pana In ziva de astazi" 3.
DupA ce Hronicul", partea Intaiu dintrInsul, fusese compus,
1 P. 2.
2 P. 45.
s ,;Sed haec omnia fusila persequemur ubt fata patriae nostrae ab
cius instauratione a I hodierno usque tempora historica enarratione
exponere contigerit." P. 48.

www.dacoromanica.ro
 Marne compifatii de cronici 453

principele Dimitrie revAzu Descriptio Moldaviae". Spusese in-

tdiu a dovedirea persistentii Rominilor In Dacia nu se poate
face deplin In aceastd. carte I. La revisie el adause aici, In
notd. de oare ce s'a dovedit In cartea despre soarta Romano-
Moldovenilor" 2.
Dar mici Indreptdri §i inddiri nu erau de ajuns pentru ca
acela§i autor sd poatà presinta publicului Invdtat european, la
aceia§i dath, inteaceiasi operd de total, aceste cloud lucrdri;
Descriptia" §i Hronicul". In puncte numeroase, In puncte e-
sentiale, pentru subiect §i pentru acel care-1 trata, deosebiri
mari se observä intre cele cloud. cdrti. In cursul lucrului, ideile
scriitorului se precisaserd, se intemeiaserd, deveniserd mai inalle,
mai mindre; sentimentele lui pentru tard mai cdlduroase, mai
filiale. La sfir§itul pus de imprejurdri intreprinderii sale §tiin-
tifice, Invdtatul era mai mare, cugetatorul mai puternic, omul
mai simtitor §i. mai bun.
In Descriptie", Cantemir admite Inteun loe cd Dacii au
fost parte strin§i, parte imprdstiati" 3, In altul cd neamul Daci-
lor a fost stirpit", Inteun al treilea cd Romanii coloni§ti au
putut avea robi §i femei dace5, pe and In Hronic" el sustine
cu putere pdrerea cd In singele nostru de Romani nu s'a a-
mestecat nicio picdturd din sIngele inferior al poporului invins.
In Descriptie", el admite cd. Rominii s'au retras In Maramurd§,
unde au stat citeva secole", ldsind in Lot acest timp Moldova
pustie , pe cind In Hronic" atacit violent pe cronicarii
partisani ai descdlecdrii lui Dragos In pustiu. In Descriptie" el
crede In vindtoarea de zimbru a fiului lui Bogdan, nepotul lui
Ionitd, crede In adoptarea zimbrului ca herb al terii dupd fiara
vInatd de regalul vIndtor, crede in intemeiarea romeineasccl
a Romanului', pe chid Hronicul" afirmd cit stema vine de
la Caput Bubali, §i nu de la inchipuita vindtoare §.1 cd Ro-

1 Longa deductione demonstrare non est praesentis tustituli."

2 Siquidern libro de Romano-Moldavorum fatis demonstratum
putamus."
3 P. 1.
a P. 100,
5 P. 151.
6 Pp. 1, 6.
7 Pp. 2, 11, 23, 32, 35, 40.

www.dacoromanica.ro
454 Istorla Ilteraturt1 rominest1

manul e cu adevdrat Forum Romanorum. In Descriptie", se

declard MI sfiald cd am fost totdeauna un popor lenes, schim-
bdtor, plin de vicii, mimos la inceputul luptei, miel pe urmd,
cd numaí bundtatea luí Dumnezeu ne-a tinut vii printre atitea
primejdii, cd Turcii n'au ldsat Domnilor nostri nici dreptul de
rdzboiu si pace, Ind acel de a trimite soli la strdini, pe
chid mindrul patriot din Hronic" pomeneste cu glas tare, In
auzul celor umilíti, mdrirea strdbunilor eroici, cari au oprit In
loe pe Turci, i-au batut, i-au silit sd acorde capitulatii neo-
bisnuíte. Pentru acesta din urmd, cumpdrarea cu aur a Turcilor,
cind sabia ajunsese prea grea pentru epigoni, era un ineritos
sacrifíciu pentru a scdpa, impreund cu viata noastrd, civilisatia
crestind a Europei, pe cind pentru autorul De.criptiei" era
numaí o desteapta socoteald, asemenea cu a negustorilor din
Venetia 1. Si nu atribuia oare Cantemir din Hronic" Domnilor
Moldovei, in sirul cdrora isi scrísese de cloud ori numele, un
imperium aproape deplin, conrupt numai in originea, In felul
sdu de transmitere de tiranía otomana?
$i se mai pot aduce inainte contra7iceri intre vechiul Con-
temn si cel nou, contrazicerí care nu se puteau sd rdmiie.
Cit de puternic apdrd. autorul Hronicului" puritatea latind a
limbH noastre, sí cit de rece discutd articolul prepus si postpus,
unitatea sau varietatea formelor lui scriitorul Descriptief.:3!
Ar fi admís apoí Cantemír cel din urmd ed. mai Maid terdni-
mea noastrd e alcdtuitd din elemente barbare, neromane, e cu-
leasd in Ungurime si intre Rusnecí? Totusi, la Inceputul studii-
lor sale, invdtatul Domn nu se dddea in ldturi sd ne injoseascd
s'i cu aceastd asertie, atit de falsd 3.
Hronicul" trebuia continuat: Descriptia" cerea o prefacere,
o prefacere totald In spirit. Cel d'intdiu era o operd netermi-
natd, cea de-a doua o lucrare gresitd, In esenta ei. Ca,ntemir
n'o putea recunoaste, publícind-o, dupd ce scrisese Hronicul".
Precum avea de gind s'o traducd In romaneste, ca si com-
plectarea ei istoricd, principele a hrdnit,dc band sama, intentia
de a o modifica dupd noile idei conducaioare la care se °prise

1 P. 109
2 1 a sfirsit.
8 P. 121.

www.dacoromanica.ro
 Mude cofripilatil de crouici 453

spiritul sdu. i pentru o sarcind i pentru alta, se cerea timp,

Cantemir, pIndit de moarte, nu-1 mai avea. Gifsitd mire
hIrtiile mortului, Descriptia" a fost deci tipdritd, In. multele
ei editii, supt o forrad pe care n'a dorit-o autorul 1

De opera de geografie a lui Dimitrie Cantemir se leagd si o

lucrare genealogicd.
Genealogie se fdeuse parid acuma numai in forma spitelor
de neamuri", arborilor genealogici, cum s'ar zice astdzi. Boierii
in§ii, dacà stiau ceva carte, logofetii lor, daca boierii n'aveau
timpul sau priceperea necesard, Insirau mosii i strdmosii, In
raraurile ce se desfAceau adesea din cel mai fabulos dintre trun-
chiuri. Cine a rdsfoit vechi hirtii de familie a Osa adesea ori
asemenea naive si neindenadnatece incercdri de stiintd. cu sco-
puri practice. Cdci, dacä unii dintre aristocratii" romlni de
altd datä redactau sau puneau sd se redacteze asemenea tablouri
din vanitate nobiliard, cei mai multi Ii fAceau spita nea-
mului" pentru IntImplarea vre unui proces de mosie 2.
O singurd datd am gdsit, cu explicatii, genealogia unei
boieresti, o genealogie de biografii adecd, nu de simple nume,
o genealogie savantd. E opera unui boierinas din secolul al
XVIII-lea, care pretindea cd se trage din Vasile Lupu si-si pro-
puse a o dovedi prin spita sa3.
Insd ce ar fi fost asemenea catastife de n'une de botez, ase-
menea pledoarii genealogice sau colachii catre Vodd pe lingd

1 Asupra editiilor: douä in nemteste, patru in románeste, una in

originalul latin, ar fi inutil sä repet prefata lui Papiu 'tarjan
inaintea editiei originalului, datil pentru Academia Rominä, dupl cele
douà manuscripte din Musetil Asiatic din Petersburg, la 1872. Edi-
tia Papiu e, ca tot ce a tiparit acest erudit, ana,-ronic airt-
topic pentru tara noastra de acum treizeci ani, foa:te in-
grijitá. Regretam numai, In scurta si singura Prefata, lipsa des-
crierii mai complecte a celor (knut InanusPripte. Pent,-it manus-
cripte. cf. si raportul lui Gr. G. Tocilescu, in Anal ge Academiei
Romine, seria I, t. XI, p. 61. Scriitorul Vietii lui Dimitrie greseste
p. 4 ciad afirmA cä opera a fost trimeasá la Berlin: °data ce
nu era gala!
Hasdeu a dat facsimilele unui astfel de wbore genealogie
in arli olul BdIdceanu din Magnum Etgmologicum.
3 Studii i doc , III, pp. 31 3.

www.dacoromanica.ro
456 Istoria Ilteraturil romlne§ti

cartea pe care Cantemir ni spune c a scris-o asupra nobilimii

moldovene?
O pomeneste o singurd data in tot ce a Idsat el, si-i cunoas-
tem existenta numai dupd eitatia aceia. In Descriptia Moldo-
vei", Dimitrie dd lista familiilor boieresti ale patriei sale, [lira
a promite nimic 1. Dar In Hronic" el ni vorbeste undeva2,
In Prefatd, de liber moldaviae nobilitatis genealogiae, latio
sermone a nobis conscriptus". Cà nu e vorba de capitolul de
nobilitate moldava" din Descriptie", se vede din aceia ert ni
se anuntd acolo Idmuriri Imbielwgate 3 asupra legdturilor dintre
neamurile moldovenesti si importante familii regale, imperiale,
ducale, nobile din strdindtate. Asa eeva nu se cuprinde fireste
In capitolul citat, care da o simpld listd de nume.
Cartea a fost fdcutd deci intre 1716-7, data scrierii Descrip-
tier, si 1718, aceia chid se redactd Hronicul. Ea s'a pierdut
sau n'a fost hied gdsitd pand aeum. Daed am avea-o, am zimbi
de sigur adesea la expunerea originilor; acolo trebuia sd ni
se spuie,intre altele, cum s'au coborit Urechestii (lin Corvin, dar
am culege atit de multe i insemnate lamuriri asupra isto-
riei politice a Moldoveit

Tot de la autorul neasteptatei Descrieri a Moldovei", avein

o schita geografica, notele de calatorie in regiunile Mari Cas-
piee. Le-a cules Dimitrie Cantemir, cum am avut prilej aiurea
sa spunem, In cursul expeditiei asialiee a lui Petru cel Mare in
anul 1722, la care participa ea sfetnic al Imparatului si ea om
de stiinta. Notele,In care amesteca Dimitrie afirmatia originii
tatdresti a familiei sale4, se compun dinteo insemnare istorica
despre Derbend si Daghestan, dupd un scriitor arab 5, redactata
In regiunile chiar ale Derbendului G, dintr'o notitd despre terile
de la Bach pana la Cerchesi 7. Aceastd notità e destul de in-
Descriptio, pp. 114-7.
2 P. XXI.
3 Fuse expressum."
4 P. 5.
5 P. 6 §i urm.
6 In hasce partes" [derbendienses]; p. G.
p. 9 §i urra.

www.dacoromanica.ro
 Marne coma* de eroniei 457

tins& A fost redactatä dupd amintiri i diva dirti 2, la In-

toarcere 3, deci In 1723.
Notele sInt redactate In latine;te, §i le IntovArd.wsc desemne
de inscriptii i monumente. Din faptul ca Tarul e numit Mgria
Sal", cg. se vorbe§te de cercetdri fAcute din ordinul suvera-
nutui 5, se vede cd Petru atepta de la curteanul su princiar
Invdtatul sdu orientalist o descriere amdnuntita a regiunilor
strAbgtute. Dar Dimitrie trebui, silit de boall, sà ceara a se
intoarce acasd, i aici boala nu-i dAdu rAgazul necesar pentru
a redacta o operd atIt de grea, dar a cdreia Insemndtate pen-
tru cercetAtorii Orientului ar fi ajuris pe a Istoriei imperiului
otoman", dacd, fiind vorba de lucruri cu totul nouà i necu-
noscute, n'ar fi Intrecut-o chiar6.
pentru a Incheia cu opere care ne privesc mai putin, pri-
beagul In Rusia, care se Incercd acolo §i cu un tratat latin
despre cercetarea naturald a monarhiilor" Monarchorum phg-
sica examinatio)7, a intrat in luptd cu Teofan Procopoviei, e-
piscopul de Pscov, care pornise Insui contra spiritului apu-
sean introdus la Chiev de Petru Movild. Tratatul contra Cate-
hismului pentru cope al acestuia reJactat In latine§te, a fost
imediat tradus In ruseqte de cei interesati fArd sd ajungd la
onorurile tiparului. Ldinuririle asupra con§tintei dedicate unui
bun prieten, cancelariul Goloychin, apartin aceluia§i. ciclu8.
Aceasta a fost opera largd, variatd, piinà de o dorinta imensä
de a §ti mai mult, a unui om care a iubit §llinta mai mult decit
Quod et ipse vidi", p. 11; visebam", p. 20.
g Citeaza pe Bayer, De mitro Caucasi, p. 16, nota 1. Pentru
propria sa harta a ziduitii, Proas-oerbaux, I, p. 16.
3 Prout el nobis in reditu contigit", p. 10.
4 Ipsa Sua Maiestas, dimensa est"; p. 29.
5 ,.Ex mandato Suae Maiestatis aliquot lapides evertimus el in-
venímus cementum in lapide fere conversum"; p. 21.
6 In editia Operelor", opusculul e alipit la tomul VII, ocupat
in cea mai mare parte de Viata luí Constantin Cantemir". liume-
rotatia e Ina distinctä pentru aceste Colleclanea orientalia". Pen-
tru ms., la Museul Asiatic din Peter'sburg, v. l'ocilescu, Raport,
pp. 61-2, unde se dau si referente la operele de archeologie orien-
talk pentru care a fost utilisatà lucrarea lui Cantemir.
7 Ciobanu, In An. Ac. Rom., pe 1925, p. 76.
V. Panaitescu, /. c., pp. 258-61.

www.dacoromanica.ro
458 Istoria literaturil rom.ine01

acea Domnie pe care de doua ori soarta i-a dat-o pentra a

i-o rApi brusc si crud, a unui stifle care putea fi mindru de a-
tHea cumostinti §i de atita munckl, dar care nu odatà se sme-
res.te, In greutatea urmArirli adevArului, a unui puternic al lu-
mii, pretuit i cerut In multe p5.4i, dar c,are a rAmas §i In
locuri alit de depArtate un om al terii sale 1

Cf. §i N. Iorga, in Floarca Dararil w, II, pp 33-5; in An. .1c. Rom.,

XXXIII- Carol al XII-lea, Peino-eel-Mare $i ( rile noastre (1709-
171!); in Cultura din Cluj, 1923, I; in RPv ist9r.ca, 1925, p. 137 si
urm.; P. P. Panaiteseu, in Dac')-Romania. IV, p. 1238 si urm.;
I. Sandu, in Anuarul liceuliti din Allig Iu1a. 1921, p. 25 si urm.; I.
Nistor, An. .1c. Rom., 1921. Pentru Divan, si Stud'i $i doc., VII,
p. 309. El se intilneste in 1).blioteci de boieri conlimporani. Senti-
mente frumoase pentru sAracii Moldovei le grata Dimitrie Cantemir,
and ea Domn, in Maiu 1711.. el ordonA Dumitraseu (BaeovitA fost
Hatman sa restituie vuele unui om earile II tragi dumneata la ve-
einAtate" Ghibilneseu, Surcte $i izw)ade. VI. p 339, n9. 227 Ho-
-Mire pentru o ino5ie, ibid., IX, pp. 335 6. Pentru eártile lui
Bianu i Hodos, o. c., I si II.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VII.
Literatura religioasa In epoca intgiu.
Limba slavond devenia din ce In ce mai putin cunoscuid In
secolul al XVII-lea 1. Dupa ce viata politicd i culturald incetase
in Statele de pe malul drept al Dundrii, ea avuse, timp de
doud secole, addpostul ei In terile romine. O ultimd a ei
rire, ca limbd de Stat si bisericeascd, se facu aici, inteun timp
cind cultura slavond vrednicd de acest nume nu mai era ni-
ata
Apoi incepu decdderea neapdratd a cultArilor de imprumut,
care nu se razimd pe nimic esential i durabil, care nu-si au
rddlcinile In viata intimd a unui popor, nu pot produce floarea
deplind a originalitAtii si se vestejese rdpede. Cdrturarii sla-
voni se fdcurd tot mai putini si mai nedesdvirsiti; scolile
slavoneste din mdnastiri slabira. De pe la sfirsitul secolului al
XVI-lea anale nu se mai scriserd In vechea limbd a Statului
a Bisericii, In limba aleasd a cdrtilor. In cancelariile domnesti
diecii nu se mai ostenird deCit la ocasii solemne, in acto pom-
poase, de o insemndiate deosebitd, a-si aduna cunostintile de
slavoneste; romdneasca pdtrunse i aici, precum devenise limba
in care de acum inainte se insemna pove,Lea trecuMlui. Iar In
viata religioasd a poporului nostru, supt influenta propagandei
luterane si calvine din Ardeal, supt presiunea oriciald asupra
soboarelor i Vlddicilor, limba nationala lua un lo c din ce In
ce mai mare.
Acie romanesti t'opa 155) si in GhiliAnescu, Sur 1, $i izuoudc,
X, p. 10 si urm. Cf., pentru o Cazanie maramuraseaua, .1n. .1c. Rom.,
XXXVI, p. 159 si urm. Un inceput de traducere a Vietilor Sfintilor,
Studii si doc., XXI, p. 125 si urm. O viatà a Sf. Paraschive de la
sfirsitul sec. al XVI-lea, ib'd., XIII, pp. 53 1, no. 96. Un Apostol
altA Cazanie in An. .1c. Rotn, XXVIII, p. 99 i urm. si o scrl
soare a lui Mihai Viteazul . V. si Studii i doc., IV, la inceput.

www.dacoromanica.ro
460 lstorla literaturli romAnesti

Intliul curent de prefacere a cOrtilor sfinte, de la textul biblic

la tIlcuirea lui, de la tilcuire la rugaciuni, de la rugaciuni la
artile de slujba, la operele de moralisare, porni din Ardeal,
supc /nfluenta straind i eretica Nu era o mi.scare naturald, ci
una pornita dinteo constrIngere, si de aceia opera avu un ra-
sunel slab si nu fu rapede continuata In acele parti unde Bi-
serica romlna era libera i Statul era romanesc. Citeva tipa-
rituri peste munti: parti din Biblie, tilcuire a Evangheliei,
Psaltire, Faptele Apostolilor, i lucrul se opri aici. Biserica
din TIrgoviste i cea din Iasi le va fi raspins i Irmarit, i poate
si In clerul ardelean vor fi fost preoti cari vor fi vázut In a-
ceastO literatura eclesiasticä pe lnteles, din porunca Craiului",
ceva suspect si nepios, ceva dusman vechilor traditii res-
pectate.
Aceleasi arti i altele: orinduieli duhovnicesti, predici, se
tiparira din nou in Ardeal, clnd aceasta provincie se gdsi ia-
rási In linite, supt cIrmuirea strdlucitoare i luminata, supt
domnia In stil mare a Rákíiczylor. Si In privinta religioasa, ca
In privinta politica traditiile marilor principi din secolul al
XVI-lea, ale lui loan Sigismund regele, ale celor d'intáiu doi
Báthoresti, furd reluate. De voie, de nevoie, Valahul" trebui
Intrebuinteze iarasi limba sa In biserica pregátindu-se pe a-
ceasta cale pentru contopirea In calvin-ismul oficial.
Dar pe acest timp, In mijlocul secolului al XVII-lea, cartea
romAneasca primese temeiu In terile romine cu guvern pro-
priu. Cárturarii raspunsera de cealalta parte a muntilor cu
scriptura romAneasca curata cu pravoslavie dreaptd In limba
nationald, artilor bdnuite ce veniau din Ardeal. Ca o litera-
tura necesara slavona fiind pe moarte, ca o literatura de
imitatie, ca o literatura de luptd, aparu, crescu, se desavIrsi,
In Tara-RomOneasa si In Moldoval, In timpuri de marire poli-
tia, de bogatie obsteasca, de inflorire culturalii, literatura re-
ligioasA rominA.
1 Pentru Lestvita Mitropolitului Varlaam, Rev. Istoricd, II, pp.
206-7. E seria' de el. Nicolae Milescu traducea din grece§te la Ia-
nuar 1661 Cartea cu multe intrebari, foarte de folos pentru multe
trebi ale credintei noastre" de Sf. Atanasie de Alexandria; Ghibgnescu,
In Archiva societAtii stiintifice i literare din Iasi", XXV, p. 77; Rev.
1st., II, p. 207 §i mai ales C. C. Giurescu, in An. Ac. Rom. pe 1927,
p. 281 §i urm.

www.dacoromanica.ro
 Marlie compilatli de cronicl 461

O ocrotird la inceput boieri mad sau înali clerici, ultimi

represintanti ai culturii slavone i Inainte-mergdtori ai tim-
purilor noud. Astfel ni apar, and strdbatem aceastà literaturd
ca alt scop decit acel bibliografic sau exegetic, traducdtorii,
patronii de cdrti, cari au fost, In Tara-Romdneascd,
Udriste Ndsturel i Serban-Vodd Cantacuzino, iar In Moldova
Mitropolitii vrednici de o vesnicd recunostintd. Varlaam si Do-
softeiu, lumini ale culturii romdnesti din timpurile lor.

PAnd In timpul de unde incepem a urmdri curentele care

stäpinirä scrisoarea romdneascd. In secolul al XVIII-lea, cIrtile
Scripturilor fuseserd traduse, si una din ele a putut fi numitd
cu dreptate un monument literar färä pdreche, multd vreme
cel putin, Biblia din 1688, opera Grecenilor 1 Erau, tipdrite
supt supravegherea Mitropolitilor credinciosi adevdrului orlo-
dox, Liturghia, apdrutd la Iasi, In 1679, si la Bucuresti, din po-
runca Mitropolitului muntean Teodosie, In 1680, Cazanii In mai
multe forme, Psaltiri, In versuri i In prosd, de provenientd
moldoveneascd, un Molitvenic, datorit tot lui Dosofieiu, Parimiile,
Proloagele Sfintilor, Acaftistul aceluiasi, singiuml dintre pre-
latii timpului sail In Activitatea mare a cdruia se vede o In-
dreptare, un plan, un scop bine definit, pe care si l-a ajuns In
parte, deschizInd In jurul sdu cale In multe directii i Insem-
nIndu-0 numele de scriitor pe piatra de pornire 2 Pe la 1688,
aveai, prin ac,este Imprejurdri i prin acesti oameni, Cuvintul
lui Dumnezeu In limba terii, ldmurirea lui In graiu pe Inteles,
chiar i unele rugaciuni In cuvinte romdnesti.

De la suirea pe tron a lui Brincoveanu pAnà la moartea lui

Nicolae Mavrocordat, curentul de traducere i tipdrire in ro-
mrineste a vechii literaturi religioase slavone, a Intregirii ei
cu traducen din greceste, limbd din ce In ce mai bine
mai general cunoscutd, urmeazd. E mai puternic, cu mult,
In Tara-Romlneascd, deeit In Moldova, mide, dupd Dosoftei,

1 Gasler. o. c., p. 27.

2 V. asupra exemplarului de la Uppsala al Liturghiei lui, me-
moriul mieu in An. Ac. Rom pe 1926.

www.dacoromanica.ro
462 Istorta literaturii rornAnetiti

marele initiator, se observa numai o foarte slaba activitate pe

acest teren, pe clnd, pe terenul literaturii profane, se alca-
tuiesc si se scriu cele mai insemnate dintre leatopisete. E fuá
bogat acest curent In Tara-Romdneascd supt Constantin Brinco-
veanu, se sustine slab supt scurta stapInire a lui Stefan Can-
tacuzino, se pierde supt Nicolae Mavrocordat.
Molive-le se inteleg usor. Aici cimpul de activitate al scriito-
rilor e margenit. Un numar de cdrti indispensabile sau folosi-
toare o'a talmacit, In volume frumoase, Cu limba buna. Trebuie
un timp pentru ca acestea s'a' devie rare., pentru ca o nouà ti-
parire, cu sau t'ara revisie, sa se impuie. Pana atunci o Inceti-
neala a activitatii in opera de traducen i se produce. Pentru ca
lucrul sa se fi petrecut altfel, ar fi fost nevoie de originalitate
In literatura bisericeasca, si de multä vreme opere originale nu
se mai puteau scrie In aceastd materie. lar, pentru prelucrari,
acelea le faceau Grecii In greceste; carturarii romIni ai. timpului
nu erau Inca In stare sd le intreprindd, daca si-ar fi simtit
gust pentru aceasta.

Cine au fost conducatorii lucrara de traducen?

Ca un mare traducator se puiea desvolta, daca ar fi fost reti-
tinul In tara sa, Nioolae Milescu. Adincul cunoscator de greceste
(ladea Inca din Ianuar 1661 o huna talmdcire a raspunsurilor
SfIntului Atanasiel. N'ar fi exclus ca tot lui sa i se datoreasca,
si nu ipoteticul Istratie Logofatul, marea opera. Merara a
traducerii, asa de plind de noutate In stil, monument incom-
parabil al literelor romanesti, care e traducerea lui Herodot. O
versiune nouà a Bibliei, presintata de un manuscript pe care
mi-1 arata cIndva d. I. Bianu, el are si o prefata. datata
1667, e de huna' sama al lui Nicolae Milescu 2. Truda Moldo-
veanului nu rdmase f ara folos pentru noua Infatisare roma-
neasca a Bibliel Intregi datorita tovarasiei 'iterare pe care o
domina Constantin Stolnicul Cantacuzino, oricare ar fi gre-
selile de Intelegere, multe, din Biblia lui Serban-Voda.".

1 V. p. 460, nota 1.
2 Iorga, In legeduril cu Biblia de la 1688 $i Biblia de la 1667 a
lid Nicolae Milescu, An. Ac. Rom., XXXVIII.

www.dacoromanica.ro
 MarIle complIatli de crook/ 463

Mitropolit era supt Brincoveanul, la Inceput, Mitropolitul lui

sSerban Vodg., un Ardelean din l'e§tem, treeut pe la Tisinana,
care fusese un luptdtor i un martir pentru causa cantaeuzi-
neascd: Teodosie
Era un om sfInt, dar simplu, care n'avea nici cultura, nici
inteligenta trebuitoare pentru a dilduzl pe sdvir§itorii revolutiei
In limba artilor religioase. $tia atit cIt sà poatd serie prefete
cdtre Domnul sdu,8. Ciqd Gheorghe Maiota-i inchind Cuvintul
la Patima lul Hristos, e/ nu gdsi pentru dinsul §i. lauda Invdtd-
turii, ci se multdmi sg. pomeneascg. bdrbgliia lui cca mare la
desdvIr§ita mdsurdciune la norociri" i, mai ales,
minunata rdbdare cu care suferia atunci In 1706 chinurile
unei Indelungate §i grele boli. Necrezuta rgbdare la durerile
ceale eumplite, carde dupd vreame ti le pricinuia§te bdtrInea-
tele ceale de multi ani, ca alt rgbdiltoriu by te aratd, de
vreame ce casnicii tài, i citi pentru cercetarea vin la chiliia ta,
mai virtos eu insumi, mgrturisesc cum cd alte strigdri nu
es din blagoslovita ta gurà, fdrd numai: Fie numele Domnului
blagoslovit. Dumnezeu §i. Omul Isus au luat asupra lui a-
tItea munci §i patimi pentru mine ce! pderttos, nepacdtos
fiind el, §i eu pentru multimea pdcatelor mealc sà nu prii-

1 A se adauga la cele spuse despre rolul lui cultural, Studii

doc., XIX, p. 83 carte datà la Tirgoviste). Lipp el si un ne-
gustor frances, sineor Boneu, negutätorul frantozul", Aricescu, Con-
diCa, p. 219. Pentra moartea liii Brincm eanu, versuri,
Cornisiei lstorice a Romdaiei, I, p. 309 si urm. In general, lorga,
Activitatea culturald a lui Constantin-Vodd Brinco veanu, An. Ac.
Rom., XXXVII; Citeva sari noua relative la legeiturile Cu Biserica
ccnirtantinop_Hand in a dot.a jamdtate a secolului a XITE-lea, ib'd.,
XXXVIII.
2 El fusese scos, inlocuit Cu Varlaam, despre care v. Bibl.
rom., I, p. 217 urm., surgunit la Tisinana. Venind in Scaun, Serban
si
facu sa se judece de un sobor invinuirile contra lui reintegreazä
In demnitatea lui archipastoreasca, la 26 April 1679 Stoica Lu-
descu, la inceputul Domniei lui erban, p. 20 O tesa la Teo-
Iogie in 1898 de Paraschiv Popescu).
'La Mineele din BuzAu, prefetele sint de dinsul. Tot asa la Invdtd-
tura preotilor pe scud Buzau, 7210 V. Bis. ort., XIV, p. 703 si
.

urm. Pune sä se traducä in 1704 Andrei de Cesareia (Wit., XVII,

p. 881 i urm.). Coreespondenta lui ibid., pp. 751-3. Biografia lui,
ibid. V. si Papadopulos kerameus, o. c., I, p. 351; IV, p. 390.

www.dacoromanica.ro
464 istorla Oteraturii romAneAl

mew cu rabdare putina dureare?" Care cuvintc, cu obicinuita

ta blIndeate strigind, pricinuesti nemasurata umilinta la clti
socotesc sa-ti aduca mingliare."
In Scaunul Bwr.aului statea de la o bucata de vreme din
1691 un cleric care ni este cunoscut din cele gpuse asupra
culturii grecesti In tenle nomine, tipograful lui Dosofieiu si al
lui Duca-Voda, fostul episcop al Husilor, Mitrofan. In noua sa
rqedinta munteana, el aseza o tipografie si se sluji de dInsa
pentru a raspIndi cartea bisericeasca In limba terii. 3f ineele
sale, cu titlu i rubrici i unele parti romanesti adause la tex-
tul slavon, pe care n'avu prin cine sa-1 traduca sau nu crezu
di a venit timpul sa o faca, sint unul din cele mai frumoase
mai imposante producte ale tipografiei noastre; ele aparura,
In dotasprez_ece volume in folio, la 1698-9, Insusi episcopul
Buzaului", se Inseamna cu mindrie pe fiecare din ele, fiind
tipograf". In 1700 aparu prin osteneala lui, Intdia Carte de
cintari sau Octoih, tiparita In romaneste, T riodul lui, slujba
din Postul cel Mare, iesi pe urma, tot in 1700, poate pentru
prima oara, cu o prefata de Teodosie, care amintia lucrarile
anterioare facute supt Domnia si din Indemnul lui Brincoveanu:
singure parimiile i sinaxarele erau romaneste; deocamdatal.
Apoi, cu o prefata de Mitrofan insui, aparu si Penticosta-
riul, slujba de dui:4 Pasti timp de cincizeci de zile, In 1701.
La acestea trebuie adaosa Pravoslaunica rnd rturisire din 1691
si, In fine, doua Molitvenice
Succesorul lui Mitrofan In Scaunul din Buzau fu, In 1702,
Damaschin, si el un carturar, om Invatat In limba latina
cea slavona" 3, traducator harnic si de carti neiscalite de din-
sul, care se deosebi prin activitatea sa culturald si la Rim-
nic, unde trecu mai tarziu, tot supt BrIncoveanu (1708). De
la dinsul avem Apostolul din 1704, tiparit iarasi In Buzau de
acest urmas, care era, cred, i un ucenic al harnicului Mitro-

Se In0ra.: Mineele, Octoihul, un Apostol Meirgetrlarul din 1691

al Grecenilor; pentru care v. mai sus, cap. I, i Gaster, 1. c., p. 77.
2 Cf. 0 Bianu, In Almanahul graficei Romtne din Craiova, 1927,
p. 44 0 una.
3 Bis. ort., III, p. 6. Cf. Al. Lapedatu, Damaschin episcopal si
dascalul, Bucure0i, 1906 (din Convorbiri literare") i 1st. Bise-
ricii, II, pp. 102 §i urm., 109 0 unn.

www.dacoromanica.ro
 Madle compflatil de cronici 465

fani. Autorul prefetei e insusi episcopul, prin osteneall" cd-

ruia iesise cartea la lumind.
Inca de mult Buzdul nu mai era singurul centru de cultura
religioasd In Tara-RomAneased, Un strain, care venise ca mi-
rean, din depdrtata tard a Iberiei, Andrei, In cdlugdrie Antim,
statornicl un altul, Intdiu In mdndstirea Snagovului, pe care
o administrd, reformind o, mai mulV ani
Antim era fiul lui loan si al Mariei. Ca sprijinitori ai sdi,
el pomeneste pe un ieromonah Macarie, poate tot din Tara-
Romlneascd, s't pe Mitropol.tul Teodosie`. Se pare cd fostul rob,
rdscumpArat auns Insd undeva om cu oarecare stare Invdtd
mestesugul tipografic de la Mitrofan, In Buzdu, cdci nu vedem
unde aiurea ar fi putut deprindd. In curInd ajunse, nu
numai un meter In aceastit arid., dar si un caligraf neintrecut,
ale cdrui manuscripte fac admiratia noastrd ". Pe Blvd acest
talent, el posedd pe acel al xilografului, al desemnalorului;
se pare a avea si pe acela de pictor, si lui If atribuie traditia
zugrdveala capelei din Rimnic, unde a fost, un timp, episcop7.
Se spune cxpres in Ulu ca e o a doua tiparire a Apostolului In
romaneste supt Brincoveanu. V., pentru cea d'intaiu, mai sus, nota 1.
2 Daa e luata dintr'un izvor autentic stirea cà Antim s'a nascut
din OHO de bun neam i fiu al pribegilor din decindea Azo-
vului", pe care o da I. D. Petrescu, citind un ms., In Mitro poliile
terii, ar resulta ca Antim era originar din regiunea vechei Tane,
Azouul, pe care, la pr,begia parinjilor lui, 11 stapiniau Inca Tur-
ca. $i iarài, daca e adevarat ce spune Melhisedec In prefaja la
a doua edijie a Didachiilor lui Antim, ca el a venit ca mirean in
tall, se inlaturd ideia, ce se presinta la inceput, ca el ar fi fost
adus din manastirea ivirului la Athos, de unde vedem inteun rind
aducindu-se In insula Skopelos un dascal, care a fost invajatorul
lui C. Daponte; Erbiceanu, Cron. greci, p. 124.
Biserica ortodoxa' pe 1883, pp. 211-4. Pentru biografia lui,
cf. si Papadopulos Kerameus, Q. c., IV, p. 5.
Del Chiaro, p. 42.
5 V. mai jos.
Astfel de manuscripte slut minunatul izvod al odoarelor Mitropo-
liei,pastrat la Bibl. Ac. Rom., supt No. 671, i ms. 180 al ace-
Biblioteci, care cuprinde corpul brincovenesc neoficial de cro-
nici muntene.
Emile Picot, NoCce biographique et bibliographique sur rim-
primeur Anthime mAtropollain de Valachie, in Nouveaux
mélanges orientaux, Mémo:res, t-xt s et traductions, pubrés par les
professeurs de l'école spéciale des langues orientales u'vantes, Pa-
so
www.dacoromanica.ro
466 Istoria fiteratuni rouldnest1

Un manuscript impodobit de dinsul, cuprinzind genealogii, se

pdstreazd in Biblioteca Academiei spirituale dc la Chiev, In Mu-
seul eil.
Tipdriturae lui incep la 1691, in noua tipografie domneascd,
asezatä apoi de dinsul in vechea i bogata mAnastire a Sna-
govului2. Primele tipdrituri sint Pareneticele" i niste acolutii
grecesti'l, dar in curind traducen i in romdneste, de cuprins re-
ligios Incepurd a iesi de supt teascurile smerituIui intru ero-
monahi Anthim Ivireanul Evanghelia fu retipdritd de din-
sul in 1697, pe cind in 1693 el imprimase o altd Evanghelie;
greco-romind. El mai dete la lumind In 1699 la Snagov Carte
sau lumind, cu dreapte dovediri din dogmele Besearicii Rdsd-
ritului", o traducere din Maxim Peloponesianul, cuprinzind o
polemia pentru incepdtoriia Papei" ; Invdtdturile
nesti" traduce de Filoteiu din Atos, care apdrurd In anul ur-
mdtor, impreund cu Floarea darurilor", a cdrii cheltuiald o
purtd Constantin Pdharnicul Sarachin
In acest timp, Antim formase elevi. Unul din acestia e Gheor-
ghe Radovici, care se ingriji de tiparul Invdtdturilor"
ardtà in prefald multdmirile invdtdtorului sàu, recomandind
In aceiasi vreme cartea ludrii a minte a cetitorului.6. Radovici
rdmase pe lingd tipograful" de ódinioard, ajuns episcop i Mi-
tropolit, vedem tipdrind dupd Octoihul din 17127-- Ined
ris, 1883, p, 250. Cf. compilatia, redactatd cu multa sirguinp, Inteo
formd cam greoaie, a lui St. Dinulescu, Viata si activitatea mitro-
politului Antim lvireanul 1708-16; Cernduti,
1886, in-80.
$t. Berechet, In Neamul romiinesc literar, 1910, P. 217 si urm.
E din 1709, scris la Tirgoviste.
2 Paisie, patriarli de Constantinopol, afuriseste, pe vremea egu-
menului Grigorie, pe boierii munteni Matei Cocorescu, Gherghe
Iani, fratii Ghinea, Radu $ufariul i Parascheva, cari opriserd niste
averi ale acestei mAndstiri; Bibl. Ac. Rom., doc. XX 158.
V. Bis. art., XVII, P. 708 si urm.; Rev. (col., IV, p. 142.
Tillul Evangheliei din Snagov, 1697.
6 Un ms. al cdrpi e pastraL lu Bibl. Ac. Rom., supt No. 276.
6 O tdImAcire noao,... folositoare de suflet; carea din limba
greciascd In litnba rumIneascd s'au ostenit prea-cuviosul Intru ier-
monahi Filothe:u Sfelagorqul... Mäcaru cd slut si mici, iar
Intl-A In suflelul nostru de 1 pecetluescu ca i peceatea pre ciard."
2 Bis. ort., XVI, p. 800 si un. Cf. ibid., XII, p. 393 si un. V.

www.dacoromanica.ro
 Mark compilatll de cronld 467

In 1715, supt Stefan Cantacuzino, Ceaslovul, cel d'intdiu Ceas-

loy romdnesc
Un altul se duse Intaiu In Ardeal, In tara care atirna bise-
rice0e, §i deci i supt raportul culturii, de principatul BrInco-
veanului. Aici el reorganisd tipografia Vlddicai din Bdlgrad,
care tipografie nu mai producea de multd vreme nimic. In
1699. Wald cu Lumina din Snagov, apilrea din tipografia metro-
politand a Ardealulur o Bucaavnii, un Chiriacodromion sau E-
.vanghelie Invdtdtoare, ca ingrijirea lui Mihai Istvanovici tipo-
grafului ô Ooroofikaxia.c".
In Prefatd ni se spune cä el fusese trhnis anume pentru a-
cest lucru Incepu.cerd stdruintile pentru Unire de BrInco-
veanu patrono adevdrat al Sfintei Mitropolii den Ardeal", ne-
intimplIndu-sd de aceastd datd neamului nostru ruminesc aici
In Ardeal meter pentru lucrul tipografiei 2". Precum Il trimi-
sese, In Ardeal, Domnul, ascultind de stdruintile lui Antim,
care se gindia la ai sai din Iberia, precum Atanasie din Antio-
chia, trdind la Curtea lui Brincoveanu, nu uita pe cre§linii din
Siria, 11 Ingddui sd meargd. In patria Mitropolitului sdu, unde
Mihai Stefanovici 3" tipdri cdrti sfiute In 1710, addugind la
sfir§it, In caractere exotice, versurile romd.ne.sti cu care se in-
cheiau tipdriturile din Snagov, la care colaborase l. In 1713, in
fine, 11 gdsim la Stolita" i apoi In Olanda, pe acest tipograf 5.
In sfir§it, un al treilea Invdtdcel al me§terului strdin ar fi
Dionisie Floru ieromonahul, care tipdre§te In 1716 ludaicele lui
Alexandru Mavrocordat §i care ar pdrea sà fie traducdtorul In
romlne§te al operei de explicatia Credintii scrise de loan Ca-
riofil fl, popa Flor dascdlul slovenesc, hartofilax", daca acesta
si art. d-lui L. Rus din ziarul Tribuna, 1899 31 August si 1-iu
Septembre). Cf. Bibl. rom., I, pp. 369-70.
Cf. InsA Gaster, o. c., p. 279.
2 Cheltuielile le purtau i cinstitul protopop Gheorghie notaresul
DAianul i Cu dumnealui Rat Istfan Chisfalud, odorbirAul Belgra-
dului".
3 Mihai fiul lui Stefan, precum Gheorghe Radovici era Gheorghe
fiul lui Radu.
4 V. cele douA monografii citate la p. 419, nota 6, si Papadopol-

Calimah, in An. Ac. Rom., XVIII, sect. ist., p. 149.

5 Bis. ort., XV. pp. 3M-2. kici s'a t pArit corespondenta lui Antim
eu Hrisant.
V., pentru un ms., care cuprinde traducerea lui, Gaster, o.
P. 311.
www.dacoromanica.ro
468 Istoria iiteratudi romAneel

n'ar fi popa Florea" sou Floru, harnicul scriitor si dascál

slovenesc de la SI. Gheorghe cel Vechiu i".
Incá. din 1695-6, cind iscAleste si o másurátoare, In aceasta ca-
Mate, Antim era egumenul Snagovului2. Ca egumen, el Ostra
vechiul sIu nume de párintele Anthim tipograful", pe care i-1
dä un zapis cu data de 26 Maiu 1703g. Dar In 1705, dupä ce
páritsi poate aceastä sarciná, el era numit, la 16 Mart, episcop
de Rimnic4.
Aici fácu lucrári la episcopie si stabili, se zice, o tipografie
ronagneasa si greceascA, de la care n'avern insA mult In toatá
aceastá vreme 5. lar de la Rimnic, la moartea lui Teodosie, in-
timplata la 27 Ianuar 1708 6, el fu ridicat a doua zi de Brin-
coveanu In Scaunul metropolitan al terii, de care era cal mai
vrednic 7.

Avem discursul pe care 1-a pronuntat la instalarea lui, de-

venii din pescar" apostol", discurs plin de laude pentru tara
care-1 adhostise vi-1 ináltase, de musträri pentru cei ce-si cál-
cau datoriile de crestin, de asigurári a el va §ti sa-li lndepli-
neascá, fárá erutare si fárä teamá, datoria de pástor, care ras-
punde pentru sufletele ce i-au fost incredintate g.
S'a tinut de cuvint. Averea Mitropoliei a fost bine Ingrijitd 9,
demnitatea ei ridicatá in ochii terii si Domnului prin insusirile
neobisnuite ale acelui ce o represinta; drepturile ei apárate
1 V. UrechiA, 1st. Rom., I, p. 822; Melhisedec, In Rev. p. ist., arch.
si fil., IV, p. 523.
2 Erbiceanu, Didachiile lui Antim, pp. XV-XVII.
3 Prin care .,egumenul Ignatie de la sf[i]nta mAnAstire de la
Grecii" se Intelege in privinta unor Tigaui cu dinsul §i tot pArintii
sfintei manAstiri Sneagovului"; Bibl. Ac. Bom., doc. XX/258. Atunci
apare Noul Testament.
4 Condica sfintei a Mitro poliei din Bucuresti, pp. 98-9.
6 V. Erbiceanu, Cron. greci, p. VI, nota 1; Cond. sfintd, p. 104.
6 Biserica ortodoxcl pe 1884, p. 814 (Cond. sifintif).
7 Dipticul de la Chnpulung, in Cipariu, Acte si fragmente, p.
225; Pomelnicul Mitropoliei, In Bis. ort., XIV, p. 70.
Ni se vorbe§te i de un Octoih ieqit la 1706 (7124) In tipografia
RImnicului.
3 li vom analisA qi mai departe, reproduend pArtile mai In-
semnate dintrInsul.
9 Pentru administratia lui, v. Bis. ort., XVII, pp. 748-50, 756-8.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilatil de cronid 469

fatA de ierarhii rdsdriteni i fatd de eretici"l; impreund cu

dinsul, pe urmA, veni lumina in palatul metropolitan. Se co-
piar cronici, se caligrafiard izvoade, se a§ezd tipografia. Supt
arhipAstotia lui, noua tipografie domneascd din Tirgovi§te
Bucure§ti2 dAdu la lumind un alt rind de arti religioase, de
o deosebitA elegant5 In executie. Astfel, Liturghiile din 1713,
tipdrite In sfinta Mitropolie a Tirgovi§tii", Ceaslovul pomenit,
Pildele filosofefti, traduse din frantuze§te In italiene§le de De
Chiaro, din aceastd limbd In greceasca vulgard de predicatorul
Curtii, preotul Ioan Abramios §i din greceasca lui Abramios in
romAne.5te de Insu§i Antim 3. Mitropolitul puse sd se tipdreascd
In 1713 attt traducerea lui Abramios, cit §i a sa proprie dupa
aceasta, cu cheltuiala omului de incredere al BrIncoveanului,
Mano Apostolo I .
Am vAzut a In 1711 Antim fu unul dintre acei frunta§i ai
terli cari stdruird pe lingd Domn ca el sd se declare pentru.
Musca'', cari Intrard In legAturi cu din§ii i duserd fIrd reserve
inteun chip compromitAtor politica pe care Vodd o ducea
cu socoteald I cu pazd de aire Turci §i spionii lor. Antim fu
atit de vAdit 'Arta§ al du§manilor ImpdrAtiei, melt Constantin-
Vodd se crezu dator sl ieie mdsuri contra lui. El oeru demisia
Mitropolitului, §i. In jurul acestei demisii se Incinse intre Domn
§1 Antim o discutie din cele mai interesante §i pe care o cu-
noa§tem, din fericire, In toate amAnuntele ei, printr'o insemnare
pdstratd In manuscriptul Didachiilor Mitropolitului §i publicatd
impreund cu acesta 5.
Bis. ort., XV, p. 60 §i iirm. Cf. an. 1887, p. 1019 §i urm.; Papa-
dopulos Kerameus, o. c., II, p. 381 §.1 urm.; IV, p. 399.
2 S tramutarea se face in 1711 (Bis. ort., XV, pp. 392-3).
8 Del Chiaro, p. 11 din vechea editie: Le massime degli Orientali,
traduzione dalla lingua franzese nella italiana, fatta da me e dedicata
al principe Costantin Brancovani; per di cui commando il padre Gio
vanni Abrami allora predicalore al servigio di detto principele
tradusse in greco volgare, ma non senza notabile alterazione; furono
poi tradotte dalla greca nella valaca favella per opera dell'accivescovo
di Valachia Antimo; il (piale poi fece stamparle in amendue le
suddette lingue a spese di Maano Apostolo, 1713, in Bucorest, in
16". In editia mea, p. 52.
Pentru acesta, v. Hurmuzaki, VI, p. 158 No. 87 An. Ac.
.?*1

Rom., XXI, p. 238. In 1728, intilnim pe vAduva lui, Zamfira;

p. 260, nota 1.
5 Ed. Erbiceanu, p. 96 qi urm.
www.dacoromanica.ro
470 Istoria literaturli romAnesti

Deci, la 13 Ianuar st. v. 1712, duhovnicul Brincoveanului,

Mitrofan de Nisa, carele era sfetagoret, de la mdndstirea Dio-
nisiului", se Infdtisd la dinsul, Antim, la vreame de chindie",
pentru a-i comunica precum cd, pentru niste lucruri ce le-au
adus întîmplärile vremei de s'au fitcut" §i in care Domnia-1
bAnuia cd a fost amestecat, i se cere paretesis de bund voea
mea si sd-mi las Scaunul sd es, au sà md scoatd Mdria Sa cu
sila si sà scrie la Tarigrad sà mà si calerisiascd". Mitropolitul
ascultii de poruncd si veni la Curte, uncle, vorbind In tainit"
cu Domnul, Ii oferi a se retrage, dar Il rugä intdiu sa ceteascii
doudsprezece ponturi, pe care le pusese in scris, ca s1 se afle
la cei de pre urind, spre aducerea amintc, §i sd cunoascd Neste-
cine si nevinovAtia noastrd".
In aceastd expunere, el Sc jura cd n'a lacia oiclenie si nici n'a
gindit a o face contra Domnului si Casei lui, nici a vorbit con-
tra lor. Apoi isi expunea viata intreagd, did o petrecuse In
Tara-Romdneascd: Eu aici in tard n'am venit de voea mea,
nici de vre o sdrAcie sau lipsd, nici mdndstirea Sneagovului nu
o am luat-o cu de-a sila; iard ce am lucrat In septe ani ce am
fost acolo nu atita din venitul casei, cit din sudorile featei
mele, lucrurile acelea mdrturisesc la toti si, mdcar cd Mdria
Ta nu pohtiai sit es de acolo, iar cine au fost pricinuitorii e4irii
meale vor da seamd innaintea lui Dumnezeu. Dar incailea
am iesit cu cinste si nimenea nu mi-au luat seama, cdci se ve-
dea cä am fdcut si am adaos, iar n'am stricat, iar nici datorie
am lasat". Nici n'a visat de episcopia Minnicului, dar, che-
mat, s'a supus Domnului si a lucrat ce stiu toti, timp de trei
ani fdrd cloud luid". Si n'a iesit nici de acolo cu voie. Eram o-
dihnit cu atita si-mi ajungea din destul necazurile ce petre-
ceam... Mitropolia n'am luat-o cu sila", urmeaza el, nici cu
mite, nici cu rugdciuni", ci Dumnezeu i-a poruncit s'o ieie,
prin gura Domnului si, ca si aiurea a cdtat si aici sd inmul-
teased talantul ce i se Incredintase.
Plrisii si-i cunoaste, si nu se mird de pira zavistnicilor cari
cautd sd strice la bdtrinetd numele cel bun al Domnului. Dacd
ar divcula fati s cu dinsii, li-ar raspinge usor birfelile, fArd a
grdi de rdu pe cineva, cum nici se cacle unui arhiereu, cdci In

P. 97.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilajii de cronici 471

toate cele doudzeci §i patru de capete" ndscocite Impotriva lui,

nu este adevdri.
Paretisis formald nu poate face, cdci vi-a luat lndatoriri pri-
mind cIrja, i Dumnezeu nu glumia§te", dar se va retrage In
tdeere, .,ca sd nu socoteti ca-ti stdm Impolrivd". Dar Intreaba,
e drept a i se face ap la bdtrInete? Nu tAgdduiele cd Mitro-
polia e datoare, dar el §tie cd n'a ingrijit de dinsa altfel
cit cum s'ar fi ingrijit de casa lui, iard nu ca un ndimit, ca-
rele junghe §i stricd". Si cine nu e dator oare, din citi ne
fiarbem intr'aceastd ticdloasd tard? Cd, Intdiu, §i pe Maria Ta
te auz totdeauna zieind cum ca iaste datoare tara cu doua stile,
§i mai mult, de pungi. Oare acea datorie Mdria Ta o faci, au
Intimpldrile vremei? Adevdrat, IntImplarile vreamei!" Se mai
spune §i aceasta cum cd slut strein §i nu s'au cuvenit sd fiu
eu Mitmpolit! In I-Iristos sintem toti una; §i apoi n'ain fost
numai eu episcop i Mitropolit strein in Teara-Romdneascd, ci
au fost i altii multi, precum sa vdd In condice §i precum se
polilicia§te In toatä Besearica, precum au statut i alti Domni de
teard i streini, ca §i in toatd lumea, cä Dumnezeu au facut
lumea slobodd pentru toti2". Aatim mintuie amintind Domnu-
lui cd strAmutarea unui arhiereu e un lucru gray, ci fie dupd
cum pohte,ti, i Dumnezeul Ned ;ä fie cu Mdria Ta" 3.
Ca rdspuns la aceastd frumoasd aparare, care cuprinde pa-
gini din cele mai mi§cdtoare din cite ni le-a läsat trecutul §.1
se ridicd la mari indltimi de demnitate sigura, i se dddu Noie,
dupd cincisprezeee zile, a vorbi din nou. In acest timp se gd-
sise intrebuintarea a trei din pungile pe care i le puneau In
samd du§manii. Antim roagd pe Domn a se interesa de soarta
celorlalte patru i o va descoperi. Deie-i o adeverintd pentru
toate, i atunci, pentru a se pune capat scandalilor", va face
parelisis. Si a§a vei fi §i Mdria Ta fdra pacat i eu multamit §i
odihnit." Altfel, se va face un pacat, cum s'a fdcut cu PaMar-
hill de Alexandria; ie§irea lui din Scaun va fi, nu o caterisire,
ci batjoeurd Besearicei lui Dumnezeu §i sl'intelor taine". Nu
se cuvine sd iasd din Scaun obidit §i cu lacrdmile pe obraz".
Si nu e bine ca la cele biserice§ti Domnul A. se pripeasca mai
Se inentioneaca, mire acei ce le 51iu i le des.iprobu, §i Mi
tropolitul de Adrianopol: Adrianul".
2 P. 102.
3 P. 103.

www.dacoromanica.ro
472 l5teria literaturtl rominestI

mult decit la cele politicesti. Rdul", Incheie el, a face iaste

lesne, iar a se desface iaste cu nevoie"
Cuvintele acestea cAlduroase aflard ascultare la BrIncoveanu,
care putea fi pe acest timp, cum ni-1 zugrdveste un agent sue-
des, nesigur i blnuitor din pricina bdtrInetelor" la care a-
junsese, dar era ni-o spune acelasi Impdciuitor,
cuminte, om de Inteles" Antim l'Amase Mitropolit pAnd la cd-
derea lui Constantin-Vodd.
dupd aceia chiar, stefan Cantacuzino 1 tratd cu cinste
bundvointd, vedem pe Domn scutind mdndstirea fdeutd la
Bucuresti de prea-sfintitul nostru Intru Hristos pdrintele sufle-
tesc chir Antim Ivireanul, Mitropolilul terei". E vorba de bise-
rica Antim, i prin testamentul" lui al doilea, care poartd
data de 20 Iulie 1715, Mitropolitul cArturar hotdreste cd din
venituri se vor pldti totdeauna i mesterii de la doud tipografii..
una greceascd si alta romlneascd"
Cu Nicolae Mavrocordat insd, Antim trdi foarte rdu. Ne-
putind sä mai negoc.e.e cu Rusii ca In 1711, Mitropolitul se fo-
losi de noul rdzbolu al crestinilor contra ImpArdliei turcesti
In 1716, pentru a lega relatii cu Nemtii. L-am vlzut preghtind
prinderea Domnului. Acesta, Intorcindu-se In Bucuresti, 11 ca-
terisi In August, lar In Septembre, dupd ce sosi decretul pa-
Lriarhal, care-1 trata de vrdjitor" si criminal'', 11 dddu In
sama unor Turci pentru al duce la locul sdu de exil, muntele
Sinai In cale insd, acestia se desfdcurd de bdtrInul cdlugdr,
InecIndu-1 In apele Tungei3
Antim", serie, IndreptAtind crima, succesorul sau Mitrofan,
1 P. 106.
2 Hurmuzaki, IX1, p: 519. Scrie lui Hrisant In chestii religioase
(Bis. ort., XV, p. 487 si urm.).
3 Melhisedec, in Erbiceanu, Didacliii, p. XVIII si urm. Testa-
mentul" fu stricat la 1717, pentru datorii (Bis. ort., XV, p. 398
urm.`. IncA de la lidie 1710 se scrisese In romAneste pentru Mi-
tropolit Shijba sfintului Antim". V. mai departe. Cf., pentru a-
ceastà fundatie a lui Ant:m, Dinulescu, o. c., pp. 74-8 si urm.; Bis.
ort., IX, p. 63 si urm.; Condica Supliment
Cf. Erhiceanu, 1. c.,; ms. de cronici citat de acelasi, ibid., p.
XVII; Cipariu, Acte si fragmente, p. 226; Condica sfintcl, p. 111 si
urm. InsA la 4 Mart din acest an, fatal pentru clinsul, Antim obti-
nea de la Nicolae-Voda intlrirea privilegiului pentru mtinAstirea
sa;.Bibl. Ac. Rom., doc. XIV/30.

www.dacoromanica.ro
 MarIle compllatil de oroniei 473

nu s'a tinut de datoria-i arhiereascii, ei primise a se amesteca

In cele politiceti i."
S'au atribuit mai multe opere lui Antim din Ivir. C. Er-
biceanu credea cd ar putea sd fie a lui o traducere din 1692 a
celor cloud pIrti din 'A:LaproXo,v co.yrripix, Spdseniia" sau Mln-
tuirea Pdcdtosilor" a lui Agapie ieromonahul din Creta, si
chiar i Minunile Precistei, cu care se mintuie manuscriptul pe
care el l-a avat la IndknInd 2. Stim Insd astdzi cd atit o lu-
crare clt i cealaltd au fost fAcute de un oarecare Cozma, care-si
si Inseamnd numele pe alt manuscript3 si care a mai tradus,
tot din greceste, si un alt Pateric sau Vietile schivnicilor4, ec-
lectic din caree i se 'Area iardsi d-lui Erbiceanu cd uncle parti
ar fi scrise de Antim '. E autorul unor versuri: sfdtuiri politice
crestinesti", cdtre Stefan Cantacuzino3.' Nu e indoiald Insd
cd, In adevdr, Antim a prelucrat slujba in romdneste a Sfintului
al arid nume Il purta. Splendidul manuscript al Bibliotecii
Academiei Romhie spune inteadevdr ca aceastd acolutie a fost
redactatd ,,de prea-sfintitul si de Dumnezeu trimisul Mitropolit
al Ungrovlahiei chir Anthim, al doilea, de la Iviria; cu a cdruia
poruncl s'au scris" s'a copiat adecd acest manuscript In
Bucuresti, la leat 7218, In luna lui tulle".

In Invii(eitura bisericeascci a sa el dddea sfaturi preotilor, cd-

rora Ii vorbeste astfel: Intre celelalte sclrbe ce am, de ma
rdnesc la inimd, iaste aceasta cea mai grea de ma Intristez
si Ind mIhnesc mai mult, cd vdz Intre preotii miei atita prostie,
atita neInvdtAturd i atita nedumireald, cit cuno3c cd nu pu-
teti faoe vre-un ajutor sau vre-un folos ticdloasei turmei"
Bis. ort., XV, pp. 397-8. Cf. brosura lui N. Dobrescu, despre
Mitropolitul Antim i Iorga, Istoria Bisericii, II, p. 4 i urm., 48
urm.
Prefata la editia a doua a Didachillor.
3 Gasler, 1. c., pp. 282, 284-5.
Ibid., p. 284.
5 L. c.
6 Traduse in Bis. ort., XIV, p. 333 si urm. Cf. Papadopulos Ke-
rameus, IV, pp. 92-3 (82). In Lampros, I, p. 290, se menpo-
neazA o lucrare greaca urmatA de Antim.
No. 406.
Bis. ort., XVI, pp. 769 si urm.. 912 si urm.; XVII, PP. 130 gi
urm., 225 §i urm.
www.dacoromanica.ro
474 Istoria literatudi romlinestl

Dar titlul lui de glorie sint predicele pe care le-a tinut ca

maropolit, Didachille, care formeaza In acelasi timp unul din
cele mai maiestre monumente liierare pe care ni le-a transinis
secolul al XVIII-lea.
Un intaiu manuscript al lor a fost descoperit de episcopal
Melhisedec si publicat, supt ingrijirea d-lui I. Bianu, de Aca-
demia Romind. Un al doilea, autograf, cuprinzind douazeci si
septe de predici, cele cloud. apologii Care Domn, analisate ceva
mni sus, patru panegirice, un cuvint despre Spovedanie si altul
despre Pocainta, a fost gdsit pe urma de C. Erbiceanu si ti-
parit In 18881. O alta culegere, sau primal volum al celei
cunoscute, a can't In sfiirsit In mina episcopului Melhisedec pe
chid se tipdria aceastd din urma editie. Acest volum e Intovard-
sit de o prefata, In care se spune cä lucrarea e o adunatura
si o traducere si se recomandd preutilor si crestinilor" in de
obste. 0 cercetare a acestei colectii, care nu s'a publicat Inca,
a tiparito Melhisedec, In Analele Academiei Romine", X3.
Discursuri stia sa tie si Dimitrie Cantemir, care li Invatase
mestesugul de la Ieremia Cacavela probabil I. Un discurs a tinut
la luarea In stapInire a Scaunului pe care-I asteptase atila
vreme, In 1711. Contemporanii, cari 1-au auzit, isi aduserd a-
minte de aceasta cuvintare, care nu pare sh' fi fost in obiceiul
terii. Si asa", scrie un cronicar, si el un om cu ritoric, in-
[rind In oras, au mers la biserica lui Sfintul Nicolae, mide i-au
cetit molifta de Domnie chir Ghedeon Mitropolitul terii, si de
acolo, mergind la Curtile domnesti, s'au cetit fermanul Impara-
tesc, si, dupä obiceiu, i-au sarutat boierii mina si poula,
ca unui Domn linar, in Divanul cel Mare. Dapa acestea lote,
§i Dumitrasoo-Voda au Meat voroava singur la toti de obste, eà
era slovesnic la aceste, zicInd sd fie unii catre altii Intru dra-
goste, portind pre cei batrini ca pre niste parinti, pre cei de
virsta ca pre niste frati, pre cei mai tineri ca pre niste fii,
al-Mind ce ar fi folosul unirii boiereti, si dupa aceia au imbra-
cat pe Caimacami ca caitane, multamindu le de slujba" '.
1 Didackiile Nude in 111:tropolia din Rueuroti de .1.n1'nj li):eanul;
liparile de C. Erbiceanu.
2 VOIUMUI se 016 astAzi la Bibl. Ac. Rom., ms. 525.
3 P. 1 si urm.
4 \. si Rev. 1st., VI p. 336.
5 P. 90.

www.dacoromanica.ro
 Marile compilan de cronld 475

In exil el a avut prilej sa-si arate Insusirile oratorice. Numai

cit discursurile nu le pronunta el, ci fama pe copiii sai sa
shlluceasca cu dinsele. A§a unul dintre cei mai mici fii ai lui
Dimitrie-Voda, erban1, inu la vriSta de septe ani, prin 1714,
un panegiric latin Tarului 2 iar, pentru a nu raminea mai
pre jos, principele cel mai mic, care era sa fie un literal rus
celebru, Antioh, celebra in 1719, la vrlsta de unsprezece ani,
virtutile Sfintului Dumitru din Salonic in grecestel.
Am avut prilej sa mai vorbim i aiurea de discursurile ti-
nute de doi dintre f iii lui Brincoveanu, Stefan. cel mai iubitor
de carte, i Rada'. Am splis ca aceste discursuri au trebuit sa
fie alcatuite sau temeinic refacute de predicalorul Curta Gheor-
ghe Maiota, care a publicat insusi i in romiinqte una din cele
mai frumoase cuvintitri ale sale la praznicele mari"
Se mai pomenia, díntre cuvintarile luí Maiota, care era un
preot cretan i rasplati pe urma cu dusrnania binefacerile
Brincoveanului, o didachie cu prilejul serbälorii Sfintului
Alipie Stilitul". E/ fu Inlocuit In atributille sale de predicator
de catre loan Abrami sau Abramios, §i el preot si un personagiu
foarLe neastimparat, care facu politica austriaca supt Nicolae
Mavrocordat suferi consecintite 7. El a tradus, schimbind
pe alocurea, o traducere a lui Del Chiaro, care a devenit in ro-
mane§te Pildele filosofe§ti, dar s'a tiparit i in forma grcceasca
pe care i-o daduse Abramios 3.
Sirghie?
2 Tocilescu, Raport, p. 64 si nota 3; unde se vorbeste si de edi-
rusesti latinesti, ale acestui panegiric.
i
3 Cf. Cyllenadieal Rimnicului, Principele Antioh Cantemir,
Revista noud. II, p. 1; Tocilescu, Raport, p. 64, nota 3, mide se
vorbeste si de un ms.
Au fost tiparite, cum s'a spus acolo p. 19 de Antim, la
anii 1701-2, cele dona' d'intaiu: la Sf. Constantin si la SI. $tefan,
ultimul pronuntate la Sinta-Maria si la Patima lui Eristos in anii
1703 si 1704. Publicana lui C. Erbiceanu, care da traducerea
lor romaneasca l'ara textul grecesc , e intitulata: Patru ca-
adule bisericesti compuse in greceste de $tel in, fiul lid Constantin
Brincoveann, la di/ente ocasiuni, etc.; Bucuresti, 1891.
V. mai sus, p. 49 si 63.
6 Erbiceanu, Cron. greci; p. 136; cf. Del Chiaro, pp. 44-5.
V. mai sus, p. 190. Cf. Vanderbech, 1. c., si Bis. ort., XV,
pp. 388-9, 395 si urm.
V. mai sus, pp. 422-3. Cf. Papadopulos Vretos, o. c., I, p. 42;
Sathas, pp. 413-4.
www.dacoromanica.ro
476 Istorla literaturti,roniSne0

In srusit, din Didachiile lui, Daponte avea un manuscript

care cuprindea patru discursuri la Buna Vestire, tot pe a-
Inca la Patimile Domnului, data la Sfintii Petru si Pavel si
un altul, tinute toate la Bucure§ti supt Brincoveanu. Lui Da-
ponte i se pdreau lucruri excelente i vrednice de a vedea
lumina tiparuluii.
Acesti predicatori ca §i Antim, acesta ca §i cei urmard
In amvoanele bisericilor domnesti din Bucurqti i Ia§i aveau ca
model inaintea ochilor pe acel Demostene ca anteriu al greci-
tAtii de cadelnitd, care a fost Ilie Miniat, predicatorul coma-
nithtii grecesti din Venetia.2. Maiota poate, Abramios de sigur,
auzird pc marele orator eclesiastic si se inspirard de la din-
sul. Antim nu i-a cunoscut, de sigur, decli prin cetire mdiastra
reloricd.
Fireste cd discursurile religioase ale celor doi Greci au pen-
tru noi o insemndtate cu totul secundard, inainte de toate
fiindcd slut scrise de predicatorii Curtii in greceste, precum
tot In grece§te au fost poate §i rostite. Cu tutu' altfel pentru
Antim.

Dar nu e ntunai acesta motivul care atrage puternic atentia

noastrd cdtre Didachiile harnicului Mitropolit. De sigur cd in
ele e multd imitatie, In volumul descoperit In urmri multd
traducere chiar; de sigur cd avem destuld eruditie migAloasd de
teolog, care nu se cetete si nu se poate ceti. Dar, afard de par-
tea banald i moartd, e §i o alta, care nu e cea mai intinsd,
dar ocupd multe pagini din Didachii". E aceastd parte ori-
enald In care ne Intilnim cu experienta oratorului i prin
cunoastem sentimentele personale.
Ascultati-1 min descrie societalea romaneascd din 'film pul
salt, cu indignarea supravegheterului tunmii cele cuvintAtoare,
ctun o mustrd §i cauta sa o indrepte catre o viatd curata
potrività cu voia lui Dumnezeu. Ce neam injurd ca noi, de
lcage., de cruce, de cuminicaturd, de morti, de comindare, de
luminare, de suflet, de mormint de colivd, de prescuri, de is-
povedanie, de botez, de cununie si de toate tainele Sfinlei Bi-

i In Erbiceanu, Cron. greci, p. 136.

Asupra aruia, v. ibid., p. 411.

www.dacoromanica.ro
 Pvarb compilatli 1e cronici 417

serici?... Noud ni pare -bine, i ridem. De sInt aceastea lucruri

crestinesti, zicà cine are Dumnezeu." El aratd pe pdrinti
Hid si bdtuti, pe bdtrini necinstiti, pe boieri, pe Domni bldstd-
mati, pe arhierei despretuiti, pe preuti i cdlugdri deflimati
clevetiti. Bisericile sint socotite ca niste grajduri": In ele
credinciosii, falii credinciosi vorbesc, rid, g lace cu 3chiul
unul altuia mai rdu &CH pe la Circiume". Cind vine o serbd-
toare, Rominii se adund pentru a bucura pe draCul. Ei vind
cumpArd ca i in zilele lucrdtoare i petrec fär mdsurd, ca
niste dobitoace necurate, tdvdlindu-se In rdsfAciu.nile cele spur-
cate si de nimica zburdind ca niste cal sirepi, fdra de zit-
bald si fdrä de rusine".
El porunceste Insd mestesugarilor i negustorilor sä cinsteascd
odihnei lui Dumnezeu, Inchizindu-si cdmdrile
SI vil. Inchideti präväliile, i niel sá vindeti, nici sit cum-
pdrati, nu numai de la crestini, ci nici de la Turci, nici de
la altii, nici sd lucrati." Cdci altfel li va pedepsk si va alerga
pentru r.Leasta 1 t ajutorul Domniei 2, nu numai la armele lui
duhovnicesti. Si nimeni sä nu socoteascä din voi i sd zicd.
In mima lui:. Dar ce treabd are Vldclica Cu noi, nu-si cautd
Viuidida lui, ci se amestecd Inteale noastre? De n'ati stiut pdnd
acum i de n'au fost nimeni sui và invete, iatd cd acum veti
sti cd am treabd Cu toti oamenii clti sint In Tara-Romdneascd,
de la mic pAnd la mare, si pAnd la un copil de titd, afard
dir ligini i dir, cela ce r u slut de o leage cu noi. CAci in
seama mea v'au dat stdpinul Hristos, sui vA pasc sufleteste,
cá.pr.e niste oi cuvIntdtoare, si de gitul mieu spinzurd sufletele
voastre si de la mine va sd ceard pre toti, iar nu de la altii,'
pla and và voiu fi pdstor3." Dad. au ei nevoi greale" care-i
indeamnd A. calce linistea Duminecii cdci Vlddica stie .de
cite suf ere tara ga de la cei ce std.pinesc pamIntul acesta"6,
el oare nu le are?
JatA acum rindul puternicilor i bogatilor, dupd al meseriasi-
lor i negustorilor. In posturi, ei, dacd. se spovedesc din buze, o
fac numai din obiceiu, de rusine ori de frica stdpinilor" sau
1 Pp. 24-5.
2 P. 26
3 Ibid.
'P. 4.

www.dacoromanica.ro
478 istoria literatur6 romSnetill

§i a unor Intimpldri" I. Sint unii cari-§i fac Ms de taina spove-

danici, tiind pe lIngd duhovnicul de la ora, cdruia-i mArturi-
sesc gre§elile mdrunte, un duhovnic de tail, un om prost"
silos, cdruia-i spun, pentru ca sà le ierte, dupd datoria lui,
vinovdtiile cele grele, pdcatele cele mari 2. Ei uità sà spuie cä
mlnam. carnea §i munca fratelui nostru, cre§tinului, i bem
singele §i sudoarea featei lui, cu läcoiniile i nesatiul ce avem";
ei nu-§i mai aduc aminte de nedreptatile §i plrile cu care §i-au
hick-cat sufletele 3. La postit, aceti frunta§i ai terii nu-§i afld
locul de nemultdmire §i de poftd. Iliip§tesc asupra verzelor,
injurd legumile, zicInd: In zddar s'au adus In lume". Apa o beau
cu sild ca o &Rorie, §i cei mai multi me§te§urguesc bdutura,
m'ingtindu-0 pohta Ion, unii Cu braga, altii cu beare, altii cu ver-
bet, altii cu liverji, altii cu mied*". Si femeile ion, femeile tim-
pmilor nouä care nu mai §tiu ca Sara sd &eased masa oaspe-
Cdci minile nu pot frdmInta pinea, fiind pline de inele
§i de scule, precum fata li-o acoprir fleacurile drace§Li".
Iar, clt despre preutii lui, ei I§i au Ined partea In aceastd
satird cuprinsd In ramele predicei religioase. Prin vina lor
nu se lumineazd poporul, prin vina lor nu se curdtd sufletele
§i cad In pierzare. Ei, cari trebuie sà aibd graiu de adevdr,
lasd sd stdpIneasca tdcerea In casa lui Dumnezeu. Atunci and,
spune Mitropolitul, citaniele i tlicurile, voiu indrAzni a zice
cd sInt mai bune decit citania sfintei Evanghelli"5.
Dar, chiar cind avem a face cu purà fraseologie bisericeascA,
cu vechea, ve§nica i banala morald, In formele vechi fixate de
traditie, frumuseti literare de§teaptd atentia cetitorului §i-I fac
sà urmAreascà mai departe predica lui Antim. Ici o frasd cu
me§te§ug Intoarsd, dincolo o comparatie originald. Dupd ce
au ascuns soarele toate razele lui §i s'au stills de tot lumina:
zilei in.tru Intunearicul noptei, §i. cInd ceriul de osteneald au
fost Inchis spre scum toti ochii lui, atita tit nici luna nu prive-
ghea, nici una din stale cele mai mici avea deq.chise timplele lor

a P. 94.
I p. 95.
Pp. 95-6.
a p. 112.
An. A. Rom., X, p. 16.

www.dacoromanica.ro
 Mar% campllatii de cronici 479

eeale de argint i." Cum face ariciul", scrie el aiurea, cd,

dupd ce mearge la vie, Int.diu se saturd el de struguri si apoi
scuturd vita de cad broboanele jos si se thvaleaste pre dinsele,
de se infig In ghimpii lui, si duce si puller'. Si nu slut sin-
gurcle pe care le-am putea culege in Didachiil

E curios cum de nu s'au publicat aceste minunale Invdtdturi.

atunci and, nu numai operele lui Maiota purlInd numele beiza-
delelor, dar si ale lui proprii s'au tiparit pe greccste, i chiar
pe romdneste. Biserica romdneascd a pierdut fàrä indoiala mult
prin aceasta, cdci prin manuscripte discursurile nu s'au rdspIn-
dit el'e au rdmas fdrd influenta. Abia tdrziu scoala ardeleand
a pus in circulatie, a popularisat propovedanii
cuvinte", care au o build forma romdneascd, fiind opera frun-
Lasilor culturii noastre, dar n'au. energia i farmecul discursu-
rilor lui Antim Ivireanul.
Pe de altd parte, se pare cd dintre Mitropolitii cari i-au urmat
unii erau totusi oameni cunoscdtori i iubitori de carte,
pdslori sufletesti plini de rivnd , nime n'a mai urcat trepide
ce duceau catre ainvon pentru a Intdri i minglia In romaneste
sufletele credinciosilor. CuvIntarile care, cum ni spune Di-
mitre Cantemir, se rostiau la Ingropdciunea Domnilor, devenird
foarte rare, intr'o epoch de schimbare caleidoscopicd a cirmui-
torilor nostri5. Si, chiar de s'ar mai fi rostit, cum vedem din
Iorgachi Logofdtul cd se rostiau discursuri la serbdtorile mari
cum shatem Indreptgiti a crede cà se fdcea la instalarea vre-
I.P. 51.
2 P. 73.
Unele slut Insä numai formulare, ca Intrebgrile pentru du-
hovnici.
* Aceste manuscripte slut rarisime.
5 V. Descriptio Moldaviae, p. 99: Laudd pe mort intr'un lung
discurs, li pomeneste virtutile, arata terii ce a pierdut In el, min-
glie apoi pe asistenti pentru nenorocirea lor i li dit dadejde
fiul sau urmasul va dovedi aceleasi insusiri". El se gindeste, de
sigur, la discursul pe care Ieremia Cacavela, predicatorul
moklovene, il va fi promintat In 1693, la moartea lui Constantin Can-
temir. Lui Cacavela atribui i traducerea de jurnalc despre
asediul Budei din- ms. 66 de la Museu, acum la Academie. V. ar-
ticolul d-lui Karadja, despre el, citat mai sus.

www.dacoromanica.ro
480 lstorla llteraturii romAnestl

unui nou Domn, oratorul vorbia In forma solemnd greceascd,

pentru a-si recomanda astfel cunostintile.
Citeva notite despre aceastd elocventd religioasd in limbd
slidinä pe pdmInt romdnesc putem culege din izvoarele istorice
ale epocei. Supt Constantin Mavrocordat In Tara-Romdnea.scd,
cdlugdrul Macarie Maridakis, un pretentios orator, care refusa
ali serie cuvintdrile si a da invdtAturil In mestesugul sdu allora,
incinta pe auzitorii sdi din Bucuresti, si Domnul puse pe Con-
stantin Daponte sd-i noteze pe furis elocventa Mai putin pre-
tentios, Antim diaconul, care vorbeste, supt acelasi Domn, la
consimte redacta discursurile iar ieromonahul Nico-
lae Mauroeides, din Cefalonia, tipdreste chiar in acest oras, la
1756, un av37.-/(09'. In fine, supt loan, fratele lui Constan-
tin-Vodd, un invdtat patriarh, Silivestru de Antiohia, care era un
cunoscut pictor si a tipdrit In Iai Liturghia greacd i arabd,
nu servia numai, spre admiratia tuturora, in aceastd limbä, ci
predica in greceste, din ainvonul bisericii domnesti
Ca sd auzim, nu prelucrdri din romdneste de mari discursuri
grecesti, ca in cdrtile lui Major si Clain, ci o elocventd.
pulernicd, Insufletitd de ideile timpului, tratInd nevoi, aspiratii
sperante pe care nici Antim nu le putuse intelege cu mintea
sa de strdin, trebuie sd mergem pAnd la staretul bucovinean
Vartolomeiu Mdzdreanu. Dar aclivitatea acestuia, asa de depdrtat
de Antim, asa de vrednic de o cercetare deosebità, i amdnun-
titd, se tine de alt curent si va fi tratatd In acela 5.
Intorcindu-ne la vremea lui Antim Ivireanul, intre traducd-
torii de cdrti religioase din vremea lui, afard de numele cunos-
cute ale Grecenilor, am intilnit pe al cdlugdrului Filoteiu de la
Sfintul Munte, Sfetagoretul", cdruia li datorim versiunea romd-
neascd a Invd(dturilor creftinefti §i a Florii darurilor, Asupra
Erbiceanu, Cron. greci, p. 132.
2 Ibid., p. 137.
3 Ibid., p. 132.
Ibid., p. 103. Un ins. de Predici romanesti din sec. al XVIII-lea
In Bibl. Ac. Rom., No. 341.
5 In fine, circulare ale lui Antim s'au tiplrit la 1714, supt numele
de Ca pele de p3riincd si Capete pentru invdfritura bisericeascd
(Bibl. rom., la acest an).

www.dacoromanica.ro
 Marile cornAatil de cronlc1 48.1

lui ni lipsesc, i ni vor lipsi probabil totdeauna, once fel de

poate sà fi fost un Grec de origine i unul din alu-
gdrii lui Antim la Snagov. Acela§i lucru s'ar putea crede des-
pre necunoscutul Cozma, eaci pe timpul lui Anlim o §coalà
clilugAreasca, trebuie sà fi existat in Snagov GrAmAticul Vlad,
care a tradus o operà de edificare supt titlul de A pdato§ilor
rukrturisire" nu credem sä fie 1p.urrroXwv ourcy¡pct 2, va fi fiind
poate Vlad Botulescu de MAlNie§ti, de ale cArui traducen i de
opere profane va fi vorba mai departe.
Un Polon din Liov, stabilit In Bra§ov, se pare, un dascAl
Invdtat, care §tia limba terii de unde venise, limba aceleia In
care se a,sezase §i, pe iîngä acestea, ceva 1atine5te, greee§te,
slavcne§te, Alexandru dasalul, traduce in 1694 Penticostariul §i.
dd In 1697 o psaltire slavo-roming. Cu

Ni se vorbe§te de un manuscript ce pare sà fie un extras

din A pàcdto§ilor mintuire" E scris In 1698 de Dania din
Chnpulung, unde, In mAndstirea Adormirii Maicii Domnului,
trisc traducittorul Melhisedec., egumenul ei pe vremea lui Ma-
tei Basarab, i intemeiase o Upografie 5 .
Acest Daniil, un Romln, s'ar putea sl fie viitorul Mitropolit al
lui Nicolae-Vodd Mavrocordat i suceesorul lui Mitrof an In
17206. In pdstoria lui, s au tiplirit clteva cArti religioase, Intovl-

1 Pe lima, manbistirea, lirsitA de tipografia ei, care a fost str6.-

mutatà aiurea, a decAzut rApede. IncA din vremea lui Sulzer, Sna-
govul era o inchisoare de Stat, unde se tineau boierri din opositie
Cu pine si ap5., In lanturi ; Sulzer, III, p. 211. In 1817, dupi un
catastih al averii ei Bibl. Ac. Rom., doc. XX/1 arti erau In
numitr de treizeci si una numai, toate de slujba, in romitne§te, gre-
ceste i slavoneste. Cf. si bro§ura mea lildnilstirea Snagovul, Bucu-
re§ti, 1926.
2 Dou6 msse la Museul National, Nle 196 si 883, acum la Acadeinie.
V. Gaster, o. c., p. 282.
s Gaster, O. c., pp. 271-2. 279; Crestomatia, I, pp. 312-4, 314-5,
Mssle sale se pastreazA la Museu ms. 26, acum la Academie), §i la
biserica Sf. Nicolae din $chei. Cf. Bis. ort., 1887, pp. 103-5; Rev.
Rom., I, pp. 118-20.
4 Gaster, o. c., p. 282.
6 Art. Ac. Rom., XXI, p. 204.
6 Cond. sfintd, p. 119; Bis. ort., XIV, p. 70. Corespondenta
Mitrofan cu Iirisant, in Bis. ort., XV, pp. 778-80, 782.
31
www.dacoromanica.ro
482 isterIa 0teraturil romdne0

rdsite de obisnuitele versuri 5chimpe si banale cdtre sterna

domneascd si de vre-o prefata de Inchinare dare Domn, care
lasei in linnet pe cei vechi ea Invdtdtura i cinsteste tara prin
stdpInirea unui astfel de iroos'''. Astfel, In acel an 1720, Oc-
toihul In 1723 Evanghelia, In 1724 Catavasierul, In 1725 Bo-
tezul, In 1726 un alt Octoih poa.te, Triodul §i .51ufba Sf. An-
drei Criteanul, cu cheltuiala protopopului bucurestean popa,
Nicola ot Prund", In 1728 Liturghia 2, In 1729 Molitvenicul,
In 1731 un Ceaslov §i un Octo1h, In 1732 un Chiariacodromion.
Intre aceiasi scriitori religioi trebuie sd mentionam si pe
`Stoica ucenicul dasalului Damaschin, episcopul Buzdului
al RImnicului, carde acum Invatä copiii la scoala sloveneasca
In Bucuresti, la Sf. Gheorghe cel vechiu". Acum", adecd la
8 lanuar 1728, dud mintui de tradus, din limba pe care o
preda la scoala domneascd, niste semne ale venirii lui Anti-
hrist", care nu vdzurd. niciodatd lamina". El trebuie deosebit
de Stoica tipograful, pe care vom avea prilejul sd-1 IntIlnim
lnainte. Pdstorind de la 1720 la 17324, Daniil se poate zice cd
a fost Mitropolitul lui Nicolae Mavrocordat In a doua Domnie
Lui Damaschin, strImutat la Rimnic, nu i-a urmat la Buzdu,
unde tipografia se odihni multd vreme, un prelat harnic
cult. In Illmnie insd, al doilea succesor al lui a fost, de la
5 Decembre 1725 5, Inochentie, c,are a pdstrat buna traditie a
lucrului literar. Din tipografia RImnicului, Intemeiatd Incd de
Antim, el fku sd apard In 1730 un Molitvenic §i In 1731 un

Care aceasta iaste mare laudA i podoabA tArii noastre, de

vreame ce s'au invrednicit unui iroos ca Maria Ta". Prefata Octoihului
din 1720.
Gaster, o. c., p. 309. Peutru Daniil, v. 0 Bis. ort., XVII, pp.
654-6.
3 Succesorul imediat al lui Antim a fost Mitrofan de Nisa, Grec,
a cArui administratie nu s'a insemnat prin nimic. V. cronica oficiall
a lui Popescu, p. 51 i mai sus, apArarea lni Authn, p. 423.
Indicatia msului n'o pot regAsi.
4 Condica stinta, p. 119 si urm. Cf. Odobescu, Miscarea literaref
din Tara-Romancascel, in Scrieri, II, p. 311.
5 1st. besér. din Scheai, p. 82. Succesorul sAn, Stefan din Govora,
c confirmat la 15 Octombre 1726 si moare, otrAvit, se zice, la
20 August 1727 (ibid., pp. 85, 87-8 . Inochentie moare la 12 A-
pril 1730 (ibid.). La 1724, Sapte Taine.

www.dacoromanica.ro
 MarIle tompliatii de cronIcl Ag3

Pried, ale cdrui ornamente si tipar slut Cu mull superioare celor

din tiplriturile Mitropoliei bucurestenel.
mire scriitorii bisericesti de pe acest timp, avem, in fine,
un poet, singurul poet al epocei: Teodor Corbea, care, dupl.
Dosofteiu s't fd.rd a avea probabil cunostintá' de dinsul, a pre-
f dcut In stihuri romdnesti Psaltirea.
Era un Brasovean, dintr'o familie pe care adese ori am avut
ocasia s'o mentiondm In aceste studii. Doud din rudele lui,
Ceausul David si fiul acestuia Sebastian poate cd. Teodor,
fiul lui Ioan, era vdrul acestui din urmd,Indepliniserd misiuni
la Muscali din partea lui BrIncoveanu si vor fi r/mas acolo.
,$i el Intrd. In serviciul Tarului, ImpAratului" crestin de la
Rdsdrit. Acestuia 'ti si dedicd. el la 1720 lucrarea sa, pe cind
era Vel Pisdriu i Cantilar al prea-puternicii Imperatorii mos-
chicesti". Un exemplar manuscript 11 ddrui bisericii din Schei,
In anu 1725, luna Mai 10 dni". Se afirmd cd dupd acest ma-
nuscript s'a dat si. o editie, In Bdlgrae , si, de oare ce unul
dintre acei cari o spun scoate, evident de acolo, Umuriri asu-
pra autorului si artii, de oare ce, trdind In orasul mide se
afta unicul manuscript, nu-1 pomeneste, trebuie sd. admitem
ca IndreptAtlld. aceastd afirmatie 3 .
Despre Psaltire nu se poate spune mare lucru. Ni s'a pdrut
cd nu atinge frumuseta naivd a unor psalmi din Dosofteiu, dar
ell Intrece cu mult traducerea, tot ardeleand, fAcutä ae loan
Viski, la 1697, dupd o psaltire In versuri unguresti. Fald de
ambele Dosofteiu4 lucrase dupd. Kochanowskiea are supe-
rioritatea originalitdtii, cdci Corbea nu pare a se fi indreptat
dupl vre-un model, ca predecesorii sd15.
1 V. mai sus, si Bis. ort., XV, p. 127 si urm.
2 ,.Al doilea [care a pus Psaltirea In versuril au fost Theodor
Corbe TransilvAneanul, care au scris Psaltirea In Chiov, fijad In
slujba ruseascA la 1720, si s'au tipArit la BAlgrad In Transilvania".
V. Pop, In Prefga la Psillirea lui Pralea; Brasov, 1827, in-80.
3 Bibl. Ac. Rom. are, supt No. 200, o copie a ins. din Brasov.
4 N'. si Hamlett, Arh. Istorica, I, p. 118, no 167.
6 V. Bianu, in Prefata Psaltirii in versuri a lui Dosoftei. Cattea
lui Viski e scrisA cu litere latine, in ortografie ungureascA.
'aid si citeva din versurile lui Teodor Ivanovici Corbea:
Fericit biirbatul
Ce uu i-au lost svatul

www.dacoromanica.ro
484 Istoria itteraturil romdnesfi

In Ardeal, Chiriacodrorniul VlädiclU Atanasie tdmIne IsOlat.

lar In Moldova, ctun am spus, miscarea religioasd e mult mai
slabd. Supt Cantemir bdtrInul, Ieremia Cacavela, cdlugdr, me-
die, predicator, si pedagog traduce din limba sa maternd un
Tac al Liturghiei, care apare In 1697, In tiparnita donmeascd".
Supt Nicolae Mavrocordat se tipdreste foarte putin In aceiasi
tiparnitd", care vdzuse i zile mai bune. In 1714, Mitropolitul
Ghedeon publica, cu binecuvintarea Patriarhului Hrisant de
Ierusalim, o Sinopsis, In mdndstirea SfIntului MormInt, In
S[fe]ti Savva", prin tipograful Ieremia Marcovici, vre-un ucenic
de-al lui Antim. Su.ccesorul lui Ghedeon, Mitropolitul Gheorghie3,
dd la lumia., In 1723 un sbornic privitor la mdndstirea Neam-
tului, de care se interesa de aproape apoi un Antologhiu §i
un Octoih.

Terminind, ce importantä are acest curent de culturd reli-

gioasd fatd de curentul neasImAnat mai interesant, singurul ori-
ginal In ceia ce priveste fondul, al literaturii laice, represin-
tatd prin cronice, addpostul sufletului romdnesc In secolul al
XVIII-lea i chiar prin cronografe5?
Cel din urmd a fost mai Inalt, cel de-al doilea mai adlnc;
Cu necredinciosii,
Si Cu pAcAtosii
N'au stAtut In cale
La trebile sale....
V. si Cipariu, Archivu, pp. 635-7. Edilia Psaltirii o citeazA si I.
M. Kodrescu, In Bucium, I, p. 94 ca apArutA In Migrad, in-40 mic,
Cf. Sulzer, III, pp. 14-5.
V. si Rev. 1st., XII, p. 16 i urm.
Osaft cdiugArul tAlmAceste pe la 1740 Penticostariul; Studii
doc., VI, p. 279, no. 523. Un Exaimeron al SI. Vasile, ibid., p. 309.
Testameutul lui, din 1729, In revista Ion Neculce, III. E Gheor-
ghie al II-lea. Despre cel d'intAiu, de postrig din Bistrita, v. Gliiba-
nescu, Surete 4 inoade, III, pp. 119-20.
Istorie pentru sfintirea bisericii ce se numeste acum monas-
Urea Neamtulut Istorie pentru prea-sfinta i coanA a Fecioarei." E
mai mult o brosuricA decit o carte. Supt Mi tropoli tul Antonie,
o Psaltire slavonA.
Incá unul din sec. al XVII-lea, Rey. 1st., IX, p. 202. Biblioteca
gimnasiului din Brad are unul din ti pul Brancovici, copiat de un
German In secolul al XVIII-lea.

www.dacoromanica.ro
 Marlie compilatii de cronici 485

cl din urmrt ni face mai multA cinste, celalt ni-a adus un folos
imediat mai general. Cronica o fAceau boierli mari sau mici,
casnicii lor, pentru Domn, pentru clerul vlAdicilor i cAlugArilor
nyu invAtati, pentru boierimel. Cartea bisericeascA se traducea
pen tru toatil lumea, pentru umilul preot de sat care o cetia
pentru serbul care o auzia cetindu-se. Prin cartea sfintA, prin
cartea de slujbA, prin tile, c,are se auzia si se cetia, nu odatA,
de douil ori, ci necontenit, zilnic s'a introdus in gindirea
cAruia ordine, in forma fiecAruia armonie, in scrisul celor ce
stiau sil scrie norme ortografice. Si, fiind alcAtuite bate° limbA
comunA aproape tuturor Rominilor, limbd care fusese a celor
d'intAiu tipArituri religioase, ele formau un fel de legAturà, de
pulerea crtreia n'aveau constiintA cei legati printeinsa, Intre
fragmentele rAzlete ale neamului.
Acesta a fost binele pe care l-au frtcut umilii traducAtori
harnicii tipografi din BuzAu, Snagov, Rimnic, Tirgoviste, Bu-
curesti, Iasi si BAlgradul Ardealului.

De aceia, 'nitre alte motive, nici nu se tiparia cronica.

www.dacoromanica.ro
 CARTEA A DOUA

EPOCA WI CHESARIE DE RiMNIC

www.dacoromanica.ro
 CAP. I.
Influentele ce se exercita asupra ei.
Cultura contemporanli.
Perioada ce se intinde de la 1730 Ong. la 1770-80, e mult
mai putin importantd decit aceia care _o precede. Cronicile se
Imputinea7A, devin mai sarace in expunere, mai sfioase sau
mai putin independente In judecati cind le dau ; in Mol-
dova, ele se continul Onä la sfirsitul periodei mai mult ca
izvoade scur:e, din care nu rasare nicio originalitate de gindire,
pe care nu le Impodobeste nicio frumusetà de forml; In Tara-
RomAneascA, ele se sting IndatA, afara de notitele ce se mai
continuà In unele familii, intr'una singurl poate, a Cantacu-
zinilor. Cartile religioase slut mult mai putin muneroase, foarte
prost tipilrite, i intre numele prelatilor timpului nu se mai
intllnesc de acelea care sd ni arninteascl o nobil6 viatA de mun-
cä i spornictl.
Scliderea aceasta se observA, de altmintrelea, si pe terenul
literaturii nouà grecesti, care se desvolt/ In accleasi Imprejurkri
materiale ca si a noastrd. Tot mai vin, ca odinioark pentru a
înäita prestigiul Domnilor fanarioti, ca i pentru a-si face in-
teresele, a plAti datoriile Scaunului slit a-si alcAtui o avere
proprie, tot mai vin si se opresc multA vreme, preoti mari ai
Curtii Voevozilor crestini, Patriarhii Rdsäritului; dar printre
ei nu mai sint oameni ca Dosofteiu i ca Hrisant Notara, destep-
Mori de culturA. Tipäriturile grecesti se ImputineazA In ace-
iasi proportie cu cele romAnesti; cu putine exceptii represintan-
jii liieraturii greeesti In principate nu sin asa de multi si au
o activitate mai restrinsà, mai putin Insemn.atA decil predecesorii
lor de supt Constantin Brincoveanu i Nicolae Mavrocordat. De
sigur cA, 1u aceastI perioadil, cunostinta limbii grecesti devine

www.dacoromanica.ro
401 lstoria literatuiii rontgue§ti

Dad generalk Curtea Domnilor, nu Divanul lor, alcaluit tot-

deauna I.i majoritate de boieri romini §i romanisati , Curtea
dobindete un caracter mai strAin; limba Domnilor e mai mult
la modl cleat in epoca precedenth'. Dar nu se poate zice, cum
s'a zis adesea, a viata a trecut de la cultura romitneascà la
cea greack ImpreunA cu favoarea Domnului §i sprijinul boieri-
lor. Constantin Mavrocordat, care se Insoarà intaiu ca o fail
lui RAducan Cantacuzino, fiul Stolnicului 1, apoi cu Ecate-
rina Ruset, aruitoare a frumoasei icoane imbrAcate ca argint
de la Frumoaa, femeie de bune datini romlneti, al cArii testa-
ment 1-am publicat oprete rapoartelelispravnicilor in grece§te3.
Nu, pentru cine a studiat o literatura ca i cealalta se impune
id2ia ca, inteun mediu putin favorabil, bite° atmosfera intelectu-
ala mai saracA in idei, ambele literaturi au pierdut din viata de
care daduse dovada.
Clci o literatura nu trlie§te numai din existenta cetitorilor
a patronilor, din pensionarea bogatd §i lauda represintantilor
ei. Ea eite, chid e vrednick prin originalitatea ei, de nu-
mele de literaturI, o manifestatie de con§tiintà, de vitalitate,
o fitgAduialä de desvoltare §i de prosperitate pentru poporul
care e in stare s'o aila. Cind un popor nuil trlie§te decit ziva
de astIzi, chid privirile lui nu se uitä rivnitoare sau pline
de prtre..-e de rAti in trecut, cind nu urmdresc nimic in area
villorului, el nu poate s aibk cu un astfel de suflet Injosit, o
adevdratd literatuni. Se poate zice cä aceastA manifestare su-
perioark aceastd expresie a vietii unei natiuni, care o resuml
loatk in insu§irile i defectele ei, e ca strAlucirea ochilor, ca
lumina din ochii omene§ti, i aceasta lumind n'o au bolnavii,
batrinii, cei cu trupul sau sufletul ruinat.
Rominii ca §i Grecii InsI erau In aceastà vreme popoare
ideal, Mil sperante i aproape fIra amintiri. Matei al Mire-
lor, unul din intemeietorii culturii grece§ti in principate, se
&disc la ImparAtia pc care o avuse neamul sau i plinsese pe
ruinele Consiantinopolului cre§tin; el se induiopse la &dul eà
aceastà miirire ar putea sl renasca. Va veni odata un Domn
cre§tin sa te stApineasca, Constantinopole, i un ImpArat ortodox

V. 0 Rev, 1st., VII, p. 148.

2 Ibid., III, pp. 20-2.
3 Studii ;i doc., VI, p. 288, no. 572.
www.dacoromanica.ro
 gpoca Lai Chesade de Rlmnic 49i

sti stele In Scaun? In Scaunul cel prea-strAlucit al Implir4iei?

SA se Inchine In biserica Sfintei Sofii? SA strdluceascil soarele
dreptAtii i gloria i cuviinta crestinittritii? SA iasrt Implratul
din biserich Impreunl cu crestinii, s't sA facA litanie? SA mA-
nince ImpAratul cu Patriarhul la un loe, la aceiasi masA,
si sit aibA tot o credintA?".
Grecti de la Curtea lui Serban Cantacuzino avuseseril un
moment ilusia cA acest strAnepot de ImpArat grec, care purta
In armele sale vulturul cu doua capete al Bizantului cres-
tiu, li-ar putea reeface Statul sfrtrimat i aprinde strAluci-
rea strInsA de veacuri. Acei cari asistarA la evenimentele din
1711, clnd popoarele balane de la Moscova", chemate de
Matei, se apropiarA de hotarele turcesti i ImpAratul" drept-
credincios, tare in nitdejdea sa, IntrebA clt de departe e Con-
stantinopolul Sultanului, aceia puturA crede cA au venit zi-
lele izbAvirii si ale rAsp154ii.
Si, ca i dinsii, crezurA In apropiata sAvirsire a minunii toti
crestinii supu5i pAgInAtAtii, MoldoNeni, Munteni, Sirbi. Toti as-
teptau cu stilpArile In mInA de-a lungul drumului triumfal pe
unde trebuia sA treacd Cesarul Incununat de biruintA, cu crucea
si sabia lui Constantin in minile sale rAzbunAtoare.
Dar el nu trecu. Soarta-i tAiò calea la StAnilesti si 1 trimise
la urmA pe drumul rusinii, ca pe un luvins i mnilit. lar pe via
triumphalis care ducea la capitala crestinAtAtii rAskrilene tre-
curl Invingdtorii de la 1153, necredinciosii s't profanatorii, cari
se dovedisera pe cimpul de luptA a fi ei cei mai tari.
Dar pe acest timp de sperante, care nu se realisark de
a§teptAri care rAmaserA zAdarnice, in aceastA epocA de viatA
.puternicA si de idealism, Romlull aveau, pe lingA idealele
lor crestine, ideale deosebite romAnesti. Intre dînii propove-
duiau cronicarii, çi acestia spuneau In frumosul lor graiu,
pe care mai tArziu nimene nu va putea sA-1 imite, spuneau In
cuvinte cAlduroase i mIndre despre unitatea neamului desbi-
nat de rAutatea vremilor. despre marele lui trecut eroic, de
lupte biruitoare Impotriva tuturor vecinilor, despre pArintii
aceia de la Roma veche, mari clt lumea pe care o stdpinirA.
O asemenea descendentà, un trecut ca acesta IndreptAtiau la vi-
suri mari pe Romlnii de la sfirsitul secolului al XVII-lea, si
ei simtiau cu totii acea nemult`Amire cu presentul, acea iritatie
fall de o soartA nedreaptA, acea rusine fall de urnilinta tim-
www.dacoromanica.ro
492 Istoria tIteraturii manta*

pului,. pare pun arma ,in mina unui popor si-1 Incleamud pe
drurnul redobindirii.
Apoi, de la 1711 la 1716, a fost pentru toate aceste plantui
ca o sfilrimare totaIA. Dumnezeu nu era cu crestinii, i acestia
nu puteau sA InvingA; jugul pilginese Il consfintia norocul. Ru-
sii se IntorseserA färä ispravA i, dupil multi ani de luptà,
Nem ti!, pe cari Ina era mult1 lume care-i doria Invingittori,
puluserA abia sä smulga un crImpeiu din teritoriul muntean.
Nu numai atIta: odatà cu ilusia triumfului crestinilor se cu-
fundit i aceia a mrtrinimiei, a bunittiftii liberatorilor. Oltenia,
,Nalahia Austriacd", fu r6u administratA, cu vechiul sistem de
biruri, de impilAri barbare, de apdsare, al Domnilor strdini nu-
miti de Turci. Nime din citi ocirmuirrt provincia nouà nu se
gituli tit aici locuieste un popor ce are firea lui, deprinderile
lui, istoria lui, de care toate trebuie sd se tinrt samd dacrt vrea
cineva sd-1 lege cu lanturile, usoare, dar sigure, ale recunostintii.
Nu era o Inviere a rominismului, o desvoltare a lui In sens
propriu, cum fuseserA asteptdrile, ci vechiul jar, vechea destrd-
bdlare din porunca unor beamteri margeniti ca i calegii lor
administrativi de peste Olt.
Chid Rusii se Intoarserd In timpul lui Grigore Ghica, a fost
aceiasi deceptie. Oamenii ieirà Mainlea lor ca Inaintea Mln-
tuitorului intorcindu-se pe p6mint. Ce nu se astepta de la in-
gerii liberdrii! i toti, de la generalii ImpdrAtesei, de la tinerii
ofiteri cari aveau frumoase nume romanesti 'Anìt la cel din
urmd pahont, se purtard ca niste sAlbateci, ca un ceambur de
Tatari farif inimA i f ärä Dumnezeu i lAsarrt munai amintiri de
ura In urma lor.
Deci era hotArit cd Rominii nu-si au norocul ca alte neamuri
de pe lume, cá pentru dinsii crestinul ca i pAginul va fi un
jAcuitor, un storcAtor de bani pe once cale. Pentru aceasta-i
Meuse Dumnezeu, ca sd Ingrase prin munca lor pe altii, cari-i
vor nuíspläti cu despretul i batjocura. Se resignard: pldtird, su-
relit* teicurcl.
TAcurd. In literatura lor, multrt vreme nu se mai auzi nicio
protestare, nu mai rilsund nicio chemare cAtre viitor, nu mai
plinse nicio duiosie pentru trecut. In apostolii de odinioarA,
ale crtror cuvinte le copiau urmasii pentru cunostintile ce cu-
prindeau numai, si nu pentru sufletul ce le stdpinia, in acei

www.dacoromanica.ro
 Epoca Chesarie de Ptinnk 4§A

propoveduitori al cuvintului de mIndrie si de incredere nu mai

creaea nime; erau niste profeti mincinosi, cari înelaser i rata-
cierd lumea. Capul plecat, sabia nu-1 tale", a scris, prefdcut
cu timpul, asimilat la bdtrInetä cu tinerii intre cari trlia, un
credul din wemea veche, Neculce. De ce sä mai lupte, de ce sd
mai creadd, de ce sà mai astepte? Ii coborird sufletul de la
muntele pe care se aduserri pentru parinti tablele Legii, la
trivialitatea cistigurilor ilicite, intrigilor mici pentru scopuri
nevrednice, rivalitdtilor de persoane.
De aceasta scAzuse sufletul neamului, i cu dinsul scazu
literatura prin care acest suflet se expriml, strdluceste vesnic
In vederea tuturora.

Totusi erau Domni iubitori de carte, erau tipografii de unde

iesiau arti romdnesti i grecesti, erau co1i. Toate insit mai
mult pentru a pregdti viitorul decit pentru a servi presentul.
Grigore Ghica, ruda, contemporanul i rivalul lui Nicolae
Mavrocordat, fIrd sd fi fost un om in adevdr ager, o inteligentd
strAlucitoare 1, era un om vioiu, activ, tare intelegea nevoia cul-
turii. Vom vedea cd, in Moldova cel putin, acest principe de
origine mai mult roindneascd si care a deprins rdpede limba ce
vorbiserdmosii i strdmo§ii sd.12, a pus sit se scrie Cronica terii.
In Iasi, el nu IAsìt in pdrdsire coIile reorganisate supt Ni-
colae-Vodd de Hrisant de Ierusalim 3, ci sprijini pe dascdlii
grecesti i slovenestr' i li fäcu. lefi de la Vistierie 4. La
care scoale", scrie cronicarul sdu oficial, nu munai cei sdraci,
ce nu aveau cu ce pldti invItAtura, ce si feciorii boierrlor c,elor
mari i mici, a tutulor de obste, au esit invdtati", precum

I Sulzer, in partea sa inedità, 11 calificg chiar de zwar etwas

dunun, dabey aber sehr gerecht und nur mit den Todestrafen allzu
verschwenderisch"; p. 319. El Meuse studii cu Nichifor episcop
Sidis, pe care-I numi Mitropolit al Moldovei; Amiras, p. 170.
2 $i limba moldovineasa prea lesne au invAtat"; Mustea, p.
72; pinA la sese luni au invOlat moldovineste, grdind asemine la
tot. cuvintul"; Amiras, p. 159.
Patriarhul se afll in Jai, pentru afacerile SI. Saya, la 14
Mart 1729 (Uricariul, XI, pp. 360-2 . Scrisoare,a lui Constantin
Mavrocordat cittre dinsul, In Papadopulos Kerameus, IV, p. 368.
Un ms. al lui Hrisant la Museu. no 182, acum la Academie.
Mustea, p. 7$.

www.dacoromanica.ro
494 Istoria hteraturit romlnesti

din alte tdri oopiii sdraci", cari veniau anume pentru aceasta
in Moldova, unde Invatatura" nu mai era proastd" ca odi-
nioard fost dragoman, el stia Insusi frinceste", italienqte
adecd; stia elineste ca Grec bine crescut, ca fiu al inv5tatei fiice
a Invdtatului Exaporir, iar lauddtorul sdu ne asigurd ca Dom-
nul stia i 1atineste3.
Cu mult superior insd supt raportul culturii Ii era nepolul
silu, Constantin Mavrocordat, i acest vreduic fiu al lui Nicolae-
Vodà ni apare ca un zelos i activ sprijinitor al culturii, in
forma ei superioard, greacd, si In forma inferioard, romaueasca,
ni spune un misionar care 1-a vgzut In 1713, latineste, gre-
cesle, italieneste lurceste, afard de limba terii, pe care trebuie
s'o fi cunoscut foarte bine, ca unul care fusese crescut din cea mai
fragedd tinereta In Tara-Romdneasca'. Ii facu, din artile ril-
mase de la tatal sdu.6 si din acelea pe care si le procurd el, o
bibliotecd mdreatli i Imbielsugatd"7. Ii pldcea sit 1ntretie re-
latii literare, ca i tatll sdu, Cu literatii din Europa, dintre
cari unul, ciudat negustor Lyones devenit initiator de lucruri
curioase la Constantinopol, 11 asdnidna cu un Petru-cel-Mare,
deplorind cd-i lipseste materialul Legile lui, niste foarte
bine intentionate legi de principe fliosof", au fost tipdrite
In Mercare de France din lulie 1741 9. Abatele Desfontaines,

1 Amiras, p. 168.
2 V. mai sus, la inceput.
3 Amiras, p. 139. Pentru laude ce i se adreseaza, v. si Papado-
pulos Kerameus, IV, p. 89. Scrisoare a lui Silivestru de Antio-
chia catre dinsul, ibid., I, pp. 212, 217.
Scrisori ital'ene de dinsul In Studii si doc., p. 571 i 111111.
6 La IntAia lui suire pe tron, in 1730, era asa de [tul., inca,
pentru a-si da un ifos domnesc, 'si puse In picioare cizme Cu tocuri
mai inane: rgròssere Pantoffeln"; Sulzer, partea ineditA.
6 Pe care refusd sa le vino:1A celor cari le cereau de pretutindeni,
si mai ales BibLoteca Regalà din Paris. V. memoriul micu despre
Biblioteca Mavrocordatilor, in An. Ac. Rom.. pe 1925.
Magnifique et abondante"; Hurmuzaki, Supl. I', p. 655. Da-
ponte insA numara numai o mie de volume, ceia ce, pentru tarà
peutru timp, nu era insl asa de pupn; Erbieeinu, Cron. gr Ti, p. 193.
Catalogul 1-am dat in An. Ac. Rom. pe 1914.
Ibid.
6 A. G. ,Itavrocordato, in Arch. soc. st. si lit. din lasi, X, p, 190
urm.

www.dacoromanica.ro
 tpoca Chesarie de Minnie 4bb

un om de litere trances destul de cunoscut, ii inchina cdi-

ia din Virgil , vedeni multamind, In August 1711,
cardinalului de Fleury, ministrul lui Ludovic al XV-lea, care-i
trim isese catalogul Bibliotecii regale, prin abatele Sevin 9.
Marele pictor generes, Liotard, care se infatiseaza pe sine in-
susi In chip de boier barbos, Ii fact' portretul cu dibacie idea-
lisat 3.
Copiii lui primira o educatie escelenia, i avura de invatator
Fe Neolit Cretanul, fost episcop de Mira, om insemnat prin in-
vatatura sa", pe care-1 facu, ca rasplatd, Mitropolit al Ungro-
vlahiei In 1757 vedem dedicindu-i-se, de un Gheorghe Constan-
liniu din Iaaina, un dictionar In patru limbi, tiparit la Venetia5,
iar in 1742 Emanuil Romaniiis Ii presinta, in calitate de traduca-
tor, "n ;»32,3-46:i.sv4, alta tiparitura venetiana". Dascalul
olii bucui es'ene Ate\ andru din Tyrnovo, in Tesalia, li da
face dedicatir. Tot lui Constantin Marrocordat, in
fine, i se dedica o editie a Teatrului politic tradus de Nicolae
Alavrocordat, editie c,are iesi la Lipsca in 1758, cu cheltuiala
manastirii Sf. Fecioare din Cipru 8. 0 viatä a lui Alacarie de
Palhmos e facuta pentru dinsul 1.
Ibid.
2 Hurmuzaki, Supl. II, p. 563.
I V. Rey, 1st., VII, p. 233 si urm.
Ei biceanu, Cron. greci, p. 113. De activitatea lui literarà, vom
\ 01 bi in capitolul II.
5 Dictionarium guataor linguarum. Cf. Papadopulos Vretos, II,
pp. 55, 239; Sathas, pp. 603-4.
6 Cf. Papadopulos Vretos, I, pp. 69, 242; Sathas, p. 600. De al-
mintrelea, i lui Mihai Racovitl, grecisat Txxo6f01, i s'a dcdicat o
interpretare a Imitatiei lui Hristos: `Epolvetoct stics6a% TOg Oxocpeascrui7ou
xe 0 41.1x1761iX 6.) :73?,.Ittpjaau); Xptavo5 òvolta.Cop.ivou, tiparitA la venetia, in
1743. In prefala, un N. N." li 'attdà virtutea i insusirile familiei
lui "k:OV g-.7.:!tsì,em e; 76 vk tivx0p01 7i 1f,ox6-x7z 771; Tecva.
ivapi7cov, o76-4z1:; e; vi ro.; a:. csa:txXot);. 'H
71itt 67:65 !too Mon vx 7i a3i,;,:c 2)76; !tot) !ti 4aps 17),tov ip litzv qopiv e;
sp;vp TtV 7.7;61 VX 7TSVSX0.1ptt.2.: 77.6); U`) 17.X% afY/CMLLV 'OM XillV x0. Imp aa6-
7spov. Felicitani grecesti cAtre el §i. Doamna Ana, In Papadopulos
Kerameus, IV, p. 89.
7 Papadopulos Kerameus, IV, p. 89; I, p. 421. Pentru el, v. si
ibid.. I, p. 432 (1753 . Laude care Constantin-Vo4 ibid., IV,
p. 89.
V. mai sus, cap. I.
9 Litalca, o. c., p. 403.
www.dacoromanica.ro
49; istoria fiteraturil romanes6

Intre strAinii de la Curtea lui C,onstantin se gAsia, pe lined medi-

cul Depas'a, un cronicar, si mai multe personagii de o importantl
mai micA, i unul dintre cei mai laboriosi scriitori greci din
epoca sa. Constantin Daponte era din familia lui Dionisie
din Andros, Inv4atul episcop de Salonic t Se nascu la 1700,
In insula Skopelos, unde primi invAtAtura de la un alugar
adus anume pentru dinsul de la mAndstirea Ivirului din Atos2.
IntrA de pe la 1735, ca al doilea secretariu, In serviciul fra-
tilor Mavrocordat, pe ling cel mai mic dintre cari, Ioan, 11
ggsim la 26 April 17413, impreunk cu Patriarhul Matei nin
Alexandria, care voi sà facI din el catechetul regelui Abisiniei%,
CU Silivestru de Antiochia, un mare predicator si un eruditi.
Ajunse Mare-Grnnatic i Cdminar In Moldova°. La 1744, fiind
Incä secretarul lui Ioan-Voyd47, Patriarhul Partenie de Cons-
tantinopol 1i flcu cinstea de a-1 numi Mare-Eclesiarh al Biseri-
cii 8
La mazilia lui loan Mavrocordat, Daponte merse la Constan-
tinopol, unde suferi i Inchisoarea pentru datoria de cincizeci
cinci de pungi a patronului 9. Aici stAtu &Rya timp, In inti-
mitatea Patriarhului Mateiu de Alexandria13, Ocrotitorul lui nu
mai reveni In Domnia pentru care nu era flcut ; el muri
Inlet) zi de Pasti, stInd comod pe scaun, Cu cittbucul In gura"'
lar grkm6ticul, fostul Vel Cdminar, se fdcu, In 1751, cl-
luglir, supt numele de Chesarie, In insula puslie Piperi12.Aici
trzli ocupat cu scrisul, cu compilarea de opere istorice din ma-

1 Erbiceanu, Cron. greci, p. 123.

2 V. mai sus.
3 Erbiceanu, o. 0., pp. 102, 196.
a P. 101.
6 Ibid., p. 103.

6 V. §i ibid., pp, 161, 184; Bis. cwt., XIV, p. 350 §i unit.

Lui loan i s'a dedicat o Icnopoct Ituarccrortfcc de Anton Stra-
tegos, dascd1 §i director al Museului cottunian la Padova. E ti-
pAriti1 partea I In Venetia. la 1750. A dotia a iOt abia la 1781.
Erbiceanu, o. c., p. 110.
9 Ibid., p. 186.
10 Ibid., p. 155.
11Ibid., p. 184.
1t) Ibid., p. 131.

www.dacoromanica.ro
 Epoca lui,,Chesarie de flimnic 497

lerialul re adunase, Cu alcdtuirea de tratate literare, in care i

se refleclau lecturile, psand la 17891.
Chesarie Daponte a fost un foarte fecund scriitor. A scris
ceia ce scriau cArturarii orientali ai timpului. A tiparit (1777)
Patericul Sf. Grigore, In care pune §i tpDAMstilç Epttirricov 5, a compus
Oglindd a femeilor" tipdrita la Lipsca, In 1766, Cu o dedi-
catie care Doamna Elena Mavrocordat §i un (Da.vcipt vim) Toveux@v,
pe care 11 dedicd Banului Dumitrachi Ghica .`, o Explicare a
dedicatd Mitropolitului Filaret (1758), cu o bucatd
de versuri plind de parere de rau pentru decdderea neamului
grecesc §i de speranta pentru viitor% , o Mask' spirituald" hd-
rdzità boierului C. Dudescu6, Grddina Gratillor" (K-igroç za-
pr.rono) 7, Xpiproleaca, api'u-ut4 la Venetia In 17706, Fisiognomicul9,
suml de alte tratate, dintre care, ni spwie el Insu§i, vorbia
Intr'unul i de obiceiurile Grecilor la Pa§ti i de ce boim
oudle" IO§i In sfir§it, versuri " lar, ca opere istorice, a alcdtuit
istorie a rdzboiului" dintre Maria Teresa §i Frederic-cel-

1 V., pentru el, si Papadopulos Kerameus, II, pp. 583-6 (553).

2 Erbiceanu, Cron. greci, p. 186. In prefata acestui Pateric, tra-
dus din eliueste in limba vulgarA, Daponte se adreseaa. lui Che-
sane din Minnie, care plätise tiparul, si-i înirä faptele bune :
inoirea bisericilor, a eivotxobolicct raw Turcolpcaptßv, aucrciascg Taw aro-
X6v, ccE npocruccacct tcov bpcpavanl, xußerryjasL; Tam) êvsv, ccE &TcLaxicPstz s6W
E reprodusA in Bis. ort., XV, p. 124 i ttrm.
etcreavúív.
a Cf. ibid., p. 164 §i Biserica ortodoxii, XVII, p. 513 si urm. Asu-
pra editiei, care n'a satisfAcut pe autor, v. Prefata la 4)co4:
Papadopulos Vretos, I, pp. 85-6.
4 Rev. leo!., III, pp. 393-4; Bis. ort., XIX, pp. 73-5; Serb.
p. 412.
5 Tpcinga itveupozultil. V. §i Litzica, o. c., p. 485, no. 736. Si o expli-
care a Liturghiilor, ibid., p. 204, no. 393.
6 Cf. Rev. feo!., I. c., p. 305 si urm ; Bis. ort., XVIII, pp. 85-6 si
urm.; XI, pp. 332 si urm., 410 si urm.; XIV, p. 350 si urm. Pen-
tru editii, Papadopulos Vretos, I, p. 99
Bis. ort., XIV, p. 361 si urm.
'1

8 Papadopulos Vretos, I, p. 90.

9 Serb. qcol., p. 385.
58 Erbiceanu, Cron. Greci, p. 140.
11 v. §i Rev. teol., III, pp. 237 8, 407, Serb. scol., p. 385. Epis-
tolele asupra mindriei i vanitatii" au aparut la Venetia in 1776
(Papadopulos Vretos, I, p. 97 . Discursurile" tot acolo, la 1778
(ibid., p. 100). Cf. ibid., p. 101.
32
www.dacoromanica.ro
498 istoria literatta romariesti

Mare 1, nistc l_Weincride dace, de care mil vorbi In capitol ul

tirmAtor, o cronica a lumii grecesti i un Catalog istoric, ce va
analisat toi acolo 2, ca si o descriere a Terii-RomAnesti, pe care
autorul ei a inchinat-o, in 1759, tot Marelui-Vornic Constantin
Dudescu3. Aceste din urmA lucran i si a lui Depasta pot Ii con-
siderate ca opera istoricA a Domniei lui Mavrocordat, care do-
ria chiar, prin 1713, sil gAseasca pe cineva care sa serie isloria
terii i cdpdtase pentru aceasta pe Carol Péterffi, Iesuit din
Presburg, recomandat de Ioan-Baptist Szegedy, rectorul Colegiu-
lui iesuit din Cluj 5.
Supt Constantin Mavrocordat inlemeiè pe socoteala sa o ti-
pografie in Iasi Duca Sotiriovici, fiul lui Sotir, din insula Tha-
sos, pe chid in Bucuresti functiona Inca bine vedija tipog,rafie
domneasca Constantin-VodA-i dadu un privilegiu, care fu
confirmat apoi de alt Constantin, liacovitA, In 17506. Duca era,
de altfel, si un. om invatat, stiind, pe ling elineste, i lati-
neste, si el a cApAtat de la Domn sarcina de a traduce din
greceste Octoihul. Il sprijiniau pentru aceste insusiri, nu numai

I Ibid., pp. 154-5.

2 Calalogul e posterior cronicii, pe care o citeazA la Domnia lui
Duca-Voda; ed. Erbiceamt, P. 164. Pentru a-i fixEt data servii §i
mentiunea ca Istoria EclesiasticA a lui Meletie din Ianina s'a ti-
parit la Vena, in trei valume, dgunàzi", nip= ; ea a apiirut
1783-4; V. Erbiceanu, o. c., p. 111.
3 PublicalA, in traducere, In Biserica ortodoxd, XVIII, P. 855 §i
de C. Erbiceanu. Ni se mai vorbeste de o lucrare a lui,
PC care ar fi tipArit-o Iacovachi Rizu; Erbiceanu, Cron. Greci, p.
193.
Ferebatur iam in tertium annum magno desiderio horninis qui
res gestas principum Moldaviae historico complecteretur volumine...
Cuius opera historicurn nostrum posoniensem cwn binis laudatae
(limns patribus impetravit." Ex relatione de missionibus dacicis
17/13; In Nilles, Sgmbolae, II, p. 1023 si urm.
5 Socolelile cu tipografia pe anul 1747 au fost scoase din Con-
Mitropoliei bucure§tene, aflAtoare astgzi la Bibl. Ac. Rom.,
l'parite de C. Erbiceanu In Biserica ortodoxd, 1899 §i In Arch. soc.
st. si literare din la$i, VIII, p. 707 si urm. Le-am redat lu Scricori
de me$teri, Bucuresti 1926.
6 V. Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 23 4 §i Urecia, Mdzareanu, in
An. Ac. Rom., X, pp. 223 5.

www.dacoromanica.ro
 Epoca lui Chesarie de Plmnic 499

Doinnii, cii, dintre boieri, Iordachi Cantacuzino, care-1 cu-

nund in 1755, dindu-i i niste Tigani 1.

De operele romAnesti ale tipografiilor din principate ne

VOM ocupa in alta parte a acestei lucran. Sä vedem deocam-
data foloasele ce au adus ele culturii grecesti.
In 1736, supt Ingrijirea lui Constantin Daponte, anagnostul,
din insula Skopelos", se tiparia In Bucuresti, de Stoica Iacovici,
o Carie de acolulii 2. Supt Constantin Racovità, care primise, ca
fratele säu tefan-Vodn si un al treilea, care n'a domnit, Io-
alta, o educatie greceascil 3, se tipareste la Iasi, In 1756, de
un personngiu pe care II cunoastem Nicolae Mauroeides din
Cefalonia, un 'AnootoXczdv FAXTCOV Un fiu poate al tipografului
Stoica din 1736, Stoicovici, imprima la Bucuresti, In 1759, pen-
tru a doua oara 6, Slufba Stintulai Visarion, Cu cheltuiala Mi-
tropolitului Filaret, un Michalitzi, din Chios, i cu su-
pravegherea fratelui acestui prelat, Ioan7. In noua tipografie
a neamului drept-credincios al Grecilor, Intemeiata de stra-
lucita domneasca poruncä i ocrotire a InAltimii Sale, In Bu-
curesti", Grigorie Mitropolitul face sa apar5. In 1768 o Ara/5Y.CC-
Mcc xptattavtval; Cu doi ani Inainte o '0p6613oEoc 6p.oXoik iesise
de supt aceleasi teascuri, si tot acolo apAruse, supt Scarlat
Ghica, Isloria eclesiasticd a lui Meletie, Mitropolitul Ate-
nei, supt supraveghiarea lui Gheorghe Constantiniu din la-
nina 8. In tipografia nour se publica In 1768, Introdu-
cerea In gramalla" a lui Teodor Gaza, cu Indemnul lui Efrem
Patriarhul de Ierusalim cu cheltuiala lui si a prea-cuvio-

1 UrceltiA, I. c., p. 207. Pentru sopa lui, Magdalina, ce traia In

1777, v. Uricariul, XX, p. 282.
2 Bc6Xtov napLixov Tde; ispec; idcoXo»Otcq. Cu cheltuiala lui Con stantin
al lui Gheorghe X", vtori logofat. V. §i Papadopulos Vre tos, I,
P. 68.
8 V. i mai sus, in mai multe locuri.
V. la literatura religioasa.
6 Prefata e adresata Domnului. E si o dedicatie catre acesta.
Intaia editie, supt Brincoveanu, la 1705; v. p. 25, nota 2.
Corectura o face un C. Triantaphyllides din Zagora.
a 1757. E dedicata Domnultti. Un manuscript grec de scrisori,
la cure se adauge titlul tiparit, se d'a In Bibl. Ac. Rom., unde for-
meaza no grec 73.

www.dacoromanica.ro
500 istoria Ateraturil romAne§ti

Mina Intre icromonalii lacob din Cldos Mavrocordall: Neof

alt caluggr, din Moreia, serie cartea si dedicatia orare Domina
de atunci, Grigore Alexandru Ghica. In sfIrsit, aceiasi tipo-
grafie nota dildu Grecilor In 1769 o Seleqie din Psaltirea toatd,
pe care monahul Metaxopulo avu bunul simt de a o dedica
Maicii Domnului, pe clnd o 'OpO6Sooç 6tkamak de Meletie Pigas
se tipgria, Cu cheltuiala Patriarhului Efrem de Ierusalim s't
supt Ingrijirea protosinghelului Chesarie, viitorul episcop, -- de
Grigore ieromonahul tipograf, In tipografia prea-sfIntului
prea-Invgtatului Mitropolit chir Grigorie, care pgstoreste acum".

Venind actun la sooli, am vgzut atentia ce a dat-o Grigore

Matei Ghica celor din Moldova. Despre urmasul lui, Constantin
Mavrocordat, aflgrn din Neculce cä a intdrit §colile de inveitd-
lord, ingrijindu-se de cele existente: elinesti i slavonesti,
scoala lui IIrisant adecg i vechea scoald de targ, pentru preoti
pisan. Asijderea", continua cronicarul, au mai f ticut scoale
de InvdtAturd, latinesti i argpesti". La acelte sooli el invia pe
boierii mazili, printre ei se ggsia atunci i scriitorul,
da copiii, ca sg. Invete once limbli li-ar fi voia, 'pentru ca sä
se afle oameni InvItati si In pgmIntul nostru al Moldovei,
precum sint i printealte ten i pgrti de loe" 2
Despre scoala lada. i ...arabg. din Moldova, nu stim nimic,
va fi fost, pentru. cea d'intgiu, un dasal mai mult, vre-un re,
fugiat polo» sau german, adaus pe lingg profesorii colii gre-
cesti. Peniru aceasta din urmg i cea slavong, $tim cà ambele
functionau regulat inainte de Constantin Mavrocordat, In 1737,
cind se dà un hrisov pentru ele 3. In 1731, la 2 Februar, un
act al lui Constantin pomeneste cele dota scoli4 siohotgrgste
a se clgdi un non local pentru cea slavoneascg, dind In acelasi

Maupolop8irou. Cf. Papadopulos Vre tos, I, pp. 62-3. Era ve-

chiul nume al familiei, Papadopulos Kerameus, II, p. 567, nota.
2 P. 419. Incl din 1724 vedem pe Atanasie Ipsilanti venind la
Ia§i pentru ca sà asculte pe Natanail Kalonari, profesor la Curtea
lui Mihai Racovità (Tec !1st& tip aXwatv, la an. 1724).
Erbiceanu, Cron. greci, p. XVI. Cf. UrechiA, 1st. scoalelor, I,
pp. 12-3.
Sint dona §coale aice In ora § In Ia§i, una greceascA §i alta
slovineascA."

www.dacoromanica.ro
 Epoca. lui Chesarie.de RImnic 501

timp Mitropolitului supraveghiarea asupra dascdhlor ce se vor

numi i sarcina de a impIrti ajutoare ucenicilor sdraci 1. Re-
venind In Domnia Moldovei, Grigore Ghica nu voise sd se lase
Intrecut de zelosul sdu predecesor: un mare hrisov fu dat
scolilor moldovenesti la 25 Decembre 1747.
Incepe cu un preambul, In care nu se prea tine samd de sl-
lint& i opera pentru scoli a Domnilor de inainte, cari nici
ei nu stAtuserd cu minile Incrucisate. Neobicinuindu-se mai din-
nainte vreme a se tinea scoale de Invdtdturd, era multi prostie,
cd i cei puternici, ce cu puterea lor tinea dascAl pentru
copiii lor, încä i cu InvdtAtura cea desdvirsità nu se precopsea,
rdmiind cei mai multi tot neinvdtati, lar prostimea Cu totul se
afla lipsiti de podoaba Invdtdturii", prin care se capdtd insd
preoti iscusiti i dascAli Invdtati". Se aratd pe urmd cd acele
patru" sooli cu patru dascali fuskerd Intretinute Intdiu, dupd
orinduiala lui de la inceput, prin contributii ale boierilor In
functii 2 printr'o dare a clerului, care, In loe de a pldti
cite doi galbeni la Sf. Gheorghe si la Sf. Dumitru, dddea, o
singurd datd pe an, un singur galbdn pentru scoli, din care
sumd se intretinea i coala greceascd de la SI. Mormint, lute-
meiatd de Dionisie sau de Hrisant, si se purta de grijä si de
Imbrdcdmintea i hrana" copiilor sdraci din scolile
Constantin Mavrocordat crezuse cd face bine trecind pldtile
cheltuielile In sama Vistieriei, si se intimplase supt Ioan-Vodd
cd aceasta, impovdratd, nu li putuse rdspunde, asa Incit
se striimutasereis.
Prin noua orinduiald, care pune In vigoare pe cea de la
inceput, Ghica pdstreazd contributia de un galbdn a clerului ca
basti a budgetului scolilor moldovenesti. Mitropolitul va primi
banii In mina sa, (rind dascAlului celui mare elinesc" 360 de
lei pe an, 120 celui de-al doi lea, celui slovenesc 130, iar celui
de romdneste numai o sutd; tot el va lua sama dascdlilor de
cloud ori inteun an". Episcopii vor face tot asa pentru
din eparuia lor, care vor fi numai pentru romdneste i vechea

Erbiceanu, Mitr. 11101d., pp. 13-4. Cf. Urechia, /. c.

2 Asupra boierilor i asupra dreg5toriilor."
3 El le da in sarcina Mitropoliei la 24 April 1744 ; Urechia,
1st. scoal., I, p. 16, nota.

www.dacoromanica.ro
502 Istoria Itteraturii rominesti

limb6 de culturt1 a terii, slavona, dascàlii primind pe an o re-

tributie de optzeci de lei1.
Scoli In orase nu existau 1114 sau erau Intretinute de oil-
§eni, precum soolile din rangstiri i biserici cddeau in sarcina
acestora. In 1765, vedem Insg. Domnia ingrijindu-se de scoala
din Galati 3, fAculA, dupà indemnul negustorilor locali, pentru
limba elineascA, fiind mai desAvirsia procopsalil i InviltitturA
stiintelor", adunind-o Insl i cu greceasca vulgartt 3. Inc6 din
1759, Ioan Teodor C-dlimachi confirma privilegiite anterioare ale
scolii din Botosani, pe care o dà In sama Vornicului acestui
ora § 4.
Dintre Domnii cari urmarA pe Grigore Matei Ghica, niciunul
nu schimbà normele cuprinse In hrisovul din 17 17 5. Cel d'intiliu
care luä dispositii nouà fu un om foarte distins, un bun en--
lurar moldoveean, care InvItase la scoala Liovului", un diplo-
mat oriental care slujise de interpret pentru limba latin6 lui
Ioan Mavrocordat, clnd acesta era dragoman, si ocupase pe
urmA cu vrednicie acest loe, cunoscind limbile turceascI, italic-
neascA, frances i greceascd i folosindu-se de dinsele ca un
om ister6. Voim sA vorbim de Ioan Callimachi7.

Venind In Scaun, acesta adu Mitropolitului Iacov5 si Ma-

S'a tiparit In Uricariul, I, p 79. si twin.; Xenopol i Erbiceanu,

Serb. scol., pp. 185-9; V A. Urechia, 1st. scoalelor, I, pp. 16-8.
2 Uricariul, I, pp. 271-6. Cf. Urechia, lst. scoalelor, I, p. 32.
3 Se dau pentru Intretinere veniturile manastirii Mavromolul; egu-
menul va plati din ele suma de 15 lei, 70 de bani pe luna.
Uricariul, II, pp. 52-3.
6 V. masuri ale lor pentru a face ea el sa fie observat In Urechia,
1st. .Feoal., I, p. 23 si urm.; Bibl. Ac. Rom , doc. XLVIII 170-1,
XLV1II/173.
Canta, Domnia lui loan Teodor Voeuod. Cf. Xenopol, lstoria si
genealogia familiei Calimachi. Si Intent' doctunent vene1ian din 1752
se zice de Callimachi ca e ,,assai capace nelle lingue" i ager;
muzaki, IX2, p. 1, No. 4, In 1761 i se dedica o Psaltire greaca, ti-
parita la Lipsca pe socoteala lui. O alta carte greach, aparula
acolo, Ilstp ;cal nswttxonm unoirmtccuatibv, e InchinaL1 lui Grigore
M. Ghica.
7 Pentru Ioan Calimah a mai liparit dotta carti grecesti P. Manda-
kassi din Casloria (Iken, Leukothea, pp. 166-7).
8 V. capitolul despre cultura religioasa in a doua epoca.

www.dacoromanica.ro
 Epoca lui Chesarie de Rimnic 503

relui-Eclesiarh al Bisericii din Constantinopol sarcina de a

inspecia qcolile §i de a-i face un raport asupra lor. Eii se de-
clararä foarte nernultamiti .si dadura vina decadentii InvaLatu-
rilor moldovene§ti pe obiceiul ce aveau boierii straini de a-§i lua
copii din §coall, cind parasiau Moldova, pe parasirea prematura
a studiilor pentru h se ingramadi la functii i, In fine, pe con-
curenta dascalilor particulari, cari prin §coale osebite" Inva-
LiimIntul privat de atunce %parg §coala domneasca" §i
prin bîrfirile lor compromit reputatia profesorilor ei. Credeau
c. ar fi bine sà se suprime aceste §coli de pre de laturi", chiar
§i. acelea de pe la manastiri, ori pre la alte locuri", sa se o-
preasca dascalii ce se afla. la casele boere§ti" de a primi elevi
§i sa se fixeze un termen de §ese ani pentru durata Invataturii.
Domnul se multami a cre§te venitul dascalului al treilea de
la §coala cea greceasca" 2 i a mari atributiile §i insemnatatea
marelui dascal, pe atunci Nicola. El va numi de aici Inainte
pe ceilalti doi profesori i va avea i dreptul de a examina
§tiinta dascalilor de pe la curtile boiere§ti3.

Reorganisalorul §colii domne§ti de greceasca din Ia§i, adevii-

ratul Intemeielor al Academiei, pe care-1 imita §i Alexandru
Ipsilanti In actul salu de orinduire a §colii bucurqLene de la
Sf. Saya, fu Grigore Alexandru Ghica., iar5.0 un om de cul-
tura, un principe ingrijit de desvoltarea civilisaiei i. prosperi-
tatii In terile pe care le administra.
In 1765, i tse ceru a se cre§te venitul colii din la§i, Cu acela
desLinat odinioard celei din Athos, care nu mai functiona de
diva timp. Nu numai ca, prin privilegiul din 6 Iunie, aceasta
cerere fu Indeplinita, dar §coala greceasca dohindi §i banii
mucarelului", pe care-1 platiau preutii 4. CIteva luni mai tar-

1 Editorii docurnentillui, cari 1 au luat unul de la altul, dau celui

de al doilea titlul, neinteligibil la prima vedere, de numitul si ves

titul la invgaturd Critica marele Caii, iar a Bisericii cei mari ai
RAsaritului". E Marele Clisiarb" al acelei Biserici. Cit despre nu-
me, e Kritias, de si Constantin Duponte [Ala ca monahul Chesa-
rie, si stim ca el era, in adevar, Marele-Eclesiarh al Bisericei con
stantinopolitane. V. mal sus.
2 Plata se lacea acuma limar.
3 Docurnenlul e tiparit in Erbiceanu, Mitr. Mold., pp 71 1
4 Uricariul, VII, p. 47 si urm.

www.dacoromanica.ro
504 Istoria literaturii ronigne0i

ziu, Domnul dadea actul din Octombre 1766, care reforma. In-
vatamIntul superior" moldovenesc.
Clerul va suporta si de acum inainte sarcina Intretinerii
platind pentru aceasta patru lei noi pe an, la cele douä
termene stiutel. Venitul va fi administrat, nu de Mitropolitul
singur, a panit acum, ci de o epitropie, dln care el de drept
va face parte. Epitropii se vor intruni °datä pe an pentru a se
chibzui. Ei vor Intrebuinta prisosul ce se va constata pentru
cm-upon-area de instrumente de fisica i procurarea cartilor.
Vor fi scoli la Galati, la Botosani, trei altele la episcopiile
respective, douazeci i trei, numai pen(ru romerneqte, In urma-
toarele orase, tIrguri i tinuturi: Suceava, CImpulung, Neamt,
Bacau, Putna, Tecuciu, Covurluiu, Vasluiu, Falciiu, Greceni,
Lapusna, Chisinau, Orheiu, Soroca, Cernauti, CImpulung,u1 ru-
sesc, Dorohoiu, Botosani, Hîrläu, Cirligatura, si In douä locuri
din judelul lai1or, afara de capitald. La scoala domneasca., pe
care Domnul o va nund, Intr'un act din a doua Domnie 2, A-
cademia", vor fi, cu lefuri fixe, un dascal mare a epistimuri-
lor", pn (lasedl elinesc, un ipodasccil elinesc, un dascal ce In-
vatà carte greceascà bisericeascd", un dascal latinesc" i unul
romanesc sau moldovenesc". Se vor mai plati aice un bibliote-
car, un psalt, un ierochirica grecesc", si se vor tinca douazeci
de bursieri 3.
1 Preutii merito0 §i Invgati nu vor plati nimic mai mult Vistieriei.
2 V. capitolul despre cultura In a treia perioadA.
3 Documentul In Bis. ort., XV, p. 785 §i urm.; Uricariul, XIV,
p. 186 0 urm.; UrechiA, 1st. scodelor, I, pp. 32-3 §i 1st. Rom., I, pp. 257 0
urm., 940 0 Urm.; MAzAreanu, pp. 206 §i urm., 225 §i urm, Cf. o carte de ju -
catA. din 1796 0 confirmalia patriarhalg. din 17671a actului, In Erbiceanui
Cr. Greci, pp. XIV-V, XV-VI 0 vinzare de loc pentru §coli,
Mitropolie, la 1767, in acela0, Mitr. Mold., p. 33. Pentru cartea la-
tineascA In Moldova, care se reintroducea astfel, trebuie sl mai a-
mintim cA, Intel) scrisoare dare lin necunoscut, Iordachi Costachi
Vistierul scrie cu litere grece0i data §i numele sAti: Georgius Costachi
Vistr.", anno 1766, Aprilis 3"; Bibl. Ac. Rom., doc. XI 141.
Stal pisariu", de sigur mai mult pentru Itine0e, se IntimpinA In-
teun document de la Matei Ghica, la '20 Maiu 1757; Uricariul, X,
p. 60; Iorga, Studii si documente, I-II, tabla. E poate acela0 cu
secretariul lui Scarlat, fratele acestui Domn, care secretariu dAdu
lui Pray o listA a Voevozilor romIni; Pray, Dissertationes, pp. 170 1;
cf. Wolf, Beschreibung der Moldau, I, pp. II, III, IV. Un dar al
Domnului cAtre §coall 1766), Rev. teol., IV, p. 401.

www.dacoromanica.ro
 Epoca lui Chesarie de Rimnic 505

Vom vedea cd, In a doua Domnie a sa, Grigore Ghica Isi

complecla mdsura din 1766, reorganisind acum si scoala slove-
neascd. Astfel spera el sh prefacd tara, care i se pirca Ina. In
1765 un teatron de sdlbdtdcie si deplina vdrvdrie si ticiflosie1".
*.coala elineascd era pentru boieri, cea sloveneascd pentru
diacii si preotii din Iasi si din orasele mari. De ridicarea ni-
velului cultural- al preotilor se ocupd, dintre toti acesti Domni
iubitori de culturd, mai cu dinadinsul Constantin Mavrocordat.
Dorinta de a avea un cler vrednic, luminat si moral, o manifestd
el Incd fiind pe tronul Terii-Romdnesti. Sulzer ni spune cd
Domnul rldea de preotii din tall, pe cari ar fi dorit sd-i vadd
rdspunzind la Intrebdri de dogmd, precum rdsptind preot.ii
altor confesiuni, si cà dAdea o asa de mare Insemndtate bise-
ricii, o frecventa si controla a5a de des, Incit ajunse a nu mai
pretui dupd cuviintd pe Invdtatii strdini9.
In Moldova slim mai bine cum si-a manifestat aceleasi inten-
pi de culturd. Nu numai eà a gonit pe cdlugdrii ce slujiau In
biserici si tdmliau prea lung credincioasele mai tinere, dar se
apucd de capul preorilor sei-i Inv* carte, scrie un cronicar.
Aduse din Tara-Romdneascd acele cdrti ce trebuiau pentru sluj-
bd., pe romdneste, porunci episcopilor sà facd, precum fdcuse
dincolo de Milcov, tipografli In resedintele lor, pentru cdrti
pe 'nteles" si aduse astfel Intemeiarea unei efemere tipografii la
Ildauti, din care a iesit o singurd carte. Preotii fdrd carte
furd pusi la hir cu teranii si oamenii de rind, inspectori de ceta-
nie furà trimisi pentru a cerceta clerul mirean, si el ii alese
printre .,preotii Invdtati". Groaza cuprinse pe acei ce nu aveau
aceastd insusire. La care nu putem scrie ce fried trdgeau bie-
tii preoti, el sd apucau la bdtrinete sd Inv* carte I."
Acestea toate In a doua Domnie. In cea de-a treia, el fixd
ceasurile cit trebuie sà le petreacd preotul in bisericd si asezd
pazd de ciohodari la usa Idcasurilor sfinte. Nu numai atita,
dar Vodd puse preotilor un preot ce-1 avea Mdria Sa invdtat
la carte greceascd si romaneascd, de se suia In amvon de li
ceIi'i dupà cum se cade a sti fiestecare preoL orinduiala biseri-

1 Uricariul, I, pp. 271-6; hrisovul penlru scoala din Galati.

2 Parlea inedith; ms. din Bibl. Ac. Rom.
8 Pp. 203-4 din cronica lui Ienachi Kogginiceanu.

www.dacoromanica.ro
506 lstoria literattnti tomane0

cei si a botezului si a ispovelanief'. Numai dupd o cercetarc

prealabild se mai numiau de aici inainte preotii
De la aceastd Ingrijire deosebitd pentru cultura preotilor, de
la aceastd controlare, Invdtare i pregdtire a lor nu era departe
pdnd la ideia unui seminariu ca in Apus. Ea nu veni lui Con-
stantin Mavrocordat. Numai in Moldova, dupa mai mult de
jumdlate de seco', o asemenea institutie de culturd fu intemeiata,
supt InrIurirea produsd de cultura bisericeascd a Ardelenilor.
PAnd la Seminariul din Socola al Mitropolitului Veniarnin, cle-
rica se formal-A In mdnáistiri, pe la scolile din biserici, cum
se Meca din vechime, clnd copiii veniti de voie sau 1uati cu
de-a sila Invdtau carte mAndstireascd i deveniau mai tarziu
vlddici i egumeni si preoti i diaconi"9.
Brincoveanu, care nici el n'a flicut inceputul In aceasta pri-
vintd3, ajutase tineri a merge In strdinatate pentru a-si ter-
mina studiile Constantin Mavrocordat i Grigore Ghica ur-
mard acest exemplu: stim aceasta pentru cel d'intdiu din Ge-
nealogia Cantacuzinilor 5, iar pentru cel de al doilea dintr'o scri-
soare a Domnului cdtre Propaganda din Roma, datatrt din 1719
prin care cere sä poatd trimite acolo la InvatAturd pe un
tinkr anume Gheorghe Millo6, al cdrui tatd e un boier, catolic
de religiem.

Venim acum la scolile din Tara-Romaneascd si la desvolta-

rea lor In perioada ce ne preocupd.
Aici exista, cum am vdzut, ca i In Moldova, o scoala cen-

1 !bid., p. 214.
2 V. o scrisoare pcntru un cas de Itiare a unui copil din Ardeal
la o manastire moldovencasca, in Iorga, Doc. rom. din Arciducle
tritei, I, p. 35, no. 72; reprodusd si In II urmuzaki, XV.
3 CAci inca de pe vremea lui Alexandru LApusneanu Sc trimi-
lean tineri In Ardcal pentru a în ata anume mcstesuguri. V. Hurinu-
Z4ki, XI, Socoiclilc Brasovului.
4 . mai sus, cap. I.
6 Pp. 139-10 din 1-a editie.
6 Mille. Pentru el si familia lui, v. capitolul despre poetii mol-
doN cni din a dona jumatate a secolului.
7 Si tinarul face o cerere. Resumat de documente din Archivele
Propagandei, de A. D. Xenopol, In Arch. soc. st. si titcrare din
lasi, V, pp. 550-1.

www.dacoromanica.ro
 Epoca lui Chesarie de RImnIc 507

trail" de greceste i alla de slavoneste, Internelatd cea din

urmil de naultd. vreme ; cealaltd fusese creata de Serban-
\Todd, Cu proesori de filosofie, de gramaticd, de limbi 2, refor-
maid. de BrInooleanu, si i-am vdzut desvoltarea pand la 1730.
Nicolae Mavrocordat se ingrijise de ele, mai ales de scoala
superioard. Fiul sau avea un plan mai mitre. In 1715, un mi-
sionar avu audientd la dinsul si auzi, pe IMO. Intrebdri despre
Roma, Italia si restul Europei, pe ling protestdri false de ca-
tolicism i dovezi de eruditie teologicd si de un spirit elegant,
idei despre o scoald bland ce ar fi sd se Intemeleze la Bucu-
resti. Void Iesuiti ca sit invete pe cei doi copii mai mici ai
sdi si doi frati ai Societdtii sau doi misionan i pentru fundarea
unui colegiu uncle tinerii sd poatd Invdta liinelc omenesti
dumnezeesti, In limba latinA §.1 in cea [greceascd] vulgard."3.
Pa anul urmator, el discutd iardsi asupra Colegiului cu epis-
copul catolic Anton Becich4.
Scoala nu avu niciodatd fiintit, i nu slim nici ce a fAcut
Constantin-Vodd pentru cele existente: cea greceascd de la Sf.
Saya si cea sloveneasca de la Sf. Gheorghe Wahl. Ca Intaiul
Domn muntean care se intereseazá serios pentru coli, trebuie
sa pomeninm deei, In starea de acum a cunostintilor, pe Grigore
Matei Ghica, al carui rol In Moldova 1-am vdzut.
Printr'un act solemn, din 9 Maiu 1746, Grigore-Vodd de-
clard cd, de vreme ce In pdmIntul nostru vedem cit de la o
seamd de vreme toti feciorii de boeri s'au rileit de cittre inv6-
tiltur6, la care mai Mainte toatd boerimea avea mulld plecare,
spre da pe fiii lor ca st. Invete i sd se procopseascrt la
carte elineascd, iar acum, nu ne putem pricepe din ce pricind,
s'au lenevit atIt pdrintii clt i feciorii lor a urmd acestei bund-
tate de folos si de podoaba neamului boieresc, !nett au rdmas
mai prosti la Invatdturd cleat alte trepte mai de jos", el ho-
tdreste cd niciun fiu dc boier nu va ajunge la Curte sau In
dregnorie, de nu se vor sili sit meargd. la Invatäturd si sit In-
De la ineepat, ser:e cronica cant.icuzineasca, cunoscut4 supt
numele fratilor Tunuslii; p. 81.
2 'bid.
3 Resumatul eitat, pp. 549-50.
Ibid., p. 550. Pentru Iesuitii ce aduse el din Moldova, 0 Un-
grisches Magazin, III, p. 91, nota 1.

www.dacoromanica.ro
508 Istoda literaturii romdnesti

vele carte elineascd cu tot ternrqul ei, pe deplin". Pentru a nu

se pulea obiecta. nimic, am intemeiat", continud Domnul,
alitea szoale de limba elineascd1." $i stim ce leard primiau
cei doi dascali ai Museului elenic" dupd recomandatiile ce
se dau Mitropolitului Neofit 2.
Fiul lui Grigore-Vodd, Scarlat, fu acela care, precurn latd.1
sdu reormase scoala greceascd, se ingriji, la rindul Am, de
cea slavond de la Sfintul Gheorghe, insdrcinind cu cercetarea
prefacerea ei pe Mitropolitul Filaret si pc Constantin Brin-
eoveanu Logofdtul". Aici in curind îi incepu activitatea de
dasail un vestit caligraf si redactor de documente din secolul al
XVIII-lea, popa Floru sau Florea
Alte masuri urmard, pentru binele aminduror inslilutiilor. In
1761, egumenul i cAlugdrii furl scosi de la SI. Saya, care rd-
mase de acum inainte, pdnd. la Alexandru Ipsilanti, in pose-
siunea. neimpdrtitd a scolii superioare 5. In curind venitul Gla-
vaciocului i apoi in 1765, al mIndstirii Dealului furd hdrdzite
scolilor care tura supuse in 1767 unui inspector.
Scolile erau, mai bune decit altd datd 8, Domnii iubiau cul-
N

tura, dar, in lipsä de ideale, literatura romdneascd vegetd in

tot acest period de miscare culturald.

Si, mai departe, intarind tonul, el spune cA neinvatalul va

1
fi lipsil de orinduiala Guild si nu se va primi nici odinioarà la
treapta de cinste". Urechi5., 1st. .5coalelor, I, p. 14. Numele pro-
fesorilor greci din Bucuresti la 1759, in Rev. teol., III, p 393 si
Serb. .col., pp. 352-4.
2 Papadopulos Kerameus, IV, pp. 83-90 73 .
Ibid., p. 27 si nota.
V. Mai SUS.
6 Urechil, o. c., I, pp. 27 8.
6 Ibid., pp. 29-30.
Ibid., pp. 33-1.
Cf. 111tizeireanu, p. 206. Unul dintre Domnii ce
se ocupà de scoale, Constantin Racovita, da un privilegiu si lui
Barbu tipograful", in 1754; Bibl. Ac. Rom., doc. XII 168.
In 1766 se invata lalineste la Bucuresti (Rev. (col., IV, p.
180).

www.dacoromanica.ro
 CAP. II.
Istoriografia in perioada a doua.
Inainte de a studia istoriografia romAneascg intre anii 1730 §i.
1774, e bine sg ni facem o ideie despre operete ce s'au scris
In grece0e, la Curtea Domnilor fanarioti, in acest rAstimp.
Cel mai insemnat dintre istoricii cari, scriind grecete, au
povestit, la o Curte romAneascA, pentru Domni ai Moldovei
sau ai Terii-Roingne§ti, pentru un public de boieri romini,
mai mult evenimente petrecute pe pgmintul terilor noastre, e
Constantin sau Chesarie Daponte. Un Grec care §tia bine ro-
ingne§te, care nu era lipsit de sentimente pentru poporul care-1
adgposti o bung parte din viata sa, un Grec, care, afarg de
limba pe care o intrebuinteazg, ar putea fi socotit ca un
Romin.
Ca istoric, Daponte ni-a 1g-sat intgiu doug opere care ating
mai de aproape istoria noastrg: Efemeridele dace,ilmcnted. icpo-
p.apíasc §i. Cronica. Cele d'intgiu Imbrgtiwazg istoria eveni-
mentele rIzboinice dintre anii 173691; cea de a doua ni clg.
desf4urarea lucrurilor petrecute In lumea greacg sau gre-
cisatg, In Imprejurimile Portii, In vecingtatea Domnilor, la
hotare, de la 1648 la 17042.
Ele au fost redactate, de sigur, In timpuri deosebite. Efe-
meridele" stilt izvodirea zilnicg, din partea grAmAticului dom-
nesc, a faptelor. ce se petreceau supt ochii lui sou li ajungeau
altfel la cuno§tintg, un ziar bogat §i amanuntit al unei campa-
mi care interesa foarte de aproape soarta Rominilor, a Dom-
nilor strgini ce-i guvernau §i. a familiei Mavrocordat, in slujba

1 S'au publicat de Legrand, In cloud volume, la 1880-8.

2 S'a tiparit de C. Erbiceanu, In Cron. greci.
www.dacoromanica.ro
 Istoria titeraturh romAne§ti

eAreia a stat Daponle prima la retragerea sa in mlinris-

Lire. Cronica e scrisa pe and Constantin era pasnicul calug6r
Chesarie; ea trebuia sd urmrtreascil poate, In intentia auto-
rului ei, suirea la putere i Inilltarea la faimA a Mavrocor-
datilor, si probabil numai Intimplarea a oprit-o la anul 1704.
Daca presupunerea noastra e indreptatitA, ceia ce ar statornici
o legAtura strins6 intre acest cronograf i Efemeridele care-1
preceda e 6 atunci am avea dou6 fragmente, de proportii deo-
sebite, din monumentul istoric pe care Daponte voià sA-1 lnalte
sprijinitorilor sai domnesti. Constantin Mavrocordat ar fi cAu-
tat atunci sd realiseze prin Daponte, In greceste, cela ce-si
propusese intdiu a face prin vre-un Iesuit cu frumoasa fort-rid
latin6.
De Efemeride ne voin ocupa mai putin. E un jurnal, in formA
de carte, o culegere de novelle despre rAzboiul dintre Turci,
de o parte, si RIO i Nemti, de alta. Astfel de opere n'au
tendinte pronuntate, nu sInt insufletite de un spirit caracle-
risat; ele nu se resuma si 1111 se analiseazd. Cu Cronica Ins6
e altoeva.
Pentru a o scrie intr.() forma scurtl, reservatd, de analist,
Daponte n'a intrebuintat numai amintirile sale ci, pentru tim-
pul cind nu putea sa le aiba, spuiele altora. Va fi stint, cred,
ziare de ale Grecilor din Constantin wol, InsemnAri cum obis-
nuiau sa tie, notite de familie i politice, precum sint acelea
ce ni-au ramas de la Ioan Cariofil 1, un dusman hug. al a.
teului" de terziman. Pentru lucrurile ce ne priviau, grAm5.-
ticul lui Constantin si Ioan Mavrocordat a avut cronici de
tar6, din care a cunoscut cu sigurantd si a intrebuintat patru.
Trei sint letopisete moldovenesti: Nicolae Costin, Neculce
Mustea. De la cel d'intrtiu iea, de exemplu, la expunerea
omorului Capugibasei de cdtre Constantin Duca, lauda ucisului
lupta lui cu uciga§ul, Moise Serdarul; de la cel de-al doilea,
la aceiasi Imprejurare, titlul Turcului i prinderea lui Balgi-
basi 2 sau, aiurea, silintile lui Mihai Racovitd, ajuns Domn,
contra predecesorului s6u, acelasi Constantin Duca; de la a-

1 Publicate de Cr. I. Zerlentis traduse, in panca ce ne pri-

vesie, de C. Erbiceanu. V. mai sus, cap. I.
2 P. 53.

www.dacoromanica.ro
 Istoriograiia In pedoada a dona bi

niìmloi sint linprumutate cele mai multe stiri despre indita-

rea In Domnie a lui Miltai-Voda1. De la Mustea trebuie sa fi
luaL scriitorul grec mentiunea sumei pentru care se phird
Serban Cantacuzino i batrInul Duca pe timpul campaniei de
la Viena 2.
A avut la dispositie §i o cronica munteand, In fine: a lui
Constantin Cdpitanul, de unde se vad a fi culese informa-
tille despre actele de rdsbunare ale Cantacuzinului duprt in-
toarcerea lui din Moldova §i despre prinderea lui Duca de
cdtre Poloni.
in locurile, risipite, In care se ocupd de istoria noastrd, Da-
ponte dd. Insd de multe ori amrinunte pe care nu le mai Intil-
nim nicliri i care au un deosebit interes, unele dintre ele.
Astfel, numai de la dinsul afIrtm refugiul unui Vizir la $erban-
Vodd , unele detalii despre presenta lui Alexandru Mavrocor-
dat la Bucure§ti cu prilejul nuntii Domnitii Stanca 4, nunta
Ruxandei Mavrocordat cu Matei beizaded, fiul lui Grigora§cu-
vocut Ghica5, sprijinul acordat de BrIncoveanu unui cleric
grec 6, causa marturisitd a venirii Capugl-ba§ei supt Constantin
Duca7, unele lucruri noud despre relatiile dintre Vizirul
taban §i fratii Cantemire§ti 9, una din causele edldtoriei suite a
BrIncoveanului la Adrianopol, In 17O3; ceva despre relatiile
lui atunci cu unii meghistani din Gonstantinopol, numrtrul
boierilor ce venirrt la Poartd pentru a cere ca Domn pe Mihai
Racovit5.19, stdruintile acestuia, contra lui Duca, pe lIngd
nicer-Aga 11
Clt despre Catalogul istoric", e ultima operd de istorie a

1 P. 63.
2 P. 32.
3 Ibid.
4 P. 45.
6 P. 46.
6 P. 48.
7 Pentru a reclama o datorie de o stitA optzeci de pungi, ramasii
de la tatAl acestuia; p. 53.
Pp. 57-8; v. mai sus, in aceste studii, cap. Cantemir.
9 Staruinple pentru Domnia munteana ale unui negustor bogat
din Chiprovaci: un Kozooetr:ivo; p. 58.
10 Pp. 61-2.
P. 63.

www.dacoromanica.ro
M2 istorla keraturli romanesti

autorului ei I. O lucrare Mil un plan bine alcdtuit, un

calastih de amintiri mai mult, despre persoanele care jucard
un rol In lumea religioasd sau literard a Grecilor, notite de
biogratie, insemndri de manuscripte, note bibliografice, docu-
mente originale, fragmente din tipdrituri rare, asezate dura
rolul ce 1-au juca.t In lume personagiile de care se vorbeste.
Daponte vdzuse multe, auzise multe, cetise multe; ii
ca multele cunostinti adunate astfel In mintea sa asupra
parerdu
epooei in care trdia sd se piardd, si, la bdtrinetd, luInd Incd
odatd condeiul de scriitor, el rdsturnd cosul lnaintea sa 3.

Iaa acum un al doilea scriitor neo-grec, din aceiasi epocd

de la aceiasi luminaa Curte mavrocorddteascd. E Moreotul
Petru Depasta.
El se moneste singur doftorul, icapoptX6aocpc", si a vedea In
el unul din cei doi medici din Padova, cari se gdsiau, dupä
o relatie de misionar, la 1745, In suita lui Constantin Mavro-
cordat3. Cd a Invdtat In Italia, se vede din opera lui: ald-
turi de o citatie din Plutarh, gdsim mentiunea teoriei lui Vico
despre ritmul evenimentelor istoriei universale, teorie care pe
vremea lui fusese pusd In circulatie de marele cugeator 4. Tot
din aceastd lucrare afilan cit el a fost rnarturul ocular al ce-
lor mai multe din vicisitudinile patronului sdu timp de dota.-
zeci de ani. A stat la Curtea lui, i-a ImpArtit binele, i-a prirnit
ospitalitatea i darurile i, apoi, cind nenorocirea se abdtu
pentru multi ami asupra lui Constantin-Vodd, rdpindu-i tro-
averea, i chiar libertatea, el suferi Impreund cu sa-
pinul. II Intovdrdsi In drumul de mazil din 1749, inoeputul
lungilor ndcazuri 5, dar rdmase la Constantinopol, pe clnd

1 S'a tipärit de Sathas, si de Erbiceanu, In Cron. greci.

3 V. §i locul In care Daponte-si justifica titlul prin digresiile sale
perpetue i anexele documentare; ed. Erbiceanu, p. 161.
2 Xenopol, resumate de documente din Archiva Propagandei, In
Arch. soc. ;t. si literare din lasi, V, pp. 549-50. Din Venetia, Corfil
Polonia, Constantin-Vodg avea i secretan, medici, pictori; ibid.,
p. 549.
V. pp. 296, 302, si 334-5 din ed. data de C. Erbiceanu, In
Cron. greci,
5 Serie: am mers la Constautinopol"; p. 340.
www.dacoromanica.ro
 Istodografla n otrioada a doua 513

MáVVocordat "fn Surgunit "la Leinnos f.r Imbretatá- -cu

clienti 1 Casei persecutate, suferi insulte, prigoniri, internni-
tari din partea aprigilor creditori ai mazilului Scápind, mer-
se &A vaca pe exilatul din Lemnos,' dar nu stütu multa vreme
Ilugá dinsul, ci se intoarse In Constantinopol, unde asteptá
Mira la 1756 vremile bune ale. sprijinitorului Acesta fu
numit atunci In Tara-Romiineascd, dar pierdu tronul iardsi,
du0 coi ani, ì veni la Tarigrad pentru a fi iarasi arunc,at la
Inclds.oare. Depasta ramase data aceasta, dupl di se pare, In
Bucuresti, unde se Intoarse vechiul sáu stapin in 1761 3.
Pe atunoi îi serse opusculul de laude. Despre viata sa
ulterioará nu. mai stim nimic. Incá °data el statu In Bucuresti,
Cu .1°0à mazilia patronului. Apuca rázboiul cu Ruii, prinde-
rea Domnului muntean de atunci, Grigore Alexandru Ghica,
care doria si el poale un cronicar "1, i muri pe timpul ocupa-
tiei ruse§ti, spre sfirsitul anului 1770. Cunoscutul i colega'
la Curte al lui Daponte fu ingropat la Mitropolia din Bu-
curesti'.
Cronica lui e mai mult un discurs de laude, o voroavá enco-
miasticil. In Constantin-Vodá sau scrisoarea faptelor vrednice
de p.omenire IntImplate in Dacia supt Constantin Mavrocor-
dar, mi glisim un ziar precis, o cronicá limpede, bogatá, bine
orinduitrt, ci unele fapte principale, de cele mai multe ori
lr niciun t'el de cronologie, sámánate Inteo fraseologie eli-
neasck loarte savanta, care, de si ilegibilá, face cea mai mare
onoare Invatatului scriitor care a pus-o pe hIrtie. Faptele expuse
asttel, atinse mai degraba decit povestite, sint culese din ex-
perienta personan]." a Curteanului i intimului, dar si din iz-
voade manuscripte, din ziare"15.
.1 P. 321.
2 lbid.
a Pp. 330-5.
V. mai sus.
1.1:Inennu, Cron. greci, pp. LXX-II; Bis. ort., XIV, p. a si
urm. El tasa poate un fiu, cäci In 1783 Intilnim pe un De-
pasti Vel SpAtar Are& rom, I, p. 183; Iorga, Ni:da e Do-
cumente, I-II, care pare sa fie acelasi cu Dracache Depaste Vel
Vornic", tot in Moldova, la 1793 Urechia, 1st. Rom., I, p. 837,
a ami sotie: e.caterina sopa Logofatului Dracachi Dapasti", e
mentionata. Inteuu document; Uricgriul, VI, p. 254.
ZovstXsyroç p.dv aáril ecvsx86tcov dcfmtspi8m INTIT E8(cg carcoVoc;.

www.dacoromanica.ro
M4 Istoria hteraturil romAnetdi

be la lnceput, Depasta se apgrg, in Lutroducere, de banuiala

de lingusire, si lingusire in adev6ratu1 Inteles al cuvintului nu
se IntImpinA In articica lui. Dar, fire.ste, scrisg pentru a malta
numele lui Constantin-Vodg., ea e foarte partiald pentru acesta.
Se incepe cu lauda familiei, se aratä planul ce avuse Nicolae-
Vodg de a numi pe fiul siiu In Moldova, alegerea lui In
Tara-Romg.neascg. la 1730, pierderca tronului, abia cgpglat,
prin revolta din Constantinopol, Inlocuirea prin Mihai Baco-
vi, restabilirea, schimbul cu Grigore Ghica, prin care trecu
In Moldova. Se ajunge apoi la a treia Domnie munteand si
la greutg.tile ei, la noua Domnie moldoveneascg, dupà rgzboiu,
la a patra stgpinire din Bucuresti, la schimbarea din nou
In Scaunul din Iasi, la lungul exil plin de prigoniri si. suferinte.
De aici Depasta-si urmlreste Domnul In ocIrmuirea din 'fara-
RomAneascg. la 1757, In al doilea exil la Constantinopol, si-1 lasg
numai dupä ultima restabilire, tot la Munteni.
In cursul povestirii, Depasta nu uitä sà noteze toate actiu-
nile de binef4ctor, de rgspInditor de luming, de erou" rgz-
boinic chiar Constantin-Vodä era un mic omulet Incrucisat,
care n'avea nici c,ea mai micä dispositie pentru mestesugul
armelor 1 ale lui Mavrocordat. Il vedem, din povestirea
panegiristului, luptInd ca un geniu eroic" contra Nemtilor,
cari-i furark In adevg.r Mitropolitul si boierii, dar pierdurà pe
generalul lor ucis In luptà de viteazul Voevod; aflgm de la a-
celasi lgudgtor scolile ce a fg.cut Dommd In Bucuresti, In Iasi,
In orasele de provincie ale Moldovei, normcle judecgtoresti ce
a introdus In aceastg. din urmit targ, pacificarea ei, curatirea ei
de Turd., si. mai tgrziu de Lazii rtegustori, dgrnicia lui fata
de oamenii InvItati si de once oaspeti, actiunile sgvirsite spre
binele teranilor 2, silintile pentru culturd, prin care fdcu din

i V. citatia din Neculce, mai sus, p. 268. Cf. Sulzer, partea inedita:
,,,Alle drei [Iiii lui Nicolae-Voda] schielten mit den Augen, ara :Niels-
ten aber Constantin, der zweitgebohrne; nebstdem sollen auch die
zwey Kliigern demungeachtet, gleichwie Hu- Vater selbst, so eti-
was in sich gehabt haben wAs man in Oestreich ein Schuss, an-
derwerts einen Wurm oder Ueberschnappt zu nennen pflegt". Copia
din Bibl. Ac. Rom.
2 Cunoscata reforma. Sulzer ni spune, in partea inedita, ca
el da totdeauna dreptate teranilor lrnpotriva boierilor. Cind un boier

www.dacoromanica.ro
 ist.orlografia In perloada a doua

tara Getilor o icoand a lielladeri, sinodul adunat pentru re-

forma clerului2, facerea de pieti In Bucuresti, etc.
In mAsura In care e ldudat Constantin, in aceiasi se critica
purtarea rivalilor i inlocuitorilor lui, dar si critica are ma-
sura pe care o are la acest oin distins lauda. El pretinde c5.
Mihai Raoovit5. a refusat sa dea pe fata sa lui Mavrocordatl,
cä totusi acesta sarui pentru liberarea omulai care-1 jignise,
consimti mai pe urmit s5. incheie altd legdtura de familie cu
Grigore Ghica, ademenit" de dusmani, face ca Ma-
vrocordat sä fie scos din Domnia, mai rentabilà, a Terii-Rom5.-
nesti, i totusi acesta-1 visiteazä la hotare 5, dupl care urmeazA
totusi nouä intrigi ale aceluiasi Ghica G. In fine, Scarlat Ghica,
noul Domn din 1758, primeste in adevAr laude pentru blindeta
sa, dar se adauge c. blindeta nu era poate decit prostie
lene, a el putut fi bAnuit de 11comie si cd a 15sat un loarte
.1

rlu nume dup5. dinsul 7.

S'ar putea, judecind (WO titlu, care poart5.: Venetia, a-
tunci cind lucrarea a fost scrisA probabil in Tara-Romlneascd,
reclamit ciucizeci de lei unui teran i trebuia sA i se satigfacA ce-
rerea, el impunea cistigtorului o cheltuialA de judecatA de o sutil
de lei fatA de Marele-Armas. Seiu Bescheid war dass, wenn sie auf
einmal dem armen Baueru etwas weuiges unrechtmassIg bezahlen
massten, so wAre er doch gewiss dass sie zu andern Zeiten dem-
selben hundertmal Unrecht gethan und sich deshalben fiber eine
so kleine Vergiltung nicht zu beschweren hAtten". Copia de la Bibl.
Ac. Rom.
P. 319.
2 P. 320.
3 Pe chid Neculce afirmit cA Nicolae-VodA a stricat logodna fiului
sAu, indusmAnindu-se Cu Racovitg; pp. 370-1. Se stie cA pe urmA
Constantin a luat pe Ecaterina Roset, fiica lui Constantin Rosiet;
acelasi, pp. 370-2. Sulzer /. c. greseste chid spune ca era sora
desjenigen Russetti, welcher in Kronstadt katholisch geworden und
seine Neigung gegen die Deutschen nicht weniger als andere von
seinen Anverwandten zu seinem Nachtheile an den Tlg gesetzet".
V. p. 198.
Ionila Racovitl a luat, ni spune Sulzer, /. c., pe fata lui Con-
stantin. Cf. Depasta, p. 308. 0 chema Smaranda; len. KogAlni-
ceanu, p. 373.
6 P. 307. ConfirmatA visita prin Neculce, p. 373.
6 P. 308.
I Pp. 332-4.

www.dacoromanica.ro
516 'Istoria literafia ro-mAnesti

s'ar putea. ca lucrarea sg. fi Yost tipgriid. La Museu se afTi.

o traducere latind a ei dacg. Dépasta n'ar fi fost un Greca-
Nenetian, s'ar putea banui cà traducerea a fost facutd de Ie-
suitul ardelean chemat de Mavrocordat pentru a serie '&o-
nica
Manuscriptul latin are si o nouä prefatá d'are cetitorul lu-
bilor de Greci." In ea, dupä ce se observg 'existenta de cro-
nici In limba barbara a poporului romdnec"3, se insistä a-
supra lipsei de biogratii, scrise In lalineste sau greceste, Me
Domnilor g,reci al Daciei". Vin apoi, dupä ce se terhiind4ru-
crarea toatd, un Elenchus i un. Parallelum. In 1 aceasta; din
nrmil se aratd virtutile principilor conlemporani: Mihal
covitd, barinul iubitor de tard, maiestosul, cavalerescul Gli-
gore Ghica, Matei-Vodd, prudent In tinereta sa,blIndul Scarlht
Ghica, cumintele loan CalIimachi i ciliar Coistantin RacoNitti.
Natural Insd, cit toate aceste insusiri le Intrunes,te fenemdik-
lul paIron, Constantin Mavrocordat.

Tot din indemnul lui Constantin Mavrocordat s'a scris, sau

poale s'a tradus numai In greceste: din limba romdneasca
In limba noastrd obisnuitil", de Lazdr Scriba din Trapezunt,
in Ianuar 1734, la Iasi, o Istorie pe scurt, paralela a, Domni-
lor Munteniei i Moldovei".
Cdrlicica, pdstratg. inteun Ingrijii manuscript, Incepe de la
colonisare si merge pdnit la schimbarea de Scaun Iittre ve-
rii Constantin-Vodd i Grigore Ghica, dupd care vin. tle de
tot felul.
La Inceput se gilsesc elemente noua si interesante: Intrebuin-
tarea pentru ldmurirea Domniei lui Mircea a lui Sagredo
Seadecklin. De la o bucatd de vreme e o simpla precurtare
din Constantin Cdpitanul i Mustea. Istoria munteanà prinde lar
a fi de folos de la Constantin Brincoveanu, care a facut
n'ido lucruri bune, dar le-a Inegrit cu, acele multe rete?', iar
2 V si Erbiceanu, Cron. greci, p. LXXII. Ms. avea No. 30.
2 V. mai sus.
3 Etsi vetustiorum priniptim, qui gentilitia a Vallchoriiin stirpe
prodierunt, barbarito gentis 'dialeCto, vél retruitioil ab evti ductam
et ad nostra usque tempora digestnn historian-t. gime inanuscripta
.tantuin et nondum edita passim occurrunl."

www.dacoromanica.ro
 Istoriegnalia in.perioada doua 517

cea nroldoyeneascd e noua de la Nicolae Mavrocordat Inainte.

Daca se iea apdrarea lui Racovitá contra conspiratori1or cu
fumuri la cap", se laudg. toti Mavrocordatii: NIcolae, §i loan,
regretat de tard, si, mai ales, doritul Constantin Vodd, cdruia
i se Inseamnd, Cu cea mai mare Ingrijire ziva nasterii: 1714.21
Februar, .,la trei ceasuri i jumdtate din noapte" 1.
A treta' cronica greceased din aceastd epoed e scrisd In ver-
suri, in felul i, probabil, dupd modelul, stihurilor Iungi, ador-
mitoare, anoste ale lui Stavrinos, cIntdretul prosaic al lui Mi-
hai lui Matei al Mirelor, istoricul Terif-Romdnelti la
Inceputul secolului al XVII-lea. Propriu vorbind, nici nu e o
cronicd, ci mai mult o tragodie, o prolixd tInguire pentru moar-
tea viteazului i marelui Stavarachi'.'
Eroul e un personagiu foarte bine cunoscut, de si Inh.-'un
sens foarte rdu. Stavarachi era numele tatglui sau, Stavarachi
ce/ bdtrin", si el un om influentl; pe dInsul 11 cherna Iordachi.
Era ginerele hit Manolachi Spdtarul 1, care 1-a exilat une ori
In neintelegerile lor de familie 5, fiinded, ne lrunurOe un con-
temporan , Stavarachi se m'inca ca socru-sdu Manoli Spa-
tarul". Ii mai cturoastem un frate, Ienacaehi Cifininartil 7. Da-
ponte ni spune" ca era fin de medic 1, e stil, ca i placean ellr-
tile si ea (ladea bani ca ele sä se tipareasca
\jata politicd a principatelor con.centrindt . se tol mai mult
la Constantinopol, boierii de tarä fiind, pe de altd parte,
Impiedecati de a se duce la Poartd, ca In alte timpuri, pentru
a-si face ascaltate plingerile i dorintile4 mai .puternici de-

Als. 195 de la Museu; acum la Ac. Rom.

2 ' V. acuni i C. C Giur'escu, :In °magia 4ni 1. Biami,tp. 203 si itrin.
Fenachi hogiilniceanu, p. 20_8.
4 (bid., p. 221.
5 Genealogia Cantacuzinilor, In Bucium, p. 110, si in editia mea.
DacA, precum se pare, Manolachi SpMarul si primal capuchehaie
montean Alanolachi Gealepul slut aceiasi persoana.
6 Tenachi KoOlniceanu, p. 231.
!bid., p. 222. Cf., pentru rudele lui Stava,rachi, i Ionit6 Canta,
pp. 186-7.
Erbiceanti, Cron. qreci, pp. 191-6.
9 Ar fi tip. arit la Lips.ca o Teologie in dona volume.
\ Neculce, p. 379: .,bolerii la PoarLa nu vo: sa meargA,
nit-i tasa Domnii".

www.dacoromanica.ro
518 Istoria literatudi romatiesti

cit boierii cei mai puternici, inai puternici decit Doninii chiar,
ajunsera capuchehaielele. Sc formara pentru cistig dice gre-
cesti, compuse mai mult din membrii aceleiasi familii, care
dispuneau dupri plac de soarta terilor noastre. Cci ce le com-
puneau nu cautau onoruri sau reputatie: se multamiau cu
titlu de boierie care nu era printre cele mai rasunatoare. Dar
SpAtarul sau Hatmanul, care nu se vedea decit rare ori la
Iasi sau la Bucuresti, stapinia din Tarigrad, unde-si tesuse
bacea pinza, toata politica romaneascl.
Cei d'intaiu stlpini de Domni de acest fel furl Cuparesiii,
cari cu timpul se asezara in tall, luara dregatorii, se insurarl
cu pAmintence i Mara aliora Tarigradul. Atunci in locul
lor venira Ipsi1äntetii, cari jucard, cu mai putina stritlucire,
acelasi rol, Onä la uciderea lui Manolachi Chiurci-basal. Lo-
cul lor It lua Stavarachi, cu ai siti.
Era, In special, mul fiilor lui Mihai Racovita, cari erau, la
rindul lor, oamenii sal; ca rival, avea pe Hatmanul .Mihalopol,
un dominator mult mai slab insd, patronul i Ship fiilor lui
Grigore Ghica2. Soarta Domnilor resulta din luptele lor,
s'au vazut casuri cind schimbari se flcurit ca O. nu se stinga
capuchehaielele" 3.
In Moldova, ea si in Tara-Romaneasc6, Constantin Racovita
fu la ordinele lui, si vedem, In cea din urma tarä, un partid
de boieri care-1 asculta si-1 ajuta4. Stefan Racovita, flat ce-i
spuse vestitul" Stavrachi 5. Dupa sfatul lui, care-i procurase
I ermanul necesar, ucise Vodli pc boterul Stefanachi si pe
Iordachi Bajescu, la 26 April 17616 si ordona indatil o noutt
arestare de boieri 7.
Prinl si bAtrinul dragoman Ienachi CatIrmachi giu.og nd Domu,
trebui sl recurgl la serviciile lui, care zic cl era al doilea
V. mai sus.
2 V. Ienachi Kogalniceanu, p. 225.
Ibid.
Il care sA fie capuchehaie in 1755; Gen. Cant., p. 140; ed. mea,
p. 125; cf. Kogalniceanu, p. 218.
6 Calificativul e at lui Kogillniceanu, p. 225.
6 Gen. Gant., 1. c.; insemnarile dascrilului Thulu Zugravul, In
Colecaune de modelori de picture(' religiousd, in
p. ist., arch. si fil., I, p. 33 si unit.
7 Gen. Cant., I. C.

www.dacoromanica.ro
 Istoriografia tn perioada a doua 5.19

Dome' si luit asuprA §i un timp represintanta aminduror prin-

cipatelor8. Venind In Iasi ca un stApin, el exasperA multimea,
care veni la Curte slt vadA pe cine are Dome'. Succesorul
celui de al doilea Callimachi, Grigore Alexandru Ghica, fu nu-
mit iaräi prin influenta lui Stavarachi.
Viata lui se mintuie cum se mlntuie de obiceiu vietile pu-
ternicilor din Orientul musulman. Un alt Grec, In frunted altei
familii numeroase si inteligente, Nicolachi Sutu, Ii aduse c5.-
derea. Domnul lui Stavarachi se prAbusi i, ImpreunA cu din-
sul, acesta InsA pentru totdeauna, SpAtarul mai mare decit
Domnii. Sultanul ordonA executia lui la 28 August 1765, pe
pieptul lui se cetia Invinuirea cA a prAdat Tara-RomAneascA3,
casa-i fu confiscatA i clientii, prietenii prosperiattii lui,
21uitarA'.
Nu toti InsA. Si unul dintre putinii cari nu uitarA se Ingu-
metA sA-i chile mArirea i sA-i elute moartea. Andragathiile"
lui Stavarachi figureazA la sfirsitul editiilor din secolul al
XVIII-lea ale lui Stavrinos i Matei al Mirelor. Ele slut o
perpetuA laudA, In stil rAu, In formii inferioarA, a puternicului
care murise. Ici si colo se pot culege i oarecare amAnunte
nouI, dar numArul lor e foarte mic. InsemnAtatea poemului
nu e In raport cu intinderea, i talentul autorului necunos-
cut nu era la InAltimea re,cuno.stintii lui'.

Aceasta e istoriografia greacii din a doua perioadA, putinA

sliracA, opera a unor cArturari a cdror stiintA i InAltime de
veden i nu se apropiau de ale lui Alexandru Mavrocordat Exa-
poritul Dosofteiu sau IIrisant Notara. Contrastul e i mai
mare clnd trece cineva de la generatia de istorici romIni a lui
Constantin CApitanul, Radu Popescu, a lui Constantin Canta-
Kogalniceanu, pp. 233, 236.
Ibid., p. 237. Si supt Constantin Racovi1ut boierii voiserA sà-I
prina; Canta, pp. 186-7.
3 Iorga, Docamentele Callimachi, I, p. 24; II, p. 471: Jan. 28 ten
aufhenken". Cf. 0 prefata, voL I, pp. XLIV-V.
4 Ienachi KogAlniceanu, p. 254; Gen. Cant., p. 140; ed. mea, p. 143.
Hurmuzaki, Fragmente, V, pp. 231-2.
5 0 traducere romaneascl avind rirnd, dar ntt i rittn, s'a public-at
dc d. C. C. Giurescu, j. c, p. 209 0 urtn,

www.dacoromanica.ro
 istoria literaturil. romAnesti

cuzino, a Costinestilor, a lui Neculce i Dimitrie Cantemir, nU-

mele cele mai mari din toatl, literatura roinAneascä de
la sfIrsitul secolului al XVIII-lea, la epigonii palizi -e4ri shit
In Moldova Ienachi KogAlniceanu si Canta, in Tara-RomAneasc,1
continuatorii anonimi ai vechilor cronici mari, i chiar Mihai
Cantacuzino i IenAchità ViicArescu, scriitori de transiti, a-
cestia din urmA.

Dar, Inainte de a ajunge la acestia, mai avem o operli de

oarecare Intindere si Insemnàtate, care se leagI de traditia
compilatorilor i continuatorilor In stil mare: opera lui Ale-
xandru Amiras.
Mult timp s'a stiut nutnai cit se poate culege din
cronica lui, amAnuntele pe care le vom vedea indatà. Ce flcusr
Userul Amiras Inainte de Domnia ha. Grigore Matei Ghica,
pentru care deveni compilator i cronicar, nu se cunostea. Do-
cumente din Stockholm ajutA a spune astdzi ceva despre Ince-
puturile carierii lui. Vorbind cu Trimisul suedes Hyltéen In
primg.vara anului 1713, Nicolae Mavrocordat Ii afirmI d. In. tot
timpul turburArilor din Bender"prinderea regelui in luna lui
Februar precedental, dragomanul Mririei Sale. suedese,
tariul de cancelarie Amira, a fost In Intelegere i corespondentà
Cu dusnianii inviersunati ai MAriei Sale, mai ales cu. Harpa'
Tatarilor, i cl, In dauna Mgriei Sale, li-a destlinuit tot ce a
crezut bine de stiut pentru clima". i Hyltéen, raportind a-
ceastà adauge de la dinsul: Gil poale cineva mine temeiu
pe declaratiile principelui, Dumnezeu stie, i MAria Ta chiar
trebuie sà le fi judecind mai bine" 2.
Despre aceastà petrecere a lui Amiras se poate g4si ceva
si In povestirea despre soarta lui Carol al XII-lea îi e?01,
povestire datà. in 1712, de Clucerul Afenduli, capuchehaiaua
lui Brincoveanu, care-si scrie opera in greceste 3. Avem a

Voltaire, Charles XII, p. 326.

2 Hurmuzaki, IX1, p. 506. Amiras inseamnä 'emir. Numele nu e
rar la Grecii si Armenii din acest timp. Am intilnit pe ,,Magolesi Mi-
nas Amira" i Cseressli Kivork Amira' id 1877, pe Giovanni Amiro"
In 1792, pe Basilio Amira" la 1808; ï3ibl. Ac. Rom., doc. necatalo-
gate.
3 Papadopulos Kerameus, TV, pp. 114-5 (129). - Afenduli set-vi

www.dacoromanica.ro
 Istoriografia in. perioada a doua 121

face Cu culegere, din partea acestui om al Donmuluis mun-

Ieam a actelor ce-i akmserd in mind cu privire la negocia-
tine neobisnuiiului oaspe al ImpArdliei turcesti, acle pe care
le preceda cu vagi cónsideratii asupra istoriel.;.Partea de po-
vestire personald e foarte scurtd i Mt% Insusiri de formd, ea
.de- altfel, fär pretentii1.
Amiras lnsusi a pus in greceste povestea, limpede stilisatd,
a- acestor intimpldri pe care un Italian o Imbrdcd in ves-
mintul.limbii sale 2 Seriitorul Suedesului a tradus, de altfel,
in 1737, si o carte de laude pentru Tar, Vito di Pietro il grande
a lui Catiforo, aparuta la Venetia in 1735.3.
Supt Nicolae Mavrocordat, care avea pentru dinsul astfel de
sentimente, Amiras nu va fi gdsit ocupatie In Moldova, dupa
ce lilsd seyviciul suedes: cel mai trirziu, pe la sfIrsitul anului
1714,.,cind regele pArdsi teritoriul otoman. Pe vremea lui Mihai
Ilacovitd, Insd, el era acum stabilit la Curten ruoldoveneascd,
uncle lmplinia sarcina, nu tocinai insemnatil, de Mare-User, fiind
om sliutor de limbi orientale, pentru care lucru-1 i luase filra
indoiald Carol al XII-lea 4. El insusi se pomeneste in cronica
la anul 1716 printre boierii terii. Venind pe urma, pentru ex-
peditiile de la munte, stoluri dese de Tatari, peste, voia Dom-
nului. ni se spline cd. se ostenia Alexandru Userul sa-i in-
toarcd, i nimica n'au isprdvit" 5. El traduse de buna sama ac-
tul prin care mirzacii din fruntea ceLelor se indatorira a .nu
prdda, si de acoja ni-1 i dii in scrierea sa -dupa sfatul
lui imbrdcd Domnul pe unul din ei cu caftan, puindu-I in
fruntea contingentului7. IJserul Alexandru stia i limbile eu-
pe icolae MaN rocordat. Era din Terapia, uepot al lui Anton grit-
mAlieul" Epistolaire grec, p. 39). E pomenit î in Cond. Vistieriei.
1 S'a tipArit de Papadoptilos-lierameus. in Hurinuzaki, XIII, p. 49
si urm. existA o traducere romitneasca, in acelasi format,a vo-
lumului, de dd. G. Muruu i Litzica).
2 TipArita in Studii 0 doc., IX, p. 41 si urm.
3 V. Studii 0 doc., I. c., p. 42. 0 traducere romAneascA in -17-19,
(ibid.. V, si mai departe.
6 Asupra sederii acestui principe in Bender, y. i articolul, publi-
cat in IIistorisk Tid.skrift, 1900, de d. Th. Westrin, despre credi-
torii orientali" ai lui Carol.
5 P. 130. )Lenpunea intre boieri la p. 126.
6 P. 13.1.
7 Ibid.

www.dacoromanica.ro
s22 letona Ilteraturil romlnesti

ropene, si de aceia Racovitd Ii dAdu sarcina (le a conduce prin

lard, ca mehmendar, pe ambasadorul polon Bekerski 1. El itu
inerse ell oastea la mAntistirea. Mira, dar e singurul dintre eroni-
cari destul de bine informat pentru a sti scopul pentru care a
fost Intreprinsd expeditia din Ardeal, care trebuia sd sprijine
Ungurului revoltat Bercsenyi si ale lui Regeb-Pasa,
veniti pe iurea In provincie'. Ca si lui Chiparisa, alt Curtean,
initiat In oarecare afaeeri politice si el, Amiras a avut supt ochi
scrisoarea, prinsd de dusmani, a Bistritenilor care generalul din
Sibiiu . Dar n'a participat nici la aceastd campanie, cdci o
povesteste numai dupd zisele" altora %.
La intoarcerea de la Bistrita, In 1717 Incri, \Todd Mat pe Ami-
ras CArninar Intrebuintd In cursul iernii pentru Impdca-
re 1. tulburiirilor produse de Ungurii lui Esterházy, cari iernard
In Iasi si se arAtard oameni rdi"5. Cltva timp mai tilrziu,
Arndt-as era pentru Racovitd ceia ce Axintie Uricariul fusese pen-
tra Nicolae Mavrocordat , Cdminarul fu numit mehmendar al
unui nou so/ polon, Popiel, care, supdrIndu-se de putina cinste
ce i se Meuse, fu alinat de cillauzul situ ,,cu multe vorbe dulci
cu pleaciuni" n. In Iai i se fAcu:, pentru a-1 multdmi, un
alaiu nepomenit de frumos, i pdnd la Galati solul avu
lIngd dinsul pe Alexandru Cdminarul", care primi carti
de multdmitd de la sol". Fiind ciuthd la Intorsul lui Popiel, -A-
miras nu mai cripatd alte certificate polone, cdci Trimisul polon
fu Intovdrdsit numai de conaccii.
Supt Grigore Ghica el ajunse Mare-Sluger, dar nu mai ocupa
aceastd functie, ci trdia ca mazil, and Domnia fu reinoitd. A-
tunci el traduse firmanul de mucarer, pe care-1 ceti Sandi'
Sturdza, Marele-Vistier care fu reprodus In cronica lui,
si
ca i scrisoarea Vizirului catre Domnul confirmat In stilpi-

P. 133: Alexaudru Amiras, Vel User".

2 P. 133.
s P. 134.
lingurii de prat prejur cum zic, mojicime"; p. 135. Attii
zic cA au fost caste trimeaszl de ganeralul de Brasov"; ibid. Dar
stie ce a xis Esterhazy Domnultd; ib:d.
5 P. 135
4 P. 139.
,.Sandul Sturdza Vel Vislier au celit lficuirea fermanuiui scos pe
moldovenie de Alexandru biv Vel Sulger"; p. 170.

www.dacoromanica.ro
 Istortogratid tn pertoada a doua 623

nire. CInd Talarla Nogal se supuserl lui Ghica in chestia ho-

larelor, la 1729, zapisele lor f urA prefAcute pc románeste de
Amiras. El era acum Alexandru Postelnicul", si fu unul din
delegatii moldoveni pentru delimitare, celalt fiind un boier
foarte influent. Ienachi Logontul Ipsilanti, taUil lai Alexandru-
VodA '. El se opri Cu povestirea pe la 1730, impiedecat, s'ar
crede, de moarte de a o duce mai departe decit atita. De oare
ce compilatia lui e InsA in legAturA cu cronica lui Neculce, tre-
buie sA admitem cA el a trAit mai mult decit acesta, ca a seris
cronica pArn la sfIrsitul Domniei lui Ghica, dar 61 manuserip-
tul gAsit de Ienachi KogAlniceanu i transmis nouA de acesta
era defectuos la urm.V.
Cronica pare sil fi fost scrisrt In lntregime supt aceasta
Domnie d'intrtiu a lui Grigore Ghica, i anume din Indemnul
lui VodA. In adevAr, ea urmAreste de aproape, ca o cronicá.
persoana Voevodului, se fereste a exprima can judecan
decIt una lAudAtoare asupra actelor acestuia i Incepe prin a
reproduce pagini intregi din povestirea munteanA a lui Cons-
lantin CApitanul, tot cela ce se spune In el despre bunul
strAbunul Iui Grigore, Gheorghe-VodA Ghica i fiul lui, Gri-
gora.scu.
Domniile lui Mihai Racovitä a treia oarA si a lui Grigore
Ghica, care formeazA partea Imbielsugata, interesantA i folosi-
loare a leatopisetului ghiculesc, sint precedate de o compi-
latie, ale cAreia clemente si a careia iinportantil trebuie srt le
fixtim.
S'ar pArea din capul locului cA noua cornpilatie reproduce
numai pe a lui Mustea', comitindu-se confusii in reproducere`.
dar aceastA ilusie dispare indatrt. Chiar din al doika capitol
compilatia incepe ca toate celelalte, de la 1661 , acel con-
sacra primei ocIrmuiri a lui Duca-V(x1A, -gAsim unele lucruri:
nun2ele Vizirului i Hanului, de exernplu, care s'ar cAuta In

1 P. 176. Aclele de la p. 171 inainte. Cf. Arch. rom. II, p. 206.

Inceputul Domniei lui Chica trebuie sil fi fost scris inainte
de 1740, caci se spune la p. 15G cd Alexandru Chica e dragoman.
3 Cf An. A. Rorn., XXI, p. 442.
Astfel la Dabija-Vodd se contvesc cele doud expeditil In Un
garla i se denatureazd impricarea. Domnului cu Turcii.

www.dacoromanica.ro
024 Istorialiteraturii romaaesti.

zgdar la Mustea. Pe end la acesta, nu,.se expritna nick), jiml,e-

catA .asprd Domniei a doua a Ducgd §i se treoeau sup. t [Acere
causele rdscoalei contra lui, In Atuiras Domnul e caracteri-
sat ca un om rdii i cumplit, prea vrdjma§ §i, plin de toata
rdulatea", §i pentru rAsooala Hincului se dd cea mai largd,
mai amilnuntitli §i niai precisl din toate povestirile ce al-ern
asupra acestui eveniment.. Se Inseamnd printre efi, ca In
Costin", §i Constantin Clucerul; se pune locul
a§ezaserd tabdra revoltatii earl. asediau Curteal, se nientioneazd
deputatia de doisprezece, care comunicg. lui Duca porunca
plece mdsurile luate de Domn, dupd aceastd In§tiintare, nego-
cierile lui Cu bdtrinii" Se dd numele Serascherului 2, care se
puse In frunlea trupelor de repre,siune, se In§ird silintile,fAcute
de tara nemultilmità pentru a scapa de Domnul gonit: stri,
garli Lou, Inaintea Turcilor, de trei ori eä nu ni trebuie".
Numai aici se noteazd soarta celor doud capetenii, ifincul
Duruc, dintre cari cel d'intiliu se lasa ispitit de fdgdduielile iui
N'oda. Daca afacerile de razboiu care vin pe urma slut expuse
foarte pe scurt, §i aici §i la schimbarea Do,mnului se dau amd-
nunte. noua. Ele sint cdpdtate.Insd, nu dintr'o 'eche crouied
contemporand, ci din una mai n.oud, care se Indrepta in,..poves-
tirea apestor lucruri. dupd. spusele unora §i altora, intro .c,ari
§i din slujitorii acei ce au fost Intru_ oastea moldoveneasc4".
S'tirea despre moartea lui Petriceicu-Vodd In Polonia e ori-
ginald,. In capitolul urmator, dar cea ,mai mare parte din, in-
formatie e culeasd din Nicolae Costin" §i Mustea. Si In »out-
nia lui Dimitrie Cantacuzino, compilatorol da amlnunte ne-
cunoseute de aiurea, Cu toatd sew.iimea precom
asupra locurilor unde ierneazd Tatarii4. LI. nton illose,t, cela
ce se apune despre roada cimpului, dospre zidul

jnainIea Curtii, de spre. minAstirea Trei Sfetitelor i tilenapre

Sitatul Nieolai."
2 Nu . Caplan, ea In Nic. Costin, ci, bluer
3 V. I). 103 din ed. KogAluiceánu. "Informatiile de aici. sin'. cu to

tul exacte se confirma prin corespondenta venetiaua din Con-

stantinopól, in Hurmuzaki, _

Domnul e aratat en viclean fa van* iinpovaraLcu bale de-

rectele oMenesti.

www.dacoromanica.ro
 istortógratTa in perioada a dona 525

'precum se vede astlii" -- de la Sf. Sava, despre Marea La-

dijnei" de Turcf, nu se &este decit in compilatia'ghiculeascA.
De la suirea din nou pe tron a luí Duca In 1678, nu firat
avem a lace lnsA cu vechea cronía. originidd pliriä de urA. cbri-
tra Ducal, ef cu o 'versiune prescurtata din Mustea, In "cara se
adauge ici colo- elle o informatie suplimentaa
i
Se opria la 1678 cronica originan sau ni-a fost pastean an-
deva? Ni s'a pdstrat. Ea formeazd partea originan din cro-
nica deosebitd a luí Mustea 2, pe care o (Mea rhanuscriptul re-
produs de M. KogAlniceanu.

Inaiinte de a urinlri mai departe compilatia liii Amiras, sà

ne'llmurim asupra acestef oontinuatii, care lipsia In manus-
eriptul Intrebuintat de Postelnícul Alexandru i pe care, des-
coperind-o, un copist al lui Mustea a introdus-o In nceastä din
urml compilatie.
Ceia ce aratl de la Inceput in aceasta poVestire o conli-
nuatie a ceIei resumate In partea Intitiu a luí' Amiras, e ura
'pronuntalä contra hti Duca. Inthasi data', serie analistul ne-
cunoscut, s'au arAtat cara toti cu blindete i cu mita, à sl
uite rAuntile ce l'acuse In Domnia a doua. Iard urea cea d'hitaiu,
eare avusese, n'au schimbat-o, niel au ascuns-b cu Ines-
tesug sau socoteall, ce fAra de zAbavil au Inceput a' lace i'arlsi
ca si In zilele luf trecute, adecl. a Ingreuna teara cu
turarea ce avea si a asupri pre boieri.'" Vorbind mai departe de
fiastrul- lui Ilincu3, cronicarul trimtte la Dotnnia a dbua,
unde am 4rl.zut cA revolta ace,stuia era povestita deosebit de pe
larg. E/ lasd In o parte consplratia boierilor pentru uciderea
Domnului tiran si, venind de-a dreptuI la omoruI luí Done,
fiastrul" pomenit, adauge a a fost ucis nefiind vinovat,
el l'Ara judeeatl .I-au °morir'. Se dau aprecien asupra mai
multor individualitáti de pe acest timp, 's'AL/ se Oune cé u 'a -
¡mas ei inai tlrziu. Asa, despre Vizirul Cara-Mustgl:1oran-7de
P. 104.
2 CealaltA cronica pAnA la Antioh-VodA (p. 32 din Kogliniceanu)
se ala qiin ms. 327 de la Museu, acum la Ac. Rom. SA fie o tra-
ducere grcacA a acestui te.t necomplect acel citat de Papadopnlos
Kerainetis? V. mai departe.
3 Aici i, se spune, din grepalA, fial.

www.dacoromanica.ro
S'26 latoda literahnii romAitelt

Arca sa lacom"1, despre lene, loctiihrul Ducai in Ucraina,

unde zice-au oamenii atunci" cà ar voi sg. emigreze: um
prost i neinvAtat, carele nu era harnic de acea slujbg."; des-
pre Bainschi, .,carele s'au fiicut nrii pe urind i Sg.rdar"; des-
pre Dediul SArdarul, carele mai pe urml s'au fAcut
Mare; om viteaz si de treaba Restul e ca in Nicolae Costin",
decIt care cronicarul povesteste simtitor mai pe larg impreju-
rtrile prinderii lui Duca, mentionind prAdarea lui de Ca-
zaci, cari-i ieau, cu toate conditiile capitularii, OLnà i licul
din cap... Cumu-i obiceiul CAzacilor, carii niciodatà nu se lin
de cuvInt 3".
Din aceste constatAri iese o conclu.sie, care nu e l'ara interes.
Aceia anume cA avem inaintea noastrd, nu o copie prescurtata
a lui Nicolae Costin", ci izvodul dupà care compilatorul
luat parte din informatiile sale asupra Domniei a treia a lui
Duca. Acest izvod, altul decit lui Miron se vede dupa trimite-
rile la evenimente ulterioare. , n'a fost scris chiar pe Umpul
pe care-I descrie, ci in vremea lui Constantin Cantemir, cind
Bainschi era Serdar, Dediul S'Alar, lar Cazacii, In serviciul
Polonilor fria, un element de pradA in Moldova sfAsiatd si ti-
ranisatk.
Domnia lui Dimitrie Cantacuzino a doua oarà ofeil si ea a-
mlinunte particulare: pentru sederea lui Serban si a lui Dimitrie
ca boieri la Curtert lui Grigore Ghica, pentru partisanii celui
din urmii, cari stkruie pentru dinsul la Serascher. Si iar miele
indicatii, ca aceia eg. Serdarul Cantemir au statut pe urma
Domn" si cà Suleiman Serascherul a ajuns Vizir, lucru c,are
se Intimplk In Decembre 1685, ne trirnit din nou la Domnia lui
Cantemir pentru redactarea leatopisetului.

Acest leatopiset a fost, se pare, continuat de alt scriitor de

la cele d3intliu timpuri ale pomenitei Domnii. Vechiul analist
scrie, lkudInd huna chivernisealk" a Domnului ck pe timpul
sliu a fost pace, iar oel nou se plinge indatà cà pAmintul nostru
pe acea vreme avea nevoic de spre ostile lesesti". Naratiunea

P. 20.
2 P. 22.
8 Ibid.

www.dacoromanica.ro
 istorlografia n perioaaa a doua

ceontinuatorului e originala §i pretioas1. Se dau lamuriri precise

asupra expeditiilor lui Sobieski in Moldol , asupra ocupatiei
polone asupra asediului de la Soroca, a druia durata se fi
xeazli exact. In fine, la uciderea Costine§tilor se da o anecdota
not& Spun de Velicico, ar fi slat de multe ori impotriva
voroavei lui Cantemir-Vodd; au fost, zicind cä omul care nu
§tie carte este un dobitoc, adecä uncle nu §tia carte Can-
§i allele multe, care nu se cadea sg. raspunzA,
stilpin" 3.
Domnia lui Constantin Duca e tratata original, dad. se 'MI5.-
turg. unele adausuri, pe care compilqtorul care ni-a plstrat cro-
nica le-a luat din Mustea. TinArul Domn e arglat ca un ,.om
invgat", dar supus sfatului rAu a unora ce-1 sfdtuiati pc
dInsul" §.1 nestAtItor la cuvini." Afacerea Capugiului e pus4
bite° luminä deosebit5.. Voda ar fi Incercat intIiu sa-I ci§tige
Cu bani; Pokmii au fost adi4i de Nicolae Costin zie
unii cä cu §tirea lui Nicolai Costin Hatman, ce era cumnat
lui Constantin-VodA, au adus oaste nime n'a urmarit
pe uciga§i, cari Apuserg. pe Turc in luptd. Apoi, dupA
BrIncoveanultii, Duca incepe luptele cu Polonii, care, de s'ar
fi flint mai lute principalul lor resultat, prinderea lui Turculet,
la Constantinopol, ar fi salvat situatia Domnului. Se adauge
cä numai multAmitä acestor fapte pe care cronicarul le pre-
ciseazit a rkmas mazilul cu viat5. (WO caderea sa.
Antioh e mult lAudat, §i micile invinuiri ce i se aduc se
pierd pe 11110 bunele lui insu§iri. Ceard s1 se facä asemene
urmAtor tiitIne-s6u, la dreptate §i buna chivernisealä pAmintului,
numai tineretele lui nu-I 16sau ca sä mearga pe calea pkrinte-
lui situ, dci mult 1§i pierdea vremea cu viniitoarea.

La cea d'intaiu se mentioneaza, ca in Viata lui Constantin Can-

temir", numele Vornicului Ramandi, lasat de Domn h la§i, in re-
tragerea lui.
2 La Lapu§na ar fi ramas numai putintei cameni".
3 P. 25. Vorbind despre Crupenschi. a carui isprava e pusd aici
la local ei, i uu greit, ca in Neculce, se adauge, ce au fost
Medelnicer", ccia ce ar putea servi, cu un material de inrormatie
m.ti bogat, pentru dalarea continuatiei.
Pp. 25-6,

www.dacoromanica.ro
528 istoria literaturg ròmfinestf

avInd buni sfetnici.., tot nu lipsia bun.a chivernistaV,

Aici se nareazA In chipul cel mai complect revolta Nogailor I.
Dupl dInsul Duca, cu a cArui Domnie se terminA leatopise-
tul, apare iarlsi nestAtAtor", i aliar fatA tle BrIncoveanuf.--
o minune la un Moldovean de pe acea vreme, nu i se dA drep-
tate. Incepe a rAsplAti binele ce I-au f Acut socru-su eta ne-
cunoa§tere de bine, si, In loe de multamitA, i-au amestecat la
Poartli cu cnvinte rele." Boierii, supcIra(i, au cuvint s emi-
greze, dar se zice numai ca Basarab-VodA" ar fi stiut de gin-
dul lor. Nu se vorbeste de cAlAtoria Domnului muntean la A-
drianopol, dar despre soliile pentru pribegi, despre ipocritul
alaiu al lui Duca mazil se gAsesc lAmtiriri mai bogate decit
oriunde si, cum se vede din controlarea unora cu Greeeaau,
absolut exacte
In loe sA prescurteze aceastA bunA povestire, Amiras se tine
de aceia, care nici ea nu e originalA, ci reproduce mai mult
pe Neculee, a lui Mustea. Ici si colo adauge lAmuriri, s'A!.
nindu-ni pAnii unde a fugit Buhus, la prinderea lui Duca-
Vodk al culi' a zidit Cetlituia 4, clt au prIdat Polonii In Mol-
dova 5, cum si mide era ceairul lui Can ternir, prAdat de Cru-
penschi cum Polonii numiau viicari pe Moldoveni In har.tele
lor7, cine mai era printre pribegii de supt Constantin .Duca
a doua oar1.5.
Pe clnd Mustea se Intinde foarte pe larg asupra Doluniei
IntAiu a lui RaoovitA chiax, aici se dan la dreptul vorbind,

1 Pp. 26-8. Se dA si vrista lui Antioh la uirea in Domnie:

douAzeci í patru de ani.
2 Pp. 28-30.
8 P. 107.
6 P. 108.
s Citci intaiu in linutul Cîrligäturii nicio casà bolereasca n'au ra-
mas, nici la Hirläu, nici la Dorohor; p. 109.
linde se plisteau ca la optzeci de cal, aproape de Balitar;
p. 110. La Orheiu ni mai spune cà erau Poloni; ibid. lar inai departe
reproduce anecdota despre spusa lut Velicico cAtre Domn, cave
se Ida in versiunea deosebitd, care ar fi fost deci cunoscutA vre unui
copiator al lui Amiras dacA nu, ceia ce n'am crede, acestuia insusi.
Neculce, a cArui povestire samfinA cu acea de alce, zice epasi".
Vasile Costachi i fratii 'Ad. si cu Bujorenii, rudele lor"; p. 113.

www.dacoromanica.ro
 Istoriografia in perioada a doua 529

potrivit Cu insemndtaica ei numai sese rinduri, asigurindu,

ni-se ca nemica nu s'au inoit" In acest thnri.
De aici, fard a se spune tocmai mult, Amiras nu se mai
razimA de loc pe Mustea, ci dd de la sine faptele ca
precierile. Antioh-Vocld, ldudat in a doua Domnie, de Nicolae
Costin ca si de Neculce, de acesta ca si de Mustea, e tratat
aici cu asprime de Amiras, care afirmd cd era acum mai stras-
nic, care fire intdiu nu o ardtase; i nici pe boieri nu-i a-
vea In cinstea s..1 In dragostea ce ardt:Ise Intliu", i numai 3n-
doielnic zic unii" atribuie el aceastd asprime noilor sfet-
r ici lije Cantacuzino i Morona. Acestea sint sentimentele r-
konale ale lui Amiras, care e pentru aceasta vreme un contem-
poran, si el ni spune singur ca ale lui sint aceste rinduri,
socolind cd Antioh-Vodd e mazil la Constantinopoll de ca la
optsprezece ani", ceia ce ni-ar ardta ca ele au fost scrise la
1726 '.
Ca si Mustea, Amiras laudd pe Racovitd in a doua Domnie
pentru lipsa lui de mIndrie, pentru cinstea ce da boierilor,
dreapta lui judecata i franwasa chivernisire, fdcind reserve
slabe numai in privinta desetinei, recomandata, crede el, de si-
gur, de cdtre sfetnicii fatarnici i stricatori de teard", pe cari
sd nu-i ierte Dumnezeu 3. Dar aceasta nu trebuie sa ne indreptd-
teascd a presupune un imprumut. Ori ca n'a cunoscut pe
Mustea mai departe, ori cd 1nldturat, cunoscind Impreju-
i arile tot asa de bine i judecindu-le allfel, povestirea lui
Amiras e i aici originald. Semnaldm amánuntele pentru ma-
zilia i intemnitarea lui Antioh istirile despre afacerile suedese,
pe care incepe sa ni le comunice fostul secretar pentru limbile
orientale al lui Carol al XII-lea%.
Nicolae Mavrocordat e judecat destul de bine, de cineva care-i
vdzuse a doua Domnie numai In Domnia dintdiu s'au a-

1O scrisoare a lui, in Ciobanu, /. c.

2 P. 115.
3 P. 116:Numai cit in lume niciun lucru Jara de pricina nu
este, §i omul Lira dc greeala; aa i facut-au de nb§te
grevald ca au scos desetma in toata teara... Numai de ar da Dumne-
zen sd §i faca ,ni a ca (Emil locuitorii], sA trimitg. un Domn ca
acelq, sa indrepteze lama precum au fost mai inainte"; p. 116.
6 Pp. 116-7.
34
www.dacoromanica.ro
530 Istoria literatudi romAne§ta

rittat stra§nic' - si care, intelegindu i urea de °in cult, Cu

credintd. catre stdpini, atribule intaiele lui greseli neexperientei
si pizmasilor" ce se gdsiau intre oamenii lui, pe cari singuri
li asculta.
Nu e pe larg nici Domnia lui Dimitrie Canteinir, un om
invdtat si la Impdrdtie cunoscut", care au aratat Turcilor mes-
tesugul musicdi, adecrt cintarea", cdpdtindu-si mare fahnd prin-
tre ei prin cunostintile si purtarile lui si fiind judecat vred-
nic si de rdzboiu"1. Amiras nu e impotriva politicii lui Cante-
mir, pe care o explica prin descoperirea de cdtre BrIncoveanu
a planului turcesc de a-1 prinde prin Domnul Moldovei, plan
pe care 1-ar fi mdrturisit Insusi acesta din urnid, poate In au-
zul scriitorului". El denuntd pe Brincoveanu cd era Intr'un
cuvint pu Moscalii", Mil a-1 mustra pentru aceasta. -Dar el
tine de rdu pe amnii Domni pentru di au inselat pe Tar, at-
cindu-i promisiuni care n'au fost indeplinite : Atuncea au
vdzut Impdratul la ce 1-au adus sfatul lui Dumitrasco-Voda si
a lui Basarab-Vodd, carii numai Cu vorba au intarit mima
Impdralului sd vie asupra Turcilor, iard agiutor de bucate seau
de oameni niciunul nu i-au dar 3.
Dupk ce relateazd viata urnirttoare a liti Dimitrie Cantemir
pdnd la moartea in exil, Amiras trece la noua Domnie a lui
Nicolae-Vodd. In aceasta-1 gdseste prea bun"; si pre boieri
li cinstia si-i avea In dragoste, cum se cacle unui Domn". Se
laudd suprimarea desetinei pe boieri si pe der si, pornenindu-se
darea noud a tigdndritului, se spune di n'a scos-o mai mult
decit odatd, Tot ce se mai cuprinde in acest capitol si e na-
tural pentru un scriitor care fdcea pe illmaciul si pisarul Sue-
desi1or la Tighinea priveste pe regele refugiat in Basarabia,
pe prietenul si protegiatul acestuia, Stanislav Leszczynski, ex-
peditia de la Hotin, evenimentele din Moreia, mide merge un
Pasd din acea cetate, schimbdrile din Muntenia, unde Brinco-

2 P. 117.
2 Si, macar cci nu era acel lucru de crezut, dearà spunea el
singur pe urmA cdtre unii §i-i incredinta pre dln§ii cil accasta au
fost pricina Dornniei seale"; p. 118.
a P. 119.
a Ibid.

www.dacoromanica.ro
 listoriograiia in perioada a dona

veanu i urmasul sdu sint inaziliti pentru a fi executati ca

haini 1.
Nicolae-Voda e urmarit, In capitolul urrniitor, i ca Domn
muntean, pdnd la Incheiarea Oca turco-germane. Succesorul
lui In Moldova nu-i convine cronicarului asa de mult. FIrd.
Indoiald cd osIndeste agitatiile boierilor Intelesi cu Nemtii:
Ceaurul, care se trdgea din neamul lui Stefan-Vodd Gheor-
ghe", Velicico Slugerul, Contescu Cdpitanul, Miron Serdarul,
Aslan, i poate Cuza 2 observind si aceia cd niciun hain n'a
sfirsit bine 3, dar el gaseste explicatii pentru nemultdmirea boie-
rilor, mari i mici. Boieriile le-au dat [Mihai-Vodd] mai toate
rudelor lui, si pre unii cari sd cddeau sa aibd" bund oard
autorul si ei vre-o boierie, nu i-au cdutat, si au rámas
cdlcati i batjocoriti de rudele lui", ceia ce era o aleare ne-
suferitd" Expeditia din 1716-7 a Nemtilor o povesteste cu
cele mai mari amdnunte, fiind chiar principalul izvor pentru
dinsa; aceasta pentru cd se gdsia atunci in vecindtatea Dom-
nului i vedea mersul lucrurilor. Era", serie el Inteun loc,
lumind de lund, de luminà ca ziva, si ger mare"5. Si, aiurea,
cInd Tatarii rdzbundlori incep sä se adune: Si era atila ger
si ninsoare, dit abia puteau oamenii sd Imble"6.
Am vdzut cä, pentru evenimentele de rdzboiu ce urmeazd, A-
miras nu mai este asa de bine si de amdnuntit informat. Ur-
meazd stiri despre recoltd, despre ciuml, despre alcdtuirea raie-
lei noii cetAti turcesti a Hotinului, cu care prilej Domnul e ti-
nut de rdu pentru cd nu s'a sfdtuit cu nime, ca de obieeiu, asa
Inclt n'a putut impiedeca paguba terii. Dar 11 laudd pentru
strasnica lui grijd de siguranta publicd, eit In zilele lui
la Moldova putea sd umble oamenii cu galbinii In mind."7.
Dar la sfirsit tonul povestirii devine amar si greu de mus-
trdri. Il Indeamnd pe Amiras a vorbi astfel marile ddri pe care

1 Pp. 120-3.
2 Pp. 123, 129.
P. 129. Pe egumenul de la Casin 11 numeste pentru aceia om
nesocotit si prost de minte".
P. 123.
P. 128.
P. 131.
7 P. 138.

www.dacoromanica.ro
52 lstoria literaturii ronilne01

le pune Doinnul singur, Visliertil sdii proprio, statiiindu-se

numai cu un Logofdt de Vistierie. Stringind atitia bani, el nu
plifteste datoriile, izvoclul de datorie de pe masa lui n'au
lipsit" , nu si raspldteste slugile credincioase1, ci face nu-
mai iutrigi peutru a clobindi Scaunul muntean, mai manos.
Cind e mazilit de Nioolae Mavrocordat, pe care voià sd-1 scoata,
i de nepolul acestu;a,Grigore Amiras ne asigurd, ca si
Musiea 3, ca altfel ar fi emigrat boierii, cronicarul resuind
asifel aspra sa judecatd asupra Domnului pe care-I servise:
..ku domnit cu multd pagubd ce fdcuse primintenilor
ori. crestini, ori pdgini; cAci au mestesugit de au luat
banii lor, cum crestinilor asa i Turcilor, si nu i-au pldtit,
nicio fapta Nina in toatd Domnia lui n'au fdcut. .Multi 11 blas-
idmä pänä astrizi, iard prea putini Ii multdmesc".
.,.: loin! attuI e tonul fa td de noul Domn Grigore Ghica,
Domn vrednic- de pomenire", pentru care se osteneste de la
inceput a i gdsi si spune faptele strdmosilor, cari, domnind,
n'au pedepsit pe nimeni decit pe aceia ce-si meritau pedeapsa.
Grigore-Vodr., un om invdtat, cu mintea intreaga", bun judecd-
tor si milostiv, harnic, un dar de la Dumnezeu asupra aces-
tei teri", suprima patru ddri, reformeazd pe a cincea, WOtà cld-
diri, se incunjurd numai de slugi infeleple din Tarigrad, da
striilucire Domniei si se poartd In fine asa incit multdmeste
pdnA. si pe rudele predecesorului sdu. cu cinste
cu pace; ca acesta putem zice cd alt Domn n'au fost, precum
dovadd sint letopisetele 5".
Cronicarul de Curte 10 urmdreste patronul in numirile de
boieri, in negociatiile cu Tatarii, pe cari se pricepe stim-
pere i sd-i umileascà, in daraverile cu nemultdmitii i pribe-
gii, pe cari-i iartd, cind nu-i ddruieste cu bdidi la talpe,
de cele scoapie" -, In evenimentele vietii lui private, In inte-

Cine i au slujit cu dreptate, altà nimicl n'au c4tigat de la

dinsul fdra decit prepus i necunoa§tere de slujbl; p. 140.
2 Sa nu fie un adaos de copist? Forma in care vorbesc ambii
cronicari e destul de asamanAtoare.
8 P. 141.
P. 144.
5 P. 169.

6 P. 168.

www.dacoromanica.ro
 Istodografia In perioada a doua 533

meiarea de vooli vi facerea de clddiri, in plimbarile lui la

cimp" cu boierii, Mbovindu-se cu naiuri i cu nagarale
cu sAgeatul vi sinetul", in petrecerile ce da cu fdvicuri
lumini, vi pre apd vi pre uscat, care lucruri niciodatd In
Moldova n'au fost" i alitturi de dinsul deosebevte, dintre
boierii de tard i strilini, pe puternicii acelor timpuri, pe Ipsi-
kintesti :Ienachi Aga fiul lui Constantin Postelnicul, care a-
duce vestea Domniei noud i tie a comanda pedestrimea
puvtile", tatAl sdu, om mare de credintd vi la tot sfatul", care
e ridicat la Hdtmanie Hind om adevdrat vi de treabd acest
Constantin Pesielnicul" 2, un disgratiat färä dreptate al lui Mi-
hai liacovita
Din aceste elemente s'a alcrituit i in acest spirit s'a scris cro-
pica lui Amiras, a carii prefacere vi continuare in grecevte se
cerceta pe urmil.
Cronica lui Amiras a fost scrisd poate 4 in limba terii, dar,
meeria aulorului fiind aceia de tAlmaciu, el s'ar fi tAlmdcit in-
dalà pe sine insuvi pentru a face cunoscute in tot lidsdritul lau-
dele Domnului vi ale iamiliei lui. Avem forma greacd Inceputd.
la 1729 inieun manu,cript al Bibliotecii Nationale din Paris vi
tot acolo o traducere francesd (din 1741) dupd aceastd formd
greceascd., traducere fAcutd de un Levantin4.
Dar cronicarul lui Grigore Ghica vi-a gdsit, in timpurile de
decadentd, un continuator, care, Mil a-1 ajunge pe dinsul
car, e incd una din figurile cele mai insemnate din aceastd
epoed. de sArdcie literard. Continuatorul se cherna Ienachi Ko-

P. 172.
3 P. 159.
3 Ibid.
4 Dar am vazut ca el serie greceste intimplarile lui Carol al
XII-lea, si traduce greceste Viata lui Petru-cel-Mare".
6 Cf. Kogalniceanu, ed. I-a, III, p. 329; ed, a doua, I, p. XXV,
nota 2; Ease, Notices et extraits dcs manuscr is de la
Millie da Fa XI 2, p. 274 si urin., i V. A. Urechia, Miron Costin,
Open complete, I, p. 51. Peraru un ms. la Bibl. Ac. Rom., v.
mai departe si Cronica lui Canta. Data de c. 1714 datà la p.
2:2! p glint Mustea trebuie prefAcutà dui ut C. 1730, Amiras Intre
buin0nd pe -.Mustca
6 Si azi, cu bate argumentele contrar ale lui C. Giurescu, Pseudo-
cronicarii, I, Engche Kogdln.ceana din ,,Buletinul Cornisiei Istorice

www.dacoromanica.ro
MK Istoritt itteratmil romAnesti

galniceanu. Lucrarea lui formeaza, un timp, principala cronicli

moldoveneascA, apoi Amine singura pentru a da Intimplarile
cltorva ani din lima, si, clnd Inceteaza, istoriografia cronica-
rilor a luat sfIrsit In tara unde produsese cele mai stralucite
lucrliri, In Moldova.
Nu e de admis ca familia Kogalnicenilor (de rapt Cogllniceni,
de pe CogIlnicul basarabean) era cunoscutil Inca de supt
Despot : donatia satului Illpile din partea acestui Domn
catre Vasile Kogalniceanu diac de Vistierie, citald de un eru-
dit foarte onorabil 1, nu ()fell nick) garantie de autenticitate.
Dar e sigur a supt Simion Movila un diac Cogalniceanu a-
vea locuri pe Calmatuiu, pentru care se si judeca, Inaintea Dom-
nului, cu satul Taldestii2. Locul era In Tinutul Lapusnei, si ac-
tul e Intarit de Stefanita Lupu, la 1661, 23 Septembre, lui
Vasile, fiul diacului, care Vasile Isi gasi un omonim, Capitan,
la 1733e.
Vasile, cel de-al doilea, era Capitan de Iasi, un boierinas
fara nume mare si fara multa. trecere. Mai tIrziu, supt a doua
Domnie a lui Grigore Ghica, inainta pana la Pitarie: si In ca-
sele lui de ling Barnovschie"; In apropierea curtilor lui
Ienachi Ipsilanti, fapturi de Tarigrad"4, fu gazduit Sara-Meh-
med-Pasa, In zilele acestui Domn5. El avu un fiu mai mare,
Constantin, numit probabil dupa tatal vecinului: Hatmanul Con-
stantin Ipsilanti, de care atIrna Capitanul nostru s'i care-i va
a BomAnier, II, Bucuresti 1926, sint de aceiasi pArere. Ma spri-
jin inainle de toate pe atentia datA in cronicA familiei Kogalniceanu,
si nu e niciun motiv de a admite o interpolatie. Nepotrivirile Cu
biografia lui Ienachi, intercalan, se pot explica prin data deo-
sebitA a redactArii. Argumentul ca. se dau stiri cApAtate de ui.sn cind
cronicarul era doar de opt ani nu e nici el decisiv. lar pe Cons-
tantin Racovin il putea critica si un intim al lui.
1 Papadopol Calimah, Botosanii, in An. .lc. Rom., VIII, p. 111
2 Probabil: TAllbestii.
3 Indicatie pierthin. In Arch. ist., III, p. 276, gAsim niste per-
sonagii de pc Cogilnic, din Tinutul Orlieiului, din salt' de Hor-
banis".
4 Ienachi Kogalniceanu, p. 199.
6 Ibid., p. 200. Avem o scrisoare de familie a lid Kogalniceanu,
Pitar" In doc. XLVI/28 din Bibl. Ac. Rom. Dar ar putea sa fie si
a lui Nicolae Pitarlil. V. si Studii si doc., III, pp. 66 8, unde si
alte intregiri la Istoria literaturii.

www.dacoromanica.ro
 Istonografla In perioada a doua 535

fi botezat bliatull . Constantin semneaa. ca Vel Clucer In

actul mavrocoratesc de desrohire din 1749 2. El era Ve! Me-
delnicer supt Domnia a doua a lui Constantin Racovità, si fu
numit atunci cheltuitor" pentru c15.direa caselor haremului
domnesc3, care furit terminate la Octombre 1756 4. Cind loan
Callimachi veni In Scaun, declare ce nimeni nu voià. s5. primeascA
Vistieria, Constantin, care nu se ridicase mai sus decit rangul
de Medelnicer, fu numit ispravnic al acestei dregMorii: Wend
Visteriea a n'o priime§te nime, Domnul au adus pe Constantin
Cogillniceanu Medelnicer si 1-au ilcut Vistiernic ki vechil Vis-
terniciei cei Mari, zicIndu-i Doninul cA sd-1 vadd"5. Cu acest pri-
lej, Constantin fu inAltat la situatia de Stolnic 6, si, cind Vistieria
Osi, in sfir§it, un amator, pe Ionità Canta, ispravnicul ei de
pind atunci deveni Vel Sàrdar la ChisinAu, dindu-i toatà mar-
ginea aceia In samA, §i tinuturile tustrele"7. Intr'o nou5. Dom-
nie. a lui Grigore Callimachi, Intilnim pe acest stilp al familiei
sale ca biv Ve! Stolnic si ispravnic de Tinutul 1-11r1Au, Do-
rohoi, Botosani", Intr'un ordin domnesc din 6 Maiu 1769 '`. Supt
ocupatia ruseasa, ni se asigurä a a pAstrat aceastA isprAvnicie
pe trei judete 9 . Nu stim ce s'ia mg intimplat cu dinsul pAnA
la moarte, a aril datà n'o cunoastem1°. Poate sl-si fi Intre-
buintat ultimii ani copiind manuscripte, ca Istoria ludrii Con-
stantinopolei de Turcill, o carte popularI12, sau tradncind opere

1 Vom vedea ca Ipsilanti i a botezat pe al doilea, dindu i nu-

niele Maui sail.
2 Arch. rom., I, p. 98.
3 Ienachi KogAlniceanit, pp. 174, noll, si 229.
6 Ibid.
6 Ca Stolnic 11 itflAm la 20 Oct. 1761 (Jahrbuch des Bukowiner Lan-
des-Museums pe 1900, p. 45).
6 Cronica, p. 236.
7 Ibid., p. 238.

8 Bibl. Ac. Rom., doc. LVIII/194.

3 M. Kogalniceanti, In Arch. Rom., I, pp. 142-3 si In editia In
tliu a Cronicelor, I, pp. XXII-IV, si notele.
10 M. Kogliniceanu, I. c.
U Asupra ei si prelucriltorului probabil, Constantin Stolnicul Can-
tacuzino, v. Bulletin de la section historique de lAcadémie Rou-
maine, 1926 (unde textul romAnesc si cel rusesc, dupa editia arhi-
mandritului Leonid).
1- V. si Gaster, Gesch. der ruin. Litt., P. 382.

www.dacoromanica.ro
536 lstoria literaturii rotnanesti

din frantuze5te, ca Princesa de Elida'. Cdci era, dapa mdr-

turia unui ilustru membru al familiei sale 9, un oin Inviltat, care
stia turceste, greceste s'i frantuzeste

Al &Idea fiu al Pitarului Vasile a fost Ienachi, Miscut la

10 Octombre 1729. Numele i-a fost dat de Constantin Ipsilanti,
nasul sdu, care avea un flu Ienachi, devenit un foarte Insemnat
personagiu In Moldova secolului al XVIII-lea.4.
Isì petrecu copildria In Iasi, In vecindtatea Curt.ii, cu ala-
hullo ei, si el ni spune ca a vdzut', la trecerea lui prin Moldova,
pe fratele lui Grigore Ghica, Alexandru dragomanul, orn de
fire si ardtos" 6. In 1716, Ioan-Vodd Mavrocordat il primi Mire
copiii de casa 7, si. el rdmase In aceastà situatie supt succesorii
Domnului, Grigore Ghica si Constantin Mavrocordat a treia
oard, avInd drept colegi pe fiii celor mai bune familii mol-
dovene: Andrei Donici, un alt Donici, Costin Catargiu, Miha-
lachi Jora, Andrei Beldiman si Costin Negre s. Odata, iarna,
11 vedem trimis la Tinutul Botosanilor cu slujba domneascd"J.
Era Ina. un eopil" supt Constantin Racovitii, chid fu facut
Comis al treilea. Ajunse al doilea Comis In 1753, si-1 vedem
dind stiri lui Vodd cu prilejul emigrdrii 1)oierilor 10. Cu Cons-

a M. Kogalniceanu, /. C.
2 Ibid.
8 Asupra descendentei lui Miliail Kogalniceanu i-a fost stranepot
v. Sludii ,,i doc., III, I. c., Ea se coboara din unicul flu al lui Con-
stantin, Ioan, care se casatori cu o Banta§ din Botosani si se stabili
In acest oras. In acelasi loc, lamuriri asupra altor Kogalniceni
decit acestia.
L Inteun do ument de la Constantin Mavrocordat, cu data de 20
April 1713, se gasesc ca marturi Paleologul N'el Comis si Enachi
Hatmanul; Uricariul, I, p. 59.
a Vrista lui mica nu-1 putea Impiedeca de a-si aduce aminte.
6 P. 199.
7 Ienachi Kogalniceanu, p. 174, nota.
8 Ibid.
9 Ibid., p. 214.
10 Cronica sa, p. 222: Insliintindu se Dommil din Enachi Ko-
galniceanu, ce era vtori Comis atunce, cum ea un Irate a lui
Paladie, anume Costantin, este la casa ha In 'ranulul Vasquitilui".
Cf. tritirescu, I. c., pp. 5-6.

www.dacoromanica.ro
 Istoriografla In perioada a doua 537

tantin-VodA, 1.1nArul Comis trecu In Tara-Romilneascd, wide

dobIndi sareina de Vdiav de copii, In local unui Giuvaergl-
Manolachi 1
Se Intoarse In Moldova ca Domnul sAu, la Mart 1756, si fu
numit de acesta VAtav de Aprozi. Cind fratele sdu supraveghiè
clAdirea haremului, el primi sarcina de bumbasir asupra
Curtilor" 2 El fu acela care strinse (urn la testament" pentru
vAarit 3. La 17 August si 8 Septembre 1760 11 gAsim cumpl-
rind manuscripte la Constantinopol, unde plecase cu Domnul
sAu mazi14. In 1761, la 20 August, 11 vedem insemnindu-se
pe o carte ce cumpArase, ca biv VAtav de Aprozi, ca mazi15
cu citeva zile mai inainte, dinteo altà notitd, pe o carte
cumpAratA, vedem cA el se gAsia la Constantinopol, intre oa-
menil de cas1 ai stApinului sAu destituit 6 In 1776, dupd ce fu-
sese odatA la Tarigrad In timpul rAzboiului 7, el era din nou
mazil i avea sese /iuzi ca scutelnici 9. IncA la 1791, un do-
cument, din 7 Septembre, ni dA nun-1We lui, §i din el constatAm
o nouà InAltare In boierie a lui Ienachi, care ajunsese gtuma,
la 1782 poate, Stolnic9. Era foarte batrin atunci, si nu va mai
fi trAit multA vreme10. Dupd amintirea familiei, s'ar fi stIns
In satul Rîpile, la 1795 11.

Cronica sa, p. 117, nota.

2 Ibid. Cf. si p. 229.
3 Ibid., p. 230.
4 V. Xenopol i Erbiceanu, Serb. sc)I., p. 269. Ms. 171 al Bibl.
Ac. Rom cuprinde urtnritoarea nolita: ..Acestu letopis[a]tu s'au cum-
pat ata di Enachi Kogillnicean b:v Vdtav z'aproz, gici, in Tari-
gt ad, Hindu di la thscAlul Daniil eromonah, ce-au fostu si la An-
tiohi Giauctul, la let 1760, Av. 17. Enachi Kog. Vil \ratan
6 lirechiA, in Art. Ac. Rom., X, p. 356, nota 1.
6 Are. .1c. Rom., XXI, p. 443.
7 M. KogAlniceanu, in editia cronicd, p. 259.
8 Urechid, 1st. Rom., I, p. 254.
° Uricarinl, XII, p, 31.7.
10 Cf. Xenopol, elfilzail Kogedniceanu, 1895; d'scurs de primire
i
la Academ;a RomInd. Kogalnicenii Inrdtasera si o bisericil In Iasi. Un
document. din 14 Ianuar 1766 e zapisul lui Vasile preotul ot Mun-
tcnime de sus, la b:icr:ca K.agamiceanului"; Bibl. Ac. Rom., doc.
I.VIII 178. Semnalura lui lenachi cronicarul in plansele la Un.
cariul, IX, No 22.
Notita citath a lui M. Kogaluiceanu.

www.dacoromanica.ro
538 Istoria literaturli rOmSnelti

Kogdiniceanu nu era un dirturar i nici un cm de un talent

deosebit. Va fi stiut ceva greceste, va fi avut citeva manus-
cripte, istorice sau religioase, In rafturi, sit atIta-i va fi fost
stiinta si lectura. Opera lui se resimte de accasta.
E, cum am spus, o continuatie a lui Amiras. Trebuie sd a-
ddugim o continuatie redactatd firziu de tot, fara a avea Ina-
intea ochilor Insemndri mai Intinse, care sd-1 cAlduzeascd.
Cronologia lipseste aproape, lucrarea e fail proportii: un fel
de memorii sdrace ale autorului ei.
La Am iras, el n'a addugit nimic copiindu-1. Nota despre viata
lui, clre se gaseste intercalatd In editia Leatopisetelor inainte de
actele relative la Tatari, notd lungd si de o mare Insemndtate
Mograficd, a fost scrisd mult timp dupil ce cronica era termi-
natd, dupd Domnia moldoveneascd a lui Manolachi-Vodd Giani-
Ruset, dupd moartea lui Constantin Ipsilanti 1, pe niste foi,
departate una de alta, ce se IntImplase sit rämlie libere2. Pentru
a complectà Domnia lui Grigore Matei Ghica, Intreruptd In ma-
nuscriptul lui Amiras, el nu gdseste nimic declt clddirea unui
turn mare". Despre schimbarea lui Ghica-Vodd cu Constantin
Ma\ rocordat, nu stie sd spuie nimic decit generalitati care se
potrivesc pentru once schimbare de acest fel.
Pentru a umplea capitolul consacrat lui Constantin Mavro-
cordal, Ienachi Kogdlniceanu, cdruia cronica lui Neculce nu-i
era cunoscutd, recurge la acelasi mijloc, dind ceremonialul o-
bisnult pentru instalarea i iesirea din Scaun a Domnilor. El
recunoaste, de altfel, cit pentru aceastd Domnie nu stie nimic:
In zilele acestui Domn, ce s'a fi lucrat nu stim, cit n'am gd-
sit necdiurea scris". Atita doar cd vorbeste despre focul 'eel
mare, care nu e pomenit in Neculce, i canned pe Mavrocordat
ca un Domn fIrd noroc", care, pe ring aceasta, nu se putea
deprinde nici cu tara.
Cu totul altfel, in ceia ce priveste cuprinsul de fapte si to-
nut, e exp usa Domnia a doua a lui Grigore Ghica, servit, cum
se stie, de familia Ipsilanti, cdreia Kogdlnicenii Ii datoriau alit
de mult. Tara aleargd la dInsul si de astd datd ca la un

1 De care spune: Domnul Dumnezeu sA-1 pomeneasca"; p. 174

nota.
1 Nimic din obiectiile lui C. Giurescu nu inlIturA aceastà posibilitate,

www.dacoromanica.ro
 Istoriografla In perloada a doua 539

Domn bun si tata a I or", si el face dreplate tuturora 1. Acum,

scriitorul Incepe a-si aduce aminte de imprejurari, si el descrie
pe larg visita facuta fratelui salt de Alexandru Ghica Drago-
manul, caruia fulgerul li arde barba si hirtiile9, fuga Dom-
nului care din biserica., unde primise vestea, dil ordinul, pe
lacutele, de a i (se pregati calul, lui Constantin Postelnicul"
intrarea Rusilor cu spegile scoase din teaca", aducind Cu
dinsii pe doi din Cantemiresti si pe o bezaa a Giurgilor,
iiiul lui Eraclie", purtarea rasbunatoare a lui Constantin Can-
(emir, care pune sil se darime casa domneasca de la Frumoasa
palatul In stil constantinopolitan al lui Ienachi Ipsilanti 3 .
Sosirea ostasilor Impariltesei nu-i inspira, de almintrelea,
nicio bucurie i nicio speranta, si el vorbesle nutnai de jacu-
rile" pe care le comisera soldatii ruse$i
Pentru Constantin Alavrocordat, intors fara voie in Moldova,
Ienachi Kogalniceanu e aspru i cu desavirsire nedrept. Dad
Domnul cauta a da o mai bunä administratie judetelor, croni-
carul protesta contra scornirii ispravnicilor, aducind aceasta
mustra. din Teara-Romaneasc.1"; dad Vodrt introduce, cu intentii
bune. cisla, scriitorul desaproba inovatia; dad el aprtra pe te-
rani contra napastilor boieresti, dacil opreste luarea cu hapca
de la sateni, boierinasul se aprinde de minie i apara neomenia
abusul: Usile Divanului erau deschise i multil. vorba Cu
prostimea avea, cit atita li dedese obraz cit nu putea nime
din boieri ca sil zicil macar cit de putin lucru vre unui te-
ran, d indata striga la Voda i, pentru un lucru de nimica a
unui teran, eit de prost, facea pe un boier mare mascara §i-1
inchidea. .5i mai dáduse o porunca in teara ca sil nu fie
volnic nime a lua cuiva macar un ou Lira de bani; nici slujbas,
nici altul nime 5." Daca inv4atul Domn vrea sil civiliseze clerul
moldovean, Kogalniceanu vorbeste acru de masurile luate pen-
tru aceasta si de multe ori se face a deplinge toarta popilor
i P. 198.
2 P. 199.
Pp. 199-200. E acela}i biv Vel Sulger Constantin :antemir",
care adreseazh o petitie Dommilui la 20 April 1713; 1":.icariul,
V, pp. 261-3.
4 Pp. 200-1.
P. 202.

www.dacoromanica.ro
140 Istoria literaturii roniAne;,ti

analfabeti dati cu de a sila, la bdtrInetit sd invete carte. Vit-

And, In sfIr5it, Mavrocordat cri nu-i merge in pdmIntul Mol-
dovei, iiind invdtat In Tara-Romaneascd cu venituri mai mari",
el aduce strAmutarea lui acolo, 5i In locu-i vine fratele sdu
mai mic, loan-Vodd.
acesta, dar acum fdrd nedreptate, e tratat rat In cronicd,
E o Domnie uncle furl cine vrea, i cine nu e multdmit, e
portit 5i el la masd, unde se consumd produsul ddrilor noua
neobi5nuite. Domnul reusä sd-5i pldteascd datoriile, i pune
boierii In fiare, care lucru aice'', spune Kogalniceanu, a cd-
rui experientd e scurtd , altd data n'au staLut"1, dar de o-
biceiu îi cautd, In despretul tuturora, de petreccri: cdzut Cu
totul la mese mari 5i zeifeturi i primbldri, 5i la alte desfdtdri
a lumei" 2. In scurt timp, el e trimis pentru restul vietii la
Constantinopol, unde, cum am vilzut, nemai avind alt-ceva de
fdrut pe Nine, muri In ziva de Pa5ti, cu ciubucul In gurt3.
Despre Domnia de opt luni a lui Grigore Ghica a treia oard,
nu afldin multe lucruri. Despre a treia stdpinire a lui Constan-
tin Mavrocordat, cronicarul nu poate zice bine: ca i mai Ina-
inte, el ridiculiseazd silintile Domnului pentru Invdtdtura preo-
titor i adauge acum plingeri pentru liberarea teranilor de 5er-
bie. Au mai scornit cit nu trebuie boierii sd aibl vecini prin
sale( lor 4."
Ar pd.rea curios cd Racovita, sprijinitorul cronicarului, nu e
toemai Idudat de fostul lui Comis al treilea, dar, de almintre-
Ienachi maltratase Domni In casa cdrorali trdise tinerPta.
Voda apare ca un om prea stra5nic", care vorbe5te cu
boierii sti prea turburat" 5i se incunjurd de Greci infruntritori
fatd de pdminteni5. Ienachi pomene5te emignarile, ddjdiile mari,
dupd mentiunea cdrora adauge naiv cd se aflau toti voio5i
îi plAtiau ddrile lor" 6. La a doua Domnie a lui Racovitd, mus-
trdrile inceteazd dar nu pentru a fqce loe laudelor.

P. 209.
2 p. 209.
3 V. mai sus.
P. 213.
5 ,,Fiindca Grecii se apucase de mare infrunlare loeiio si pa-
cercInd lucruri L e.ute, vec:ii d la alti Domar; p. 221,
6 224.

www.dacoromanica.ro
 istoriogratia in perioada a doua 541

Mai curind e dispus cronicartil sil indreptateascd i sd inalte

pe cei doi fii ai bunului Grigore Ghica, pentru care pdstra o
amintire recunosatoare. La Domnia lui Matei, el spune ca ti
ndrul principe a adus l)oieri greci de treabd", ca se sfatuia cu
boieri vrednici, ca Sandu Sturdza i Costachi Bazu, cd a ri-
dicat ciadiri, pare rdu cit trebuie sa vorbeascd despre
lenta, trufia, iubirea de pedepse, si mai ales despre imoralitatea
unui Domn, care fdcea zdfchiuri ell zica Lori, cu primblari, cu
jocuri, iubind i partea muiereascd' i aducea Ovreice" sa-i
joace la Curte cine stie ce danturi minimate, prin care-si de-
sAvIrsi o educatie dupd ultimele programe constantinopolitanel.
lar fratele lui Matei, Scarlat, ni se presintd intre boieri greci
de treabd, tot alesi", pe al cdror sfat 11 ascultd, la inceput, tiin-
du-se la urmd numai de ddjdii i zicdturi, jocuri i primbldri
de ajuns" 2.
Ioan Callimachi nu e un personagiu tocmai simpatic pentru
KogdIniceanu: e un bittrîn fricos de frig si scump", card se
di, pe rind, In mina lui Stavarachi si a Sutestilor, care nu-si
uità rudele 3, vrea sd creased ddrile i sileste pe Mitropolitul Ja-
coy sd pArdseascd Scaunul pentru cd nu \TWà incuviinteze
vdcdritul. Cit despre Grigore, fiul bdtrinului Ioan Teodor-Vodd,
In Domnia Intliu 11 vedem stiipinind prin altii, edci Mdria Sa
nu prea stia rindul ca sd cirmuiascd" 4. Iar, in a doua, vine -in-
cunjurat de Greci, lasd pe fi cine 'n voia lui i trdieste des-
pretuit de boierii i supusii sdi 6, addugind pe lingd aceste da-
ruri pe ale mindriei i pArtenirii. Cronicarul nu gdseste nicio
pdrere de rdu pentru moartea cu nitpaste a Domnului.
In ultimele pagini ale cronicii lui KogAlniceanu, un singur
Domn e ldudat, si In adevAr unul care merita laude: Grigore
Alexandru Ghica. Intreg era acest Domn la toate, plin la
toate, Invdtat; stia toate trebile cum le va purta, ales Portile
turcesti, cit nu putea nimene din capuchehaiele ca sd-1
cit de putin 7." Administratia financiard e supt dinsul excekntd:
1 Pp. 226-8.

2 Pp. 231-3.
FIcindu-se multi din paniinteni rude Aldriei Sale"; p. 238.
4 P. 244.
II mincau ea totii."; p. 255.
6 Ibid.
7 P. 252.

www.dacoromanica.ro
S42 Istona literaturli romane01

ispravniaii Sint tinuti In friu, capuchehaielele controlate, abu-

surile boierilor opritel, lefile statornicite, asa Inca tara e mul-
td.mitd 2 §i totusi ni spune practicul frate al ispravnicului de
Vistierie Domnul a iesit mai chivernisit ca oricare, domnind
singur" 3. Kogdlniceanu nu Wtìl sä ni vorbeascä de fabrica de
postav a lui Ghica, de apa adusd In Iasi, de reorganisarea
moldovenesti, de clddiri.
Dupd ce trateazd pe scurt, nemultrunit ca totdeauna, despre
Constantin Mavrocordat, care-si permise,se data aceasta sd ridice
pe boierii cei mici, supdrInd astfel pe cei mari, precum era
KogAlniceanu I, cronicarul trece la Imprejurdrile rdzboiului,
pe care le expune pe scurt, In mdsura In care ele se petreceau.
Dupà ce redactase ultimele adausuri4, el îi incheie povestirea
aratind cl dupd spusele marturilor oculari, sau
ale acelor ce au cunoscut pe acestia, i presintind obisnuitele
scuse de autor. La urmd, el Insusi, sau, mai de grabd, un
continuator Inseamnd niste versuri de ocard contra boierilor
munteni, niste notite cronologice i oarecare semne dumne-
zeesti" 5.

,.Si placid prostimii. Iara boierilor nu alit, caci nu putea

sa manince pe cei mici §i saraci, ca nu-i suferia Domnul nici de
cum"; p. 252.
2 Si a§a ic0au o multime de bani, i teara foarte se locuia 0 se
implea de lacuitori, 0 le era foarte de u§urare, cit nu li fusese de
multa vreme, niel la un Domn de cei ce au fost mai nainte; cari se
mirau singuri pamintenii la aceasta"; p. 251.
P. 255.
A Nu putem vedea, ca M. Kogalniceanu, un alt scriitor in acel
care no teaza imprejurarile petrecute (WO 30 Ianuar 1774. Stilul
e acela0, slut alusii care ne trimit in urma, i lipsa adausurilor in
manuscriptul original" n'ar li, singura, o dovada sufiaienta. La
Giurescu, p. 28, nota 1, se suprima ghilemetele mete de la ori-
ginal".
5 Dintre msseie cronicil, asupra carora v. Kogalniceanu, ed. I-a,
II, p. 330, cunoa§tem numai pe acela al Academiei Romine: ms. no 62;
lute° scrisoare urita, din secolul al XVIII-lea, Giurescu vede
in ea mina cronicarului el da pe Amiras cu continuarea Rogalni-
ceanului. Se deosebe0e de editia Leatopisetelor numai prin or-
dinea in care urmeaza notitele de la sfir0t. V. §i Cotalogul msse-
lor Academiei de I. Bianu, supt acest mimar. Cit despre versurile
pentru moartea lui Ghica i t boierilor Bogdan 0 Cuza, nu ve-
dem niciun motiv serios de a le atribui lui Kogalniceanu. Vom dis-

www.dacoromanica.ro
 Isteriografia In perioada a doua &41

Cronica lui Neculce a fast inai raspindia decit a lui Amiras,

fiind neasamanat mai bine O. mai pe larg alcatuita, dar rgspin-
direa ei nu s'a f kut decit simtitor mai arziu. Nu numai ca
ea s'a raspIndit insd atunce in multe copii, dar a suferit si
doud prelucrgri, dintre care cea din urma e In acelasi timp
o continuare.
A vein inaiu o copie amplificata. La inceput se adattge ici
sicolo lamuriri subsidiare, despre originea lui Dosofteiu, de
exemplu, despre relatiile de familie dintre Iordachi Ruset s'i
Mihai Bacovita,sau se trimite la evenimente ulterioare: intre al-
tele, vorbindu-se de biserica SI. Lazar, Inaltata de Mihai Ra-
eovita, amplificatorul arata ca ea a lost darlinata supt loan Cal-
limachi1. Astfel de adausuri incep a capata un sens de la 1700
Inainte. se pomeneste dese ori de cadirile lui Grigore Matei Ghi-
ca la Frumoasa, se citeaza o vorba a acestui Domn despre
niipasti 2, se aratd ed, Invatind Ghica limba terii, greul de la ju-
decati a disparut 3. La Domnia intaiu a lui Constantin Mavro-
cordat, In care tonul lui Neculce era aspru si plin de mus-
trari, se suprima partile serse ca mai mula pornire si se tem-
pereaza celelalte. In locul celor suprimate gasim laude pentru
Domn, om bun, blind" iubitor de invataturä si de respundentie
In toate terile strgine"; a lasat tara in mina boierilor, n'a avut
dragoste pentru ciocoi, a alai In tot chipul sa impiedece pri-
begirea nemultdmitilor; In rivalitatea dintre dinsul si varul sdu
Grigore Ghica, toata vinovgtia cade asupra acestuia. Tara, daca
au fost nevoi cam multe", e cd Domnul nu putea sd uite
Tara-Romdneasel, In care fusese crescut.
La noua Domnie a lui Grigore Ghica, se dau stiri necunoscute
asupra dominatiei tureesti In Hotin, asupra influentti de care
se bucura Doamna, asupra soartei, In Rusia, a Mitropolitului
Antonie. Iar, la sfirsit, in locul pasagiului de imputgri din Ne-
cuta chestia mai departe, vorbind de istoriografia perioadei a treia
In Principate, Lucrarea lui Giurescu e de folos mai ales prin
indicarea msselor, adesea foarte deosebite. Dar si el recunoaste cA
n'a cunoscut pe acel Intrebuintat de M. KogAlniceanu, invinuit de
o falsificare a mentiunii directe a shAbunului salt, care e posibilà,
dar a rgmas nedoveditit.
1 Ed. liogIlniceanu a lui Neculce, p. 281, nota
2 P. 365, nota.
3 P. 373, nota.

www.dacoromanica.ro
544 Istoria 1teratirli rornane0

culce, se celesc laudele lui Grigore Vo la care s a Ingrijit

apere tara de strdinii veniti din toate partile
La intoarcerea In Scaun a lui Constantin-Voda se spune
noile tribunale, din care a facut parle si Neculce, au durat uu-
mai pdnä ce boierii mari au revenit de pre la tinuturi" si ca
Domnul a iscglit totdeauna numai 11ot:dril-de sale, pentru a nu
fi tinut de rdu pentru ale altora.
Cine a fAcut aceasta prefacere partiala a textului lui Neeulce,
trebuie sd fi fost deci un conlemporan al lui Constantin Ma-
vrocordat i Grigore Ghica, un curtean care doria ca numele
sidpinilor sdi sà nu fie defaimate. De almintrelea, partea a-
dausg. sau prellcuta formeazd infinit de putin din cronica to-
tald

Un altul, al cdrui nume si a cdrui viga le cunoastem, Spa-

tarul loan Canta, a schimbat si el textul lui Neculce, dar schim-
barea lui e o prescurtare Apoi prescurtarea a fost conti-
nuatd, pAnd la ocupatia ruseasca, din 1769-74, interval in care
credem cä Intreaga compilatie a fost alcdtuità.
Cine e autorul acestei lucrdri? Matei Cantacuzino, nepot de
fiu al lui DrIghici, avu pa'ru fii : pe Gonstantin, PIrvu,
Mihai i Raducanu. De ultimii trei ne VOill ocupa vorbind
de Genealo.4ia Cantacuzinilor"; fratele lor mai mare, Dinu, pe
care nu-1 stie tocmai Genealogia, se strilmutd In "Moldova, unde
se cästori cu fata lui Iordachi Logofiitul. alt Cantacuzino, a-
nume Salta, pe la 1733 de fapt 1735-6'. Aici ni se spune cd
luit numele mai scurt de Canta, pe care-1 poartd Insd, Inainte
de \ enirea lui, i Iordachi, biv Medelnicer, apoi Stolnic, In-

P. 415, nota.
2 M. liogAlniceanu, a adaus in notele eclitiei sale toate aceste lo-
curi deosebite.
' Nu §tiu darl lui i se poate atribui nota de la cartea pentru
descalecat a lui Miron KogAlniceanu, I, p. 29, nota I, despre podul
lui Traian, notA care citeazA §i pe Nicolae Costin. Dar e mai
probabil eh e opera altui copist. In nota de la p. 22, nota 1,
el se nume§te biv Ve! Spatar §i pomene§te o hotarniçie Menta, cu
Mitropolitul Iacov, la Greceni, mo§iilor boierilor gavrilite§ti".
4 Studii fi doc., VII, p. 193.
5 V. P. Rosetti-BAlAnescu, In Arch. soc. st. $i Merare din lasi,
X, p. 601 i urm.

www.dacoromanica.ro
 Istonografia In-perioada a doua 545

tr'un act din 29 April 1729 , iar, pe timpul sàu chiar, Teo-
dor, Stolnicul, Inteun document din anul 1743-42.
De fapt, Toderascu Cantacuzino Mare Vistier, fiul lui Ior-
dachi, are un fiu Vasile, insurat la Maiu 1678, si alti doi, Ion,
cdsalorit cu fata. lui Conslantin Ciobanul, i Ilie. Fiul lui Ion
sau lonita (t 1692 si al Mariei e Iordachi, nascut in 1688,
care traia la inceputul secolului al XVIII-lea si cdruia i s'a
zis intaiu, dupa mosia lui, Deleanul; el avea ca frati pe erban
nenorocit fugar in Ardeal, pe Toader (Toderascu) si pe postu-
mul loan 3. El era Mare Logofdt, la 1752-3: pe acest timp se
luä numele de Canta 4, i anume de acest Iordachi, fratii pur-
tind. numele Intreg5. Descendenta Saftei cu Dinu Magureanul re-
presinta reunirea celor doua ramuri ale familiei. Fiji lui Ior-
dachi slut Constantin, mort la douazeci de ani, in Galati, fu-
gind la 1739 inaintea Rusilor, cu Domnul san, Grigore Ghica,
Ion si Iordachi 6.
Trei din acesti Canta cari se iscaliau une ori insa, sau eran
numiti de altii, i cu numele intreg, au purtat numele de loan.
Cel d'intaiu se intimping. Inca. din 1749, end semneaza In ac-
tul de desrobire al teranilor ca Ionita Canta, Vel Logofat"7.
El era nepotul lui Iordachi Stolnicul si fiul lui Toderascu 8.
Doi Cantacuzini ca acelasi nume figureaza unul lingä altul In
Divanul Domniei d intgiu a lui Constantin Racovita: acest loan,
fiul lui Toderascu, care avea demnitatea de Mare-Panarnic,
si un mai final- membru al familiei, Ionita, ce era numai Ca-

Bibl. Ac. Rom., doc. LVIII 111.

2 Ibid., Doc. Trib. Iasi, V, sti testamentul grecesc al Stol-
nicesei Elena, sotia Stoln'cului Iordachi Canta"; ibid., Doc. Rosetti-
Beilanescu, I, p. 1 i urm.
Toderascu-yi mAritA fata, Catrina, cu fiul:Hatmanului Gavrilip; Stu-
dii si doc., VII, p. 177. El unpArtise mosiiie sale la plecarea la
Constantnopol; ibid., p. 180. Acolo i muri, (p. 182).
4,Ibid., p. 188.
5 0 fatà dupà Hrisoscolen ibid., Pentru Iordachi, p. 189), ibid.,
p. 227 si urm.
Ibid., p. 198 si man.
7 Arch. rom., I, p. 97.
S Testamentul citat. In curInd voiu da o serie de acte, din archiva
cantacuzineascA, de la BAleni Covurluiu), asupra cronicarului si a
familiel lui.
35

www.dacoromanica.ro
545 Istoria Ilteraturil romgnesti

minar, dupa cum fusese treti Logofdt in 1761 1. El era cel nds-
cut din cdsdtoria lui Dinu cu Safta 2. Vel Pdharnicul rdmase pe
loc mai multd -reme, pe chid Cdminarul era acum 'Mare-
Agd. supt Gonstantin RacovitA a doua oard si Ban supt Scarlat
Ghica 3. loan Teodor Callimachi fAcu pe un al treilea, care era
fiul lui Iordachi Logofdtul Deleanul, Mare-Vistier 1, dar el a-
pare apoi ca Mare-Spdtar, demnitati pentru care pdstrd re-
cunostinta lui Voda, laudindu-1 In cronica. sa 3. Acest Ionitd
apartinea, cum s'a ardtat, ramurii Delenilor 6. Mud izbucni rdz-
boiul Intre Rusi i Turci, Ionitd Deleanul redeveni Vistier-
dupd ce Grigore Ale%andru Ghica fAcuse dintr'insul un Hat-
man7,i aldturi de dinsul8 gdsim In documentele timpului
pe nepot, nurnit, spre distinctie, Incd din anii de scoald Ie-
nachi sau Ienacachi 9, In calitate de Stolnic

1 Ienachi Kogglnieeanu, p. 219; Uricariul, XX, p. 395. Cf. Rev.

teol., III, p. 402.
2 Studii si doc., VII, pp. 202-3.
3 Ibid., pp. 229, 230, 232: Ionitg Canta, Vel Ban, si pe cellalt
Ionitg Canta, Vel Pgharnic". Pentru conditiile In care i s'a dat lui
loan Cantacuzino" Bgnia, v. Condica lui Gheorgachi, in Letopisite,
III, pp. 301-2. Acelasi pomeneste i, la p. 331 pe Ion Cantacuzino,
Vel Visternic".
Act de la acest Domn, din 28 Iunie 1760, pentru un proces din-
tre el i Buhusesti; Bibl. Ac. Rom., doc. LVI/111.
5 lenachi Kogglniceanu, p. 235.
5 Ibid., p. 245: Un fecior de boier mare anume Ilie Canta, cam
nebun i semet, fecior lui Toderascu din Roman, vär primare ca
lonitä si lordachi Deleanul". Pe de altà parte Wolf pomeneste
pentru evenimentele din 1705, 1741, 1760 Beschreibung der Moldau,
H, p. 165, nota 9; p. 178 nota b; p. 187, nota i manuscriptele ce
se aflg k fostul Logofgt-Mare Deleauul Cantacuzino". Dar Koggl-
niceanu ni spune cg Deleanul fu acel care ceru Vistieria; p. 238, pe
clnd cronicarul rgmase simplu Spgtar pgng la razboiu.
6 Ienachi KoggIniceanu, p. 251.
7 Vom publica Sama lui Serban Logofgtul pentru cheltuiala dumi-
sale Ioan Canta biv Vel Vistier pe anul acesta, precum aratg innguntru
let 1777, Ghenar 1-iu dupg ms. din BM eni (Covurluiu) al familiei
Leon Cantacuzino. O analisg se dg in Analele Academiei RomIne",
9 Studii doc., VII, p. 224, V. si ibid., p. 225, n-le 69, 70, 71.
10 Arch. rom., I, pp. 139, 158-9. Insg la 1774 i se zice celuilalt, in-
tr'un document tot Sp/liar; Uricariul, VI, p. 417. Pentru Vistier, v.
daraverile lui cu Ruii, cari voiau sg-1 surguneascg, iarna In tara

www.dacoromanica.ro
 Isiorlograha n penoada a doua 6,17

Dupd rdzboiu, Canta cel mare ajunse, pare-se, Logof at, rum
tie pe care o pierda Inainte de 1780, iar Canta cel mic, care
se amestecd In conspiratii Ve! Vornic Vistier 2. In 1783,
Ii intilnim pe arnlndoi cu mazili3. Pe cind moare un fost
Logofdt, loan, 11 mai gdsim pe urind, In 1793, pe vremea lui
Wolf 4. In sfir0t, §tim cd alt ienachi Cantai Spataru15, a tinut
In cdsatorie pe Anastasia, fiica Pdharnicului Matei Hurmu-
zachi, care muri la 1793, pe chid bdrbatul ei traia incä3.
Avem i testamentul lui Ienachi pecetluit ca vulturul bi-

lor, in Uricariul, 1. c., pp. 430-1. Pentru averea lui, Sulzer,

I, p.87. Ienache Canta primeste un ordin de la Divan la 22 Au-
gust 1771; Bibl. Ac. Rom , Doc. Trib. Iasi, I, p. 3.
1 Ambii inteun proces din O Main 1778; Bibl. Ac. Rom, doc,
VII 184. Altul e loan Canta Ban", care semneaza o hotArnicie,
la 20 Iunie 1780; Bibl. Ac. Rom., VII 95. Peutru conspiratii, v.
pasagiul despee cronicile rimate. Cf. si Uricariul, XX, pp. 368-70.
Supt un act din 27 Novembre 1785 intilnim numele lui loan
Canta Vornic; Bibl. Ac. Rom., Doc. Trib. Iasi, VI, p. 26.
2 Ibid., p. 248, no. 150, p. 254, no. 163. El e ca un phrinte" pen-
Ienachi (ibid). Ralù Call machi-i era nora (ibd). O soil a lui Ienachi
e sotia lui Manolachi (lbid). E mama poetului Conachi.
3 Arch. rom., I, p. 183; cf. Urechia, Miron Costin, Opere Com-
plete, 1, p. 193.
4 Urechia, 1. c., p. 288. Un Ianache Canta, biv. Ve! Vistier",
e delegat la fixarea granitii dintre Moldova si Tara-RomgneascA in
1785; ibid., pp. 481-2. Matei Canta, Ve! Spgtar, fiul lui Ionitg, e po-
menit supt un act metropolitan din 7 Mart 1781; Bibl. Ac. Rom.,
Doc. trib. Iasi, V, fol. 18 172.
6 loan Cantacuzino, ca Spatar se ggseste i ca martiur in josul
unui act din 1763. Bibl. Ac. Rom., doc. LXXIV/58.
6 Se celeste la sfirsitul mslui de cronici moldovene No 252 al Bibl.
Ac. Rom.: InsAninat-am ca sä sg stie de dud au rgpoosat dumneii
cucona Anastasiica Spgtgreeasa, sotul dumnealui cuconului Ionitg
Cantacuz[ijno biv Vel Spatar, fiica dumnealui rgpoosatului Pahar
nic Mateiu Hurmuzachi, la let 1793, Noemvrie 28, Sgmbgtg spre
Duminecg, la doug ceasuri din zi", si s'a ingropat la SI. Mihail
Gavril. E curios cuin i se zice tot Spatar lui Canta, care pare a
fi fost totusi Vornicul de mai tirziu. Nicolae Mavrocordat aduse
in Moldova pe Manolachi Hurmuzachi,fgeindu-1 Vel Comis; Neculce,
p. 341. Va mai fi vorba de aceastg familie. V. i Iorga, Studii si
documente, I-II, tabla.

www.dacoromanica.ro
JAR Istona hteratani romAnesh

cefal supt coroana, din 1 iu Octombre 1795, In care apar

copiii: Nicolachi, Iordachi, Constantin si Mdriutal. Poate clteva
zile 11 vedem patimind la pat supt obial", de tuse ca vata-
marea pldminilor", la starea cea mai de pe urma" i cerInd
cu desperare un medic, Volfi sau $miltu"2. In Novembre
fiul Ii facea socotelile3. Pare ca aveà mosie la Valeni, in
Roman 4.
Aces tea grit datele putine, sed, si mai ales cam nesigure,
ce se pot doblndi inedit, asupra cronicarului loan Canta si fa-
inil et. lnir un loc din cronica sa3, el se numesie bi; Vel
tar, si aceasta-i era situatia pe la 1769, inainte de a cal:Ma de
la Rusi alt rang. Pe de alta parte, el confirma aceasta datá
pep tru scrierea cronicii, prin frasa ei finala: PAnä alce au
fost Domnie de la Turd; iara de aice se stapineste teara de
Imparatiea Moscului; care se va pune la rIndul sau".
Inca din Domnia lui Constantin Mavrocordat a doua weft',
pe care o prescurteaza, In cea mai mare parte, din Neculce,
Canta pune ici-colo, amanunte noua: despre incoronarea Tari-
nei Elisabeta, despre moartea Mitropolitului Antonie, Dar nu-
mal la sfIrsitul ei, povestirea noua Incepe.
Incepe printfo contrazicere. Capitolul despre aceasta Domnie
pornise prin reproducerea laudelor, cam interesate, ale lui Ne-
culce; el se termina cu ocara aceluiasi guvern. Acest Domn
cu Domniea Intiiu" In care-1 atacase Neculce, copiat de
Cantal au urmat cu obiceiurile altor Domni, iar Inteaceasta
doua Domnie multa suparare au facut terei cu obiceiuri nour,
ca birth in toata luna", daruri mari la PoartA, de unde re-
sul/A bejenii, morti, raderea bcirb:lor fruntasilor de prin sate,
blci tamurile norodulu.. In parte numai, aceste grele vinov4ii au
fo,t rascumparate prin scoaterea Turcilor din tara.
Ioan Mavrocordat e apreciat ca si de Kogalniceanu. El lasa
finan lele In mina boierilor i cauta mai mult zefurile, cu
mese, mari u cu mezileA de Tarigrad ceia ce nu-1 impieded.
Studii i doc, VII, p. 256, no. 170.
2 ¡bid., p. 257, no. 172.
3 ¡bid, p. 258 no. 173.
Am copiat elndva inscriptia bisericii de acolo.
6 N mai sus, p. 491, nota 2.

www.dacoromanica.ro
 Istoriografla In perioada a doua

de a ritmlnea dator §i de a muri la Constantinopol sgrac; In Im

prejurgrile §tiute: cu ciubucul In g,urg.
La Grigore Ghica se pomenesc numai dgrile, ca §i la a treia
Domnie a lui Constantin Mavrocordat. Constantin Racovitg,
care, prin purtarea Grecilor lui, aduce e nigra ea boterilor, de
mare supgrare ce aveau", e un bet'v de vin §i de afion: altfel
ni sc asigurg, domniA. ,bine". Matei Ghica a ta e o cronicà
de nemultgmit etern! nimgrui nemia nu fAcea", dar avea
multi Greci cu sine §i, cind orindui veniturile boierilor, ei
scoaserä numele de nevrednic. Scarlat Gh'ca se ocupä numai
de decretarea vg.cgritului, de care scapä tara multg.mitg. Mitro-
politului.
Insg, de spre Constantin Racovitg., In a doua Domnie ni se
spune cg. Mcea mare min. §i faceri de bine; §i au mintuit
catele pgrintelui sau, lui siilai-Voda", ridicind vgcgritul
indreptind astfel rara. Giigore Alexandru Ghica e argtat ea un
bun administrator, mult se silia cu dreptatea tgrei", ca
un usurgior de biruri, care n'aduce decit at-tia Greci citi e-
buie pentru Curie, ca un Inaltgtor de cladiri ca un om In-
telept. i In\ Mat", care Intemeiazk' minunate §ooli, ca un
cIrrhuitor vrednic care aratà terii cg. este stApin". In sfir§it,
despre Constantin Mavrocordat, In Domnia lui din urmg, se a-
firmä nelulnd nicio dare §i apgrind interesele Moldovei
de spre Turci, inAcar cà numai zece sg.ptAmIni au domnit,
dearà mari folo inti s'au fAcut Va'rei".
Laudele Mari sint Insg aici pentru întäiul C lii nachi pentru
care acest analist scurt i grgbit 1§i perm'te luxul de a cita
Scriptura §i de a Intra In amAnunte de genealogie, ldudind
P e bgtrinul loan Teodor alma§ul, cre tin bun §i cu frica lui
Dumnezeu", de §i ngscut din mazi/ii cei de gios". Se dd, pu
ind-o In deplinit luming, toatä cariera de intehaent slrgu'n
doasg. §i rabdAtoare a Doninului 1 Chid rgsplata vine acestui
lucrgtor, Canta se bucurg. cg. Sfintul Dumnezeu au luminat
cugetul stgpinitor".
Canta recunoa§te cg. Ioan Teodor-Voda a fost nenorocit cu

Intre altele, se releveaza rolul lui ca treli Logofat, supt Gr. ore
Ghica, lh afacerea hotarului cu Tatarii rol pe care Amiras nu se
coboarà pAnfl a-1 mentiona.

www.dacoromanica.ro
550 Istoria llteraturii romItnesti

Domnia Moldovei", dar trece cu vederea sflintile puse pe lingg

Mitropolitul Iacov pentru ca el sä se retragA i motivul acestor
atribule numai milei lui Dumnezeu" presenta In
acela§i. timp In fruntea Statului si a Bisericii a Domnului si a
Mitropolitului Gavriil; nu uitä lmplinirea punctualg a porun-
cilor Portii, scoaterea Lazilor, buna administratie.
Clnd loan cedeazg. Scaunul fiului säu Grigore, panegiristul se
Induioseazg. E, spune el, citind Psalraii, cel d'intnu exemplu
de astfel de succesre la tron, de chid s'au inchinat teara Tur-
cilor". Dar, Intrind In noua Domnie, toate i se par altfel lui
Canta feciorii Dracului", stgpinitorii reali ai Moldovei, nu
mai sint oameni prea vrednici, carii dup'g. cum In Tarigrad,
a§a i In Moldova Ii purtau de grijd trebilor", ci Drdcestii
toti Cu alte neamuri a lor", cari riltAcesc pe tinifrul Domn,
trebuie interventh Hanului, dupa pribegia boierilor nemul-
tAmiti, pentru a mai potoli simetia Grecilor". Venirea a doua
a lui Grigore e cu mare nenorocire", i Domnia se deosebeste
prin Imprejurgri defavorabile i intrigile Dracului" celui mare,
Nicolachi, care aduce la urmg moartea de sable" pentru Gri-
gore-Vodg. pentru sine -
Compilatia lui Canta, adecg. Neculce, cu prelucrarea analelor
anterioare, i micul adlus personal al lui Ionitg, se pgstreazg.
Inteun ms. al Bibliotecii Nationale din Paris Un alt manus-
cript, pe care, dupri Vartolomeiu Mdzgreanu, care 1 prescrie In
Ianuar 1773, II lug un copist din 1785, are acelasi cuprins
ap1oape4. El poartA urmiltorul titlu, care e probabil acel dat

CAci se afirmA lAmurit In titlu, de un contemporau, cum vom

vedea, cl toatà cronica are ca singur autor pe Canta.
2 In acelasi capitol se exprimA, din pArtenire de familie, parerea
a Ilia Cantacuzino, exccutat pentru un omor, ca un nebuu
sernet ce era", serie Kogalniceanu p. 215 ar fi fost osindit
pentrtt oarescare fapta de nebunie" i decapitat mai fAra vinA",
3 Se dau Insa i versurile lui Miron Costal, pe care nu le-am gä
sit In manuseriptele acestuia. Anglisat de d. Oviditt Densusianu,
In Rev. critico-uterarti, III, p. 285 si urm.
Afard de tin& adausuri ale Mazilreanului, pe care le vom
not:t la analisa activitatii lui literare. Ele nu merita a ne ocupa
Intr'un capitol consacrat In special istoriografiei. E In proprie-
tatea d lui C. Climescu din Iasi. A fost semnalat de Aron Densu-
sianul In Isl. lit. routine, ed. I, adaus, si descris de V. A. UrechiU,

www.dacoromanica.ro
 Istorlogratia i perloada a doua 551

de Canta Insusi prelucrgrii sale: Letopisetul terei MoIdovei,

carile intttiu au fost scris pAnä la un loc de Nestor Ureche Vor-
nicul, iarä de la un loc de Miron LogofAtul, iarg de acolo de
loan Neculcea. lard preste tot de loan Cantacuzino Vel Spdtar".
In fine, existg si un tip deosebit, in care, dupg. Nicolae Costin"
fgrli schimbare, cuprinzindu-se i transcrierea operei tatdlui
sgu, vine Amiras, In urma cgruia se transcrie cit prisoseste ca
povestire In Neculce, i numai la urmg. Ionità Canta 1.

Papadopulos-Kerameus semnalase un manuscript al Sfintu.lui

Mormint cuprinzind o cronica greceascä pAng la sfir-itul Dom-
niel lui Matei \Toa Ghica. In 1916, d. D. Russo (Mita o ana-
lisg si probe din ea, cu. traducere, In Buletinul comisiei isto-
rice a RomInier, supt titlul de Cronica Ghiculeqtilor.
Autorul e un Romin, un Moldovean, stind In Iasi, in jurul
lui Grigore-Vodg. Ghica, pe care-1 intovárgsise In 1741 la ma-
zilia lui, neputind sit tse lipseascg de un astfel de Domn",
preferInd sg. se Indepgrteze citva timp de tara sa", Cu
singura, dar marea mIngiiere de a vedea cetatea impArgleascl,
acea vestitg", si de a fi martur la cele Intimplate acolo"3.
Acolo si-a fAcut si o parte din insemndri, ca aceia In care
vorbeste de aducerea capului medicului Testabuza4. Si el va
IntovArdsi in Tara-Romgneascä pe tingrul fiu al patronului
sgu, Matei-Vodg, stindu-i tot asa de aproape ca i lui Grigore
putInd pune In scris si cele ascunse ale Domniei lui.
Partea d'intgiu, pornitä incg de la 1695, n'are, nu poatc
avel originalitate : a doua oara dupg Amiras, reprodus une
ori, indreptat adesea, li se redacteazg. Ghiculestilor o cro-
niel dupg interesele i m'indria lor si se Intrebuintard pentru
aceasta toate lucrgrile anterioare, supuse unei operatii de pres-
curtare, intre altele "si o 'Elittov.il t6)v a.60evriviv, Insemnare pe

In articolul MAzAreanu, din An. Ac. Rom., IX, si In Miron Cosan,

Opere complete, I, pp. 44-6.
Ms. 238 din Bibl. Ac. Rom.; frumos ms, din sec. al XVIII-lea.
E ciopiat si cl de NlazIlreanu. V. capitolul care-1 privete pe a
cesta.
2 lapa. Bc6X., IV, pp. 58-9.
3 Buletinur citat, p. 12.
* Ibid.

www.dacoromanica.ro
552 Is oria Itteraturil rotnitnesti

scurt a Domnilor", si un Lexicon" al lor, datorite dascalului

de greceste din Iasi, Gheorghe Papadopol 1.
Pe la 1730 avem a face insà cu o expunere proprie, care cu-
prinde i evenimentele corespunzatoare din principatul vecin,
de si amanuntele slnt lasate In sama Muntenilor si multe
cu totul de prima ordine, din Constantinopol. D. Russo,
care n'a dat inca editia anuntata, vorbeste de destainuiri di-
plomatice, de desvaluiri de intrigi ca la mutarea lui Gri-
gore-Voda din Bucuresti la Iasi, In 1735 sau din vina aceluiasi
Constantin-Voda Mavrocordat, la 1741, ori la asezarea In Scan-
nul muntean a dragomanului Matei Ghica in locut fratelui Scar-
Presinta apoi momente impresionante ca acela in care, la
clipa clnd vecernia oficiata lu casuta lui de la Tenedos ajunsese
la implorarea milei lui Dumnezeu, ven! vestea Domniei reed-
patate a Moldovei 2. In bucatile reproduse se afla intreaga
poveste a acelei burlesce impxovisäri a zurbalelor constantino
politane, imbatate de o usoara biruinta, tare credeau cä pot,
nu numai proclama Domn moldovenesc, dar si introduce in Ora,
In ciuda boieritor gata sa fuga, pe caraghiosul secretar de ma-
celarie grec Butucachi, de sigur In cautarea unui nume domnesc
convenabi19. Se semnaleaza macar imprejurarile In care ras-
coala provocan de Mitropolitul Neofit si de neastimparatii
Dudesti4 aduse trecema la Iasi in 1753 a lui Matei-Voda. Nu
lipseste nici pomenirea tuturor lucrurilor bune, In materie de
ctitorii si de invatamint mai ales, pe care acest fericit neam de
Domni le face In principatul muntean.
Nicio cronica a noastra nu pare sa cuprinda alitea fapte din
istoria Imparatiei otomane ca aceasta, a carii tiparire inte-
grail se impune, In niciuna nu se arata, In ce priveste lup-
tele interne, atita ingaduinVt. Vom vedea astfel pe Constantin
Mavrocordat, vechiu prieten al lui Grigore-Voda, dar ajuns in
dusmanie MVO cu acesta, caracterisat, la Inceperea celei de-a
treia Domnii moldovenesti ca un om eNlavios, milostiv, iubitor

Ibid., p. 19, nota 1. V. cartea mea lstoria Invii(dmintului (sapt

tipar In curInd). Osebirea cronicilor Intrebuintate o face d. Russo,
editia eitatA, pp. 18-9.
2 ¡bid., p. 13.
2 V. ibid., pp. 41-4.
4 V. studiul mien In An. Ac. Rom., pe 1925, despre Dudesti.

www.dacoromanica.ro
 Istorlografia tn perioada a doua 583

de dreptate i ge teros", care-si imparte vremea in rugAciune,

Divan de judecatd i cetirea cdrtilor"; 11 vedem judecind dimi-
neata, ascultInd dupd amiazä cetirea plingerilor cc. i se trimi-
teau: doi-trei secrelari sint ocupati cu aceasta, asa inch, cid
isprdvia unul un rdvas, indata celalt incepea altul", Vistierul
sau alti bo'eri, cari interveniau, putindu i cduta,
de rostul lor.Iar,dacd. nu e o datorie domneascd de indeplinit,
el culege din Sf. Vasile, din Macarie Egipteanul ce priveste pe
Domni. Se adauge cd la al cincilea ceas din noapte Infra in
bisericd, i toti boierii presenti odatd cu. dinsul. Si din am-
von se fdceau cetiri td1mAcite din ordinul lui In romitneste
In locul nasalisarilor lenese ale saltT)r. In post, nici cafeaua md.-
car toatd ziva, i, boierilor li se oprise tutunul. 5i prin lard
trimite pe arhiet eii de Side si Nissa, sd meargä si ei la
scoals greceascd", a strdlytte tara pent .0 a pregati pe preoti
de cercetarea din Iasi. Mitropolitul bdtrin fu silit sa-si orga-
niseze judecata bisericeascd. Prin grija lui Mavrocordat se a-
dun'''. la Iasi un mare sinol de intirept.u-e, Cu participarea sa.
Femeile stricate furd urmdrite i prinse, frumoasele circiu-
mdrese izgonite. Abia la nunta fetei, Smaranda, cu Ionitd.
dacd ingAdui Vod,t sa sune musicile i alunci cu su-
pravegherea cintecelor. $i cronicarul apard pe strictul crestin
moralisatorul neindurat de Invinuirea ipocrisiei 1.
Cind va fi vorba de Constantin Racovitit, anonimul va de-
plinge moartea inainte de vreme a Doamnei Sultana, fiica Sul-
gerului Iordachi 2. Dar fireste ca nimeni nu va putea sd fie
de o samil Cu patronul in viata Matei Glfca3..Se \ vorbi Cu
laudd de foisorul lui de la Giule.?ti. de uncle se sede intreaga
cetate de Scaun, si se a Infiera purtarea litropo1itului, ,,om
iubitor de tulburdri Si fara cuvint", menit, spre pedeapsd,
sd moarti nebtut, plus o eche ipohondrie", ca i Inca mai
muli a lui Constantin Dudescu. Si se aAra dc once Invi-
nuiri, in ceasul cind orasul se ridicd spre pira in sunetul
clopotelor, purtarea personald a lui Vodd.4.
Nu odatd, din ce putem cunoaste, se vadeste o Indemdnare
1 Ibid., pp. 49 53
2 ibid., p. 54.
3 Ibid., p. 54 si urm.
Ibid., pp. 57-8.

www.dacoromanica.ro
554 lEtoria literaturO rom/Ine§ti

deosebitil In a InfAtisa lutrurile care lrecusera supt ochii

Moldcveanului acestuia vioiu si. curios de lucrari noud.

Opera de care ne vom ocupa acum nu e o cronica, ci o

carte de ceremonial, plina de la un tapat la altul de stiri is-
torice asupra Moldovei de la 1730 Inainte, ca povestirea sta-
bilirii lui Grigore Canimachi In Domniel, si cuprinde aprecien,
vorbind, de exemplu, despre Domnii cei mai vechi, chid era
giugul t Arii mai usor 2"
Titlul ei este urmdtorul: Condica ce are 'halm sine obiceiuri
vechi si nouä a prea-Indltatilor Domui; care s'au Meld din
poronca prea-inndltatului, luminatului si iubitorului de IIristos
Domnului mieu si oblAduitorului a tonta Moldova Io Grigorie
loan Voevod; care s'au alcdtuit si s'au scris de mine prea-plecatd
slugA Gheorgachi al doilca Logofdt, aici In orasul Iasului, la
anil 1762, Noemvrie 5". Toate mentiunile si alusiile istorice
cuprinse In Condiccl se potrivesc ca data InsemnatA In acest
titlu.
Asupra cuprinsului e putin de spus. E pe atit de pretios,
pe eft de neanalisabil. Se dau ceremoniilc de la Curtea moldo-
veneascA, complicatele, luxoasele ceremonii Imprwnutate de
la Curtea ImrdrAteasca ct e-Aina su pdgind din Constantinopol.
Se urmAresc alaiurile, oratiile, engomiile, slujbele p3mpoa.se,
primirile bogate ale solilor, edlAtorilor i Turcilor de cinstc.
Pe cunostinta acestor lucruri trebuia sd se puje mare tcmeiu de
niste Domni cArora de multd vreme nu li mai rAmasese decIt
Infltisarea exterioarä a puterii, largul vesmInt de purpurd im-
periall In care tremurd la &dal primejdiilor fiinta fricoasd si
umilitA, In fond, a Voevodului romin din secolut al XVIII-lea.
Cine sd fie acest Gheorgachi, sfdtos povestitor de petreceri
oficiale, care scrie cu plAcere toate amdnuntele fantasmagoriei
de Curte?
Gheorgachi, Iorgachi e acela5i nume ca si Iordachi. Iordachi
al nostru din Condieci se vede a urmdri cu deosebità atentie si
simpatie pe membrii puternicii familii a Sutestilor. Ni vorbeste
de Alexandru Muruz, ginerile lui N;colai Sucio biv Ve! Pos-

1 P. 304 §i urm.
2 P. 311.

www.dacoromanica.ro
 Istorlografia bi erioada a doua 555

telnic i bascapichehaiean ni pune c Doainna Balita Cal

limachi a fost adusd in Moldova de Neculachi Sutul biv Ve! Pos
Wnie, bascapichihaiea, si de un alt boier vechiu al dasii,
nole Clucer"2. Intr'o scrisoare a lui Procopie, Mitropolitul
Cesareii lui Filip, ni se Infatieazd, la 7 Octombre 1777, un
prea-nobil boier, Mare-Postelnic, Celebl Gheorgache", care
are oarecare daraveri de bani cu prelatul gree. Acest Gheorga-
ehi e calificat la 20 Mart 1782 de Mare-Postelnic" incd4,
la 1795 intlinim pe Postelnicul Iordachi Su(u r. Acesia ar fi a-
cela.si cu Iorgachi Sutu Hatmanul, cdruia i se atacd o hotdrire
la 1802 6.
lAr Biblioteca Acaderniá. Romine pastreazd o pretioasa carte
de notite care ne va ldmuri si mai bine. Ea cuprinde Insem-
ndri grecesti de drumuri, distante, poste intre Bucuresti si Con-
stantinopol, Petersburg i Bucuresti, tabla Teatrulu: politic"
tradus de Nicolae MavrocIrdat-, fra4mente religioase, o Insem-
nare a celor ce se cuvine s facd acel ce merge Cu firmanul de
mucarer i caftanul la un Domn, In /iva alaiului", o marche
mute" sau xscrrícir7o- al clatoriei fAcute de la Mosr.ova la Ta-
rigrad de un Grec In 1776 8, descrierra unor cerumonii de la
Curtea Domnilor romini fl, o lista de dragomani ai Portii, ex-
tracte din cdrti grecesti i france,e retete, scrisori, acte pu
blice i versuri. Cdatorul grec, care se intilneste poate cu suita
ambasadorului rus Repnin, ni pune insd cä, ajungind la Iasi,
a ldsat aici pe Ruga Domn, atunci Grigore klexandru Ghica,
pe fiul sdu lordacizi 11; ceremoniile ce se povestesc sint tocmai
P. 301.
2 P. 305.
3 Urechia, 1st B ,in , I, p 975.Iordachi Sutu in Sama"
Ionita Canta. V. mai sus.
4 Ibid., p. 999.
3 Uricariul, XV, p. 305.
6 Bibl. Ac. Rom , doc. V 128.
7 V. mai sus, p. 445.
Kzriamxo; -ceuv v.ovxxitui i76 Ktuvatvott.votr7c6Xecot;
67COECCV Mocnoptuv gzepxv2Itev el- a .i'"C7g1.% viepírri 192, 371Xovó.r. erucò x/I'T.g; '12.
voomplou Toti Etin 5 A5-Toticr:ou to5 mino5 Ms. grec 116.
9 TCepotterdich &toa 7Evetat Tipo IL2pccp.oviiv tar, cpunclv. T:Epop.6vm 67co5
.Tivsuct tiv t1pv 'tv Eleopmet6v.
'u Ca din Etude Militaire.
'EcpOccaa aT.6 rciat XCCSi T'in; ccktv tp.ipav xrl'rtly, Tò xtvat, xoci bLilapupcc

www.dacoromanica.ro
556 letona litsraturft romAne,ti

acelea pe care ni le descrie Iordachi din Condicii, lista de in-

terpreti se oprWe la anul 1765; intre serisori este aceia a Im-
pAratului Iosif crttre Sultan, datata 30 Iunie 1770; Intre bu-
cAtite poetice Ant versuri f acute de raposatul rnieu tall din
porunca lui Constantin-Vodd Mavrocordat", versuri ale ta-
talui mieu", scrisoare din partea raposatului mieu tata, ca
rAspuns acelei scrise de unchiul mieu Draw din Zavitza" ca-
tre Stolnicul Constantin Slugerul sic , ca din partea
acestuia, din Bucure§ti; o salutare catre Matei-Voda, in numele
boierilor munteni, la numirea lui din 1753, o scrisoare in
versuri a lui Draco catre Postelnicul Constantin, versuri ale
raposatului mieu unchiu Draco Sutu la deosebite imprejukri".
Constantin, zis Draco, a fost la 1711 capuchehaie a Moldo-
vei1, i a inceput el marirea i prosperitatea SuMtilor. El a
avut pe Alexandru, Sluger §i Chartophylax, care a murit spin-
zurat pentru o pira de femei 2, pe Niculachi, care fu Mare-
Postelnic, ba5-capuchehaie, Mare Dragoman al Portii In 17683
§1 fu ucis in toamna anului urmator4; pe Ienacachi Banul,
care-0 facu case pe locul lui Stavarachi Invins 3, i pe Mi-
halachi, CAminar6, apoi ba-capuchehaie el 7, care lua pe§-1

fata lui loan Callimachi, vaduva fiului lui Arapachis. El a avut

Msä un frate, aeest frate un fin, poet, scriitor, diplomat, autorul
interesantului carnet grecesc, iar fiul acestui , nepot al Drqcului"
e Iordachi, care a redactat, dupci insemncirile tatàlui sein,
Condica de obieeiuri". El a fost intaiu vtori Logofat pe thnpul
and nearnul sat' dicta In Moldova, In vremea Callimachilor, a-
poi emigra cu tatal saa In Rusia §i la tutors nu i se mai o-
feri decit un post de treti Postelnic. Primindu-1, ajunse cu
-7b; ifTri,rü 'IouAfou, xtzt ó iLiv uó wo recopTimg, dircoU ;is 1auvw6favsv,
ronopioo rxixoc. Tip"doUsuacv, levenisvogfo nociTavotog,
iitstvav sE; Totl chAivToo
I Ilurmunki, Supl. II, p. 566, N° 822 Cf. i p. 577, I\ 837.
2 Ienachi Kogalniceanu, p. 241.
9 Octombre; Hurmuzaki, 1. c., p. 767, N° 1093.
4 Ibid., p. 785. n° 1124 §i Ienaehi KogAlniceanu, p. 266.
5 Ibid., p. 251.
6 Ibid., p. 242.
7 Ibid., pp. 262-3.
8 Ibid., p. 212. Cf. Erbiceanu, Cron. greci, p. 192 §i Xenopol,
1st i geneal. familiei Callimachi, pp. 166-7.

www.dacoromanica.ro
 Istonogratia In perioada al cloua 557

vremea Postelnic-Mare si Hatman si trdi pdnd dupd Inceputul

secolului al XIX-kai.

Moldovenii continuara deri, dupa Nicolae Mavrocordat, daca

nu cronica oficiall a ac,estui Domn, cel putin uncle din ve-
chile lor letopisete. Amiras lidu o urmare povestirii lui Mi
ron Costin, Mustea fAcu acelasi lucru. Ienachi CogAlniceanu s'i
Canta duserd povestirea istoriei terii lor pdnd la rdzboiul ruso.
turc din 1763-74, pdnil la sfirsitul epocei a doua adecd.
In Tara-Romdneascd gdsim mult mai putin decit atita. Aici
avem numai notite de familie, dintre care acelea ale Cantacuzi-
nilor vor servi dupd 1774 la alcdtuirea unei lucrdri genealogice
si istorice Intinse. Exista un singur letopiset care sd ducd po-
vestirea pInd dupd 1730, si acela hitrece numai cu trei ani a-
cest termin. .
Aceastd worded, si o prelucrare a analelor anterioare, In-
cepe Intliu printr'o reproducere a povestirii lui Stoica Lu-
descu, pe care doard o orinduieste altfel Intr'un loe si o taie
la sfIrsit, unde se povestia nunta fetei lui Serban-Vodd cu
Grigorascu Bdleanu. Apoi vine o scurta privire lliuddloare asu-
pra stdpInir:t acestui Droun, ardtindu se fundatiile lui si ale
Doamnei. Urmeazd o naratiune foarte scurtd, dar originald.
Ea aprobd un timp actiunile BrIncoveanului, care nu se po-
trive,te celor ce-1 Indemnau sa se lepede de Turci" si sd se In-
chine Germanilor, care se dovedeste, chemind In ajutorul siin pc
Talan, cind oaspetii cre4ini ii vin nechemati In tail, cà este
slug'. dreaptd ImpAratului, care Impodobeste tara cu mdndstiri,
biserici, clddiri. Dar de la o vreme tonul se schimba. Se dà
vina neizblndei Rusilor din 1711, nu numai pe lipsa de provisii
din Moldova, din causa lAcustelor, ci si pe reaua vointd a lui
Constantin-Vodà, care nu aduce zahereaua ce fdgaduise.Doinnul
muntean e mustrat pentru Idc,omie, pentru birurile mari ce a-
runcd, pentru ndscocirea vdcdritului, pentru vinzarea In slid a
produselor proaste din viile si velniple lui, pentru banii ce ex-
portd In Ardeal si. In Italia.
Povestindu-se Inteo formd tot asa de noul, dar tot asa de

L Cf. 0 Livre d or de la noblesse phanariote, de Eugeniu Rizo-

Rangabé, §i Atanasie Comnen Ipsilanti, la anul 1765.

www.dacoromanica.ro
 istoria iiteraturii rominesh

scurtl, cliderea lui Brincoveanu, se lauda fdrd niciun amestec

de criticd Domnia lui Stefan Cantacuzino, care suprima In
chip solemn vdcaritul i iarld birul preotilor. Cdderea lui o a-
tribuie intrigilor lui Nicolae-Vodd, Domnul "Moldovei, care-i
succedd.
Pentru aoesta, cronicarul anonim e aspru si reproduce poves-
Urea dusnidneascd, pe care am semnalat-o mai sus ca urmare
a lui Rada Popescu. La dinsa adaugenumai putine stiri noud,
Intre care informal:U asupra soartei vdduvei i ginerilor lui
BrIncoveanu, i chiar a cumnatului acestui Domn1.
Duclnd mai departe expunerea evenimentelor, cronica vor-
beste totdeauna cu simpatie despre tindrul Constantin-Vodd Ma-
vrocordat, care, ales In 1730 de tara, promite o Domnie bund
Intors dupd cdderea. lacomului Mihai Racovitd), face mild
dreptd(i tuturora. Grigore Ghica nu e judecat nici intr'un fel,
pentru cä scurtele anale se opresc la suirea lui In Scaunul
muntean: 20 Maiu st. v. 1733. Se poate sustinea ca Grigore-
Vodd, care comandà In Moldova lucrarea lui Amiras, 'ir fi a-
dus i alcdtuirea acestui mic leiopiset muntean.
Povestirea miginald din cronicd e, cum am vdzut, foarte pu-
tin Intinsd; forma e fArd niciva caracter, mai curind naivd,
cu eternul domnià foarte bine", adaus chiar i pe lIngd cri-
tici amare. Insemndtatea opusculului sta mai ales In rari-
tatea lui, fiind singura cronicd redactatd i rdspinditd In acest
timp de scddere si de amorteald a simtului roindnese.

Dintre Insemndrile Multe In Tara-Roindneascd, merita a ti

semnalate cele ce se afld pe un manuscript grec al operei de
istorie i geografie alcdtuittà de Mihai Cantacuzino. Se noteazd
Intinderea terii, apoi se traduce ceva din explicatiile hdr-
1 Pentru familia Doamnei, fiica lui Neagoe-Voda, care era fiul
lui Antonie Voda din Popesti, v. si frumosul ms. al ctitorilor Hu-
rezului, Intrat de cava timp in posesiunea Academiei Romine. Cf
si Studii $i doc., III, p. 22 si urm.
Care pune dajdi greale imprumuturi pre boeri si pre inA-
nAstiri".
3 ExistA doua manuscripte, descoperite amindouà de foarte
"%Teme i analisate in An. Ac. Rom., -XXI, pp. 405-10. Una].
se aflà la Bibl. Ac. Rom , celAlalt in Bibl. episcopatului romIn
din Oradea-Mare.

www.dacoromanica.ro
 istoriografia in perioada a doua 559

tiidin 1750 a abatelui d Artois. Vin aiurea scurte poNestiri,

cum se fac In toate pIrtile lurni", despre cutremure, fosile,
despre prigonirea unui boier de aire acel tian Stavrache"1.
Mai importantA e Istoria pri-Rutudnesti de la let 17692 .

scrisd de un anonim in versuri foarte rele. In ea se nareaoa

mai m-ult luarea in stApinire a Bucurestilor de
O grgrnadg de calici,
Blesteznati §i porci de cine,
Toate ulitile pline
Cu cite-un pe§chir la mina,
Si 'n cap pene de gaing.
Once mergeai de 'ntrebai,
Ei iti rgspundea stupai.

Se ieau in ris pe urmd judedtorii improvisati cari tinea

bastoane s't judeca din canoane", cei ce nu cred In manares-
turne" rusesti, oastea nouA cu cApitanul
Arsu §i negru ca o cioarg,
§i 'ciliar Rusa liberatori cari muschiceste bdurd '3.
'rot astfel se presintd, tuteo brosurd tipdritd la 1769, niste
pringeri ale terii, niste indemnuri la luptd, cu totul neobisnuite
pentru acest timpl.
Dar, dad. In Tara-Romg.neascd nu s'a alealuit in aceastd epocA
o operà istorid mai 1ntinsd, mai personald, mai frumoasA,
s'a scris acolo, de un necunoscut iarAsi, o lucrare sau mai bine
s'au aruncat pe htrtie niste note descriptive, geografice, care
oferI un mare interes.
IntEu pentru cd asemenea scrieri, fdcute de localnici, nu de
strEni, sint rarisime In secolul al XVIII-lea. Atit de rare, Wat,
afarA de De,scrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir si de tra-
tatul schitat de anonimul nostru, nu mai cunosc altele.
1 Bibl. Ac. Rom., ms. grec 42.
2 Am dat-o intreagg. in Revista istoricii, IV, pp. 156-62. Cf C. C.
Giurescu, in Omagiul Biartu, p 202, nota 1.
3 Bibl. Ac. llom., ms. 1319.
t Al. T. Dumitrescu, care le-a publicat, credea c.1 Asemenea ver-
suri pot fi atribuite unui om ca Iengchild VAcgrescu.
s V. cele spu,se mai sus la Dimitrie Cantemir.

www.dacoromanica.ro
560 lstoria literatuni rominesh

Pe urmd 5i pentru importanta intrinsecd a lucrdrii. Gel ce a

a5ternut-o pe foile rdmase albe dintr'un frumos manuscript,
prinzlnd o parte dill compilatia alipitd de obiceiu la Ne-
culce I, acel boier sau logofdt muntean, care nu ni-a transmis
numele sdu, era un cm 1'11N/tat, o inteligentd clarä si un scriitor
core,ct. Dacä n'ar fi ici-colea alusii, care ne indreaptd cdtrd o
epoca mai tIrzie, am crede cd avem Inaintea noastrd niste In-
semndri ale Stolnicului Constantin Cantacuzino, si aceasta a si
fost la inceput impresia noastrd.
Originea notelor trebuie cAutatd In cetirea leatopisetului mol-
dovenesc al inceputului principatului. Un cetitor cu stiintä de
carte a crezut bine sd-si. Insemne pdrerile sale In aceastd pri-
vintd, addugInd 5i stiri privitoare la Tara-Romdneascd, pe care
Miron Costin 5i fiul sdu nu le cuprinse,serd In consideratiile lor.
El a f Acut Insemndri despre Intdii locuitori ai principatului,
despre cucerirea de dire Romani, despre antichitAtile Terii-
Romdnesti, despre munele ei un capitol ceva mai intins, In
care s'ar Orea cd a fost Intrebuintatd 5i scrierea lui Constan-
tin Stolnicul, despre religie, despre pesteri, o descriere
foarte amdnuntitd, un fragment de povestire, de cAldtorie a-
proape, despre firile oamenilor, hicuitorilor locului aces-
tuia", iscusiti la minte, usori la priceput, cu toatd lipsa de in-
*Mori si maiestri, cari sd-i lnvete a sti si sd-i depriadd a
lucra; despre obiceiuri', In guvern adeed, In numirea, s'i atri-
butiile demnitCilor 5i functiilor, despre ceremonii, despre
pecetea principatului, dIndu-se in privinta corbului legenda pe
care o cunoastem si din poema latind a lui Miron Costin', des-
pre categoriile de boieri, despre limba ce se grdiaste Intru a-
c,eastA tarki"; limba latineascd s'i italieneascd stricatd", co-
mund tuturor locuitorilor despdrtiti ai vechii Dacii 3,despre
negustorie.
1 Cuprinde n1 msului e 266 in Bibl. Ac. Rom. introducerea lui
Nicolae Costin pAnä la cap. XV, apoi Cartea pentru desallecat a
lui Miron, IntreruptA la cap. II. Cum se vede, ordinea In care se
succed introducerile acestPa e aici intervertitA. Cf. Studii si doc.,
III, pp. 34-5.
.
scrlitorul ni declara ca nu crede Inteinsa, aflInd-o a-
semenea cii basnile". 0 reproduce Irma pentru potrivirea ce ofera
Cu continutul grafic al pecetei muntene.
8 Scriitorul vorbe§te de deosebirea de vocabular ce exist/ Intre
vorba Muntenilor, a Moldovenilor §i Ardelenilor, pe cari-i nume§te
Trantilvanieni".
www.dacoromanica.ro
 Istoriografia n perioada a doua 561

Iar milli din cele mai Insemnate capitok e, de sigur, acel

despre culturd, In care ni se spun multe lucruri noi, despre
scoli i biblioteci: colile elinesti de la fiece eparhie, scoala sla-
wild din Bucuresti, scolik romdnesti de pretutindeni; biblio-
leca din Margineni, plind de arti eiineti, letinesti,frantozesti,
turcesti", cea din Vdcdresti, cea, mai micd, de la Sf. Saya, bi-
blioteca particulard a lui Nicolae Mavrocordat, adunatd din
cumpArdturi i luarea cu hapca, si a cdreia risipire spune auto-
rul cd a vdzut-o el Insusi la vInzarea de creditori a averii lui
Constantin-Yoddi .
AVCM i planul scrierii, care trebuia sd fie scurtdsocoteala
ne-au fost a fi cit de scurtd istoriia", dar foarte complectd.
Sint anuntate capitole despre hotare, intindere, mdrime, locui-
tori, aier, ape, nume, Impdrtirea administratIvd, duvern, religie,
ierarhie, culturd, zidiri i anticitdti, venituri, limbd, Domni-
orInduiala Domnilor acestii .ri", fundatiile lor, orase, bi-
serici i mAndstiri. Nu putem cleat sd regretdm c un astfel
de plan, atit de larg conceput, atIt de asAmAndtor cu al lui
Dirnitrie Cantemir In Descrierea Moldovei, n'a fost adus la in-
deplinire i cd, In locul carpi ce trebuia sd fie scrisd, ce a
fost scrisd poate si s'a ratIcit sau pierdut, n'avern cleat n.otite
risipite, necomplecte, Incurcate, un brulion Cu o scrisoare grd-
bità, Cu ftersdiuri numeroase, din care de multe ori abia se
desface aceia ce era destinat de autor s5. rdnfiie 2. Numai dupd
1750 un 1)oier muntean era sd ni deje o descriere complectd a
terii sale, Mihai Cantacuzino. Dar opera lui, descriptivg. i na-
rativa In acelasi timp, lucrare de istorie i geografie, apartine
altei epoce si a fost compusd supt influenta altui curent.

Un Prognostic pentru Tarul Petru fu.sese tradus In greceste,

pentru Domnul i boierii munteni, pe vremea lui BrIncoveanu 3.
Dar asupra acestui Impdrat drept-credincios, cdruia Acxtel-
meier, autorul Prognosticului, Ii promitea Scaunul lui Constantin
cal Mare si sfintirea In Sfinta Sofie, asupra doritului liberator
al neamurilor crestine din Rdsdrit, se scrisese, ni se spune,

A aror rapunere, neprelungindu, am vAzut ca ochii noqtri."

2 Am reprodus aceste pretioase not* In Studii fi doc., III.
3 V. mai sus, p. 41.

36

www.dacoromanica.ro
562 Istorta literaturit romAtte0

lucrdri originale in limba greceascd. Daponte mentioneaza doud:

Un manual ca de cinci coale, care laudd pe acest imp4rat Pe-
tra sil inderunad sil se ridice asupra Turcilor", si o Via/d; aces-
tei din urtnit Ii dd titlul: Viata lui Petru zis cel Mare i" §i a-
dauge cii a fost tipdritd, airii a spune Insii unde i cind. N'am
avut supt ochi originalur acestei Vier. Dupd
insd ,1733 , care, tratlnd un subiect asa de interesant, va fi fost
rdspInditd printre cunosclitorii de grecete din Orient, probabil,
s'a fdcut la 17 19 o traducere romdneascd. Traducerea ne lit-
murete prin titlul ei si mai bine asupra lucrdrii. A fost com-
pusd. In italieneste dupd gazetele din Franta i °landa, care
rdsunau de isprilvile cìilätorului, rdzboinicului i civilisatorului.
Din aceasti limbit a strdmutat-o In greceascd vulgard, spune
titlul mentionat, un chir Alexandru cantileariur.
Chir Alexandru" putea fi cantikariu" in principate, la Poartd,
ori la Patriarhie, singurele locuri mide un Grec putea ocupa
sarcini oficiale, putea guverna sau ajuta un guvern. La Rusi
nu se prea poate admite, pentru cà ei aveau In acest thnp
drept cantileariu" pe Teodor Corbea, i apoi s'ar fi insistat a-
supra acestei calitdti, care ar recomanda si mai bine opera.
Stim insd un Grec din Smirna, un chir Alexandru", care a
Implinit functiuni (le secretariu de cancelarle" pe 'higa Ca-
rol al XII-lea. E Alexandru Amiras, cronicarul lui Grigore
Ghica-Vodd, cdruia prin urmare i-am atribui aceastd traducere,
ca unui chir Ilexan.dru." ce era, ca unui Grec, ca unui
noscdtor de limbi europene, ca unui cantelariu", In fine,
sau aproape.
Traducdtorul romin, dind data traducerii sale, si-a Insemnat,
numele. E dumnealui Matei Fdrasanu, biv vel Setrar".
Nici insemndtatea functiei, nici mdrirea numelui nu ne ajutd
a gdsi ceva despre dInsul, pentru a-i rdspldti astfel meritele
literare, nu tocmai asa de marii.

1 l's Xovsfi;cpL aÙroEaTopEcc; : Bo llépou To5 [trliXou clvoliacCopoivou.

Cf. §i Papadopulos Vretos, II, pp. 47-8.
2 In ms. 204 al BU. Ac. Rom., titlul e urmittorid: Viata Ma-
rcha Petru, avlocrator a toatà Rusiia, pgrintele patriei, adunata
din multe pomeniri in Franta §i Olanda; ce s'au dat in doao tomuri
[1736]. iar mai pe tima s'au tá.lingcit din limba italieneasa In
timba greceascA cu toatit nevointa de chir Alexandru Cantileariul,

www.dacoromanica.ro
 1storlografia in perioada a doua 563

In PrefalA, MireAsanu aratA folosul istoriei pentru cetitori,

chid n'au cu ce 10 treace vreamea..., pentru ca sà nu sA obici-
nuiascA cu leanea si trindAviia", mArturiseste cA a tradus opera
din greceste, spre intzleagerea vorbei muninesti," i ame-
nintA cu pedeapsa lui Dumnezeu pe acel ce-i va despretui os-
teneala literarA. Atentia, ni spmie el pasagiul e prea plAcut
prin naivitate, ca sA nu-1 reproducem, o meria, de bunI
samA, fiindcA, stand asa de putin, a muncit asa de greu pentru
a-vi ajunge scoposul" propus. SA respecte cetitorii neodihna
privighiiarea mea, celui iubitoriul de ostenealA, pentru cA,
fiind impleticit Intru neavezArile i desartele griji ale pAtimasei
mult necdjitoarei lumi, i Inca prea putin fiind la InvAtd-
tura limbii elinesti, de vreame cA nici gramatica desAvirsit n'am
invAtat, Cu putinA cunostint6 numai din praxis lulnd, noaptea
zioa ca un fur am furat cite un ceas de somn, ca sA sAvir-
sesc, aceastA carte, pentru cä Muscle, adeca iubirea de invA.-
tAturA, ce o vi cauta de la suflet Mr de turburare, i preste
putintA iaste a-t povesti cu amAruntul ell am rAbdat pan am
cistigat scoposul acesta, carele la alt nu cautA, numai la cel de
obste folos, de vreame cä pAn'astAz neamul nostru sA aflA
lipsil de tot, de acest feali de cArti 1 Pentru care vA rog pre
voi, pre tot i mari i mici, priimit cu curatA inimA aceastA
a mea proastA i nevreadnicA scrisoare..."
Traducerea nu e rea insA, i Viata lui Petru cel Mare, tAl-
nalcitA." de dumnealui" FArcAsanu In ceasurile furate cite
unul pe zi somnului diurn i nocturn a fost o carte foarte
cetitA, cu toate multele pagini care o cuprindeau: e una din
acelea care ni s'au pAstrat In mai multe manuscripte 2
DupA timpul cind s'a scris s'ar putea atribui aceluiasi FAr-
iar de pe cea greceascä s'au talmacit acuma la intelegerea ruma-
neascA, de dumnealui Matei Farcasan, biv Vel Setrar, la anii de
la Hristos 1749; tomul d'intaiu, cuvint intai".
J. Nu e cu totul exact. V. mai sus, la Nicolae Costin s't Amiras.
2 Bibl. Ac. Rom. are trei: unul bine scris, complect, dar lard
titlu 1ntreg i fa'ra prefatä: e No 49. Are multe si interesante glose
pentru cuvintele straine adoptate de traducator. Glose pentru cuvintele
grecesti: avtocrator, anhologhie, clzirdos, apofasis, prosigorie, diadoh,
eunuh, epistatis, piitis, are §i ms. 122, care e si el complect. Fara
glose e ms. 204, care da titlul cum 1-am reprodus mai sus si prefata;
HViata" e precedata de Istoria Slovenilor, cea tradusa din rus9te.

www.dacoromanica.ro
564 Istoria fiteraturii romAne,ti

cdsanu, in fine, traducerea une jxwestiri despre moartea Tartl-

lui izbdvitor. Se chiamá, In singurul mannscript care o conservá.:
Instiintare pentru moartea Marelui Petru, Imperatoriului a
toatd. Rusia", si se spune ca a fost prefAcutd pe romdneste In
1757. Din prefata se vede cd autorul era un Rus si un contem-
poran poate, dar, nefiind Incà pe acest timp cunoslintd de
limbd ruseascd, in Principate, iar slavona fiind aproape cu to-
tul párásità, a crede el lucrarea a trecut intdiu printr'o
versiune greceasai.

Un alt traducdtor nu se poate asdindna supt niciun raport

Cu simplul Sdtrar Rircdsanu. Vlad Botulescu de Mdldiesti, care
a lnceput poate ca gramdtic i traducdtor de cArti religioase,
pentru a sfIrsi ca prisonier politic In teri neasteptat de inde-
pdrtate, acest personagiu versatil, Cu existenta curioasá, e un
adevdrat arturar.
Era un logofdt al familiei lui Stefan-Vodd Cantacuzino. Va
fi sexis peniru aceasta acle publice, Ii va fi copiat tratate
leatopisete, apoi, cind nenorocirea atinse asa de greu familia pe
care el o servia, Vlad intovardsi In exil pe Doamna Pduna
pe cei doi fii ai ei. Gind beizadelele Radu i Constantin ple-
cara din casa unde se addpostia in exil vdduva ultimului Domn
pdmintean al Terii-Romdnesti, el nu-si pdrdsi sapina. Pe la
1714, 6l iscdleste ca martur, In italieneste, supt diata redactatd,
de sigur, tot de dinsul, a stapinei sale.
Tocmai In acest an, Radu, un om desorientat, fdrit morali-
tate si fdrd constiintá, chinuit de o nepotolitd sete de aventuri,
fie si criminale, Rada, zic, îi chemd fratele, care se afla ca
militar In serviciul Rusiei. Aducindu-1 la sine, incepu a-i face
destdinuiri privitoare la o mare rascoald a crestinilor ortodocsi
supusi Austriei, rdscoald care, sprijinind interesele turcesti, ar

Dar e incomplect, §i nici prefata nu e terminatA, de §i se pare crt-i

lipsesc numai cueva cuvinte de la sfir§it. Ms. odatA la Museu,No 333
e scris la 1799. Cf. un ms. ce se pomene§te In Gaster, Cresto-
matie, II, pp. 49-53. Inca unul din 1758, odinioara la Museu, No 137,
In Urechia, An. Ac. Rom., X, pp. 357-8. V. §i Gaster, Gesch. der rum.
Litt., pp. 231-2.
1 Gaster, Crestomatia, II, p. 53; cf. Gesch, der rum. Litt., p. 232.
D-sa posedà manuscriptul unic, de care e vorba.

www.dacoromanica.ro
 Istoriografia in perioada a doua 565

cdpiita pentru el, Radu, tronul muntean, iar pentru Constantin

situatia de Despot al Slrbilor.
Botulescu rdmásese, dupd moartea Pdunei, omul de casd al
fiului ei celui mai mare. Gdsim numele lui In josul unui act
ciudat, unei diplome acordate episcopului unit Inochentie Mi-
cul, de Radu, care-si lua, pe ling titlul de Mare-Maiestru al
Ordinului Constantinian, si alte atribute politice din cele mai
cornice §i mai §arlatanesti 1 Astfel de diplome de membri §i
demnitari ai Ordinului sdu rdspIndia cu Imbielsugare, de cele
mai multe ori pentru bani, imperialul, cavalerescul s't ridicolul
personagiu. i toate erau lntdrite dupà cuviintd de bietul nos-
tru Logofdt, cancelariu" al Marelui Maiestru si complice al
1nse1dtorului.
Constantin Cantacuzino consimti sd Impartä cu fratele sdu
folosul si paguba conspiratiei filo-turcesti. Legà relatii tradá-
tor-o ca deJsebite persoan.e, care-i pdreau trebuincioase, fdcu
ch slainuiri patriarhului din Carlovdt si, In general, atita zgomot,
Melt arid si guvernul din Viena. Casnicii celor doi frati, alti
indivizi bdnuiti, furd arestati si supusi cercetdrii. Intre dinsii se
afla Botulescu, factotum al Cantacuzinilor si cu aoest prilej. Do-
vezile contra lui furä zdrobitoare. In loc sd capete In patria sa,
supt Domnia lui Radu-Vodd cel nou si cel stricat, o boierie
mare care sd-1 ilustreze si sd-1 Imbogálteascd, el fu condamnat
la moarte pentru les-maiestate, ca si stdpinul sdu, Constantin.
Pedeapsa fu Indulcità pentru amindoi, cari puteau fi socotiti mai
curind ca victimele neastimpAratului soiu rdu ce era principele
Radu, general-maior al Maiestdtii Sale Apostolice si Mare-Maies-
tru al Ordinului stiut, Mil a mai pomeni titlurile cele mulle din
diplomele lui.
Pedeapsa fu lnchisoarea pe viatd. Constantin merse s'o
pdseascd. la Graz, de unde nu iesi decit zdrobit de suferinte si
obosit de vristd, patruzeci de ani dupà gre§ala si osinda sa,
In 1781. In acelasi an 1746, Botulescu era Mails In castelul din
Milan, ale cdrui porti nu se redeschiserd poate niciodatä pentru
dInsul.
Era a§a de departe tara, atita loc 11 despartia de palronii

1 8i. in Iorga, Documentele Cuntucuzinilor, Bucury?li, 1902, p

185 si urm., no. LXXXII, o diplomà pentru un stain.

www.dacoromanica.ro
566 lstoria literaturli romanesti

lui, cari nu-1 mai puteau ajuta, atitia stra§nici ani gol de
fapte vedea Innainte t sa acel care se visase Mare-Cdmdra§ al
Terii-Ilomane01! Nu scria nimarui, nu vorbia cu nimeni, nu
era nimeni de la ca.re sd audd sunetele limbii in care fusese
crescut. In cupe de infiordtoare nenorocire §i desnddejde el se
mingila vorbinduli cu sine insuqi, scriind-o. A§a deveni iard§i
scriitor dacd fusese la inceput agentul politic al ambitiei
cantacuzine§ti §i jertl'a acelei ambitii.
Avem trei cArti de la dinsul. Una a ajuns la Viena, In Bi-
blioteca Imperiald, celelalte cloud au venit tot de acolo, ca
manuscripte inapoiate Italiei? §i se and acum la Venetia. Pro-
babil au lost luate din mo§tenirea nenorocitului, mort in In-
chisoarea lui italiand, i s'au pdstrat ca lucruri rare, serse
inteo limbd putin cunoscutd.
A tradus, fiindcä ele sint traducen, a tradus cele trei o-
pere in anii 1763 i 1764. N'a mai avut cArti la dispositie sau
a fost iertat de Dumnezeu prin moarte acela pe care, pentru
marile sale gre§eli, oamenii nu-1 puteau ierta? Cine §tie! Altceva
de la dinsul nu s'a gdsit pdnd. acuma.
A inceput cu o viatä italieneascd a lui Scanderbeg, bro§urd
mai mult populard1, pe care a tradus-o bite° build limbd ro-
msaneascd, in limba cdrtilor sfinte, la na(ionalisarea cdrora con-
tribuise poate §i el: curatd in cuvinte, bogatd. In desf4urarea
frasei, alcdtuitd dupd modèle slavone §i. grece§ti 2
Pe urmd in anul urn-id:tor, actun dupä o operd destinatii nu-
mai poporului, el strdmutd in romdne§te acea carte a lui Var-
laanz fi loasaf, pe care o popularisase odatd la Romini, filra
ca Botulescu sd fi §tiut aceasta, o veche traducere din sla-
vone§te, al cdrii autor nu era altul decit invdtatul Udri§te Nds-
turel cumnatul lui Matei-Vodd. Basarab%. La intdia sa lu-
crare, din 1763, el alipke o Pe scurt in§tiintare de nenoroci-
rea Casei otomane".
Vita di Scanderbeg. V. Pétrovitch, Bibliographic de Scanderbeg,
NO 1591.
2 Ms. se arla la Vene0a, Bibl. Archivelor de Stat, cArti din bibl.
Brera, restituite de guvernul austriac.
V. editia carOi de generalul Nasturel. Cf. i I. Bogdan, In An.
fie Rom., seria II, XI, pp. 27-8.
4 Viena, Bibl. Imperiala, mss. slave, no 73. Copie, la care e alipit

originalul italian) de Gr. G. Tocilescu, la Bibl. Ae. Rom.

www.dacoromanica.ro
 Istodografia In perioada a doua 567

In 1764, in acela$ an cu Varlaam i Ioasaf", Vlad traduse,

di-i nemte4te acum un om Invgat in limbile europene, ca
$i In acelea ale 1:11s5ritului: greceasa i slavona, acest Lo-
gollt mtmtean din secolul al XVIII-leal, traduse o Istorie
versald, sau, cum 11 zice el, care nu prea Intrebuinteaa neo-
logisme : Istorie de toatà lumea". TerminInd-o, el InAdi, pe
iuiigit traducerea adausurilor din ins4i ac,ea carte nemteasa. ne-
cunoscutà, $i o traducere a unei vieti de dint, scrisl tot In
italiene$te.
PlAcere mare nu putea sa Oseascil Botulescu prefIcInd in
limba sa prosa umflatl din Ristretto della vita, miracoli e ca-
nonizzazione di San Felice de' Porri da Cantelice, Capuccino,
dar acest tratat de edificatie era probabil singura carte pe
care mila vre-unui temnicer i-o va fi pus la IndemIna atuncea!

Aceastd din urma lucrare: Istoria universala", nu e nu-

niai cea mai importantà din ale lui Botulescu prin Intin-t
derea ei, dar i prin aceia cA are la Inceput o prefatà. Pre-,
fata e plin6 de veden i drepte $i de alusii dureroase la soarta
lui fIra Indreptare, del el era pe acea vreme de optsprezece
ani smuls din lume.
Ni-o spune el singur, flr,a" a ina'rtinisi i motivul: din pri-
cini cari aici, acum, a se dIscoperi n'au loc". Ni se Infriti-
$eazI la strimtoare inchis, cu nimenea grdind i nici Inteo
parte cu nimenea correspondentie avInd; cu greu puteam sit
tree vremea, ziva i noaptea singur, i drept aceia i cu
saderea sanatatii: fiindu-mi aceasta ins6 ipui. i a
avea adecg.te in Ming ceva a lucra $i a face, nu de putinä mln-
giiare i folos mi-au fost".
Dar, spune el mai departe, nu i.-a fost u$or acest lucru de
mingliere, limba sa nefiind destul de pregAtit6 pentru a pu-
tea Invegninta once cugetAri: fiind limba noastrI rom6neasc5,
foarte Ingustd, iar nu, ca alte limbi, cum nemteasca, greceasca,
bogate i Indestulate in cuvinte, a putea chiar numi
$i a driscoperi firea a once nume i cuvInt".
Tot u$i a scris, $i a scris bine In aceastà limb6, In limba pa-
triei meale, de at:ilea ani neexerteluita i pArdsitl". i, vIzInd
clt de bine o Intrebuinteaa acest exilat, ne &dim cu parere de
rAu la cronica romcineascei pe care ar fi putut-o serie In stil

www.dacoromanica.ro
568 istoria Bteraturii romAne0

mare acest cdrturar, pomenind in ea pkalele §i marlirologiul

ultimilor Domni romini, ale coboritorilor lor rdateitori In strdi-
Witate i ale sale InsuW.

1 V. N. Iorga, In Lifeerattird 0 Arta rom. din 1900, §i raportttl

lui N. Densu§iantt, pp. 211-2. Ntt patent spune din care
ora originar Botulescu. Este until si In tinutul Hategului; Popea,
Vechia Illetropolie, p. 115. Pe un Ioan CApitan :Mitlitesett II
situ Insa la Graiova In 1779 (W.. w.f., XV, p. 311).

www.dacoromanica.ro
 CAP. III.
Literatura religioash. In perioada a doua.
Pentru desvoltarea literaturii originale, a istoriografiei, poc-
siei, erau necesare conditii care nu se cer la desvoltarea lite-
raturii religioase. Aici ceia ce determind productia e o nevoie §i.
tri obiceig: nevoia cdrtilor sfinte, a cdrtilor de slujbd, de dogmg
si de tIlcuire, 5i obiceiul traducerilor.
Astfel se explicd, In aceastä epocd de amortire a sufletului ro-
mgnesc, boggtia tipdriturilor biserice5ti, numitrul mare al ma-
nuscriptelor lgsate de tAlmAcitorii literaturii religioase grecesti
si slavone. Harnicii lucrdtori pe acest teren urmau exemplul
dat de predecesorii lor, desdvIrsiau opera Inceputd de Ainsii,
arä ca lipsa de orientare, lipsa de sii-ntire si entusiasm O. in-
fluenteze In rgu asupra activitAtii lor.
Aceastg. literaturd, trdind puternic pe cind cealalta se stin-
gea, a adus fIrd Indoiald mari foloase. Ea a pdstrat gustul ce-
tirii, a fálcut sà se audd limba romdneascd in toate stratele
populatiei 1. Pe urmd, o operd originalá ca s't o traducere se
serveste de acelasi instrument al limbii. Si prin multele idling.-
ciri din Intreg secolul al XVIII-lea, si nu mai putin si din
aceastä perioadg, acest instrument, trebuind sd exprime senti-
mente alese, cugetdri adInci, conceptii Inalte, se fdcea In stare
a servi mai tIrziu alcdtuitorilor noi de opere originate, propo-
veduitorilor ardeleni si celor d'intdiu poeti ai neamului.

Care Ant persoanele si curentele ce se deosebesc In activi-

tatea literarg románeascd pe cimpul religios In aceastd epocd?
E un curent, slab Ina., represintat prin patine, risipite 5i mo-

1 Carl" de acelea", seria Odobescu, care sunau roinAnele la u-

reehea poporului intreg, de la nalerea pruneului pana la astru-
carea mosneagului." In Papiu, ,$incai, p. 80.

www.dacoromanica.ro
570 Istotia literaturii romanetiti

deste publicatii, care, crescInd deodatil In perioada a treia, cind

pietlecile ce i stateau In cale fura Inlaturate, navali pe tere-
nuri mai bogate decit ace/ al taltuacirii de carti bisericesti,
ha Inainte prejudecati si superstitli si aduse regenerarea gin-
dirii romanesti. E curentul ardelean, pornit din Unire, curent
care crescu pe atlt de Incet, pe eit de puternic se dovedi pe
urma. Pentru moment se observa abia ici si colo o scinteiere
de lumina lugare /litre balariile ignorantei si inconstientei natio-
nale. N'ar folosi la mare lucru daca ne-am opri la aceste slabe
Inceputuri, In loe sa-1 urmarim de la un capat pana la al-
tul, cind I.si da Wail masura izbavitoarei sale puteri.
Mai este, alaturi de acesta, vechiul curent, care pornise din
izvorul culturii grecesti regenerate In secolul al XVII-lea prin
CitiVa oameni de carte cu vointa si rivnil. Si In aceasta perioada,
In vecinatatea Curtii grecesti a Domnului, prelatii de origine
greaca, ocupInd tronul metropolitan, Isi dau osteneala sà tra-
duel si sa tipareasca sau sa patroneze traducerile cartilor bi-
sericesti.
Trebuie A. spunem Insa de la inceput si acesta e unul
din caraclerele distinctive ale literaturii noastre religioase In
aceasta vreme ca. Moldova n'are nicio parte In desvoltarea
ei pand tarziu catre stirsit, and, din activitatea unui emigrant
rus, trecut prin Atos, un nou curent porneste, al scolii mo-
nastice din manastirea Neamtului. Pand catre 1770, dad. In
Moldova persista cugetarea originala, oricit de scazuta, supt
forma leatopisetului, lucrarea de traducen i si tiparirea de carti
romanesti sldbeste foarte mult, tocmai chid in Tara-Romaneasca,
uncle scrierea de cronici a contenit, literatura religioasa de
traducen i se desvolta cu mai multa putere.
De putine tiparituri romanesti din Iasi ni se vorbeste In toga
aceasta epoca 1 Ienachi Kogalniceanu ni spune despre Constan-
tin Mavrocordat, ca, vrind sa. Inv* carte, In a doua Domnie
a lui, pe preolii moldoveni, a cerut din Tara-Romaneasea. carti
pe'nteles, cad. In Moldova nu se afla Evanghelii, Apostol si
Liturghii" 2 Tipografiile episcopale, pe care voia el sa le in-

Le vom analisA la expunerca aclivilatii Mitropolitului Iacov

I iu.
2 P. 203.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasd In perioada a doua 571

temeieze, nu furd staLornicite, afard doar de aceia din Radat.ii,

care tipari Catavasierul din 1714, Ceaslovul i Liturghia din
1715 i despre care nirnic nu se mai auzi pe urmg., ceia
ar aduce pe cineva a se indoi chiar de existenta eil.
Totusi, episcopii i mitropctlitii moldoveni erau, cu destul de
rare exceptii, pdminteni, oameni de tara, pe cind cIerul mun-
tean a numdrat in tot secolul al XVIII-lea multi strdini in
rindurile sale superioare. Acesti straini, Greci, trebuie sg admi-
tem cd erau mai zelosi pentru progresul culturii bisericesti de-
clt viddicii romini, fiind mai culti declt acestia, mai buni si mai
cucernici cdtuggri, crescuti In vechile indnastiri, Cu viata as-
prd i harnicd, ale Rasdritului. Dar, pe de altà parte, d'id se
gdsia, prinlre 'Malta clerici romini din Moldova, un om rivni-
tor cdtre invdtaturd, acela (ladea miscarii ocrotite i indreptate
de dinsul un scop romanesc. Astfel vom vedea ca a Meta Mi-
Iropolitul Iacov I-iu al Moldovei, care din acest punct de ve-
dere siä mult mai sus decit invatatii sdi contemporani, Mitro-
poliiii de alt nelin al Ungrovlahiei. Si are prin urmare i un
mai mare drept la recunostinta noastra, ca unul ce a lucrat
pentru neamul sau mai mult decit pentru lege, pentru NIoldo-
venii sai decit pentru pravoslavnicii crestini lipsiti de carte
bisericeasca pe inteles.

Inca supt Mitropolitul Ungrovlahiei Slefan, fostut episcop

de Bitzau, pus de Nicolae Mavrocordat', care poate sà fi
fost liomin, s'a tipdrit la 1736 o a doua editie din Vietile
Sfintilor resuitale: Anthologhion adecd floarea cuvintelor",
prectim din Octoili3 1731-1736 , la tipografia metropoli-
i

land, in care lucra atunci Stoica Iacovici, preot, tipograf

roalc si 'SCaI i traduelor din slavoneste fratele liad t
Logolltul. Tot sttpt el pare a fi ieit i Chiriacodronziul din
I La Radattti, factt tipografie notto" episcopal Varlaam, care
ar voll astlel sa jalde pe pastorii bisericesti man teni din Rita
ii
n ic. 1 ai Varlaam, i a stramutal materialtil la
I 'oat e lacov, urnaastti
Tus:. ande ajunse In curInd Mitropolit.
" Bizma i Hodos, o. c., p. 47.
3 Ocloihos, adecd Osmoglasnic.
4 V. mai sus, p. 435.
5 V. Bianu i Hodos, o. c., II, pp. 11, 15. 50, Carti grece,Ji supt
el, ibid., pP. 50-1, no. 214, p. 54, no. 217; p. 01, no. 226.

www.dacoromanica.ro
572 Istoria literaturli romAnesti

1732 1 si la 1731 Ceaslovul, din care insd cea mai mare parle
e Incà slavond 2, apoi Psaltirea din 1735 3.
Un activ Mitropolit muntean a fost Neofit din Creta. Supt
arhipdstoria acestui Grec, ceia ce aratd cit de zddarnice sint
lnchipuirile unei dusindnii sistematice a Grecilor contra nea-
mului romdnesc, limbii i culturii lui, s'au tipdrit o sumd
de insemnate cdrti religioase. In 1741, Intrebiiri booslovefti ale
Sf. Atanasie, traduse de Ienachi, fost al doilea Postelnic cu
banii lui Anania de Cesareia Palestinei, apoi Liturghia5.
acest an, lucra tipografiia coalii Vacarestilor". Urmeazd Ev-
hologiul, In 1742, Catavasierul, tipdrit In imprimeria reorgani-
said, In tipografia cen noao" a Mitropoliei, supt conducerea u-
nui Logofdt Musat; tot In 1712, Cazaniile ves litului Ilie Miniat,
traduse din greceste, din chiar ordinul Mitropolitului°, si o E-
vanghelie7, un Acatise, un Penticostariu9, tradus de-a dreptul
din greceste, tot de Ienachi. Apoi, in 1745, Pravoslavnica mar-
turisire, din tipografia domneascd in orasul Bucurestilor",
cu osteneala lui Stoica Iacovici, In acelasi an cu Ceaslovul
rddhutean10, o Psaltire mai mult slavond. In anul urmdtor,
1716, Ilieirgaritarele. In acelasi an, se dd la Upar un Octoih
o articled micà de la Sinopsis, cu moliftele de dimineatd".
In 1717 iese all Evhologiu, de BUVIII, un Triodn, un Orologiu,
soos In 620 de exemplare, si un Orologiu mic. In 1719 se
varsd slovä romIneasca" pentru o Evanghelie 12 si in 1750 se
tipdreste un Ceaslov slavon si se termina zisa Evanghelic,
V. §i Gaster, Gesch. der rum. Litt., p. 3J2.
9 Si ibid., p. 306. Exemplarul menponal de d. Gaster n'are insa lo-
cul de tipIrire.
3 Bianu §i Hodo§, o. c., II, pp. 19 50, no. 211.
4 Ibid., pp. 54-5, no. 219.
6 Ibid., p. 55, no. 220.
6 0 Psaltire din 14, 1713; Uricariul, XXIV, pp. 391 2. V. mai
departe.
7 Bianu i Ilodo§, /. c., p. 60, no. 221.
Ibid., p. 61, no 223 1713 .
9 Ibid., pp. 70-2, no. 232.
76 ¡bid, p. 85, no. 241; §i Ur'cirial, 1, pp. 156-7.
1' Ti pLoLocpilita. ui c iyc. CArple necunoscute altfel de la Mar-
gdrilare mainte sint Wale dtipa samile Mitropoiei, in Candidly pas-
irate la Bibl. Ac. Rom.,
12 Tocmeala ce am fAcut cu Barbul i cu Grigore tipografii

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasd in perioada a doua 573

impreund Cu e \ angliclisiari, care s'au tàlinäcit actun ,

in 710 exemplarel. Tipografia fusese.luatd c1,! Coltca", deci

nu era cea veche a Milropoliei , i ea fu incredintatil in parte
lui Constanlin Boltasul", starostee, pentru ca sd lucreze la
lIfirceae", care rdmaserd In stare de project multa vreine2.
De allmintrelea el era insusi un scriitor. A scris un tratat
grec despre miruire', pentru a lrunuri pe Domnul sdu, Cons-
tantin Mavrocordat, asupra acestei taine, si a povestit pe larg
visita sa pastorald din 1746, dind o sumd de notiuni geograi
fice, de inscriptii i naratiuni istorice. Ba incepuse a-si re-
dacta si visita din 1747, tot in greceste 4.
Filaret, succesorul lui Neofit, era Grec, ca si acesta", Micha-
litzes, din Zante 0; dar si supt el tipografia bucuresteand
pentru literatura religioasa romdneascd. Pe vrernea lui,
viitorul episcop de &tau. i Mitropolit muntean Cozma, a-
tunci numai Cozma ermonahul, eclisiargul Sfintei Mitropo-
lii", se osteni, In Domnia lui Constantin Mavrocordat, iubito-
rul de slujbd pe inteles, cu tipdrirea unei Psaltiri, care a-
pdru In tipografia metropolitand7. Tot in arhipdstoria lui, la
sd verse slovd rumAneasca pentru Evanghelie, cum aratrd]. Iulie
23 d., 7257."
1 Se dau In greceste la 1719 Rugaciunile alesc ale ha Ghenadie
Scholarios; Bianu i Hodos, I. c., p. 111, no. 271.
2 Tipografia Domneascd, care am luat-o de la Colea, Oct. 7.
d., 7256"; Tipografia ce am dat In seam[a] starostii Costandin bol-
tasul, sd lucreze la Mineae, cum arata In jos anume; Oct. 29 d.,
1., 7256." S'au tiparit aceste socoteli de C. Erbiceanu, In Bise-
rica ortodox6, XXIII, p. 126 i urm. Cf. ale mele Scrisori de mesteri.
Pentru Liturghiariul din 1741, v. Uricariul, XXIV, pp. 390-1, unde
are un titlu destul de curios, iar, pentru Meirydritare, §i Buciumul lui
Codrescu, I, p. 238. Neofit a fog si un sprijinitor at scolilor.
S Bis. ort., XIV, p. 654 i urm.
4 Bis. ort., II-III §i XIV, p. 718 si urm. Felicitdri cdtre el, In Papa-
dopulos Kerameus, IV, p. 89. Din visitatia lui Comisiunea Mo-
numentelor Istorice va da o editie a textului grecesc.
5 V. mai sus, p. 514; Bis. ort., XV, pp. 263-4; Rev. teol., III,
p. 373.
6 Bianu i Hodos, I. c., p. 118, no. 316. Fratele su era Alarele
$dtrar Ioan.
7 Ibid., p. 135 si urm., no. 301. Nouil editie la 1758, ibid., p. 143,
no. 309. Apoi Ceaslovul mic de la 1759; ibid., p. 144, no. 311. In
greceste Slujba SI. Visarion in 1759; ibid., pp. 147-8, no. 316.

www.dacoromanica.ro
S14 lstoria literaturii ronthne0

1760, se publicd, la aceia;i tipografie, o Evangheliel, un Laf-

saicon sau Vieti ale pdrintilor din pustie, pe care, dupd In-
demnul lui Constantin Dudescu Vel Vornic, un patron al lui
Daponte 2 II traduse un fost Vel Clucer de Arie, Teofilact,
Gree de origine, Mil indoiald, dedicindu-1, dupd modelul ce
avea inainie, lui Constantin Impdralul, pe care-1 confundase
Cu Constantin Brincoveanu a. In prefata sa, destul de naivd
si de banald, e lAudat, de cutre Teofilact, Mitropolitul Filaret,
boierul Dudescu i Ilie din eparhiia prea-fericitului patriarh
Ohridon", al cdrui merit era acela cd pldtise cheltuiala tipa-
rului Traducdtorul, un om ambitios, se Incumetd a face §i
versuri, avind de tovardsi In acest piicat pe Manase Eliade,
In eurInd marele dasal §i panegiristul lui Alexandru Ipsilanti,
si pe un Alexandru, dascAlul de grece0e°.

Mai Insemnatd decît activitatea tipografiilor bucurestene era

Insd aceia a teascurilor din RImnic. Aici, prin traditia lui An-
thn, prin influenta de civilisatie exercitatd de dominatia gre-
manti, In limpul dit Oltenia apartinu ImpdrAtiei cre§tine, se
form il un curent cultural, o §eoalii. religioasd. Toti prelatii ce
se perindard re Scaunul rinnicenn sprijinirä aceastä mi§care
sau participara la clima, i pdnd la sfIr§itul secolului In
Rimnic se fdcurd, In cea mai frumoasá slovd manteand°, cele
mai bune tipdrituri religioase. $coala produse tipografi, scrii-
tori de condici, dascAli de slavonie §i rumirde, traducátori
chiar scriitori: doi dintre cei mai Insemnati cronicari munteni.
Ea a represintat pentru Tara-Romdneascd ceta ce represinta
Ibid., p. 149 §i urm.
2 V. mai SUS.
3 De aceia In Prefatà se cete§te, ça laudà a lui: ConsLanlin-cel-
Mare" cu luminatele tale InsemnAri ale tipografiei §i In limba
noastra cea rumlneasa ai vadit-o".
4 In schimb, e gratificat cu calificativul onorabil de oaia tirlei
cei cregtine§ti a Ohredei".
5 Semneaza 'AXgav : 13 mi.
6 Care nici ea nu era foarte frumoasà. Sulzer putea serie, Mea'
exageratie multa, a tiparul muntean e: so zusammengeronnen, un-
rein, umgestaltet und unieserlich, dass man schwer den einen Bu-
chstaben von dem andern unterscheiden kann"; III, pp. 10-11,

www.dacoromanica.ro
 Llieratura-religioasd in perioada a doua S75

pen Iru Moldova scoala nionztsticii din Neamt, anibele forineaza

i

gloria culturii religioase romilnesti din al XVIII-lea secol.

Un °Inter imperial care a visitat Oltenia putin limp (WO
anexare descrie In colori urite cultura terii: La Olteni cine a
Invdtat ceva latineste e o rara avis, de si nu li se poate tdgd-
dui o oareeare desionicie fireascd, ci, din potrivd, slut dibaci la
once... Toatd Invatiitura preotilor nu std In alta decit In a
ceLi i scrie putin, i anume cu slove romänesti, In limba sla-
vond. din care mai adeiea, ha mai totdeauna, nu Inteleg nicio
boabh. Chiar i edlugarii din mAndstiri nu stiu alta, cei mai
multi, decIt cava elineste, lar cine rape latineste, trece drept
monsirum eruditionisl".
Supl acest raport, ca si supt acel adininistrativ, financiar
economic, guvernul european al Casei de Austria a flcut mult
mai putin decit era de asteptat.
Totusi indemnuri pentru aceasta Ii veniserd, de la Inceput, din
panca episeopului romin din Rimnic, ea si din partea telui ca-
toile, al Bulgarilor uniti, din Craiova. In petitia presintatd la
29 Novernbre 1719, din Hurez, unde se adunase in sinod
dica i staretii mtinastirilor de peste Olt, Invdtatul Damas-
chin, fostul tipdritor de carti religioase la Buzdu, Ioan, arhi-
mandritul Hurezului, $tefan, egumen de Bistrita, $tefan de la
Arnota, Pahomie de la Govora , se cerca small si o buna
administratie 6c1esias1icA. Pentru ultimul scop se propunea nu-
mirea unui eclesiarh i unui ajutor, dintre cAlugdrii bdtrini,
la fiece mAndstire, pentru a scrie toate veniturile i cheltuie-
lile acelei nyinits Uri 2r pentru cel d'intAiu si de apet-nie
hotildrile sinodului erau concepute astfel: Al zecelea. Ni s'a
parut noull si a tot sinodut nostru a e lucru plAcut lui Dum-
nenu i folositor terii a se inllta aici douä una romd-
fleas* alta latineas* cea romAneascä sä fie la Rimnic, supt
ingrijirea episcopului, a mgnAstirilor i popilor, i cheltuie-
lile pentru dascali si eopiii s5.raci sl fie de la dinsii; jar
cea latineascà sà fie la Craiova, in sama administratiei, a
2 IIurmuzaki, IXi, p. 636.
2 Undecimo. Visurn etiam Wit nobis cum universo synodo ut ad
latus cuiuslibet igumeni uutis sacristanus et alter quidam ex se-
nioribus patrum adiungautur, qui omnes monasterii provenha et
erogationes adscribanr; Iturmuzaki, VI, pp. 339-41.

www.dacoromanica.ro
576 istoria literaturil romAne§ti

boierilor §i a terii, cari se vor Ingriji de toate cele ce vor fi

de nevoie pentru scoala aceia"1.
Cererea e cu alit mai importanta, Cu cIt episcopul nu po-
meneste nimic de slavoneste sau greceste, limbi In care totusi el
îi J'Acuse educatia si pe care le .tia singure. Biserica sa fie ro-
mancasch, spune sinoclul din Hurez; in aceasta limba sa se faca
pregatirea viitorilor preoti ì sa se dea invatatura acclor ce
nu ar rIvni functii i demnitati. lar pentru fiii boieri/or, pen-
tru acei ce vor fi chemati sa administreze sau sa sfatuiasca
administratia, cresterea sa fie o crestere europeana, occidentala,
In scoala cea mare si Inalta din capitala provinciei.
C.It despre episcopul catolic, Stanislavovici, lui îi trebuia, ca
unui strain, care nu represinta fata de noul guvern un popor
Cu drepturi asupra terii i cu aspiratii pentru viitor, Ii ire-
buia numai un seminariu ca oricare, In Craiova, pentru preutii
religiei Imparatesti, i pentru laici o small germana si latina,
cum erau acele din oricare provincie a Imperiului 2. La cererea
lui se raspunse, la 21 Iulie 1731, aprobativ. Guvernul promise
a se aduce trei preoti piarum scholarum §i un laic, cu cite o
sutà cincizeci de florini pe an, afara de un superior al semi-
nariului, care va avea trei suLe
Nu stim ce s'a raspuns clericilor romlui, dar mare lucru nu
s'a facut de Germani pentru scoala si cultura romaneasca In
Oltenia. Aici, ca i oriunde, reformele s'ar fi savIrsit pe Incetul
si färä multa tragere de inima. Caci in Bucovina, cum vom
vedea, nimeni nu s'a gindit la o bunk' scoala romaneasca,
dupa anexare, iar In Ardeal si regiunile invecinate opera de
cultura nationala s'a realisat numai prin lungi sfortari, In
care cirmuirea Imparateasca n'a ajutat decit tarziu poporul nos-
tru care se lap& cu dusmanii sai istorici i naturali.

Decimo. Visum fuit nobis cum universo synod° duas hic in

provincia schola,, erigi: unam valachicam, aliam latinam; valachica
s't Rimnizii, sub cura episcopi, monasteriorum et poparum; expen-
sae quae magistro,, pauperesque pueros concernunt sint ab ipsis;
lalina vero sit Craiovae sub cura administrationis, boiaromim et pro-
vinciae; qui de omnibus pro eadem schola necessariis expensis pro-
videbunt"; ibid.
2 Ibid., p. 413.
3 Ibid. Cf. ibid. §i pp. 495-7.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasa in pedoada a doua 577

Dar ceva a trebuit sd se facd, de Roininii singuri indcar,

call se simtiau. Intrati Inteun corp politic care s'a mindrit tot-
deauna Cu misiunea sa civilisatoare. Am vdzut intr'o colectie
pris atd ardeleand un contract prin care episcopia din Rimnic,
mi se pare, tocmia un dascd1 latinesc, asigurindu-i o plaid
In bani si In naturd. Un Ardelean, Petru Dobra, vames de
Mmnic, si care ajunsc si director fiscal In provincia sa natald,
traduse In 1722 Pravila cea Hare In latinestel. Din Oltenia,
din Romania austriaca, veni In Banal, la 1736, putin timp
lnainte de scorderea Nemtilor de pe teritoriul nostru, diaco-
nul I.oga, de la mandstirea Tismana, care Intemeiè, la Ire-
diste linga Virs4 cea d'intdiu scoald comund ronadneascd".
dupa acest obscur apostol, care desteptd pe Rominii bd-
ndteni la o viata culturala In limba lor, venira altii, alti Invd-
tittori din RomAnia, ca sd Invete pe tineri carii vor O. fie
preoti i InvdtAtori2".

N'lddica Inochentie, care succedd lui Damaschin', fu da si

acesla un cleric Invdtat i zelos pentru culturd. Meritd deosebita
atentie un Triod, pe care el puse sd-1 tipAreascd la 1731 In
lipografia sa din Rimnic %, pentru cd, precum spune Prefata,
acum mai nainte din tipografie nu s'au dat in lumina limbii
noastre cei rumlnesti, sd fie tipdrit, precum nici Intealte pdrti,
uncle sä afld patriia rumineascd, nu s'au mai tipdrit, ci pIna
acum cu limba ellineascd i sloveneascd se indestula aciastd
limbd rumlneascd" 6. Urmeazd o Liturghie din 17336. a-
ceste tipdrituri deschid o intreagd serie de cdrti bisericesti,
necesare celor cinci judete Inteun timp chid se opria intra-
Doug msse sint descrise de d. N. Densusianu In Raportul a-
supra misiunii sale; An. Ac. Rom., II', p. 202. Traducerea a fost
cunoscutà si de Sulzer, care vorbeste de (lima in opera lui; III,
p. 73. V. si Iorga, Studii i documente, pp. 451 3, no XI si p. 453,
nota 2.
2 Marienescu, Petru Maior, discurs de receptie la Academia Rominä,
p. 15.
3 II vedem mergind la 1731 la Carlovat, cu doi egumeni, pentru
a face un archiepiscop.
Bianu i Hodos, i. c., pp. 42-5, no 205.
5 Ibid., p. 44.

6 Ibid., p. 48, no 208.

37
www.dacoromanica.ro
578 la literaturil roingne01

rea celor de la Bantu' §i de la Bucuresti, din partea tarceascd.

As¡rel. Ceocamdata, Catavasierul, din 1734 2
pgstorl, mai multd vreine, de la 1738 la 1748,
un ucenic al lui Damaschin, Climenta, care se triigea din
'team din saiul Pietrari", ni spune Pomelnicul Hurezului4. El
reforma tipografia, din care iesird supt cirmuirea sa episco-
paid lucrdri eleganie, ca Poluno§tifa de toate zilele, precedatd
de o Prefata a ierarhului, sau, in 1737, Anthologhiul sau Pion-
rea cuvintelor, la care lucreazd, Indreptind, cdlugdrul Lavrintie
de la Hurezi, cu mare sarguiald i grabd pentru turburdcioasele
vremi de noaptea In une vremi fAcInd-o In loe de zi", un
Dimilrie Pandovici, si mai multi ilustratori5. Dupa ce Oltenia se
hit oarse iardsi supt stapInirea Domnului Terii-Romdnesti, Cli-
men'. desrdsurd o mare activitate In traducerea i publicarea cdrti-
lor bisericesti. In 1742 iese un Octoih, In 1743 un Penticostariu, in
1745 el face sà aparg. un Ceaslov, la tglindeirea cdruia participase,
si-1 Imboggleste ca o PrecuvIntaree. In acelasi an, un Antologhin,
tradus hied de la Damaschin i dedicat de editor Jul Constantin
Masr000rdat IntemeietoruI dumnezeiestilor ldcasuri, Invdtgtortil
linerilor, protectorul preotilor i ochiul crestindtg.tii"7. In. a-
nul urmator, o Evanghelie, cu laude pentru Mitropolitul Neo-
fit, care sprijine lipdrirea de cdrti destinate tuturor Rominilor.
In Prefata Evangheliei" lui Climent (1746) se aduc meritate
laude aceluiasi Constantin Mavrocordat, care rdspIndeste bine a-
ceri asupra preotilor i cautd a lap CuvIntullui Dumnezeu, nu
numai In tara Mdriei Tale, ci In toate tArdle §i tinuturile ce
vorbesc In limba rumAneascA, poruncind a sà scrie si a sà ti-
pari multe fealiuri de arti spre folosul a tot sufletul cresti-
nesc..., luminInd, nu numai celor din casd, adecti din tara
Linde apare un ApostoI, la 1743; ibid., p. 65, no. 230.
2 Ibid., p. 49, no. 210.
V. Bis. ort., II, p. 737 §i nota 3; III, p. 7.
In care e trecut printre ctitori. Ms. la Bibl. Ac. Rom. Neofit
spune cl Pietrarii eran mosia lui Climent (Bis. ort., III, p. 11).
6 Bianu si Hodos, I. c., p. 52 §i urm., no. 215.
6 Ibid., p. 81, no. 210; Gaster, o. c., p. 306.
7 Multa-ti purtare de grill ce ai pentru toate, iar mal mult pen-
tru intemeiarea dumnezeestilor lAcasuri i odihna ceatei preotilor
invAtatura i folosid celor tineri." Tipograful e Laurenlie iero-
monah de la mAndstirea Hurez".

www.dacoromanica.ro
 Literatura rellOoasd in perloada a doua 579

Miíriei l'ale, ci tuturor celor ce vorbesc in limba rumiineascd"1.

Din acelasi an e Invdfritura bisericeascd i Psaltirea 2, iar din
1747 Apostolul, In care se inaltii aldturi frumuseta cä'rtii
bundlatea Domniei apdrAtoare a bisericilor: si cu adevdrat
carie ca aciasta n'au esit din tipografiia aceasta, asa si In Scau-
nul tdrii acestiia n'au sezut alt Domn cu atitea daruri infrumu-
seat"''. In anttl urmdtor, popa Mihai Athanasie Popovici tipo-
graful Rámniceanul" fdoea sd apard Cazanii4, pe care le pre-
ceda ea laudele episcopului, minunat om", care plistoreste de
ani 10, luni 3, tipdrind multe fealuri de carti In toti anii...
Dupd alte faceri de bine ce au fdcut in vreamea rdzrniritei,
fiind mijlocitoriu de pace si inblänzitoriu de cumplitii osteani,
s'au cinstit i s'au intdrit de doi inpdrati mari, adecd de Inpd-
ratul Romanilor si al Otomanilor, fiestecarele dupd obiceaiul
lor, de la unul dicret de intdrire si de la celalt
trimitindu-i-sd ferman si_ caftan de stdpinire"8.

In 1748, la 7 Maiu, se retrAgea activul prelat. In locul lui

fu ales Grigore, care, bite° tipdriturd, a sa prima fu Bu-
coavna din 1749 6, apoi un Catavasier i un Octoih, Cartea
de slujbd" din 1750 8, tradusd din slavoneste, se numeste uce-

1 Ibid., pp. 88-92, no. 246.

Ibid., pp. 92-4.
Ibid., p. 95. In acelasi an si un Catavasier cu versurile de
stea, care se cinta si astazi; ibid., p. 97 rprecum le-am gasit, a§a
le-am §i tiparit, dupre cum s'au obicinuit a sá cinta, iar n'am mai
umblat a le numara"). Adaugim Molitvenicul Cu tipic muscalesc,
dar in stilul fixat de Damaschin, dascalul", ,diortosind" tot Lav-
rintie ; ibid., pp. 101-2, no. 259. Pentru Damaschin v. studiul d Iui
Al. Lapedatu, in Cona. literare, XI, (1906).
4 !bid., pp. 105-7.
6 Ca tipograf figureaza Lavrentie ieromonahul Dimitrievici. Lu-
crul tiparului incepuse inca in Domnia lui Constantin Mavrocor-
dat In 1747, §i se termina tiumai in Maiu al anului urmator, supt
Grigore Ghica. Pentru fundatiile lui Clement, v. Cond. sfintei,
p. 154 §i Bis. ort., II, p. 737 §i nota 3 Calatoria Mitropolitului
Neofit). Cf. III, p. 7. 0 enciclica a lui din 1747, ibid., XVIII, p.
123 §i. urm.
6 Bis. ort., XII, p. 480 §i urm., In 1750 i un Octoih (Cond. Sfintii,
p. 516).
7 Cuprinde Paraclitichl §i. Octoihos".

www.dacoromanica.ro
580 Istorla ilteraturit romAnesti

nir al Cmtanului Neofitl. Era Romin, un Socoteanu, precunt

ni spune Prefata Mineiului romanesc de Octombre: Carele,
neamol tragindu si din Tara-Rumaneasca si fiind Intru satiu
adapat de timba cea greceasca, ce au izvorlt toate slujbele,
Inclt dupa Invdtatura limbii sa se poata socoti aseamene Cu
cei d'intaiu pastori ai Besearecii grecesti", etc. 2 Invata ponte
Impreuna cu Daponte si celan Grigore In $coala Domneasca
din Bucuresti , pastori la RImnic pe urma, se inspira aici de
spiritul predece9ori1or sal In acest Scaun si urma activitatea
sa binefacatoare de promotor al culturii pana atunci cind,
la 21 Maiu 1761, se retrase din Scaun, pentru desele boale si
multa slabiciune si neputinta"7.
Am pomenit de la inceput Cartea de slujba". Mai trebuie
rnentionate Psaltirea din 1751, Antologhiul din 17525, Catava-
siarul §i Ceaslovul din 1753", Molitvenicul din 1758, Litur-
ghiile din 1759, : toate tiparite la RImnic.
Dupà dinsul, noul episcop de RImnic, Partenie continua sa
ingrijeasca de tipografie si sa-i dea de lucru. La Rininic se
di:di-ese, asttel, Triodul din 1761 8, Octoihul din 1763, Psaltirea
din 1764, Antologhiul din 1766, Liturghia, noul Penticostar
§i. Slujba Sf. Nicodim din 1767 9, Moltivenicul din 1768 si
Liturghiile din acelasi an. Iar tipografia din Buzau, dupa ce-si
Intrerupsese de multa vreme tipariturile, Isi Incepea iarasi
activitatea supt noul episcop de Buzau (din 1764)°. Cozma,
1 Venit-ai si Prea Sfintia Ta de la aceIa§ Crit intru acest de
Dutnnezert pazit painInt". Cf. Visita, in Bis. ort., III, p. 11: Pa-
tria noastrà Critul"; Cond. sfintd, p. 128.
2 Grigore pe care Daponte, numindu-I BXáxo;, 11 face originar
din Moreia, e Mitropolitul; Erbiceanu, Cron. greci, p. 113.
2 Ibid.
a G. I. Lahovari, in Conv. lit., XXVI, pp. 1098-71. Fostul episcop
fu unirla, In 1770, vicariu al Ungrovlahiei (ibid.; Cond. sfintil, pp.
179-80, 192-3, 203 si urm.).
6 ;1 o slujba a SI. Grigorie Decapolitul din 1752; Bianu si Hodos,

1. c, pp. 120-2. 0 gramaticA slavong la 1755; ibid., p. 132.

e Gaster, o. c., p. 306.
7 V., pentru alegerea lui, Cond. sfintd, pp. 191-2.
9 Rugkiuni slrbesti, 1761; ibid., p. 157.
9 Uricariul, XXIV, p. 394.
10 Cond. Sfintd, p. 178.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasl In perioadlt a doua 581

sau, cum e scris In tipariturile lui, necontenit: Cozily).

lostul eclesiarh al Mitropoliei bucurestene: Ghinea diaconul Sloi-
covici da Psaltireal din 1767, apoi Catavasierul din 1768 2; In-
taia opera a tipografului Constantin ucenicul lui Iordachi dasca-
lul e Liturghia de supt Alexandru Sc,arlat Ghica, In 17691.

Mitropolitul Grigorie, fost eclisiarh la Bucuresti i episcop al

Mirelor (1710), 'Astoria la Bucuresti din 28 Iulie 1760', si era
respectat de toti Domnii, pentru vrista i puritatea vietii sale.
Un prelat MIA Invatatura", judecata, cum vom vedea In-
data nu e dreapta In aceasta privinta, foarte batrin i vene-
rabil", 11 descrie Sulzer, care a avut prilej sa-1 cunoasca, pe
la 1780 1. Toti Domnii contemporani, si mai ales Alexandru
Ipsilanti, Ii aratara cea mai mare consideratie si el fu unul
din delegatii la Petersburg In 1770 si apoi facu parte din solii
trimisi in Ardeal pentru aducerea beizadelelor fugare, la 1782°.
Grigorie introdusc obic,eiul predicilor la Mitropolie, Inselindu-se
Insa, ni se spune, In persoana predicatorului, Alexie Crag,
fost Ungur reformat, fost scriitor la un magnat, fost cancelist
la g,uvernul ardelean, om imoral i färà scrupule Tiparirea
de carp religioase, care se Incepuse la Rimnic, fu imitata la
Bucuresti, cum am vazut i 1nainte.
Daca Nicolac Mavrogheni vol sa Inv* carte pe popii lui
Grigorie; in schimb se purta nevrednic cu episcopii, insultindu-i
storcIndu-li bani. Dar Mitropolitul nostru murise in pri-
mul timp din Domnia ace,stui dusrnan al situ, in ziva de 18
Septembre 1787, la zece ceasuri din zi", adeca la sese cea-
Ibid., pp. 174-5, no. 352.
Ibid., pp. 176-7, no. 355.
2

Ibid., P. 192, no. 366.

4 Cond. p. 145 si unn.; Pornelnicul Mitropoliei, 111 Bis. ort.,
XIV, pp. 170-1.
6 P. 500: Per heutige Metropolite ist ein ungelehrter, s,.hr
alter. aber ehrwardiger Praelat".
6 V. VacArescu, In Papiu, II, p. 288; Hurmuzaki, Fragmente, V,
p. 146 si urtn.; Doc., VI, pp. 343-1, NO 200.
Sulzer, III, pp. 36, 40-5. Cf. $t. Berechet, in Neamul romdnesc
7

litelar, 1911, pp. 146-52.

8 Sulzer, partea ineditg.

www.dacoromanica.ro
582 Istoria literaturii romAne§ti

suri de seurt cutwene, i avu de succesor pe Cozma din

Buzdu 1.

SI venim la activitatea bdirinului Mitropolit, de la Inceputul

pdstoririi lui pAnd la moarte.
Unul din ucenicii lui ni-1 Infdtiseazd In mijlocul ocupatiilor
literare, necrutind nici osteneald la tdImdcire, nici cheltu-
iald la tipdrire, ci la talmdcire, cind se putea usura de gri-
jile duhovnicesti, lnsusi silindu-se i printr'ai sdi ucenici du-
pre datorie ajut'indu-se, iard la cheltuiall Insusi singur lnarcin-
du-se", i Induplecindu-se numai dupd rugdciunea celorlalti
episcopi a imparti Cu dînii cheltuiala, osteneala si cinstea
tiparirii. Unul dintre cei mai vrednici de respect dintre pre,
latii cari ocupard Scaunele metropolitane din Bucuresti
respectabil prin viata sa curatd, prin lunga sa muna intru
huna ocirmuire a Bisericii, pentru Inviltdtura pe care si-o
cistigase i felul cutn stia s'o intrebuinteze. Seara", spune
eclesiarhul Mitropoliei la 1785, la masd, In loe de vorbe, poftiia
cetanie", i i se fAcea lecturd din cronici3.
Ca episcop al Mirelor i apoi ca Mitropolit al Ungrovlahiei,
Grigorie a ti1drit un mare numdr de eirti bisericesti, pe care
le vom Insemna, chiar si pe acelea care vdzurd lumina dupd
sfIrsitul epocei de care ne ocupdm In acest capitoI.
In Bucuresli vdd lumina, din porunca lui, In 1760, Evanghelia3,
un Molitvenic la 1764; Cartea lui Simion, arhiepiscopul Tesalo-
nicului, la. 1765, cu o prefatrt a lui Grigorie cdtre Domn, atu.nci
Stefan Racovitd, si alta a ucenicului sdu Chesarie, traducdtorul,
aire cetitori 4. Pe lima, In anii 1767, 1768 si 1769 se tipd-

Cf. Melhisedec, Bibliot( ca din Michlusani,- in Rey., p. ist., arch.

V, pp. 118-9; Buciumu1 romln, I, p. 114.
si filologie,
3 Ms. 24 de la Muscu, acum la Ac. Rom.; Urechiä, Miron Costin,
I, p. 34.
3 Pentru un Aposta! §i ni§te Inutitätnri pentru ispouedanie din
1764, dubioase, Bianu §i Hodo§, 1. c., p. 162, nle 335-6. Poate o Ca-
zanje la 1765; ibid., p. 163, no. 341.
4 Mitropolitul laudà pe Domn de grija ce o are pentru cele bise-
rice§ti, buna lui dreptate, chipul cel blind §i vorba cea aleasä §i
slobodA mirare la oricine va vrea". Tipograftil e Iordachi Stoicovici,
Troducerea s'a fricut din grece§te,

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioas6 in perioada a doua 583

rese: Ceaslouul, Catavasterull, Cazaniile, cu o Prefatd, Penti-

costariu12, Triodul 3, i, pe lingìl acestea, in tipografía nour,
cu cheltuiala unui cAlugdr din mdndstirea Sumelh. lIngl Tra-
pezunt o serie de arti g,recesti; Invd(dtura crestincascd (si un
text turcesc din 1768, cartea Patriarhului Hrisant despre Pri-
matul SI. Mormint, comentariul lui Neofit la gramatica luí
Teodor Gaza, alegerea din Psaltíre a aceluiasi Neofit, Invaratura
ortodoxd a lui Meletie Pigas, plus o scrisoare In slavoneste a
Patriarhului Paisie 4.
In 1774, Mitropolitul lace sd apara Apostolul, Octoihul
supt Rui, cu versuri pentru Tarind si. o prefatd de arhiman-
dritul Filaret , Inveírdtura bisericeascd 5, in 1755, o Euanghelie,
o Psdltir-'3, Omiliile lui Macarie Egipteanul, Capetele de po-
runca pentru preoti, adecd o pastorald prin care se anuntd po-
pilor o scutire de bir acordatd de noul Doinn, Alexandru Ip-
silanti ; In 1777, un Antologhion sau Rinduiala serbdtori-
lor si un Ceaslou. Prin Ingrijirile lui iesia la 1779 Slujba
Sf. Diniitrie Basarabou, ale cdrui moaste, aduse de dinsul, se
pdstreazd la Mitropolia din Bucuresti8; In 1778 Inca, un Ceas-
lou. In 1780, apare o Liturghie, In anul urmAtor un Catava-
sieriu, in Pre:ata cdruia un anonim aduce laude Mitropolitului;
tot In 1780 un Penticostariu si o Psaltire; in 1781 un Catavasier,
o Pravilioará; In 1782 un nou Penticostariu; In 1783 un Pen-
licostariu, cu Prefata de insusi Grigorie; in 1784, un Apostol,
al cdrui cuvint Inainte e scris de omonimul Mitropolitului, ie-
rarhul in partibus de Side". In 1785, un Ceaslov9. In 1786,
Cf. si Gaster, o. c., p. 307.
2 Acestea sint din primul an.
3 Tiplrit In 1769.
4 Maui] si llod I. c., pp. 184-8, 188 si urm., 190 1, no. 302; p. 191,
no. 363; p. 193, no. 368; pp. 193-1, no. 369.
5 i liatiseriful de privilegii a tiparit la Bucuresti, ca mentiunea
c5 d it prin rugeiciunea obstii, ce s'au trimis cu deputa(i,
dumnealui Paharnicul Stan Iiianul diunnealui Medelniceariu bu-
milrache", i numai Cu recomendatiia" lid Romantov".
6 Alud e de la Facerea Lumii: 7283. V. si Urechiä, 1st. Rom., I,
p. 821.
7 Dar In rugAciune se pomenesc
In pastoralk se dA numele tipografului, Dimitrie Petrovici,
dar In 1780 6 era altul: Stanciul Tomovici.
9 Un alfabet grec; ibid., pp. 282-3.

www.dacoromanica.ro
584 Istoria IiteratuFü ronidne§tt

In sfirsit, supt Mavroglieni, un Antologhiu, Intru al doudzeci

eselea de ani ai .arhipiistoriei Prea-Sfintiei Sale". In al
doudzeci i eptelea i se mIntuia viata1.

Succesorul celuilalt Grigorie la RImnic fusese Partenie, fost

eitlugAr la Tismana2. El pdstori pAnd la 1772, si am vdzut ce
lucrgri au. Amas de la dinsul.
Lui Partenie ii urind unul din cei mai luminati si mai activi
dintre prelatii munteni ai seoolului al XVIII-lea. El n'a fost
riumai un tipdritor de cdrti, ci a tradus însu1, Inteo limbd care
a fost consideratd de contemporani ca exemplard si a fost imi-
tatd si de scriitpril rellgiosi din Ardeal, multele i Insemnatele
opere c iesirr pe timpul lui de supt teascurile rimnicene.
Chesarie era RomIn, cum o spune ldmurit cronicarul Da-
ponte In privinta familiei lui, Intllnim la 1804, o cerere de
slujbe din partea nepotilor sli, nechivernisiti" 4, feciorii rdpo-
satului Clucer Stan Halepliu i nepoti de trate rgposatului e-
piscop Chesarie.5. Numele de familie al episcopului era deci
Halepliu, ceia ce face sd se bAnuiascd o romInitate destul de
recentd, de provenientd siriand.
El Invdtd la dascalul Turnavitu. De la acesta i de la alta,
el cdpdtà cunostinta, nu numai a lirnbii grecesti, de usagiu
commi atunce, ci si a limbilor ruseascd, latind i francesd, al
cdror studiu era Incd de tot nou i neobisnuit. Ajunse Intliu,
cu Invdtgtura fiind impodobit", protosinghel al Mitropoliei
din Bucuresti, supt cel d'intdiu Filaret, Michalitzi 6, si In a-
1 Pe timpul slu, in 1784. s'au tipdrit i niste pomelnice-2.200
de exemplare , de egumenul de VkAresti. Urechia, 1st. Rom., I,
pp. 1148-9. Tot supt el, la 1780, Neofit Cavsocalivitul, director
2 Ales la 21 Maitt 1761, in ziva chiar a retragerii lui Grigorie. V.
Erbiceanu, Rey. teologica, 111, p. 89 si Sathas,NeoaX. cl3a., p. 512.
s Ales la 21 Maitt 1761, in ziva chiar a retragerii lui Grigorle. V.
ms. Mitropoliei, in Cipariu, Acte i fragmente, p. 226 si urm.
3 Cron. Greci, p. 114.
4 tX:6ipV1TO:
5 Mitropolitul, facind un raport asupra petitiei, la 14 Octombre,
mentioneazìt merilele unchittlui: *Liut este Mari Tale slujba rapo-
satului episcop Chesarie, ce au facut Domnilor i ari". Cel mai
mare din petilionari fusese numit polcovnic al tirgului. Bibl. Ac.
Rom., ms. 652, fol. 96.
b V. si mai sus,

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioag in perioada a doua 585

ceastä calitate. pe care o avut tinvp de doisprezece ani, tipdri

o carte pe socoteala sa. Apoi la 26 Decembre, In timpul rdz-
boiului, dupd o lungd vacantd a Scaunului, cdci Partenie mu-
rise Inainte de 26 hilie 1770 el fu. ales Intiliu vicar, apol,
dupd doi ani, la 26 Decembre 1773, VIddicd de Rimnic, loc pe
car3 nu-1 ocupd, mai mult de septe ani. El muri la 9 Ianuar
1780, cdtrd seard". Succesorul sdu, bdnuit cd ar fi Intrebuintat
otrava i impus cu firman, fu ales In luna lui Mart a ace-
lui an 17802.
Era, ni spune Sulzer, care l-a auzit tiind un erudit discurs
grecesc, un om frumos, cu purtdri alese, un cetitor asiduu al
literaturilor greacd i frances53. Era, serie Daponte, nu numai
un prelat invdtat, ci se distingea i prin milostivire i ddrni-
cie". de care din urmd Insusire (Muse dovadd fatd de Insusi
scriitorul, tiphtindu-i la Venetia Cartea lui Grigore Dialogul, tra-
dusà din elineste In aplà. In scurta duratd a episcopatului sdu,
el ar fi cheliuit cu reforma si Imbundtritirea colilor, tipogra-
fiei, bisericilor, mAndstirilor, cu ajutorarea celor lipsii, peste
o mtä cincizeci de pungi 4.
Chesarie ar fi fost, nu numai un priceput orator, i avem
uti discurs al lui, alcdtuit limpede cu avint ci
scriitor original, si bibliografi i istorici literari greci îi atri-
buie o istorie a rdzboiului ruso-turc din 1768-1774, istorie
redactatd In greceste si pe care ar fi fost parafrasal-o apoi
cdlugdrul AnibroAe Pamperis, profesor la Iasi%
Chesarie reorganisd poate tipografia greceasca din Minnie,
1 Cipariu, /. c.
2 Ibid. V. si mai departe si Bis. ort., XV, p. 602. Cf ibid., p. 263i
Berechet, /. C.
3 ,,Wie denn der damalige Bischof von Rimnik Caesarius, ein dureh
seine Gesichtsbildung und leutseligen Umgang, sovtohl als eine ziem-
fich Bel( senheit in der franzasicheu uud griechischen Litteratur,
iirdiger l'raelat, in meiner Gegenwart eine griechische Rede hielt
aus der man seine natiirliche Anlage zu einem geschickten Redner
sattsam abnehmen konnte"; III, p. 36.
4 Cron. Greci, p. 114.
6 Cond. Sfintd, pp. 199-201.
6 Pamperis ar fi marlurisit-o însui, dupit Zavira, p. 389, citat de
Erbiceanti, 1. c., p. XXVIII, care se razimä pe locul citat din Za-
vira si pe Sathas, IsIsoaXX. (13LX., p. 611. V. si Papadopulos Vretos,
II, pp. 60-1; Sathas, p. 614.

www.dacoromanica.ro
586 lstoria literaturil romAnesti

care functiona la 1784', dar nu §tim sd fi tipárit ceva in ea.

Cart' romangti aparura. supt el: Octoilzul din 1776, T riodul din
anul urmator §i un mic Ceaslov din 1779 1. Dar el lsä poate o
colectie de traductii religioase, care ocupara teascurile episco-
piei supt urma§ul salt.
Numele-i e legat Insa pentru totdeauna de marea opera a
Mineelor, care se tiparira Intaia °all In romane0e complect
prin colaboratia acestor trei prelati destoinici: Grigore al Un-
grovlahiei, Chesarie i apoi Filaret de Minnie.
Ideia de a da Mineele In romane0e apartine celui d'intaiu,
cum o recunoa0e §i Chesarie. El participa §i la traducere, §i
aa trebuia sa faca, sa ajute cu cheltuiala, cu tipografia cu
munca liierara, §i episcopul de Buzau. Lucrul Incepu Indata
dupd deschiderea, prin pacea de la 1774, a unei ere noi pentru
principate. Dar numai la 1776 ie0a la Rimnic cel d'intaiu
volum din Intinsa culegere de Vieti ale Sfintilor, cuprinzind,
ace,sta, luna lui Octombre. Se hotarise a se tipari Intaiu aceasta
in amintirea tratatului de la Cuciuc-Cainargi, fiindcd Intru a-
ceasta luna au luat lnceapere rinduialele tarii ceale ce prin
pace s'au a§azat", serie Chesarie In prefata impunatorului
volum
Aceastd Prefata, care anuntd lucrarea Intreagd §i arata cui
trebuie sa-i fie recunoscatori Romlnii pentru aparitia ei, am
mentionat-o Inainte, clnd am miles dinteinsa marturie despre
activitatea literara a Mitropolitului Grigorie 3,
Cu data de 1779 deeci trebuie sa admitem ca se lucrau
mai multe volume In acela0 timp aparu i Mineiul pe No-
vembre. Prefata acestui volum4 are o insemnatate deosebitd, cu-
prinzInd ideeile lui Chesarie asupra istoriei Romlnilor, idei
pe care 0 le formase din lectura lui Dion, a lui Zonaras, a
cronicarilor terii. Ideia fundamentald e cA. slut trei periode,
Urechia, Ist. Rorn., I, p. 516.
2 Melhisedec, in Rev. p. ist., arch. si fil., V, p. 112.
3 Ibid., p. 216.
A Corectura Preletii se gAseste inteun volum de Miscelanee docu-
mentare ale Academiei Romine. Pare a avea data de 1776, care
se si admite de obiceiu. V. si mai sus.
Pentru un resumat contemporan al Mineelor celor mari, pen-
Lru Mineial obstesc, din 1777, v. Gaster, Gesch. der rarn. Litt., p. 307.
6 Bianu i flodn 1. c., pp. 227 8.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasl in perioada a doua 587

trei epolas adeca veacuri Insamnate", In desvoltarea princi-

patului: epoca razboaielor, epoca Intemeierii manhstirilor dom-
nesti i cea de-a treia, care dureaza pana la Inceputul secolului:
intru carele s'au Inceput filmacirea cartilor dupre slovenie
pre limba romIneasce. Epoca Intaiu ar fi ocupat timpurile Ina-
inte de Internelama Domniei, and Tara-Romaneasca se numiia
Daehiia si lacuiborii ei Dachi i Gheti", clnd lupid Decebal,
mort In robie, In Beligrad", si se cufundara In apa adincd a
Dunarii picioarele podului de piatra, care, ca i sfarimarea
turnului" lui Sever, pind acum stau in marginile Dundrii
orasul Cernetii". A doua porneste de la Radu Negru, primul
Domn, care 'Malta mandstirea din Cimpul Lung i tesearica
din tirgul Argesului". Traducerile prind a se face supt .Matei
Basarab, se adaugd supt Serban Cantacuzirto, ajung la cea
desavirsita podoabd" In vremea BrIncoveanului, prin silintile
unui predecesor, chir Damaschin, episcopul de Rlmnic". Du-
pa aceste trei periode Incheiate vine cea de-a patra, care se
poate numi a privilegiilor scrisé, acordate de Poartd terilor ro-
mine Caci numai in zilele Mariei Sale", ale lui Ipsilanti
,.s'au invrednicit tara a cistiga In scris de la prea-putearnica
Inparatie asazaminturi pentru a sa obláduire." Donmul avind
sa cirmuiascd in aceste npug. Imprejurari, mai favorabile, iarta
darea preotilor, face din contributii voluntare, din picaturile
prisosului" fiecaruia. Cutia Milelor, ca un izvor curgatoriu de
haruri", fixeaa. impositele, Met a mai schimba o iota sau o
cirta..., si aciastìl in vremi nestatornice", ocroteste in chip deo-
sebit Craiova, cel d'intrau centru politic Chesarie cetise lea-
topisetul lui Stoica Ludescu al Rominilor In calea lor spre
intemeiarea principatului 1, facind pe locuitori, cari, nu slut
supitrati nici la prisosul lor, a nu regreta nici cea dupii
vremi sidpinirea vecinii Austriei."
Daca nu ni mai lamureste ideile sale In Mineiul din Decem-
bre2, care, dupd Invoiala facuid, trebuia sd fie cel din urma
plirit la Minnie Chesarie îi rastoarce in volumul pe Ia-

1 Basarabii Banoveti, ce au fost asgzati de Rinaleani sA oblà-

duiascil cu titlul de Banie, pana and s'au supus celui Intgiu
Domn, Radul Voevod, ce sa zice Negru."
2 Ibid., pp. 231-3.
8 V. Prefata volumului pe Octombre.

www.dacoromanica.ro
588 lstoria literaturil romAne§ti

nuari, penultimul pe care-1 tipd.ri2. El sldveste cu ritorie aceastd

lund a premenirilor. Toatä ciata clirosului, ce asteptati luna
lui lanuarie pentru sfinteniia ce aduceti apelor prin puterea
ce aveli a Duhului, toatd ministratlia boerimei, ce asteptati pe
lanuarie ca o stihie schimbdtoare dregAtoriilor, ciatd negutd-
toreascd ce alergati la Ianuarie ca la o mi§care a apei i mreajd
ca carea prindeti slujbele, toti yà rog aruncati ochii In frun-
tea acestii carti, si veti vedea cd aciasid iaste un Mineiu al
lunii cea asieptatd de toti Ianuarie, in limba patriei tIlmilcit
tipdrit, pentru ca sà aibd, fiestecare stiute slujbele sfintilor
pre carii mai virtos Ii punem mijlocitori ii acestii luni trebuin-
telor."
Apoi, eland pe Meletie din Arta si pe istoricul Bo", Lebeau
scriitorul Istoriei Imperiului bizantin, Chesarie Incepe
a bljbli pi-in intunerecul care acoperia pentru dinsul trecutul
natiunii sale, pe care 11 vedeau tot atunci asa de ciar cArturarii
Ardealului, ca unii ce facuserd o altfel de scoald, vorbiserd cu
altfel de oameni si asuserd In mind altfel de cdrti decit bie-
tul Vlddicd oltean.
Dupd Meletie Gheograful", la care se adresd pentru acelasi
scop, si, peste doudzeci de ani mai tdrziu, Naum Rimniceanu,
Chesarie aratd cum Traian a ucis pe Decebal, a invins pe
Daci si au trecut multime de Rimleni In pdrtile aceastea,
fdeindu-i pre unii prosti ldcuitori, pre altii stapini 15.cuitorilor;
de unde", continud el, sd face nu rárd de cuvint sinberazma
cil printipalurile ruminesti, ca ni§te apichii ale lihnleanilor,
urmeazd de la aducere si ale lor obiceaiuri". Apoi Constan-
tin-cel-Mare, venind peste Dundre, a Introdus sau a restabi-
lit Chesarie nu stie bine §i ,,nu face filonichie" aceste
obiceaiuri". El termind aceastd parte a observatiilor sale isto-
rice lipdrite In anul In care era sd'apard cadurosul mani-
fest nationalist al lui Clain si incai, la Viena, in 1780 prin
constatarea cd astfel se descopdr lucruri minunate" pentru
Romini. Alin liniia neamului ruminesc din vechiu trAgindu-sa
din sldvit neam al Romanilor Valahii numindu-sd dupd
ha sloveneascd , a cdror slavä au strillucit Inpreund, unde

Data pare a fi, din gre§a1A, tot 1779.

2 V. ibid., pp. 233-7.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioas1 in pm-loada a doua to39

s'au intins i soarele razelc." Tot e ceva si aceashi afirmattie

hile() vreme clnd sentimenlele de mindrie ale altor timpuri
se stInseserà cu totul!
Tara, urmeazä el, a stat intru aceastd supunere rrunlcneas-
cl" p6nA la clesc6lecare, 1080 sau, dupä alti istorici", 1313 ani.
FormIndu se prin supunerea Banatului principatul unic, acesta
se guverneaz5. ,,cu formá de autonomie, de despotismos si de
aleagere la diiadohie a Domniei Intre fiii i rudele Domn.ului
sau dupre Intimplare intre bojar, cu sfat si priimint.A. de
obste a clirosului si a boiarilor".
In 1454, Laiotrt ar fi supus tara Turcilor, cu conditie ali Os-
tra In schimbul tributului privilegiile. Dar pe incetul, si mai
ales de la Brincoveanu incoace, fornaele vechl, legiuite, Jura. ui-
taLe. Acum iarksi o suflare de vint Cu liniste, o prefacere a
dreaptei celui Prea-Inalt au adus curgerea obladuirii tarii la
malea sa, au oprit vinturile, au potolit valurile... Tara-Rumi-
neasck s'au asemknat acum Cu paskrea ce sà numeste finix...
Clirosul besericesc s'au ridicat in cinste, asAzIndu-sk Scaunul
Mitropoliei la sAderea Sq.unului Chesariei Cappadochiei, boeri-
mea sa. Innaltk dupà liniia familiei, pamlnteanii sa protimisesc
dupà cuvintul pravilii ccii politioeti, streinii sk miluesc dupre
datoriia firii si a crestinatatii, negutItoriia sk sporeaste, avind
clu-gerea sa sloboda, dajnicii sa adaoga, nebanuindu-sa de ada-
ogiri de diljdii; toti. petrec In multdmire, rugindu-se ca sä caute
din ceriu Domnul asupra tkrii aoestiia, ce iaste ca o vie sadita
de mina sa cea dumnebeiasca".

Ultimul volum iesit supt Chesarie era aoela pentru luna lui
Februar 1. Intkiul pe care-1 dadu la lumina Filaret e Mineiul
lunovnic" din Mart2, a carui Prefata, Insuflelitk de un puternic
avint retoric '', e iscalita Inca de cel d'intliu. Dar de mina epis-
copului nou se inseamnd la sfirsit aceste rinduri de pareri de
rku: 1780, Ianuarie In 9, intr'o zi Joi, catra seara, s'au mutat
din viata aciasta la veacinicile Faenad acest plin de rIvna
sfInt parinte ce iaste mai sus numit, care, cu mare dragoste
1 Ibid., pp. 237-41.
2 !bid., pp. 241-4.
8 Se vorbeste Insit numai de amintirile sacre legate de aceasta

www.dacoromanica.ro
51)0 Istoria literaturii romAnc§d

hind aprins spre folosul de obste, s'au apucat a da In tipariu

Mineaele cu multA cheltuiala sa. Cine va ceti aici, s zicA: Duna
nezeu sA-1 larte".
In Mineiul pe April', In care Vladica, mentionind istoriia
cea ImpistratA a lui Dian", cIntd, In prosa'. InfloritA, minunile
primrtverii pasN.rile Isi gatesc firestile lor organe spre gla-
suri de veselie pentru auzul nostru, dobitoacele i toate
jivinike sa. silesc spre Inmultire (lupa. cea data. lor
poruncA pentru trebuinta noastrA.", In acest nou Mineiu el con-
sacra iar o amintire luminAtorului apus", fratelui Impodobit
Cu toata. InvItAtura" i promite, ca un vechiu colaborator, a-i
continuA opera: Dar, fiindcä la acest lucru al tIlmAcitului Mi-
neaelor si la Indemnarea tipAritului lor, nu numai la un $fat
am fost din inceput, ci i la osIrdie cu asAme4easi.
mai virtos pottindu-ne fericitul si la ceale dupre urmä cia-
suri ale sfIrsitului vietii prin Insusi rostul sdu, ca sA nu conte-
nim lucrul".
In volumul de pe Maiu 2, se laudd Milropolitul i Domnul pen-
tru buna administratie, pentru dascAli i InvAtAturi" ce au
pus, pentru tiparirea de cArti. Se vorbeste de obiceiurile po-
pulare de Sf. Gheorghe, cind unii îi lnpodobesc casele lor
Cu flori i cu verdeeat.A.... i, esind la plimbAri prin grAdini, se
tAvAlesc pe iarba", pe lIngg. sArbAtoarea ceaia ce o numesc
Ropotin, ce o zic IncA i sArbAtoare Dracului". Aiurea, dlndu-se
o ciudatA etimologie, se adauge bdnuiala: SA veade si la alte
cuvinte In 1 imba noastrA rumIneasca., ce sA trage din cea lati-
neasca.". Ideia o repetA In Iunie cu aceiasi candoare dubita-
tivA: Limba rumlneascA, care poate va fi fost oaresicInd rim-
leneascA". Mai merita. atentie volumul din Iulie 4, in care se
citeazA ludaicele lui Alexandra. Mavrocordat Exaporitul i Eor-
tologiul lui Sevastys Chimenitul, dindu-se i numele corec-
torului Mineelor, Iordan biv Vel GrAmAtic, Capodocianul. Tot
In cursul anului apArurä poate lnchipui cineva cu ce
strAduinte, fiind vorba de atitea enorme volume in folio $i

1 Ibid., pp. 254-6.

2 Ibid., pp. 256-60.
3 Ibid, pp. 260-2.
Ibid., pp. 263-4.

www.dacoromanica.ro
 Literatura reIgloas n perioada a doua 591

Mineele pe August si SepOinbret, en care se Incheie aceaqd

nym inr cnt al A t raducere 2.
Aceastii imposantA masI de cArti a iesit de supt teascurile
muntene In perioada a doua din ImpArtirea noastrá.. N'a rA-
mas bisericil sau mAnAstire sau schit, care, In aceastA bogAtie,
st nu-si aibA artile de slujbA, de care avea nevoie. Iar cele mai
mari dintre mAnástiri, bisericile din orasele mai insemnate se
gásiau In stApinirea unei intregi biblioteci religioase, care din
nenorocire se risipi prea rApede In timpurile din urmA, cind
prefacerea noastril totara' a fost IntovArIsitA de o operA de dis-
trugere si

pentru a avea o ideie dreaptA despre marea activitate

desfásuratA pe acest teren, ar trebui cunoscute manuscriptele,
rAspindite pretutindeni, ce cuprind alte traducen, care, din
deosebite ImprejurAri, n'au fost niciodatA tipArite. Pentru a cita
numai pe cele mai importante dintre aceste manuscripte, ni se
vorbeste de o CatenA a psalmilor" tradusä din greceste pe la
1750, de un tteofilact din 1748, de mai multe Comentarii la
Apocalips, de manuscriple de Omilii, de InvAtAturi pentru bu-
naeuviintA", de rugAciuni pentru cine trece de la ritul catolic la
ortodoxie3, de felurite Viete de sfinti4. La RImnic, In 1749, se
redacteazA o Bucoavnii, dind ea toate aoelea, manuscrise, ce
armará., si cele zece Porunici, crezul si cele zece Fericiri5. SA
se adauge la acestea, In fine, Comoara lui Damaschin, pe care
traduse din greceste, la 1747, un Mihalcea Logofdtu16. Acest
personagiu e cunoscut i printr'un alt izvor: îi seria numele
cu mIndrie Mihalcea Logofhtul Literati" si venise din Con-
stantinopol 7.

1 !bid., pp. 265-7, 267-8.

2 Din Minetul pe Septembre nu cunoa§tem dedil un exemplar,
lipse*te Prefata §i titlul.
3 Toale pomenite in Gaster, o. c., pp. 298, 299, 300, 304, 308.
lbid., p. 316.
5 Erbiceanu, Cron. greci, p. XXXIV. Pentru cArti de instructie du-
hovniceascA, Bis. ort., XVI, p. 914, nota 1. Pentru un Otcenic sau
Pateric tradus poaie de Logofatul Ioan Erneanul In 1750, v. Arch.
soc. st. si lit, din lasi, I, pp. 121 i urm., 241 §i urm. V. §i ma
sus. Sint i còpii manuscrise.
6 Gaster, Crestomatie, II, p. 38 §i urm.
Uricariul, VII, p. 20.
www.dacoromanica.ro
59 istoria iiteraturii zoniAne§n

Am spus a In Moldova activitatea literarà shibeste pe te-

renul religios. Mitropolitii si episcopii nu stau si aici In frun-
tea clirturarilor, ajutind la desvoltarea culturii nationale, la
imbogatirea tipAriturilor si limpezirea limbii.
i 011a la Mitropolitul Iacov I-iu, timp de vre-o douAzeci
de ani, Moldova are o parle In miscarea literarA a seco-
lului al XVIII-lea. Mitropolitul Nichifor, fost episcop titular Si-
dis, un Grec din Moreia, care era Irisa socrul lui Lupu Agal
si trecuse In cgluglrie la Neamt 2, se ocupd de scoli si ajut4
silintile zelosului sku Domn, Grigore Ghica. Il vedem reorga-
nisInd InvAtiftura la scolile bisericesti din Sf. Nicolae, SI. Vi-
nere si Sf. Saya, fixInd norme de vrIst5. si studii pentru co-
din prostime", cei de mazil, negustori si alte bresle de
cinste" si cei de preoti 3. In tipografia ieseank care dAdea Inca
din 1742 un hrisov al lui Constantin-Vodd Mavrocordat, Dom-
nul Mindru de reformele lui 4, O Psaliire la 1743, cu aceastà
interesantd explicatie, de om recunoscAtor, a tipografului Duca
Sotiriovici: Mear cä nu-mi este patriia tara Moldovii, iar,
pentru cA am cistigat inlru acest , primint (strein fiind) si
cinsle si priintà, cunosc cà am aceiasi datorie ce au si 16.-
cuitorii cei adevarati", dator deci cu un samn de multA-
mità" 5, si o reeditare a InveiViturii preofesti despre $apte
Taine, In 1715, §i o Sinopsis, nedescoperitA, un Triod In
1745 I' un Lilurghier In 1749, Dupg. un Ceaslov, Canonul Sf.

I Neculce, p. 410. Asupra asasinatului acestui boier, v. Ienachi

Kogalniceanu, p. 205. Cf. spusa aceluia§i: Mitropolitul Nichifor,
care era socru Agai Lupului".
2 V. Sinodicul Mitropolitului Iacob, citat mai departe.
3 Cei d'intaiu, afara de aceia cari vor fi de hrana", vor Invata,
de la trei ani In sus, numai Invataturi cre§tinelti", cei de-ai doliea
nu vor parasi §coala pana la doispreezece ani, §i mai sus",
iar oeilalti I§i vor urma studiile pana la doulzeci §i mai sus".
Ordinul metropolitan e datat din 7 Iulie 1749. A fost publicat In
Erbiceanu, Mitr. Moid., pp. 16-7, §i Urechia, 111dzeireanu, p. 206.
Cf. Erbiceanu, Cron. Greci, p. XVI.
4 Iorga, Doud hotiifiri domne$ti din secolul al XVIII-lea, In
Noua Revista Romina", 1900, p. 352.
5 Bianu si Hodo§, o. c., p. 78.
6 Ibid, p. 102 si urm.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasA in perioada a doua 593

Spiridon, tiparit la 1730, ie,se in tipografia lui Duca Sotiriovicil

si cu cheltuiala Marelui Vornic Costachi Razu2.
O Imbunatatire s'a produs supt succesorul lui Nichifor,
Iaoov Putneanul. Sotistvg, adecd preotiia, In ce chip are da-
torie preotul si diaconul sa savIrseascà tainele bisericesti", cu
un Cuvint Inainte catre preoti, apare supt el, si Canta si Md-
zareanu ni spun cä el era ucenicul lui Antonie, Mitropolitul fu-
git la Rusi.

Despre viata acestui Insemnat sprijinitor al culturii noastre

bisericesti, stim foarte putin. Parintii lui se numiau Andrian si
Mariana, si ei au fost Ingropati Inainte de 20 Ianuar 1758 la
manastirea Putna, unde fiul Mr a capatat cele d'intaiu cunos-
tinti s'i a Imbracat rasa calugarului. Cariera de ierarh a lui
Iacov se poate urmari Insa numai In liniile ei generale . Am
vazut a acolo a fost singurul episcop moldovean, Varlaam,
care a ascultat indemnul lui Constantin Mavrocordat si, hile-
meind o tipografie la Radauti4, a facut sa apara acolo, In 1745,
Ceaslovul §i Liturghia Sfintului loan Zlataust (ae,esta cu nu-
mete lui Iacov) 5.
El veni In Scaunul metropolitan la 1750, adus de aceia dintre
clericii moldoveni cari vazuserä cu ochi rai pe strainul grec'
Nichifor urmInd lui Antonie, dupd fuga acestuia In Rusia, la
retragerea ostilor Imparatesti. De si la alegerea episcopului Si-
dis se facuse reserva d. dupä dinsul altul strain sa nu mai
fie", o lncercare de a da un nou Mitropolit grec Moldovei se
facu atunci clnd Nichifor, ajuns la adinci batrInete, cazut In
slabiciunea trupului si nestirea mintii, oil, oricine ce-i vra
2 V. mai sus.
2 Pentru moartea caruia, v. Ienachi Kogalniceanu, p. 227.
3 V. Erbiceanu, Mitr. Mold., p. LIX, §i Melhisedec, Cron. Husilor,
I, p. 221; Cron. Romanului, II, p. 32.
4, Me§terul mare §i fiicatoriu a tot lucrul tipografiei din nou" e
Bra§oveanul Grigore Stan, pe care-I ajutI calugArul nemtean Iosif,
Sandul fiul lui Ieremia, tipograful din Ia§i, zetarul Necula, Ion Bu-
liandrA §*1 alt Ion, drugari, pilcarii Lupu Marri§ §i Simion, plus
un poslu§nic ; ibid., p. 85, no. 241. Ntunai Ieremia apare In a
doua carte; ibid., p. 85, no. 241.
5 Cf. §i Melhisedec, O visita', in Anale, VII, pp. 242-3. RugAciu.
nile sint slavone, tipicul romAnesc. Se vad, obi§nuitele stihuri cAtre
Domn, atunci Ioan Mavrocordat.

www.dacoromanica.ro
594 Istoria literaturil TomAne0

zice, de fiestece lucru se lAsa primit", trebui sa se retragA. Dar

Iacov invinse pe concurentul sgu, al cgrui mune nu-1 'cunoas-
tern vre-un egumen sau titular in partibus, din suita greacg
a Domnului, i opri solemn alegerea pe viitor a unui arhi-
pAstor grec, prin actul sinodic din 1-iu Ianuar 17511, care
e a doua bArbAteascA protestare a clerului moldovean contra
tentativei de a grecisa biserica In persoana conducAtorului ei
Bun-ul Romin, apArAtorul nationalitAtii Bisericii in fruntea
cAreia stAtea, era insd si un iubitor de invatatura, un carturar
ca rivnà pentru scoli i cArti. Cind loan Teodor Callimachi se
gindi sA reformeze InvAtAttirile In Moldova, el dadu sarcina de
a cerceta Marelui-Eclesiarh al Bisericii celei mari a
Tarigradului i Mitropolitului terii 3. Il vedem pe Iacov facInd
insemnAri pe cArtile sale bisericesti4. A dat insusi la luming o
Cereascd /loare ori in 1756, si In ea Mitropolitul, In-
deamnä pe fin sgi sufletesti a-si da la invAtAturg. copiii, sg.-si
dea fiestecare om feciorii lui la carte", aratind cu caldurä fo-
loasele luminii i nevoia studiilor5.
Pe vremea lui s'au tipArit, Inteun timp de sgracie Merará. in
Moldova, cueva cgrti insemnate: Adunarea de Rugiiciuni i Adu-
marea celor apie Taine, din 1751, Psaltirea §i Tirnosania din
1752,Penticostariul, diortosit" de ieromonahul Gosma
Vlahul" viitorul Mitropolit muntean, cred , din 1753,
apoi Adunarea de multe inudyituri pentru preori, ca doarg
s'ar putea dezvata si de tot a sä pArgsi de aceale obiceaiuri
reale si vechi inchipuiri, ai celor de demult Inchinglori de
idoli"6. Urmeazä ilfolitvenicul din 1754, ca tipograful arde-

Cf. Condica Stintei a Moldouei, in Buletinul Comisiei Istorice a Ro-

mAniei", III, p. 3 si urm.
2 Sinodicul s'a tipArit in Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 21 si urm.;
Uricariul, II, p. 239 si tirm. Pentru bISstAmul contra eelor ce vor
alege un Mitropolit strAin in Moldova, v. §i Arch. rom., II, p.
279 i urm O protestare se face si dupil moartea Mitropolitului
Leon; Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 38-9, NO 35. Cf. ibid., pp. 321-2.
Uricaritd, I, pp. 67-74.
O insemnare pe un Mineiu, cu data de 21 Ianuar 1760, in U-
rechiA, Inscripliuni dupii manuscripte, in An. Ac, Rom., IX, p. 17.
Cf. si Erbiceanu, Cron. greci, p. XVII; Urechia, 1st. .5coalelor, I,
pp. 24-5.
6 I bid., p. 140.

www.dacoromanica.ro
 Literafüra rettgioasd lii:perioada a. dot.a 505

lean diaconul loan Simionovici, Antologhiul din 1755, in care

Iacov lauda pe Grigore-Vodd, tata principelui ce domnid a-
tunci, Matei Ghica, ardtindu-i sufletul fericity milostivirea, ier-
tarea, bin,efacerile fata de biserici, bung. cirmuirel, Bucvariul
din acelasi an, Apostolut din 1756 si Psaltirea din acelasi an.
Am pomenit Cereasca floare", care e cea mai vrednicd de luare
aminte dintre tipdriturile moldovene ale acestui timp. In stirsit,
Iacov puse E il se imprime In 1759, cb lre sfirsitul guvernului sdu,
epistola ImpAratului bizantin Romanos pentru lemnul Crucii,
care ajunsese a se Ostra In Moldova, si un hatiserif al Sul-
tanului Selim pentru aceiasi re licvie2.
Iacov nu era un Mitropolit de Curte, un capelan lingusitor
s't supus, gata sil sfinteasca prin binecuvintarea si deslegdrile
sale once masura a Domniei. Era dintre acei Mitropoliti cari,
pe Scaunul lor arhieresc, de pe care-i putea departa numai
violenta, se shntiau mai puternici (leen Voevodul efemer, la
dreapta cdruia stdteau In Divan.
Loan Teodor Callimachi era un batrin intelept si un suilet bun,
dar doud lucruri 11 fd.c.ura sil meargil pe drumuri rele, in pur-
tarea lui fatil de Biserica moldoveand. Intdiu era tutela costi-
sitoare a lui Stavrachi, care fdcea necesard scoaterea vdcdri-
tului, o dare afurisitd odatil de seful clerului terii; pe urind,
el avea un frate, pe Mitropolitul Gavriil de Salonic, un frate
pe care doria sa-1 vadd linga dinsul, pdstorind In tara ande
el, Voevodul, domnià
Gavril sosi Intdiu In Moldova. Apoi se cera In 1760 lui la-
COA' a incuviinta bisericeste scoaterea vddiritului. El refusd cu
indignare si puse cirja sa la dispositia Donmului. A.cesta nu se
sfii sä o primeascd; Oda lui lacov o despdgubire de treiz,eci
de pungi si instala in loc pe fratele sdu. FAcindu-se aceasta,
soopul comediei Intregi, nu se mai vorbi de vdcdrit, ci Dom-
nul se multdmi Cu o ajutorintd s.

1 Bianu si Hodos, 1. c., pp. 129-30.

2 UrechiA, Inscriptiuni, in An. Ac. Rom., IX, pp. 54-6. Cf., pen-
tru unele din aceste liphrituri, Melhisedec, O visitä, p. 273.
3 Ienachi KogAlniceanu, pp. 239, 243. Canta trateazA, ca un
cronicar _de Curte, toatA afacerea inteun chip foarte diScret.

www.dacoromanica.ro
L96 istoria literaturii romAne0i

Iacov, pleclnd din Scaunul sau, Incunjurat de aureola acestui

sacrificiu, se retrase la Putna, unde-si petrecuse Intaii si ani
de modest calugar. Manastirea Intemeiatä de tefan-cel-Mare
era cu putin Inainte cazuta aproape In ruina, Imbatrinita, tu-
milita, darapanata, asi Statul pe care-1 *Maltase marele Voevod.
In jurul SfIntului Mormint al Romlnilor, In care dormia lupta-
torul cucernic i Intelept pentru binele moiei, toate se plecau
pe Incetul catre peire: de mult, cultura slavona, se stinsese In
mankstire, de mult condeiul cronicarilor nu mai Insemna bu-
curiile i suferintile tuturora, de mult nu se mai scriau de
mesterii rabdatori i minunati frumoasele manuscripte biseri-
cesti. Zidurile bisericii maiestre crdpaserd, coperemIntul cazuse,
turnurile Inalie amenintau risipa, cel de la poarta se ruinase,
trapezariile arsesera si copaci crescuse de-asupra", pivnitile se
astupaserd, cladirile Incunjuratoare eran parasite; vremile grele
facusera sd se Instraineze mosiile i sa se Imputineze odoarele
distruse sau furate de joimiri i Cazaci.
Inca fiind In Scaunul din Iasi, calugaruI putnean se gindise
la manastirea de unde plecase In fericita si srinta lui cariera.
El asigura pe calugdri, cari se temeau ca gloriosul lor lacas,
decazut cum ajunsese, sä nu fie prefacut Inteun mitoc al Mi-
tropoliei, Impopord din non chiliile deserte, drese zidurile,
Intari turnurile, curati pivnitile, aduse apä, ref acu trapezaria,
cuhnea, chiliile, biserica, pitaria, Inmulti prin daniile sale
viile, harazi icoane i,scumpe odoare, dadu glas iardsi
stravechiului clopot Buga, al carui dangdt rasunase la urechile
marelui ctitor In ziva stralucitoare a sfintirii, cu trei sute de
ani in urma: noastra dreapta agonisita", scrie, la 2 Ia-
nuar 1756, acest din urmà dintre marii ctitori ai Putnei, toata
am pus-o la Inoirea acestii sfinte manastiri 1"
Niciodata cdlugar n'a dus o viata mai tacuta, mai instrai-
nata de lume, mai multamita In singuratatea-i plina de Dum-
nezeu dealt. monahul Iacov I-iu, proin Mitropolit al Moldovel
Sucevei. Din chilia lui nu iesi nicio protestare, nicio pirA,
nicio parere de ran si nick) rugaminte. Trecura astfel optspre-
zece ani i trei luni, In care el n'avu gindul la alta decit la

1 Uricariul, XIV, p. 182 §i urm. Cf. narturisirea lui Vartolomeiu

Mazareanu, hi Melhisedec, O visitó, p. 241.

www.dacoromanica.ro
 Literatura zeligioasa In perioada a doua 597

Dumnezeu, cdruia-i Inchinase albele sale bdtrineti fdrd. de pd-

caie i poate la acel mare si sfInt intemeietor de tard care
domna de aici, din aceste negre s't Inalte ziduri, din mormintul
silu de trei ori secular, intreaga desfdsurare a istoriei Moldovei.
Se Imbolndvi -In primdvard anului 1778. Cinci zile, simtin-
du-se aproape de sfirsit, el trdi ca schimnicul Eftimie. Se
stinse In ziva de 15 Maiu, uitat de contemporanii sai, dar ld-
sind pentru urmasi amintirea Jimia din cele mai curate vieti
omenesti ce au fost trditel.
Prin Ingrijirea Itti Iacov lumina se aprinsese iardsi in ind-
ndstirea Putnei. Si din aceasta seoald de mAndstire iesi un cd-
lugdr care fu un harnic lucrator, un copist neobosit, un tradu-
cdtor zelos de docuntente si de cdrti religioase si profane si-
ceia ce nu se bdnuia Inainie un spirit inalt si o inimd cAldu-
roasd, unul dintre aceeia prin cari vOrbi timpurilor de urni-
linta spiritul Intelept i eroic al vechii Moldove. Acest
care nu s'a iniiltat niciodata la un Scaun arhieresc, e arhiman-
dritul Vartolomeiu MAzdreanu.
Vartoknneiu intrase lu mAndstirea Puina inca de pe vremea
Milropolitului Antonie 2. Sttpt Iacov I-iu, el ft numit arhiman-
dril si capad de la Mitropolie, la 20 Mart 1757, odatä ca sta-
retul ski Calistrat, -dreptul de a purta vechile podoabe arhie-
resti ale mAndstirii, In timpul slujbei 3. Mitropolitul fi trimise,
la 1757, In Rusia, cu acelasi staret Calistrat i cu dilugdrul
Mihai de la sihdstrie, pentru ca sd adune daruri la Chiev4.
Se Intoarse de la Petersburg aducInd cu sine optzeci i ese
de icoane, douä prapuri, oddjdii i cdrti rusesti i slavone pen-
tru cetirea i Indeletnicirea sa ca traducdtor 3.
Noul Mitropolit Gavriil Il fdcu egumen de Solea, si In aceastd
situatie se gdsia el d'Id fu ales, la 1769, ca membru al depu-
V. Melhisedec, I. c.; Arch. rom., II, pp. 309-18. Intarirea pa-
triarchalA a lui Gavriil, in locul lui Iacov, in Arch. rom., I, pp. 204-5.
2 Y. testamentul sau, analisat mai departe.
3 Uricariul, XIV, pp. 179-80; Melhisedec, O visita, I. c., p. 216.
Inainte, starqul Sita fusese trimes in Muntenia si se intorsese
cu o mie de lei; Urechia, Inscriptii, p. 53 si urm.
Arch. rom., I, p. 262; UrechiA, in An. Ac. Roni., seria a 2-a,
X, sect. ist., p. 183 si urm.

www.dacoromanica.ro
598 Istoria literaturii romkesti

tatiei moldoveneti atre ImpN.rrtleasa Ecateriva 1 Plea din ml-

nAstirea sa, pe care o gdsise In neorInduia15. §i n'avea cu ce o
indrepta, la 26 Decembre 1769.
In Petersburg ajunse la 9 Mart din anul urmgtor. In ziva de
Flora avu loc primirea solennnä a deputatilor moldoveni §i
munteni, §i cu acest prilej Inochentie de IIu§i tinu o oratie",
pe care i--o redactase poate egumenul nostru2. Plea. din Pe-
tersburg la 27 Iulie Inarcat de daruri pentru mAnAstirea sa,
intre care o luxoasg. evanglielie §i treizeci §i §epte de al* sla-
t
vone
La 1771 gAsim o plingere a lui Vartolomeiu egumenul
plingere care provoacä delegatia din partea Divanului a
lui Dosofteiu, episcop de Rd(16.uti, §i a lui Ienachi Canta, la
22 August4. Il mai arldin §i Intr'un document din 1775. Ca un
om Invdtat ce era, el primi titlul de Indrept6lor al §coalelor
domne§ti, episcope§ti §i mAndstire3ti a Mollover, de inspector
general, cum am zice, pe care-1 pAsta. §i dup5. ce Bucovina
trecu In stApInima Austriei'.
Noil slApInitori ai puírii celei mai bogate In mAnáistiri, In
amintiri de glorie a Moldovei, facura ceva pentru cultura ei, In
once cas mai »mil §i mai apecle de cum facusea In Banatul
oltean. Se stabilira dota §coli nemte§ti, in care se InvAta §.1
moldovene§te", la CernAtitt §i Suceava, se adauserii la ele pa-
tri' §coli nationale" romIne, care trebuiau srt dea dasali pen-
tru §colile de sate7. Insk alitturi de acesle coli oficiale, care
dädeau culturk aspindiau cuno§tinte, dar afau ajutat Intru ni-
mic ivirea unei literaturi rom5ne§ti In provincia deslipitA

CeilaIti efait Inochentie, episcopul de Ilui, Benedict, egumen de

Ivioldavita,i Ienachi Mito, biv Vel Spatar. V. .1.rch. Rom., I, pp.
116, 262 i urm.; Urechià, /. c.
3 Arch. rom., I, p. 197 i urm.
3 Izvoarele citate, care se razimd pe descrierea de calatorie a lui

Vartolomeiu insusi. Cf. Uricariul, I, p. 171 §i urm.

4 Bibl. Ac. Rain, Doc. Trib. lafi, I, p. 3.
6 Xenopol, Callimachii, p. 250.

6 Urechik 1. c., p. 208.

,.In diesen in den dentschen Schulen werden Moldatter für die
Nationalschulen tinterrichel, deren auch bereits vier angeleget sind,
und nach denen sich nach und nach die Trivialschulen bildee;
Hurmuzaki, VII, p. 471.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasg in perioada a doua 599

care _fu multà vreme, Marte multa, pierduta pentru noi supt
bate raporturile, alaturi cu colile Imparatului persistau
vechile scoli manastiresti, in care se Invatau mai pt4inc lu-
cruri, dar In alt spirit, Inteun spirit mai folositor si mai
pretios pentru. noi. In 1778 vedem pe Mazareanu tinind la
Putna o scoala pentru preoti, la care era ajutat de un dascal
de psaltire, Ilarion, care invatase la Patmos1.
Interna tarziu, pe la inceputul unui nou seco!, Mazareanu
parasi, in fine, Bucovina si, asezindu-se la Roman, luk con-
dttcerea Manastirii Precistei dii acest oras, unde-1 gasim la
1800 2. Trebuie sä fi fost foarte Mitin la aceasta data si, Incà
de la I-iu Ianuar 1779, el 'si redactase testamentul, prin
care-si lasa mica avere manastirii Putna, In care fusese eres-
cut 3. Nu stim cind a murit.
Activitatea !iterara a lui Mdzareanu a fost toarte Intinsa
bogata. A tradus carti religioase din slavoneste i ruseste4:
Cuvinte din prologul moschicesc pe nowt lunr, Canoane de
la pavecerii pe opt glasuri", Crinii Tarinei" 5, Ioan Scara-
sur, euvintut lui Ipolit", Dulce invatatura."(, etc., Orin-
duiala chipului celui mare ingeresc", tradusa din ordinul Mi
tropolitului lacov In Iarmar 1768 7, Patimile St. Gheorghe",
un Panahidic sau slujba cea mare a paraslasulai", din or-
dinul epiScopului Dos )fteiu de Radauti, la 1778 8. A talmacit
opore profane, precum Calendarul pe 112 ani", o parte dintr'o

Urechia, 1. c., p. 2)8. 0 diploma datg dc el §i In Urechig,

Miron Costin, Opere Complete, I, pp. 681-5. Cf. acelasi, 1st. Rom.,
I, p. 945, nota 1.
I Ibid., p. 233, nota.
S. Fi. Marian, in Revista politicd din Suceava, 1889, N° 7; re-
produs in Urechia, 1. c., p. 983, nota 2.
4 EKa membru al Academiei Teologice din Chiev; Urechig, I. o.,
p. 208, nota 2.
5 Pomenite In testamentul sgu.
6 Urethig, 1. c.
7 Urechia, Inscriplii, p. 53 §i urm.
Scris cu binecuvIntarea acestuia, iar cu cheltuiala protoiereului
radgutean Teodor. Mgzgreanu se nurrieVe pe sine mult pgcgtosul
arhitnandritul Vartolomei Madzerianul". V. ms. 297 din Bibl. Ac.
Rom.

www.dacoromanica.ro
600 Istoria literatura romane§ti

geografie ruseasa din 1770', un leatopiset rusesc, tradus In

1766, al carui autor e, ni spune Milz5reanu, monahul Nicodim
Grigorovschi din tara moschiceasa..., om foarte iscusit la In-
vAthturA" Fabulele lui Esop, Apoftegme, etc.
A scris o scurtA Insemnare a cAlittoriei sale de a doua In
Rusia. Insemnind însä numai popasurile, prinzurile i eveni-
mentele mai Insemnate ce i se intimplara3. Ceva mal intere-
santa devine mergerea drumului nostru din Moldova la Pe-
tesburhu" numai atunci cind autorul ei se mirl, ca, Inainte
de dinsul, un preot Mihai Popovici din ,Banat, lnaintea spec-
tacolelor cu totul nea§teptate ce i se InfAti§arA. Astfel, clnd
merge In rAngeria adecä gr6dina de earn5.", cind vorbe§te de
menageria imperiaM cu paseri, pApAgai, i eorbi de Anglie,
canari", fArA A. mai pomenim de ni§te pasen i ce le zic
fazeni"; clnd se duce la teatrul Curtii: fiind cintlri multe,
frantuze§ti §i taliene§1i, cintind telele; iar mai -ales o fatA cu
un minunat i nespus glas" 4.

Arch. rom., I, p. 243 §.1 urm.

2 Als. 758 al Bibl. Ac. Rom. Iata-i tiUuI complect: Letopisati
talmacit de pe rusie pe timba moldoveneasca, in santa manastire
Pittna, in miele prè-linnitiatulta, de 1-frisios jubilar Dornn, Grigorie
Alexandru (Mica Voevod, fiind Mitropol:t Preosfin(ie Sa chiru chir
Gavriil i episcop Radatitului Preosfintie Sa chir Dosafteiu, din
Hvna §i clieltuiala cinstitului ieromonach chir Varlan, dicheul sfin-
tii manastiri I3isericani, prin osteneala prè-smeritului Vartholomei
arhimandrit sfintii manástiri Putnii, In anii de la Hristos Mintuitoriul
1766. Noemvrie". Un fragment din acela§i Crouograf', scris de
Daniil ieromonah, In santa manastire Caldarganii, 1803", for-
meaza No 166 din Bibl. Ac. Rom. Alai insemn, pentru a complecta
lista din volumul I, aceste cronografe: ms-le 10, 14odata la Museu
(tip Danovici , 328 °data la Museu tip. Dauovici pe scurt), §i No.
1385 de la Ac. Rom. Acesta, tradus din ruse§te in secolul al XVII-
lea, trece la 1453 la Istoria Rui1or, mergind pana la Mihail Romanov
§i moartea Sf. Sirghie. Si boierul Scarlat Gradigteanu a inceput a
traduce pe la 1721 un cronograf din grecegte (ibid., ms. 1414).
3 S'a apara in Arch. rom., I. c. Cf. Urechia, I. c., p. 220.
si Arch. rom., I, p. 249 §i urm. Mazareanu ni se plinge el a fost
bolnav, de fierbintelele foarle mari" ce erau In Iulie, i ca a chel-
tuit treizeci de lei cu doftorii. De caldtoria asamanatoare a preu-
tului banatean Popovici, care merse In Rusia In acela,si
timp ì mentioneaza ciliar pe Mazareanu, vom vorbi la Banateni. Am
tiparit-o In ziarul Tribuna Poporalui.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioas6 in perioada a doua 601

A adunat apoi §i scris Condici ingngstire§li, care sint din

cele mai frumoase ce ni le-a lásat secolul al XVIII-lea, traducind
compilind deoebitele documente §i precedind lucrarea de
o prefatg. Avem asifel de la dinsul o Condial a ileunoruluil, o
Condirá a Voronefului 1755 , tipáritit de preutul Marian2,
una a Solcdi, scrisg. in 1772, cu o prefatá, in care se descrie
di:11°6a la Petersburg, §i cu o viatä a lui Stefan-Vocig.
scoasg. din litopisetul tara Moldovii" un Pomelnic al
Moldovitei, din 1775, in prefata cgruia egtunenul mánastirii,
Benedict, i el unul din deputatii la ImpArdteasil, ni spune cá.
1-a lucrat, adgogind i numele Doamnei noastre" Ecate-
rina, dupli unul din timpul lui Alexandru-cel-Bun, de la
1117. §i dupli un altul, cu ajutorul unui dascál" de forta lui
chi Vartholomei" 4. Se mai mentioneaza de el §i Condica
SI. lile, tot din Bucovina.5.
In 1761, pe cind egumen la Putna era Pahomie §i Milropo-
litul lacov filia de un an de zile retras in chilia sa de lingg
Variolomeiu primi de la acesta misiunea de a serie is-
loria mangstirii, pe care o terming. la 1-iu Mart din acest ann.
Pentru panca mai l'eche, epoca lui Stefan-cel-Mare, Mg.zg.-
real-tu intrebu;nta letopiseptl tg.rdi Moldovei", lucrarea lui Ni-
colae Co1in. Pentru lu tgul timp ce se intindea de la inceputul
secolului al XVI-lea pánä la imprejurarile ce le vgzuse petre-
cindu-se, sarhimandritul se adresä calugarilor mai biitrini 7.
Iar pentru aceste din urmg. evenimente prada RuOlor In
Ms. 111 al Bibl. Ac. Rom.
2 Suceava, 1900, in 12.
3 Analisatg In Arch. rom., I, p. 262 si urm.
Dascgl ca aceala, adecg Presfintie Sa chir Vartholomei Madze-
rianul, arhimandritul, carele Impreung cu minea s'au nevoit In multe
dzilea, au 'Amura, au alatuit, au talmacit acestea doao pomialnice,
chipa orinduiala ce arata mai gios"; Bibl. Ac. Rom., No 92L Ms.
47 din aceia§i bibliotecà nu e scris de mina lui Mgzgreanu, c6ruia
i se datoreste numai inceputul de dialog contra adungrilor", care
mIntuie lucrarea.
5 Hurmuzachi o comunicase lui M. KoggIniceanu, Impreuná cu a
Voronetului. V. Arch. rom., I, p. 274.
Istorie pentru sfinta milngstire Putna." Analisata de Urechig,
In Inscriptii, 1. c., p. 53 §i urm.
7 Ni-au spus pgrintii", serie el; ni-au spus unii din pgrinti"; alti
pgrinti ni-au spus", etc.

www.dacoromanica.ro
602 lstoria literaturil romlne§ti

1739, ruinarea manastirii In 1755, decaderea ei treptata si re-

formarea ei de catre Mitropolitul Iacov, el Scrie din amintirea
so, ca un contemporan.
Cunoastem dula din manuscriptele de cronici moldovene co-
piale de Mazareanui. Pentru unul din ele cel putin, el pare
sa fi fost si un adaugitor, de oare ce manuscriptul ,cuprinde,
de la Grigore Matei Ghica incoace, i oarecare notite originale,
fara o directie pronuntata2.
Ca unul ce fusese amestecat In afacerile politice pe timpul
ocupatiei ru,esti, ca unul caruia-i placea sa colectioneze i sa
copie, Vartolomeiu trebuie sa fi fost acela care a primit de la
guvernul rusesc insarcinarea de a aduna la un loc principa-
lele corespondente din epoca administratiei Divanului, pre-
cuir o asemenea insarcinare o primise i o adusese la indepli-
nire In Tara-Romaneasca un lpier mare, amestecat si el foarte
mult in N'Alca ruseasca, Mihai Cantacuzino Bant113.
Din aceasta. Condial se cunosc dona exemplare.Unul a servit
lui Kogalniceanu, care a tiparit acele corespondente moldove-
nesti in _1rchioa ronicineascP : era o copie a lui Antohie
Sion. dupa o alta a Logofatutui Mitropoliei din Iasi, Grigoras,
acel harnic copisl, care a ajutat si pe Wolf in cercetarile lui3.
Celali se :11'la in posesiunea lui C. Erbiceanu.
Ambele manuscripte cuprind, atara de corespondente'le ci-
tate, si niste cuvintari morale sau patriotice, niste disertatii re-
torice despre rabdare i cinste, despre situatia culturald a Ro-
minilor, despre starea teranului si, In fine, un panegiric al lui
Stefan-cel-Mare.

Toale sial de o rara friunusete si energie de forma; cele ce

privesc poporul nostru sInt de o uhnitoare Indrazneala si de
o falnica l'Aliare de suflet. Cine sa fi putut scpie, In asemenea
timpuri, cuvinte de o astfel de putere, hile° forma atit de
Ms. Climescu, analisat mai sus, §i ins. 238 al Bibl. Ac. Rom.
Cf. Serb. col., p. 270,
2 V. UrechiA, Milzeireanu, pp. 222-3. Adausurile au fost relevale
ptiblicate de Urechig, pe p. 230 §i urm. din cercetarea sa.
V. mai departe, t. III.
T. I.
Arch. rom., I, pp. 102-3.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasa in perionda a doua 603

mkiestria? E o Intrebare care s'a pus mai rare ori de cum ar

fi meritat importanta lucrului.

Cine a scris aceste mintmate rinduri, cine a spus acele mari

adevkruri §i a readus In mintea contemporanilor s6i acel mare
trecut trebuie sä fi fost un cArturar In toatà puterea cuvintului.
Un cArturar biseericesc mai curind decit un laic, cici e de mi-
rare ce curatA e limba de grecisme §i turcisme, poate cea
mai curatl limbä din vre-un monument literar al secolului al
XVIII-lea. Perioada largA, bine proportionatI, maiestoasil, ni a-
ratà ea pe un om care cuno§tea mari modele literare.
Nu numai ck retorul necunoscut atacà violent viciile boie-
rimii decitzute, nu numai cui se atinge de puternica asocia-
tie politick a speculantilor greci din Constantinopol §i din
administrapi, nu numai cd amenintui pe cei putrezi i rli cu o
InsAnk.to§ire singeroask. a Moldovei prin toporul teranului, dar
el 4i exprimd §i ura pentru tiranii turci: acea groaznicd
ImpUrgia turceasck."1. Inteuna din opetiele sale, el
aduce inainte, pentru a-i face sk.' osindeascl starea de lucruri
din timpul sau, pe doi strkini, carora li dui numele nemte§ti de
Cristian §i August in. S'ar putea obiecta ca acestea 'n'ar a-
junge pentru a tic race sk.' admitem ca Rominul, bunul §i pa
triotul Romin, care scria hunul cutre Stefan-cel-Mare §i sa-
lira contra acelor ce-i fdceau de ocarà neamul vi-i risipiau
nebune§te mo§tenirea, era un Ronfin de supt stApinire cre§tind,
un Moldovean care nu era supusul Domnului, un Bucovinean
prin urmare. S'ar putea Zice iaräi cit o legdturä iigurd nu
reiese intre entusiasmul pentru partea eroicit a istoriei noastre,
de care dä dovadk. retorul, §i Infre situatia de pazitori ai
vechilor morminte strkbune, cum erau cklugdrii din mAnksti-
rile intrate prin jaful din 1775 In posesiunea pioasei ImpkrA-
tese cre§tine.
Dar chid cunoa§tem scriitorii cari represintk literatura romk.-
nrLscA pe acest timp In Moldova, putem afirma cu sigu, anta
cui nichmul dintre din§ii nu era in stare sl scrie Panegiricul lui
tefan-cel-Mare sau Cuvintul anal (eran ccitre boieri. Aa ceva
putea sui se inchege In sufletul skrac, In fiinta meschinit a lui

P. 36.

www.dacoromanica.ro
604 lstoria literaturii rom6ne.gti

Ienachi Kogalnic,eanu, a lui Canta, fruntasii piici ai unei epoce

de scddere?! nixä indoiald cd. nu.
lar dovada hotdritoare ca mdcar satirele sociale, cum cred cd s'a
suggertat, sint datorIte lui. Ionic.Täutu1, mort la Conslantinopol,
totusi un cunoscut represintant al curentului de prefacere In
sens apusean nu s'au adus
Altfel e Insd cu Vartolomeiu Mdzdreanu. Acesta era un
tleprins Cu limba desdvirsità a traducerilor religioase din
aceastd vreme. Acesta era un istoric, care de atitea ori copiase
letopiselele, care de atitea ori le prelucrase, care de atitea ori
rdscolise prin cenusa de amintiri ale bdtrinilor, asteptind o
licdrire de mindrie din trecutul stins; acesta-si petrecuse tine-
reta la Putna, in aceastd crania. vie, In acest cintec de bi-
mint-A sdpat In piatrd. Canta si Kogalniceanu auziserd de la In-
ceput copii de casd sau boierinasi ai unei Curti intrigante sau
c,onrupte, nimicuri de ietac soptite inteo romaneascd amestecatd
ca podoabe grecesti; auziserd lucruri banale, vd.zuserh un specta-
col care, cu toata vesteda lui pompd, nu mai putea inspira ilium-
rui ginduri Inane sau sentimente mindre. Gindul li fusese tot-
deauna la functia pe care o pierduserd sau la acoja pe care voiau
s'o aibd. Niciodatd o simpld alusie In bietul lor izvod faird
cdldurd, care sa ni ardte cd ei se simtiau In comunitate de
singe si de aspiratii cu aceia a cdror sabie strillucise la soa-
rele biruintii i orbise neamurile vecine.
Mdareanu, umilul cAlugdr, copildrise Blvd mormintul lui
tefan-cel-Mare. Impreund cu vorba frumoasd a rugdciunii, el
auzise si cuvinte pe care nicio buzä omeneasca nu le spusese,
cuvinte ce se desfdceau din lespedea neagrd a zidurilor, care
se indltau ca o thmiie spirituald din mormintul acela incdpd-
tor pentru atila putere s't mdretie. Unde se putea visa la ce a
fost Moldova decit aici, In aceastd. &Ulna a Sfintelor? Unde-i
plhcea mai bine O. se intoarch spiritului vremurilor viteze?
Asupra anti mormint îi odihnia mai bucuros aripile ingerul
biruintilor nemuritoare?
Avem insä si o proba materiald cd Mhzareanu putea sa scrie
asa. La sfirsitul Condicii Solcài se condamnd, ca si in Pancgi-
ricul lui , tefan-cel-Mare, stdpinirea cea cumplitd. a, Turci-
D. Ov. Densu§ianu, in Viata Nouil, VI, pp. 278-85, a recunoscut in.
Iluenta lui Fléchier. Nu e de mirare, discursurile acestuia fiind eu-
noseute In Moldova din veacul al XVIII-lea.
www.dacoromanica.ro
 Literatura refigloasA In perioada a doua 605

lor". i aici ca §i acolo, trecutul se apropie de present si peirea

celui d'intgiu e plInsg. In frase retmate i armonioase: Uncle
slut acum Doamnele i fetele lui? Unde este cealaltA boggle a
lui? Unde este cinstea i toatà slava lui?". i, dacg glasul i se
ridicA la acest diapason vorbind numai de un principicul din
secolul al XVII-lea, ce putere trebuia el sà aibg chid ser-
bAtoritul era cel mai mare dintre Rominilor 1?
Doug din cuvinte slut traducen i sau imitatii: Cuvintul pen-
tru rgbdare" i Epistolia care Evagoras". Ele n'au altg. In-
semngtate declt aceia a formei; ele ni mai aratA Inca In scrii-
tor un om InvAtat, care alege exemple din antichitatea clasicA
§i din Scripturà pentru a justifica solutii morale vechi ca
lumea 2.
Alai rAmin trei: Intgiu Panegiricul. Acesta are, pe lingg me-
ritul de a fi foarte bine scris, de a asterne pe lamentatii
originalitate un vesmint minunat de frase bogale, i unul tot
asa de mare. E bine pentru onoarea literaturei romgnesti cà
s'a putut serie astfel intr'o perioadA care n'a fost strdlucitoare
si care a fost putin pretuita. Dar e si mai onorabil cd in tim-
pmi de o astfel de umilinti mai era cine A. se uite In tre-
cutul cel mare, A. mid In genunchi, nu inaintea unui mare
boier, pentru a-i °ere un mansup, ci Inaintea unei mari figuri
a trecutului pentru a-i aduce ofranda multAmirilor.
Vedeti munai cum Incepe, cu ce larg i puterilic avinti In
ce acorduri pline i armonioase, aceastA comemoratie funebrd
pentru eroul care de trei sute de ani se odihnia de luptele
sale fArg. preget: Ce minte aa de bogatA In ginduri, ce limba
ap. de Indestulata In voroave, ce mestesug asa de iscusit la
Implinirea cuvintului, sà poatA Impodobi atitea rgsipe a vrAj-
masilor, atite sfArmAri de cetati, ante zidiri de lAcasuri sfinte
§i. atita Intelepciune a acestui barbat, carele cu vitejie ne-au
cu intelepciune ne-au ocirmuit i, in cit au trAit,
nicia noastrg i fericirea au Inflorit §i carele pe toate lucrArile
lui cu credinta lui Isus Hristos le-au pecetluit; la rAzboaie bi-
ruitor smerit, la pace Domn drept i bu.n, In viata sa din parte

Arch. ram., I, pp. 273-4.

2 Au fost tipArite de M. KogAiniceanu, In Arch. rom., I, p. 105
urm.

www.dacoromanica.ro
sod Istorla literaturii romAnesfi

credincios adevdrat"1. Tot ce urmeazd In lunga cuvintare nu

se arata nevrednic de acest preambul In stil mare2.
O insemndtate istoricd mai mare o are lusa Cuvintul u-
nui teran cdire boieri", singura protestare 5crisd, Mellad In nu-
mele terdnimii impilate. Teranul scriitorului nostru vorbeste In
adevdr terdneste, cu patosul reservat, cu intelepciunea AJA&
foare, cu scurtimea profundd a teranului, care time milite fArd
sä o spuie i urdste fard säii strige ura pe toate ardrile, care
aduna si asteaptä rdsbunarea ce vine de la Dumnezeu.
El vorbesie, teranul cu graiul frumos, nu numai pentru usu-
rarea noastrd, ci i pentru folosul Dumilor Voastre" 3. Am
Amas cu totii", spune el, sd ne prdpddiin ori sa venim la o
desnAdajduire amard. CA, de cite ori mili de ai nostri, impinsi de
greutAtile ce i-au cuprins, au alergat care Dumneavoastrd, ni-
mic n'au folosit, ci s'au intors cu lacrimele pe obraz i cu jale
neastimpdratd In inimd. i multi cari au fost mai slabi, de ciudd
au si murit, pentxu cd, nu numai cd nimic nu s'au mingiiat dp
d'Are Dumneavoastrd, ce Incd si cu cuvinte de ocard au fosi
scosi afard, atit obiceiurile pdmintului acestuia s'au schimbat
s'au stricat!". Dar peirea terahului e peirea terii. Nu va
amagiti cd veti rdminea Dumneavoastrd dacà ne vom prdpadi
noi; cd, dacd se strica temelia, d.egrabd sd stricìi si casa."
Cunoscdtor al trecutului bim, al trecutului de aur cind intre
boier i Oran, intre teran i Domn chiar, nu era o despiirtire
holdrltä de clasd, cind toti fiii pdmintului romanesc ayeau a-
ceiasi limbl, aceleasi obiceiuri, aceleasi nevoi, acelasi suflet,
scriitorul face pe teran sd aminteascd acele timpuri rivnite In
zddar.
nostri ni spunea i pe semne ca asa au fost
In vremile cele de aur cd, de cite ori li venia vre-o nevoe
asuprd, greutatea lor era pin venia de arata jaIbile lor la
indatd usurare i m'ingiere aflau, bien teranii
pohlea altd, fard numai a boierilor putere sä tie, i boierii nu
socotea mai mult i intelepciune i putere i cinste, cit a

P. 31.
2 V. §i comparatia de la p. 33 din Arch. rom.: Ca o apA din
inunte sA ne mece, cu multimea ostilor se pornesc".
P. 327.

www.dacoromanica.ro
 Litereturafreligioasl In perioada a doua 607

auto folosul tdrii. Multi de atuncea din boieri numai pentru

starea terei singari inpolriva celor ce vreau O. o strice si-au
vdrsat singele: a carora pomenire pdnd astdzi la noi este cins-
titd i sfintd si a cdrora moarte si fapte Incà vd tin pe Dum-
neavoastrd de shiteti ceva." Asa erau boierii de odinioard,
postal lor era mare in tara, fiind pästorii inirnoi, cuminti
cruttitori, cari se gindiau la binele terii tuturora, pe chid la
coboritorii lor totul nu e decit un nume desert, o umbrd
un fum...". Dar pare sedeau sa petreacd viata lor intr'o o-
cdrità lene? Oare sä zdboveau dupd porturi mueresti? i dupa
intrecere de a-si face case mari?" Nu, ci se ocupau numai de
suferind pentru dinsa í rdspldtiti pentru aceasta .de
dinsa. Aceia, zic, erau vrednici sd se numeascd boieri."
adresindu-se acelora ce usurpd acest frumos nume: In lo-
curile lor sedeti, dar acel.ea care le friceau ei, nu le faceti.
ale lor nume purtati, dar alte cdi ati luat... Cu ce prostie
trdiau, cu ce cumpdt, cu end luare aininte; fdra multe slugi,
pe uliti printre norod umblau i erau ardtati i cunoscuti,
nu din podoabele hainelor, ci din strdlucirea faptelor lor ce-
lor vrednice".
Cu simplicitatea, cu hdrnicia, cu vitejia i bundtatea, boieri-
mea ldsat i mindria fatd de alte neamuri, care o insufletia
in limpur;Je de inflorire. O vreini scumpe, o obiceiuri nepJ e-
tuite, unde sinteti?... Niste venetici vä supun, i cu citrt ocard
vk linguii i vd cuceriti pe ling dînii, ca sd agonisiti un
nume desert, si cum vá stdpinesc, i noi sdracii cum ne pedep-
sim!" Dar ce li pagd odraslelor nevrednice ale luptdtorilor ageri
semeti! Ati zidit case mari, aveti niundr mare de slugi moi,
iar nu harnici; umblati imbrdcati, Impodobiti ca niste muieri,
sinteti MA de bune obiceiuri, In leftice primblati, pink incit
si a merge cdlare nu stiti. Vorba voastrd nu este altd flird
Aumai minca mai bun si ce'ti bea. A cinstei pohtd nici
sd allá In inimele voastre, nici o stiti ce iaste... Ati pierdut fi
voroadal" Imbuibati, vinzind tot, numele lor cel bun si o-
dihna si fericirea trot:nor lor din sate, pentru blidul de linte al
dregAtoriei, ei n'aud plinsetele, mustrdrile, dureroasele che-
mari Auziti glasurile noastre, plInsurile vdduvilor, a nemer-
nicilor suspinuri; nimic nu vg. desteaptd? Dormiti neintorsi

www.dacoromanica.ro
668 istoria fiteratudi romlnesti

In sinul lenei si a trIndAviei. Atila numai sinteti de.steptati ca

sa va ascutiti (Until unii inpotriva altoral..."
Si ce miscatoare sint glasurile acelea ce se aud si pe care
boierimea nu le ascultA, impietritA In multdmirea ei egoistA!
In sfIsietoare tonuri se tinguiesc cei ce, suferind, nu vAd zi mai
bunA inaintea ochilor: Ce am avut, am dat tot: acei
cumpliti vin de ne leagd muerile i copiii si pe noi in tot
chipul ne ocdresc, ne sudue si ne usturA in bOt6i, cit ne-am
sOturat de viatA... NInä am avut, am dat; aceasta am sfirsit,
dar nu ne cred. Ne bat ca sO dAm ce nu avem; si de ulule?
La \ oi venim, nu ne ascultati; acasd, de aceste cazne nu pu-
tern trAi. lar voi nu numai cA nu ne cOutati, ci Ina In tot
feliul ne ()drip i, socotindu-ne In rindul dobitoacelor, ziceti:
Mojicii n'au minte, nu le trebuie nimica: ce au, sA cade sA
li se a"
Si Incep acum mustrArile, din ce In ce mai aprinse i mai
aspre, ale celor ce muncesc fArA drepturi contra celor ce au
drepturile färà sà munceascA, färä sä formeze mdcar, nemun-
cina, Mama zAdarnicA, dar strdlucitoare i aleasd, a societAtii
romOnesti: Voi nu srateti din alt lut ziditi... Fiind oameni
noi, trebuie sä avem cele trebuincioase... Unde sd se auzA
vre-odatA mill In pAmIntul acesta?... Acuma, pentru ca sA-si afle
cineva dreptatea, trebuie sI pldteascd. De ar strdluci ca soa-
rele adevIrul, fAra de dare sA intunecA... Sinteti cuprinsi de
minciunl i \TA vedeti cu atita porniti insivA unul asupra al-
hija. De spre aceasta parte, cine ar asculta, ar veden cei mai
harnici i neadormiti. VA asAmAnati cu Dumnezeu: putin au ra-
mas sk cereti sà vO tdmiiem. Si, de ar fi vre-o statornicie In
slarea voastrA, nu ni-ar fi nicio ciuda, dar sinteti voi su-
pusi u.nor IntImpldri. Cdci prea multi din neamul boieresc as-
tdzi tArani, de trag cu mine in jugul dajdiilor, Ii tiu... De o-
sindk nu vA e fric5., cOci pe semne nu credeti cif este Dum-
nezeu rOsplAtitor faptelor tutulor si mai cu denadinsul Impotri-
vitor mindriei... Vouà nu \TA pasA. Cheltuiti vremea In ben-
cheturi, atuncia cind noi murim de foame. De este asa dupA
cum prepunem, sà stiti cA, mAcar cA sintem Impel, cum ziceti

Exact asa ataca boierimea intr'un poem satiric, grecesc, Alexandru

Calfoglu, vre-o dotiazeci de ani mai tärziu; v. An. Ac. Rom." pe 1916,
p. 15 si urrn.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasá in perloada a doua 600

yoi, l'Araniinte, noi singuri ne voin ap-Ara; ca totdeauna noi pu-

tem mai mult, dar n'am socotit c trebuie sà facem cum putem...
Destul. PAng. aicea. Rabdarea mai mult nu poate. Ori ne faceti
drept ate, ori ne vorn lace. CA bátrinii nostri ne povestea cA,
stiu, de mult oarecind, de asemenea s'au fost buicit boierii;
au fost pierdut orinduielile cele bune; toate mergea dupg.
rerile lor lndreptate. Si ne zicea: pinA n'am cruntat topoarele
noastre In singele lor, nu ne-am pus la cale".
51 pAnti. la sfirsitul acestor timpuri inimile nu s'au
Dar topoarele nu s'au cruntat, i dreptatea a rAmas Incà sä o
p.c5. vremea viitoarel.

Conespondenta dintre Augustin si Cristian, despre moravu-

rile din principate cuprinde patru scrisori. Trei sInt ale celui
d'intAiu, venit pentru a studia tara In Moldova, a patra e un
riíspuns trimis din Bucuresti, unde-1 aduseserl aceleasi scopuri,
de Cristian. In ele toate e vedea acelasi spirit care dominA
Fuvintul teranului, aceiasi urà contra boierilor decAzuti si demo-
ralisati, contra Grecilor, complicii lor In exploatarea terilor.
Intliu, Augustin vorbeste mai mult de conditiile generale de
cultura. Sint detestabile. Oamenii nu stiu nimio in aceastA tarA,
niel cine li-au fost strAmosii, de i s'ar putea mindri cu a-
cesta... A, de n'as fi stiut cà tara aceasta oarecind s'au nu-
rnit Datia si cA, dupà risipa Datilor, Traian a trimis aicia be-
jAnii din Rim de s'au asezat, cit de la ei, pentru sinei, Oit
dInii ar fi stiut." 5i, pe lingl nestiintd, se adaugA despretul
pentru cunostinti, hotArirea de a* nu invAta. La neamul acesta
al Moldovenilor, sau mai virtos la aceastA amestecAturl de nea-
nuni dupA pArerea mea nu sA poate pánA acum a O.
acure nicio tocmealà, cdci, precum am zis, nu sint iubitori de
'Indreptare, ci fiestecarele din s000teala i mintea sa îi lace
canon, pe care, bun sau rA.u, fArA alegere 11 urmeazA." PA-
rintii nu creso pe liii lor In traditii de culturA, chiste i mo-
ralitate, párindu-li-se cA lucrul nu e trebuitor: De cind am

I CuvIntul voi sA-1 publics KogAlniceanu, In Arch. torre., dar a

fost oprit din pricina unor stavili cam grele", pp. 103-4. L-a
editat C. Erbiceanu, dupA msul sAu, In Arch. soc. st, i lit, din lasi,
IV, p. 3Z7 ì urm.
39

www.dacoromanica.ro
610 Isioria literaturil romAne01

venit aicea, n'am auzit vre-un p6rinte vorbind fiului su cele

ce aduc folos duhului. Ce sg. peale dar ngdgjdui de la ni-ste
tineri a cgror pgrinti, lgsindu-li slobod friul patimilor, slut
trasi In iuteala desmerdlrilor, neindreptindu-li-se sau °prin.
du-li-se porneala tineretelor... Aceste le vg.z si gem de un neam,
privind niste mlgdite din care s'ar putea face cei mai alesi
pomi", patriot RomIn e si acest Neamt Augustinl, si cresc
nodoroase, ciotoroase strimbe, nefiind curdtite sau lndreptate
de cineva. Tinerii neamului acestuia, dupg. cit pricep, la pa-
trusprezece i cincisprezece ani Inv* a ceti, iar nu i obiceiuri
curate. Iar, de aici incolo, cai, strae, podoabe, ibovnice, lu-
cruri stricgtoare i unte. Totu.si adeveresc, aci am fost
la vorbä cu multi dintrInsii, cà cuvint care sä poatä argla
starea de minte n'am auzit. Toatä vorba lor numai asupra ce-
lor mai sus zise lucruri sg. face, cu atita mai -urn, cu cit
nu-si opresc gura de la cuvintele cele de ocgri, de basmele cele
pline de scirng.vii." Bg.trinii nu se deosebesc decit prin mai
multe cunostinti practice de cei tineri; cu totii au singurul cult
al banului de au ajuns a zice: are bani, i toate slut bune",
ca urmare, strginii stapinesc acest neam Mx% vigoare i cu-
rg.tie moral. 1.
In a doua scrisoare, se revine mai mutt asupra tinerilor mol-
doveni, cari nu slut de loe crutati in aprecierile satiricubii,
indignatului cgluggr i dascgl. Sint descrisi ca zavistiosi, cle-
velitori, in scurt, cu greu este a-i deosebi de niste
dobitoace". N'au respect de bgtrini, n'au omenie fatg. de cei
mai mici decit dinsii; tot gindul li este la functie i la clstigul
pe care ea-1 procurg celor färä constiintd.
Consideratie n'au pentru cei ce o meritt Ce mà wit eu la
cularele de cutarele, cä eu încä slut boier i la familiel Niel
voiu s1-1 §tiu." De cetit, nu obisnuiesc sä ceteascg acesti minu-
nati tineri: In limba lor cArti nu au sí, cite au, niciodatg
nu le c,etesc, neavind nici gust de cetit, care este zgbava cea
mai deesfgiatä si mal folositoare ce poate avea omul." Ca-
lgtorli nu li place sg. facg: Afarà de aceasta, din tara lor nu ies,
ca sä vazg. aiurea InvgtAturile i propopselele ce le lipsesc
sg. sg. Indemne a le urmr.

1 Tot a§a i Calfoglu, /. c.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasa in perloada a doua 611

Cristian, care n'a avut încä timp formeze o pArere In

Bucuresti, cere prietenului sgu Mmuriri asupra acelor 4trAini
despre cari fusese vorba in scrisoarea Inaia. Augustin li ex-
sint Greci, oameni de nimic", cum li aratä etimologia
cuvIntului 1! Sint oameni vicleni i räi, mici la inima; se
apuc6.. de toate i putine ispilvesc. Slugi InselAtoare, sapini
tirani, la primejdii fricosi, la norociri semeti i mindri, la luat
lacomi, la dat scumpi, prieteni vicleni, vrAjmasi nelmpkati".
Ei fac pe misitii In desele cumpgrN.turi de Domnie, eind n'o
tirguiesc pentru d1nii chiar; une ori se alcAtuiesc in tovdrAsie
pentru acest negot. Pe Chid, la Constantinopol, ei slut robii cei
mai Injositi ai stgpinilor lor, Turcii un Ismaelit cel mai
prost Ii poate bate si a-i ocgrl" ei tin In friu In princi-
pate pe miseii boieri indigeni, cari se supun unor asupritori
dominatori ca acestia, lepaddturi de oameni"2.
$i corespondenta celor doi strAini are un merit mare is to-
ric i literar; acel de a fi cea raai puternic4 Infierare venitd,
din partea unui Romin, a intregii clase dominante greco-ro-
mine din seeolul al XVIII-lea si acel de a fi cea tnai bine scrisA
dintre putinele opere curat satirice ce ni s'au pdstrat din a-
ceastA vreme.

Satira, alegind punctele mai WitAtoare la ochi, deosebind ne-

ajunstnile mai ridicule sau mai revoltAtoare, puindu-le pe a-
cestea In luminä, exagerIndu-le prin verv., prin indignare si
durere, nu a un tablou complet, de o rece si tiintificà exac-
titate, despre societatea contra arda se indreaptA. Dar 'meni-
re nici nu este aceasta. Ea trebuie sum provoace ura cetitorilor
contra unor rele care In lumea lucrurilor nu sint ant de evi-
dente, i poate chiar atit de pronuntate. Pe urmA, e realitatea
trecutI prin firea milli poet, vd.zutum Cu adincii s51 ochi, cari
mgresc, exprimata cu vorbele lui puternice, care Inaresc ade-
vhrul. Nu e o minciunl, nu e o falsificare a adevKrului, cl o
llmurire a lui, o prevedere a adevIrului viitor, daca nu se vor

Acest cuvint care ramleneste grecare va sa zica a trAi ca un

om de nimic."
2 Cuvintul a fost tipärit de acelasi editor, in aceiasi revistA, IV,
p. 437 si

www.dacoromanica.ro
612 Istoria literaturil romAne§ti

pune piedeci desvoltdrii mai departe a neajunsurilor com-

Mute.
E un adevd r mai adeviirat deed adevdrul.
Pentru istoric, societatea romdneascd din secolul al XVIII-lea
n'a fost tocmai asa, In cele mai rele timpuri, Intre altele
pentru aceia eä o societate astfel alcdtuitd nu poate
se sfaimä lute° catastrofd. rdspldtitoare. 5tim eä erau pe deel
timp bdtrini foarte reespectati, Mudcä meritau sä fie, tineri
cu totul cuviinciosi1 iubitori de cdrti, tineri cari traduceau
lucrdrile literare ale strdinilor i mergeau la dinsii visiteze
sau, adese ori, sd. Imprumute de la dinsii o Invdtdturd eu-
ropeand. 5tim cä existau traditii morale In multe
traditii morale pe care am fi bucurosi sä le avem acuma.
Stint cd erau boieri patrioti cari nu se Impdcard niciodatd cu
Domnia prin strdini i tim lard* cd erau printre acestia
oameni vrednici de stimd, cari iubiau a doua lard a lor, unde-si
petrecuserd atitia ani i aveau atltea legdturi de Inrudire, de
interes, de prietenie chiar. Dar tabloul lui MAzdreanu, care
ar fi fals penfru un istoric de astdzi, .au e fals pentru dinsul:
asa a trebuit el, cu sufletul lui de Cdlugdr cinstit, cdrturar
patriot, cu ochii lui orbiti de gloria trecutului, asa a trebuit
sà van. presentul. Opera lui e deci, literar vorbind, o operd sin-
(*rd., o operd cinstitd, deci o opera' de adeudr
MA2Areanu a fost, In ceia ce prive§te originalitatea Spirit:OW,

1 Dupà 1760 avem: Evanghelia tipArita de tipograful Grigore supt

Mitropolitul Gavriil, la 1762; o Antologhie (PO supt C. RacovitA,
Arch. soc. st. si literare din Iasi, VI, p .311; un Ceaslou din 1763.,
Bianu i Hodo, I. c., 160; Buciumul lui Codrescu, I, p. 478; un
Molitvenic din 1764, care incepe tipAriturile monahului - Evloghie,
tilcuitoriul printre Psalmi" Bianu §i Hodos, l. c., p. 171, no. 347),
cunoscutul dascAl de slavone§te, Inudtätura sau indreplarea pdcdto-
Oar, din 1765 si 1768, tradusA din grece§te (hitAia edilie cu fal-
sul loc de Timi§oara ; o Inuit-N-1,1rd arhiereascii tipAritä la 1770
ibid., p. 194, no. 370 , ori 1771, cum afirma d. Gaster dupA o co-
pie manuscriptg, In posesiunea sa, Gesell. der. rum. Litteratur, p.
309 . Tot supt Gavril Calimah: Psaltirea de supt Grigore Alexan-
dru Ghica Intru Intiia Domnie a Mill Sale", spune naiv titlul,
In 1766. In ea vorbe§te Mitropolitul §i de tipografia ce a fAcut-o:
MAcar cA In lipsl, dar, nebAgInd samA de multa cheltuialA, am
flcut a noastrA tipografie". V. §i mai sus.

www.dacoromanica.ro
 Literatura religioasA In perioada a doua 613

fecunditalea inteligentii i inaltimea vederilor, farà indoiald

tkiul cleric cugetator din timpul su; supt Mitropolitul Limy
a lucrat ca ajutorul literar al acesliiia, care nici el nu era strain de
mestesugul scrisului. Dupa' retragerea acestui Mitropolit, el a
ramas singurul carturar bisericesc al terii, i putina activitate
literara desfasurata. pe Hilda a lui nu merita a fi push' pe a-
ceiai a se bucura de aceiasi atentie.

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII
I.

Epoca lui Cantemir.

Pag.

Introducere 7
L Influenta polonl §l greceascl 25
Il. Cronicile brincovene0 66
Literatura religioasa 77
Marile compilatii de cronici. Cronlcile lui N. Mavrocordat : NIcolae
Costin §i Radu Popescu. Lucrlri encomiastice O genealogice . 89
Istoriografia romaneascS supt Mihai RacovItA . . 246
Cronica lui loan Neculce 269
DimItrle Cantemir 310
Literatura religioasg in epoca intAlu 459

II.
Epoca lui Chesarie de inmute.
Influentele ce se exercità asupra ei. Cultura contemporanti . . 489
lstoriografia in perioada a doua . . . . 509
Literatura religloasa in perioada a doua . . 509

www.dacoromanica.ro