TRIUMF

VIRGIL SCRIPCARIU
1
2 3
Expoziţia Promenadă a avut loc
în Curtea de onoare a Palatului
Mogoşoaia, în perioada 16.12.2017
– 15.o4.2018. În cursul anului
2018, expoziţia a fost itinerată
PROMENADĂ
în câteva oraşe din ţară: Cluj,
Suceava, Bistriţa, Iaşi. Pentru
această etapă, titlul expoziţiei a
fost Triumf. Acest catalog reunește
lucrările expoziției Promenadă,
puse în legătură cu ansamblul
operei sculptorului
Virgil Scripcariu.
The exhibition ”Promenade” took
place in the Honorary Hall of the
Mogoṣoaia Palace, between the
16th of December, 2017 and the
15th of April, 2018. During 2018,
the exhibition travelled in a few
cities from our country: Cluj,
Suceava, Bistriṭa, Iaṣi. For this
phase the title of the exhibition
was ”Triumph”. This catalogue
puts together the works of the
exhibition ”Promenade”,
in connection to the whole work
of the sculptor Virgil Scripcariu.
Promenadă spre
Triumf
Zilele acestea se împlinește un secol de la fiorul și
entuziasmul care a legat într-o singură țară pe strămoșii
trăitori acum o sută de ani în Carpați și la poalele lor. Se
spune că timpul are memoria sa care se manifestă ciclic,
readucând în istorie emoții și energii ale strămoșilor. În
societatea secularizantă contemporană aceste realități sunt
privite de obicei ca niște exotisme care au fost suficient
consemnate de Mircea Eliade. În acest context, trebuie să
reamintesc un lucru: chiar dacă oamenii vor uita complet
despre relația lor cu strămoșii, influența acestora nu va
putea fi oprită vreodată.
Și uite așa, într-un moment istoric în care se face multă
zarvă privitoare la Centenarul Marii Uniri, un artist
român contemporan vernisează un ciclu statuar care la
prima vedere nu are vreo legătură cu Centenarul. Punând
alături șase lucrări în care se regăsesc teme la care artistul
a meditat de-a lungul întregii sale preocupări în spațiul
formelor, Virgil Scripcariu, căci despre el este vorba, ne
propune o expoziție itinerantă inaugurată în decembrie
2017 la Mogoșoaia. De acolo, din curțile lui Constantin
Brâncoveanu, expoziția a plecat într-un pelerinaj
procesiune de jur-împrejurul Țării. Martor al peregrinării,
mă simt dator să fac publice înțelesurile pe care eu le
întrezăresc în compozițiile turnate în bronz la Piscu.
Cunoscută sub numele de „Promenada” și „Triumf” seria
sculptată are cel puțin trei niveluri de interpretare pe care
le vom enunța sau interpreta în textul acesta.
Primul nivel de interpretare, pe care doar o să-l enunțăm,
este legat de viața și de experiențele minunate ale familiei
Adriana și Virgil Scripcariu. Fără propriile lor trăiri și
evenimente, opera lui Virgil Scripcariu nu ar arăta așa. Las
însă misiunea de a înțelege aceste conexiuni biografilor
artistului. Prima parte a analizei mele va aprofunda
sensurile generale ale lucrărilor, pentru ca în a doua parte
să particularizez, încercând să detaliez înțelesurile care
m-au dus la concluzia că în acest ciclu sculptat există fiorul
strămoșilor care au zidit Țara.
În total sunt șase lucrări. Nu cred că artistul a premeditat
acest lucru, dar cifra șase este dimensiunea creației
complete: în șase zile, Dumnezeu a făcut cosmosul în care
noi subzistăm. Căutătorul de frumos realizează repede
că aceste lucrări tezaurizează prin formele lor teme
fundamentale ale vieții omului. Interpretate ca un ciclu,
ele spun o poveste plină de speranță despre promenada
noastră prin această viață și despre posibilitatea triumfului
ca sens al vieții.
Într-o perioadă istorică în care ne împiedicăm zilnic de
semne ale putrefacției și ale disoluției umane și naționale,
Virgil Scripcariu reușește să întrezărească minuni și
biruințe. Mai mult decât atât, cu o dibăcie ce poate fi ușor
atribuită unei inspirații extramundane, sculptorul sucevean
descoperă în lume sensuri funcționale ale vieții. Le curăță,
le cultivă, le apără, le îndrăgește și apoi, când ele iau formă
în lumea trăirilor și ideilor sale, le toarnă în bronz, pentru a
le aduce în mijlocul nostru.
Nu e puțin lucru!
Asistăm la un dar pe care îl primim chiar dacă nu
suntem conștienți de valoarea lui, dar care lucrează în
chip natural la vindecarea noastră. El, Virgil Scripcariu se
comportă ca un profet care tezaurizează în vremuri tulburi
semințele renașterii individuale, comunitare și, de ce nu,
naționale.
Hermeneutul care își oferă timp pentru a medita la
lucrările sculptorului crescut în Măreția Mică și împlinit
Promenade towards
Triumph
These days it’s a hundred years since the thrill and
enthusiasm which tied together in one country the ancestors
who lived a century ago in the Carpathian Mountains and
at its feet. It is said that time has its own memory which
manifests in cycles, bringing to memory the emotions and
energies of the ancestors. In the secularized society these
realities are regarded as exotic things. But even though
people will completely forget about their relation with the
ancestors, their influence cannot ever be stopped.
In a historical moment in which plenty of uproar is
being caused in relation to the Centenary of the Great
Unification, a contemporary Romanian artist makes public
a collection of statues which at first sight has nothing to do
with the Centenary. Putting together six works that host
themes on which the artist has meditated during his entire
preoccupation in the space of shapes, Virgil Scripcariu,
because it is him we are talking about, brings to our
attention an itinerant exhibition, inaugurated in December
2017 at Mogoṣoaia. From the gardens of Constantin
Brâncoveanu the exhibition left on a procession-pilgrimage
around the Homeland. As a witness to the long journey, I
feel indebted to make public the meanings of which I caught
a glimpse in the bronze casted compositions from Piscu.
Known under the name of ”Promenade” and ”Triumph”, the
sculpted series has at least three levels of interpretation.
The first level of interpretation is tied to the life and
wonderful experiences of the Adriana and Virgil Scripcariu
family. In the absence of their personal experiences and
events, the work of Virgil Scripcariu would not look like this.
I leave though, to the artist, the mission of understanding
these biographical connections. The first part of my analysis
will go into the depths of the general meanings of the work,
and the second part will detail the meanings which led
me to the conclusion that in this sculpted cycle rests the
emotion of the ancestors who built our Homeland.
Altogether there are six works. I do not think that the
artist premeditated this thing, but number six represents
the dimension of the completed creation: in six days God
made the cosmos in which we live today. The searcher
of beauty rapidly recognizes that these works treasure
up, through their shapes, the fundamental themes of the
human life. Interpreted as a cycle, they tell a story full of
hope about our promenade through this life and about the
possibility of triumph as life’s purpose.
In a historical period which shows the signs of human
and national decay and dissolution, Virgil Scripcariu
manages to see wonders and victories. With a skillfulness
which can easily be attributed to an out worldly inspiration,
the sculptor from the lands of Bucovina discovers in the
world life’s functional purposes. He cleans them, cultivates
them, defends them, loves them and then, when they take
shape in the world of his experiences and ideas, he casts
them in bronze, in order to bring them among us.
This thing is of no small value!
We are witnessing a gift which we receive even though
we are not aware of its value, but which works naturally
for our healing. The man, Virgil Scripcariu, behaves like
a prophet who treasures in troubled times the seeds of
individual, communitarian, and why not, national rebirth.
The hermeneut, who offers his time to reflect on the
works of the sculptor brought up in the Mӑreṭia Micӑ village,
and accomplished in the Piscu village, rapidly discovers an
articulated work. It is easy to understand that the themes
form a language which then composes an iconic and
4 5
la Piscu, descoperă repede o operă articulată. E ușor să
înțelegi că temele formează un limbaj care compune
apoi un univers iconic și noțional conectat la realitățile
arhetipale ale cosmosului.
După ce a înțeles acestea, hermeneutul știe că opera
lui Virgil Scripcariu suportă mai multe niveluri de
interpretare, asemenea tuturor întipăririlor în materie a
unor adevăruri metafizice.
Cu o asemenea introducere m-am făcut dator să
explicitez parcursul mental care a generat asemenea
concluzii. Voi încerca să mă achit de această datorie în cele
ce urmează:
Expoziția Triumf ne propune șase lucrări, întipăriri în
bronz ale experiențelor a zece personaje umane și a două
personaje zoomorfe cu semnificații și istorii culturale
diferite: o pasăre și un șarpe-balaur.
În fapt, pasărea din lucrarea „Miracol” și balaurul din
grupul statuar „Maternitate” marchează simbolic cele
două limite între care se desfășoară viața omului: lumea
supra-cerească spre ale cărei porți simbolice tind păsările
și lumea sub-pământeană, asociată atât de des în cultura
umană cu un spațiu infernal populat de balauri.
Reușind să își trăiască viața conform firii lor,
personajele lui Virgil Scripcariu reușesc să înfrângă forțele
subpământene și să se bucure de minunile dăruite de
relația cu lumea supra-cerească (metafizică). Astfel, acești
oameni își trăiesc cu intensitate biruința.
Nucleul simbolic al întregii serii sculptate este grupul
statuar „Maternitate”. Prin acțiunea copilului care înfinge o
suliță în capul balaurului se afirmă biruința oamenilor care
nu acceptă să pactizeze cu spațiul infernal subpămânean
ci doresc să se împlinească în sensul valorilor metafizice pe
care le reflectă ontic.
Miracolul genezei și al nașterii plasează mama în
centrul universului și o transformă într-o adevărată scară
între pământ și Cer. Libertatea pe care o are copilul în
înțelegerea miracolului îi oferă acestuia putere asupra
forțelor întunericului. Starea în care viețuiește pruncul
încă din pântecele Mamei sale generează un adevărat scut
energetic care protejează viața.
Dintre cele zece personaje umane ale seriei sculptate,
șase sunt copii: pruncul din pântecele mamei, pruncul din
brațele mamei, o fetiță în lucrarea „Minunea”, un băiețel
în lucrarea „Primul pas” și încă doi copii în cele două
notional universe connected to the archetypal realities of
the cosmos.
Following this understanding, the hermeneut knows
that the work of Virgil Scripcariu carries more levels of
interpretation, similar to all of the imprints in matter of
metaphysical truths.
The exhibition ”Triumph” offers us six works, bronze
castings of the experiences lived by ten human characters
and two zoomorphic characters, with different meanings
and cultural histories: a bird and a dragon-snake.
The bird from the work ”Miracle” and the dragon from the
group of statues called ”Maternity” symbolically mark the
two different worlds between which man’s life takes place:
the world above heavens, towards whose symbolical gates
birds aspire, and the underground world, associated in
human culture with an infernal space populated by dragons.
Succeeding in living their life according to their nature,
the characters of Virgil Scripcariu manage to defeat the
underground forces and enjoy the wonders offered by the
relation with the world above heavens ( the metaphysical
world ). Hence, these people live their victory with intensity.
The symbolic center of the entire sculpted series is the
statuary group called ”Maternity”. Through the actions of
the child who stabs with a spear the head of the dragon
it is affirmed the victory of humans who do not accept to
become allies to the infernal underground space but wish to
fulfill themselves in the order of metaphysical values which
they ontologically reflect.
The miracle of the genesis and of birth situates the
mother at the center of the universe and transforms
her into a genuine ladder between earth and Heavens.
The freedom which the child has in understanding the
miracle offers him power over the forces of darkness.
The disposition in which the baby lives, starting with his
existence in his mother’s womb, generates a true field of
energy which protects life.
Out of the ten human characters of the sculpted series,
six are children: the baby in the mother’s womb, the baby
in the mother’s arms, a little girl in the work ”The Miracle”,
a little boy in the work ”The First Step” and two other
children in the works called ”SuperMam”. Through the
symbolic qualities of the shapes by which the children are
represented, Virgil Scripcariu brings among us the reflection
of the archetypal triumph.
SuperMAM I
SuperMAM I 2017
2017 bronz şi alamă/bronze and
Linogravură/Linocut brass
95X65 cm 148 × 117 × 98 cm
6 7
„SuperMam”. Prin calitățile simbolice ale formelor în care
sunt întipăriți copiii, Virgil Scripcariu aduce în mijlocul
nostru reflexia triumfului arhetipal.
„Și luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în
brațe, le-a zis: Oricine va primi, în numele Meu pe unul din
acești copii pe Mine mă primește.” (Marcu 9, 36)
„Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil
nu va intra în ea.” (Marcu 10, 15)
În simplicatea sa, copilul trăiește cea mai complexă etapă
a vieții umane. Hristos însuși mărturisește că între starea
împărăției lui Dumnezeu și felul de a fi al copilului nu
există deosebiri fundamentale. Prin urmare, Mântuitorul
Hristos propune copilul ca icoană a Sa și îi îndeamnă pe
ucenici să își însușească felul de a fi al copiilor, pentru a
avea siguranța regăsirii în Împărăția cerească.
Ceea ce noi, adulții, interpretăm la copii ca simplitate
este de fapt bucuria interconectării existențiale cu
stările metafizice ale cosmosului, cu fericirea raiului. De
aici se naște puterea copiilor care își protejează mama
îndepărtând energiile infernale simbolizate de balaur.
Copilul simte și vede pericolul ascuns chiar și în lucruri
„plăcute la vedere”. Copilul nu se complace și nu minte. Și
toate astea pentru că el, copilul, e capabil să vadă minunea
pusă de Dumnezeu în cosmos.
Puterea pe care o deține copilul nu constă în capacitatea
sa de a face ceva, de a acționa cu ajutorul brațelor, ci prin
ceea ce este el în sine. Cu alte cuvinte, copilul nu trăiește în
sfera verbului „a face” ci în sfera verbului „a fi”. Sculptorul
Virgil Scripcariu surprinde desăvârșit această realitate în
lucrarea „Primul pas”.
Aici, în chipurile și formele copiilor sculptați este
tezaurizat titlul acestei expoziții. Mântuitorul Hristos
a indicat copiii ca icoane ale Triumfului arhetipal, ale
Împărăției cerurilor, iar sculptorul sucevean s-a lăsat purtat
de „duh” pentru a întipări acest adevăr în bronz.
Atunci când simte un adevăr, omul inspirat știe că a fost
dăruit și investit să păstreze, să transmită și să tezaurizeze
acest adevăr. Bucuria pe care o aduce cunoașterea vine
însoțită cu o obligație imperativă pe care omul inspirat nu
poate să o ocolească. Fenomenul este general și se petrece
în orice parcurs științific sau cultural responsabil. În arta
plastică, nevoia pe care o simte creatorul care a ajuns
la înțelegere se manifestă prin apariția unor compoziții
”He took a little child whom he placed among them. Taking
the child in his arms, he said to them, Whoever welcomes
one of these little children in my name welcomes Me.” ( Mark
9, 36 )
”Truly I tell you, anyone who will not receive the kingdom
of God like a little child will never enter it.” ( Mark 10,15)
In its simplicity, the child lives the most complex stage in
human life. The Lord Jesus himself confesses that between
the state of the Kingdom of God and a child’s way of being
there are no fundamental differences. As a consequence,
Jesus the Redeemer offers the child as His icon and advises
his apprentices to learn the children’s way of being, in order
to have the certainty of reunion in the Kingdom of God.
What adults interpret as simplicity within a child,
represents the joy of existential reconnection to the
metaphysical dispositions of the cosmos, to the happiness
of wHeavens. From this is born the strength of the children
who protect their mother by chasing away the infernal
energies symbolized by the dragon. The child sees and
hears the danger hidden even in things which are ”good to
look at”. The child does not become complacent and does
not lie. And all of this because the child is capable of seeing
the miracle laid by God in the cosmos.
The power which the child has does not reside in his
capacity of doing something, of acting by the power of his
arms, but in what he is in himself. In other words, the child
does not live in the area of the verb „to do”, but in the area
of the verb „to be”. The sculptor ”Virgil Scripcariu” catches in
a sublime way this reality in the work ”The First Step”.
Here, in the appearances and shapes of the sculpted
children as icons of the archetypal triumph, it is treasured
the titled of this exhibition. Jesus Christ the Redeemer
indicated children as icons of the archetypal Triumph, of
the Kingdom of Heaven, and the sculptor from the region
of Suceava has let himself carried by the Spirit in order to
imprint this truth in bronze.
When he feels a truth, the man of inspiration knows that
he was gifted and invested with keeping, transmitting and
treasuring this truth. The joy which knowledge brings comes
accompanied by an imperative obligation which the man
of inspiration cannot avoid. The phenomenon is general
and takes place on any responsible cultural or scientific
path. In art, the need felt by the creator who has reached
understanding manifests itself through the apparition
of compositions of exegeses which deepen an already
ingrained theme. This is how the two statuary groups
”SuperMam” appeared.
”In the two works SuperMam, the subject is also the
child and the mother ( at a plastic level the proportion
between the feet and the trunk shows the age). The works
speak about the fact that the love between the child and
the mother offers miraculous powers to the child, and the
mother itself at often times is carried and supported by
this love, as if the child was big and the mother was small…
Then there is also that terrible age when the child starts
gaining strength but cannot estimate its forces too well,
being absolutely convinced that he is capable of moving
mountains. This is what the works SuperMam are about.”
(Adriana Scripcariu)
SuperMAM II
SuperMAM II 2017
2017 bronz şi alalmă/bronze and
linogravură/linocut brass
95 × 65 cm 148 × 117 × 98 cm
8 9

„exegetice” care aprofundează o temă deja întipărită. Așa As expected, the paternal figure is not absent from this
au apărut cele două grupuri statuare „SuperMam”. sculpted cycle. Preoccupied with creating in the cosmos a
„În cele două lucrări SuperMam, e vorba tot de copil wide vital space necessary to the human accomplishment
și mamă (din punct de vedere plastic proporția dintre of the six children, the two spouses do not share the same
picioare și trunchi arată vârsta). Lucrările vorbesc statuary group. They are represented in the context of
despre faptul că dragostea dintre copil și mamă dă puteri individual events, indispensable for worldly life: maternity
miraculoase copilului iar mama însăși este purtată adesea and heroism. Even if the hero has a historically established
și susținută de această dragoste, ca și cum el ar fi mare și ea name, at the general level of interpretation he remains an
mică... Apoi mai e și vârsta aia teribilă când copilul începe icon of heroism without which maternity and childhood
să prindă puteri dar nu își poate estima prea bine forțele, could not take place in the peace of the Kingdom of Heaven.
fiind absolut convins că e în stare să mute munții J. Asta e The cross-shaped image of the statue”Homage to the
cu SuperMam-urile.” (Adriana Scripcariu) aviator Tudor Greceanu” represents the best proof for the
Așa cum era de așteptat, figura paternă nu lipsește fact that we are dealing with the imprint of an archetypal
din acest ciclu sculptat. Preocupați de crea în cosmos un notion. Without sacrifice and heroism, the miracle of life
spațiu vital amplu necesar împlinirii umane a celor șase on Earth is at risk of being undertaken and affected by the
copii, cei doi soți nu împart, deocamdată, același grup infernal forces. Through the connection which it makes
statuar. Ei sunt reprezentați în contextul unor evenimente between the general semantic layer and the realities of the
individuale indispensabile vieții pământești: maternitatea Romanian 20th century, this work introduces us to the next
și eroismul. Chiar dacă eroul are un nume atestat istoric, la interpretative area.
nivelul general al interpretării The work of Virgil Scripcariu,
el rămâne o icoană a eroismului much alike all of the imprints
fără de care maternitatea și of metaphysical realities, bears
copilăria nu ar putea să se multiple levels of interpretation.
desfășoare în pacea Împărăției A hermeneut will easily identify
cerești. Imaginea cruciformă more well articulated notional
a statuii „Omagiu aviatorului domains, situated in an
Tudor Greceanu” este cea mai interactive manner on the axis
bună dovadă a faptului că micro cosmos – macro cosmos.
avem de-a face cu o întipărire For the moment, I would like
a unei noțiuni arhetipale. Fără to stop for a while at a certain
jertfelnicie și eroism, minunea symbolic level: more specifically,
vieții pe pământ se află în on that semantic area where one
pericolul de a fi cuprinsă și can find the answers which tie
afectată de forțele infernale. the exhibition ”Triumph” to the
Prin legătura pe care o face Centenary of Great Romania.
între stratul semantic general și I was writing before about
realități ale secolului al XX-lea sacrifice and heroism as two
românesc, această lucrare ne necessary circumstances for
introduce în sfera interpretativă the formation, stability and
care urmează. achievements of every home. No
Așa cum observam încă matter whether it is about the
de la început, opera lui Virgil home of a family, of a locality or
Scripcariu, asemenea tuturor of a nation, the rules are always
întipăririlor unor realități the same. The name of the hero
metafizice, suportă multiple clearly indicates the particular
niveluri de interpretare. Un dimension of the heroism
hermeneut va identifica ușor represented in these works:
mai multe sfere noționale Tudor Greceanu was one
bine articulate și în interacțiune poziționate pe axa of the best military pilots that Romania had. He fought in
microcosmos-macrocosmos. Doar asupra unui strat the air for the liberation of Basarabia, for the defense of
simbolic aș dori să mai zăbovesc acum: Anume asupra Bucharest and for the liberation of Ardeal. His qualities
acelei arii semantice în care se găsesc răspunsurile care as a fighter pilot, his patriotism and heroism have turned
leagă expoziția „Triumf” de Centenarul României Mari. him into a respected, admired and envied man both by the
Scriam mai sus despre jertfă și eroism ca două premise allied armies as well as by enemy ones. After the war, Tudor
necesare întemeierii, stabilității și rodniciei fiecărui cămin. Greceanu fought against communism, including through
Fie că este vorba despre căminul unei familii, a unei the organization of an escape from the Aiud penitentiary
localități sau a unei națiuni, regulile dunt mereu aceleași. house.
Numele eroului din ciclul sculptat care a înconjurat anul
acesta România, indică foarte clar dimensiunea particulară
a eroismului semnificat în aceste lucrări:
Eroul Tudor Greceanu a fost unul dintre cei mai buni
piloți militari pe care i-a avut România. A luptat pe cerul
țării pentru eliberarea Basarabiei, pentru apărarea
Bucureștiului și pentru eliberarea Ardealului. Calitățile
sale de zburător, patriotismul și eroismul său l-au făcut
respectat, admirat și invidiat atât de armatele aliate cât și Primul pas/First step
de cele dușmane. După război, Tudor Greceanu a luptat 2014 Primul pas/First step
împotriva comunismului, inclusiv prin organizarea unei lemn de cireş/cherry tree 2017
wood bronz/bronze
evadări din penitenciarul de la Aiud.
79 × 30 X25 cm 117 × 87 × 48 cm
10 11

A supraviețuit revoluției române din 1989, dar cei 17 He survived the Romanian revolution of 1989, but the
ani de temniță grea, din care 3 ani de zarcă, l-au adus în 17 years of heavy prison, out of which three were of zarka,
situația de a-și pierde ambele picioare. Simbolic vorbind, caused him to lose both his legs. Symbolically speaking, the
eroul nici nu avea nevoie de ele. Tudor Greceanu a fost hero did not even need them. Tudor Greceanu was a flyer
un zburător și prin calitățile sale a trăit la porțile cerului. and through his qualities he lived at the gates of heaven.
Realități superioare i-au coordonat viața și acest lucru nu Higher realities coordinated his life and this thing could not
i l-a putut fura nimeni. Viața unei națiuni și existența unei be taken away from him by anyone. The life of a nation and
țări depind de asemenea oameni. Maica Românie a născut, the existence of a country depend on such people. Mother
a crescut și încă mai crește asemenea fii. Romania has given birth, has raised and still raises such sons.
Așa cum era și normal, în seria sculptată „Triumf”, The work dedicated to the aviator Tudor Greceanu
lucrarea dedicată eroului aviator Tudor Greceanu face forms a pendant with the statuary group ”Maternity”. The
pandant cu grupul statuar „Maternitate”. Regula generală general rule of iconography dedicated to the homeland
a iconografiei dedicate patriei este ca ea să fie semnificată is that it must be represented through a maternal face.
printr-un chip matern. Patria The homeland is the mother
este mama care își naște și își who gives birth and raises her
crește pruncii. Patria este mama sons. The homeland is the
care așteaptă răbdătoare ca fiii mother who waits patiently for
înstrăinați să revină în brațele her estranged sons to return
ei. Existența Patriei depinde de to her arms. The existence of
prezența comunitară și implicarea the homeland depends on the
responsabilă a fiilor ei. Transpuse în presence of the community and
acest spațiu semantic, interacțiunile on the responsible involvement
simbolice pe care le-am descoperit of her sons. Transposed in this
la nivelul general al interpretării semantic space, the symbolic
în lucrarea „Maternitate” fac din interactions which I have
aceasta un veritabil monument discovered at a more general
al cele mai fericite împliniri level of interpretation in the work
românești: Marea Unire. ”Maternity” transform it into a
Forțele subtile ale istoriei au true monument for the happiest
refuzat multe sute de ani să accepte Romanian accomplishment: The
românilor o țară a lor. Asta nu Great Union.
înseamnă că strămoșii noștri au The subtle forces of history
trăit resemnați. Lupta nu a încetat have refused for hundreds of
vreodată. Subtilul negativ a fost years to allow the Romanians to
localizat în spațiile infernale și a have their own country. This does
fost semnificat plastic prin imaginea not mean that our ancestors
unui șarpe-balaur. „Mama” lui have lived with resignation.
Virgil Scripcariu are sub picioare un The struggle never ended. The
asemenea șarpe-balaur care tinde negative subtle was located in
să-i „înțepe călcâiul”, atentând astfel the infernal spaces and was
la existența sa. De data aceasta însă, plastically represented through
biruința nu este de partea întunericului. Pruncul din brațele the image of a dragon-snake. ”The Mother” has underneath
mamei „zdrobește” capul șarpelui cu ajutorul unei sulițe. her feet such a dragon-snake which aims at ”stinging her
Triumful împlinește promenada prin istorie a poporului knee”, attempting thus to end her existence. But this time,
român. Copiii s-au adunat împreună cu toată zestrea lor victory does not belong to the dark forces. The child crushes
materială și spirituală și au format România Mare. the snake’s head with the help of a spear. Triumph fulfills the
Și pentru că Virgil Scripcariu vine din una dintre promenade through the history of the Romanian people. The
provinciile reunite, din Bucovina, și pentru că opera children came together along with their entire material and
lui a adus deja un aport consistent culturii române spiritual dowry and formed Greater Romania.
contemporane, prefațând un alt nivel de interpretare, Virgil Scripcariu comes from one of the reunited
îndrăznesc să spun că pruncul din brațele Mamei România provinces, from Bucovina, and his work has already brought
este un bucovinean. consistent value to contemporary Romanian culture,
Mulțumim, Virgil Scripcariu! offering an introduction for another level of interpretation.
Hence, I dare say, that the child in the arms of Mother
Pr.Gabriel Herea Romania is a son of Bucovina.
We thank you, Virgil Scripcariu!

Uimire/Wonder Miracol/Miracle
2014 2017
bronz/bronze bronz/bronze
79 × 30 × 25 130 × 39 × 38
12 13

Don Quijote
Ecvestră/Equestrian 2017
2018 bronz, metal, ipsos /bronze,
linogravură/linocut metal, plaster
95 × 65 cm 255 × 120 × 160
14 15

Maternitate/Maternity Maternitate/Maternity
2017 2017
linogravură/linocut bronz/bronze
95 × 65 cm 108 × 66 × 53 cm
16 17

Monumentul eroilor piloţi

de vânătoare/Monument for
the Fighter Pilot Heroes
2017 Omagiu aviatorului Tudor
Bucureşti/Bucharest Greceanu/ Tribute to the
bronz şi granit/bronz and pilot Tudor Greceanu
granite 2017
6 m coloana/the colomn bronz şi metal/bronze and
146 × 210 × 44 personajul/ metal
the figure 146 × 210 × 44
18 19

Expoziţia Promenada/
Promenade exhibition/ Curtea
de onoare a Palatului
Mogoşoaia /The honour Court
of the Mogoşoaia Palace
2018
20
Pentru orice statuie ca obiect de for public, din rațiuni ce
țin de lipsa ei de mobilitate, cel mai bun mod de a-și petrece
eternitatea este să dialogheze cu contextul: cu clădirile
din vecinătate, cu mobilierul urban din împrejurimi, cu
felinarul sau spoturile care o iluminează și, în caz că e
norocoasă, cu un colț de natură. Apoi, bineînțeles, sunt
oamenii. Dar aceștia sunt, de cele mai multe ori, trecători
– în sensul, totuși, aici, de în trecere, grăbiți, cu treburi de
rezolvat, prea puțin dispuși să schimbe impresii cu obiectul
de pe soclu. Motiv pentru care comanditarii solicită atât
de des sculpuri supra-dimensionate – în speranța că
monumentalitatea lor le va face de neocolit sau cel puțin
greu de evitat cu privirea.
Nu este cazul ultimelor lucrări ale lui Virgil Scripcariu.
Sculpturile lui au dimensiunile copilului încă nehotărât
dacă merită sau nu să crească om mare. Și totuși, amplasate
în spațiul urban, au tot ce le trebuie nu doar pentru a nu
trece neobservate ci și pentru a nu suferi de singurătate.
Mai întâi pentru că intră firesc în relație cu țesătura urbană
în care sunt amplasate și se lasă proiectate pe clădirile
învecinate la un nivel care permite și fațadei să trăiască.
În plus, și încă mai important, te solicită ca partener de
dialog într-un alt fel decât o fac eroii în bronz decupați
din manualele de istorie pentru a domina, de la înălțimea
soclului, o piață sau, de ce nu, un întreg bulevard. Spre
deosebire de marile grupuri statuare în apropierea cărora
te simți redus la rolul unui anonim, ins oarecare pierdut în
mulțime, lucrările lui Virgil Scripcariu se adresează fiecărui
privitor în mod direct, față în față, de la egal la egal. Iar
intimitatea pe care o creează în jurul lor produce în același
timp și o domesticire a spațiului public.
Poate că nevoia revenirii în fața sculpturilor lui Virgil
Scripcariu vine exact din această tensiune între scara lor
oarecum redusă și monumentalitatea pe care, totuși, o
inspiră. Acesta e cazul copilului pe cale să facă Primul pas
și care, deși încă sprijinit de la spate de o jumătate de cal pe
roți, pozează cu seriozitatea lui Napoleon după Austerlitz.
Tot un fel de tensiune este activă și atunci când gravitatea
temei contrastează cu rezolvarea ei neașteptată. Rezultatul
este însă perfect coerent din punct de vedere logic: capabil
să vadă uriași acolo unde alții văd doar mori de vânt, ce
l-ar opri pe Don Quijote să pornească neînfricat în aventuri
direct de pe calul de gimnastică?
Triumf este un proiect conceptual înainte să fie o
expoziție itinerantă căci, articulat ca ansamblu, proiectul
permite lucrărilor să se explice reciproc. În raport
cu întregul, Maternitatea stă ca început și cheie de
interpretare căci, indiferent de vârsta lor, personajele
lui Virgil Scripcariu își revendică puterea din alegoria
copilului capabil să răpună orice balaur tocmai pentru că
se știe încă protejat de o Supermam de a cărei prezență nici
nu știm dacă se va desprinde vreodată cu totul.
Dan Lazea
Aprilie 2018, București
Eva/Eve
2016
Timişoara/
bronz/ bronze
180 × 160 × 85 cm
21
For any statue as an object of public forum, because of
reasons which have to do with its lack of mobility, the
best way to spend eternity is to enter into dialogue with
the context: with the nearby buildings, with the urban
furniture from the surroundings, with the street lamps
or spot lights which illuminate it, and, in case it is lucky,
with the natural setting. Then, of course, there are the
people. But these are, most often, passersby – having the
meaning here, though, of pedestrians, who are in a hurry,
with their affairs to attend to, too little willing to exchange
impressions with the objects on the plinth. This is the
reason why the sponsors so often ask for sculptures which
are oversized – with the hope that their monumentality
will turn them into something unavoidable or at least
difficult to avoid by look.
This is not the case with the last works done by Virgil
Scripcariu. His sculptures have the dimension of the child
who is still undecided if it is worth it or not to become
a grown up. And still, situated in the public space, they
have everything that they need in order not only for not
going unnoticed but also for not suffering of loneliness.
First of all, because they naturally enter in a relation with
the urban weaving in which they are situated and let
themselves be projected on the surrounding buildings
at a level which allows also for the façade to live.
Furthermore, and having more importance, it appeals to
you as a dialogue partner differently from the way the
bronze heroes do – clipped from history books in order to
dominate, from the height of their plinth, a piazza or, why
not, an entire boulevard. Unlike the great statuary groups
next to which you feel reduced to an anonymous role, a
nobody lost in the crowd, the works of Virgil Scripcariu
address every viewer directly, face to face, as equals. And
the intimacy they create around them produces at the
same time also a domestication of the public space.
Maybe the need for returning in front of the
sculptures of Virgil Scripcariu comes exactly from this
tension between their somehow reduced scale and the
monumentality which they nonetheless inspire. This is the
case of the child who is about to make The First Step, and
who, though still supported from behind by half a horse
on wheels, poses with the seriousness of Napoleon after
Austerlitz. A sort of tension is also active when the gravity
of the theme contrasts its unexpected resolution. The
result is though perfectly coherent from a logical point of
view: capable of seeing giants where others see only wind
mills, what could stop Don Quijote from fearlessly going on
adventures straight from the vaulting horse?
Triumph is a conceptual project before being an
itinerant exhibition, because, articulated as a whole, the
project allows the works to explain each other. In relation
to the whole, Maternity, represents the beginning and the
key for interpretation here, because, regardless of their
age, the characters of Virgil Scripcariu claim their power
from the allegory of the child capable of defeating any
dragon because he knows himself still protected by a
Supermam of whose presence we do not know if he will
ever truly become detached.
Dan Lazea
22 23

Compoziţie cu şarpe/ Compoziţie cu şarpe

Composition with snake Composiion with snake
2006 2006
linogravură/linocut metal şi lemn/metal and wood
95 × 65 cm 200 × 70 × 30 cm
24 25

Eva/Eve
Eva/Eve 2014
2013 bronz şi argint/bronze and
linogravură/linocut silver
95 × 65 cm 61 × 21 × 45 cm
26 27

Fântâna Maternitate/
Maternity fountain
2008 Maternitate/Maternity
Bucureşti/Bucharet 2014
bronz şi piatră/bronze and bronz /bronze
stone 65 × 34 X17 cm
28 29

Năzuinţă/Reaching out
2014
bronz/bronze
124 × 85 × 68 cm
30 31

Biruinţă/Victory Pubertate/Boyhood
2014 2014
bronz/bronze bronz/bronze
104 × 21 × 40 cm 41 × 16 × 28 cm
32 33

Compoziţie cu cal troian

Compoziţie cu balaur I Composition with trojan
Composition with dragon I horse
2006 2004
linogravură/linocut lemn şi ceară/wood and wax
95 × 65 cm 200 × 150 × 30 cm
34 35

Compoziţie cu balaur I
Compoziţie cu balaur II Composition with dragon I
Composition with dragon II 2003
2016 bronz, lemn, ipsos/bronze
linogravură/linocut wood, plaster
95 × 65 cm 70 × 70 × 20 cm
36 37

Autoportret
Selfportret SuperMAM
2017 2017
linogravură/linocut linogravură/linocut
95 × 65 cm 95 × 65 cm
38 39

Compoziţie cu balaur III Compoziţie cu balaur IV

Composition with dragon III Composition with dragon IV
2017 2017
linogravură/linocut linogravură/linocut
95 × 65 cm 95 × 65
40 41

Conversând cu o pasăre/
Conversing with a bird Dansator/Dancer
2017 2017
linogravură/linocut linogravură/linocut
95 × 65 cm 95 × 65 cm
42 43

Portete/Potrets
2014
pâine/bread
Dimensiune 1:1
1:1 dimension
44 45

Portrete/Portrets
2008-2010
ipsos/plaster
Dimensiune 1:1
1:1 dimension
46
O sculptură are o vecinătate, iar relaţia ei cu vecinătatea e foarte
importantă din punct de vedere al materialităţii și a felului cum e alcătuită.
Am descoperit la intervenţiile lui sculpturale o adecvare foarte potrivită
la scara arhitecturală: felul cum e alcătuit soclul, modularea elementelor,
etalonarea fiecărui gest. Acestea mi-au făcut posibilă câștigarea încrederii
în posibilităţile lui creatoare.
Am fost deseori pus în situaţii limită pentru că vroiam să rezolvăm
împreună un spaţiu cât mai bine și să-i configurăm o calitate care să fie
dată de mâna omului și de o apropiere mai fierbinte decât o are de obicei
arhitectura. Îmi aduc aminte doar de momentul cheie al pardoselii de
la Veneţia, în care Virgil a găsit o soluţie inteligentă, rapidă și extrem de
preţioasă și sensibilă, pentru a rezolva întreaga ambianţă a spaţiului, sau
de episodul în care împreună am salvat cei cinci sute de cireși, pe care
după aceia el i-a transformat în obiecte de reflexie, pătrunse în conștiinţa
lumii, la muzeu, prin ajutorul colegului nostru Mihai Oroveanu. Mi s-a
părut de fiecare dată că ceea ce ne-am propus a ieșit mai bine și mai adânc
decât ne așteptam. Ceea ce simt eu când mă uit la ce face Virgil și când
mă gândesc la cum ar trebui să discut cu el este un înveliș de candoare
și de dulceaţă care are în mijloc o foarte puternică forţă. Are un sâmbure
dur care este cuprins într-o foarte fină sensibilitate. Între acest centru și
marginea care este atât de dulce există foarte multe grade de percepţie care
pot satisface pe toată lumea.
Arh.Șerban Sturdza
47
A sculpture has vicinity, and its relation with the vicinity is very important
from the point of view of materiality and of the way in which it is composed.
I discovered in his sculptural interventions a very suited adequacy to
architectural scale: the way in which the plinth is made, the modulation of
elements, the gradation of each gesture. These have made possible the
winning of my trust in his creative capabilities.
I often found myself in extreme situations because we wanted to solve
together a space, as best as possible, and to set up for it a quality that is
given by the hand of man, and by a warmer closeness than architecture
usually has. A key moment that I remember worth mentioning is that of
the paving in Venice, when Virgil found an intelligent, fast and extremely
precious and sensible solution, in order to solve the entire ambiance of
the space, or the episode when together we saved five hundred cherry
trees, which he then transformed into objects for reflection, entered into
the consciousness of the world, at the museum, through the help of our
colleague Mihai Oroveanu. It seemed to me that what we aimed at turned
out to be, each time, better and more profound than we had expected.
What I feel when I look at what Virgil is doing and think about how I should
talk to him is a mantle of innocence and sweetness which has at its center
a very strong force. It has a hard kernel which is covered in a very refined
sensibility. Between this center and the edges which are so sweet there are
many degrees of perception which can satisfy everybody.
412 × 4/lemn.ro/wood.ro
Expoziţie protest împotriva
tăierilor abuzive/Protest
exhibition against abusive
cut down
2010
MNAC/National Museum of
Contemporary Art
lemn de cireş şi metal/cherry
tree wood and metal
48 49

Arca lui Noe/Noah’s Arche

2008
Europalia Prefigurare/Prefiguration
Bruxelles/Brussels 2010
metal/metal
50 51

Copac/Tree
2009
Fabrica P&G Urlaţi/P&G
Factory Urlaţi
Metal
52 53

NINEL
2010 Ideologie/Ideology
Bucureşti/Bucharest 2010
Textil şi metal/textile and Metal, textil, ipsos/Metal,
metal textile, plaster
54
EURO TROPHY
„Un lucid şi coroziv discurs est-etic ne propune noul proiect
al sculptorului Virgil Scripcariu, unul dintre tinerii artişti
vizuali de primă mână de la noi care repune în discuţie
proteică raportul artistic dintre creaţie şi ideologie. Punctul
de pornire este spiritul european, un concept pe cât de
difuz, pe atât de dependent de geopolitică şi de marketing.
Nu avem parte de o subminare făţişă a conceptului de
europenitate, ci mai de grabă, de nişte tuşe ironice pe
instalaţii vizuale tridimensionale ca un semn de întrebare
gravă ori ca o călătorie plastică întru descoperirea feţelor
ascunse ale identităţii. Recursul la istoria unei deveniri
europene uzează de şabloanele vizuale din lumea
bipolarităţii comunism-capitalism, în regia citirii unui
nou realism-europenism pe care ni-l oferă astăzi gândirea
slăbită, corectitudinea politică, multiculturalismul, spaţiul
şi acquis-ul comunitar. Acest “Euro Trophy” este o ironie
înaltă, peste mode şi timp, la visul de aur al comunismului,
o utopie văzută astăzi prin lentilele deformate ale unei
matrioşca ce suflă la propriu în steagul Comisiei Europene,
cu stindardul de luptă al doamnei Cancelar Angela
Merkel: “komm tanz mit mir” (“vino să dansezi cu mine”).
Virgil Scripcariu este un constructor ce foloseşte drept
arme sigure tehnicile mixte ale sculpturii și ale colajului.
Discursul său vizual integrează şabloanele socialism-
realismului cu cele ale postmodernităţii, de la intertext şi
citat cultural, până la tehnicile de graffiti şi street-art. Un
discurs cu dublă bătaie: pe de o parte, pune în discuţie
raportul dintre hiperfiguratism şi ideologie, pe de altă,
relaţia dintre creator, creaţie şi geopolitică. Un discurs,
în cele din urmă, deschis spiritului critic şi în care ironia,
autoironia, scepticismul şi distanţarea de însemnele
fetişizate ale ideologiilor devin spaţii de dialog interior,
de confesiune şi de viaţă visată. Un eveniment ceva stârni
multe întrebări şi multe vizionări!
Dan Mircea Cipariu
Komm tanz mit mir
2010
Tehnică mixtă/mixed
tehniques
55
EURO TROPHY
A conscious and corrosive East-ethical speech is proposed
to us by the new project of the sculptor Virgil Scripcariu,
one of the first class visual artists from our country, who
brings again into versatile debate the artistic relation
between creation and ideology. The starting point is the
European spirit, a concept equally diffuse and dependent
of geopolitics and marketing. We are not dealing with an
outspoken undermining of the European concept, but
more so, with ironical touches on tridimensional visual
installations like a grave question mark or like a plastic
journey into the discovery of the hidden faces of identity.
The appeal to the history of the European becoming makes
use of visual moulds from the world of the communism-
capitalism bipolarity, under the direction of a new
realism-Europenism, which today is being offered to us by
weakened thinking, political correctness, multiculturalism,
the community space and the acquis. This ”Euro-Trophy”
represents a high irony, moving through time and fashion,
and addressing the golden dream of communism, an utopia
seen today through the deformed lens of a matrioska which
practically blows into the flag of the European Commission,
together with the battle flag of Mrs. Merkel: ”komm tanz mit
mir” ( ”come and dance with me”).
Virgil Scripcariu is a constructor who uses as reliable
weapons the mixed techniques of sculpture and collage.
His visual speech integrates the models of socialist-realism
with those of post-modernity, starting with the cultural
intertextuality and the quote, and moving to graffiti and
street art techniques. A speech with two aims: on the
one hand, it offers for discussion the relation between
hyperfiguratism and ideology, and on the other hand, the
relation between creator, creation and geopolitics. A speech,
ultimately, opened to the critical spirit and in which irony,
self-irony, skepticism and the keeping at a distance from
the fetishized marks of ideology become spaces for inner
dialogue, for confession and dreamed life. An event which
will give rise to many questions and views!
Titlu lucrare.
Material | Dimensiuni
An
-------------------------------
Euro trophy
Title.
2010
Varianta
Sticlă, engleza
lemn, blană/glass,
wood, fur
56 57

Bubico chair
2008
Bienala de Arhitectură de la
Veneţia/ Venice Biennale of Bubico chair
Architecture 2017
corn şi blană/horn and fur corn şi blană/horn and fur
58 59

Lămpi/Lamps
2012
metal şi textil/metal and
textile
Titlu lucrare.
Material | Dimensiuni
An
Divan/Couch -------------------------------
2010 Title.
Bucureşti/ Bucharest Canapea/sofa
Varianta engleza
piatră/stone London Book Fair 2011
60 61

Atelierul artistului/Artist’s
studio
2018
Piscu, jud. iIfov
62 63

Data şi locul naşterii: STUDII: EDUCATION: Date and place of birth:

18.05.1974, Vatra Dornei, jud.Suceava
Adresă:
str. Câmpului nr.39, sat Piscu, com.Ciolpani, 77053 jud.Ilfov.
tel. : 0722 637355,
e-mail: scripcariu.virgil@gmail.com
2003–2005 Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Departamentul de studii şi
cursuri postuniversitare, Coordonator: Prof.Vasile Gorduz
1998–2003 Universitatea de Arte Nicolae Grigorescu – BucureştiFacultatea de Arte
Plastice – secţia sculptură, clasa Prof.Vasile Gorduz, asistent Adrian Pârvu.
2009 Finalist al marelui premiu „Prometeus Opera Prima” Fundaţia Anonimul.
2005 Bursa Uniunii Artiştilor Plastici din România
2004 Nominalizare pentru marele premiu „Prometeus” Opera prima Oferit
de Fundatia Anonimul
2003 Bursa TheodorAman pentru arte plastice acordată de Guvernului României
decembrie 2003 – aprilie 2004 – stagii de documentare în străinătate (Franţa, Italia,
Siria) în cadrul bursei Theodor Aman.
LUCRĂRI DE FOR PUBLIC ‒ SELECŢIE:
2017 Monumentul Eroilor Piloţi de Vânătoare, Bucureşti
2015 SUPERMAM şi EVA sculpturi în spaţiul public în Timişoara, centrul istoric
2010 Lucrare din metal în faţa sediului P&G Urlaţi.
2010 Divan,lucrare în piatră, Parcul Tineretului, Bucureşti
2008 Fântâna cu sculptură „Maternitate”, str.Arthur Verona, Bucureşti
2007 Arca lui Noe, lucrare amplasată temporar în faţa Librăriei Cărtureşti,Bd.Magheru,
Bucureşti
PARTICIPĂRI LA EXPOZIŢII – SELECŢIE:
2018 Triumf – Expoziţie personală itinerantă, în spaţiul public: Bucureşti, Cluj Napoca,
Suceava, Iaşi, Bistriţa
2017 Promenadă – Expoziţie personală în Curtea de Onoare a Palatului de la Mogoşoaia.
2015 Participă la Art 15, târg internaţional de artă la Londra, cu o expunere solo
2015 Expoziţie personală la ICR Londra
2014 Expoziţie personala ANNART, Bucureşti
2014 Târgului de Artă Contemporană VIENNAFAIR
2012 Expozitie personala la Centrul Cultural Palatele Brancovenesti Mogosoaia
2012 Design Embassies, Holon Israel, expoziție colectivă
2012 Obiecte de design pentru amenajarea spațiului Librăriei Humanitas, București
2012 Obiecte de design pentru amenajarea stadului României în cadrul London Book
Fair, proiect organizat de ICR și Institutul Național al Cărții.
2010 MNAC, Lemn.ro, participa cu instalaţia 412 × 4, expunere manifest, www.412X4.ro
2010 Reprezintă România la Bruxelles la Tippingpoint: Climate Change and the Arts
conference cu proiectul “412 × 4.România”, coautor arh. Şerban Sturdza
2009 BOLT la Bucureşti, Librăria Cărtureşti.
2008 Rezidenţă artistică la Hilltown House, Irlanda
2008 BOLT, Veneţia – face parte din echipa condusă de Arh.Şerban Sturdza, care
reprezintă Romania la Bienala de arhitectura de la Venetia; contribuţie: obiect şi
colaborare la conceptul expunerii.
2007 Reprezintă România la Bruxelles la Festivalul de artă Europalia.europa (www.
europalia.eu), Agorafolly, expoziţie în aer liber, cu lucrarea Arca lui Noe şi La
Centrale Electrique, expoziţie de interior.
2007 Hot art 6 – H.C.L.M.B. 10/ 25/01/2001/ Peisaj în curtea din dos a oraşului, manifest
realizat împreună cu arh.Şerban Sturza, în cadrul proiectului Spaţiul public
bucureştean organizat de Goethe Institut, www.a2a.ro
2005 Expozitie de grup, Metropolitan Art Galery, Tokio, Japonia
2005 Expoziţie personală, Centrul Cultural Francez, Iaşi
2003–2005 National University of Arts, Bucharest The department of postgraduate May 18th, 1974, Vatra Dornei, Suceava county
studies and courses, Coordinator: Professor Vasile Gorduz Address:
1998 2003 National University of Arts, Bucharest, Faculty of Fine Arts – the department of Câmpului Street, no.39, Piscu village, Ciolpani, POBOX
sculpture The class of Professor Vasile Gorduz, assistant Adrian Pârvu 77053, Ilfov county
2009 Finalist of the grand prize ”Prometeus Opera Prima”, ”Anonimul” Foundation Phone number: 0722 637355
2005 Scholarship offered by the Union of Fine Artists from Romania e-mail: scripcariu.virgil@gmail.com
2004 Nomination for the grand prize ”Prometeus Opera Prima”, offered by the
”Anonimul” Foundation
2003 Winner of the ”Theodor Aman” scholarship awarded by the Romanian Government
December 2003-April 2004 – documentation residencies abroad ( France, Italy,
Syria) as part of the scholarship, Starting with 2007 – Co founder and coordinator
of the Piscu School, together with Adriana Scripcariu ( www.piscu.ro), Starting
with 2013 – mentorship activity for the programme Young Talents, The Princess
Margareta of Romania Foundation
WORKS OF PUBLIC FORUM – SELECTION:
2017 The Monument for the Fighter Pilot Heroes, Bucharest
2015 SUPERMAM and EVA sculptures in the public space in Timiṣoara, the historical
center
2010 Metal work in front of the P&G office in Urlaṭi, Romania
2010 Divan, stone work, Tineretului Park, Bucharest
2008 Fountain with the sculpture ”Maternity”, Arthur Verona street, Bucharest
2007 Noah’s Ark, work temporary placed in front of the Cӑrtureṣti bookshop, Magheru
Boulevard, Bucharest
PRESENCE IN EXHIBITIONS – SELECTION:
2018 Triumph – Personal itinerant exhibition in the public space: Bucharest, Cluj Napoca,
Suceava, Bistriṭa, Iaṣi
2017 Promenade – Personal exhibition in the Honorary Garden of the Mogoṣoaia Palace
2015 Solo exhibition at Art 15, international art fair in London
2015 Personal exhibition at the Romanian Cultural Institute in London
2014 Personal exhibition ANNART, Bucharest
2014 Participation at Contemporary Art Fair VIENNAFAIR
2012 Personal exhibition at the Brâncoveanu Palaces Cultural Center
2012 Design Embassies, Holon Israel, collective exhibition
2012 Design objects for the interior design of the Humanitas Library, Bucharest
2012 Design objects for the arrangement of Romania’s book stand at the London Book
Fair, a project organized by the Romanian Cultural Institute and the National Book
Institute.
2010 MNAC, Lemn.ro, participation with the installation 412x4, a manifest display,
www.412X4.ro
2010 Represents Romania at Bruxelles at Tippingpoint: Climate
2009 BOLT at Bucharest, Cartureṣti Bookshop
2008 Artistic residence at Hilltown House, Ireland
2008 BOLT, Venice – part of the team leaded by Arh.Şerban Sturdza, that represented
Romania at the Venice Biennale of Architecture; contribution: object and
collaboration for the concept of the exhibition.
2007 Represents Romania at Bruxelles at the Art Festival Europalia.europa
(www.europalia.eu), Agorafolly, open air exhibition, with the work ”Noah’s Ark” and
at La Centrale Electrique, inside exhibition
2005 Group exhibition, Metropolitan Art Gallery, Tokio, Japan
2005 Personal exhibition, the French Cultural Center, Iaṣi
Colofon/Colophon

Texte/Texts: Pr.Gabriel Herea, Dan Lazea, Şerban Sturdza, Dan Mircea Cipariu

Foto/photos:
Ostafi Photography: p.5, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 15, 16,-19, 57, 60-62
Marius Caraman: p. 8, 10, 25, 27, 28-31,
George Dumitriu: p.26, 42-45,
Dragoş Lumpan: p. 46-47

Grafică/layout: factumdesign.ro
Traducere/translation: Mădălina Chiţac

Tipar/press: Printco SRL

Bld. Chimiei nr.14, Iaşi

Litera/Font: Noto
Hârtie/paper: offset 150 g
300 exp/copies

A finanţat realizarea acestui catalog/Funding

Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului Mogoşoaia
Primăria Municipiului Bucureşti

Mulţumiri: Mădălina Mirea, Doina Mândru, Andy Ostafi, Marius Caraman,

George Dumitriu, Dragos Lumpan, Adrian Mocanu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SCRIPCARIU, VIRGIL
Promenadă : Curtea de onoare a Palatului Mogoşoaia/
Virgil Scripcariu ; curator: Doina Mândru. – Mogoşoaia : Editura Centrul
Cultural Palatele Brâncoveneşti, 2017
ISBN 978-606-8269-72-6

I. Mândru, Doina (curator)

73