PROBLEME DE DREPT

INTERNAŢIONAL PRIVAT ÎN
DREPTUL AFACERILOR
Cosmin Dariescu

CURSUL NR. 4
RECUNOAȘTEREA ȘI EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR
JUDECĂTOREȘTI STRĂINE ÎN U.E..
REGULAMENTUL (UE) NR. 1215/2012
 Cuprins Recunoașterea și executarea hotărârilor
judecătorești străine în U.E..Regulamentul (UE) nr.
1215/2012
Sediul juridic;
Sediul juridic al recunoașterii și exequatur-ului în
Regulamentul (U.E.) nr. 1215/2012. Situația hotărârilor
instanțelor unice;
Regula în materia recunoașterii hotărârilor străine în U.E.
Proceduri judiciare privind recunoașterea;
Motivele de nerecunoaștere a unei hotarâri străine în U.E.;
Limitări ale instanței solicitate. Pronunțarea cu celeritate;
Căi de atac ale hotărârii de recunoaștere;
Regula în materia executării silite a unei hotărâri străine în
U.E.. Măsuri de conservare și motive de refuz a executării;
Cererea de executare silită și actele anexate ei;
 Cuprins Recunoașterea și executarea hotărârilor
judecătorești străine în U.E..Regulamentul (UE) nr.
1215/2012 (II)

Procedura executării silite a unei hotărâri străine în U.E.;

Procedura refuzului de executare silită;
Limitări, adaptare, penalități cominatorii și traduceri;
Executarea silită a actelor autentice și a tranzacțiilor
judiciare străine.
 Sediul juridic al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești
străine în U.E. (I)

1. Regulamentul (UE) nr.1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012, privind
competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hot ărârilor în materie civil ă şi comercial ă (Brussels I bis), cu
modificările şi completările ulterioare;
2. Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea
unui Titlu Executoriu European pentru crean ţele necontestate, cu modific ările şi complet ările ulterioare;
3. Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competen ţa, recunoa şterea şi executarea
hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonial ă şi în materia r ăspunderii parentale și privind r ăpirea interna țional ă
de copii (în vigoare de la 1 august 2022);
4. Regulamentul (CE) nr. 4/2009 din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabil ă, recunoa şterea şi
executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obliga ţii de între ţinere;
5. Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competen ţa,
legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hot ărârilor judec ătore şti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în
materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de mo ştenitor;
 Sediul juridic al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești
străine în U.E. (II)

1. Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protec ție în materie civil ă;
2. Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de
insolvență (reformare);
3. Regulamentul (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a cooper ării conso­lidate în
domeniul competenţei, al legii aplicabile şi al recunoa şterii şi execut ării hot ărârilor judec ătore şti în materia
regimurilor matrimoniale (neaplicabil pentru România);
4. Regulamentul (UE) 2016/1104 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooper ări conso­lidate în
domeniul competenţei, al legii aplicabile şi al recunoa şterii şi execut ării hot ărârilor judec ătore şti în efectelor
patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate (neaplicabil pentru România);
Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 reprezintă dreptul comun în materie.
Sediul juridic al recunoașterii și exequatur-ului în Regulamentul (U.E.)
nr. 1215/2012. Situația hotărârilor instanțelor unice

Sediu: Capitolul al III-lea („Recunoaştere şi executare”), împărţit în patru

secţiuni: Secţiunea I („Recunoaşterea”), articolele 36-38, Secţiunea a II-a
(„Executarea”),articolele 39-44, Secţiunea a III-a („Refuzul recunoaşterii şi al
executării”), articolele 45-51 şi Secţiunea a IV-a („Dispoziţii comune”), cu
articolele 52-57;
art. 71d : dispoziţiile regulamentului se aplică recunoaşterii şi executării
hotărârilor pronunţate de Curtea Unică în Materie de Brevete şi de Curtea
de Justiţie din Benelux într-un stat membru al U.E. care nu este parte la
instrumentul de instituire al celor două instanţe comune şi recunoaşterii şi
executării hotărârilor pronunţate de instanţele unui stat membru care nu
este parte la instrumentele de instituire într-un stat membru parte la unul
din instrumentele respective. Regulamentul nr. 1215/2012 nu se aplică în
materia recunoaşterii şi executării silite a hotărârilor uneia din cele două
instanţe comune într-un stat parte la instrumentul de instituire.
Regula în materia recunoașterii hotărârilor străine în U.E. Proceduri
judiciare privind recunoașterea (I)

Hotărârea: orice hotărâre pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru,

indiferent de denumirea acestei hotărâri;
Hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru sunt recunoscute de drept
în celelalte state membre ale Uniunii Europene (art. 36).
Totuși, regulamentul reglementează două proceduri judiciare legate de
recunoaşterea unei hotărâri străine: procedura de judecare a cererii de refuz a
recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine (art. 45) şi procedura de
soluţionare a cererii de constatare a absenţei motivelor pentru refuzul
recunoaşterii (art. 36 alin.2). Strâns legate între ele.
Procedură unică de soluţionare a lor, foarte asemănătoare cu cea pentru
încuviinţarea executării hotărârii (în Secţiunea a III-a, Subsecţiunea 2 şi în
Secţiunea a IV-a a Capitolului al III-lea).
 Regula în materia recunoașterii hotărârilor străine în U.E. Proceduri
judiciare privind recunoașterea (II)

Procedura comună de soluționare a cererilor legate de recunoașterea unei hotărâri străine: procedura de recunoaştere sau de refuz
al recunoaşterii unei hotărâri străine este reglementată de dispoziţiile regulamentului şi de legisla ţia statului membru solicitat (care
completează toate aspectele procedurale ignorate în regulament). Legislaţia statului membru solicitat stabile şte modalit ăţile de depunere a
cererii (art. 47 alin.2).
Acte anexate: o copie a hotărârii, la care se adaugă fie un certificat prevăzut de Anexa I a regulamentului, eliberat de instanţa
străină care a pronunţat-o (pentru cererea de recunoaştere a hotărârii străine), fie de o traducere sau o transcriere a hotărârii
(pentru cererea de refuz al recunoaşterii).
Instanța competentă: pe cale incidentală, instanţa în faţa căreia s-a invocat hotărârea străină şi care este sesizată cu tranşarea
litigiului principal(art. 36 alin.3). Pe cale principală, instanţele statului pe teritoriul căruia se solicită recunoaşterea hotărârii
judecătoreşti străine.Partea care solicită refuzul recunoaşterii hotărârii pronunţate în alt stat membru sau cea care solicită
constatarea absenţei motivelor de refuz a recunoaşterii nu trebuie să fie domiciliată în statul membru al instanţei solicitate.
Regulamentul nr. 1215/2012 prezintă o lacună în materia determinării în concret a instanţei abilitate să se pronunţe asupra
cererii principale de recunoaştere a unei hotărâri străine. Lacuna care nu poate fi suplinită pe baza normelor de competen ţă interne în
acele state care leagă competenţa în materie de domiciliul părţii ce refuză recunoaşterea.
O posibilă soluţie: nou aliniat în cuprinsul art. 36 al regulamentului: „Dac ă recunoa şterea unei hot ărâri str ăine este invocat ă, pe cale
principală, în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, din categoria notificată de statul membru în cauz ă Comisiei, în temeiul art. 75 lit.
(a), instanţa respectivă este competentă să se pronunţe asupra chestiunii respective.”
 Motivele de nerecunoaștere a unei hotarâri străine în U.E.

Pronunţarea instanţei asupra recunoaşterii: numai după ce examinează cererea, certificatul prevăzut în Anexa I a
regulamentului şi copia hotărârii. Examinarea în primă instanță a cererilor legate de recunoașterea unei hotărâri
judecătorești străine este contradictorie (art. 47 alin. 3 teza finală) .
Recunoaşterea hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un stat membru este interzisă în următoarele situaţii:
1) dacă este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat;
2) dacă hotărârea a fost pronunţată în absenţa pârâtului, actul de sesizare a instanţei (alt act echivalent) nefiind comunicat
(notificat) pârâtului în timp util, într-o manieră care să-i îngăduie apărarea. Excepţie: pârâtul aflat în această situaţie nu a
contestat hotărârea atunci când era posibil pentru el să procedeze în acest fel;
3) dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată între aceleaşi părţi în statul solicitat;
4) dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ între
aceleaşi părţi, într-o cauză având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, sub condiţia ca hotărârea pronunţată anterior să întrunească
condiţiile pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat;
5) dacă au fost nesocotite dispoziţiile privind competenţa exclusivă şi competenţa în materiile: asigurărilor, contractelor
încheiate de consumatori şi a contractelor individuale de muncă.
 Limitări ale instanței solicitate. Pronunțarea cu celeritate

Autoritatea solicitată nu poate revizui competenţa

instanţei de origine decât sub aspectul respectării
normelor de competenţă menţionate mai sus la punctul 5
şi nu poate invoca ordinea publică pentru a înl ătura
competenţa acestei instanţe (art. 45 alin.3).
Hotărârea străină nu poate forma obiectul unei revizuiri
pe fond în statul membru solicitat cu recunoaşterea (art.
52 ).
instanţa se pronunţă fără întârziere în privinţa
cererilor de refuz a recunoaşterii, respectiv de
recunoaştere pe cale judecătorească. Hotărârea este
adusă de îndată la cunoştinţa părţilor, conform
procedurii prevăzute de dreptul statului solicitat.
 Căi de atac ale hotărârii de recunoaștere (I)

Oricare dintre părţi poate ataca hotărârea privind recunoa şterea la instan ţa pe care statul membru solicitat a
comunicat-o Comisiei în temeiul art. 75 lit. b din regulament. În România, hotărârea respectivă va fi atacată la
Curtea de Apel. Această acţiune este examinată în procedură contradictorie.
Termenul pentru contestarea hotărârii privind recunoa şterea este reglementat de legea statului solicitat (articolul
47 alin.2 ). Legislația românească specială nu prevede o procedură specială a judecării cererilor privind
recunoașterea sau executarea silită a hotărârilor judecătorești din spațiul Uniunii Europene. Circuitul de
soluționare al acestor cereri (tribunal-curte de apel-Înalta Curte de Casa ție și Justi ție, potrivit notific ărilor f ăcute
de România) încalcă cerința celerității prevăzut de art. 48 al regulamentului.
În dreptul românesc nu se prevede nicăieri denumirea și procedura căilor de atac ce pot fi intentate
împotriva hotărârilor judecătorești emise în soluționarea cererilor privind recunoașterea sau executarea
silită a hotărârilor judecătorești care intră în sfera de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1215/2012.
 Căi de atac ale hotărârii de recunoaștere (II)

Hotărârea dată în soluţionarea contestaţiei recunoaşterii, poate fi atacat ă doar printr-o cale de atac (apel ordinar)
specificată expres (împreună cu instanţa competentă) de către statul membru solicitat. Termenul de formulare al acestei
căi de atac va fi cel prevăzut de legea forului. În România, instanța competentă să judece această cale de atac este
Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu se specifică și denumirea căii de atac.
Instanţa sesizată cu o cale de atac privind hotărârea de recunoaştere, nu poate refuza sau revoca hotărârea de
recunoaştere decât în cazurile strict prevăzute de regulament. Instanţa nu poate revizui pe fond hotărârea str ăin ă.
Instanța solicitată poate suspenda cauza, dacă această hotărâre face obiectul unei căi ordinare de atac sau
dacă a fost făcută o cerere pentru constatarea absenţei motivelor de refuz al recunoaşterii sau de refuz al
recunoaşterii în temeiul unuia dintre motivele precizate în art. 45 (art. 38 ).
Pentru hotărârile pronunţate în Irlanda și Cipru, orice cale de atac prev ăzut ă în acele state de origine sunt considerate
căi de atac susceptibile să provoace suspendarea procedurii de recunoa ştere (inclusiv a recunoa şterii de drept).
 Regula în materia executării silite a unei hotărâri străine în U.E..
Măsuri de conservare și motive de refuz a executării

O hotărâre pronunţată într-un stat membru, dacă este executorie în statul de origine, este executorie în
celelalte state membre fără a fi necesară o hotărâre de încuviinţare a executării, emisă de vreo instanţă
a statului de executare (art. 39 ).
Procedura de exequatur este aproape identic ă cu cea de recunoa ştere, dar prezint ă şi anumite particularit ăţi.
În statul de executare, creditorul hot ărârii str ăine, executorie în statul de origine, poate solicita adoptarea
oricăror măsuri de conservare, prevăzute de dreptul statului solicitat (art. 40).
Dispoziţiile regulamentului se vor completa cu prevederile legisla ţiei statului solicitat, hotărârea străină
executorie în statul membru de origine fiind executată în aceleaşi condiţii ca o hotărâre judecătorească
a statului solicitat.
Motivele de refuz sau de suspendare a executării silite prevăzute de legislaţia statului solicitat vor putea
fi invocate de debitorul hotărârii judec ătore şti str ăine numai în măsura în care acestea nu contravin
motivelor ce justifică refuzul recunoaşterii(Art. 41).
 Cererea de executare silită și actele anexate ei

Creditorul hotărârii străine nu mai are obligaţiile de a avea o adresă poştală în statul solicitat şi de a avea un reprezentant
autorizat în statul membru solicitat. Excepţie: un astfel de reprezentant este obligatoriu, conform legislaţiei locale, indiferent de
reşedinţa obişnuită ori cetăţenia părţilor. De asemenea, creditorului hotărârii judecătoreşti străine nu i se poate solicita vreo cauţiune
sau garanţie, pe motiv că este cetăţean străin sau nu îşi are domiciliul sau reşedin ţa în statul membru solicitat (Art. 56).
Cererii de executare silită adresate autorităţii competente cu executarea i se anexează următoarele documente:
o copie a hotărârii străine, copie ce întruneşte condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii documentului original;
certificatul prevăzut în Anexa nr. I a Regulamentului nr. 1215/2012, emis de instanţa de origine, conform căruia hotărârea este
executorie şi care conţine un rezumat al hotărârii şi informaţii relevante cu privire la cheltuielile de judecat ă recuperabile şi la calcularea
dobânzii (art. 42). Orice parte interesată poate solicita instan ţei de origine s ă emit ă acest certificat (art. 53).
Pentru executarea unor măsuri provizorii şi de conservare dispuse printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în alt stat membru al
U.E., certificatul trebuie să ateste că instanţa străină emitentă este competentă să judece cauza şi că hotărârea respectivă este
executorie în statul de origine. Dacă respectiva măsură a fost dispusă fără citarea pârâtului, reclamantul trebuie să ataşeze şi o dovada
a notificării sau comunicării respectivei hotărâri străine către pârât.
Autoritatea de executare competentă poate solicita, dac ă este necesar, o traducere sau o transcriere a certificatului precum şi o
traducere a hotărârii (aceasta din urmă doar dacă este indispensabilă).
 Procedura executării silite a unei hotărâri străine în U.E. (I)

înainte de prima măsură de executare, se va comunica sau notifica certificatul prevăzut în Anexa nr. I a
regulamentului debitorului hotărârii străine. Certificatul trebuie însoţit şi de hotărârea de executat, dac ă aceasta nu a
fost deja notificată sau comunicată debitorului hotărârii.
Debitorul hotărârii poate solicita şi o traducere a hotărârii străine, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două
condiţii:
debitorul hotărârii nu este domiciliat în statul membru de origine al hotărârii;
hotărârea nu este scrisă sau tradusă într-o limbă înţeleasă de debitor sau în limba oficială sau una din limbile
oficiale ale statului membru unde debitorul îşi are domiciliul (reşedinţa obişnuită).
Până la furnizarea traducerii, procedura de executare silită se opreşte (fiind permise măsuri de conservare). Obţinerea
unei traduceri pentru a bloca procedura de executare nu se mai poate invoca dac ă hot ărârea a fost comunicat ă sau notificat ă
debitorului în una din limbile de mai sus, înainte de demararea procedurii de executarea silit ă, (Articolul 43 alin.1 şi 2).
Notificarea şi transmiterea traducerii nu se aplică în situaţia executării silite a unei hotărâri străine ce dispune măsuri
de conservare sau în cazul instituirii unor măsuri de conservare de către instanţa competentă de la locul de executare
(Art. 43 alin.3)
 Procedura executării silite a unei hotărâri străine în U.E. (II)

după comunicarea sau notificarea certificatului şi eventual a hotărârii, debitorul hotărârii poate formula o cerere de refuz a
executării pentru cel puţin unul din motivele care împiedică recunoa şterea unei hot ărâri pronun ţate într-un alt stat membru
(art.46).

Dacă s-a formulat o cerere de refuz de executare silită, la cererea debitorului hotărârii, instanţa din statul membru solicitat
poate dispune limitarea procedurii de executare la măsuri de conservare, condiţionarea executării de constituirea unei
garanţii stabilită de instanţă sau să suspende, în tot sau în parte, procedura de executare (art.44).

Suspendarea procedurii de executare survine, la cererea debitorului hotărârii şi în situa ţia în care forţa executorie a hotărârii
străine este suspendată în ţara de origine. Poate fi dispusă şi de autoritatea de executare .
 Procedura refuzului de executare silită (I)

Cererea de refuz al executării silite a hotărârii străine se introduce la instanţa, comunicată de statul solicitat Comisiei, în a cărei
circumscripţie se află locul de executare (art. 24 alin.5 şi 47 alin.1).În România, această instanță este tribunalul și procedura este
contradictorie.

Persoana împotriva căreia se solicită executarea silită va anexa cererii de refuz de executare următoarele documente:

copie de pe hotărâre şi

dacă este cazul, o traducere sau transcriere a acesteia. Nu trebuie anexat certificatul ce însoţeşte hot ărârea de executat. Absen ţa
certificatului este justificată de celeritatea apărării de o executare silit ă nedreapt ă.Instan ţa se poate dispensa de aceste documente, dac ă le
deţine deja sau dacă nu consideră că e rezonabil să le solicite debitorului hot ărârii. Le poate solicita creditorului hot ărârii (art. 47 alin.2).

Partea ce solicită refuzul executării silite nu este obligată să aibă o adresă poştală în statul membru solicitat şi nici un reprezentant
autorizat în statul membru solicitat. Excepţie: conform legislaţiei locale un astfel de reprezentant este obligatoriu, indiferent de
reşedinţa obişnuită ori cetăţenia părţilor (Art. 47 alin.4 din regulament).
 Procedura refuzului de executare silită (II)

Instanţa se va pronunţa fără întârziere în privinţa cererii de refuz al executării.

Decizia judecătorească privind cererea de refuz al execut ării poate fi atacată de oricare dintre părţi la instanţa pe
care statul membru solicitat a comunicat-o Comisiei în temeiul art. 75 lit. b (Art. 49). În România, este vorba de
curtea de apel. Această acţiune este examinată în procedură contradictorie. Termenul pentru contestarea hotărârii
este reglementat de legea statului solicitat, adic ă în cazul României, de prevederile Codului de procedur ă civil ă.
Hotărârea dată în soluţionarea contestaţiei refuzului de executare, poate fi atacată printr-o cale de atac
specificată expres împreună cu instanţa competentă să o soluţioneze de către statul membru solicitat, într-un
comunicat adresat Comisiei, conform art. 75 lit. c din regulament (Articolul 50). Pentru România este vorba de Înalta
Curte de Casație...Termenul de formulare al acestei c ăi de atac va fi şi el prev ăzut de legea forului.
Instanţa care judecă o cerere de refuz al execut ării sau o cale de atac împotriva deciziei privind refuzul de executare,
poate să suspende acţiunea dacă împotriva hotărârii străine a fost introdusă o cale de atac ordinară în statul
membru de origine sau dacă termenul pentru introducerea acestei căi nu a expirat încă.
 Limitări, adaptare, penalități cominatorii și traduceri

Hotărârea străină nu poate fi revizuită pe fond (Art. 52).

Adaptarea măsurii sau ordinului din hotărârea străină, fără corespondent direct în dreptul statului solicitat la o
măsură sau un ordin reglementate de statul membru solicitat (art.54). Criterii: efectele s ă fie echivalente, iar obiectivele
şi interesele să fie similare.

Dacă hotărârea străină obligă la plata unor penalităţi cominatorii, ea este executorie în statul membru solicitat
doar dacă suma ce urmează a fi plătită a fost stabilită definitiv de instanţa statului de origine.

Traducerile vor fi realizate de o persoană autorizat ă în acest scop, de unul dintre statele membre ale U.E. şi vor fi
efectuate în limba oficială a statului membru unde se desf ăşoar ă procedura de recunoa ştere sau de executare silit ă.
 Executarea silită a actelor autentice și a tranzacțiilor judiciare străine

Actele autentice înregistrate care sunt executorii în statul membru de origine, sunt executate, la cerere, într-un alt stat
membru, fără a fi necesară o hotărâre de încuviinţare a execut ării (articolul 59).

La cererea de executare adresată autorit ăţii de executare se anexeaz ă, îns ă, certificatul din Anexa II a regulamentului,
care se eliberează de autoritatea competent ă din statul de origine, la cererea oric ărei p ăr ţi (art. 60).

Actul autentic de executat silit trebuie s ă îndeplineasc ă condi ţiile necesare pentru autentificare în statul de origine.
Instanţa sesizată cu cererea de refuz de executare a actului autentic poate admite cererea doar dacă executarea
silită a actului autentic este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat (art. 58 alin.1).

Tranzacţiile judiciare sunt asimilate în materia executării silite cu actele autentice. Este necesar ca tranzacţia să
fie executorie în statul de origine, iar cererea să fie însoţită de certificatul din Anexa II (art. 59 şi 60).
 Cuprins Alte norme de competenţă internaţională obligatorii pentru instanţele române

1. Norme de competenţă internaţională din tratatele de asistenţă juridică încheiate de

România cu state din afara Uniunii Europene(Republica Moldova și Ucraina);
2. Normele de competenţă internaţională din Codul de procedură civilă (regula generală,
competența exclusivă, competență preferențială);
3. Reglementarea forului de necesitate în Codul de procedură civilă;
4. Procedura românească de stabilire a competenței internaționale;
5. Competența internațională a instanțelor române asupra chestiunilor prealabile, asupra
cererii reconvenționale și de intervenție;
6. Competența în materia măsurilor provizorii și de conservare;
7. Litispendență și conexitate internațională.
Vă mulţumesc!!!