Curs Terapia cu Curenți- prof Apostoiu Constantin

Clasa- II BFT 1
Săptămana 05-09.12.2022

CURS
Curenții de înaltă frecvență

Definiție: curentul electric cu un număr foarte crescut de oscilaţii pe secundă

(peste 500.000 oscilaţii/sec) caracterizat totodată de un voltaj înalt şi un amperaj scăzut,
este considerat de înaltă frecvenţă; aplicarea în scop therapeutic a unui câmp electric şi
magnetic de înaltă frecvenţă sau a undelor electromagnetice cu frecvenţa peste 300 KHz
face parte din electroterapia de frecvenţă înaltă.
Istoric: curentul electric de înaltă frecvenţă a fost obţinut prima dată de Tesla
(1891) iar prima aplicarea în scop terapeutic aparţine lui D’Arsonval (1892).
Proprietăți fizice: atunci când un curent electric trece printr-un conductor în jurul
său ia naştere un câmp magnetic; atunci când un câmp mgnetic este captat de un
conductor dispus în spirală (solenoid) apare un curent electric a cărei tensiune este
proporţională cu numărul de spire ale solenoidului; un curent electric alternativ de înaltă
frecvenţă formează în jurul său un câmp electric şi unul magnetic oscilant.
Această asociere poartă numele de radiaţie electromagnetică. Radiaţia
electromagnetică se caracterizează prin aceea că cele două câmpuri oscilează în faze
perpendiculare unul pe celălalt şi avansează pe direcţia de propagare a energiei.
Viteza de propagare este extrem de mare (în vid propagarea unei radiaţii
electromagnetice este de 3 000 000km/sec), ceea ce deosebeşte esenţial înalta frecvenţă
de media şi joasa frecvenţă.
Radiaţiile electromagnetice au lungimi de undă ce ocupă o plajă largă de la metri
la milimetri; pentru lungimile de undă foarte scurte utilizăm şi termenul de radiaţii.
Toate radiaţiile fiind fenomene oscilante au caracterele fizice cunoscute din
mecanica ondulatorie, adică se reflectă, refractă, difractă şi sunt absorbite.
Fig. Radiația electromagnetica