Dis󰇹󰈹󰈎m󰈏󰈝a󰈹󰈩󰇽

Mocanu Ștefania-Alma
 Ce 󰈩s󰉃󰇵 󰇶is󰇹󰈹󰈎m󰈏󰈝a󰈹󰈩󰇽?
Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit,
nedrept față de persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup
social. Există mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar
toate au comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de
respingere.
În majoritatea țărilor democratice există legi împotriva discriminării, iar
egalitatea de tratament este în general garantată de Constituție. Cu
toate acestea, fenomenele de discriminare există și în absența unor legi
pro-discriminare, și împotriva eforturilor legislative de combatere a
fenomenului.
 În sociologie, termenul "discriminare" este
tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui
grup de indivizi bazat pe apartenența lor la o
anumită "clasă" sau "categorie". Discriminarea se
referă la comportamentul pe care o persoană, o
instituție sau un grup de persoane îl au împotriva
membrilor respectivei clase sau categorii. Poate
implica excluderea sau limitarea accesului
membrilor grupului de persoane discriminat de la
exercițiul anumitor drepturi și șanse care altfel sunt
disponibile celorlalte grupuri sociale. Filosofii
morali l-au definit ca fiind un tratament sau o
atenție defavorabilă. Aceasta este o definiție
comparativă. Un individ nu trebuie neapărat să fie
lezat pentru a fi discriminat.
 For󰈚󰈩󰈘󰇵
di󰈻󰇸r󰈎󰈚󰈏󰈞ări󰈎
Discriminarea directă

Discriminarea directă are loc atunci când o

persoană este tratată într-un mod mai puțin
favorabil decât o altă persoană care a fost, este
sau ar putea fi într-o situație comparabilă, iar
diferența de tratament are la bază oricare criteriu
de discriminare prevăzut de legislația în vigoare.
Acest tip de discriminare poate izvorî din
prevederile legii, altor acte juridice sau din
comportamentul real față de grupul social vizat.
Discriminarea multiplă

Discriminarea multiplă survine atunci când o

persoană sau un grup de persoane sunt tratate
diferențiat, într-o situație egală, pe baza a două
sau a mai multor criterii de discriminare,
cumulativ.

Oamenii au identități multiple și fac parte

simultan din mai multe grupuri sociale.
Apartenența simultană la mai multe grupuri
poate crește vulnerabilitatea persoanelor
respective în fața discriminării.
 Hărțuirea

Hărțuirea reprezintă orice comportament care

duce la crearea unui cadru intimidant, ostil,
degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie
socială, convingeri, gen, orientare sexuală,
apartenență la o categorie defavorizată, vârstă,
handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice
alt criteriu.
 Victimizarea
Victimizarea reprezintă orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau
acțiune în instanță sau la instituțiile competente, cu privire la încălcarea principiului
tratamentului egal și al nediscriminării. Femeia face parte din categoriile de victime
cu cel mai mare grad de vulnerabilitate victimală, în special în cazurile de violență
în familie. Victimele de sex feminin, în general, sunt stăpânite de sentimentul fricii,
rezultată din intimidările sau agresiunile suferite care determină, de regulă,
acceptarea efectului victimal. Dintre formele de victimizare a femeii cele mai grav
întâlnite sunt: amenințarea, maltratarea, violul din cauze multiple: infidelitate,
autoritate și sancționare (gelozie, alcoolism, soțul bolnav psihic)

Copiii, la fel, pot avea o vulnerabilitate deosebită din cauza vârstei. Ei pot fi ușor
antrenați în acțiuni victimizante pentru ei, pot fi înșelați cu promisiuni sau
recompense, mințiți, constrânși să comită acte ale căror consecințe negative
pentru ei și pentru alții nu le pot prevedea. O formă specifică de victimizare a
minorilor este bătaia, considerată de unii o soluție extremă de autoritate