Fisa de monument arhitectural

Numele: Biserica “Buna Vestire” (greceasca)

Asezarea in spatiu: Biserica se afla amplasata chiar in centrul urbei.
Plasarea in timp: In luna martie a anului 1863, comunitatea greceasca din orasul Giurgiu, care numara
peste 200 de familii, a adresat o cerere Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice pentru autorizarea
construirii unei biserici proprii. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba la data de 29 aprilie 1863
ridicarea bisericii pe terenul si pe cheltuiala comunitatii, fiind de acord ca serviciile religioase sa fie
oficiate in limba greaca de catre preoti adusi din Grecia. Lucrarile la zidirea bisericii au inceput la data de
6 august 1863, la Sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, prin punerea pietrei de temelie. Biserica a
fost pictata de marele pictor Gheorghe Tattarescu, acesta in anul 1864 termina pictarea tamplei (a
iconastasului) in stil renascentist, iar in 1867 termina pictura murala in tehnica ulei. Incepand cu data de
1 octombrie 1980, Preotului Irimia Decu i-a succedat la slujire Pr. Manicatide Lucian. In timpul pastoririi
acestuia s-au executat ample lucrari de restaurare, in urma carora biserica a fost reconstruita aproape in
intregime si consolidata. De asemenea, s-au restaurat picturile lui Gheorghe Tattarescu de pe plafoane,
iar pe zidurile reconstruite s-au realizat picturi noi, in maniera picturilor lui Tattarescu, cu scopul de a
forma un tot unitar cu vechile picturi. Aceste lucrari au fost realizate de o echipa coordonata de pictorul
restaurator Prof. Univ. Sava Nicolae. Intrucat si catapeteasma se afla intr-o stare avansata de degradare,
aceasta a fost restaurata de o echipa condusa de Prof. univ. Handrea Dorin. De asemenea lucrarile au
continuat, cu refacerea pardoselii si dotarea bisericii cu mobilier bisericesc nou.
Autorul: comunitatea greceasca existenta in Giurgiu
Functiile edificiului: locas de cult
Planul: La fel ca celelalte biserici in stil bizantin, sfantul locas este impartit in trei incaperi principale:
nartica, naos si altar.
Exteriorul: Are un pridvor impodobit cu frumoase ornamente. Acesta este inchis, iar deasupra lui se afla
clopotnita. Fundatia este de piatra, iar pavimentul pavat cu dale. Forma bisericii este de nava trilobata,
avand un plan cruciform, caracteristic arhitecturii bizantine.
Interiorul: Contine o tampla de lemn, care are 64 de icoane, dispuse pe patru niveluri, pictate de
Gheorghe Tattarescu, desparte naosul de altar. Pe primul nivel se afla icoanele imparatesti, icoana
Mantuitorului si a Fecioarei Maria. Icoana Mantuitorului Il infatiseaza pe Iisus Hristos binecuvantand.
Chipul Sau este aureolat de o lumina nepamanteasca. Icoana Maicii Sfinte, purtand Pruncul in brate, o
infatiseaza pe Fecioara Maria ca o mama fericita. Pruncul Iisus din bratele ei priveste undeva in
departare, parca incercand sa cuprinda cu privirea Lui dumnezeiasca intreaga omenire corupta de pacat.
Icoana hramului bisericii infatiseaza binecunoscuta scena cand Arhanghelul Gavriil vesteste fecioarei
hotararea lui Dumnezeu cu privire la destinul ei si al nostru. Din icoana, iradiaza o lumina si o caldura
nepamanteasca, datatoare de liniste si siguranta. Intreaga icoana pare atat de sfanta si familiara. Pe
nivelul al doilea, deasupra usilor imparatesti, se afla icoana „Cinei cele de Taina”. Momentul când
Mantuitorul descopera vanzarea lui Iuda, ucenicilor Sai, este zugravit emoționant, de o maniera care sa
ne faca sa ne gandim la marii voievozi romani, care le descopereau capitanilor ca vor muri tradati de unul
din oamenii lor de incredere. Tot pe nivelul al doilea se gasesc cele douasprezece icoane care infatisează
cele douasprezece praznice imparatesti. Pe nivelul al treilea se afla o suita de sase icoane infatisand pe
cei doisprezece apostoli, acestia fiind grupati doi cate doi. Nivelul al patrulea este rezervat celor
doisprezece prooroci ai Vechiului Testament. Pe plafonul pronaosului este zugravita Sfanta Treime
formata din cele trei persoane dumnezeiesti, Tatal, Fiul și Sfantul Duh, iar pe cel al naosului se regaseste
imaginea ce reprezinta pe Iisus Pantocrator, pe Mantuitorul in slava Sa. De o frumusete deosebita sunt si
celelalte icoane care, impreuna cu cele descrise mai inainte se imbina intr-o armonie desavarsita.