ADRIAN NUTĂ ,

PSmOLOGIA COMUNICĂRII ÎN
CUPLU

Editura SPER
Colecţia CAIETE EXPERIENŢIALE, Nr. 18
Bucureşti, 2002
Cartea a apărut sub egida
Societăţii de Psihoterapie Experienţială Română

© 2002 Editura SPER

ISBN 973-8383-17-X
Toate drepturile sunt rezervate Editurii SPER.
Nici o parte a lucrării nu poate fi copiată, tradusă sau
reprodusă în orice fel fără acordul scris al editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale

' a României
NUŢĂ, ADRIAN
Psihologia comunicării în cuplu / Nuţă
Adrian - Bucureşti: Editura S.P.E.R., 2002
p. 185; 21 cm. - (Caiete Experienţiale; 18)
Bibliogr.
ISBN 973-8383-17-X

159.922.1

Difuzare - Editura SPER

Str. Ritmului 2A, Sect. 2, Bucureşti
Te l./F ax 021.3148972
Tehnoredactare: Cătălin Nedelcea
Coperta: Cătălin Andrei
Prelucrare grafică: Cătălin Andrei
Dedic această carte celor tangibili (Raluca)
şi intangibili (Shiva, Ganesha, Tara)
 Cuprins

Capitolul 1 - HOTĂRÂREA D E A COMUNICA P.11

1. Onestitatea emoţională creează intimitate 13

2. Onestitatea stimulează onestitatea 15
3. Onestitatea este profilactică 16

Capitolul 2 A ASCULTA
-
P.18

1. Cele 12 blocaje În ascultare 22

. 2. Tehnici de ascultare 30
3. A asculta cu deschidere şi empatie 35

Capitolul 3 A VORBI
-
P. 39

1. Nivelul faptelor 39
2. Nivelul senzaţiilor şi trăirilor emoţionale 41
3. Nivelul ideilor şi imaginilor mentale 45

Capitolul 4 LEGILE COMUNICĂRII EMOŢIONALE

-
P. 53

L 1. Comunicarea onestă nu implică o judecată a celuilalt 58

L2. Emo9ile nu au caracter moral 61
L3. Emo9ile pot fi integrate cu aspectele mentale şi volitive ale
fiinţei 63
L4. Comunicarea emoţională este necesară 64
L4 (Amendament). Cu anumite excepţii, emoţiile trebuie
exprimate atunci când sunt experimentate 67
 P.63
Capitolul 5 - UN MODEL DE COMUNICARE EFICIENTĂ

1. Observaţiile 70
2. Gândurile 71
3. Emoţiile 72
4. Nevoile 73
5. Mesaje parţiale şi contaminate 75

Capitolul 6 PUTEREA PRECIZIEI

-
P.80

1. Harta nu este teritoriul 81

2. Verbele nespecifice 84
3. Substantivele nespecificate 86
4. Compara�i1e 87
5. Cuantificatorii universali 88
6. Operatorii modali de posibilitate 89
7. Operatorii modali de necesitate 93
8. Judecă�le de valoare nespecificate 95
9. Presupoziţiile 97
10. Rela�i1e cauză-efect 99
1 1. Echivalenţele complexe 102
12. Citirea gândurilor 102
13. Nominalizările 103

P.107
Capitolul 7 TREI STILURI DE COMUNICARE
-

1. Stilul activ În exces 108

2. Stilul pasiv În exces 113
3. Stilul asertiv 119
4. Mesajele de tip ·Eu· 123
Capitolul 8 CRITICA ŞI RĂSPUNSUL CEL BUN
-
P.132

1. Tehnica recunoaşterii 134

2. Tehnica norului 136
3. Tehnica clarificării 139

Capitolul 9 SCRISOAREA DE DRAGOSTE

-
P.141

1. Formatul special 145

2. Proceduri de expediere şi primire 152

Capitolul 10 - PSIHOLOGIA COMUNICĂRII LA BĂRBAŢI P.161

1. Secretele comunicării cu un bărbat 162

2. Secretele ascultării unui bărbat 171
3. Strategii defensive îndrăgite de bărbaţi 176

Bibliografie selectivă P.184

 Capitolul 1

H OTĂRÂREA DE A COM U N I CA

Dacă m-ai întreba ce cred despre comunicarea în cuplu, i ar eu

m-aş da poet, aş spune că este sângele unei relaţi i . Sch imbu l
onest de gânduri, nevoi şi sentimente reprezintă pentru o relaţie
ceea ce reprezintă sângele pentru corp. Dacă sângele nu mai
circulă, aşa cum ne am intim de la orele de biologie, corpului i
s-a term inat aţa de pe ghem. (Sper să-mi accepţi l imbaj u l mai
colorat. E moartea mea ! ) Oarecum asemănător, o relaţie în care
comunicarea e profund deficitară sau practic inexistentă este o
relaţie în mare suferinţă, dacă nu cumva pe patul de moarte .
Ch iar şi într-o astfel de situaţie, ea mai poate fi reanimată dacă
doctori i sunt pricepuţi ş i pacienta (am acordat substantivul cu
pronumele "ea", dar mă refer la cei doi parteneri) cooperantă.
Această situaţie extremă, ca şi suratele ei mai blânde, pot fi
rezolvate prin urmare dacă membri i cuplului iau hotărârea de
a comunica. Comunicarea .este cel mai bun mij loc pentru a
pune în contact cele două universuri, pentru a perm ite une i
lumi să se extindă către cealaltă, astfel încât fiecare să afle cine
este celălalt, ce nevoi, valori ş i aspiraţi i are, cum gândeşte ş i
cum vibrează emoţional l a ceea ce i s e întâmplă.
Comunicarea înseamnă mai mult decât a vorbi şi a asculta,
deşi aceste elemente sunt absolut necesare. Înseamnă a crea
12 Capitolul 1
punţi acolo unde există prăpăstii, a face diferenţele să se
întâlnească, a aduce l um ina acolo unde există obscuritate sau
întuneric. Com unicarea este o energie vitală care împinge
relaţia spre mai departe le sau mai adâncul ei şi care îi asigură
caracterul de proces, ad ică de m işcare sau dans, împiedicând-o
să fie ceva stereotip, mecan ic sau fix.
Hotărârea de a comun ica aparţine planu l u i voinţe i . În
termeni simpli, este acel "vreau să com unic cu tine " . Dar la fel
ca "vreau să fi u av iator" sau "vreau să am o casă cu etaj şi
grăd ină", voinţa nu e suficientă. Mai trebuie putinţă şi m uncă.
Cartea aceasta este despre putinţă. Munca, preahotărâtul meu
cititor, îţi rev ine ţie (deşi, cum îm i şopteşte o voce interioară, se
pare că îm i rev ine şi m ie) .
Vorbind ca la facultate, a comunica înseamnă a configura
rol urile de gen, a le sincroniza ş i dezvolta pentru a- i asigura
cuplului o structură stabilă a relaţi i lor de rol . În absenţa
comunicării, rolurile sunt exersate rigid, defectuos sau
incoerent, ceea ce conduce, inevitabil, la confl icte şi disfuncţi i
în uniunea de cuplu, fie ea consensuală sau conj ugală. Relaţi i le
în care comunicarea se bazează pe concepţiile rigide a ceea ce
trebuie să fie un bărbat sau o femeie se degradează în mod
fatal .
Pe de altă parte, comunicarea bazată pe respectul pentru
adevăr, consideraţia pentru celălalt şi disponibilitatea de a
împărtăşi percepţii, idei, trăiri sau dorinţe personale este
esenţială pentru o uniune durabi lă, armon ioasă şi autentică.
Orice raport de comunicare angajează nu doar vocabularu l,
ci şi memoria, gândirea, afectivitatea sau fantasmele
interlocutorilor. Oricare din aceste variab i le poate perturba
procesul. În plus, reprezentări le pe care i nterlocutori i le au
despre ei înşişi sau despre rol urile lor reprezintă un factor de
risc suplimentar. Dacă mai adăugăm aici natura diferită a
stilurilor de comunicare, aproape că ne putem mira că oamen i i
s e înţeleg între ei (Chiar aşa, ţ i se pare c ă se înţeleg?) .
 H OTÂRÂREA D E A COM U N I CA 13
Dar aspectul asupra căruia vreau să insist în debutul acestei
cărţi este onestitatea. Onestitatea îm i pare a fi fundamentul
unei comunicări în cuplu reuşite. Iar motivele care mă fac să
afirm cu putere această idee sunt următoarele:

1. Onestitatea emotională
•
creează i ntim itate

A hotărî să comunici înseamnă a hotărî să comunici onest. Sunt

conv ins că şti i din experienţă cum te simţi în raport cu c ineva
care vorbeşte onest cu tine. Vreau să spun, cum te simţi
imediat, în timpul comunicări i , şi după aceea. Te simţi mai
aproape de el. Comunicarea onestă are această calitate
m agică: creează i nstantaneu intimitate. Inima ta se desch ide şi
tinde să v ibreze la unison cu inima celu i lalt, prin care curg
trăirile şi sentimentele l u i adevărate. Acest gen de intimitate
nu este exclus bineînţeles de alte relaţii sociale, dar poate fi
atins cel mai repede în relaţiile de cuplu. De ce? Deoarece
relaţi i le de cuplu par a fi programate d in start pentru n i veluri
extinse şi profunde de i ntim itate. Aş spune chiar că acestea ar
putea reprezenta un reper al sănătăţii şi armoniei lor: dacă o
altă relaţie decât rel aţia de cuplu perm ite un n ivel de intim itate
superior, relaţia de cuplu trebuie să conţină ceva problematic
ş i tens ionant.

Uni i oameni i se pot Întreba în legătură cu ce să fie oneşti .

Răspunsul este unul singur: În legătură cu ceea ce este
adevărat pentru ei. Dacă eşti supărată deoarece soţul tău nu te
aj ută niciodată din proprie iniţiativă şi trebu ie să-I rogi în mod
repetat, adevărul tău este acesta: "Sunt supărată că nu te oferi
să mă aj uţi şi trebuie mereu să mă rog de tine. " Dacă te doare
14 Capitolul 1
faptul că partenera ta se îndoieşte de tine, adevărul tău este :
"Mă doare l i psa ta de încredere în m ine. "

Cu un om cu care nu eşti onest emoţional, relaţia va rămâne

la un n ivel superficial, şi dacă îţi poţi perm ite asta cu şeful tău,
este primej d ios pentru relaţia cu parteneru l tău . Oamen i i
tânjesc după înţelegere şi acceptare, vor s ă fi e descoperiţi şi să
împărtăşească ceea ce au original şi unic. Singurul obstacol în
calea satisfacerii acestei nevoi centrale este frica, frica în
m u ltiplele ei ipostaze: de a fi respins sau pedepsit sau controlat
sau agresat sau abandonat ş.a.m.d.
Frica lim itează onestitatea până la punctu l în care o elim ină
definitiv. Iubirea acţionează invers. Într-o relaţie în care există
m ultă iubire, şi onestitatea este abundentă. Valoarea pe care o
percepi în celălalt şi afecţiunea pe care o ai pentru e l te împing
să te dezvălui, să te dăruieşti, să îţi împărtăşeşti secretele. Cele
mai splendide relaţi i romantice sunt acel ea în care partenerii
sunt perfect transparenţi unul pentru celălalt, se simt
cunoscuţi şi înţeleşi aşa cum n imen i nu i-a mai cunoscut şi
înţeles vreodată.

Oamen i i oneşti unul cu celălalt sunt oameni care trăiesc

într-o real itate comună. Această calitate a relaţiei de a fi
"comună", adică identică pentru amândoi, asigură acel nivel
de coerenţă absolut obl igatoriu pentru a i ntra într-un contact
real şi satisIacător. Oamen i i care trăiesc în real ităţi d i ferite,
deşi împart acelaşi spaţiu fizic, sunt asemenea undelor medi i şi
ultrascurte din radiaţia electromagnetică. Deşi vibrează în
acelaşi spaţiu, nu se întâlnesc niciodată. Cu alte cuvinte,
parteneri i de cuplu care, nepracticând onestitatea, nu aparţin
aceleaşi real ităţi, deşi împreună, sunt singuri. Iar a fi singur cu
cineva cred că este m u lt mai dureros decât a fi singur pur şi
simplu.
 HOTĂRÂR EA D E A COM U N I CA 15

2. Onestitatea stimu lează onestitatea

Este ca şi cum partenerul care se exprimă onest ar asocia

mesaj ului său un altu l . Anume: "Iată, eu sunt cinstit. Te invit şi
pe tine să fii la fel . " A fi onest este ca o perm i s i une acordată
cel ui lalt de a fi la fel . Dacă tu ai atâta încredere în el încât să-i
spui exact ce simţi sau gândeşti, de ce n-ar avea şi el o
încredere s i m i lară?
Desigur, principiul funcţionează şi invers. Un d ialog în care
tu te cenzurezi, eşti circumspect şi nu laşi să treacă prea multe
îl determ ină pe celălalt să se retragă la rândul lui, să fie prudent
şi defensiv. Onestitatea l im itată sau nulă stimulează j um ătăţi l e
d e adevăr sau minciuna. Ev ident, există şi m i nciuni nev inovate,
spuse ocazional pentru a nu leza sentimentele cel u i lalt. N u mă
refer l a ele. În acelaşi fel există adevăruri care j ignesc, lovesc
sau degradează. Nu mă refer n ici la ele.
Dar cum ştii dacă o minciună e nevinovată, iar un adevăr
înjoseşte? Nu şti i d inainte. Nu s-au inventat rigle sau şublere
care să măsoare gradul în care o situaţie e potrivită pentru mai
m u lt sau m ai puţin adevăr. S-ar putea ca această u ltimă
propoziţie să te decepţioneze. Î m i pare rău . Credinţa mea este
că l umea în care trăim este întotdeauna atât de proaspătă şi de
nouă, încât n ici un standard moral nu este infa i l ibil. Şi mai
cred că intuiesc intenţia lui Dumnezeu când a creat lumea în
acest fel : vrea ca l umea să fie o permanentă provocare pentru
gândirea şi conştienţa noastră, să fim tot timpul în stare de
veghe pentru a înţelege esenţa şi caracteristici le unei situaţi i .
Este partea a doua din faimoasa "Rugaţi-vă ş i vegheaţi" a l u i
I isus. A veghea, adică a fi treaz, adică a avea conştienţa trează
înseamnă a fi atent pentru a sesiza natura mereu schimbătoare a
real ităţi i în care eşti implicat, a o înţelege şi a acţiona în
armon ie cu ea. Această stare de trezie a conştienţei este un
minunat instrument de evoluţie, iar o fi inţă de tal i a lui I i sus cu
siguranţă că n u a propovăduit insomn ia.
 16 Capitolul 1
(
De aceea nu cred în standarde fixe, ci, mai degrabă, în
repere flexibile. Un reper flexibil este acela care te îndrumă în
cele mai multe situaţii, dar nu în toate. De pi ldă, e
recomandabi l să nu loveşti pe aproapele tău . Dar ce te faci dacă
un derbedeu îţi agresează violent partenera? Vei rămâne
impasibi l de dragul preceptului? O vei invita să întoarcă şi
obrazul celălalt pentru a aj unge direct la spitalul de urgenţă?
Un astfel de reper, în contextul anal izei de faţă, cred că este
următorul : foloseşte adevărul pentru a zidi, nu pentru a
distruge. Ascunzându-te în spatele principiului onestităţii, poţi
nimici în celălalt orice speranţă, încredere sau sentiment al
valorii personale. Cine îţi dă acest drept? A spune adevărul
astfel încât să constru ieşti sau să mob i l izezi ceva în ce lălalt
înseamnă a-I rosti cu sensibi l itate şi delicateţe, conştient, pe cât
posibi l, de măsura în care adevărul îi permite sau îl sprij ină pe
celălalt să se maturizeze sau să se înţeleagă mai b ine. Ca unul
care sunt tentat să spun adevărul şi pentru a distruge, ştiu bine
că nu e uşor să mă raportez la acest reper. Î n timp, am învăţat
că inteligenţa singură nu e de aj uns. Pentru a spune adevărul cu
scopu l de a zidi şi nu de a distruge, este nevoie şi de afecţiune.
Iar aceasta înseamnă a spune adevărul cu dragoste.

3. Onestitatea este profi lactică

Mai concret, onestitatea previne tot soiul de neînţelegeri, erori

de interpretare sau false percepţi i . Dacă doi oamen i se plac şi
sunt realmente atraşi unul de celălalt, ce rost are să facă pe
inaccesibi l i i sau indiferenţii, să se prefacă distanţi sau să evite
să se întâlnească pretextând că sunt foarte ocupaţi ? Astfel de
jocuri au o anumită savoare în adolescenţă, dar chiar şi atunci
există o lim ită dincolo de care "relaţia" devine cvasinevrotică.
 H OTĂRÂREA DE A COM U N I CA 17
Dacă te simţi frustrată atunci când partenerul tău citeşte
complexa presă sportivă şi te tem i că nu-i mai pasă de tine, dar
te comporţi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, el ar putea
Înţelege că nu e nimic În neregulă atunci când îţi alocă mai
puţin timp decât mari lor oameni de cultură de la Dinamo şi
Steaua. (Apropo: mă întreb de foarte mult timp dacă Dumnezeu
e m icrobist. Şi dacă e, oare ţine cu Steaua?)
Dacă ţi se pare că soţia ta e hipersensibi l ă şi ţi -e teamă să nu
fii incompetent emoţional, motiv pentru care te retragi din
m ij locul unei d ispute În loc să te exprimi cu sinceritate, ea ar
putea interpreta asta ca o dovadă crasă de nepăsare şi
dezinteres.
Să te prefaci că nu simţi ceea ce simţi şi să te comporţi
incongruent cu starea ta emoţională sabotează sau rupe relaţia.
Onestitatea este un antidot excelent pentru "buruienile" care ar
putea creşte din solul comportamentelor ech ivoce, al gândurilor
haotice şi al evaluărilor eronate. Pe lângă aceasta, onestitatea
împiedică anumite tendinţe (ştim noi care ! ) să se consolideze.
Dacă azi nu spui adevărul, mâine nu spui adevărul, cum crezi
că vor fi cotate la casele de pariuri şansele tale de a spune
adevărul poimâine? ( În armată am Învăţat foarte repede un
principiu de Întărire a Eului : nu lăsa pe azi ceea ce poţi face
mâine. Lasă pe poimâine. Poate nu mai faci niciodată sau poate
face altul.)
Te rog, nu uita că o relaţie semnificativă depinde de adevăr.
În relaţia de cuplu, a spune adevărul este ca şi cum l-ai aj uta pe
celălalt să d eseneze o hartă precisă a lumii voastre comune,
astfel încât să ştie unde se află şi în ce direcţie poate m erge .
Dacă harta e falsă, el se va rătăci. Dar dacă amândoi spuneţi
adevărul, vă oferiti reciproc şansa de a real iza hărţi corecte
astfel încât să ajungeţi teferi şi fericiţi acolo unde v-aţi propus.
 C apitolul 2

A AS C U LTA

Mulţi oamen i sunt atât de convinşi că a comunica Înseamnă să

vorbeşti, Încât îm i v ine, pentru a contrabalansa această opinie,
să spun că l ucruri le stau exact pe dos. A comunica Înseamnă
să asculţi.
Desigur, e o afirmaţie parţial adevărată. A comunica
înseamnă să emiţi / să vorbeşti şi să receptezi / să asculţi . Dar
gândeşte-te, de ce Dumnezeu ne-a echipat cu două urechi şi o
singură gură?
Darul ascultări i este unul din cele mai mari daru ri pe care
le putem oferi celorlalţi şi, b ineînţeles, partenerul u i de cuplu.
Oamen i i adoră să fie ascultaţi. Ţi se pare şocant ce afirm? Nu
este. Oameni i au o nevoie profundă de a fi acceptaţi . Pentru a fi
acceptaţi, trebuie să fie înţeleşi . Iar pentru a fi înţeleşi, trebuie
ascultaţi când se exprimă.
Mă urmăreşti sau ţi-a zburat m intea în altă parte? Tocmai îţi
demonstram de ce oameni lor le face o plăcere atât de mare să
fie ascultaţi. Evident, mai sunt ş i cei care vorbesc ca
televizorul , de la o moară stricată de pe S iret, "Venea o moară
pe Siret", şti i n uvela, nu? se studiază la l iceu, cine mai apucă să
intre, că de când au informatizat examenul de capacitate, totul e
un talmeş-balmeş, îţi spun io, compiuterele astea or să o ia
 A ASCU LTA 19
razna în curând, nu te mai benoc\a aşa, mai citeşte şi tu sefe,
mâine poimâine te caută moartea pe-acasă şi te găseşte ignorat,
aşa-i dacă nu ţi-a plăcut cartea ş i ai intrat în bizn i s, stai călare
pe gipan toată ziua, degeaba mă căznesc eu să te ieduc, n u mai
învaţă Ion ce n-a învăţat Ionuţ, cum zice şi proverbu din
Cotroceni, vezi cum revi u la literatură oricât m-ai deturna, şi ţi­
am mai zis, ai gura aia, taca-taca, nu pot să-m i duc o i dee la
capăt, despre ce vorbeam ?
Vorbeam despre ascu ltare. Ol iver Wendel1 Holmes (apud
Giblin, 2000) a fost întrebat de un politician începător ce i-ar
recomanda pentru a fi ales. El a răspuns : "Cel mai eficient
mecani sm de pe l umea asta pentru a fi în armonie cu cei lalţi ş i
a l e obţine sprij inul este s ă fi i în stare să-i asculţi p l in de
înţelegere. "
Într-un fel diferit, noi toţi cand idăm în fiecare zi, prim ind
bile albe sau bile negre. Oameni i care se simt ascultaţi ne dau
votul lor de încredere, hotărăsc să ne spună mai m u lte. S untem
"aleş i " pentru a avea un acces mai înalt la l umea lor lăuntrică,
la sentimente şi nevoi pe care, în alte circumstanţe, nu le-ar
dezvălui .
A asculta este, d e departe, o artă, o artă pe care puţini o
stăpânesc d i ntr-un motiv mai degrabă banal. N imen i , în
fam i l ie, la şcoală sau la facultate, nu predă această artă. Nimen i
nu-i învaţă pe copi i cum să asculte şi nu e de m irare că, pentru
cei mai mu lţi, a asculta înseamnă a auz i .
Acesta însă nu e decât primul n i vel al ascu ltări i .
Următoarele n iveluri sunt:
- a înţelege conţinutul
- a reţine conţinutul
- a anal iza şi evalua conţinutul .
Fiecare nivel presupune un consum supl imentar de energie
psihică, iar oameni i nu par prea dispuşi la acest gen de risipă.
20 Capitolul 2
Conform stud i ilor de psihologie socială, cei mai mulţi oameni
cred că reţin 80%, când, în realitate, reţin doar 25%.
Ascultarea reală cere un efort susţinut de voinţă, o încercare
mereu reînnoită de focal izare a atenţiei asupra mesajelor em ise
de interlocutor. Ascultarea este angajamentul de a înţelege
l umea celuilalt, felul cum el simte şi gândeşte, lăsând de o
parte, temporar, credinţele, nevoile sau prej udecăţi le tale.
Când asculţi cu adevărat, încerci să vezi lumea din
perspectiva celu ilalt şi îi transmiţi un mesaj de genul : "Îm i pasă
de ceea ce se întâmplă cu tine, mă interesează experienţa ta. "
Acest mesaj este profund recompensator pentru cel care se
exprimă. În consil iere şi terapie, uneori, acest mesaj este
suficient pentru a genera v indecarea.
Într-o altă carte, arătam cum iubirea este o muncă. Deoarece
ascultarea reclamă efort, şi ea este o muncă. Pătrunzând mai
adânc în inima acestor mecanisme, putem înţelege cum
ascultarea este o formă de iubire. Pe de o parte, cel care se
exprimă, cel care oferă cuvintele primeşte, la rândul lui, atenţie
şi acceptare. Acestea îl pot hrăni şi susţine în dezvoltarea
interioară, îl pot încuraja să se exprime şi mai mult, revelându­
şi astfe l potenţial u l . Pe ae altă parte, cel care ascultă se
dezvoltă şi el, extinzându-şi graniţele prin actul înţelegeri i unui
mod diferit de a percepe, a trăi sau a gândi l umea.
A asculta nu este uşor. Te gândeşti, poate, că am un talent
special de a prezenta lucruri simple, neproblematice şi de la
sine înţelese cum sunt ascultarea sau iubirea ca fi ind dificile şi
complexe. Aş vrea eu să fiu atât de talentat. Hai, că mai încerc
o demonstraţie.
Ascultarea reală nu este posibilă fără i ntenţia clară de a
ascu lta. Deseori, fără să ne dăm seama, procesul ascu ltării este
energizat de cu totul alte nevoi, nevoi care transformă
ascultarea într-o mascaradă. Aceste nevoi, mai mult sau mai
puţin subtile, pe care încercăm să le satisfacem, sunt:
 A ASCU LTA 21

- a-i detennina pe oameni să creadă că te interesează ce

spun, astfel încât să te placă
- a fi vigilent şi a detecta eventualele semnale ale unei
respingeri
- a-ţi oferi timp pentru a-ţi pregăti repl ica, sugestii l e sau
comentariile
- a căuta o anum ită infonnaţie şi a i gnora orice altceva
- a asculta pentru a fi ascultat la rândul tău, ca şi cum ai
participa la o tranzacţie comercială: "Dacă eu te ascult, şi tu
eşti obligat să mă asculţi . "
- a depista slăbiciunile celuilalt şi a le exploata u lterior
- a căuta cu lumânarea erorile de raţionament pentru a-ţi
impune punctul de vedere
- a verifica impresia produsă celuilalt
- a te confonna modelului de persoană amabilă, drăguţă sau
politicoasă
- a nu-l răni sau ofensa pe celălalt prin întreruperea
conversaţiei.
Există cineva atât de conştient încât să nu pennită nici uneia
din aceste nevoi să interfereze cu procesul ascultări i ? Nu cred.
F iecare dintre noi este, din când în când, un pseudoascultător.
Î n fond, există oameni care vorbesc nu pentru a fi ascultaţi, ci
pentru a produce sunete. În plus, energia lăuntrică a unu i om
este limitată şi el decide cât alocă ascultări i . Din cercetările
mele empirice rezu ltă că alocă puţin. Este de preferat totuşi ca
acest "puţin" să ia direcţia relaţiilor semnificative ş i să n u fie
consumat în acea activitate atât de plăcută numită "comunicare
despre faptele altora" sau, mai pe scurt, "bârfă".
Apropo, ştiai că Madonna face yoga două ore pe zi şi m erge
la un institut de studii kabalistice? Nu, nu studiază caii,
monument de ignoranţă de eşti . Nu-ţi mai spun n im ic !
22 Capitolul 2
Dar îţi dau temă pentru acasă. Observă, în relaţia de cuplu:
a. când asculţi cu adevărat
b. când te prefaci că asculţi
c. când îţi este uşor, respectiv dificil să asculţi
d . ce subiecte sau teme de discuţie dispar din am intire.

1. Cele 1 2 blocaje În asc u ltare

Mai departe, avansând în anal iza lui "a asculta", parte esenţială
din "a comunica", am aj uns la cele mai frecvente blocaj e În
ascu ltare. Iată-le:

1. Comparaţia
Te compari cu celălalt atunci când, în loc să-I asculţi, începi
procedurile de evaluare pentru a stabili cine este mai
competent, mai j ignit, mai v inovat sau, de ce nu, mai bătut în
cap. (Poate ai observat, la acest item, celălalt are întotdeauna
un scor mai mare.)
Când te gândeşti câte haine i-ai spălat şi i-ai călcat, de câte
ori ai renunţat la dezbaterile academ ice cu prieteni i tăi pentru
nu ştiu ce concert nonconform ist, de câte ori ai cedat
telecomanda şi cât ai suferit când s-a introdus viza la Jaipur, 6
de Lancâme şi Chanel No. 5 , e dificil să recepţionezi ce-ţi
comunică, cu atât mai puţin să-I înţelegi sau să-i răspunzi
adecvat. Mesajul celuilalt trece pe lângă tine deoarece tu eşti
ocupat cu măsurătorile.
 A ASCU LTA 23

2. Recapitularea
Recapitularea se întâmplă atunci când parcă asculţi, de fapt
repetându-ţi În minte discursul sau punctele pe care vrei să le
sublin iezi În aşa-zisul dialog. Dacă o anum ită remarcă te-a
atins Într-un loc mai sensibi l, Întreaga atenţie este focal izată pe
pregătirea unui răspuns beton. Unele cupluri care au dus
dialogul surzi lor pe culmi nebănuite, În ani de practică
istovitoare, sunt asemenea unor şah işti care anticipă m utări l e
adversarului : " E u v o i afirma asta, e l Î m i v a răspunde aşa, apoi
unnează repl ica mea, iar el se va apăra. " Când urmăreşti cu
orice preţ să-ţi impui propria versiune asupra realităţi i sau să
demonstrezi ceva relevant doar pentru tine, opi n i i le şi
sentimentele celuilalt trec pe lângă tine ca un tren de mare
viteză prin gara Medgidia, oraşul natal al cimentului din care
ţi-ai confecţionat ciocanul, nicovala şi scăriţa (pentru corigenţi,
cele mai mici trei oase ale corpului plasate În cavitatea urechi i
med i i şi responsabile pentru transmiterea vibraţi ilor d e l a
membrana timpanică l a membrana ferestrei ovale) .

3. Vederea paranormală
Este un alt blocaj în ascu ltare generat şi Întreţinut de
încercarea de a pătrunde "dincolo" de ceea ce partenerul
com un ică pentru a afla ce gândeşte şi ce simte cu adevărat.
Num ită şi interpretativitate, această tendinţă te îmboldeşte să
anal izezi şi să Întorci pe toate părţi le semnalele verbale,
nonverbale, infraverbale şi paraverbale pentru a identifica ceea
ce partenerul trăieşte, crede sau are nevoie, dar nu-şi dă seama.
Cei care subl imează cu succes această Încl inaţie devin
psihologi, asistenţi social i sau terapeuţi m inunaţi la cabinet,
fiind o pacoste doar acasă.
Dezaprobarea, critica sau răceala pe care o citeşti În ochi i
celuilalt, teama sau Îngrij orarea d i n respiraţia Înăbuşită,
resentimentul sau disconfortul din atingere, tristeţea sau
24 Capitolul 2
vinovăţia din voce - toate aceste "lecturi " psihice te împiedică
să primeşti ceea ce celălalt tocmai îţi comunică şi este, poate,
cel mai important pentru el.
Femeile, care se antrenează de m i i de ani în domen i u l
comunicării şi relaţii lor i nterumane, sunt campioane absolute la
citirea gândurilor. "A refuzat să mănânce omleta şi nici nu m-a
privit când s-a aşezat la masă. Spune că nu prea îi e foame în
dimineaţa asta. Evident, e supărat şi frustrat pentru că aseară nu
l-am masat pe picioare. Deşi putea să înţeleagă, o dată pe zi e
Salome." Pentru bărbaţi i care luptă cu colesterolul şi se aşează
la masă cu urechile ciulite la buletinul rutier, reracând m i ntal
traseu l din dim ineaţa respectivă, simţindu-se confortabi l cu
tălpile lor şi păstrând într-un colţ de memorie picioarele, bustu l
şi chipul lui Edith Gonzales, aceste intuiţi i şi conexiuni la
abisurile minţii lor trezesc m irare şi stupefacţie. Uneori,
groază.
Nu aş îndrăzni sub nici un motiv să neg capacitatea naturală
a femeilor de a prel ucra permanent informaţii din mediul
înconj urător şi de a descifra semnalele nonverbale,
caracteristici apărute şi conso l idate încă de pe vremea când
stăteau în peşteră, aşteptând vânătorii să se întoarcă şi sesizând
sch imbările oricât de mici din comportamentul cop i ilor sau
partenerelor de conversaţii epistemologice. Dar folosit în exces
sau inadecvat, acest talent tipic feminin devine o piedică în
ascultare şi înţelegere.

4. Filtrarea

Rolul filtrelor este, evident, de selecţie: ele opresc anum ite

informaţi i sau emoţi i şi perm it accesul altora. De exemplu, îţi
asculţi partenerul atunci când este senin sau bucuros, dar ridici
ziduri atunci când este furios, deprimat sau nefericit. Procesele
emoţionale sau gândurile ameninţătoare sunt oprite realmente
la graniţa fi i nţei tale.
 A ASCU LTA 25
Un alt mod de a fi ltra este decizia inconştientă de a asculta
doar anum ite lucruri referitoare, de pi ldă, la obiecte materiale
sau sexualitate. Ceea ce nu aparţine acestor domen i i este filtrat.
În mod asemănător, poţi hotărî să nu auzi ş i să nu-ţi am i nteşti
nici o informaţie cu caracter critic, negativ sau dezagreabi l .

5. Etichetarea
A confecţiona şi lipi etichete este una din cele mai
distructive strategi i antiascultare. Etichetele negative mai ales
au o putere enormă. Dacă l-ai j udecat deja pe celălalt,
repartizându-I într-una din categori i le favorite, de exemplu:
agresiv, iresponsabilă sau critică, nu te vei mai obosi să-I
asculţi. Ch iar dacă evaluări le tale sunt corecte, nu faci decât să
te comporţi într-unul din cele mai stupide moduri posibile,
deoarece a pune etichete înseam nă a confunda partea cu
întregu l . Special iştii sunt în mod particular înclinaţi spre
această eroare. Analizată la rece, această grabă de a real iza
evaluări şi a pune diagnostice ascunde o vulnerabilitate în sfera
puteri i personale: " Deoarece te etichetez, înseamnă că ştiu cine
eşti. Am cunoaştere, prin urmare am putere . " Î n ce mă priveşte,
am o reală adm iraţie pentru cei care, având o percepţie acută a
dominantelor personal ităţi i celu i lalt, nu fac paradă de această
cunoaştere şi o împărtăşesc doar dacă e absol ut necesar.

În plus, regu la de bază în comunicare este să suspenz i

j udecăţile pe parcursu l comun icări i pentru a le em ite doar în
final, după ce te-ai asigurat că ai înţeles mesajele transm ise.
Evaluări le sunt expresi i ale funcţionării inteligenţei şi
percepţiei, dar sunt la fel de uti le ca apometrele la un izvor
dacă sunt superfic iale, neîntemeiate sau premature.
26 Capitolul 2
6. Identificarea
Dacă te-ai blocat în acest loc, înseamnă că ceva din mesaj u l
interlocutorul u i a reactivat o suferinţă personală, o nevoie sau o
problemă nerezolvată. Ea îţi spune că nu se simte importantă
pentru tine, iar tu te gândeşti la felul cum ea îţi m inimal izează
ideile sau sentimentele. EI vrea să fie aprobat şi adm irat, iar ea
derulează în plan m i ntal momentele în care s-a simţit criticată
şi dispreţuită.
Povestea pe care celălalt ţi-o comun ică declanşează propria
ta poveste rămasă în suspensie sau final izată nesatisfăcător.
Dev i i atât de preocupat în a o parcurge, retrăi sau încerca să o
rezolv i, încât nu m ai eşti disponibil pentru a afla ce i s-a
întâmplat celuilalt.

7. Visarea

V isarea cu ochii deschişi, în m ij locul zi lei şi în timpul unui

dialog, pare destul de improbabi lă. În real itate, ea se întâlneşte
frecvent, mai ales la cei p l ictisiţi, obosiţi sau anxioşi.
După ce ai muncit pe brânc i la sluj bă, nu mai ai nici un chef
să o asculţi pe partenera ta vorbind despre nevoia ei de a fi
aprec iată sau sprij in ită. M imezi ascultarea, dai mecan ic din cap
şi te gândeşti cum ar fi fost să ai un unch i bogat în America.
După ce copilul de numai un an a stors din nou u ltima picătură
de energie, chiar dacă ţi-ai propune, tot nu ai putea înţelege de
ce soţu l tău te acuză că eşti mai mereu indispusă şi frustrată.
Preferi să visezi la acele zile când te ve i întoarce acasă
extenuată de drumuri le la coafor, sala de fitness şi magazinele
de bijuteri i .
Deoarece concentrarea este atât de d ifici l ă, oricare dintre noi
se mai Iasă în voia imaginaţiei în timpul unui dialog. Dar, când
aceasta devine regulă, e clar că nu dai prea mulţi ban i pe ceea
ce ţi se comunică.
 A ASCU LTA 27

8. Rezolvarea problemelor

Dacă fem e i le excelează la vederea paranormală, aici bărbaţi i

conduc detaşat. Creierul masculin pare a fi structurat pentru o
reacţie în raport cu even imentele de tipul : "oare cum pot să o
repar" Pentru femei, această atitudine e vecma cu
.

insensibilitatea sau incapacitatea de a înţelege. Femeile vorbesc

pentru a construi relaţii cu cei din j ur sau pentru a se elibera de
tensiune. Î mpărtăşirea problemelor este un semn de încredere ş i
d e prietenie.
Ca bărbaţi, nu vom pricepe niciodată cum o femeie poate
vorbi ore sau zile În şir despre problemele ei şi, fără să
găsească o soluţie, să fie totuşi satisfăcută. Universul are multe
m i stere şi acesta e, cu s iguranţă, unul dintre ele. Femei le, din
câte m i s-a explicat şi m ie, nu vor decât să fie ascultate,
încuraj ate, înţelese, eventual consolate. Nu vor soluţii! Nu vor
să le fie rezolvate problemele! Nu vi se pare ceva putred În
Danemarca? În Finlanda, Norvegia, Sued ia şi, în general,
oriunde sunt femei?
Pentru un bărbat, este dificil să ascu lte o femeie vorbind
despre problemele ei deoarece creierul lui este configurat
pentru acţiune. Un bărbat trebuie să facă ceva, să schimbe sau
să înlocu iască pentru a se num i, în continuare, bărbat.
Ea: Azi am întârziat un pic la spital şi . . .
El (întrerupând-o) : Ar trebui să-ţi iei o m arjă d e siguranţă ş i
s ă pleci m a i devreme sau s ă încerci şi varianta c u m etroul .
Ş i , în gândul lui : Gata, i-am rezolvat problema.

Ea: ... şi când am aj uns, cop i i i erau dej a călare pe

calculatoare în sala de jocuri . . .
28 Capitolul 2
E l (întrerupând-o) : Se vede că sunteţi numai femei acolo. Ar
trebui să l i m itaţi accesul copiilor în sala de jocuri şi să-i
repartizaţi alfabetic, câte doi, maxim trei la un calculator.
Ş i, în gândul l u i : Ce tare sunt. I-am mai rezolvat o problemă.

Ea, în gându l ei: N-ar putea pur şi simplu să tacă şi să mă

ascu lte?

9. Deraierea

Constă în schimbarea bruscă a subiectului atunci când eşti

atins emoţional, nu te simţi confortab il cu tema d iscutată sau n­
ai n ici un fel de dispoziţie pentru ascultare. O altă variantă este
de a răspunde unei topici "fierbinţi" luând-o în răspăr,
bagatel izând-o sau glum ind pe seama ei, pentru a evita
anxietatea unei impl icări serioase.
Dar a l ua în glumă sau a ironiza partenerul atunci când îţi
vorbeşte despre nevoile lui frustrate este, poate, un mod de a-ţi
salva imagi nea de sine, dar nu o dovadă de inteligenţă
emoţională. Umorul este, cu adevărat, o resursă gigantică
pentru evoluţia cuplului, dar, ca orice lucru bun de pe l umea
asta, când e folosit inadecvat se transformă în ceva rău.

10. Placarea
Este o altă tehnică antiascultare prin care încerci să te faci
plăcut fi ind de acord cu absol ut orice şi folosind clişee de
gen u l : "Desigur... Da, da, da... B ineînţeles... Serios? Absolut...
Categoric... " Aprobarea este, într-adevăr, unul din l ucruri le
după care oameni i tânjesc, dar a aproba orice, fără
discri m inare, este o acţiune nesănătoasă.
Parteneri i care "plachează" în acest fel evită conflictul sau
confruntarea pe termen scurt. În timp însă, ceea ce a fost
 A ASCU LTA 29
cenzurat sau reţinut va ieşi totuşi la iveală, uneori cu o forţă
m ult mai mare dobândită în perioada de "gestaţie" din
subteranele inconştientul u i .

11. A avea dreptate

Fără a cădea în patima personal ităţii de tip paranoid care nu
greşeşte n iciodată, nevoia de a avea dreptate te înch ide la critici
care se pot doved i binefăcătoare şi la sugesti i constructive .
Dacă intoleranţa la propriile greşel i este mai mare, se poate
întâmpla să încerci să distorsionezi faptele sau să inventezi
scuze ridicole.
Bărbaţii, în special, au o dificultate suplimentară în a admite
că au greşit datorită accentu lui superior pus pe reuşită ş i
competenţă. D i n acest motiv, o greşeală capătă m a i repede
proporţi ile unei catastrofe şi nu sunt rare cazuri le în care un
bărbat care nu poate să repare un robinet se consideră "un
ratat".
Până la urmă, a avea cel mai adesea dreptate poate deven i
extrem de p l ictis itor, iar a greşi este profund omenesc, doar a
persista în greşeală fi ind ceva românesc .

12. Contestarea
Când dezaprobi una din afirmaţi i le partenerului şi eşti
nerăbdător să-I întrerupi pentru a-ţi manifesta opoziţia, dev i i
neinteresat şi nu m a i asculţi restul idei lor expuse. Oamenii cu o
putern ică nevoie de a argumenta, a dezbate sau a contesta
autoritatea celuilalt nimeresc frecvent în acest blocaj . De
asemenea, cei cu preferinţe şi conv ingeri foarte putern ice sunt
puţin deschişi către o ascultare reală.
Contestarea este imaginea în ogl indă a placări i . Dacă într-un
caz eşti excesiv de "m ieros" şi eşti de acord cu orice, în celălalt
eşti excesiv de critic şi respingi totu l . Dacă îţi doreşti o relaţie
30 Ca pitolul 2
confortabilă în planul comunicări i, deşi artificială, placarea este
o soluţie mai bună, conform proverbului "Cu miere prinzi mai
m ulte muşte decât cu oţet." Însă dincol o de acest confort
temporar, a fi un critic acerb este la fel de rău ca a fi un yesman
p l in de amab i l litate .
Un subtip al contestării, diferit de reacţia directă, este
sarcasmu l . Reacţiile caustice, replicile îmbibate cu ven in
b lochează comunicarea şi o împing în forme stereotipe de
interacţiuni osti le.

Acestea ar fi cele 12 blocaj e În ascultare. Poate mai sunt şi

altele, dar m-am pl ictisit să le analizez, aşa că voi schimba
subiectu l . Eşti de acord, ai ceva de contestat, mulţumesc !

2. Teh n ici de ascu lta re

Ascultarea reală este mai mult decât a sta cu gura înch isă.
Orice om cu o m inimă capac itate de control poate face asta. Un
cadavru este şi mai eficient. Ascultarea reclamă participare,
implicare. Pentru a înţelege cu adevărat mesajele transmise,
trebuie să pui întrebări şi să oferi feed-back. Cu alte cuvinte, un
bun ascultător nu este un burete, cineva care absoarbe pasiv
ceea ce i se spune, ci un partener real care se asigură că a
înţeles corect.

Acest mod de a asculta este susţinut de trei tehnici

principale pe care le voi prezenta în continuare. Ele
eficientizează comunicarea, dându-i un caracter profund
satisfăcător.
 A ASCU LTA 31

1. Parafrazarea
A parafraza înseamnă a formu la, cu cuv intele tale, ceea ce
crezi că ai auzit. Pentru o bună ascultare, parafrazarea este
indispensabilă. Cu toate acestea, ea este rarisimă în dialogurile
oameni lor. De ce? Deoarece stăpânirea ei presupune să fii tot
timpul atent încercând să-ţi înţelegi interlocutorul rară a-I
întrerupe sau a-I bloca. Cunoşti mulţi oameni disponibi l i în a
oferi o asemenea atenţie? Cunoşti m ulţi oameni capabili să stea
concentraţi măcar o oră pe altcineva decât propri a lor
persoană? Terapeuţi i au o astfel de datorie profesională, iar cei
foarte buni la acest capitol nu întâmplător sunt şi cei mai
scumpi . Atenţia focal izată un timp îndelungat asupra unui
"obiect" unic (persoană, idee, acţiune etc.) presupune nu doar
valorizarea înaltă a respectivului "obiect", ci şi o voinţă
remarcabi lă, aptă, adică, să controleze tendinţa natu rală a
minţii de a se dispersa.
B ineînţeles, parafrazarea nu se impune după fiecare
propoziţie. Nu este timp pentru aşa ceva, ca să nu mai vorbim
de apropierea unui astfel de dialog de acela intre doi idioţi .
Parafrazarea este necesară atunci când celălalt ţi-a transmis
deja o cantitate apreciabilă de informaţie sau când, în decursul
conversaţiei, ai auzit o informaţie care pare foarte i mportantă
pentru el şi / sau pentru tine.
Parafraza poate fi introdusă prin cuvinte de tipu l :
- aşadar. . .
- prin urmare . . .
- ceea c e îmi spui este . . .
- înţeleg c ă. . .
- c u alte cuvinte . . .
- vrei să spui că . . .

- dacă am înţeles bine . . .

32 Capitolul 2
- ceea ce s-a întâmplat a fost că . . .

- de fapt ai simţit / ai gândit că . . .

Efectele pozitive nu vor întârzia să apară:

- Oameni i se simt apreciaţi când sunt ascultaţi ;
- Acumu larea osti l ităţii este întreruptă, iar confl ictele se pot
rezo lva înainte de a deveni războaie în toată regu la;
- Erorile de interpretare, ipotezele greşite şi neînţelegerile
sunt corectate pe loc;
- Oamenii uită mai greu ceea ce s-a spus tocmai pentru că a
fost repetat prin parafrază;
- B locajele în ascultare apar mai rar, parafraza fiind un
antidot excelent pentru ele.
Când, într-o încercare modestă de a compensa deficitele
m inore din sublima pedagogie destinată artei ascu ltări i, lucrez
această tehn ică la seminari ile de com unicare, rezu ltatele sunt,
după caz, spectaculoase sau com ice. Nu îţi cere nimeni să reţii
detalii nesemni ficative, . dar când, după cinci minute de
conversaţie, eşti convins că celălalt îşi urăşte fratele, el fiind
singur la părinţi sau că ea îşi doreşte un avort nefiind
însărcinată, părem a fi deja în fi lme cu persoane dezavantajate
m i ntal (ca să folosesc un eufem ism). Parafrazarea ne scuteşte
de aceste încurcături . A reformula în cuvintele tale ceea ce ţi s­
a spus nu este, până la urmă, mare brânză. Pe lângă puţină
atenţie şi disponibil itate, e nevoie să nu fii certat cu l imba
română, adică să navighezi printre substantivele, verbele,
adjectivele sau adverbele natale fără a naufragia pe insula
înj urături ior cu origini şi orifici i.
Pentru cei care stăpânesc l imba română aşa cum mă descurc
eu în chineză, parafrazarea va fi mai difici lă şi, în bună logică,
şi com un icarea va fi mai greoaie . În aceste circumstanţe, astfel
de cupluri recurg mai des la comunicarea cu alte instrumente
de expresie, cum ar fi pumnii, picioarele, sal iva sau diferite
 A ASCU LTA 33
unelte gospodăreşti . V i itorul comunicări i În cuplu, din acest
punct de vedere, Îm i pare a fi În mâini le profesorilor de l imba
şi l iteratura română secondaţi de maeştri i artelor marţiale.

2. Clarificarea
Sună ciudat ca ascultarea reală să Însemne şi să vorbeşti,
dar, ce să facem, pe l umea asta sunt şi l ucruri ciudate. A
asculta presupune şi a pune Întrebări, dar nu orice fel de
întrebări , ci unele cu scop clarificator. E necesar să întrebi
pentru a-ţi clarifica, ameliora sau completa o imagine.
Intrebările de clarificare sunt modalităţi testate de l uptă cu
vagu itatea sau ambiguitatea exprimării şi transmit celui lalt un
mesaj de tipul : "Mă strădu iesc să înţeleg ceea ce îm i spui, iar
ceea ce îm i spui este important pentru m ine. "
Când punem întrebări, îi arătăm em iţătorul u i că există
l ucruri În plus care pot fi ştiute În acel m oment, negociem
cantitatea şi cal itatea informaţiei prezente în discurs. În toate
l im b i le se pot formula Întrebări, ceea ce nu e deloc întâmplător.
Î ntrebarea exprimă starea de confuzie sau de contradicţie e
receptorului şi reprezintă m işcarea gândirii acestuia de la
ignoranţă spre cunoaştere.
Terapia este o adevărată artă de a pune Întrebări, Întrebări
care să-I sprij ine pe cl ient în demersuri le sale de
autoexplorare şi autoÎnţelegere şi nu întrebări care să
satisfacă nevoi le personale ale terapeutul u i . Există un n ivel
până la care aceste întrebări şi logica lor pot fi învăţate.
Dincolo de acesta, funcţionează marii maeştri ai Întrebărilor,
ad ică n i şte indivizi oarecare asupra cărora a coborât mila
i n finită a lui Dum nezeu. Într-un capitol special, voi anal iza
ceea ce poate fi anal izat în materie de întrebări şi poate chiar
mai m u lt, facă-se voia Ta !
34 Capitolul 2
3. Feedback-oi
Dacă ai parafrazat şi clarificat ceea ce s-a spus, ceea ce ar fi
a opta m inune a lumii, e timpul să dai şi tu ceva înapoi. Ce
credeai, că a ascu lta înseamnă doar a primi? Nu, barosane,
înseamnă şi a da. Cum spun inocenţi i noştri asupritori cultural
. i,
to feed back, adică a da sau a hrăni înapoi.

Fără să condamni, îi poţi împărtăşi celuilalt ceea ce gândeşti

sau ceea ce simţi. Altfel spus, să-i oferi ceea ce se întâmplă sau
s-a întâmplat înăuntrul tău în timpul comunicări i. Este
momentul în care tu îţi verifici percepţii le, iar interlocutorul îşi
verifică i mpactul mesaj u lui său. Feedback-ul îţi oferă şanse
suplimentare de a corecta erori le, presupoziţi ile sau
interpretări le distorsionate. Iar pentru a fi eficient, trebuie să
respecţi trei regul i de bază:

A. Feedback imediat

Imediat înseamnă imediat ce ai înţeles sau crezi că ai înţeles

mesajul, dar după ce ai parafrazat şi ai pus întrebări de
clarificare. Feedback-ul amânat chiar şi cu câteva ore are o
valoare mai redusă, iar feedback-ul oferit peste câţiva ani este
la fel de uti l ca un frigider la Pol u l Nord.

B. Feedback onest

Onest nu înseamnă brutal. Dacă ceea ce ai auzit te înfurie

sau te nemulţumeşte, te frustrează puternic sau te face să te
simţi extrem de nedreptăţit, poţi pune toate aceste trăiri în
cuvinte. "Mă simt j ign ită şi greşit înţeleasă" e ceva foarte
diferit de un polonic bine ţintit plecat dintr-un foarte
gospodăresc sentiment de u ltraj personal.
 A ASCU LTA 35

3. Feedback suport;v

Poţi fi gentil, b lând sau pur şi simplu civ i l izat spunând ceea
ce ai de spus fără a răni sau distruge. Mai m u lt decât atât, prin
ceea ce comunici Într-un moment de reală tensiune, poţi
transmite consideraţia sau grija pentru celălalt. "Am impresi a
c ă ai făcut o greşeală" este mult m a i suporti v decât "te-ai purtat
ca un animal " .
Feedback-ul suportiv arată c ă şi t u consideri problema l a fel
de importantă ca şi partenerul tău. "Văd că eşti Îngrijorat" poate
fi un răspuns excelent la un discurs În care el ţi-a povestit
câteva l ucruri fără a spune ce simte v izavi de ele.

3. A ascu lta cu desch idere şi em patie

Dincolo de aceste trei tehnici, este i mportant ca, atunci când

asculţi, să o fac i cu deschidere şi empatie. Ce Înseamnă
fiecare?

1. A ascu lta cu deschidere

Înseamnă a asculta asemenea unui antropolog. Este ca ş i cum
celălalt ar fi din altă ţară sau chiar de pe altă planetă. N u şti i
nimic despre el, dar mori de curiozitate să afli . D intr-o dată,
ceea ce face sau ceea ce spune dev ine foarte interesant, iar tu,
pentru că eşti un antropolog adevărat, trebuie să-I Înţelegi În
total itate.
A asculta fără deschidere Înseamnă a asculta pentru a-I
j udeca sau pedepsi pe celălalt, a-i respinge din start ideile şi
credinţele, a selecta doar ceea ce este eronat sau inuti l . Toate
aceste moduri te-ar putea satisface pe moment, dar vei plăti
pentru ele:
36 Capitolul 2
- Oameni i se îndepărtează de tine observând că nu-i asculţi;
- Respingi oameni valoroşi numai pentru că ideile lor nu-ţi
plac;
- Nu mai creşti din punct de vedere intelectual dacă te agăţi
de propri ile idei şi nu fac i loc altora noi;
- Dacă opiniile tale sunt false, vei fi ultimul care va afla.

A asculta cu deschidere este dificil şi din altă perspectivă:

opin i i le şi credinţele personale sunt strâns legate de stima de
sine. A greşi poate fi echivalat cu a fi o persoană l ipsită de
intel igenţă sau de valoare. De aceea, mai degrabă decât a-ţi
clăd i stima de sine pe un anume set de idei, poţi aşeza la baza
ei căutarea sinceră a adevărului. A căuta adevărul, a explora
m isterul real ităţi i până în momentul morţii, lărgindu-ţi şi
redefinindu-ţi permanent înţelegerea asupra vieţi i este un mod
mai sigur de a evolua decât a te stabi l i o dată pentru totdeauna
într-o v iziune rigidă asupra l um i i.
În cuplu, un exerciţiu excepţional de amplificare a
capacităţii de a asculta cu deschidere este urm ătorul : alegeţi o
problematică conflictogenă (dar nu explozivă), argumentaţi-vă
fiecare poziţia şi apoi sch imbaţi rol urile, argumentând fiecare
de pe poziţia opusă. De exemplu, dacă tu crezi despre
compan i i le m u ltinaţionale că sunt cele mai noi simboluri ale
exploatării, iar partenera ta e convinsă de caracterul lor
binefăcător, după ce vă expuneţi fiecare punctele de vedere,
vorbeşte ca şi cum ai fi ea. Caută să-i demonstrezi nu doar că
sunt importante şi valoroase, dar chiar sunt indispensabile
pentru ţările în curs de dezvoltare. Evident, partenera ta trebuie
să facă exact contrariul . La sfârşit, e posibil ca fiecare să fie
ceva mai bogat, tu să o inviţi la KFC sau McDonald's, 'i a
refuze.
 A ASCU LTA 37

2. A asculta cu empatie
Î nseamnă a ascu lta fi i nd conştient că oamenii Încearcă din
răsputeri să suprav ieţu iască şi să aibă acces la u n d ram de
fericire. Nu-i obligatoriu să fii de acord cu ei, să l e
Împărtăşeşti fi lozofia sau valorile, dar poţi recunoaşte c ă eşti
cumva sol idar cu ei fi i nd angajat în aceeaşi luptă. Î n fiecare
moment al zi lei, ceea ce te strădui să faci este să supravieţuieşti
fizic şi psihologic pentru a te putea, eventual, dezvolta.
Acţiun i l e violente, condamnabi le, i morale, pri m itive nu sunt
decât strategi i inadecvate de a prezerva viaţa şi a m i n imiza
suferinţa. U n i i oamen i nu sunt capabi l i de strategi i mai bune
sau n-au fost sufic ient de norocoşi pentru a le învăţa de l a
c ineva.
Când eşti criticat, când eşti obiect al deversări i ost i l ităţii,
când eşti culpabil izat pe nedrept, e destul de greu să ascu lţi cu
empatie. Dar ch iar şi atunci te poţi Întreba:
- Din ce nevoie frustrată vine această crit ică?
.
- Î n ce fel reprezint o ameninţare pentru ea?
- Ce Îm i cere de fapt?
Aj utorul vine Întotdeauna dintr-o ascultare plină de
înţelegere şi compasiune. Când înţe legi procesu l m intal aflat
îndărătul cuvintelor sau faptelor celui lalt, când îi înţelegi
suferinţa pe care nu o poate exprima sau de care e copleşit, a-I
aj uta dev ine mult mai simplu, aproape natural. Fie şi pentru o
clipă, văzând lumea cu och i i lui, auzind cu urech ile lui,
înţelegând situaţia din perspectiva lui, real izezi că poate ş i tu ai
fi făcut la fel sau te-ai fi exprimat l a fel. Această real izare te
scoate din cercul v icios al neînţelegeri i sau condamnări i şi te
stimulează către ceva cu adevărat uti l pentru amândoi.

Când sunt apl icate corect, tehn icile ascu ltării transformă un
om care nu rosteşte mai m ult de 200 de cuv inte Într-o oră Într-o
38 Capitolul 2
persoană foarte inteligentă şi apreciată. Crezi că exagerez?
Gândeşte-te puţin la prieteni i, am icii sau cunoştinţele tale. Pe
cine preferi pentru un dialog? Pe cel care interv ine peste tine
având un răspuns pregătit pentru Întrebarea pe care nu ai apucat
să o pui? Pe cel care te întrerupe pentn fcă ştie deja ce urmează
să spui ? Pe cel care focalizează conversaţia pe faptele,
însuşirile sau relaţiile lui? Sau pe cel care ascultă cel mai m ult?
Dincolo de asta, pentru a stabili relaţii armonioase cu
oamen ii, trebuie să ştii ce vor şi ce nevoi au. Este valabil
pentru relaţia cu oricine, fie el un copi l sau un adult, soţia sau
bunicul , cine ştie ce mahăr sau ultimul amărăştean. Nu poţi afla
cine sunt şi ce nevoi au dacă nu-i asculţi.
O să ţi se pară incredibil, dar, dacă eşti un bun ascultător,
semen i i sunt în stare de moarte de om pentru a te avea În
preajmă. Î n raport cu un bun vorbitor, un bun ascultător are
prioritate în clasamentul preferinţelor celorlalţi. Cum, nu-ţi dai
seama de ce? Pentru că un bun ascultător este cea mai bună
garanţie că oamen ii îşi vor asculta vorbitorii preferaţi, adică
pe ei înşişi.
 Capitolul 3

A VO R B I

Dacă a i observat, p e lumea asta lucruri le a u tendi nţa d e a se

reun i în perechi. Ziua se cuplează cu noaptea, Soarele cu Luna,
frigu l cu recele, plusul cu m inusu l . Însuşi bunu l Dumnezeu (cel
creştin) şi-a tras un tovarăş, deşi cam nepopular. În acelaşi fel,
a asculta despre tocmai vorbii colaborează cu a vorbi despre
care urmează să asculţi.
Exprimarea verbală, pentru că nu voi anal iza multiplele
forme de expresie non-verbală, se real izează la 3 niveluri
distincte, după cum urmează:

1. N ive l u l fa ptelor

Este un registru anecdotic î n care povesteşti c e ţ i s-a Întâmplat,

cu cine, unde, cum şi În ce fel . La acest nivel (şi o spun fără
urmă de ironie) femeile sunt, faţă de bărbaţi, cum sunt Statele
Un ite faţă de Somalia. Mai bogate, sper că ai înţeles analogia.
La numai 3 ani, o fetiţă are un vocabular de două ori mai extins
decât un băiat de aceeaşi vârstă, exprimarea ei fi ind aproape în
40 Capitolul 3
total itate inteligibilă (Pease, 200 1). În pl us, ele au local izate
funcţi ile vorbirii În ambe le em isfere, spre deosebire de bărbaţi,
la care vorbirea funcţionează doar la n ivelul lobu lui stâng.
Institutu l de Psihiatrie din Londra, În 1 999, a real izat, cu
scanner-ul, o cercetare extrem de interesantă În acest sens .
Pentru a proteja breasla d i n care fac parte, nu v o i fi eu acela
care să popu larizeze aceste date. Ceea ce trebuie reţinut este că
femei le, din timpuri imemoriale, şi -au perfecţionat daru l
vorbirii deoarece, În aşteptarea celor care vânau pentru ele, nu
le rămânea decât să stea frumos În peşteră la taclale.
Bărbaţii, pe de altă parte, aşteptau uneori ore Întregi În
tăcere, pândindu-şi prada. Î nţelegi cum a Început toată
tărăşenia?
D incolo de asta, femeile care vin, cum se ştie de acum, de
pe altă planetă, şi-au dezvoltat capacitatea de exprimare pentru
a răspunde unor nevoi interioare presante : aceea de a constru i
relaţii interumane, de a strânge legături le, de a real iza annon i a
şi cooperarea. Pentru bărbaţi, vorbirea are, cel mai adesea, u n
referenţial unic: faptele. Acesta e motivul pentru care partenera
ta, după ce şi-a petrecut toată după-am iaza În oraş cu cea mai
bună prietenă, la Întoarcerea acasă îi dă telefon şi mai vorbeşte
o oră.
Un cl ient Îm i povestea cum soţia lui, sora ei, mama lor şi
nepoata, atunci când se Întâlnesc, vorbesc În acelaşi timp
despre mai mu lte lucruri, părând a nu se ascu lta una pe alta.
Am Încercat să-I liniştesc (sau să-i dau unele speranţe că totul e
OK) spunându-i că nu e nimic neobişnuit pentru femei . Ele au
capacitatea de a face faţă unei conversaţii pe mai m ulte planuri
şi, în afară de asta, le place la nebu nie să vorbească. Aflat,
din imprudenţă, În m ij locu l unor femei, un bărbat nu poate fi
decât năucit. S ingura lui şansă este să se retragă la timp.
Î n cuplu, sarcina e mult mai uşoară. Nu trebuie să
comentezi, să răspunzi sau să dai sol uţi i dacă a dat peste tine o
 A VORBI 41
tornadă l ingvistică. E suficient să asculţi ş i veI IeşI foarte
onorab i l din această afacere. Creierul unei femeie este
configurat pentru a rosti peste 20 000 de cuvinte zi l n ic (Pease,
200 1 ) şi nu e n ici o surpriză de ce, conform Asoc iaţiei
Medicale Britan ice, sunt de 4 ori mai predispuse să aibă
probleme cu fălcile.
O anecdotă:
Un bărbat i se confesează unui prieten . "O dată nu i-am
vorbit soţiei mele trei luni . " "Trebuie să fi fost foarte supărat pe
ea", Îi răspunde acesta. "Deloc. Doar că n-am vrut să o
Întrerup."

2. N ive l u l senzaţi i lor ş i tră i ri lor emoţionale

Este registrul În care dezvăluim ceea ce este cel mai personal În

noi, percepţiile şi sentimentele interioare, felul u n ic În care
v ibrăm la l umea din j ur.
Î n cuplu, comunicarea este esenţială, iar ceea ce stă la baza
ei este exact onestitatea emoţională. A te preface, a cenzura, a
d isimu la, a m i nţi - acestea sunt acţiuni nesănătoase pentru
armonia unui cuplu. Cred cu putere că doi oameni evoluează
fiind sinceri unul cu altul. Evident, e important şi felul În care
comun ici adevărul, dar ceea ce contează până la urmă este să-I
spui. Dacă eşti o persoană mai primitivă, şi sinceritatea ta va
avea o anum ită doză de brutalitate. Dacă eşti o persoană mai
cultivată, sinceritatea ta ar putea fi atât de diplomatic transm isă
Încât să nu fie decât ipocrizie. În ambe le cazuri, celălalt poate
fi la fel de răn it.
Nu spun că este uşor să fii sincer sau că este la îndemâna
oricui identificarea contextul u i adecvat pentru a comu nica
42 Capitolul 3
adevărul cu înţelepciune. Spun doar că onestitatea emoţională
trebuie căutată!
Onestitatea emoţională creează pe loc intim itate. Este o lege
psihologică extraordinară care nu funcţionează dacă inima
celui lalt este împietrită sau închisă. A ltfel, între doi oameni cu
inimile deschise, sinceritatea construieşte spontan un pod care
îi face să se simtă mai apropiaţi. Acest lucru este adevărat
chiar dacă emoţi ile comunicate sunt negative !
Spunând "sunt supărată pe tine pentru că te uiţi la televizor
în timp ce eu îm i doresc puţină tandreţe" şi nu "eşti la fel de
insensibil la toţi bărbaţii", s-ar putea să ai un şoc: cei 22 de
intelectual i aflaţi în căutarea balonului rotund vor fi trecuţi în
rezervă. Ai grij ă totuşi să nu fie un meci al echipei naţionale.
Doar şti i ce înseamnă patria pentru un bărbat !
În legătură cu ce să fi i onest emoţional? În legătură cu orice
este adevărat pentru tine. Dacă partenerul tău îţi dă un
telefon neaşteptat doar ca să-ţi spună că te iubeşte, iar asta te
înduioşează până la lacrim i, a fi onestă înseamnă a-i com unica
exact această trăire. Dacă partenera ta îţi spune că se simte
negl ijată dacă lipseşti două ore în weekend fi ind cu băieţi i la
"proba de inele", iar asta te înfurie, a fi onest înseamnă a-i
comun ica: "Sunt furios pe tine când încerci să mă înv inovăţeşti
pentru timpul petrecut cu prieteni i mei . "
Dacă nu poţi fi onest emoţional c u partenerul d e cuplu,
relaţia voastră nu va evolua, chiar dacă veţi sta zece v ieţi
împreună. Veţi fi la fel de intimi unul cu altul ca peretele cu
nuca. O relaţie în care emoţiile nu sunt comunicate sau ch iar
ascunse este o relaţie condamnată să rămână la n ivel
superficial . Ea nu va cunoaşte n iciodată abisurile sau înălţim ile
- depinde cum priveşti .
Cum spuneam în altă parte, dezvăl uirea emoţională creează
dezvăluire emoţională. Fiind onest cu partenerul de cuplu, el se
simte mai securizat şi îşi perm ite mai mult să fie onest cu tine.
 A VORBI 43

A ltfel, mai ales în cazul unul bărbat, chiar dacă doreşte

aprop ierea, nu se va deschide dacă are impresi a să îi ascunzi
sau te reţii în a-i spune ceva.
Exprimarea emoţională creează încredere în mod natural tot
aşa cum soarele creează căldură. Puteţi vorbi mult ş i bine
despre actorii preferaţi, u ltimele even imente de pe mapamond
sau apropiata intrare în NA TO - vă veţi simţi la fel de străin i
unul d e c.eIălalt. Nu-l aştepta pe celălalt să facă primul pas. S-ar
putea ca el să te aştepte pe tine. Dă tu semnalu l ! Deschide
primul uşa şi lasă să se vadă ce este înăuntrul tău. Evident, s-ar
putea să o iei pe cocoaşă. Asumă-ţi acest risc. Este şi un test.
Dacă parteneru l tău preţuieşte onestitatea, fi ind potrivit în acest
fel pentru tine, el te va respecta şi nu va recurge la represal i i
ch iar dacă ceea ce î i spu i o să-I doară.
În materie de emoţii, există o confuzie destul de frecventă.
Ele au cel puţin trei n iveluri. Una este să simţi, alta este să
exprim i ceea ce simţi şi cu totu l altceva să acţionezi în
conform itate cu ceea ce simţi . A trăi un sentiment nu implică în
nici un fel a trece la fapte: dacă sunt tristă, plâng, dacă sunt
furios, lovesc, dacă simt dorinţă sexuală, trec urgent în poziţia
m i s ionaru l u i . Cel mai adesea, noi exprimăm doar o parte din
ceea ce simţim şi acţionăm la fel de rar în spiritul a ceea ce
simţim . Înţelegerea contextului în care ne aflăm ş i
reprezentarea corectă a consecinţelor n e permite s ă n e
cenzurăm .
Calitatea actul u i de guvernare este obiect preferat al criticii
populare, însă nici un înalt funcţionar de stat n-a dat colţu' pe
această bază. Mai întâi că e împotriva legi i , apoi e împotriva
moralei, e întotdeauna loc pentru sol uţii mai puţin feroce şi, de
ce nu, cum putem şti dacă următori i nu sunt mai răi ?
P e stradă şi m a i ales î n România, unde s-a răstu rnat carul c u
femei frumoase, dacă resimt o atracţie sexuală pentru o j u lietă
cu chip de înger, nu mă reped la ea şi nu-i smulg hainele
achiziţionate cu m ultă trudă la Mal l . Satisfacerea imed iată ş i
44 Capitolul 3

nemij locită e trăită de un număr cu totul nesemnificativ de

indi vizi care nu-şi pot stăpâni acţiuni le prin voinţă şi care
aj ung, mai devreme sau mai târziu, la "facultăţi " cu m ulţi an i
de studi i . Noi, cei lalţi, exersăm de zor îngh iţitul în sec şi
aruncatul adm irativ cu privirea.
A fi conştient, a exprima în cuvinte sau în gesturi ceea ce
simţi şi a acţiona sunt n iveluri deosebite care pot coexista în
realitatea observabi l ă sau pot fi manifestate la fel de bine doar
în plan m intal. Este perfect posibil să-ţi permiţi o scurtă reverie
sau fantasmă cu conţinut sexual fără a face rău n i mănui şi fără
a te simţi v inovat pentru asta. Important este să nu-ţi faci din
asta un obicei deoarece aşa intrăm în alte nebuni i .
Exprimarea emoţională taie d i n faşă orice neînţelegere,
confuzie sau proiecţie care ar putea sabota dezvoltarea relaţiei.
Este mult mai simplu să-i spu i celui lalt ce simţi decât să-I laşi
să imagineze, ad ică să meargă pe un teren extrem de nesigur,
m inat de propriile lui nevoi şi aşteptări neîmplin ite. La cealaltă
extremă, comunicarea emoţională poate fi percepută ca o formă
de agresiune: "Ah, iar începe cu pretenţii le frustrări le şi
nemulţum irile ei. După atâţia ani . . . m-am săturat. N-am nici un
chef să vorbesc sau să ascult ceva despre sentimente. "
Exprimarea emoţională nu este, î n sine, bună sau rea. E a
devine bună sau rea în funcţie d e context, iar şti inţa d e a te
adapta la context, de a funcţiona În armon ie cu contextul se
dobândeşte În timp, fi ind faci litată de sensibil itate şi
intel igenţă.
Prefăcătoria sau rezerva emoţională, pe de altă parte, Îţi
perturbă capacitatea de a simţi. După un timp, fi ind ocupat cu
măştile, nu vei mai şti ce simţi, iar aceasta e cea mai proastă
veste în primul rând pentru tine, deoarece emoţi ile nu sunt
altceva decât nişte busole care arată ce e binefăcător sau tox ic
pentru organism . Dacă ochi i nu ţi-ar semnala, ai putea respinge
o pâine m ucegăită? Dacă nasul nu şi-ar face datoria, ai putea
evita anum ite specialităţi de rahat? Sunt cam greţos, recunosc,
 A VORBI 45
dar nu vreau decât să evidenţiez funcţia de semnal a trăiri lor, l a
fel de importante pentru "corpul " emoţional p e cât sunt
organele de simţ pentru corpul fizic.
În sfărşit, lipsa de onestitate emoţională poate atrage ş i
menţine î n v iaţa ta parteneri c u totul nepotriviţi, insecurizaţi de
universul trăirilor şi incapab i l i sau puţin doritori de a-i face
faţă. N-ai l ucruri mai bune de făcut? De ce să-ţi pierzi timpul în
felul acesta? Dacă celălalt nu poate tolera sinceritatea ta
emoţională, aşează-te comod şi priveşte-I cum fuge. Poate
câteva zile vei concura cu crocod i l i i la producţia de lacrimi,
dar, crede-mă, n-ai pierdut n i m ic. Cu un tip cu vârsta
emoţională de 5 an i, ch iar dacă are un penis banan, nu poţi
avea o relaţie adevărată.
(Pentru mai m ulte informaţii privind acest n ivel, vezi ş i
capitolul următor.)

3. N.ivel u l ide i lor ş i i m ag i n i lor mentale

Este un registru cogn itiv unde operăm cu variate conţinuturi

figurative, simbol ice şi semantice, real izăm ded ucţii, inducţi i
sau analogii, comparăm, evaluăm şi sintetizăm informaţii ,
c1asificăm şi încercăm s ă asimi lăm experienţa î n plan
conceptual . Ca subiect al cunoaşteri i logice, raţionale,
activitatea de la acest nivel este defin itorie pentru om . Ea
antrenează În mod necesar disponibilităţi şi mecanisme
psihologice de tip motivaţional sau vol itiv-reglatori u .
Totuşi, nu tot c e s e desfăşoară Î n acest registru Î n cadrul
i nteracţiuni i de cuplu este raţional, Întemeiat sau coerent. Pe ce
mă bazez când afirm asta? Dar pe ce nu mă bazez. . . S ă ne
gândim doar la aşteptări le sau proiecţi i le de rol-sex. Noi toţi
intrăm În relaţii cu anum ite aşteptări priv ind felul cum trebuie
46 Capitolul 3
să fie lucruri le, avem modele pregătite pentru acţiunile şi chiar
sentimentele sau gândurile partenerului nostru. Aceste modele
reprezintă standardele noastre pentru ceea ce este "normal " sau
"corect" . Multe din ele sunt parţial sau deloc conştientizate,
mai mult sau mai puţin rigide, bine ancorate sau uşor de
schimbat, după caz.
Ne-ar plăcea ca partenerul să se com porte exact cum ne
aşteptăm. Aici, se pare, există o mică problemă (Ia partener,
bineînţeles !). În u ltimele deceni i s-au înregistrat schimbări
rad icale în conduita de sex-rol, aceasta evol uând spre un nou
ideal marital de tip egal itar. Cei doi parteneri tind spre o
participare egală în mai toate dimensiun i le v ieţi i de cuplu,
inclusiv în Îngrij irea domestică şi creşterea copii lor, roluri până
nu dem u lt strict fem inine. Femeia are drepturi egale în luarea
deciziilor fam i l iale sau În sfera gratificaţi i le sexuale. Cu toate
acestea, mu lte persoane se con formează încă sex-rolurilor
trad iţionale, cei lalţi fi ind mai degrabă o m inoritate (Norton şi
Moorman, 1 987).
Născându-se În această matrice socială, aşteptările de rol­
sex individuale sunt preluate de la figuri le parentale, primele
persoane din viaţa noastră care ne-au i mprimat o perspectivă
asupra a ceea ce trebuie să faci sau să fii Într-un cuplu. C u
aceste imagini cel m a i adesea inconştiente păşim Î n relaţia de
cuplu, aşteptând ca realitatea să se conformeze lor. De
exemplu, te aştepţi ca parteneru l să se comporte, să vorbească,
să se Îm brace, să mănânce sau ch iar să se spele pe dinţi Într-un
anumit fel, anume cel "firesc" sau "corect" pentru tine, conform
modelelor sau antimodelelor cu care ai crescut. Dacă aceste
aşteptări nu sunt Împlin ite, comunicarea din planul idei lor
devine brusc animată.
Pentru că provenim din fam i l i i diferite, la care se adaugă
amănuntul m inor că suntem unici, este destul de probabi l ca
aşteptările privind ceea ce este "normal " să difere mai mult sau
mai puţin. E normal ca femeia să facă de mâncare? Dacă nu
 A VO RBI 47

face, sau face şi te bagă în spital, aşteptarea ta fi ind deci

înşelată, furia ta este legitimă? E normal ca bărbatu l să repare
prăj itorul de pâine? Dacă îşi dovedeşte măiestria, astfel încât
toate fel i ile sunt carbon izate instantaneu, iritarea ta este
îndreptăţită? Este corect ca el să care kilogramele de cartofi,
roşii i sau ceapă în timp ce ea are de rezolvat insondabila
d ilemă M i l ka sau Cadbury? Este firească şi logică relaţia ei
apropiată cu mătura şi aspiratorul în timp ce el verifică
m inuţios canalele TV?
Nu ştiu. Ceea ce ştiu este că, atunci când două seturi de
aşteptări intră în col iziune, e mai bine să nu fii prin preajmă.
Unnează schimburi intense de idei. Atunci când fiecare se
strădu ieşte conşti incios să-I facă pe celălalt să se conform eze la
ceea ce e perceput ca "bine" sau "firesc", frustrările cresc şi
propu lsează cuplul pe traiectoriile neînţelegerii, acuzaţ i i lor şi
constru irii de z iduri emoţionale.
Oricât de apropiaţi aţi fi, celălalt nu va şti niciodată exact ce
se întâmplă în m intea ta, care e natura aşteptări lor tale şi cum
îţi imaginezi că ar putea fi împl i nite. Este mai economic să-i
spui tu ! Dacă te aştepţi ca ea să facă mâncare nu pentru că e
femeie, iar asta e special itatea femei lor, ci pentru că tu eşti
incompetent, spune-i şi te-ar putea aştepta o viaţă de plăceri
gastronom ice. Dacă te aştepţi ca el să te sărute la plecare şi îi
comunici, s-ar putea să trăieşti cu cel puţin doi ani mai mult,
aşa cum arată un studiu al unei compan i i de asigurări din
Gennan ia (e incredibil unde s-a aj uns cu studi ile astea ! ) . Ah,
cred că ţi-ai dat seama, cu doi an i mai mult decât cea care are o
aşteptare identică, nu spune şi rămâne cu buza umflată (mă rog,
nesărutată).
Invers, dacă pleci de la prem isa că şti i ce doreşte celălalt şi
nu-I mai întrebi, nu e exclus să-i oferi lucruri inutile sau
anapoda. Cunosc cazul unui bărbat care a oferit un BMW fi ind
u l u it de faptul că ea nu a căzut pe spate. Femei le, cel mai
adesea, au sisteme de punctaj foarte diferite, iar ceea ce-i
48 Capitolul 3
,

i ntrigă la culme pe bărbaţi este că apreciază enorm gesturile

mărunte cum ar fi o floare sau un compliment pentru fel u l cum
arată. Bărbatul, construit pentru a-şi concentra energia asupra
unul lucru i mportant, chiar la comunicarea explicită a acestei
aşteptări, tot îi va cumpăra un buchet impresionant sau un taior
scump, redresând balanţa financiară de la Naf Naf. S fatul meu
pentru tine, bărbatule, este următorul : calmează-te! Dacă ştii
să te scoţi cu o îmbrăţişare la sosire şi o scurtă p l imbare în doi,
de ce n-ai investi sumele econom isite în marii oameni de
cultură Jack Daniel's, Girvan S ingle Grain, Dunhi l l Old Master
şi Hankey Bannister?
Acolo unde există aşteptări inconştiente, confl ictele sunt
fatale. S ituaţie nu este mai roză în cuplurile în care aşteptări le
sunt conştiente şi com unicate, iar celălalt se simte obligat să le
împlinească. A răspunde împotriva voinţei tale aşteptări lor
formulate sau doar presupuse ale celuilalt este o agresiune la
adresa propriului resl?ect de sine. Deoarece te comporţi ca un
supus sau un sclav ca�e nu are de ales şi execută un ord in, este
imposibil să nu fi i rănit în demn itatea ta. Poţi răspunde într­
adevăr aşteptări lor celui l alt, dar nu pentru că te simţi constrâns
sau te tem i, ci pentru că alegi liber să faci asta, asumându-ţi
conştient o frustrare. Această frustrare e compensată de
satisfacţia de a aduce un dram de fericire în viaţa partenerul u i
tău. D e pi ldă, poţi s ă urăşti s ă dai cu aspiratorul şi totuşi s ă te
angajezi lunar în această nobi lă activitate numai pentru că,
iubindu-ţi partenera, vrei să o aj uţi . ( Iar dacă nu te solicită,
vezi-ţi de ale tale. Poate vei scăpa.)
Nevoia de a răspunde aşteptări lor celui lalt, neanalizată,
conduce la dificu ltăţi şi blocaje relaţionale, indiferent dacă
aşteptările sunt satisfăcute sau reprezintă doar repere pentru
modul cum îţi trăieşti viaţa. A ltfel spus, chiar dacă nu-i
împli neşti aşteptări le, dar te gândeşti că ar trebu i, te vei simţi
v inovat. Iar vinovăţia este un sentiment care nu înalţă relaţia, ci
o trage în jos.
 A VORBI 49
Şti indu-te un gigant al gând irii şi un colos al deducţiei (ca şi
m ine, de altfel), nu cred că ma1 are rost să analizez de unde
vine această constrângere lăuntrică de a răspunde aşteptărilor
celuilalt. Copilărie, neaj utorare, instinct de conservare, bla, b la,
bla . . . (Pentru studenţi : aici vi se pregăteşte ceva! La examen.)
Pentru a ieşi din plasa aşteptărilor, e nevoie de d ialog. Iată
cum poate câştiga un terapeut onorariul de 1 0 dolari într-o
şedinţă de maxim două minute.
Terapeut: Am senzaţia că ţi s-a întâmplat ceva.
Client: Aşa este. Mă simt foarte dezamăgită.
T: Dezamăgită de cine?

C: De soţu l meu. A fost ziua numelui meu după calendaru l

catolic şi nu m i-a adus nici măcar o floare.
T: Ce-ar fi însemnat asta pentru tine?

C: Că mă iubeşte.
T: Că te i ubeşte . . . Dar el ştie că a fost ziua numel u i tău?

C (încurcată) : Păi . . . nu, dar ar trebu i .

T (satisfăcut c ă a salvat onoarea unui bărbat) : C e te face să
crezi că ar trebui?
C (fulgerată de insight) : . . .Aşa e. Nu era obl igat să ştie . Nici
măcar nu e catolic. De fapt nu are o orientare religioasă.
T (care În timpul liber e misionar budist) : Oare nu l-ar
interesa budismul?
C: Ce te face să crezi că l-ar interesa?
Desigur, u ltimele două propoziţi i nu vor fi rostite n iciodată.
În terapia de cuplu, identificarea aşteptări lor inconştiente e
un lucru obişnu it. După ce credinţele şi asumpţi i le au fost
scoase la suprafaţă şi stau frumuşel înaintea ta, le poţi examina
în l i n i şte pentru a afla dacă sunt raţionale sau nu, pentru a le
50 Capitolul 3
aprecia val iditatea sau caracterul infanti l . Dacă sunt iraţionale,
le poţi abandona fără regrete. Dacă sunt întemeiate, m isiunea ta
este să le comunici partenerului pentru a-I face conştient de ele.
Mai departe, îţi imaginezi ce urmează: o lungă negociere
soldată, eventual, cu o v izită la spital sau la terapeut sau la
amândoi în acelaşi timp, dacă terapeutul a intrat în spital ca
urmare a unei negocieri mai aprinse cu partenera sa (Ceea ce,
de asemenea, nu se va întâmpla niciodată, deoarece negocieri le
terapeuţilor sunt exemple de reuşită. Reuşita partenerelor,
evident.)
Împotrivindu-mă inflaţiei de nivel uri, am inclus şi nivel u l
imaginarului î n registrul cogn itiv. În fond, putem · afla o
m u lţime de lucruri interesante prin intermediul fantasmelor
care ne flutură prin interstiţi i le materiei cenuşi i . A te simţi l iber
în a comunica cele mai ascunse dorinţe sau fantezii este o cheie
importantă pentru longevitatea armon ioasă a cuplului. Într-un
climat de in securitate, într-un cuplu în care legăturile
emoţionale sunt fragi le, nu este mult loc pentru dezvăluirea
fantasmelor. În cond iţi i de distanţă psihologică, nu-ţi poţi
împărtăşi propriul imaginar, mai ales dacă acesta pare
ameninţător pentru un itatea relaţiei. Dar această prudenţă sau
teamă nu semnalizează decât un singur lucru : anume că
unitatea relaţiei este i luzorie. Nu există suficientă deschidere şi
încredere mutuală pentru împărtăş irea viselor sau fantezi i lor
voastre secrete. Şi nu mă refer doar la subiectele sexuale,
supuse însă, chiar şi în societăţile moderne, unei puternice
normativităţi culturale. Mă refer la a face planuri împreună, la a
proiecta cuplul peste 1 0, 20 sau 3 0 de ani . Traducerea În
cuvinte a imaginarului nu este ech ivalentă cu punerea În
practică. E foarte posibil ca mu lte fantezi i despre vi itor să nu se
împlinească, multe visuri să rămână doar v isuri. E firesc, din
moment ce trăim într-o lume pe care nu o putem controla. Dar
visuri le, posibilităţi le, ceea ce s-ar putea întâmpla sunt repere
valoroase pentru orientarea cuplului, pentru angaj area
conştientă a acestu ia într-o direcţie mutual gratificantă. Pentru
 A VO RB I 51

a fi reuşită, această călătorie so l icită di sponibilitate, eforturi şi

atitudini pozitive din partea ambi lor parteneri . Iar pentru a
exista o călătorie, trebuie să existe un proiect, un scop sau un
drum de parcurs. A ltfel, cuplul nu este decât o bărcuţă fără
cârmaci pe o mare care strânge cu hărnicie la orizont nori i
negri ai furtuni i .
Într-o relaţie care s e pretinde d e cuplu, te avertizez,
indisponibilitatea partenerului de a vorbi despre viitor, nici
măcar În joacă, este suspectă. Unele persoane se tem atât de
intens de angajare Încât simpla idee de a-şi imag ina "cum ar
putea fi peste 5 ani " le Înfioară. Profeţi i se nasc tot mai rar În
zi lele noastre, astrologi i bun i Îi cauţi cu reflectoarele, astfel
Încât aproape nimeni nu ştie cum va fi vi itorul. Dar a te gândi
la el, a j ongla cu posibil ităţile, a te v izualiza În situaţi i noi este
nu numai un excelent exerciţiu de dezvoltare a creativităţi i, ci
şi o m odal itate de a afla care Îţi sunt nevoile actuale, inclusiv
cele mai greu detectabile de pe straturi mai subtile ale m inţi i
tale. Pentru a reuşi Însă În u ltima Întreprindere, trebuie ca
bibi l ica să-ţi funcţioneze cu o anum ită v iteză În regimul
anal izei psihologice . (Lucru de care nu mă Îndoiesc, dacă ai
avansat cu lectura până În acest punct inefabi l . Cum care
punct? Acesta: .)
Câţiva special i şti aş putea expl ica preferinţa u nora pentru
real itatea cotidiană, pentru lucrurile concrete şi m ăsurabi le şi
aversi unea altora pentru explorarea imaginativă a vi itorului
printr-o dezvoltare mai accentuată a funcţiei senzoriale În
dauna funcţiei intuitive. Am suficient respect pentru cei care au
studiat predispoziţi i le noastre de interacţiune cu lumea şi nu
neg această explicaţie. Dar chiar şi aceia cu o funcţie intu itivă
m inusculă ar putea spune dacă se văd părinţi În câţiva ani sau
În momentul de vârf al menopauzei.
În acest moment al existenţei tale, poţi spune dacă vrei sau
nu copii, dacă vrei o casă cu piscină sau o coşmelie prăpădită,
dacă vrei să-ţi vezi v i itoarea soacră săptămânal sau când mai
52 Capitolul 3
trece cometa Hal ley. S-ar putea ca aceste dorinţe să se schimbe
În timp, dar Întrebarea era ce-ţi doreşti acum. Cel care evită o
astfel de Întrebare invocând tot soiul de argumente, Îm i
şopteşte la ureche demonul de serviciu, are o problemă.
Trebuie să fie ceva profund anxiogen În simplul fapt de a-ţi
imagina v iitorul alături de partenerul actual . Cum poţi scăpa de
această anxietate? S implu. Eviţi tot ce se referă la vi itorul
cuplului, adică nu doar discuţiile serioase, ci şi jocuri le
imaginaţiei. Dar ce anume stârneşte respectiva teamă? Iată o
Întrebare excelentă pe marginea căreia puteţi real iza ditamai
reflecţia În cuplu .
L a modul cel m a i simplu, o relaţie liberă şi evolutivă este o
relaţie În care com unicarea la toate cele trei n iveluri (fapte,
emoţi i, idei) funcţionează fără blocaje. Cuvintele circulă l ibere
În oricare din aceste dimensiuni, iar trăirea cea mai clară pe
care o poţi avea este că orice poate fi spus Într-un context
adecvat fără n ici un fel de temere. Pentru mai toate cupluri le,
această situaţie este mai degrabă ideală nu pentru că unora le-ar
lipsi disponibil itatea sau voinţa de a comunica astfel, ci pentru
că noi, oamenii, oricât de evoluaţi am fi, continuăm să avem
propriile zone umbroase sau Întunecate, zone din care se n asc
blocajele, perturbări le sau confl ictele În comunicare. Vestea
cea bună este că, Într-o relaţie de cuplu centrată pe m aturizare
psihologică şi dezvoltare spirituală, aceste spaţii sau energii
inconştiente, prin sprij in reciproc, sunt exp lorate, anal izate şi
asumate. Echi l ibru l psihologic şi evoluţia interpersonală pot şi
trebuie să fie flori le minunate ale conştientizării şi integrări i
zonelor secrete ale m inţi i noastre. Câtă energie, nervi şi durere
sunt consumate până la acest stadiu? Parcă nu vreau să mă
gândesc.
 Capitolul 4

L EG I L E COM U N ICĂRI I E M OTIO

,
NALE

Aşa cum şti i deja din capitolul 1 , comunicarea emoţională

onestă este mai mult decât necesară În relaţia de cuplu. Este ca
aerul sau, cum ziceam pe-acolo, ca sângele pentru corp.
Dar la ce Îm i foloseşte o comunicare onestă? De ce să
renunţ la magistralu l meu mod de a fi artificial, prefăcut şi
fals? A ltfel spus, de ce să Încetez să te manipulez sau să te
controlez, de ce să-mi refuz posibil itatea de a obţine ceea ce
vreau de la tine fără ca tu să-ţi dai seama sau indiferent de ceea
ce simţi?
Deşi mai m ulte răspunsuri m i se Înghesuie În cap, unul m i se
pare În mod particular potrivit: pentru că, altfel, nu te voi
Întâlni n iciodată! Poate suntem colegi de birou, parteneri de
cuplu, rude de gradu l 1 , am ici sau suntem de 1 0 minute la
aceeaşi coadă (fenomen pe care-I includ În sentimentul
românesc al fiinţei). În ci uda apropieri i spaţiale, noi continuăm
a fi, din punct de vedere psihologic, la ani lum i nă unu l de
celălalt, mişcându-ne pe traiectori i perfecte în exclusivitatea lor
celestă.
Ecuaţia, de aceea, este nemaiauzit de simplă. Fără
comu nicare autentică nu există contact, iar fără contact nu
există dezvoltare personală şi interpersonală. Dacă mă
54 Capitolul 4
Întrebi la ce foloseşte dezvoltarea, Îţi răspund sincer că nu
serveşte la n im ic. Ea nu este decât bucu ria de a păşi dincolo
de limitele micului E u , Încântarea de a-m i experimenta
posi bilităţi le şi, uneori, uimirea de a descoperi monumentele de
prostie din spatele Îndrăgitei mele intel igenţe.
Asumpţia mea este că nu ne putem dezvolta În n ici un fel
dacă nu ne Întâl nim. Cu alte cuv inte, dacă eu nu-ţi Împărtăşesc
universul meu interior şi nu-ţi permit să mă experimentezi ca
persoană, şi tu nu faci acelaşi lucru, avem toate şansele să trăim
izolaţi În galax i i le noastre personale, mistuiţi de frigul cosm ic
al singurătăţi i şi al lipsei de iubire.
Întâlnirea transm ută relaţia dintre noi de pe nivelul subiect­
obiect pe nivelul subiect-subiect (Înălţime ameţitoare?) . Într-un
fel enigmatic, eu devin o parte a lum i i tale reale, iar tu dev i i o
parte a l um i i mele reale. Î ntâlnirea noastră nu este În mod
necesar blândă sau agreabi lă. E posibi l să ne spunem cât de
antipatici ne suntem unul altuia sau ce capete seci avem
amândoi. După aceea, dacă avem chef, ne putem anal iza
proiecţi i le (aici sunt expert ! ) . Dar interacţiunea onestă are o
cal itate solidă şi vie care o face În esenţă gratificatoare. Când
axa mea de com unicare este subiect-obiect, exi stă slabe
speranţe să te descopăr vreodată şi, astfel, să mă descopăr
vreodată. Întâln indu-te ca pe un obiect, activez În tine toate
defensele de care dispu i, iar ceea ce num im "comunicare" nu
este decât unul din numeroasele jocuri psihologice În care toţi
suntem profesori em inenţi , fără a fi deschis o singură car.te .
Mai mult, relaţi i le mele nu au nici un fel de semn i ficaţie
personală şi Însăşi credinţa rel igioasă, dacă se Întâmplă să o
proclam, are caracteru l unei afaceri, În care sper să-I Înşel un
pic pe Dumnezeu (ca de exemplu, să primesc un loc În Parad is,
central, cu multiple amenaj ări - exclus intermed iari) .
Lumea u n e i astfel d e persoane este formată din obiecte,
capitol la care i ntră o mândreţe de casă sau, dimpotrivă, una
dărăpănată, un 4x4 magn ific sau o biată bicicletă, garderoba,
 L EG I L E COM U N ICĂR I I EMOŢI ONALE 55
bijuteri i le, soţul, soţia, copiii, pisica birmaneză şi alte asemenea
elemente prezumtiv Însufleţite. Ea duce, uneori, o v i aţă ce pare
a fi de invid iat şi puţini sunt aceia care văd durerea şi tristeţea
ascunse sub măşti le sale. Salvarea ei i luzorie este în "şocuri le"
la care recurge periodic, stimuli de scurtă durată ai unei vieţi
îngheţate de pl ictiseală şi claustrare emoţională: călători i le,
televizorul, alcoolul, divertismentu l sexual, petreceri le nebune,
violenţa domestică etc. Î n cazuri mai rafinate, o carte, o
expoziţie sau un album cu expresia sublimată a acestor
tulburătoare frustrări. (Cum, nu crezi ?)
Deşi unii spun că legea de a folosi obiecte le şi a iubi
oameni i este înscrisă În oasele noastre, experienţa terapeutică,
ceea ce văd în viaţa de zi cu zi şi ceea ce aflu din cărţi
chibzu ite mă incită să o percep ca pe o banală ordonanţă de
urgenţă, pe care funcţionari i divini au uitat să o publice în
Mon itoru l Oficial, ediţia terestră. Aşa că, până una alta, avem
l ibertatea de a iubi obiectele şi a folosi oamen ii, sport în care ş i
e u mă antrenez zilnic.
Di ntr-o altă perspectivă, diferenţele dintre onestitate şi
ipocrizie în com unicare sunt simi lare cu cele di ntre dans şi
l uptă. Î ntr-un dans nu există câştigători şi Înv inşi, i ar marea lui
frumuseţe stă În curgerea la care cei doi parteneri participă,
alunecând printre virtual ităţi le lor com plementare (ai prins
ideea?). Îţi răspund pentru că sunt în contact cu tine şi curgem
amândoi mai departe, nu pentru a obţine marele prem iu (după
standarde, dansăm oribil), ci pentru că ne Încântă mişcarea,
evoluţia, devenirea.
Dacă, sclav al proprii lor frici, te percep ca adversar, Îm i
controlez comunicarea pentru a obţine răspunsu l dorit de la
tine. Folosesc cuvintele pentru a transm ite altceva decât simt
sau gândesc. Te manevrez, te conduc, te domin, te respi ng, te
m ituiesc, te înşel, te amen inţ, te conv ing, te evaluez - fac orice
pentru a câştiga lupta.
56 Capitolul 4
Pentru a te controla, mă controlez mai întâi pe m ine însum i .
Rezu ltatul dramatic a l acestui proces este că e u sunt prima lui
victimă. Orientat de scopuri exterioare naturi i mele reale,
interferez cu propria mea funcţionare Ş îm i blochez conştienţa
în zonele mistificate ale relaţiei noastre. Primul simptom al
acestei atitudini neproductive este disconfortul fizic. Corpul,
prieten cred incios, îmi semnalează exprimarea incompletă sau
duplicitară. La rândul meu, credincios comportamentului
nesocotit, pot al unga din conştiinţă aceste semnale, instalând
prem i sele unei gingaşe şi atât de populare disocieri în lumea
modernă.
Una din cele mai insol ite consecinţe ale contactului autentic
este că pot avea încredere în persoanele care mă irită sau pe
care le detest. Ch iar dacă nu-mi plac, apreciez la ele
sinceritatea şi am încredere în ele, pentru că sunt oneste cu
m ine. Cu ele şti u întotdeauna cum stau, iar această latură a
interacţiunii noastre are o componentă profund satisfăcătoare,
asociată adevărului ce pătrunde în relaţia noastră, altfel
încărcată de aversiuni şi nemulţum iri personale.
Cel care se exprimă simplu şi deschis, chiar dacă îmi
comunică lucruri neplăcute, îmi oferă ceva din el însuşi, mă
face părtaş la lumea lui. Acesta este un act de Înaltă Încredere.
EI se deschide către m ine şi acceptă riscul de a fi pedepsit sau
respins. De asemenea, acceptă riscul de a fi recompensat sau
iubit. Pentru uni i dintre noi, ambele tipuri de riscuri sunt la fel
de terifiante.
Când aleg să com unic onest risc să fiu exact ceea ce sunt.
Este semnul maturităţi i mele emoţionale. O prietenie autentică
între două persoane este de neimaginat în absenţa acestei
dimensiuni, d imensiune fără de care nu este decât o grosolană
falsificare.
Într-o relaţie l ipsită de angajamentul reciproc al maximei
deschideri şi onestităţi nu există nici prietenie, nici creştere.
Când eşti prietenul sau prietena mea, sunt pregătit să te accept
 LEG I L E COM U N I CĂRI I EMOŢI ONALE 57
aşa cum eşti. Îţi voi spune, uneori, l ucruri care vor face dificilă
relaţia noastră. Decât să încerc să ţi le ascund sau să te m int,
este mai intel igent să procedez aşa. Altfel, într-o bună zi,
amândoi vom plăti preţul m u lt mai mare al decepţiilor
devastatoare sau al răni lor greu de v indecat.
Există, în acest punct, o tentaţie unică şi cred că puţini d intre
noi îi rezistă (Eu, nu.) Suntem încl inaţi să considerăm
comunicarea unei trăiri emoţionale negativ evaluate, ca fiind
ameninţătoare pentru unitatea relaţiei. Este un fenomen pe care
îl numesc "Pace cu orice preţ".
Mă tem că relaţia noastră se va deteriora dacă îţi comunic
insatisfacţia sau iritarea mea în raport cu unele din
comportamentele tale. De exemplu, mă enervează pasiunea ta
pentru câini, dar evit să-ţi comunic această stare, pentru a
menţine senină relaţia noastră. Mă nemulţumeşte felul
adolescentin în care reacţionezi uneori, dar ţin totul în m ine,
pentru a nu tulbura liniştea acestei relaţi i . Dar în cele mai
îndepărtate cotloane ale m inţi i mele încep să te urăsc.
Cu cât În exterior (adică în plan conştient) mil itez mai mult
pentru pace, cu atât în interior (adică în plan inconştient)
pregătesc frenetic echipamente de război . Şi Într-o zi, din senin,
când te opreşti pentru a mângâia un simpatic dalmaţian,
vulcanu l dinăuntrul meu erupe. Nu înţelegi ce se întâmplă,
b ineînţeles, iar legături le noastre se rup v iolent pentru că, În loc
de a fi consol idate de comunicarea corectă a trăirilor mele, au
fost şubrezite de fantasmele unei înţelegeri ideale. Paradoxal,
nevoia de pace cu orice preţ hrăneşte sem inţele războiului, pe
când micile războaie purtate în câmp deschis dau adâncime
păcii care urmează.
În continuare, voi anal iza cele 5 legi ale comu nicării
emoţionale oneste, legi a căror înţelegere ne poate perm ite să-I
întâlnim pe cel din galaxia vecină, aflat la un braţ d istanţă.
58 Capitolul 4

L 1. Com u n icarea onestă nu i m p l ică o

j udecată a cel u i la lt

o relaţie care se dezvoltă într-un med i u necontam inat de

j udecăţi, evaluări sau estimări dobândeşte ampl itud ine şi
profunzime. Când îţi spun "Mă simt inconfortabil cu tine" îţi
comunic ceea ce simt, adică exact opusul a ceea ce fac atunci
când spun "Mă fac i să mă simt inconfortabi l ! "
Sesizezi diferenţa? În a l doi lea caz te fac responsabi l pentru
ceea ce EU TRĂ IESC şi, pentru că ceea ce trăiesc este
neplăcut, te judec, impl icit, ca rău, insensibil sau inuman .
Într-o variantă şi mai nevrotică a interacţiun i i (dar foarte
iubită), n ici măcar nu-t.i mai comunic ce simt şi mă rezum la a
spune: "Eşti un mizerabil, un tâmpit sau o proastă ! " Când sunt
foarte al ienat de m ine însum i, la kilometri distanţă de propria
experienţă internă, nu n umai că nu-m i asum riscul de a-ţi
comunica ce simt, dar nu mai şti u ce simt. Î n schimb, devin un
redutabi l special ist în evaluarea brutală a ce lor din jur,
v inovaţi, evident, pentru ceea ce m i se întâmplă.
Candoarea emoţională nu are nimic în comun cu autoritatea
critică sau normativă a evaluatorul u i . Faptu l că nu mă simt
foarte confortabi l cu tine este În exclusiv itate problema mea.
Tu nu ai absol ut nici o vină şi este o dovadă de inepţie
personală să ţi-o caut. C u toate acestea, o fac pentru că, nu-i
aşa, cineva trebu ie să cu ltive şi prostia. (Din acest punct de
vedere, suntem o remarcab ilă specie de agricultori) . E posibil
să simt disconfortul datorită unui complex de inferioritate care
m i se activează în prezenţa ta. Poate te cred itez cu o cunoaştere
şi o intel igenţă exagerate sau poate sunt gelos pe talentul tău
nativ. Dar pentru că n u-mi pot asuma responsabilitatea pentru
nici una din aceste trăiri posibile, recurg la strategia mult mai
plăcută de a te caracteriza ca arogant, rece sau dom inator.
 LEG I LE COM U N ICĂR I I EMOŢ I O NALE 59
Ironia desăvârşită face ca, chiar dacă aceste evaluări sunt
exacte (adică eşti o persoană arogantă, rece sau dom inatoare),
între tine şi trăiri le mele să nu existe n ici o relaţie de
cauzalitate. Eu sunt singurul responsabil pentru trăirile
mele! Î n relaţia cu o persoană dominatoare mă pot simţi, într­
adevăr, inconfortabi l , dar pot fi, de asemenea, amuzat de
spectacol u l la care asist sau plin de compasiune, intuind
fragil itatea emoţională pe care s-a aşternut masca amăgitoare a
puteri i . Ceea ce simt depinde de biografia mea emoţională ş i de
construcţia un ică a personal ităţi i mele. Tu nu fac i decât să
dinam izezi ceea ce eu deja am, iar cel mai integrat sentiment pe
care-I pot avea este să-ţi fi,u recunoscător, pentru că mă aj uţi să
mă cunosc.
Aceeaşi onestitate emoţională există când îţi spun că sunt
rănit de ceva ce tu ai spus sau ai făcut. De exemplu, ai preferat
să-ţi petreci sărbători le de iarnă cu fam i l ia. Asta m-a întristat şi
îţi comunic ceea ce simt, dar fără să te j udec. Faptul de a suferi
îmi aparţine în totalitate şi nu există nici un motiv să te
consider cauza l u i .
E posibil c a iubirea narcisică s ă mă facă atât de senzitiv.
Poate e vorba de teama de abandon, izvorâtă dintr-o zonă
infantilă a fi inţei mele sau de o înclinaţie paranoidă a firi i mele
(sunt suspicios cu cei dragi). În oricare din aceste cazuri, cel
responsabi l sunt eu, tu fi ind doar catal izatorul inocent al
proceselor mele inconştiente.
S ituaţia este sim i lară când îţi spun că mă enervează una din
acţiun ile tale. Aceasta nu înseamnă că ea este agresivă, eronată
sau nocivă. Dacă, la rându l tău, ai o sensibil itate aparte, poţi
interpreta afirmaţia mea în fel u l acesta (dar asta e problema
ta ! ) . Tot ceea ce eu îţi comunic este că acum experimentez o
stare de nervozitate pentru că, de exemplu, întrerupi dialogul
nostru pentru a te adresa unui coleg.
De ce mă enervez? Poate am nevoie de opinia ta (pe care o
respect), poate nu am dorm it prea bine azi-noapte sau poate
60 Capitolul 4
sufăr de un complex de persecuţie (nimen i nu mă ascu ltă ! ) .
Nu ştiu exact (dacă mi s e întâmplă des şi am curaj, merg l a
Adrian pentru puţină anal iză feroce), dar ceea c e ştiu foarte
bine este că, în acest moment, simt enervare în raport cu
acţiunea ta, iar asta pot să ţi-o comunic.
Enunţul meu nu conţine nici o j udecată factuală. Nu şti u ce
te-a determ inat să procedezi astfel şi este un joc periculos să
Încerc să-ţi ghicesc motivaţi ile. Este mai înţelept să am
conştienţa limpede a ceea ce trăiesc aici şi acum şi să o integrez
în experienţa mea mai largă. Şi dacă mă interesează motivaţia
acţiunii tale, există un mij loc de mare simpl itate: te pot
Întreba direct!
Obiceiu l de a j udeca intenţiile şi motivele celuilalt ucide
comunicarea şi ne Înstrăinează de o parte a experienţei noastre .
Nu mi-e clar ce simt chiar acum pentru că sunt preocupat să-ţi
descifrez comportamentul, să te judec şi să te condamn. E
posibil să fi u înfuriat, dar să cred despre m i ne că rămân calm în
faţa mici lor incidente (chestiune de imagine ! ) . Ca nu cumva să
afl u ce simt, mă orientez asupra ta, examinându-ţi
comportamentul şi rădăcinile lui.

Real izez i matematica acestui spectacol interior? O parte din

m ine simte furie. Ea apare pe scenă şi strigă:" Sunt furios ! " O
altă parte, care tocmai a cumpărat bi lete la acest show, îşi
spune : "în srarşit, voi urmări o reprezentaţie liniştită". O a treia
parte, care ştie ce se petrece pe scenă, o reţine pe precedenta în
hol, rugând-o să comenteze vestimentaţia celorlalţi spectatori.
În acest timp, o altă parte luptă voiniceşte cu prima, târând-o În
culise şi punându-i u n căluş În gură. Ei, câte părţi ţi-au ieşit la
numărătoare? Întrebare de baraj : cât de lungă e stagiunea?
 LEG I LE COM U N ICĂR I I EMOŢIONALE 61

L2. Emotii l e n u a u caracter moral

•

Cu alte cuvi nte, trăirile emoţionale nu sunt "bu ne" sau

"rele". Ele joacă un ro l crucial în supravieţuirea şi dezvoltarea
organismului, asigurând aspectul motivaţional al psihologiei
umane. Ne semnalează unde ne găsim pe itinerarul v ieţi i
noastre, tot aşa cum busola, harta şi compasul îi permit unui
căpitan de vas să identifice locul exact al călătoriei sale.
Deşi pare incredibil, mulţi dintre noi aruncăm busola şi
compasul, pe motiv că nu sunt "bune". Ech ivalentul psihologic
al acestei acţiuni nesăbu ite este reprimarea. Persoane din cele
mai instruite sau prim itive recurg cu multă vervă la ea şi cred
că numeroşi sfinţi nu sunt decât campioni tragici ai reprimări i .
Furia şi plăcerea sexuală nu m ă transformă într-o fi inţă
păcătoasă, după cum toleranţa şi um ilinţa nu mă fac un individ
plin de merite. Faptul că mă bucur pentru adversara naţionalei
României când, în urma unui joc strălucitor, obţine victoria, că
m i-e teamă să fac bungee-jumping sau că adm ir mintea de
bril iant a lui Alan Watts, nu mă pre::.�himbă într-o persoană
bună sau rea.
Cu toate acestea, în viaţa cotidiană, noi operăm cu
numeroase restricţii şi blocăm diferite aspecte despre care am
decis cândva, În copilărie, că sunt "rele", intolerabi le sau
negative. Cred despre mine că sunt un bărbat putern ic şi atunci
consider ruşinos să-m i fie teamă de femeile inteligente. Î mi
reprim frica şi îm i raţional izez acţiuni le, spunând că femeile
sunt un gen inferior, care nu merită atenţia m ea. Invers, sunt o
femeie vitală şi tem peramentală, dar îm i reprim furia pe care
am învăţat să o consider nepotrivită sexului meu . Rezultatul
este o paşnică depresie.
Sunt un soţ model şi mă simt vinovat de câte ori întâlnesc o
femeie atrăgătoare care naşte în mine o exc itaţie sexuală. Ş i
62 Capitolul 4
pentru că am cal ificat dorinţa sexuală pentru o altă femeie
decât soţia mea ca rea, o reprim .
Din cealaltă perspectivă, doresc să ne mutăm Într-o casă mai
mare, dar mă tem să discut cu prietenu l meu care e ataşat de
locuinţa actuală. Prin urmare, cons ider aspiraţia la un confort
superior ca egoistă şi o reprim.
Acest exemplu Îm i aduce am inte de următoarea anecdotă:
« Soţia: Am observat că vecina şi-a cumpărat o rochie exact
ca a mea.
Soţu l : Presupun că vrei să-ţi cumpăr una nouă.
Soţia: Nu vrei să ne mutăm În alt cartier? »

A adm ite emoţii le În conştiinţă şi a le da curs sunt acţiuni

complet diferite. Îmi pot perm ite să simt atracţie sexuală faţă
de o altă femeie decât iubita mea. Asta nu Înseamnă că o Înşel.
Îm i pot perm ite să simt furia, frica sau tristeţea. După ce aceste
trăiri sunt diferenţiate clar în conştiinţă, aleg să acţionez într-un
fel sau în altu l .

Emoţi ile sunt moşten irea mea naturală şi a respinge o parte

din ele pentru că aşa Îm i cer diferite autorităţi exterioare
internalizate este un act autodestructiv, care Îmi restrânge
d ramatic posibilitatea de a mă cunoaşte şi a mă exprima
liber.
 L EG I L E COM U N I CĂR I I EMOŢ I ONALE 63

L3. Emoţi i le pot fi i nteg rate cu aspectele

menta le ş i vol itive ale fi i nţei

După ce am devenit conştient de ceea ce simt, îngădu ind

accesu l trăirilor afective În spaţiu l luminos al conşti inţei, pot
reflecta şi decide un anumit curs al acţiun i i . Este o d i ferenţă
uriaşă între a adm ite că m i-e teamă de tine şi a mă lăsa copleşit
de această teamă. Similar, una e să recunosc furia pe care mi-o
stâmeşti, şi cu totu l altceva să-ţi aranj ez puţin faţa.
Pentru a integra emoţii le, mintea şi voinţa e nevoie de
maturitate emoţională, maturitate mentală şi suficientă forţă
vol itivă, ingred iente, mi se pare, la fel de uşor de găsit simultan
ca trei cinstiţi terorişti În evenimentele din decembrie (ce an
era?)
Ceea ce trăiesc îm i permite să aflu cum experimentez un
anum it aspect al existenţei. Vin astfel În contact cu nevoile
mele nesatisfăcute şi pot decide, în lumina informaţiei de care
dispun, pe care să le împlinesc imed iat şi pe care să le amân .
Dacă nu am energie blocată în alte conflicte, traduc în fapt
aceste deciz i i . Semnu l integrării este o stare de bucurie ş i
l ibertate interioară care m ă face apt pentru Întâln i rea evolutivă
cu următoarele evenimente ale vieţi i mele.
Absenţa integrării, pe de altă parte, îm i menţine organ ism u l
într-o stare d e tensiune şi con fl ict, percepând viaţa c a p e o luptă
continuă (proiecţia luptelor dinăuntrul meu). Dacă eşti atent\ă,
poţi auzi frecvent expresi ile "v iaţa este o luptă" şi Trebuie să
"
l uptăm" (sau sinonime le lor), inclusiv la profesionişt i i
idealuri l o r culturale sau spirituale. În puţinele momente de
respiro dintre războaiele şi confl ictele interioare, viaţa apare ca
un dans sau ca un joc cosm ic al princip i i lor polare care se
hârj onesc precum doi pisoi înainte de a adormi l iniştiţi, unul în
blăniţa celui lalt.
64 Capitolul 4

L4. Exprimarea emoţională este necesa ră

Nu am o relaţie adevărată cu tine dacă ţin ferecate porţile

universului meu şi nu îţi penn it să mă cunoşti. Dacă eu îm i
calculez şi planific comportamentul aşa încât tu să mă placi,
este destu l de probabil să-mi apreciezi comportamentul. Dar n u
mă vei iubi p e m ine, aşa cum sunt, pentru c ă mi-am ascuns
sinele în spatele acestui comportament artificial . Tu nu i ubeşti
decât imaginea pe care eu am creat-o, iar eu consum o cantitate
uriaşă de energie, inteligenţă şi rafinament pentru a menţine
această imagine, astfel încât dragostea ta să nu dispară.
Depind emoţional de ceea ce tu îm i oferi şi totuşi, în adâncul
sufletu lui meu, sunt nesatisfăcut deoarece sesizez falsitatea
întregului aranjament. Eu apar altfel decât sunt pentru a prim i
un răspuns de la tine, primesc răspunsul aşteptat, dar nu mă pot
bucura cu adevărat, deoarece răspunsul tău e orientat nu spre
m ine, ci spre rolul pe care îl joc.
Prin contrast, când mă desch id către tine ş i îţi comunic frica,
nemulţum irea sau frustrările me le, mă pot bucura În sfârşit
de un răspuns personal. Ch iar dacă el nu este plăcut, îm i
oferă satisfacţia singulară de a fi în contact cu exi stenţa ta
reală, oricât de zgrunţuroasă, tăioasă sau i nflamată ar fi ea în
clipa aceasta. Relaţia noastră creşte, se nuanţează sau se
ram i fică datorită contactu lui între două persoane reale, după
cum ea se contractă, se fragmentează sau moare când
interacţiunea are loc Între două măşti, oricât de evoluate sau
adm irabile.
Trăirile emoţionale pe care nu le exprimăm nu dispar. Ele
ne urmează şi ne înconjoară cred incioase, dim inuând treptat
spaţiul psihologic În care ne mişcăm . Î ntr-o reprezentare
organizaţională nelegitimă, sunt asemenea unor duhuri care
aşteaptă, pe coridoarele fi inţei noastre, o audienţă.
 LEG I LE COM U N I CĂRI I EMOŢI O NALE 65

De fapt, din cl ipa În care se nasc, dar n u sunt primite În

conştiinţă, Încep să ducă o viaţă autonomă. Ele se constelează
după criterii greu de desl uşit şi, cu forţe sporite, presează subti l
sau atacă gălăgios graniţele cenuş i i ale conşti inţei. Durerile de
cap, oboseal a, muşch i i contractaţi, ulceru l, alergi i le, durerile
muscu lare, pumni i Înc1eştaţi, ceafa rigidă, h ipertensiunea, d i nţii
care scrâşnesc, uşile trântite, vederea slăbită, gripa rebelă,
indispoziţiile, p lictiseala sau lacrimile nu sunt decât câteva
porţi inedite prin care intră În lume.
Pentru un cercetător pătimaş al un iversului secret al trăirilor
neexprimate, l imbaj u l corpului şi semnalele inserate În câmpul
l imbaj u l u i oral sunt surse nesfârşite de analiză şi u i m ire.
Trăirile pe care nu le exprimăm conştient se exprimă singure,
În cele d in urmă. Î n primul caz, ele sunt Îmbinate cu voinţa şi
puterea integrativă a m inţii, pe când În cel de-al doi lea, sunt
asemenea unor copii ce conduc o navă cosm ică. Numeroase şi
aspre corpuri cereşti vor mângâia tandru grizata navă.
Cel mai Întâlnit motiv pentru care nu le exprimăm atunci
când apar este opoziţia În a le adm ite. Cauzele acestor
rezistenţe sunt oase de ros pentru m ulţi terapeuţi şi analişti
străl uciţi şi n ici eu nu-m i refuz această nobilă şi canină
activitate.
Ne este frică de ceea ce ar putea gândi cei lalţi despre noi. Ca
profesor, mă tem să-m i exprim neaj utorarea În faţa provocări i
excepţionale a unui student şi atunci ÎI sancţionez pentru
indisciplină. Ca parteneră, refuz să exprim interesul sexual
stârn it de câţiva bărbaţi foarte chipeşi. Prietenul meu m-ar
putea considera o desfrânată. Ca soţ, nu-mi exprim furia
generată de cumpărăturile nebuneşti ale soţiei mele. Ea m-ar
putea considera un sălbatic. Ca mamă, nu-mi perm it să plâng
când văd urmările unui accident orib i l . Cop i i i mei m-ar putea
considera o fi i nţă s labă.
De asemenea, ne mai temem că, dacă ne exprim ăm trăirile
emoţionale, ceilalţi ne vor respinge. Dacă îţi spun că te admir
66 Capitolul 4
pentru imaginaţia ta debordantă, s-ar putea să zâmbeşti
pol iticos şi să treci mai departe. Dacă îţi spun că m-a răn it
atitudinea ta, s-ar putea să-m i răspunzi că nu-ţi pasă. Dacă îţi
spun că m-am îndrăgostit de tine, mă tem că vei râde de mine.
Iar dacă îţi spun cât de mult te iubesc, s-ar putea să m.ă critici
pentru imaturitate emoţională ("E posibil, la vârsta ta?")
În sfărşit, ne temem că putem fi pedepsiţi pentru puritatea
exprimării emoţionale. Cop i i i, în mod deosebit, au de făcut faţă
acestei temeri . Când aj ung la concluzia că trăirile lor sunt
potenţial periculoase, Învaţă să le nege sau să le controleze.
În fam i l i ile în care v ina şi teama sunt instrumente puternice
pentru a exercita controlul, cop i i i nu mai îndrăznesc să spună
"Mă enervezi ! ", "Te urăsc ! " sau "Sunt supărat\ă pe tine ! ",
chiar dacă exact asta experimentează în cl ipa respectivă. Mai
mult, pentru a se protej a de contactu l cu aceste trăiri asociate
cu pedeapsa, ei aj ung să le reprime complet prin intermediul
tensiuni lor m usculare şi fiziologice. Fam i l i i le foarte
civil izate", prin prod ucţia constantă de vi itori adulţi nefericiţi,
"
par astfel înfrăţite cu asociaţi i le profesionale ale psihologi lor şi
terapeuţi lor, spre bunăstarea celor din urmă, evident.
Ne putem întotdeauna raţional iza motivaţii le, spunând că
sinceritatea noastră emoţională oricum nu ar folosi la n im ic. Nu
am fi înţeleşi sau am putea răn i sau am putea perturba o relaţie
altfel senină.
Dacă s-ar organiza o Ol impiadă de prezentat justificări, nu
şti u dacă ar ieşi cineva pe locul 2 . În realitate, scuzele sunt
expresi i deghizate ale frÎci lor noastre inconştiente. M inţile
ingenioase avansează cele mai solide raţiuni, iar la acest capitol
şi eu am câteva scheme foarte b ine puse la punct.
Totuşi, motivaţiile de ev itare a sincerităţi i sunt, în u ltimă
instanţă, frauduloase. Relaţi i le la a căror bază stau sunt
asemenea castele lor construite pe nisip. Ele nu rezi stă
decisivului test al timpului.
 LEG I LE COM U N ICĂR I I EMOŢ I O NALE 67

L4. (Amendament) Cu a n u m ite excepţi i ,

emoţi i l e trebuie exprimate atu n c i câ nd s u nt
experimentate

Este uşor, bineînţeles, să vorbim despre o emoţie trăită cu ceva

timp În urmă. Îm i este simplu să-ţi spun cât de mult te invid iam
În facultate, acum, când câştig de 1 0 ori m ai bine ca tine.
Recunosc nonşalant ce Îndrăgostit am fost de tine, acum, când
te văd cu copi i şi nepoţi .
Când te văd slab şi neaj utorat, Îm i vine uşor să-ţi com unic
ce mult m ă temeam de tine În copi lărie. Şi când te văd acum,
peste 20 de ani, Îţi pot spune ce furios am fost când ai fost
promovată În locu l meu .
Nici una din aceste trăiri nu a fost definitiv Îngropată. Ele au
fost transferate asupra altor persoane, m i rate sau contrariate de
ceea ce li se Întâmplă sau blocate În contracţi i corporale. Iar
totul a fost posibi l pentru că, la vremea respectivă, ne-am
di soc iat de ele.
Cu puţine excepţii, trăirile emoţionale care nu sunt
exprimate atunci când au loc, ne blochează procesele spontane
de integrare ale organismu lui. Noi ne transformăm atu nci
când suntem deschişi către experienţa internă şi o
com unicăm adecvat.
Deşi reţeta este elementară, nu pare să fie ceva mai d ifici l
decât pasul de la teorie la practică. În termen ii conştienţei,
comun icarea este ceva de genu l :
- Eu sunt conştient de experienţa mea.
- Îţi trim it mesaj e clare despre trăirile, gândurile şi nevoile
mele.
- Tu observi ceea ce simţi şi gândeşti şi Îm i trim iţi mesajele
tale clare.
68 Capitolul 4
Eu sunt conştient de ceea ce primesc de la tine şi cercul se
închide. Dar, spune şi tu, de ce să ne simpli ficăm v iaţa dacă ea
poate fi înc&lcită şi dureros de complexă? Există şi situaţii când
comunicarea pe loc a emoţi i lor nu este oportună. Onestitatea
comunicării este În continuare necesară, dar ea este amânată
pentru un moment mai potrivit (dar nu în m i leniul unnător ! )
Nu-i v o i spune unui student mort d e frică la examen în ce
hal mă enervează. E suficient de speriat şi nu l-aş aj uta în nici
un fel . Pacientului meu, căzut în stare de şoc la aflarea veştii că
trebuie să-i scot un dinte, nu-i voi spune că trebuie să-i extrag
de fapt 5 şi nici cât mă dezgustă reacţia lui. Nu-i voi spune
pasagerul u i care şi-a aşezat geamantanul de o tonă pe del icatul
meu picior cât de m u lt îl urăsc. Oricum, cobor la prima staţie şi
n-am timp pentru box.
Dincolo de astfel de situaţii, comunicarea emoţi i lor este
eficientă aici şi acum. Iar dacă e vorba de persoane care petrec
mult timp împreună (profesie, prietenie, parteneriat de cuplu
sau marital), exprimarea emoţii lor atunci când apar este
condiţia sine qua non a unei relaţii autentice.
 Capitolul 5

U N M O DE L DE CO M U N I CARE
E F I C I E NTĂ

Lăsând de o parte informaţi ile înfăşurate prin hrubele

i nconştientului, ceea ce poate fi com unicat poate fi comunicat
mai bine sau mai prost. Întrucât parcă e de dorit să comunicăm
mai bine, voi asambla şi ordona elementele comunicării într-un
model simplu, uti l izabil, zic eu, ch iar şi de cei mai puţin dotaţi
dintre noi. Ca să mă j oc puţin şi să-m i asum nelegitim o funcţie
sacerdotală, îl voi boteza MODELUL OEGEN (pronunţat ca în
OEDIP, alt nume sonor în psihologie şi ps ihanal iză) . Dacă
întâmpini dificu ltăţi, poţi să-i spui MODELUL EUGEN. Eu nu
mă supăr. Ideea este să reţi i că literele provin astfel : O de la
observaţii, G de la gându ri, E de la emoţii, N de la nevoi.
E-u l suplimentar nu provine de la nim ic, sarcina l u i fiind să
facă trecerea de la extraterestrul OGEN la românescul
EUGEN. (Jur că n-am nici un Eugen în vedere. Poate o
eugenie, salvatoarea m ultor studenţi înfometaţi de cunoaştere
pe vremea social ismului derealizat ş i chiar şi acum.)
Comunicarea este eficientă atunci când mesaj u l transmis
este com plet. Adică e l include observaţiile, gândurile, emoţi ile
şi nevoile, într-un cuvânt îl include pe EUGEN . (De-asta mă
apreciază studenţi i mei . Dau celor mai absconse lucruri o faţă
70 Capitolul 5
umană şi digerab iIă.) Relaţi i le de cuplu în special şi relaţiile
semnificative în general prosperă datorită mesajelor com plete.
Alte situaţi i nu cer în mod necesar mesaje com plete . Dacă te
trim ite nevasta să cumperi pâine, nu ai cine ştie ce sentimente
profunde de împărtăşit vânzătoarei. Când poştaşul Îţi
înmânează recomandata, nu e loc pentru nevoi abisale de
dezvăl u it. (Doar dacă el e foarte chipeş, iar tu îl inviţi să-ţi
descopere secretele l ivrări i corespondenţei . Şi ştii ceva? Mai
scuteşte-mă cu asociaţiile tale: poştă, poştaş, corespondenţă,
scrisoare care intră în cutie, cutie goală în aşteptare, scrisoare
pl ină de conţinut. Te-a damblagit rău nenea Freud.)
Dar cum arată şi cu ce se mănâncă un mesaj complet? Să le
luăm metod ic:

1. Observati i le
•

Se referă la acele informaţii brute pe care cred incioasele tale

simţuri ţi le oferă în fiecare moment. Este domeniul exclusiv al
faptelor: ceea ce ai văzut, ceea ce ai auzit, ceea ce ai gândit etc.
N ici o specu l aţie, n ici o inferenţă, nici o emoţie, nici o dorinţă.
Doar fapte.
"FC Bruges a j ucat cu Dinamo Bucureşti şi a învins cu 3 - 1 . "
Nimic altceva. "FC Bruges a jucat cu o echipă de dezorientaţi
din România şi a câştigat cu 3 - 1 . " Aici ai un fapt şi încă ceva: o
evaluare personală. De unde şti i că erau dezorientaţi şi nu
pl ictisiţi, supramotivaţi sau incompetenţi? Nu ai de unde să ştii .
Poţi doar s ă crezi . Dar credinţele n u sunt observaţii.
"Azi dim ineaţă i-am tăiat l imba câinelui de v izav i " (un câine
care a reuşit, în doar două săptămân i de la apariţie, să enerveze
j umătate de stradă de pensionari l iniştiţi, adolescenţi adânciţi în
 U N M O D E L D E COM U N ICARE E FICI E NTĂ 71
fi lozofia marij uanei şi gen i i ale cuplului). Doar fapte : timpul,
locul, persoana (mă rog, entitatea), acţiunea, organ u l .
"De ziua ei îşi doreşte u n merţan . " Te-ai prins? Fapte
simple, brute, observabile. Nimic altceva. Ş i nici Audi, Ford
Mondeo, Renault e l io sau Skoda Fabia.
"De când ia lecţii de feng shui, nevastă-mea a agăţat la toate
geamuri le clopoţei ch inezeşti." Atât şi nimic mai mult. (Nu, ai
înţeles greşit. Soţia respectivului nu e şu ie, ci urmează un curs
de feng shu i.)
Observaţi ile reprezintă l imbaj u l obişn u it al omu lui de
şti inţă, al detectivului, al ch irurgului, al tâmplarului. Orice
profesionist care intră în contact cu lucruri le materiale duce
acest limbaj , în domen iul lui, la desăvârşire. Fără floricele, fără
figuri de stil, fără poezie sau alte zbangheli scri itoriceşti. Scurt,
precis, clar, la obiect. Ştiinţă de şti inţă, ca să mă dau şi eu
academ ician.

2. Gân d u ri le

Aici suntem în alt cartier. Am depăşit însuşirile concrete ale

unor obiecte singulare şi operăm cu clase sau categorii de
obiecte. Mergem dincolo de imagin i le intu itive pentru a ne
expl ica şi a înţelege ce se întâmplă. Identificăm relaţi ile
esenţiale dintre lucruri sau părţi ale l ucruri lor, stabilim
asemănări şi deoseb iri, formu lăm ipoteze, tragem concluzii,
em item j udecăţi de valoare. Pe scurt, ne dăm cu părerea.
"A avea încredere în propria-ţi m inte reprezintă esenţa
respectu lui de sine . "
"Sucurile carbonatate sunt toxice pentru organism . "
"Femeia capricorn suferă d e perfecţionism . "
72 Capitolul 5

"Î ncă nu- m i dau seama dacă astrologia e o disciplină

spiritual ă sau o tâmpeni e. "
Credinţe, opin i i, teorii, judecăţi . Î ncercări d e a descoperi
mersul lum i i . Reuşite sau ratate. Strălucite sau jalnice. Gânduri.

3. Emoti i le
•

Sau procesele afective. Ad ică ansamblul proceselor psihice

care reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect. Răspunsul interior
al indiv idu lui la interacţiunea cu lumea. Iubirea, bucuria,
tristeţea, extazul, teama, mulţumirea, regretu l, dispreţul,
um ilinţa, încântarea, surpriza, răzbunarea, calmul,
neîncrederea, îndoiala, spaima, m irarea, şocul, disperarea,
aversiunea, simpatia, deznădejdea, compasiunea, furia,
resentimentul, speranţa uimirea, dezorientarea, acceptarea,
osti l itatea, consternarea, vinovăţia, euforia, pan ica, deprimarea,
atracţia, ruşinea, frica, tensiunea, adoraţia, marginal izarea,
încrederea, si la, exasperarea, sfidarea, bunăvoinţa, trădarea,
îngrij orarea, eliberarea. Şi mai sunt o grămadă, dar te-ai ginit
care-i faza, nu-i aşa? (Nu-mi spune că te ofuschează volutele
mele argotice. Ş i la periferie se poartă cuplul, iar publ icul meu
ţintă, deşi vizează păturile mai conştiente ale societăţi i, nu
exclude şuţi i, şmenari i şi alţi interlopi foarte conştienţi şi ei, dar
de buzunare, maşini şi case .)
Iar spre pi ldu itoare învăţătură, iată şi câteva exemple de
exprimare emoţională:
"Cât timp ai fost plecată la Lugoj , mi-a fost un dor nebun de
tine . "
" Mă simt prizonier şi responsabil î n acelaşi t i m p d e fericirea
ei."
 U N M O D E L D E COM U N I CARE E F I C I EN TĂ 73

"Studiez Codul Manierelor E legante şi sunt foarte mândru

de progresele făcute ."
"Mă enervează la culme aceste vaci, pentru că altfel nu le
pot spune acestor bovine."
"Când mă gândesc la asteroidul ăsta care se apropie, simt
furnicături pe şira spinări i . "
A i luat am inte? Trăiri le emoţionale nu sunt nici observaţii,
n ici j udecăţi de valoare, convingeri, cred inţe sau puncte de
vedere. Sunt răspunsuri spontane ale organismului la
interacţiunea lui cu mediu l .

4. Nevoi le

Se referă la etaj u l motivaţional al ps ihicului responsabil pentru

declanşarea, orientarea şi susţinerea energetică a
comportamentul u i . Motivaţia, prin cortegi u l ei de nevoi,
trebuinţe, pulsiuni sau instincte, semnalează deficitul de tip
energetic sau informaţional din organ ism şi Împinge spre
atingerea ech i l i bru lui sau satisfacerea necesităţii.
Aşa cum ni meni nu ştie exact ce gândeşti sau ce simţi, nu
ştie n ici ce doreşti sau ce-ţi trebuie. Tu eşti cea mai Înaltă
autoritate În ceea ce te priveşte . Nu te aştepta ca cei din jur să
gh icească sau să-ţi citească nevoile În urma unor practici oculte
extenuante. Cel mai simplu e să le com unici tu.
Î ntr-un cuplu în care nevoile sunt identificate şi exprimate
clar şi comp let, şansele de satisfacere şi, astfel, de m aturizare şi
dezvoltare a personalităţilor parteneri lor sunt net superioare
cuplului în care nevoile sunt puţin conştientizate sau se
aşteaptă a fi detectate prin vedere paranormală.
74 Capitolul 5
"Am nevoie să mă asculţi când îm i exprim sentimentele fără
să mă condamni sau să-m i oferi soluţi i . "
"Aş vrea să-I cunosc p e Harry Potter. Crezi că î m i poţi
aranja o întâlnire cu el?"
"Nu şti u dacă apreciezi sprij inul pe care ţi-I ofer. M-aş
bucura dacă ai aprecia."
"Eşti bun să aduci şifonierul până la m ine? Am umblat toată
ziua prin magazine şi sunt frântă de oboseală. "
"Am nevoie de cineva sub papucul meu. A i putea să-m i faci
serviciul acesta?"
Exprimarea unei nevoi exclude condamnarea, j udecata,
critica sau înv inovăţirea. Pur şi simplu, fac i o afirmaţie privind
ceea ce îţi trebuie, ceea ce ţi-ar fi de folos sau ţi-ar face plăcere.
Ai d reptul să-ţi exprimi nevoile! Ai d reptul să ceri ! Cere cât
mai simplu, clar şi precis. Poţi cere absolut orice cu aceeaşi
naturaleţe cu care ceri un pahar cu apă sau rogi pe cineva să
înch idă fereastra.
Când îţi exprim i o nevoie, o poţi face fără să ţipi, să uri i şi
să faci ca toţi drac i i . Nu e nevoie să-ţi iei o voce m ieroasă, o
privire spăşită sau neajutorată. De asemenea, e contraindicat să
ceri închizându-te în tine, răspunzând în doi peri sau tăcând
ostentativ. Psihologii şi matematicien i i au descoperit, pe căi
ocolite, că dacă ceri ai mai multe şanse să primeşti decât dacă
nu ceri. Acum două m i lenii, un tâmplar înţelept şi optim ist le
spunea oamenilor: "Bate şi ţi se va deschide. Cere şi ţi se va
da. " Nu cred că se înşela, mai ales că avea o l inie directă cu o
rudă de-a lui care nu mai locuia pe Pământ.
Acesta este mesaj u l . Cere ce ai nevoie! Îţi este permis să
ceri . Eşti liber să-ţi exprim i nevoia. Altceva nu-ţi este perm is.
Nu-ţi este perm is să pretinzi. Poţi să ceri orice, dar nu poţi
pretinde nimic. N i m ic nu ţi se cuvine. Nimeni nu e obligat să
răspundă cereri i tale. Dreptu l tău de a cere este la fel de sol id
 U N M O D E L D E COM U N ICARE E F I C I E NTĂ 75
ca dreptul celui lalt de a refuza. Aceste drepturi se echi l i brează
reciproc, dar nu se ating. Iar în zona de vid dintre ele se
întâmplă mi steru l : celălalt, deşi are dreptul să te refuze,
răspunde nevoii tale şi o împlineşte. Ce-I face să vină În
Întâmpinarea nevoii tale şi să o satisfacă?
Unu: se simte obl igat să o satisfacă. Naşpa! Tu ceri să fi i
îmbrăţişată, iar el o face mecan ic, d e teamă s ă n u faci o criză
de isterie. Tu vrei ca ea să aibă mai multă încred<:: r e în tine, iar
ea m imează încrederea deoarece a fost învăţată să nu iasă din
cuvântul soţu l u i . Relaţie În curs de parad ire.
Doi : Alege liber să-ţi satisfacă nevoia. Cool. Dar de ce nu
alege să te frustreze? OK, îţi funcţionează bostănelul. Din
afecţiune pentru tine. Din iubire. Relaţie marfă, fel i citări !
(Atenţie la m i şcările bruşte. Pe umărul drept stă un Înger.)

5. Mesaje parţiale şi contami nate

Să recapitulăm : observaţii, gânduri, emoţi i , nevoi . Modelul

EUGEN, mai şti i ? De anal izat, le-am anal izat. Ce urmează?
S inteza. Dacă una din ele nu iese la numărătoare, m esaj u l este
parţial. De exemplu, spui ce ai observat, ce gândeşti, cum te
simţi, dar nu spui ce-ţi trebuie.
"Te-ai întors de aproape o oră şi nu scoţi nici un cuvânt.
Presupun că eşti furios şi mă tem că am greşit cu ceva." Notă
de trecere, dar nu notă maximă. Unde este exprimarea nevoii?
Ce doreşte această persoană? Vrea să fie asigurată că nu a
greşit? Vrea conversaţie? Simte nevoia să-şi i a tălpăşiţa?
Sau : spui ce ai observat şi ce gândeşti, dar u iţi de restul .
"Camera copilului arată c a după război. N u cred că-ţi pasă
de ce se întâmplă în casa asta. " Şi cum se simte acest bărbat?
76 Capitolul 5
Este dezamăgit? Este trist? Îşi dispreţuieşte soţia pentru acest
comportament? Este iritat de incapacitatea lui de a pune
picioru l în prag? În plus, nu menţionează ce nevoie resimte în
această situaţie. Vrea ca ea să facă penitenţă? Îşi doreşte să o
părăsească? Are nevoie să înţeleagă ce s-a Întâmplat?
În real itatea trăită, observaţi i le, gânduri le, emoţi i le, nevo ile
sunt prezente împreună, ca şi cum ar face parte dintr-un
monolit. Ele formează o experienţă u nitară. Din păcate,
această experienţă este fragmentată fie în actul
autoconştientizării, fie În actul com unicări i . Altfel spus, deşi
experienţa mea e com pletă, eu nu sunt În totalitate
conştient de ea. Ca în exemplul de mai sus, Îm i dau seama ce
gândesc, dar nu-m i dau seama ce simt şi ce nevoi am . (Tataie, e
grav ! ) Într-o altă variantă, îmi dau seama de trăirile şi dorinţele
sau nevoile mele, dar, dintr-un motiv sau altu l, nu le comunic.
De exemplu, mă simt dezamăgit, dar nu vreau ca ea să
devină conştientă de această vulnerabil itate. Sau o dispreţu iesc,
dar imaginea pe care m-am strădu it să o construiesc exclude
astfel de trăiri "inferioare". Aş vrea să o pedepsesc, dar nu-i
spun ca să nu aibă timp să se apere ş.a.m.d.
Mesajele parţiale creează confuzie, anxietate, neîncredere.
Oameni i simt că li pseşte ceva din tablou, dar nu realizează ce.
E i sunt j udecaţi, dar nu li se prezintă faptele pe baza cărora
sunt j udecaţi. Vin În contact cu emoţi i şi sentimente, dar nu
înţeleg de unde izvorăsc acestea. Li se cer lucruri care vin din
emoţi i neexprimate şi observaţi i necomun icate. Este greu să
com unici eficient În astfel de cond iţi i. Inevitabil, punctu l în
care se aj unge este : "Nu pot să com unic cu el", "Nu reuşesc să
mă înţeleg cu ea" . Când aud aceste propoziţi i, ştiu că
responsabilitatea se îm parte la doi . Oricât de mare psiholog ai
fi, la un moment dat va fi peste puterile tale să gh iceşti ceea ce
l ipseşte şi să completezi mesajele parţiale. Sol uţia este mai
simplă: tu să ai grijă de experienţa ta pe care să o com unici
fidel, celălalt să aibă grij ă de experienţa lui pe care să o
 U N M O D E L D E COM U N ICARE E FICI E NTĂ 77
comunice fidel şi fiecare să fie deschis pentru a pri m i înăuntrul
lui experienţa partenerul u i .

Dacă a i ceva muguraşi p e ramura In urm a treceri i

anotimpuri lor, ai real izat că l umea e complicată. Ca atare, nu
există doar mesaj e parţiale. Există şi mesaje contam inate.
Acestea, în cazul cel mai bun, produc confuzie. La cealaltă
extremă, sunt al ienante şi profund nesănătoase.
Exemplu: " Iar ţi -ai luat rochiţa asta scurtă", îi spune el,
pregătindu-se pentru viz ita la părinţii lui. Pare o observaţie
inofensivă. Asta dacă eşti naiv (şi nu eşti, am început să te
cunosc) . Dacă priveşti atent, poţi vedea leopardul .
Observaţia: Văd c ă ţi-ai luat rochiţa aceea scurtă care data
trecută a stârnit discuţi i .
Gându/: Şti i bine că părinţi i mei sunt mai conservatori ş i am
impresia că o faci înadins.
Emoţia: Mă tem că ai mei vor crede că nu am nici un cuvânt
de spus în relaţia noastră.
Nevoia: Vreau să-ţi pese mai mult de sentimentele celor din
j ur şi să te Îmbrac i altfel .
Acesta e mesaj u l desfăşurat pe care ea nu îl primeşte. Ea a
prim it o propoz iţie din şapte cuv inte la care răspunde
instantaneu pe un ton înalt: "Şi care e problema ta?"

Ce să- i faci, mesaj u l contam inat trage tot la mesaj

contami nat. Să-I desfăşurăm şi pe e l .
Observaţia: Observ un ton diferit în vocea ta.
Gându/: Presupun că te deranjează ceva.
Emoţia: Mă enervează faptul că nu-m i spu i direct.
78 Capitolul 5
Nevoia: Aş vrea să fii mai curajos şi să-m i spu i În faţă care e
problema cu rochiţa asta.

Vrei să te mai distrezi un pic urmărind dialoguri dintre doi

adulţi regresaţi la vârsta de patru ani ? Ascultă repl ica lui :
(privind absent pe fereastră) "N-am nici o problemă. " Mesaj
contaminat? Of course.
Observaţia: Văd că mă ţintuieşti cu privirea şi ai un ton
ascuţit.
Gândul: Cred că te-am enervat şi mă aştept la un conflict cât
de curând .
Emoţia: Mă simt descurajat de această reacţie.
Nevoia: Aş vrea să ai o atitudine mai conciliantă şi să
Încercăm să rezolvăm cu calm acest diferend.

Spectacolul nu s-a terminat. Urmează repl ica e i : "Atunci hai

să mergem odată. " Cum e acest mesaj ? Con-ta-m i-nat. Bravo,
Pătrăţel !
Observaţia: Văd că priveşti pe fereastră.
Gându/: Mă gândesc că nu merit să mă priveşti În ochi şi să­
m i spu i ce te frâmântă.
Emoţia: Deja m-am săturat de atitudinea asta la bărbaţi .
Nevoia: Abia aştept să aj ungem la ai tăi, să le arăt pe cine
au crescut.

Iată cum În spatele a patru propoziţi i nevinovate stau pitite

şi Înghesu ite cel puţin şaisprezece. Din fericire, există loc
pentru toată lumea. Comun icarea eficientă este aristocratică. Ea
se naşte din generozitatea unui rege care oferă observaţii lor,
 U N M O D E L D E COM U N ICARE E F I C I E NTĂ 79
gânduri lor, emoţii lor şi nevoi lor un loc sub soare, un acoperiş
deasupra capu lui, un os de ros în l umea cuvintelor.
Comunicarea ineficientă este practicată, de asemenea, tot de
regi, cu diferenţa că sunt mai cărpănoşi . Credinţa mea de
luptător locativ este că zgârcenia lor provine din ignoranţă.
Realmente nu ştiu că au atâta spaţiu la d ispoziţie încât chiar
dacă ar em ite observaţi i, gânduri, emoţii şi nevoi la foc
contin uu, o viaţă întreagă, tot le-ar mai rămâne suficient.
Te-ai sesizat, ilustrul meu cititor? Bat şi eu şaua ca să
priceapă iapa.
 Capito l u l 6

P U T E R EA P R E C IZ I E I

Special işti i în comun icare încep să fie convinşi că natura

umană a fost creată de cineva care avea o pasiune perversă
pentru complexitate. Hai să ne gând im : mai întâi, oamen ii
percep l umea în chipuri foarte diferite. În funcţie de o grămadă
de factori (vârstă, sex, mediul social in care au crescut,
experienţe, cred inţe, valori, tipare neurologice, etc.), percepţi i le
oamen i lor diferă intre ele. Din acest motiv psihologii au
afirmat despre percepţie că este un proces activ.
Doi oameni asistă la acelaşi eveniment (o discuţie aprinsă
între un bătrân şi un tânăr), dar îl rel atează în moduri foarte
deosebite unul de altul. Primu l vede un ins marcat de an i,
scovârgit ca un vrej de fasole, cu o şapcă albastră pe cap. O
cămaşă bleumarin, cu un nasture rupt şi o urmă de maioneză pe
umăru l drept. Pantaloni de velur care o escortează, cu umflături
în dreptul genunch i lor. În picioare, galoşi . Venit direct dintr-un
fi l m din perioada interbel ică. Tânărul, in schimb, e un
exemplar destu l de reuşit. Înalt, zvelt, păr buclat si privire
ostilă de dulău deprivat de osu l favorit. Costum gri-deschis
impecabil, Geanfranco Ruffini, cămaşă asortată Bigotti.
Postură uşor tensionată, dar aer dezinvolt de om sigur pe sine.
AI doilea nu vede aproape n ici unul din aceste amănunte,
dar poate face un rezumat destul de bun al discuţiei : compan i i
petrol iere, taxe şi accize, deprecierea cursul u i d e schimb l e u /
 PUTEREA PRECIZ I E I 81

euro, offshore, preţuri sub cotaţia mondială, piaţa d e distribuţie

a carburanţi lor, obligaţii contractuale, reeşalonări de datori i -
aceştia sunt termen i i descrieri i l u i . Bătrânul este un l ider politic
(nu pot să spun din care partid), tânărul este biznismen (lider la
numărul de benzinării pe care le deţine). Scopul întâlniri i :
demonstrarea in rândul maselor largi, populare, a diferenţei
dintre cei care ne conduc şi cei care îi conduc. Morala
întâlniri i : chiombeală maximă la vot !
Tu, cititoru le, ti-ai dat seama că oamen ii noştri au
dominante d i ferite în percepţie. Unul este mult mai atent la
stimu l i i vizuali, celălalt este mai sensibil la sti m u l i i aud itivi .
Dar aceasta nu este totul. După c e receptori i special izaţi şi-au
făcut datoria, cu informaţiile dobând ite oamen i i îşi construiesc
reprezentări diferite asupra realităţii. Reprezentările nu reflectă
ceea ce s-a întâm plat, ci personalizează ceea ce s-a întâmplat.
Ev ident, dacă lucru l acesta nu s-ar întâmpla, creierul nu ar filtra
n i mic din informaţiile care ne bombardează în fiecare secundă,
foarte repede, toţi am începe să căutăm ziua de ieri, să fim
plecaţi cu sorcova sau să ne bată vântu l prin mansardă. Din
fericire, creieru l fi ltrează informaţiile şi trim ite m inţi i
conştiente doar informaţiile de care aceasta are nevo ie sau
crede că are nevoie. Restu l e depozitat cu dibăcie în m i l ioanele
de fişiere ale memoriei .

1. Harta n u este teritori u l

Referitor l a acest proces, u n tip, Alfred Korzybski, într-un

moment de inspiraţie, a rostit o propoziţie care nu l ipseşte din
n ici o carte, broşură sau fiţu ică destinată comun icări i.
Propoziţia cu prici na, "Harta n u este teritoriul", exprimă
plastic ideea că imaginea realităţi i nu e totuna cu realitatea, că
reprezentările noastre interioare nu sunt reproduceri fidele ale
82 Capitolul 6
evenimentelor. Altfel spus, noi nu avem acces direct la
real itate, ci la reprezentarea noastră despre realitate. De
aceea, lumea în care trăim, adică lumea experienţei noastre,
poate sa fie mai apropiată, sau mai depărtată de lumea
obiectivă. În aceste circum stanţe, a fi desch işi către alte
perspective sau viziuni (în relaţia de cuplu, pentru că la ea mă
refer în acest sclipitor tratat) poate fi o acţiune de bun simţ,
dacă nu cumva salvatoare.
Aceste reprezentări ale real ităţi i nu circulă brambura prin
capul nostru, ci se grupează şi se organ izează în modele tot mai
largi ale lum i i . De pi ldă, există oameni care au un singur model
de reacţie la furie: i-ai înfuriat, imediat îţi ard una peste bot.
Poate fi şi o lovitură simbol ică, de genul unei agresiuni verbale,
dar tiparu l este acelaş i . Alţi i pot avea mai mu lte modele pentru
felul cum să reacţioneze într-o asemenea situaţie: se ridică şi
p leacă, aruncând binecuvântări pri ntre dinţi, întorc şi obrazul
celălalt şi încearcă să înţeleagă situaţia.
Cu cât modelele de reacţie sunt mai numeroase, cu atât se
înmulţesc posibil ităţile de manifestare comportamentală şi,
odată cu ele, gradele de libertate experimentată. Oamen i i sunt
cu atât mai liberi cu cât dispun de mai mu lte modele de reacţie,
modele cu care pot opera pentru a le adecva la context. Iron ia
soartei face ca oameni care au un număr m inim de modele de
reacţie să pretindă că sunt liberi (l ucru care, dacă nu te
afectează direct, poate fi destu l de haios) .
Modelele de reprezentare sau înţelegere a lum i i, ca şi
modelele de exprimare sau de răspuns nu pot fi transformate
sau înmulţite decât prin intervenţia minţii conştiente. Nu poţi
transforma ceea ce nu cunoşti şi, evident, nu poţi cunoaşte dacă
nu eşti conştient. Spus altfel şi tăcând legătura cu ideea de mai
sus, oameni i l iberi sunt cei care îşi extind conştienţa şi
operează sch imbări le corespunzătoare noului nivel de
conştienţă atins. Extensia conştienţei se realizează, prin urmare,
în două di mensiuni : o dimensiune a înţelegeri i, ceea ce ştiu şi o
 PUTE REA PRECIZ I E I 83
dimensiune a acţiu n i i, ceea c e fac. Un n ivel superior de
conştienţă este integrat atunci când acţiunea urmează în mod
na,t ural cunoaşteri i . Dacă pretind că am înţeles efectele toxice
ale fumatului asupra semen ilor mei, dar continui sa- i intoxic pe
unde-i prind, cred inţa că sunt conştient este doar o pretenţie.
Adevăru l este că nu-m i pasă dacă le fac rău şi mi se rupe de
nevoia lor de a inspira aer curat, mama lor de nefumători !
Din această perspectivă, oamen i i care iubesc conştienţa şi
fac eforturi gigantice pentru a-şi mişca funduri le în direcţia
extinderi i ei îm i sunt deosebit de simpatici . Am dificu ltăţi în a-i
accepta pe cei care, cel mai adesea din lene, bat pasul pe loc
(un sport îndrăgit şi de mine) şi sunt deasupra (sau dedesubtul)
puteri i mele de înţelegere cei care îşi contractă conştienţa.
Nefiind cazul tău, ind ivizibi lul meu cititor, îţi propun să ne mai
extindem (sau destindem) un pic, pătrunzând în domeniul
tehnicilor de clarificare, cele care ne permit înţelegerea
modelelor asupra lumii, personale sau ale partenerul u i .
C u m , nu credeai c ă s e poate s-o înţelegi p e soţia ta
spunându-ţi "Tu nu mă ascu lţi niciodată", deşi de 5 minute nu
faci decât să o asculţi ? Să-ţi înţelegi partenerul atunci când, în
loc să te îm brăţişeze, îţi spune că "Reacţionezi exagerat.
Lucruri le nu sunt aşa de grave."? Se poate. Iar de când doi
băieţi de treabă, John Grinder, l ingvist şi Richard Band ler,
matematician, au publ icat "The Structure of Magic 1", adaptând
conceptele gramaticii transformaţionale la un set de
instrumente de explorare l ingvistică, şansele de succes au
crescut înfricoşător.
Bandler şi Grinder au plecat de la ipoteza structurări i
experienţei noastre pe un n ivel neurologic profund. Pentru a
comun ica, noi derivăm o structură superfic ială d i n structura
profundă. Acest proces are loc în mod necesar, deoarece
l imbaj u l nu se poate derula sincron cu fluxul gândiri i, fi ind
doar o aproximare a acestuia. În timpu l derivări i i n formaţiilor
din structura profundă, mu lte sunt omise, fi ltrate sau
84 Ca pitol u l 6
generalizate . Aceste scurtcircu itări asigură fluenţa limbaj u l u i
şi minim izează riscul unor dialoguri fără srarşit şi plictisitoare.
Raportându-se la întrebările pe care le foloseau doi giganţi
ai terapiei de tip experi enţial, Fritz Perls şi Virginia Satir,
am i c i i noştri au identificat o serie de întrebări men ite să as igure
un acces mai bun la structura profundă a l i mbaj u l u i şi să
elim ine omisiun ile, generalizări le şi distorsiun i l e din structura
superficială a l imbaj ului.

Spre aceste întrebări voi arunca şi eu lumina analizei mele,

punând la dispoziţia cupluri lor din spaţiul carpato-danubiano­
pontic o speranţă suplimentară de înţelegere. Încep cu
omisiunea.
Om isiunea se referă la acel fenomen de modelare a
materialului din structura profundă prin care sunt selectate doar
o parte din informaţiile dispon ibi le, restu l fiind lăsate în afara
frazei . Ad ică lipsesc din discurs. Deoarece nu şti i exact ce a
vrut să spună vorbitoru l, eşti tentat "să pui de la tine", adică să
adaugi mesaj ului primit propriul tău set de asumpţi i. De aici
iese o încurcătură mai mare decât circuitul bani lor murdari prin
firmele suveică. D i n fericire, pol iţia l imbaj ului nu doarme în
post şi poate repera informaţi ile lipsă prin întrebări precise.

2. Verbele nespecifice

U nele verbe sunt mai speci fice decât altele. De pi ldă, a gâdila e
mai specific decât a atinge, a cl ipi e mai specific decât a vedea.
Dar ce spui de propoziţia "M-a împins să cumpăr parascovenia
asta de carte"? E i bine, n u putem şti dacă l-a împins de la spate
până la librărie, dacă l-a împins punându-i un kalashn ikov între
 PUTEREA PRECIZI E I 85
coaste sau l-a "împins" şantajându-I cu scoaterea de la porţia de
liga campioni lor, meciul dintre Hegel C.F. şi Berke ley S .A..
Întrebarea de clari ficare este: ÎN CE FEL te-a împins? Iată şi
alte exemple de propoziţi i ce conţin verbe nespec ificate şi
întrebări de clari ficare.

Mă scoate efectiv din sărite. În ce fe l te scoate din sărite ?

Îm i place la nebunie salata d e vinete. Ce anume exact îţi
place la salata de v inete?
M-a supărat teri bil azi dimineaţă! Cum anume te-a supărat?
Am făcut-o să leşine de plăcere. Ce ai făcut specific
pentru . . . ah, e secret profes ional, bine că îl ţii pentru ti ne,
scârţanule.
Observi, întrebările au rolul de a evidenţia CUM AN UME
au fost real izate acţi uni le, clari ficând conjunctura sau contextu l
în care s-au produs. Pentru verificarea cunoştinţelor, exerciţiu:
Mă frustrează la maxim apucata de soacră-mea.
Studenta d i n primul rând părea să înţeleagă cursu l .
M-a înfuriat u n pic, m itocanu' !

Ca să ţii m i nte mai uşor, îţi propun să începi să constru ieşti

un ghid pentru a ev ita aceste capcane de limbaj . De pi ldă, poţi
ataşa degetu l u i mare de la mâna stângă verbele nespecificate,
iar degetu l u i mare de la mâna dreaptă întrebările
corespunzătoare: CUM ANUME, ÎN CE FEL, CE ANUME?
86 Capitolul 6

3. S u bsta ntivele nespecificate

Uneori subiectul unei propoz iţi i este trimis la plim bare, iar
misi unea noastră e sa-I chemăm înapo i . "A greşit flagrant la
pri ma intervenţie". CINE a greş it flagrant? "A fost un del ir".
CE AN UME a fost un del ir? "Merge d i n rău în mai rău". CINE
AN UME? "E de la ei". De la C INE AN UME? Aceste
su bstantive neexprimate sunt poate cele mai rele feluri de
exprimare. Ele trim it uneori la o viziune asupra lumii din care
l i pseşte responsab i l itatea indiv iduală.
Ai spus vreodată, priv ind melancolic un pahar, "S-a spart"?
B ietu ' de el, s-o fi spart si ngur sau a Tacut o manevră greş ită
când zbura din du lap spre masa din bucătărie. Întrebarea
"CIN E l-a spart?", pusă cu naiv itate de un părinte, identifică
responsab i l u l . Pe lumea asta, unele lucruri nu se produc pur şi
simplu, ele ni se datorează nouă. Pentru "A căzut" există un
cineva care l-a scăpat, pentru "Este incorect" există ceva (CE
AN UME?) sau cineva (C INE?) care este incorect.
Adverbele CINE sau CE ne sunt sluj itori de nădejde. De
aceea, le plasăm pe degetul arătător de la mâna dreaptă, punând
substantivele nespec ificate pe arătătoru l de la mâna stângă. Ş i,
pentru că avem două degete operaţionale, ne putem j uca astfel:

- Şefu ' , au spus despre tine că eşti cap sec .

CINE AN UME a spus? (pentru speci ficarea
substantivului)
- Huidu şi Găinuşă.
- ÎN CE FEL sunt cap sec? (pentru speci ficarea verbului)
- În felu' că ai dat căld ură în Titan, deşi afară e vară.
 PUTE REA PRECIZ I E I 87

4. Com pa raţi i le

Deşi o comparaţie presupune c e l puţin doi termen i, adesea unul

d in ei l ipseşte. Întrebarea de clari ficare îl scoate la lumină.
"Tocmai azi, când sunt mai puţin pregătit", spune studentul.
MAI PUŢIN PREGĂTIT DECÂT CINE? "E mai tare la pat",
spune ştorfel ina de lux. MAI TARE ÎN COMPARAŢIE CU
CINE? "Este prea scump", spune el, înapo ind safirul şi
accelerând spre uşa magazinu lui de bijuteri i . PREA SCUMP
ÎN RAPORT CU CE? "Este deja prea mult", şopti
revoluţionaru l. PREA M U LT ÎN COMPARAŢIE C U CE?
Frazele care conţin cuvinte precum "prea", "mai", "cel mai"
introduc comparaţi i . Întrebări le de clarificare ne îngăduie să
aflăm reperul, elementul în raport cu care se real izează
comparaţia. U neori, clarificarea merge mai adânc, încercând să
identifice criteriul după care se realizează comparaţia.

- Proful nostru e mult mai inteligent.

- Mai intel igent decât cine?
- Decât cei lalţi luzeri de pe aici.
- Cum îţi dai seama că e mai inteligent?
- Păi n-ai văzut ce Audi are gagi u ' ?

Să plasăm comparaţi i le pe m ij locu l mâi n i i stângi ş i

întrebarea ÎN COM PARAŢIE CU C INE / C U CE? pe m ij loci u l
mâi n i i drepte şi s ă desc ifrăm o omisiune m a i complexă.

- A fost m ult mai slab anul acesta !

- CINE a fost mult mai slab?
88 Capitolul 6
- TVR l .
- Mai slab în comparaţie cu cine?
- Cu Pro-ul.
- Cum ţi-ai dat seama că a fost mai slab?
- S implu. La Pro TV au fost vedete cu sacul.

După om isiune urmează generalizarea . Aceasta este

operaţia prin care un element sau fragment al experienţei este
considerat reprezentativ pentru o categorie sau o clasă de
obiecte şi fenomene. General izarea ne introduce "în ceaţă" şi
ne împ ied ică să vedem diferenţele, adesea asumând că acestea
nici nu există. Întrebările de clarificare a generalizări lor ne
apropie de nuanţe şi reconstruiesc un tablou mult mai clar al
real ităţi i .

5 . Cuantificatori i u n iversal i

S unt cuvinte sau sintagme de tipu l : toţi, fiecare, niciodată,

nimeni, toată lumea, întotdeauna, nim ic, tot timpu l, etc .
Cuantificatori i universali pleacă de la un adevăr lim itat şi îl
prezintă ca şi cum ar fi general. "Tineri i din ziua de az i n u mai
şti u ce este ruşinea". Pentru a afla dacă respectivul pensionar
tocmai a finalizat o laborioasă cercetare sociologică, întrebăm :
TOŢI TINERII?
Există excepţi i întotdeauna (ÎNTOTDEAUNA?), deşi
general izarea le ascunde. "N imen i nu mă înţelege" . VREI S Ă
SPUI C Ă NU EXISTĂ NICI UN OM CARE S Ă TE
ÎNŢELEAG Ă ? Părintele nevrotic îşi j udecă copi l u l : "Nu eşti
capabil să faci nimic bun", iar copilul, vi itor terapeut, îi
 PUTE R EA PRECIZ I E I 89
răspunde : ÎŢI AMINTEŞTI UN LUCRU PE CARE S Ă -L FI
F Ă CUT BINE?
C uantificatori i universali încearcă să mascheze adevăruri
indiv iduale, dar n ici creierele noastre, ch iar dacă n-au fost
antrenate prin harvaduri, nu sunt de colea.
- Soţul meu mestecă gumă tot timpu l .
- Ch iar şi atunci când doarme? (clarificare prin reducere l a
absurd)
sau
- Există totuşi un moment al zilei în care nu mestecă?

Acestea fi ind zise (sau mestecate niţel), să aşezăm

cuantificatori i universal i pe inelaru l mâini i stângi şi întrebările
TOŢI, FIECARE, NICIODA TĂ , N IMENI, EXISTĂ O
S ITUA ŢIE pe inelarul mâini i drepte. Pentru studenţii
conştiincioşi, verificarea cunoştinţelor:
- Nevastă-mea vorbeşte tot timpu l !
- Niciodată nu e atent când expl ic.
- Homosexual i i sunt cei mai ch ipeşi bărbaţi .

6 . Operatori i moda l i de pos i b i l itate

Operatori i modali de posi bil itate stabi lesc l im ite, fără a arăta în
ce fel funcţionează sau se opun aceste l im ite. Se exprimă prin
"se poate", "nu se poate", "imposib i l". Operatori i modali
perpetuează legi nescrise sau neanalizate, introduc reguli care
par de nechestionat, ne fixează şi ne impun l i m ite.
90 Capitolul 6

"Nu pot să-i spun direct ! "

"Nu pot să-I refuz ! "
"Este imposibil s ă s e îndrăgostească !"

M ulţi dintre noi, prin credinţele noastre, ne stabilim lim ite

care ne fac să ne simţim neaj utoraţi sau incompetenţi . "Nu pot
să mă exprim într-un limbaj mai lejer", se lamentează un om de
şti inţă. Întrebare de clarificare: ce te Împiedică să te exprimi?
Stimabile vi itor psiholog sau terapeut, reţine această întrebare.
Este aur curat ! Întrebarea catal izează un proces de reflecţie
asupra obstacolelor, proces cum nu se poate mai binefăcător.
La capătu l lui poţi afla, de pi ldă, că ceea ce te împiedicau erau
prej udecăţile sau fricile tale iraţionale, adică "obiecte"
psihologice asupra cărora ai control şi chiar merită să-I exerciţi .
"Nu pot să-I exercit", spune impasibil cl ientu l . CE TE
ÎMPIEDICĂ S Ă -L EXERCIŢI?, continui tu cu o sclipire
poznaşă, de terapeut călare pe situaţie. "Nu cred că sunt
capabil". Aici eşti pe verb nespecificat, te uiţi urgent la care
deget, aşa tată, la degetul mare şi întreb i : ÎN CE FEL NU EŞTI
CAPABIL? "Niciodată n-am avut succes ", răspunde el cu
ochi i în lacrim i . ÎŢI AMINTEŞTI DE O S ITUA ŢIE ÎN CARE
A I AVUT S UCCES, rosteşti tu im presionat atât de suferinţa
umană, cât şi de magn i fica falangă a inelaru lui personal.
În terapia Gestalt, u n i i special işti, nu prea duşi la biserică, îl
inv ită pe cl ient să-I transforme pe "Nu pot" în "Nu vreau" şi
pleacă într-o anal iză de mai toată frum useţea (sau groaza, după
gusturi).

C : Nu pot să-i spun că o plac.

T: Nu vreau . . .
 PUTE R EA PRECIZI E I 91

C : N u vreau să-i spun că o plac.

T: Deoarece dacă ai dori . . .
C : Dacă aş dori chiar i-aş spune.
T: Şi dacă i-ai spune . . .
C : . . . există posibi litatea să-m i spună c ă mă place s i ea.
T: Ş i dacă ai afla asta . . .
C (uluit) : Tii i ! Eşti super ! Dacă aş afla că mă place nim ic nu
ne-ar mai împied ica să avem o relaţie, iar eu nu sunt pregătit
pentru aşa ceva.
T: ÎN CE FEL NU EŞTI PREGĂTIT PENTRU O
RELA ŢIE? (verb nespecificat)
C : S unt o fire mai libertină.
T: CUM ANUME EŞTI O FIRE MAI LIBERTINĂ ?
(substantiv nespecificat)
C : Ei, îmi plac fetiţele.
T: CE ANUME ÎŢI PLACE LA FETIŢE? (substantiv
nespecificat)
C : Ş i tu acum . . . Ştii bine.
T (făcând pe prostul): Habar n-am .
C (rezistând eroic) : Ba şti i .
T (m imând o culme a ignoranţei): Îţi j ur c ă n u şti u .
C (cade d e p e scaun, fulgerat d e a l doi lea insight) : Adevărul
nu e că-mi place ceva anume la fetiţe, ci ideea că n-ai n ici o
grijă. Cu fetiţele nu trebuie să mă complic. Iar cu fata asta,
dacă aş avea o relaţie, ar trebui să-m i asum ceva
responsabil ităţi .
T (crud de-a dreptul): Iar ideea de a-ţi asuma ceva
responsabil ităţi este pentru tine . . .
92 Capitolul 6
C (căzut, În continuare) : . . . o chestie absolut nouă. Nu şti u
cum s-o apuc. Acasă nu m i-am asumat n ici o responsab i l itate,
toate au venit de-a gata.
T (fascinat de propriul arătător) : CINE ANUME LE-A
ADUS?
C: Babac i i . Ei şi-au asumat responsabilităţile pentru m ine.

Anal iza continuă, dar noi mai avem şi altă treabă. Anume
Întrebarea: CE S-AR ÎNTÂ MPLA DAC Ă ... ? Este o Întrebare
la fel de grozavă ca şi precedenta (CE TE ÎMPIEDIC Ă S Ă . . . ?,
În cazul În care ai u itat). Ea investighează consecinţele atingeri i
obiectivului sau depăşirii obstacolului. Cum ai văzut şi din
exemplul de mai sus, unii oamen i Îşi fixează obiective şi
aparent doresc să le atingă, inconştient temându-se de ele şi
străduindu-se să le menţină la distanţă.

C: Nu vreau să iau note mari, deşi toată l umea ştie că pot.

T: Ce s-ar Întâmpla dacă ai lua note mari?
C : Prieten i i mei ar crede că sunt un toci lar şi m-ar respinge.
T: Ce s-ar întâmpla dacă ai fi respins de prieten i i tăi ?
C : Ar fi groaznic. Doar ei m i-au rămas.

Deoarece mai avem un singur deget, cel m ic, să plasăm pe

cel de la mâna dreaptă Întrebările CE S-AR ÎNTÂ MPLA
DAC Ă . . . ? şi CE TE ÎMPIEDIC Ă S Ă . . . ? (cu varianta: CUM
FACI S Ă TE BLOCHEZI SINGUR S Ă ... ?), iar pe cel de la
mâna stângă, frăţeşte, operatorii modal i ai posibil ităţi i şi
necesităţii. Ş i pentru că veni vorba de ultim i i . . .
 PUTE R EA PRECIZI E I 93

7. Operatori i modal i de necesitate

S unt expresii de tipul "Este necesar", "Ar trebui", "Trebuie să",

care stipulează regul i de conduită, fără a preciza pe ce se
Întemeiază sau care sunt consecinţele nerespectări i lor. Iar
Întrebările de clarificare exact aceasta v izează: să l i mpezească
motivaţia şi consecinţele acestor reguli, pentru a le evalua critic
şi, dacă e cazul, a le respinge. În caz contrar, aceste "necesităţi"
ne lim itează, uneori drastic, l ibertatea de acţiune, de decizie sau
de mişcare. "Nu trebuie să stai de vorbă cu străin i i ", "Rom ii
trebuie mutaţi Într-un cartier special", "Trebuie să te sacrifici
pentru ţară" - iată doar câteva exemple.
C um pot fi contracarate? Prin aceleaşi Întrebări care au pus
operatori i modali cu botu ' pe labe: CE S-AR ÎNTÂ MPLA
DAC Ă . . . ? CUM AR FI DAC Ă . . . ?

"Trebuie să-mi faci de mâncare zilnic", spune soţul, mai

conservator de felul lui. CE S-AR ÎNTÂ MPLA DAC Ă ŢI-AI
FACE S INGUR?, răspunde soţia, mai postmodernă. Apropo,
dragi compatrioţi bărbaţi : Ce s-ar întâmpla dacă . . . na, că m i-am
înghiţit finalul de foame ce mi-e.
Imperativele modale sunt lim itative Într-un alt sens : impl ică
faptul că eşti o persoană rea dacă le Încalci. "Trebuie să o
asculţi pe bunica ta", îşi Învaţă mama copilul . Dar, ce ne facem
dacă bun ica are gândirea haşurată sau Îi l ipseşte o doagă,
l ucruri pe care mama nu le neagă, dar copilul le trăieşte? Dacă
se autoprotejează şi nu-şi ascultă bun ica, puştiul începe să se
simtă vinovat. Are impresia că face ceva rău şi se scindează
Între a fi ascultător pentru a primi afecţiunea mamei şi a fi
neascultător, sai vându-şi facultăţile mintale.
În ce mă priveşte, sunt un mare amator de "trebu ie" şi cum
prind câte unul, cum îl examinez. Copilul mic nu are
94 Capitolul 6
intel igenţa dezvoltată pentru a se opune datorii lor şi
interd icţi i lor emanate de figuri le adulte, a le anal iza şi accepta
numai dacă sunt raţionale. "Tu trebuie", "Este necesar să . . . ",
"Este interzis să . . . " sunt instrumente exterioare prin care
adultul dom ină, având de partea sa forţa sa fizică şi puterea de
a retrage afecţiunea. Este o situaţie fără scăpare pentru cop i l .
D e aceea, este d e o importanţă crucială ca mesajele com unicate
de adu lt să fie raţionale. Din acest punct de vedere, asupra
părinţilor m i se pare că stă o responsab i l itate uriaşă. Oricum,
adulţi i sunt responsabi l i pentru i nterdicţiile şi imperativele
morale cu care operează, dar dacă le mai transm it şi copi i lor,
responsabi l itatea se dublează.
În cuplu, "trebuie să fii fidel" poate să dea multă bătaie de
cap . Ce înseamnă asta? ! Dacă eşti la o bursă de stud i i în
străinătate, trebuie să te autolim itezi, devenind un reprimat?
Sau trebuie să faci exact contrariul, de teamă să n u ţi se
pervertească energia sexuală sau să o iei razna? Dacă eşti
căsătorită şi te atrage la nebunie un bărbat dispon ibil, ce fac i ?
Alegi frustrarea ca s ă nu t e simţi vinovată? Îţi oferi experienţa
cu riscul culpabil izări i? Ş i cât de l i beră sau fericită te vei simţi
dacă alegi frustrarea din teamă? Sau ce tip de satisfacţie are
cineva care nu se implică într-o relaţie sexuală nu din teamă, ci
d intr-o preţu ire superioară a relaţiei în curs? În mod deliberat
nu indic vreun răspuns, deoarece nu ex istă un răspuns general
şi "corect". Regu la trebuie exam inată într-un context,
reprezentat de ce l care se confruntă cu ea şi situaţia lui
particulară de viaţă.
Relativ la viaţa de cuplu, necesaru l meu cititor, fereşte-te de
cei care dau verdicte sau condamnă În baza unor imperative
morale neintegrate În context. Mulţi oameni ar putea să facă
un bine enorm lumii În care trăiesc, văzându-şi de treburile lor
şi ev itând să j udece, fără să cunoască În amănunt infide\ ităţile
sau datori i le conj ugale. Pentru terapeuţi, În special, exam inarea
cu fineţe a normei, investigarea percepţii lor parteneri lor şi
conectarea i mperativului la contextul psihosoc ial al cuplului
 PUTE REA PRECIZI E I 95

reprezintă paşi necesari unei înţelegeri profunde. Unii, chiar

special işti, au impresia că terapeutului îi este interzis să j udece .
Terapeutul este om, are inteligenţă (sau aşa se spune), prin
urmare j udecă. Diferenţa este că el j udecă nu înainte, ci la
srarşit, după ce întreaga situaţie a fost anal izată. Evident,
terapeutului nu-i este perm is să-şi impună j udecata. Dar, dacă
aceasta îi este precis cerută de cl ient, ar fi o m inciună să spună
că nu o deţine. Într-o astfel de situaţie, terapeutu l va fi sincer ş i
îşi v a exprima j udecata, subl ini ind c ă este a l u i , ad ică nu e în
mod necesar cea mai bună sau cea "corectă".
Într-o zonă vecină cu lim itele impuse modal se află valori le
impuse. Le anal izez şi pe ele, dar, regret, s-au term inat
degetele.

8. J udecăţi le de valoare nespecificate

S unt afirmaţi i pe care mentalul colectiv le-a păstrat, originea

fi i ndu-le necunoscută. Oamen i i care operează cu ele sunt
frecvent puţin conştienţi de faptul că există şi perspective
alternative, legitime. Î ntrebările de clarificare sunt: C INE
S PUNE A STA? PENTRU CINE ... ? PE CE SE BAZEAZĂ
ACEASTĂ AFIRMA ŢIE?
Judecăţile de valoare nespecificate funcţionează şi ca un
paravan, în sensul că nu şti i precis dacă interlocutoru l aderă sau
nu la ele. Întrebări le, în acest caz, clarifică nu doar sursa
informaţiei şi contextul în care a fost elaborată, ci şi poziţia
interlocutoru I u i .
D e exemplu, referindu-se l a steri lizarea câini lor vagabonzi,
cineva spune :
"Aşa ceva nu se face."
96 Capito/u/ 6
C E ANUME NU S E FACE?
C INE EXACT S PUNE ASTA?
CARE E POZIŢIA TA?

Valorile impuse vehiculează adevăruri aparent

incontestabile, dar nu ne oferă n ici un fel de informaţi i sau
precizări despre autorii lor. Aceşti autori pot fi nebuni cuc sau
psihopaţi, ca în cazul lugubrului Adolf H itler.
Nu de puţine ori, cei care evită să-şi asume responsabi l itatea
pentru felul cum gândesc se ascund în spatele afirmaţiilor
axiologice nespecificate.
"Comunismul este periculos."
PENTRU C INE este periculos?
"Terapia de cuplu este o pierdere de vreme."
PENTRU CINE este o pierdere de vreme?
"Este bine să mănânci totul din farfurie."
DE UNDE ŞTII A STA?

Fii v igi lent, prietene ! Unele afirmaţii conţin valori pe care

Încearcă să ţi le impună, dar tu, avizat, nu vei accepta asta. Sau,
mai bine zis, le vei accepta numai după ce le treci prin filtrul
gândirii tale şi observ i corespondenţa sau identitatea cu
propriile tale valori . C UM? ! Nu ai propriile tale valori? ! Aşa
ceva nu se face !
A treia mare categorie de probleme, după omisiune şi
general izare, o reprezintă distorsiu nea. Aceasta este o
modelare simpl ificată a experienţei noastre, cu efecte
neaşteptate, de genu l anulări i unor viziuni alternative asupra
real ităţi i .
 PUTE REA P RECIZIEI 97

9. Presu poziţi ile

S unt părţi ale afirmaţiei care trebuie s ă fie adevărate pentru ca

afirmaţia În Întregime să fie adevărată. Fără să vrem, operăm
cu ele. Presupoziţi i le sunt gri lele noastre de l ectură a real ităţi i,
ipoteze, cred inţe şi aşteptări care ordonează lumea În care
trăim . Conţin cuvinte sau expresi i de tipul : dacă, atâta timp,
deci, când. Întrebări le de clarificare sunt: C E AN UME TE
FACE S Ă CREZI CĂ . . . ?, ÎN CE FEL. .. ?, CUM ANUME . . . ?

"Dacă m-ai asculta, ţi-ai da seama ce simt."

C E ANUME TE FACE S Ă CREZI CĂ NU TE ASCULT?
"Dacă m-ai iubi, m i-ai cumpăra parfumul acela."
ÎN CE FEL ŢI S E PARE C Ă NU TE IUBESC?
"Mă simt foarte rău şi am nevoie de o consultaţie urgentă."
CUM ANUME EXACT TE S IMŢI?
"Dacă n-ai fi atât de leneş, ai obţine note mai bune."
C E ANUME TE FAC E S Ă C REZI C Ă SUNT LENEŞ?
Unele presupoziţi i sunt impl icite şi sunt introduse prin "DE
C E?".
"De ce te u iţi aşa la m ine?" Presupoziţia este: "Te uiţi urât la
m ine."
C E TE FACE S Ă CREZI C Ă M Ă U IT U R Â T LA TINE?
"De ce nu eşti atent?"
ÎN CE FEL ŢI SE PARE C Ă SUNT NEATENT?
98 Capitolul 6
Investigarea presupoziţi i lor nu este simplă, mai ales dacă în
joc sunt Chanson de Nuit sau Dune. În schimbul de replici
"Dacă m-ai iubi mi-ai cumpăra parfumul acela." - "În ce fel ţi
se pare că nu te iubesc?" ai putea avea parte de "Nu vrei să mi-I
cumperi. Asta arată că nu mă iubeşti. E logic, nu? ! " . F i i atent,
aceasta este logica fem inină a parfum ului. Ea funcţionează
altfel decât logica formală, adică anal iza ştiinţifică a
propoziţi i lor şi demonstraţii lor, indiferent de conţinutul lor.
Urmează un pic de logică formală, neduşmănoasă.
Fie P propoziţia "M-ai iubi" şi Q propoziţia "Ai cumpăra
parfumul acela". Formal, implicaţia este P --7 Q sau Dacă P,
atunci Q. Orice implicaţie este adevărată dacă antecedentul este
adevărat, ne spune orice manual cumsecade de logică. Pri n
urmare, trebuie să aflăm dacă P este o propoziţie adevărată.
Aceasta înseamnă a investiga presupoziţia, procedeu faci l itat
de întrebarea ÎN CE FEL ŢI S E PARE C Ă NU TE IUBESC?
Atenţie, dec identul nostru încă nu s-a hotărât dacă să
cumpere sau nu parfumu l . EI vrea să afle, pur şi simplu, ce
altceva decât cumpărarea parfum ului o face pe partenera lui să
creadă că nu o iubeşte. În celălalt caz, dacă a ales să nu
cumpere parfumul (salvând întreţinerea casei pe două l uni),
impl icaţia partenerei este adevărată conform uneia din acele
tautologi i remarcabile numite şi legea contrapoziţiei.
P--7Q este echivalent cu nonQ --7 nonP (adică negaţia lui Q
impl ică negaţia lui P) sau, altfel spus: Dacă nonQ, atunci nonP.
Când capătă conţinut, această formulă devine: "Dacă nu-m i
cumperi parfumul, atunci nu mă iubeşti.", form ulă ce poate
activa rapid complexele de vinovăţie mascul ine.
Dacă partenerul tău cedează acestui fel de a gândi real itatea,
fără a exam ina presupoziţia, poţi face orice doreşti cu el. Deşi
acesta e un lucru pe care îl ştiai oricum . "Dacă m-ai i ubi, m i-ai
cumpăra fusta aceea din piele metalizată. Dacă m-ai iubi, m i -ai
cumpăra cercei i aceia cu strasuri şi lănţişoare. Dacă m-ai iubi,
 PUTE REA PRECIZ I E I 99

m i -ai cumpăra crema aceea pentru decolteu şi bust, B urt

Lancaster sau aşa ceva."
Logica formală ne mai Învaţă ceva despre propoziţi i le
condiţionale: impl icaţia este adevărată şi În cazul În care
antecedentul este fals. Adică, dacă V (P) O şi V (Q)
= 1, =

atunci V (P"Q) 1 . Şocant, nu? !

=

Nu pot să cred că n-ai Înţeles nimic (o fi de la parfum,

uneori mai Întunecă j udecata). Vreau să spun că dacă Îţi
cumpără parfumul, aceasta nu arată sigur că te iubeşte. Poate că
ştiai asta psihologic, dar momentan n-am treabă cu psihologia,
ci cu logica. Impl icaţia ta, dacă Îţi cumpără parfumul, e
adevărată şi dacă te iubeşte, şi dacă nu te iubeşte. Prin urmare,
faptu l că Îţi cumpără parfumul nu e un criteriu sigur că te
iubeşte. Dacă asta vroiai să afl i, n-ai obţinut nim ic, cu excepţia
unui nenorocit de parfum scump, foarte folositor, de altfel.
Deja îm i p lesneşte capul de atâta gândire. Totuşi, sunt
satisfacut: sper să fii demonstrat atât importanţa exam inării
presupoziţi i lor, cât şi funcţia de economisire a logicii, În
detrimentu l firmelor şi magazinelor pentru femei .

10. Relati i le ca uză-efect

,

Această eroare rezultă din credinţa că o persoană poate

determ ina o altă persoană să trăiască o anum ită emoţie, fără ca
u ltima să aibă o altă posibilitate de a răspunde. Oameni i au o
nevoie u riaşă de a trăi Într-o lume inteligibilă, motiv pentru
care, în acest caz, exti nd În mod nejustificat un model cauzal
simplu, valabil doar pentru obiecte externe non-umane.
1 00 Capitolul 6
"Temperatura În creştere face apa să se evapore" este o
propozIţIe ce conţine un model ca uzal explicativ. "Tu mă
enervezi" pare sa-I conţină, dar aceasta nu e decât o i l uzie.
Distorsi unea cauză-efect în expl icarea comportamentului
uman ne face să credem că cineva are un fel de putere
misterioasă asupra emoţi i lor şi sentimentelor noastre, acel
cineva, şi nu noi, fi ind responsabi l pentru ele. Nimeni nu poate
exercita un control di rect asupra trăirilor noastre, dacă noi nu-i
permitem asta. Oricine poate urmări să ne declanşeze o
anumită stare, dar reuşita lui depinde de noi . Nu suntem
automate, ci oamen i. E adevărat, răspundem mecanic în
anumite circumstanţe (poate ch iar În foarte mu lte), dar asta nu
ne face mai puţin oamen i, adică nu anulează potenţial ul de a
răspunde diferit. Maşinile nu au această alternativă (mai puţin
unele imprimante, care, în situaţi i urgente pentru tine, decid să
tipărească altceva decât le-ai comandat). Cu cât un om este
mai liber, cu atât alternativele lui de răspuns sunt mai
numeroase (aşa e, parcă ai mai auzit asta, dar e o chestie prea
mişto ca să n-o repet). A răspunde diferit Înseamnă a fi creativ
şi acesta e sensul În care libertatea este creativitate. Oamen i i
creativi Într-o anum ită sferă a vieţii lor sunt oameni l iberi în
acea sferă. Ei pot fi blocaţi sau neliberi În altele, Însă de-asta s­
a inventat evoluţia.
În sfera trăiri lor, un om liber emoţional răspunde altfel decât
o persoană b locată Într-un singur tipar. Î n timp ce ultimul, de
fiecare dată când suferă o nedreptate, se retrage şi Îşi plânge de
m i lă, primul se poate autocompătim i uneori, dar alteori se
revoltă sau se amuză, Înţelegând, dintr-un plan superior, sensul
mai adânc al acelei experienţe. Poate sună cumva abstract ceea
ce scriu aici, dar te asigur, neÎnrobitul meu tovarăş, că e ceva
absolut marIa. Gândeşte un pic. Cum ar fi dacă, atunci când
secretara ta Îşi dezvăluie, din neglijenţă, coapsele, nu ai mai
simţi de fiecare dată fiorul ispitei, ci recunoştinţă faţă de
Dumnezeu, care ţi-a trimis un amb ient atât de plăcut, simpatie
 PUTE REA PRECIZIEI 101

pentru eforturi le e i d e a-şi îngrij i corpul sau devotamentul

pentru soţia ta, aflată în plin tratament contra obezităţii?
Să punem punct acestor fantasme. Întrebările de c larificare a
di storsiunii cauză-efect sol icită o descriere mai precisă a
modului în care un stimul extern (persoană, situaţie, etc.)
generează o anum ită emoţie sau un comportament.
"Tăcerea ta mă înfurie."
ÎN CE FEL TE ÎNFURIE TĂ CEREA MEA? ÎN
LEG Ă TURĂ C U C E ANUME DIN TĂ CEREA M EA DEVII
IRITAT?
"Firma asta mă înnebuneşte."
CUM AN UME ÎŢI PROVOAC Ă FIRMA ACEASTĂ
STARE?
O altă variantă a întrebărilor schimbă registru l diatezelor de
la pasiv la activ, mutând responsabilitatea pe umerii
interlocutorului, ad ică acolo unde îi este loc u l . La auzul lor, o
să vezi, m ulţi oameni vor rămâne stupefiaţi.
"Soţul meu mă îngrijorează prin pasi unea lui pentru
' motoare ' (termen tehnic pentru Harley Davidson şi alte alea)".

CUM FACI CA S Ă TE S IMŢI ÎNGRIJORATĂ C Â ND

OB SERVI PASIUNEA LUI PENTRU ' MOTOARE' ?
"Sunt deprimat de fiecare dată când m ă întorc acasă."
CUM FACI CA S Ă TE SIMŢI DEPRIMAT C Â ND TE
ÎNTORCI ACAS Ă ?
"Mă enervează când se u ită la telenovelele ace lea
tâmpiţele."
CUM FAC I EXACT PENTRU A TE ENERVA ATUNCI
C Â ND EA S E U ITĂ LA TELENOVELE?
Aceste întrebări îl provoacă pe interlocutor (în terapie, pe
client) să-şi asume responsabil itatea pentru ceea ce trăieşte.
1 02 Capitolul 6
Dacă eşti terapeut şi această asumare se real izează, poţi începe
să te îngrijorezi în legătură cu veniturile tale. Deoarece vei
avea un client mai puţin. Te irită să auzi asta, nu? ! CUM FAC I
CA S Ă T E IRIŢI?

1 1. Ech ivalenţa com plexă

Este acea distorsiune produsă prin echivalarea a două afirmaţi i

diferite. Acestea sunt puse în legătură, considerându-se că
semnifică acelaşi lucru. "Nu mă priveşte . . . este supărată pe
m ine", "Cască . . . se plictiseşte", "Ţine mâin ile încrucişate . . . se
simte ameninţat". Frecvent, echivalenţele complexe sunt
generalizări ale experienţelor individuale. Dacă tu caşti când te
p lictiseşti, nu înseamnă că şi parteneru l tău e obligat să caşte
când ,se plictiseşte. EI poate se uită pe pereţi sau bate darabana
cu degetele. Întrebările de clarificare sunt: CE TE FACE S Ă
CREZI CĂ . . . ? CUM AN UME FACI ACEASTĂ
LEG Ă TURĂ ? De asemenea, se pot furniza contraexemple:
"Ştii pe cineva care nu-şi încrucişeză mâinile când se simte
ameninţat?" "E posibil să fie supărată pe tine şi să te privească
drept în och i?"

12. C iti rea gânduri lor

Această distorsiune, cum îi sugerează şi numele, se referă la

situaţi i le în care unele persoane presupun, fără dovezi
obiective, că ştiu ceea ce gândeşte sau si mte celălalt. Dacă la
un ii, extrem de intuitivi, acest fenomen este posibil, la alţi i nu e
decât imaginaţie sau, pentru a fi mai dur, halucinaţie.
 PUTEREA PRECIZI E I 1 03

Fără semnale obiective, comportamentale, există riscuri

înalte să greşim când "citim gânduri le". "Ştiu eu că e nefericit".
"Sunt sigură că vrea să mă înşele". "Ştiu ce vrei să-m i
mărturiseşti". Lucrurile pot l ua o turnură şi mai proastă dacă ne
comportăm în conform itate cu ce "am c itit", forţându-i pe cei
nefericiţi să ne primească aj utorul sau încercând să smulgem
intenţia parteneru lui de a ne înşela.
Al doi lea tip de "citire a gândurilor" acoperă situaţiile în
care ne aşteptăm să ne fie cunoscute gândurile şi dorinţele, fără
a ne obosi să le comun icăm . "Ar fi trebu it să şti i că-m i place
ciocolata cu lapte şi nu cea cu al une". "Dacă m-ai iubi cu
adevărat ai şti i ce îm i l ipseşte". Cum s-ar putea simţi celălalt,
dacă nu v inovat, incompetent sau prost de-a binelea? !
Î ntrebările de clarificare caută să exam ineze mecanismele
divinaţiei .
"Ţi-e teamă s ă recunoşti."
C E ANUME TE FAC E S Ă PRESUPUI ASTA?
"Moare după fata aia ! "
CUM ANUME ŞTII C Ă O DOREŞTE ATÂ T D E MULT?
"Dacă ai fi mai sensibil ai şti ce vreau."
CUM ANUME A Ş PUTEA FI MAI SENSIBIL ASTFEL
ÎNC Â T S Ă ŞTIU CE VREI?

13. Nom i na l izări le

Nom inal izări le sunt cuvinte nespecifice care transformă un

proces în ceva fix. Ele sunt substantive abstracte care dau fal sa
impresie că sunt lucruri concrete. Exemple de nom inalizări :
problema, discuţia, relaţia noastră. Nu poţi să pui mâna pe o
1 04 Capitolu l 6
relaţie de cuplu sau pe o problemă. Ele sunt real ităţi, dar nu ale
l um i i materiale.
Nominal izări le sunt create în două moduri . Primul constă în
a folosi cuvinte extrem de vagi sau abstracte: dragoste,
patriotism, fericire, libertate, v inovăţie. Oamen ii îşi pot
reprezenta dragostea sau vinovăţia în fel uri foarte diferite, ch iar
opuse. De pi ldă, dacă un preşedinte graţiază un deţinut pentru
că şi-a donat un rinichi, unii îl pot considera vinovat (a greşit
suspendând o pedeapsă corectă), alţi i îl pot preţui (a dat un
exem plu de moral itate).
AI doi lea mod de a crea nom inal izări este acela prin care
verbele sunt convertite în substantive. Prin excelenţă, verbele
impl ică acţiune, pe când substantivele descriu obiecte statice,
neschi mbătoare. Una este să spui "Trebuie să l uăm o decizie",
altceva este "Trebuie să ne decidem între un Opel Corsa, un
Renault Megane şi o Skoda Octavia".
Cum pot fi identificate nominal izările? Sunt greu de
v izual izat. Poţi vedea, cu och i i minţi i, un trandafir, o pisică sau
o trusă de cosmetice . . . , dar vei întâmpina serioase dificu ltăţi în
a vedea dreptatea, o decizie sau un conflict. Când partenerul
apelează la o nom inal izare, îi poţi cere o definiţie specifică sau
poţi pune întrebări, folosind nom inal izarea ca pe un verb.
Exemplu:

"Relaţia noastră nu merge."

ÎN CE FEL RELAŢIA NOASTRĂ TE FACE S Ă TE
Â
G NDEŞTI C Ă NU PROGRESEZI?
"A te îndrăgosti nu reprez intă nim ic altceva decât
probleme."
LA CE PROBLEME TE G ÂNDEŞTI EXACT?
" Î ntre noi nu mai există decât rutina."
 PUTEREA PRECIZ I E I 1 05
CE ANUM E ÎNŢELEGI PRIN RUTINĂ?
"Aş vrea ca această relaţie să fie marea mea reuşită."
MAI EXACT, ÎN C E FEL DOREŞTI S Ă REUŞEŞTI?
" Î m i doresc o schimbare În relaţia cu partenerul meu."
C E ANUME DOREŞTI S Ă SCHIMBI?
"Tânj esc după mai m ultă atenţie ! "
C E ÎNŢELEGI TU PRIN ATENŢIE? C E ÎNSEAMN Ă
ATEN ŢIE PENTRU TINE?

Sper că realizezi, folosirea excesivă a acestor tehn ici de

clarificare nu este deloc indicată În cuplu. Nevoia constantă de
c1arificări este o expresie a hiperexactităţii, iar relaţia dintre doi
oameni nu este matematică. Dar tehn ici le trebuie folosite
pentru a culege informaţi i de cal itate, a sesiza Înţelesurile
personale, a elim ina ambiguitatea şi a descoperi alternativele.
F i ind tehnici foarte eficiente În strângerea, sortarea şi
clasi ficarea informaţiei, Îţi recomand să· le apl ici cu Înţelegere
şi blândeţe. Celălalt, uneori, nu este di spus decât parţial să-ţi
perm ită accesul la lumea l u i internă sau se teme el Însuşi de o
auto-conştientizare mai bună. A continua să pui Întrebări de
clarificare ar fi mai degrabă agresiv, care va Întări cu siguranţă
rezistenţele celui lalt. Grăbeşte-te Încet. Exi stă un timp pentru
toate. Nu vreau să Închei acest capitol fără a mă referi la
întrebarea "DE CE?". Î n ce mă priveşte, o antipatizez când o
întâlnesc într-o altă zonă decât cea a şti inţelor naturi i . De ce? !
(Poftim, uite cum s-a strecurat ! ) Deoarece nu oferă informaţi i
relevante. Oferă, în sch imb, expl icaţi i , justificări, motive şi
scuze inutile sau fără nici o legătură cu real itatea. Cei care
stăpânesc arta comunicări i nu intenţionează să determ ine la
interlocutori i lor culpabil itate sau raţional izări ale
comportamentelor (folosesc "raţional izare" în sensul tehni c de
mecanism de apărare).
1 06 Capitolul 6
Poţi petrece o l ună cu partenerul tău Întrebându-I de ce n-a
avut Încredere în tine. Întreabă-I mai bine ce Îi trebuie pentru a
avea Încredere în tine de acu m Încolo şi întreabă-I CUM ai
putea să-I ajuţi În acest sens. Pierzi vremea dacă îţi Întrebi
copilul de ce a l uat 4 la l iteratură. Î ntreabă-I în ce fel crede că
poate sch imba ceva, pentru a nu rămâne corijent. ÎN CE FEL
sau CUM sunt Înlocu itori i ideali pentru DE CE. Ei orientează
comunicarea către soluţie, resurse şi alternative.
În sfârşit, nu uita că În comunicarea cu partenerul tău, oricât
de nesatisfăcătoare ar fi, există întotdeauna un rezultat. Poţi
folosi acest rezultat în favoarea ta, schimbând ceea ce este de
sch imbat, sau te poţi auto lim ita, considerând că totul a fost un
eşec lamentabi l . Depinde numai de tine! Este exact ca În jocul
de puzzle. Dacă o piesă nu se potriveşte nu o arunci pe geam şi
nici nu te răsteşti la câinele care te privea concentrat. Foloseşti
această informaţie şi încerci cu altă piesă, care pare că se
potriveşte mai bine. Î n acelaşi fel, orice problemă în
comunicare îţi oferă informaţii valoroase, dacă ştii să pui
Întrebările potrivite. Ş i dacă mai aveam dubii, acum sunt
convins că şti i .
 Capito l u l 7

T R E I STI L U RI D E C O M U N I CARE

Deşi exi stă mai mu lte clasificări ale stiluri lor de com unicare,
în ce le ce urmează mă voi opri asupra uneia care îm i pare
naturală şi nesofisticată. F i ind receptiv la învăţăturile spirituale,
am plecat de la ideea lor de bază, anume că tot ce se întâmplă
în Univers este expresia jocu lui a două forţe, principii sau
energii fundamentale. Într-una din numeroasele lor polarizări ,
perechea p e care o real izează este pasiv / activ.
Mai precis, energiei de tip fem inin îi este asociată
nem işcarea sau pasivitatea, pe când energiei de tip masculin,
m işcarea sau activismul. Fi ind conştient de o frecventă
neînţelegere, vreau să o elimin încă din start, afirmând că
energi i le sau principiile masculin şi feminin sunt exact ceea ce
le spune şi numele, adică principii. Prin urmare, nu pot fi
identificate cu corpurile sau m inţi le oameni lor. Bărbaţi i şi
femeile conţin ambele principii. Femeile şi bărbaţii sunt
structuri hipercomplexe, pe mai multe nivel uri, pe fiecare din
aceste n iveluri putând domina unul din cele două princip i i . În
planul com un icări i, după cum prezenţa unuia d intre aceste
principii este mai intensă, deosebesc trei mari sti luri de
comunicare.
1 08 Capitolul ?

1 . Sti l u l activ În exces

Unii îl mai numesc stil agresiv (dar am rezerve asupra acestei

form ulări). Alţii îi spun stil dominator, sau, mai expresiv,
stilul buldozer (vezi Virginia Satir) . Prin ce se caracterizează?

Cel care, în comunicare, este excesiv de activ, deci exces iv

de mascu l i n, este cel care se afirmă cu un preţ considerab i l :
strivindu-i p e ceilalţi. În acest sens este "un buldozer". EI spune
ceea ce gândeşte, simte sau vrea, dar nu într-un fe l care să-I
aj ute sau să-I protejeze pe celălalt, ci răn indu-1 sau blocându-i
exprimarea. EI are dreptate, interlocutorul se înşeală, nevoi le
lui sunt cele mai importante şi trebuie satisfăcute primele,
părerea cel u i lalt nu contează, este irelevantă sau lov ită de
nul itatea prostiei. A judeca, a critica sau a culpabi l iza sunt
metode favorite de interacţiune. În cel mai atrăgător sau fragi l
corp, s e poate ascunde o scorpie sau u n balaur înfricoşător.
Dacă mulţi bărbaţi preferă violenţa verbală şi, la lim ită,
agresiunea fizică, mu lte femei recurg la instrumentu l mai fin al
înv inovăţirii. Ambele tipuri aparţin aceleiaşi categori i :
activismul excesiv.
Dom inatoru lui Îi place controlul. EI îşi derivă satisfacţia
din a conduce şi procedează în consecinţă atunci când
com unică. Ştie cum trebu ie făcute lucruri le, exact ca un
perfecţion ist. Diferenţa este că perfecţionistul este mânat de
nevoia de a atinge perfecţiunea, pe când dom inatorul este
mânat de nevoia de a se impune . Un partener "activ În exces"
hotărăşte unde vor petrece conced iul, ce fel de frigider vor
ach iziţiona şi cine va cumpăra pâine În zi lele următoare . EI
vrea să decidă şi, dacă se poate, să-şi extindă cât mai mult
sferele deciziei (de la petrecerea timpului liber până la educaţia
copii lor) .
 TRE I STI LU R I DE COM U N I CARE 1 09

Îţi spune ce să faci şi cum să faci, te um i leşte dacă te

împotriveşti şi picură din belşug sodă caustică în ceea ce
pretinde a fi o conversaţie nonnală. Propoziţi ile încep cu
"Tu ... ", unnat de ceva ce trebuie să faci sau de o judecată aspră,
dacă nu te-ai executat sau dacă-ţi trece prin cap ideea
prostească de a nu face.
Descrie problema într-un mod din care reiese clar că are
dreptate sau este superior, că nu are timp să stea la d iscuţii cu
cineva ca tine şi că este în folosul tău să te supui.
În formele cele mai grave, această persoană exercită o
autoritate tiranică. Nici o decizie nu mai poate fi l uată
împreună, iar cuplul se îndreaptă rapid spre explozie. În mod
neaşteptat, aceste "cupluri explodate" continuă să funcţioneze
în plan soc ial datorită abil ităţii cel ui lalt de a di simula sau
masca aparenţele. În plan psihologic însă, cei doi sunt la fel de
apropiaţi ca un suav terorist palestin ian de un inocent soldat
i sraelian .
T e întrebi dacă este cazul tău? Te încadrezi dacă, c e l mai
adesea, strigi, ridici tonul sau uri i, vorbeşti "peste celălalt", îl
întrerupi, insişti să ai dreptate, aduci argumente nerezonabi le în
favoarea poziţiei tale, te exprim i sau te comporţi cu duritate, îţi
pui la punct partenerul, îi dai lecţi i sau îi ţi i pred ici, te răzbuni,
comentezi sarcastic acţiun ile lui, îl ameninţi, dai ultimatum uri,
j igneşti sau pur şi simplu înjuri ca la uşa cortu lui.
A dom ina, inclusiv în comunicare, este o formă nesănătoasă
de a-ţi man i festa forţa personală. Dom inarea este una din
patologi i le puteri i . (Cealaltă, cum îţi voi arăta mai târziu, este
abandonul.) Când dom ini, îţi foloseşti forţa de care dispui în
mod natural pentru a invada teritoriul celuilalt, pentru a-I
transfonna în sclavul sau servitorul tău, pentru a-ţi i mpune
nevoi le, m inimal izând sau negând nevoile lui.
Ce mecan i sme psihologice explică dominarea? Ipotezele
mele sunt următoarele:
1 10 Capitol u l ?

A. Domină cel care a fost nativ înzestrat cu o pulsiune

agresivă înaltă şi care fie nu are sensibil itatea necesară pentru a
deven i conştient de efectele acţiuni lor sale, fie, dacă şi-a pus
această problemă, nu are un eu suficient de puternic (în sensul
de matur şi flexibil) pentru a-şi gestiona sau descărca adecvat
pulsiunea.
B . Dom ină cel care nu are neapărat o pulsiune agresivă
înaltă, dar resimte o mare nesiguranţă interioară (ale cărei
cauze pot fi multiple). El nu-şi recunoaşte această insecuritate
(pentru că, dacă şi-ar asuma-o, ar putea să o elim ine sau măcar
să o m icşoreze) şi se apără de ea. Cum? Compensând deficitu l
lăuntric de putere cu excesul exterior de putere. Evident,
această putere exterioară este iluzorie, deoarece nu constru ieşte
n i m ic.
Î n sine, pulsiunea agresivă nu este bună sau rea, în acelaşi
fel în care, în sine, un cuţit sau o puşcă de vânătoare nu sunt
bune sau rele. Ele dev in bune sau rele În relaţie cu cineva sau
ceva. Cu un cuţit poţi tăia castraveţi i şi roşi i le pentru a prepara
o salată gustoasă şi apetisantă sau poţi tăia un cocoş a cărui
s ingură vină e că şi-a atins speranţa med ie de v iaţă, conform
estimărilor tale. În acelaşi fel , după cum e integrată sau nu pe
etajul conştient al m inţi i tale, pulsi unea agresivă îţi conferă un
sentiment autentic de forţă şi siguranţă interioară sau te
tran sformă într-o persoană antipatică pentru mu ltă lume, ca să
mă exprim cu o blândeţe necaracteristică.
Cum recunoşti sti lul activ în exces în comportamentul
non verbal al altcuiva sau, cine ştie, poate la tine însuţi ?
Dom inatorul s e mişcă sau stă arborând u n aer d e superioritate
ş i de putere. Mai există cineva ca el? Cu siguranţă că nu.
Centru l l um i i, buricul pământului, înţelegi la ce mă refer.
Pupi lele sunt contractate (mai ales dacă e furios), iar och i i sunt
l ipsiţi de orice ar putea exprima, grijă, tandreţe sau preocupare
pentru celălalt. Sprâncene le sunt încruntate. Nu cred că te-ar
interesa să afli că de acest lucru e responsabi l un muşchi plasat
 T R EI ST I L U R I DE COM U N I CARE 111

la j umătatea superioară a fosei nazale, dar dacă ţi-aş spune că

acesta este cunoscut şi ca "muşchiul luptătorului"? EI produce
cutele verticale de pe frunte (deasupra rădăcin i i nasului)
numite, cum altfel, "cutele luptătorului". Stai, nu te impacienta.
Ele se mai numesc şi "cutele concentrării" sau "cutele voinţei",
deci, dacă le ai, nu eşti neapărat un dom inator. Sau eşti, dar la
nivelul lum i i tale interne, În sensul că Îţi dom ini pu lsiuni le şi
tend inţele (inferioare, desigur).
Postura este mai degrabă rigidă, ca o stâncă sau un m unte
căruia Îi poţi face orice, mai puţin să-I mişti. (Adică perspectiva
lui asupra situaţiei e atât de rigidă şi e atât de convins de ea,
Încât mai repede ai putea pregăti un elefant pentru un concurs
de balet.) Pieptu l este scos În afară. (Vezi expresia "a se umfla
În pene") cu scopul de a ameninţa sau a părea impunător.
Asociată acestei extinderi a coşului pieptului Îi este inspiraţia
forţată, care indică nevoia de putere şi de a Întreprinde ceva.
Mâinile sunt pe şolduri sau la spate, În gestu l caracteristic
profesorului care, În timpul unei lucrări, se plimbă printr-o
clasă compusă din elevi / studenţi pregătiţi pentru un singur
l ucru: să fure (concept ce acoperă şi nobila artă a copiatu lui).
Alteori, mâna este semnificativă doar prin poziţia degetului
arătător. Experţi i l imbajului corpu lui ÎI numesc şi "degetul­
săgeată", deoarece seamănă cu o săgeată lansată asupra unei
ţinte. În acest caz, funcţi ile degetu lui sunt de amen inţare sau de
atac, el putând lovi, simbol ic, nu doar ca o săgeată, ci şi ca un
cuţit sau ca un baston. Dacă e să Împing simbo l i stica mai
departe, uneori degetul arătător poate fi substitu it de alte
obiecte cum ar fi sti loul, pixul sau, pentru a mă păstra În
perimetrele de luptă şcolăreşti, creta. Cu aceste obiecte se pot
executa sau doar indica gesturi de Înţepare, Împungere, tăiere
sau lovire .
Degetul arătător ridicat şi menţinut nem işcat traduce nu doar
nevoia de atenţie, ci şi ameninţarea. Mesaj u l este: " Ia seama,
am aici o armă şi o pot oricând folosi Împotriva ta." Pentru
observatorii mai pedanţi, atingerea degetului mare de cel
1 12 Capitolul ?
m ij lociu este un semn supl imentar al comportamentului agresiv
dictat de dorinţa de a dom ina.
Mişcările mâin i lor sunt rigide, abrupte şi intim idante. Iar
dacă pumnul este strâns, celălalt nu e neapărat un dom inator,
dar ceva rost de chel făneală tot există.
Intensitatea vocii este mare, deoarece dom inatorul vorbeşte
"tare şi răspicat". Această intensitate este hrănită de hormon i i
d e luptă, cei care sunt eliberaţi d e organ ism atunci când
atingerea scopuri lor dev ine problematică. La fel de bine Însă, o
intensitate moderată a vocii, dublată de un com portament rece
şi calcu lat poate ascunde o persoană inflexibilă şi l ips ită de
consideraţie pentru nevoile trăirile sau capacitatea de a gândi a
celorlalţi .
Este stilul activ În exces periculos pentru relaţia de cuplu?
Oricât de m u lt îm i place paradoxu l, m i -e imposibil să răspund
nu la această Întrebare. A fi În relaţie cu un dom inator
Înseamnă a ţine dinamită În casă. Poţi ţine, dar nu e ca şi cum
ai avea artifici i . Dom inatorul acţionează la suprafaţă, cu
ciocanul, dalta sau cleştele. Pare periculos şi ch iar este,
deoarece nu e prea amuzant să fii parte a unui atelier de fierărie
sau metal urgie. Cel puţin şti i cu cine ai de-a face. Dar mai
există un alt tip de dom inator care este mai periculos deoarece
acţionează în subteran . EI l ucrează asupra psihicului tău nu cu
ciocanu l, ci cu penseta. Face ce vrea cu tine, simţi asta, dar ai
nevoie de m ultă inteligenţă pentru a doved i asta. Aceşti
dom inatori sunt psihologi extrem de fini care, dacă aj ung să-şi
sublimeze nevoi le În domen iul psihologiei sau terapiei, aj ung
profesion işti de mare cal ibru. Dacă nu reuşesc sublimarea, în
cuplu sau În alte relaţii semnificative, îşi fac parteneri i sau
apropiaţi i să se îndoiască de propri i le percepţii, j udecăţi sau
trăiri, întreţin insecuritatea şi exploatează vul nerabi l ităţile
pentru a se bucura de gustul cel dulce al puterii.
Dacă ai un astfel de partener, nu te aştepta să fi i relaxat sau
împlinit. Iar dacă speri să atingi comun iunea cu o astfel de
 TRE I ST I L U R I DE COM U N I CARE 1 13

persoană, te asigur de toată adm iraţia mea. Este ca şi cum ai

pleca să cucereşti Everestul, cel mai Înalt munte pe care ÎI vei fi
escaladat vreodată fi ind Dealul Cotroceni lor de jos de la
Grădina Botanică până sus la Leu .

2 . Sti l u l pasiv În exces

Acesta mai e numit stilul pasiv sau, mai colorat, papă-lapte.

Perm iţându-m i să fiu creativ, I-aş mai putea numit stilul preş
sau cârpă.
Cel care, În comunicare, este excesiv de pasiv, deci excesiv
de fem inin, este acela care se autoelimină, se culpabilizează,
se poartă hiperamabi l şi hiperpoliticos, Îşi reţine gânduri le,
trăirile ş i nevoi le, zâmbeşte, este de acord mai tot timpul, se
lamentează pe ascuns, ascultă sau se conformează fără să
comenteze nim ic, crede că ar greşi dacă ar Îndrăzni să se
opună. Este o poziţie vădit depresivă În care abandonează lupta
pentru nevoile lui pentru a le face pe plac celorlalţi .
Dom inatu l este la fel de consistent ca un biscuite Înm uiat
într-un ceai cald. Se pune în umbra celorlalţi, pare că se scuză
tot timpul şi tinde să creadă că se sacri fică. Evită d iscuţii le În
contradictoriu, nu crede că poate spune ceva potrivit sau util şi
nu ripostează, chiar dacă e furios. Mesajul pe care ÎI transmite
este de tipu l : "Nevoi le tale sunt mai importante. Eu aproape că
nu exist. Sunt de acord cu tine, voi face aşa cum vrei tu."
Când Îşi ia inima În dinţi pentru a spune ceva, poţi auzi
expresi i de tipu l : "Nu sunt foarte sigur. .. nu prea mă pricep . . . tu
şti i mai bine ca m ine . . . şti u că n-ar trebui să spun asta . . . Îmi
pare rău că intervin." Persoana pasivă În exces este o mare
evitantă care amână cât mai m ult posibil să facă faţă unei
probleme ce presupune afirmare personală. Într-un con fl ict,
1 14 Capitol u l ?
devine tăcută, se Închide În sine şi se retrage cu coada Între
picioare, raţional izându-şi uneori fuga sub măştile diplomaţiei
sau tactului. Diplomaţia, tactul, conci l ierea sunt instrumente
minunate de a gestiona un conflict, dar nu şi dacă sunt folosite
În exces, excluzând afirmarea propri ilor opinii, convingeri sau
nevoie.
Persoana pasivă În exces, sau, pentru a fi mai exped itiv,
"preşul ", trăieşte puternic autodevalorizarea. Are sentimentul
că nu merită să se bucure de viaţă, că nu e vrednic de respect şi
apreciere, că defectele şi vulnerab i l ităţi le lui sunt atât de
numeroase încât e nedemn să fie iubit. Nu intră într-o relaţie de
cuplu cu credinţa că merită să o aibă, se îndoieşte pennanent de
aceasta şi se aşteaptă să se întâmple o catastrofă dacă îşi
exprimă o nevoie sau o j udecată personală.
Ancorat în autodezaprobare şi teama de a fi respins, criticat
sau um i l it, reacţia standard la conflict a dom inatu lui este
abandonul . Nu este vorba de abandonu l ce unnează unei
confruntări când real izezi că adversarul e mai puternic şi e mai
înţelept să cedezi , ci de abandonul ce precede orice
confruntare, când te declari învins imaginându-ţi doar că
adversarul e mai puternic. Este ca şi cum, dacă ţi-ar bate la u şă
un cetăţean mai vioi şi tuciuriu, l-ai lăsa în casă pentru a face
ce doreşte, inclusiv să plece cu pantofi i, costumul sau, după
caz, şifonierul tău preferat.
Î n formele cele mai grave, patternul pasiv de comunicare şi
interacţiune este întâlnit în tulburări le de personal itate de tip
dependent, evitant şi defetist (masochist). Î nclin să exclud din
această enumerare personal itatea de tip pasiv-agresiv, care îşi
exprimă deghizat pulsiuni le agresive prin rezistenţa directă sau
indirectă la sol icitări, prin amânarea sau temporizarea
răspunsului, prin cereri sau rugăminţi formulare disimulat şi
prin atitudini lamentative şi culpab i lizatoare la adresa celorlalţi.
Pasiv-agresivul se opune, dar nu pe faţă. EI nu se declară
învins, ci doar se preface învins. Deşi trăieşte într-o relaţie de
 TREI STI L U R I DE COM U N I CARE 1 15
dependenţă, refuză să se elibereze din ea, având avantajul
secundar al exprimări i pasive a ostil ităţii.
Ca şi autoritatea tiran ică, este o zonă de patologie a puterii,
cu amendamentul că, de această dată, este vorba de a te retrage
din propriul teritoriu, a renunţa la responsabil itatea pentru
nevoile şi sentimentele tale pentru a-I satisface pe celălalt.
Aproape inutil de adăugat, persoanele excesiv de pasive au o
neîncredere puternică în forţele proprii , nu-şi pot evalua corect
lim itările proprii lor personalităţi şi au mari dificultăţi în a
del ibera şi decide. Ca în orice tablou al depresiei, expectanţele
asupra desfăşurării u lterioare a evenimentelor, în cazul în care
ar cuteza să se exprime, sunt negative. Ele suferă în tăcere, se
j udecă exigent, chiar necruţător, şi sunt cont inuu îngrijorate de
acţiuni sau împrej urări ce ar putea sol ic ita afirmarea unei opinii
sau o decizie personală.
În p lan nonverbal, o persoană foarte pasivă poate fi
recunoscută prin vocea blândă, slabă sau aproape stinsă, n imic
altceva decât o nouă încercare simbolică de a se autoec lipsa.
Pauzele şi ezitările sunt de asemenea des întâlnite şi nu l ipseşte
nici pronunţarea neclară a anum itor cuv inte sau propoziţi i care,
dacă ar fi bine înţelese, ar duce la divergenţe sau confl icte. Ea
speră să ghiceşti ce îşi doreşte sau are nevoie. Capul este
plecat, exprimând supunere. Cum spune şi proverbul, capul
plecat sabia nu-I taie. De ce plecarea capului este asociată cu
supunerea este relativ uşor de explicat. Atunci când capul este
aplecat, individul "se micşorează" transm iţând simbol ic faptul
că nu este atât de important încât să se opună. De asemenea,
plecarea capului protejează carotida, acoperind astfel una din
cele mai sensibile părţi ale corpului. O persoană sigură pe ea,
conştientă de propria valoare va înălţa capul, descoperind gâtuI .
E a nu s e teme c ă cineva " o să-i sară l a gât". Î n funcţie de gradul
de încl inare a capu lui şi durata de timp a întreruperi i
contactului vizual, putem deduce dacă cel din faţa noastră se
ruşinează, este supus sau are conştiinţa încărcată.
1 16 Capitol u l ?
H iperpasivul este şi expertul aplecării repetate a capului în
semn de: "Aşa e . . . Tu ai dreptate . . . Voi face asta . . . Cât de
deştept eşti . . . Ce interesant. . . Ce bine le spui tu pe toate. " Dacă
ai văzut vreodată o pendulă şi poţi translata m işcarea în plan
vertical, înţelegi la ce mă refer.
Când stă în picioare, este înclinat în faţă. Umeri i traşi
întăresc impresia de nesiguranţă şi supunere, iar un obiect ţinut
în faţa pieptului, ca un scut, elim ină orice dubiu că ai avea de-a
face cu o persoană curajoasă şi deschisă. Ţinuta um i lă este
asociată cu o privire de jos în sus sau cu lipsa contactului
vizual . Nu în ultimul rând, un astfel de om caută mereu să se
sprij ine pe ceva, fi indu-i aproape imposibil "să stea în scheletul
său" (Feldenkrais, 1 968), "să fie bine ]nfipt" sau "să stea pe
propriile picioare". A sta într-o poziţie sigură, pentru cei care
sunt amatori de asemenea deducţii, este media între a sta cu
picioarele depărtate şi cu ele strânse, astfel încât greutatea să
fie distribuită uniform pe ambele picioare, labele picioarele
fi ind la aproximativ 1 0-20 centimetri depărtare una de cealaltă.
Ce mecan i sm e psihologice explică pasivitatea excesivă în
relaţiile interpersonale?

A. Pulsiunea agresivă retroflectată

Deşi este înzestrat ca orice om cu pulsi une agresIva,
hiperpasivul, în loc să o orienteze spre mediu pentru a stab i l i
un contact puternic şi sănătos, o întoarce asupra lui. E I se
autoagresează sau, dacă vrei un alt termen, se autoflagelează.
Pare o persoană blândă ca un m ieluşel, umilă sau supusă, dar
înăuntru l l u i trăieşte un persecutor. Adică o constelare de
gânduri şi trăiri distructive, expresia unei pulsiuni a cărei
intensitate a aj uns, prin reprimare, la sadism . Hiperpasivul este
o persoană care îşi face singur rău . Obişnuit să numim o astfel
de persoană masochistă, uitând cel mai adesea că ea ascunde în
 T R E I ST I LU R I D E COM U N ICARE 1 17
inconştient un sadic. Dacă aceste pulsiuni tensionate ar fi
cumva eliberate fără cenzuri, nu te-aş sfătui să fi i prin preajmă.

B. Stima de sine redusă

Hiperpasivului îi l ipseşte încrederea în valoare şi capacitatea
lui de a face faţă provocări lor vieţii. Nu are sentimentul că este
îndreptăţit să-şi afirme nevoi le şi dorinţele, cu atât mai puţin să
acţioneze sau să lupte pentru satisfacerea lor. Acest pattern
d isfuncţional de autoapreciere este atât de puternic, încât
persoana pasivă în exces crede că doar ceilalţi şi nevoile lor
contează. În consecinţă, pentru a-şi deriva o m inimă satisfacţie,
caută să le satisfacă.
Dacă la oameni i echilibraţi aprecierea cal ităţilor şi l imitelor
este realistă, adică bazată pe realitate, la hiperpasivi este bazată
pe irealitate. Ei îşi văd mai degrabă defectele decât capacităţile
şi insistă atât asupra proprii lor imperfecţiuni încât ajung să fie
convinşi de ele. Cu o astfel de gândire negativă şi înalt
s6lectivă, e difici l să se mai preţuiască şi să se considere demni
pentru a fi feri ciţi sau iubiţi .
În ambele s ituaţii, pulsiunea agresivă retroflectată şi stima
de sine redusă, teama de conflict este la ordinea zilei, cu
diferenţa că în prima este cauza, iar în a doua, efect.
H i perpasivul refuză să-şi exprime nevoi le, gândurile sau trăirile
deoarece se aşteaptă ca acestea să genereze confl icte, intrând în
ciocnire cu ale celui lalt. Pentru a evita confl ictul, el trebuie să
facă ceva cu energia care îi purta spre exterior senti mentele şi
nevo i le. Singura soluţie este să o reorienteze spre interior.
Ad ică, aşa cum se spune în Gestalt-terapie, să o retroflecteze.
În celălalt caz, neavând încredere În forţele sale, se aşteaptă
să piardă orice fel de confruntare în care se angrenează. Lipsa
de încredere este expresia conştientizări i slabe a propriei
agresivităţi . Aceasta, fi ind inconştientă, este proiectată şi
atribuită celui lalt, care devine astfel un adversar invincibil
1 18 Capitolu l ?
deoarece forţa lui este percepută ca dublă: propria lui
agresivitate la care se adaugă agresivitatea proiectată. În astfel
de condiţii, încercarea de a evita confl ictul seamănă cu un act
foarte raţional . Seamănă, dar nu răsare . . .
Prezintă vreun pericol pentru relaţia d e cuplu sti lul excesiv
de pasiv? La prima vedere, nu. C ine nu şi-ar dori un partener
de o blândeţe infinită, împăciutor, capabi l să renunţe la sine
pentru nevoile celui lalt? Ei bine, eu sunt unul din aceia care nu
şi-ar dori . De ce? Pentru că un astfel de partener te trage mereu
în jos, spre n ivelul lui redus de autoîncredere. De asemenea,
prin forţa Persecutorului pe care îl conţine, te va incita să te
comporţi corespunzător, adică să-I agresezi . Te vei trezi
realizând şi învinovăţindu-te pentru acte care nu te reprezi ntă,
dar pe care le-ai com is totuşi sub influenţa rezonanţei cu
energ i i le psih ice ale parteneru lui pasiv. Ca şi cum n-ar fi
suficient, nu vei putea împărtăşi eventualele bucurii, întrucât el
e preocupat să-ţi aducă aminte că nu merită ceea ce i se
întâmplă. Şi nu în ultimul rând într-o bună zi vei fi epuizat de
efortul de a l ua deciz i i sau a avea iniţiativă în locul lui.
Există oare şi beneficii în a fi excesiv de activ sau pasiv?
Mănânci calule ovăz? Există beneficii şi încă din plin.
Cum spuneam, dom inatori i îşi satisfac astfel marea lor sete
de putere. Pentru ei, nu există o plăcere mai mare ca aceea de a
deţine controlul. Când dom ină, se simt puternici. Sunt naturi
competitive care îşi doresc să învingă. Când pulsiunea agresivă
este controlată şi investită cu înţelepciune, dom inatorul se
retrage din teritori i le celorlalţi pentru a deveni un rege iluminat
peste fiinţa l u i . Într-un limbaj mai apropiat de spiritual itate,
ceea ce este dominată atunci este natura inferioară. Ea este
îmblânzită şi pusă în serviciul naturii superioare, participând,
cu marea ei vitalitate, la apropierea dintre Cer şi Pământ.
Partea goală a paharului în cazul dominatori lor nesublimaţi
constă în resentimentele pe care le generează în cei lalţi . Ei îşi
ating obiectivele pe termen scurt, dar trebuie să stea tot timpu l
 T R E I STI L U R I DE COM U N ICARE 1 19
În gardă pentru a preÎntâmpina posibi lele reacţii agresive. În
final, aj ung să se simtă frustraţi şi singuri, deoarece nimeni nu
are chef să fie afectuos cu cineva care nu ştie decât să
controleze.
Persoanele extrem de pasive, pe de altă parte, trăiesc
satisfacţia infantilă de a nu-şi asuma responsabilitatea pentru
nevoile şi trăirile lor. Există Întotdeauna altcineva care ia
decizii În locul lor, altcineva care Îşi asumă riscul de a greşi.
Mai plastic, dacă nu faci nim ic, n-ai cum să o dai În bară. Deşi,
dacă ar da-o În bară, hiperpasivul tot ar reuşi ceva: o acţiune
care e mai bună decât nici o acţiune. Toţi adulţi i care astăzi Îşi
deplasează m ăreţia pe două picioare au avut momentele lor de
slăbiciune când circu lau de-a buşi lea. Oare cum ar fi arătat
lumea dacă nu şi-ar fi asumat riscul vertical izării şi
rostogol irilor adiacente? Pentru a reuşi ceva singur, trebuie să
Încerc i . Şi să Încerci . Şi dacă ai obţinut altceva decât aşteptai,
să vezi În aceasta un rezultat şi nu un eşec. Şi să Încerci În
continuare, fi ind suficient de flexibil pentru a sch imba ceea ce
ai Înţeles că trebuie schimbat.
A nu face aproape nimic fiind pasiv este egal cu a-ţi pierde
independenţa, a-şi nega nevoile şi a trăi o viaţă care nu este a
ta. Cum spunea cineva, decât o sută de ani cioară, mai bine o zi
şoim. Ce zici, punem de-o vânătoare?

3. Sti l u l asertiv

Comunicarea asertivă nu este uşoară. Ea presupune un

ech ilibru foarte fin Între combativitate şi abandon, Între a fi
activ şi a fi pasiv. Reclamă un nivel considerabi l de conştienţă,
flexibil itate internă, curaj, Încredere În sine şi În celălalt, o
bună Înţelegere a contextului. Când te exprimi asertiv, Îşi
1 20 Capitolu l ?
afirm i direct nevoi le, percepţii le. trăirile, gândurile sau
aspi raţi ile, rămânând deschis la ceea ce interlocutorul gândeşte,
simte sau vrea. Acţionezi pentru drepturile tale, dar ţii cont şi
de drepturile lui .
Atitudinea asertivă transm ite un mesaj de tipul : "Exi stă
suficient loc pentru amândoi . Mă simt confortabi l pe teritoriul
meu. Nu vreau să te invadez şi nici să mă invadez i . " Cel care
comunică asertiv este asemenea un stat puternic care nici nu-i
obl igă pe vecini să-i consume băuturile răcoritoare, nici nu-şi
otrăveşte fântâni le pentru a consuma apă din import.
Asertivul vorbeşte, dar şi ascultă, negociază şi acceptă
comprom isuri, dar fără a renunţa la demnitatea sau nevoile lui
fundamentale. E l cere direct şi acceptă să fie refuzat direct.
În cuplu, a cere direct este una din cele mai dezirabile
activităţi . Să ceri ceea ce vrei, cu simpl itate şi naturaleţe, n-ar fi
frumos? Să nu mai recurgi la seducţie sau ameninţare, să
renunţi la jocuri şi man ipulări mai sofisticate sau mai cretine,
să ceri fără să constrângi sau să culpabilizezi - acesta da tablou
idilic.
Pentru a cere ceea ce vrei, nu e nevoie să trezeşti toţi vecinii
din bloc sau să consum i un kilogram de m iere înainte de a-ţi
formula dorinţa. N ici nu e nevoie să-ţi pui două perechi de
mănuşi, să devii una cu covorul sau să-ţi etalezi artileria din
dotare, mai precis ciomagul sau bâta care atestă n ivelul tău de
evoluţie. Poţi cere pur şi simplu, aşa cum la masă ceri sarea,
muştaru l sau un pahar cu apă.
A cere direct şi precis, ad ică a-ţi exprima nevoi le şi
dorinţele sincer şi clar pare ceva foarte simplu. Ei bine, poate ai
observat şi tu, mai ales dacă ai ceva muguraşi pe cracă, nu e
deloc aşa. Adesea, în cuplu a cere Înseamnă a pretinde. A
cere înseamnă a emite pretenţi i . A cere înseamnă ca celălalt să
se ridice la înălţimea aşteptări lor tale, indiferent dacă ţi le
cunoaşte sau nu, dacă poate sau dacă vrea.
 T RE I STI L U R I DE COM U N ICARE 121
Adevărul, ca să fac pe sentenţiosul, este altu l : cerc orice,
dar nu pretinde nimic! Ai Înţeles, sublimul meu c ititor? Poţi
cere orice, de la condimente până la mângâieri, afecţi une şi
puncte G, dar nu ţi se cuvine nimic. Cere orice ştiin d că nu ţi
se cuvine nimic! Iar aici şti i care e faza? B ineînţeles că ştii,
doar faci parte din publicul meu ţintă. Faza e că uneori
primeşti, alteori nu primeşt i . Profund, nu?
Şi când pretinzi obţii uneori ceea ce doreşti . Dar este ca şi
cum ţi-ai schimba marele Cherokee pe o Dacia 1 1 00 cu pedale.
De ce? Pentru că atunci când ceri ca şi cum ţi s-ar cuveni, când
ceri fiind convins că celălalt e obl igat să-ţi răspundă, te
amăgeşti crezând că eşti altcineva decât eşti de fapt. Iar dacă
pretenţi ile tale sunt onorate, amăgirea se consolidează. Egoul
devine şi mai gonflat, ceea ce ar fi În regu lă dacă În natură n-ar
funcţiona următoarea lege : tot ce este fals trebuie să dispară!
Dumnezeu, despre care ştim deja că nu este perfect (altfel nu ar
fi creat girafa cu un gât aşa de lung) are această problemă: nu
suportă falsuri le, ad ică ceea ce este ireal sau iluzoriu prea
m u ltă vreme. Iar un ego inflamat, ad ică o imagine de sine
nereal istă, obeză chiar, Îm i vine să spun, ocupă spaţii mentale
rezervate altor locatari : respectul pentru ceilalţi, generozitatea,
simţu l umorului, seni nătatea, chestii d-astea. Iar Respectivul,
c h iar dacă are h i bele lui (mici, Doamne ! ), e atent la problemele
de proprietate. Nu acţionează imed iat, fi ind extrem de ocu pat,
dar nu scapi dacă ai uzurpat tarlaua vecinului. Cel mai adesea
acţionează cu duhul blândeţi i . Dacă nu iese pasienţa, întoarce
foaia. Ş i nu-ţi recomand să c iteşti ce scrie pe verso.
Pe de altă parte, mă poţi întreba, dacă ceri fără să pretinzi,
dacă nu ţi se cuvine, atunci de ce primeşti ceea ce primeşti?
Dar tu crezi că eu ştiu? Primeşti şi primesc pur şi simplu. Nu
ştiu şi nu cred că voi afla vreodată. Dincolo de acest act nu mai
există decât recunoştinţă pentru ceea ce prim im. Iar ceea ce e
foarte nostim este că cel care oferă cu adevărat nu cere nimic În
schimb, nici măcar recunoştinţă. Dar se bucură, ev ident, să o
primească atunci când se întâm plă să o primească. Mai mu lt, el
1 22 Capitolul ?
îţi este recunoscător pentru că, prin cererea ta, i-ai dat ocazia
să-ţi ofere ceva. Ţi se pare raţional aşa ceva? N u numai că îţi
oferă, dar îţi este şi recunoscător pentru că primeşti . Pentru
m ine e clar că numai Dumnezeu putea inventa una ca asta.
Am racut cercetări în această direcţie. Şti i cum se simte cel
care cere rară să pretindă, fără să creadă că i se cuvine? Cel
care cere şi primeşte necondiţionat, care primeşte pur şi simplu
pentru că există, pentru că este acolo, pentru că face parte din
Viaţă, se simte într-un singur fel : se simte iubit.
Î n relaţia de cuplu, ca şi în orice altă interacţiune umană
semnificativă, există numeroase momente în care dansul cereri i
l i psite d e pretenţii şi a l ofertei necondiţionare creează şi
recreează misterul iubirii. Relaţiile dintre doi parteneri sau
dintre un părinte şi un copi l caracterizate nu de răspunsuri
l ibere, ci de oferte cond iţionate, ca şi de cereri îngh iţite de
pretenţii, deşi oferă anum ite gratificaţii, ratează acest m i ster.
Din acest punct de vedere, faţă de ceea ce ai putea primi dacă
ai cere rară gândul că ţi se cuvine şi faţă de ceea ce ai simţi
dacă ai oferi fără să pui cond iţi i, câştiguri le, deşi există, sunt
întrecute de pagubă.
Versantul celălalt al cereri i este refuzul . Când pretinzi în loc
să ceri cu simpl itate şi eşti refuzat, ceea ce experimentezi în
continuare este tristeţea sau furia. Eşti trist deoarece te credeai
special sau considerai că eşti îndreptăţit să primeşti. Sau eşti
furios deoarece era de neconceput să fii refuzat, să nu-ţi fie
recunoscute meritele sau valoarea.
Însă, dacă ceri cu seni nătate, ca şi cum te-ai j uca, şi eşti
refuzat, sen inătatea rămâne. A cere rară a pretinde înseamnă a
cere rară efort, uneori chiar cu zâmbetu l pe buze. Într-un j oc nu
există numai învingători . Există şi învinşi. Este normal să fii
refuzat din când în când, aşa cum e firesc să pierzi din când în
când . S ingurele probleme într-o relaţie de cuplu apar dacă eşti
refuzat mai tot timpul . (Şi, bineînţeles, cererile nu sunt
extravagante, gen luna de pe cer.) Dar ch iar şi o astfel de
 T R E I ST I L U R I DE COM U N I CARE 1 23
situaţie poartă un dar pentru tine: ea te învaţă despre jocul cu
parteneri nepotriviţi .
Şmecheria de care îţi vorbesc, prin urmare, este următoarea:
dacă ceri rară să pretinzi, poţi accepta la fel de uşor răspunsul
pozitiv ca şi refuzul. Nu-i o şmecherie grea, dar trebuie
exersată. Şi tot exersând-o, poate vei aj unge la următorul n ivel :
acela în care ceri cu umor, fi ind conştient că viaţa nu e nimic
altceva decât o şotie divină.
Să coborâm însă la n iveluri mai umane şi mai serioase
pentru a continua analiza sti lului asertiv. Vocea persoanei
asertive este modulată şi fermă. Postura este relaxată, contactul
v izual acoperă aproximativ 60-70% din timpul interacţiun ii, iar
och i i comunică deschidere şi onestitate. Mai general , există o
congruenţă între mesajele verbale şi semnalele nonverbale.

4. Mesajele de tip " E u "

Exprimarea asertivă se bazează pe un tip special de m esaje. Le

numesc MESAJELE DE TIP "EU" şi au o cal itate
interesantă: nu le poţi folosi rară să-ţi asum i responsabil itatea
pentru ce afirm i . În principiu, ele ne aj ută să ne translatăm
j udecăţile asupra acţiuni lor celui lalt în descrierea proprii lor
noastre trăiri în raport cu situaţia. Astfel, "mă enervezi cu
veşn icele tale probleme de la birou" (propoziţie ce-I face pe
celălalt responsab i l : tu mă enervezi . . . ) devine "eu dev in nervos
când îm i relatezi problemele de la birou" . Observ i diferenţa?
Ţi-ar plăcea să ţi se vorbească aşa?
Dacă nu ţi se vorbeşte, nu te im pacienta. Încă sunt puţini cei
care deţin această disciplină în comunicare. Cele mai m u lte
dialoguri conţin j udecăţi şi nu e de mirare că ele degenerează.
Nici eu nu sunt un maestru al mesajelor de tip "eu " , dar mă
 1 24 Capitol u l ?
strădu iesc. Aşa că profit de ocazie pentru a mai face câteva
exerciţi i :
T U Eşti o persoană nepăsătoare.
-

EU - Mă simt disconfortabi l când Îţi laş i hainele la

Întâm plare prin casă.

TU - Mă enervezi la culme cu Întrebările tale.

EU - Mă simt deranjată când Îm i pu i atâtea Întrebări .

TU Mă exasperezi cu atâtea nemulţumiri .

-

EU - S imt că nu mai fac faţă observaţii lor tale.

TU - Eşti un egocentric.
EU - Mă simt insecurizată de atenţia exclusivă pe care o
acorzi nevoilor tale.

Ce este abso lut remarcabi l la mesaj ele de tip "eu " ? Ele nu
Îl blamează pe celăl alt şi nici nu incită la reacţi i defensive
folosind etichete. Emoţi ile exprimate, pozitive sau negative,
aparţin celui care vorbeşte şi care Îşi asumă, implicit,
responsabi l itatea pentru ele.
" Eu mă simt. . . " este foarte diferit de "Tu eşti . . . ". Mesajele de
tip "tu " cel mai adesea acuză şi lovesc În celălalt. Chiar dacă ar
fi corecte (celălalt ch i ar este un egocentric, Întrucât se gândeşte
numai la el), nu fac În nici un fel comunicarea să avanseze.
Dimpotrivă, o Înch id sau o plasează Într-un cerc vicios de
judecăţi negative, atacuri şi apărări mai brutale sau mai
rafi nate, În funcţie de nive l u l intelectual al combatanţilor. Î n
cuplu, intrarea În aceste spirale ale conflictu lui poate fi cu
 T R E I STI L U R I D E COM U N ICARE 1 25
uşurinţă preîntâmpinată prin mesajele de tip "eu". Iar structura
lor mai complexă este următoarea:
1 . Descrierea obiectivă a situaţiei
2. Răspunsul emoţional la situaţie
3 . Dorinţele sau rezu ltatul preferat în ce priveşte s ituaţia.

A constru i o propoziţie de tip "eu" ca la carte înseamnă a

util iza cele tre i ingred iente con form unui algoritm . Mai întâi
descrii ce s-a întâmplat, apoi spui cum te s imţi tu în urma
acţiun i i, iar în final îţi afirm i preferinţa, ceea ce ai fi vrut sau ai
vrea pe vi itor să se întâmple. Să le luăm pe rând .

A . Descrierea obiectivă a situatiei

"Obiectiv" poate să sune mai pretenţios. E dificil să fi i
obiectiv dacă eşti om . Î n acest caz, a fi obiectiv înseamnă a te
strădui să oferi o descriere cât mai exactă a evenimentului sau
acţiun ii, fără a încerca să o interpretezi, fără a o evalua sau
încărca afectiv. Iată, de pi ldă, cum se pot evapora gradele de
obiectivitate :

1 . Când aud tonul vocii tale urcând . . .

2 . Când uri i l a mine . . .
3 . Când ţipi c a u n dobitoc . . .

Sau:

1 . Când văd că nu ai cumpărat pâine . . .

2 . Când văd c ă a i uitat s ă cumperi pâine . . .
1 26 Capitolul 7
3 . Când real izez cât de iresponsabilă eşti. . .

Sau:

1 . Când simt un miros neplăcut...

2 . Când îţi put picioarele ...
3. Când îm i dau seama cu ce animal m-am măritat. . .

E uşor s ă faci exerciţi i d e l a di stanţă, în acelaşi fel î n care e

uşor să fi i un mare antrenor din fotoliul de acasă. Pe "teren ", e
altceva. Când eşti furios sau răn it, a Încerca să descri i obiectiv
situaţia este un adevărat test de ech i l ibru interior. Pare mult
mai simplu să lansez i câteva torp ile cu ven in, dar asta nu face
decât să complice situaţia. O spun din proprie experienţă. Î n
majoritatea interacţiuni lor la care am partici pat sau la care am
asistat cu văd it interes şti inţific, descrieri le subiective ale
situaţiei, În cazul în care au existat, au blocat comunicarea.
Invers, Încercările de descriere obiective au detensionat-o.
Descrierea obiectivă poate fi de aj utor şi pentru celălalt care
nu are de unde să ştie precis cum anume te-a afectat. Iar cu cât
celălalt este mai inconştient şi nu şt ie ce face, cu atât descrierea
Îi este mai folositoare.
A face distincţia între reprezentări le interioare structu rate
pri n intermed iul ce lor cinci simţuri (văzul , auzul, pipăitu l,
gustu l şi m i rosul) şi interpretarea cognitivă a acestora rămâne
piatra de Încercare pentru descrierea specifică a unui
comportament. Mai ales dacă eşti tensionat emoţional, poţi
cădea uşor în capcana interpretării.
De exemplu, o expresie de tipul "când mă controlezi . . . "
conţine nu o descriere, ci o interpretare personală a unei
experienţe . Ce anume te face să spu i că te contro lează? Ai fi
 T RE I STI LU R I DE COM U N ICARE 1 27
putut spune mai degrabă "când îmi scotoceşti prin poşetă . . . "
sau "când angajezi un detectiv particular pentru a mă urmări . . . ".
Nici expresia "mă acuzi că ... " nu e mai fericită. Cum şti i că eşti
acuzat? Te referi la faptul că ea a afirmat un lucru neadevărat
despre tine? Atunci referă-te exact la acest lucru şi nu la ceea
ce ţi se pare că stă în spatele lui.

B. Răspunsul emoţional la situaţie

Oameni i cu o bună sensibilitate afectivă sunt conştienţi de
trăirile celui lalt, în sensul că le identifică relativ corect. Dar
nici ei, în situaţii de stres sau încordare emoţională, nu sunt
foarte performanţi . De aceea, este mai eficient din punct de
vedere al continuări i dialogului spre o soluţie sau o zonă mai
l iniştită să nu mizezi pe faptul că celălalt va ghici cum te s imţi,
ci să-ţi exprimi trăirea.
Nu există nici un motiv pentru a fi agresat, contrazis sau
desconsiderat dacă îţi exprim i o trăire personală. "Mi-e teamă",
"sunt frustrat" sau "mă bucur" sunt dezvălu iri oneste ale
m işcărilor emoţionale d inăuntru l tău. De ce ai fi pedepsit sau
nerespectat pentru ele?
Ca şi cazul descrierii obiective, nici acest lucru nu e uşor.
Ba este chiar mai greu, deoarece lumea vibraţ i i lor afective este
mai subtilă decât lumea faptelor observabile. În p l us, nu e
foarte simplu să găseşti cuvântu l care să descrie cel mai bine
ceea ce simţi, ca să nu mai vorbesc de faptul că, uneori, n ici
nu-ţi dai seama de ceea ce simţi (adică în tine se m i şcă ceva,
dar conştientul tău nu este conectat la acel ceva, tot aşa cum
Van Damme sau Stallone, într-una din numeroasele lor mis iuni
cu lturale, produc zgomote infernale, dar tu nu auzi nimic
deoarece nu ţi-ai scos dopuri le din urech i).
Ş i asta nu e tot: dacă ţi-ai identificat emoţia negativă, nu e
chiar cel mai simplu lucru din lume să o com unici cu atenţie,
grijă sau Înţelegere. C ine mai ţine cont de respect când este
1 28 Capitol u l ?
indignat sau j ignit? C ine îşi mai am inteşte de vulnerabi l itatea
partenerului când nevo i le îi sunt foarte frustrate?
E nevoie de un efort de voinţă, deci de forţă a Eulu i . Un
mesaj "eu " curat, adică necontam inat la nivel non verbal de
semnale critice, acuzatoare sau culpabil izatoare menţine
comunicarea focal izată pe problemă şi o apropie de o soluţie.

c. Rezultatul pe care ÎI preferi

Această u ltimă parte din exprimarea asertivă conţine ceea ce
ţi-ar plăcea sau ţi-ai dori să se întâmple şi nu ceea ce ţi se pare
obligatoriu sau necesar să ţi se întâmple. "Mi-ar plăcea să-mi
cumperi flori din când în când " este foarte diferit de "trebuie
să-m i aduci flori săptămânal " . Oameni i nu adoră să li se spună
ce trebuie să facă. Adesea ei se îm potrivesc sau fac fără tragere
de inimă. De ce? Pentru că oamen i i au o nevoie esenţială de a
se simţi l i beri să aleagă. Uni i special işti cred că l ibertatea de a
alege, ca nevoie, se trezeşte plenar în ado lescenţă, încercând să
expl ice astfel comportamentele rebele sau de opoziţie atât de
caracteristice "vârstei ingrate" . Opinia mea este alta. Jzbucnirile
de revoltă din adolescenţă aparent nej ustificate sau iraţionale
sunt expresia frustrări lor sistematice, de-a lungul an i lor, a
nevoii de a alege liber. Aflat într-o perioadă critică, de căutare
a identităţi i, adolescentul nu mai poate conţine frustrarea sau
pur şi simplu nu-i mai pasă de consecinţe. Oamen i i au nevoie
să se simtă liberi să aleagă de la vârste m ici, iar părinţii cu
adevărat înţelepţi sunt cei care îşi sprij ină copi i i în acest sens,
oferindu-le permanent alegeri corespunzătoare nivelului lor
de dezvoltare. Nu vreau să mă lansez pe această direcţie acum
(poate când voi scrie o carte despre psihologia v ieţi i de
fam i l ie), dar vreau să sublin iez importanţa decisivă a
provocări i şi stimu lări i puteri i de j udecată a copilului.
În relaţia de parteneriat, a-ţi exprima dorinţa pentru un curs
al acţiun i i şi nu a impune sau a pretinde este şi o expresie a
 T R E I STI L U R I D E COM U N ICARE 1 29

respectului pe care i-I porţi celui lalt. Sunt pri m u l care să

recunosc dificu ltatea discrim inări i continue între eu vreau să ..
.

I tu trebuie să Dar cine a zis că viaţa de cuplu este uşoară?

...

Acest gen de provocări tu lbură confortu l, Într-adevăr, deoarece

confortu l, în acest caz, nu este decât lene mentală. A i putea fi
derutat de această afirmaţie dacă eşti o persoană care îi spune
partenerul u i ce să facă şi nu ce ţi-ar plăcea să facă. Poate
această atitudine te face să te simţi putern ic. Aşa o fi . Ce pot să
spun eu este că, în zona ei de indolenţă sau puturoşen ie, m i ntea
ta nu este putern ică, ci nedezvoltată. Aşa cum muşch i i cuiva se
Întăresc dacă "trage de fiare" zilnic, la care adaugă o sută sau
două de flotări, la fel m intea unui om devine putern ică datorită
exerciţi ului constant. A fi atent pentru a distinge ceea ce doreşti
de ceea ce crezi că ţi se cuvine şi a com un ica rezultatu l pe care
Îl preferi este o tormă modestă de exerciţiu m intal.
Aflând ce doreşti sau ce-ai vrea să se întâmple, celălalt va
decide dacă îţi va oferi satisfacţie sau nu. Este u n risc ! O
persoană matură îşi asumă ri scu l de a fi refuzată sau respinsă,
poate chiar criticată, m uştrulu ită sau scărmănată pentru curajul
de a-şi exprima cererea. Asta e viaţa, bătrâne, uneori te dă cu
rotiţele în sus. Logica nu poate fi forţată peste lim itele
fiziologice. Vreau să spun că, în cuplu, unele lucruri pur şi
simplu nu pot fi cerute. Este inuman să-i ceri partenerei să
renunţe la inspecţia magazinelor de haine. Şi este o cruzime să­
i ceri parteneru l u i să vorbească pe ocolite.
Pentru exemplificare, iată câteva moduri în care unul din
membrii cupl u l u i îi poate cere celui lalt o cafea:
Î ncă n-ai Tacut cafeaua aia?
Î n 3 m inute să te prezinţi cu o cafea.
Du-te şi Ta-m i o cafea.
Vrei să-m i faci o cafea?
Ai vrea te rog să-mi fac i o cafea?
1 30 Capitolul ?
Crezi că am putea bea o cafea împreună?
Ar merge o cafea, nu crez i?
Nu-ţi v ine să bei o cafea?

Iar ca exerciţiu (numai pentru studenţi, la examen) : care din

propoziţi i le de mai sus este mai probabi l să fie rostite de
bărbaţi?
Eu sunt bărbat. Iar cărţile despre asertivitate pe care le-am
citit sunt scrise, probabil, tot de bărbaţi. Înţelegi ce spun sau
vorbesc prea pe ocol ite? Încercam să spun cât mai elegant cu
putinţă că, în expri marea asertivă, este recomandabi l ca
rezu ltatul pe care îl preferi să fie form ulat direct, pol iticos,
bi neînţeles, dar fără a bate şaua ca să priceapă iapa (sau cal ul,
pentru a nu stârn i zâzanie în lumea echitaţiei).
Uneori este de aj utor ca formularea rezu ltatu lui pe care îl
preferi să fie însoţită de dezvăluirea raţiuni lor pe care se
clădeşte preferinţa. Expl icaţiile suplimentare îi oferă celui lalt
ocazia de a te înţelege mai bine sau a real iza mai clar impactul
sau consec inţele situaţiei asupra ta. Dezvăluirea onestă a
motivelor îl poate încuraja şi stimula pe celălalt. Mulţi oamen i
sunt mai dispuşi să coopereze atunci când înţeleg raţional itatea
sau importanţa afectivă a unei cereri.
Cum ai reacţiona dacă partenera ta, focal izată pe aventurile
neasem uite ale Nataliei Oreiro, ţi-ar spune: "Du-te şi spală
vasele ! "? Dar la mesaj u l : "Dragu le, ai fi de acord să speli tu
vasele?", cum te-ai comporta? Dar ce spu i de: "Iubitu le, eşti
atât de bun să spel i tu vasele? Ar însemna atât de mult pentru
m ine. " ? Speedy Gonzales îţi spune ceva?
Mesajele de tip "eu" aşază comunicarea pe fundamentele
sol ide ale sincerităţii şi respectu lui reciproc. Rolul lor nu este
să-I determ ine pe celălalt să acţioneze în favoarea ta, ci să-i
perm ită să dev ină conştient de ceea ce simţi şi de ceea ce ai
 TREI ST I L U R I DE COM U N I CARE 131
nevoi e . Dacă În urma u n u i m esaj "eu " curat celălalt se s imte
o b l igat, amen i nţat, agresat, con strân s sau şantaj at, aceasta n u e
problema ta. Tu eşti respon sab i l pentru expri marea onestă a
trăi r i l o r ş i nevo i l or tale, el este responsab i l pentru fe l u l c u m
răspunde emoţional .

Ea: C ând tu nu m ă pri veşti şi nu-m i adresez i n ic i un cuvânt,

m ă s i m t tratată ca o cantitate neg l ij ab i l ă . Aş v rea să te u i ţ i la
m i ne şi să-m i vorbeşti .

C ine poate rez i sta u n u i astfe l d e mesaj ? C h i ar dacă e fur i os,

el Îi poate răspunde c i nst i t : S u nt s upărat pe t i n e şi am nevo i e de
câteva m in ute de tăcere ca să-m i rev i n . Dar dacă E u l nu poate
contro l a fur i a sau i n i m a e prea Înch i să pentru a m a i s i m ţ i
puritatea acestu i me saj , comportam entu l l u i va fi Î n cont i n uare
inadecvat : v a cont i n u a să n u - i vorbească sau Î i va răspunde În
doi peri sau ch iar va ţi pa, spunându-i că s-a săturat de cere r i l e
e i . Băiatul a r e o problemă, corect?

Com u n i carea pri n m esaj e tip "eu" seam ănă cu un mec i de

ten i s d i sputat În cel m a i desăvârş it spi rit de fai rp l ay. A exp r i m a
u n mesaj t i p "e u " În seam nă a oferi o aprec iere personală asupra
s ituaţ i e i În care eşti i m p l i cat ş i a m od u l u i În care ţi -ar p lăcea ca
l ucru r i l e să se Întâm p l e . Aceasta este o modal itate c urată de a
tri m ite m i ngea În tere n u l parte neru l u i . Ceea ce va face c u ea
depinde numai de e l . Şi mai depi nde de ceea ce îl face să
part i c i pe la acest j oc . Mai prec i s, dacă j oacă pentru a înv i n ge,
pentru a fi În v i n s sau pentru bucu r i a de a j uca Îm preună cu t i ne.
 C a p i to l u l 8

C RI T I CA Ş I RĂS P U N S U L C E L B U N

Fi ind om şi nu înger (deşi nu se ştie niciodată), presupun ca al

aflat ce Înseamnă să fii criticat. Şi ai aflat cu siguranţă de când
erai m ic. "Cum poţi fi atât de neîndemânatic?", "Tot timpul
vrei câte ceva. ", "N-aş fi crezut că eşti atât de neglijentă. ", "Nu
eşti în stare de nim ic. ", "Unde ţi-era capul când ai racut asta?",
"Nu eşti suficient de atentă.", "Chiar nu poţi respecta o regulă
atât de simplă?", "Eşti un leneş fără pereche."
La vârste asociate cu dreptul la vot, critica este
experimentată frecvent ca respingere ca urmare a judecăţilor
din copi lărie. Toate aceste j udecăţi au avut ceva în comun: au
venit de sus În jos, de la cel mare către cel mic. Cel mic a greşit
sau doar pare că a greşit, Întrucât cel mare are nişte ochelari
special i . Nu mai contează. Într-un fel sau altul, greşeala exi stă.
Prin urmare, cineva trebuie pedepsit sau corectat. Unii părinţi
recurg la critică animaţi de dorinţa de a-i Încuraj a pe cop i i să
facă lucruri le mai bine. Alţii critică doar atunci când sunt
stresaţi sau epu izaţi . Şi mai sunt, desigur, aceia care critică
pentru a provoca durere, deoarece nu ştiu să ierte.
Ind iferent de motivaţii, critica este ineficientă pentru că nu
se adresează comportamentu lui copilului, ci persoanei
copi lului. Ea atacă încrederea, valoarea, intenţi ile, caracteru l
 C R I T I CA Ş I RAs P U N S U L CEL BUN 1 33

sau inteligenţa copi lului. În urma unei astfel de critici, cop ilul
află nu numai că a greşit, ci şi că este incompetent, rău, prost
sau imoral . Critica la persoană loveşte direct În respectul de
sine, fi i nd una din cele mai crude arme aflate În panopl ia
adulţi lor. Prin urmare, cel care o foloseşte, atunci când o
foloseşte, este identificat adesea inconştient cu una din cele mai
primitive părţi ale personal ităţii s<i :e, deosebindu-se cu greu de
suratele noastre acoperite doar cu blană.
Unui cop i l i se poate da de înţeles că el este acceptat deşi
ceea ce a făcut este greşit sau inacceptabi l . Dar dacă Îi spu i sau
Îl laşi să Înţeleagă că este un copil rău, tot ceea ce vei reuş i va
fi să-I răneşti . În plus, probab i l itatea ca acel comportament
nedorit să fie reluat creşte. De ce? Deoarece copilul poate
gândi astfel: "Din moment ce sunt rău, o să fac rele. "
Critica, indiferent de caracterul ei culpabilizator sau
pedepsitor, produce separare sau izolare. Ea nu creează legături
mai putern ice, ci le slăbeşte sau le rupe. Un copil criticat nu
pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce este, este un copil lovit
În demnitatea ui naturală. EI nu se simte respectat şi iubit. E l nu
va deven i mai bun deoarece, pentru a deven i mai bun, adică
pentru a creşte din punct de vedere psihologic, este nevoie de
iubire şi de respect.
În relaţia de cuplu, Într-un partener criticat la persoană se
activează răn i le şi defensele copilu lui criticat la persoană. Este
o iluzie să credem că aceste răni au fost Înch i se sau vindecate
rară a fi fost conştientizare şi resemnificate. Numeroşi clienţi
ai psi hoterapiei continuă să audă undeva pe fundalul existenţei
lor vocile părinţi lor sau altor autorităţi substitutive spunându-le
că sunt răi, tâm piţi sau rară valoare. Mă gândesc serios că şi alţi
oameni sunt sub influenţa unor astfel de voc i critice, ch iar dacă
ei nu recunosc asta. (Bineînţeles că noi doi, dragul meu cititor,
nu facem parte din această categorie.)
Cum tinde să răspundă, În relaţia de cuplu sau În orice altă
relaţie, cineva care nu a rezolvat această problematică
1 34 Capitol u l 8
infanti lă? Prin două mari tipuri de strategi i : o strategie pasivă şi
o strategie activă/agresivă. Nu pe marginea lor vreau să glosez,
întrucât cred că le cunoşti destul de bine. Mă rezum la a le
enumera. Strategia pasivă înseamnă să taci, să te ruşinezi, să te
înroşeşti, să plângi, să te retragi . Cu siguranţă că te simţi
insu ltat pentru obiectul inadecvat al critici i (este criticată
persoana ta şi nu comportamentu l tău), dar preferi, deşi "a
prefera" este un verb foarte nepotri vit În acest context, Întrucât
preferinţa presupune conştienţă, să-ţi stochezi furia, aşa cum
stochezi acţiuni de mare valoare la bursă. Fan i i acestei strategii
sunt pacienţi de Încredere pentru personalul medical spec ial izat
În m igrene, gastrite sau ulcere. Psihoterapeuţi i, de asemenea,
câştigă binişor de pe urma depres i i lor dezvoltate de cei care se
tem să răspundă. Ceilalţi, care răspund, dar Într-o manieră
agresivă sau dură nu sunt nici ei foarte feric iţi. A răspunde cu
ostil itate la ostil itate aduce un singur lucru : mai multă
osti litate ! Palestinien i i şi israel ienii, chiar dacă nu sunt
parteneri de cuplu (deşi se poartă ca un cuplu nevrotic) sunt un
exemplu perfect În acest sens.
Există oare o "a tre ia cale"? Se poate răspunde adecvat unei
critici? E posibil să fi i j udecat, j ignit, um i l it şi cu toate acestea
să faci faţă? Ei bine, nu numai că e posibi l, dar ch iar există mai
multe tehnici pe care, În com pasiunea mea nesfârşită, ţi le voi
revela. (Compasiunea se referă la m ine, În următoru l fel : prima
oară când ne vedem, ad u-mi am inte de ele!)

1. Teh n ica recu n oaşteri i

N u te-ai fi gând it n iciodată, este? Vreau să spun, existând o

bază cât se poate de obiectivă pentru critica recepţionată, ai
putea adm ite că ai greşit. Ch iar dacă nu e constructivă, critica
poate fi corectă. Celălalt, În felul lui, care nu e neapărat cel mai
 CRITICA Ş I RĂS P U N S U L CEL B U N 1 35
bun, te Înşti inţează că ai greşit. Ceea ce tu primeşti este un
feedback, o informaţie preţioasă ce te poate aj uta să nu mai
greşeşti altă dată. Maniera În care e oferit acest feedback poate
fi extrem de nefericită, dar depinde numai de tine să te
focal izezi pe ceea ce ţi se comunică şi nu pe cum ţi se
comunică. O critică precisă şi corectă care Îţi este com unicată
Într-un mod mai degradă distructiv este asemenea unui
trandafir cu sp ini. De ce să te focal izezi pe spini şi să uiţi de
trandafir?
A recunoaşte Înseamnă a admite că ai com is o eroare. Dar
nu Înseamnă a cădea În capcana scuze lor şi j usti ficări lor
nesfârşite. Cere-ţi scuze cu demnitate dacă ai răn it pe cineva
sau adm ite pur şi simplu că ai greşit rară a transforma totu l Într­
o traged ie demnă de marele Shakespeare. Exem ple:
Da, am uitat să cumpăr banane.
Aşa este, am Întârziat mai mult decât prevăzusem .
A i dreptate, am fost neatent cu mama ta.
Î m i pare rău că-ţi reproşez atâtea şi că nu-ţi spun ce mult te
apreciez.
Regret că nu te-am anunţat.
E greu să recunoşti o greşeală dacă În copilărie o astfel de
acţiune atrăgea după sine retragerea afecţiunii, pedeapsa sau
izolarea. E difici l să spu i "Îm i pare rău" dacă În copilărie erai
condamnat şi pedepsit pentru asta. De asemenea, nu e simplu
să recunoşti o greşeală dacă În copilărie trebu ia să fi i perfect
pentru a fi iubit. Viaţa e grea, Într-adevăr.
Dar şti i ceva? Viaţa e grea dacă trăieşti În trecut În loc de a
trăi În prezent. Suntem În anul de graţie 2003 . Nu ai putea c iti
această carte dacă ai avea patru sau cinc i ani . Nu ai putea avea
un partener, un soţ sau o soţie dacă ai fi la stad i u l În care mama
Îţi cumpără ch iloţei şi maieuţe. Înţelegi ce vreau să spun? Eşti
o persoană adultă ! Iar o persoană ad ultă, dacă a greşit.
1 36 Capitolul 8
recunoaşte că a greşit, asumându-şi riscu l de a fi iubită mai
puţin sau respinsă. Dacă celălalt te condamnă sau te pedepseşte
după ce ţi-ai recunoscut greşeala, este în total itate problema l u i .
Poate nu ştie s ă t e accepte sau a fost atât d e rănit de
comportamentu l tău încât nu are suficiente resurse pentru a te
ierta. Poate este rândul lui să greşească. Poate îşi oferă ocazia
de a învăţa să ierţi după ce tocmai ai învăţat să-ţi recunoşti
greşeala. Iar dacă îţi v ine să te plângi de atâta învăţătură, să-ţi
spun ce am aflat de la studenţii mai bătrân i : cică viaţa e un
profesor atât de înţelept, încât îţi dă întotdeauna exact cât poţi
să duci. Iar cum şti i şi tu, "cât poţi să duci" nu echivalează cu
"cât vrei să duc i " .

2. Teh n ica noru l u i

Pentru că am vorbit de şcoală, învăţătură ş i profesori, e timpul

să învăţăm ceva şi de la nori. Ai putea crede că nu e nimic de
învăţat, mai ales dacă te afl i la mare, ai pus banul jos şi, în loc
să te bronzezi, cauţi soarele cu lanterna. Pentru că norul asta
face: acoperă, mai m ult sau mai puţin, soarele. Asta e şti inţa
l u i : să acopere.
E i bine, în cazul unei critici manipulative sau parţial lips ite
de obiectivitate, de ce n-ai face precum noru l ? Adică să găseşti
în critică ceva cu care să fii de acord şi să ignori restu l (ad ică
să-I acoperi ca şi cum n-ar exista) . Această tehn ică îl calmează
pe critic şi scoate dialogul de pe traiectoria "câştig sau pierd",
translatându-I într-un spaţiu al câştiguri lor com une.
Te gândeşti că este o tehnică de manipulare? Este. (Vezi ce
uşor am recunoscut?) Î n anum ite situaţi i, a recurge la această
tehn ică subtilă de influenţare a comunicării este o sol uţie mai
bună decât alternativele pasive sau agres ive. Nici un lucru de
 CRITICA Ş I RAs P U N S U L CEL BUN 1 37
pe Pământ nu este în total itate bun sau în totalitate rău, iar
manipu larea nu face excepţie. Cel mai adesea ea este "rea", dar
există şi cazuri în care este "bună".
Tehnica norului, ca formă de man ipulare pozitivă, nu
presupune un exerciţiu elaborat. Ea reclamă doar atenţie la
conţinutu l critic i i transm ise pentru a identifica ceea ce este
corect sau obiectiv. Cu ce scop? Pentru a menţine sau restabi l i
o interacţiune eficientă şi pozitivă, pentru a avea u n partener de
dialog ş i nu un adversar încrâncenat. Acesta e câştigul pe care
îl urmăreşti şi care nu se poate răsfrânge decât pozitiv asupra
cel uilalt.
Există trei modal ităţi ale acestei "manipulări " :

1 . A fi de acord în parte
Î n esenţă, este exemplul de mai sus: să fii atent la întregul
tablou al criticii şi să recunoşti acea parte din tablou care este
corectă. Acordu l în parte mai presupune să identifici şi să
îndulceşti exagerările de tipul "niciodată" sau "întotdeauna".
Este important, chiar dacă reform ulezi critica, să nu
distorsionezi mesaj u l original transmis de interlocutor.
Exemple:
Ea: Niciodată nu mă asculţi . Crezi că numai tu ai dreptate.
E I : Da, adesea cred că am dreptate. (Iar propoziţia
"Niciodată nu mă asculţi " e acoperită, fiind neadevărată.)

E I : Nu ai niciodată timp pentru prietenii mei. Când avem

timp liber, te gândeşti numai la pasiunea ta pentru design.
Ea: Ai dreptate, m i -am Tacut puţin timp pentru prieteni i tăi.
(Iar mesaj u l "Te gândeşti numai la pasiunea ta pentru design" e
acoperit.)
1 38 Capitolul 8

2. A fi de acord în probabilitate
Dacă cel care te critică s-ar putea să aibă dreptate, poţi fi de
acord în probabi l itate. Acest tip de exprimare Iasă dialogul
deschis şi inv ită la o explorare mai atentă.
Ea: Întotdeauna slujba e pe primul loc. Crezi că firma va da
fal iment dacă tu i-ai ded ica mai puţin timp.
EI: S-ar putea să ai dreptate. Slujba e importantă pentru
mine. (Este recunoscută importanţa slujbei şi nu este exclusă
varianta ca viaţa de cuplu să fie pe locul doi; doar continuarea
dialogului va clarifica aceasta.)

EI: Niciodată nu-m i spui că apreciezi ce fac pentru tine. Ţi

se pare de la sine înţeles.
Ea: Poate că este aşa. Adesea nu-m i comunic explicit
aprecierea.

3. A fi de acord în principiu
Î nseamnă a accepta logica unei argumentaţii fără a fi de
acord cu prem isele de la care pleacă. Altfel spus, principiul de
gândire este cons iderat corect, dar concluzia este respinsă tacit.
E I : Dacă nu vei fi mai afirmativă la locul de m uncă, nu vei fi
promovată vreodată.
Ea: Ai dreptate, nu pot fi promovată dacă nu mă afirm .

Ea: Dacă îmi vei spune mereu ce să fac, nu voi mai avea nici
o iniţiativă.
E I : Aşa este. Nu poţi alege să faci ceva dacă eu te
direcţionez.
 C R I T I CA Ş I RAs P U N S U L CEL B U N 1 39

3. Teh n ica clarificări i

Este o tehnică sau mai degrabă un set de tehnici pe care le-am

descris şi "clarificat" într-un alt capitol . Util izarea lor este
efic ientă şi într-un context în care critica este d istructivă,
manipu lativă sau pur şi simplu nu înţelegi motivele pentru care
eşti criticat.
Adesea, critica este o modal itate perversă prin care
parteneru l îţi vorbeşte despre neYoi le, dorinţele sau
sentimentele l u i . De aceea, întrebări le de clarificare au darul de
a scoate la lum ină aceste problematici. Ele sunt mai stimulative
decât răspunsuri de tipu l : "Care e probl.ema ta?" şi infinit mai
eficiente decât acuzaţii le, sentinţele şi, în general , întreaga
ofensivă purtată pentru a-i demonstra celui lalt că greşeşte.
Ea: Conduci absolut nebuneşte. M-aş mira să aj ungem
întregi la Constanţa.
E I : Ce anume din felul meu de a şofa te nemulţumeşte?

ţ: 1 : Petrec i o grămadă de timp cu copiii tăi de la grăd iniţă.

Se pare că nim ic altceva nu mai contează.
Ea: La ce anume ţi-ar plăcea să fiu mai atentă?

Ea: Nu te implici niciodată când tatăl meu mă ceartă.

E I : Cum anume te deranjează faptul că nu mă impl ic?

Într-o relaţie de cuplu, fricţiuni le, divergenţele şi

dezacorduri le sunt inev itabile. Doi oameni care petrec mult
timp împreună, oricât ar fi de armon ioşi, rămân doi oameni
1 40 Capitol ul 8
diferiţi, adică doi oameni care văd, simt şi gândesc lumea în
feluri unice. Până la a locui împreună, au trăit separat 20 de ani
sau chiar mai m u lt, timp în care s-au consol idat preferinţe,
gusturi, plăceri, standarde sau valori propri i . Este nereal ist să
ne aşteptăm ca ei să dorească aceleaşi lucruri în acelaşi timp
sau în acelaşi fel .
Când aceste dorinţe sau viziuni s e ciocnesc, doamna Critică
este întotdeauna prin preajmă, punându-se binevoitoare la
dispoz iţia unuia sau altuia dintre parteneri. Prom ite să fie un
al iat de nădejde şi adesea contribuie la escaladarea confl ictului,
aj ungându-se de la o simplă diferenţă de opini i la ostilitate şi
furie devastatoare.
Cu cât oameni i sunt mai apropiaţi, cu atât posibi l itatea de a
agresa şi a fi rănit este mai mare. De aceea, a nu perm ite
dialogului să degenereze în dezbinare sau război este o probă a
maturităţi i celor doi parteneri . Maturitate care se compune din
m ulte, inclusiv din a cunoaşte şi a oferi un răspuns adecvat
atunci când eşti criticat.
 C a p ito l u l 9

S C R I S OA R EA D E D RAG OSTE

Te-ai convins probabil, din proprie experienţă, de un adevăr

simplu: când în discuţia cu partenerul tău există tensiune
emoţională (sunteţi furioşi, dezamăgiţi, revoltaţi, frustraţi,
j igniţi sau um i l iţi), este dificil, dacă nu imposibil, să com unici
cu afecţiune. Şi pe măsură ce tensiunea negativă creşte, nu
numai afecţiunea scade, ci şi luciditatea, discernământul sau
respectul pleacă în direcţii necunoscute.
Când eşti copleşit de emoţii şi sentimente negative, o bună
parte din energia ta lăuntrică este fo losită pentru a l e face faţă
şi, uneori, nu-ţi rămâne mare lucru pentru a-ţi manifesta
înţelegerea, aprecierea sau grija pentru partener. Este ca atunci
când robinetul din bucătărie refuză să se înch idă, apa îşi face
datoria, curgând cu entuziasm, iar ţi-e nu-ţi mai stă m intea la a
le telefona celor dragi pentru a le spune cât de mult îi i ubeşt i .
Forţa Eului este lim itată. Unele trăiri l e poţi controla cu
succes, altele au un asemenea n ivel de intensitate încât te
controlează ele pe tine. În cel de-al doi lea caz, se întâmplă să
spui sau să faci lucruri pe care mai târziu, într-o altă stare a
conştiinţei, le vei regreta. Peste tot în natură unde două forţe se
întâlnesc, cea mai puternică înv inge. Natura umană nu face
excepţi i . Pe scena psihicului, forţele emoţionale şi capacităţile
 , ..

1 42 Capitolu l 9
de control ale Eului îşi dispută dintotdeauna întâietatea. Nu este
n i m ic anormal sau nenatural în a fi stăpânit d i n când în când de
energii emoţionale mari . Problemele (şi dezastrele) apar atunci
când Eul este constant inundat de valorile emoţiei şi I sau nu se
gândeşte să facă ceva pentru a se întări şi a rezista furtuni lor
emoţionale.
Oamen i i copleşiţi de emoţi i negative, chiar dacă îşi doresc
sincer, nu mai găsesc resurse pentru a comun ica în cele mai
potriv ite moduri . Aş spune ch iar că tensiun i le interioare mari
corelează cu cele mai nepotrivite şi inefic iente moduri de
interacţiune. Î n furia momentului, oamen i i se rănesc unii pe
ceilalţi, adesea fără să-şi dea seama. Bărbaţi i uită de
sensibil itatea partenerei, deven ind groso lan i şi brutal i, femeile
u ită de eforturile partenerului, am plificându-şi nem ulţu m irea,
condamnându-I şi gând ind negativ. Aproape orice om covârş it
de supărare sau teamă "cade" în pattern uri de acţiune şi dialog
inadecvate. Nu am folosit întâmplător verbul "a cădea". Este ca
şi cum organ ismul ar fi condus de la u n nivel psihologic
inferior funcţionări i obişnu ite, nivel ce operează cu o singură
valoare : suprav ieţuirea sau conservarea indiv iduală. Asumpţia
m ea este că la acest n ivel trăiesc bine mersi "animalele" noastre
interioare: cruzimea, ostil itatea, invidia, lăcom ia, gelozia şi alte
simpatice l ighioane. Este ca ş i cum, dacă teoriile reÎncarnări i ar
fi adevărate, tot ceea ce noi am fost înainte de a deven i oameni
ar fi codificat şi conţinut pe niveluri arhaice ale psihicului .
(A ici e loc de multă speculaţie şi, de dragu l stimulării m i ntale,
te invit să te gândeşti ce legătură ar putea fi între nevoi le şi
vulnerabil ităţile tale, pe de o parte, şi an i malele care te atrag
sau pe care le respingi putern ic, pe de altă parte. Ca unul care
am dobândit o anumită expertiză în astfel de analize ciudate, îţi
garantez că există legături.)
Maeştrii spirituali ne Învaţă să ne apropiem cu prudenţă de
"animalele" din dotare, pentru a le cunoaşte şi a le îmblânzi .
Această natură absol ut prim itivă este rezervorul unei v italităţi
extraord inare. "Domesticită" şi controlată cu succes, ea pune la
 SCRISOAREA D E DRAGOSTE 1 43
dispoziţia Eului energii impresionante care pot fi i nvestite în
acţiuni şi scopuri sublime.
Cum mai e m u lt până departe, vreau să-ţi povestesc, dragul
meu călător, despre o altă metodă la fel de m i nunată de a face
faţă şi a rezolva pozitiv un conflict emoţional profund . Mă
refer, bineînţeles, la teh nica scrisorii.
Când tensiunea emoţională ameninţă să te doboare,
discuţi ile nu numai că nu folosesc, dar uneori ch iar intensifică
neînţelegerile şi trăirile negative. A încerca să dialoghezi cu
afecţiune, grij ă şi respect pentru celălalt în toiul unei tornade
emoţionale este o întreprindere necâştigătoare . Cum spuneam,
exprimarea scapă de sub control, iar a discuta dev ine un fel de
a turna gaz peste foc.
Tehnica Scri sori i este o modal itate de a renunţa la gaz şi a te
retrage Împreună cu "focul" personal lângă o apă mare
reprezentată de conştiinţa ta superioară. Altfe l spus, a-i scrie
partenerului o scrisoare în loc de a-ţi exprima intempestiv
sentimentele negative este o cale mai bu nă de a l inişti "focu l " şi
chiar a-l pune la treabă.
Ce se întâmplă atunci când scri i?
O grămadă de chesti i . Când scrii îţi poţi exprima trăiri le rară
a fi întrerupt şi rară a fi influenţat de gesturile, mimica, postura
sau tonu l celui lalt. Nu e deloc puţin lucru . Când eşti într-o stare
de încordare emoţională, semnalele nonverbale transm ise de
partener te pot aduce În pragul explozie i .
A scrie este o modal itate excelentă pentru a ven i Î n contact
cu emoţi ile tale, inclusiv cele de adâncime. Uneori poţi fi
stupefiat aflând cât de lipsit de afecţiune, încredere ş i acceptare
eşti pentru partenerul tău. De asemenea, intensitatea trăirilor
negative se reduce dramatic, lăsând spaţiu de man ifestare şi
pentru gânduri şi sentimente afectuoase.
1 44 Capitolul 9
Când scri i , nu e nimeni lângă tine care să te preseze să te
exprim i sau să te acuze pentru modul cum te expri m i . A i
l ibertate completă d e exprimare, ceea c e îţi perm ite să
comunici tot ce trăieşti, ceea ce nu înseamnă doar amărăciune,
dezgust sau nervozitate, ci şi apreciere, iertare sau dragoste. În
majoritatea conflictelor verbale, cele din urmă sunt la fel de
prezente ca l irele sterl ine în buzunarele mele de contribuabil
român .
Fie când scri i, fie când reciteşti scrisoarea, ai o oportunitate
adm irabilă de a-ţi analiza sentimentele şi idei le, acţiune care
frecvent şi aproape automat te face mai înţelegător şi mai
ech i l ibrat. Exprimarea şi external izarea emoţii lor îţi perm ite nu
numai să le cunoşti, ci şi să fii mai uşurat şi să le gestionezi
mai bine. Tehnica scrisorii poate fi atât de terapeutică, încât,
după ce ai terminat, nu vei mai simţi nevoia să o încredinţezi
destinatarul u i . Este ca şi cum ai scrie pentru tine, ceea ce
înseamnă că destinatarul eşti tu.
Exprimarea, explorarea şi înţelegerea nevoi lor frustrate,
cred inţelor şi trăirilor negative le scade puterea, adică le aduce
la acele n iveluri la care pot fi controlate sau înţelese cu
adevărat. Faptu l simplu de a sta şi a-ţi observa l umea interioară
pentru a o descrie în scris Îţi perm ite să dev i i spontan mai senin
şi mai detaşat, să vezi totul Într-o altă lum ină, să-ţi descoperi şi
să-ţi accepţi propri ile ab isuri .
Pentru a redacta o scrisoare onestă, nu e necesar să fi i
ziarist, scri itor sau profesor d e l im ba română. E suficient s ă şti i
l iterele, s ă a i o coală d e hârtie şi u n pix nenorocit. N u scrii
pentru a fi prem iat de Uniunea Scri itori lor, ci pentru a descrie
ceea ce simţi. Nu-ţi trebuie studii de l iteratură comparată
pentru a scrie "sunt supărat pe tine pentru că mă tratezi de sus"
sau "m i-e frică să nu mă părăseşti".
Cui îi poţi scrie? Oricărei persoane cu care te afli într-o
relaţie confl ictuală de câteva m inute, z i le sau ani . Îi poţi scrie
partenerului (pe acest tip de scrisoare mă voi concentra ceva
 SCRISOAREA DE DRAGOSTE 1 45
mai încolo), dar la fel de bine le poţi scrie părinţilor sau
copi i lor tăi . (O persoană publ ică declara acum câtva timp că
datorează excelenta rel aţie cu mama lui scrisorilor pe care şi le­
au trimis reciproc atunci când erau supăraţi .) Î i poţi scrie unuia
din cei mai importanţi oameni în viaţă, ad ică ţie îns uţi (ţie îţi
poţi scrie într-un fel din care poţi trage o m u lţime de
învăţăminte: pretinde că eşti altcineva care s-a îndrăgostit de
tine, de resursele şi cal ităţile tale.) Şi, bineînţeles, îi poţi scrie
bunului Dumnezeu aducându-i aminte că exişti şi chiar ai
anum ite nevoi .
M a i există u n t i p d e scrisoare, Scrisoare Nimicitoare sau
Monstruoasă, care conţine cele mai josnice, mârşave sau
spurcate gânduri şi sentimente la adresa partenerului tău. Decât
să te prefaci că nu exi stă şi să consum i energie în m od stupid
pentru a le reprima, mai bine le dai drumul într-o scrisoare,
după care îi dai foc. Unii autori (Gray, 1 998) recomandă să i-o
c iteşti partenerului dacă crede că îi poate face faţă. Eu n u te
sfătuiesc. Nu e nevoie să fie impregnat şi el de cea mai
prim itivă sau decăzută parte din tine însuţi. E suficient că d uci
tu această povară. Aşa că scrie fără să te cenzurezi, scoate tot
ce este urât din tine şi apoi arde scrisoarea. Iniţial vei fi îngrozit
de ceea ce se ascunde în tine, apoi te vei simţi uşurat şi
purificat.

1. Formatu l s pecial

Pentru a-i scrie parteneru lui, există un format special în cinci

paşi pe care l iteratura de special itate îl recomandă şi pe care îl
găsesc şi eu eficient. Ev ident, nu eşti obligat să îi urmezi şi poţi
scrie exact cum 'te taie capul. Dar dacă vrei să procedezi într-o
man ieră mai ordonată şi sistematică, iată paşii recomandaţi :
1 46 Capitolu l 9
1 . Iritare, supărare, vină
Este acea secţiune a scrisori i În care nu e nevoie să fii
drăguţ. Descarcă-ţi sufletul, dă-i voie să se exprime acelei părţi
din tine care crede că are dreptate şi că celălalt a greşit.
Şi nu Încerca să fii raţional, să-ţi explici sau să-ţi interpretezi
sentimentele. O frază gen : "Ceea ce mă deranjează la tine este
de fapt proiecţia superficial ităţi i mele inconştiente" este la fel
de utilă ca hârtia igienică folosită. Lasă-i pe psihologi să
aiureze În acest fel şi spune simplu: "Eşti atât de superficială.
Nu te mai suport ! "
F i i Însă specific. Numeşte comportamentu l pe care ÎI
incrim inezi, astfel Încât şi celălalt să ştie la ce te referi . "M-ai
Înnebunit cu obiceiurile tale tâmpite de a merge În fiecare
săptămână la stadion" este o exprimare mai bună decât "mă
enervează dependenţa ta" .
Uită de coerenţă şi sti l . D ispoziţi ile negative şi supărarea
colcăie în inima ta şi nu le vei cunoaşte niciodată aşa cum sunt
dacă nu le exprim i fără să te cenzurezi. Cuvântul de ordine nu
este eleganţa, ci autenticitatea. Pentru a demonstra cât de
dip lomat poţi fi, există societatea şi ipocrizi i le ei. Aici
societatea nu e prezentă. Există doar stări În formă brută şi un
partener care are ocazia să te cunoască dincolo de
fermecătoare le tale măşti sociale.
Problema cea mai mare legată de aceste stări prim itive sau
brute este că, dacă nu le exprim i conştient, în cuvinte, le vei
exprima i nconştient în acţiuni. În acest sens, cuvintele sunt
magice. Energia emoţi i lor negative este "turnată" În cuv inte şi
nu mai rămâne pentru acţiuni corespondente. Î n ceea ce-I
priveşte pe partener, cu siguranţă va prefera fraza: "Sunt atât de
furioasă pe tine, Încât Îmi vine să-ţi trântesc vaza asta În cap"
acţiun i i propriu-zise.
Dacă eşti blocat şi ţi-e greu să-ţi exprimi spontan furia,
osti litatea sau enervarea, iată câteva începuturi posibile:
 SCRISOAREA D E D RAGOSTE 1 47
M -am săturat să . . .
Mă enervează . . .
Cum a i putut s ă. . .
Nu-m i place că . . .
Te urăsc atunci când . . .
Mă deranjează . . .
Sunt supărat că . . .
Nu mai suport să . . .
C e urm ează în loc d e . . . te priveşte p e tine. C e ştiu eu este
că, după ce ţi-ai Tacut damblaua exprimând şi consumând furia,
te-ai apropiat de un n ivel emoţional mai adânc, anume:

2. Durerea, tristeţea, dezamăgirea

După ce ai fost Domnul cel Furios, Marele Judecător sau
Cel-care-le-ştie-pe-toate, urmează să laşi ce este mai sensibi l şi
mai vulnerabil în tine să se exprime. Acesta este Eul Copil,
acea parte receptivă şi del icată a fiinţei tale atât de uşor de răn it
când nu este protejată.
Cuvi nte de început:
Mă doare . . .
Sunt trist. . .
S unt dezamăgită . . .
Exemple:
S unt dezamăgită de atitudinea ta. Mă aşteptam să mă
sprij in i .
M ă întristează s ă văd câtă atenţie acorzi cărţi lor tale şi ce
puţin contez pentru tine.
1 48 Capitolul 9
Mă doare când mă întâmpini cu răceală.

Nu e exclus, când îţi exprim i aceste trăi ri, să te podidească

plânsul . E firesc : acolo unde există durere, există şi lacrim i .
Dă-ţi voie s ă plângi pentru a te elibera d e aceste trăiri.
Consumându-Ie, ai aj uns la următorul nivel:

3. Teamă, insecuritate, îngrij orare

E timpul să arăţi că nu eşti chiar atât de puternic sau de
grozav, că dincolo de egoul tău încrezător există, ca la orice
om, anxietate sau frică.
Mă tem . . .
Sunt îngrijorată c ă. . .
Mă preocupă . . .
Mi-e frică să . . .
S unt îngrozită ca . . .
În special pentru bărbaţi, condiţionaţi social s ă fi e putern ici
şi duri, contactarea acestui n ivel emoţional este dificilă. Ca să
spun aşa, o acţiune anxiogenă prin ea însăşi . Curaj , camarazi !
Paradoxul uim itor este că trăirea completă a acestui nivel ne
deschide spre un simţ mult mai integrat şi mai autentic al
puteri i personale.

4. Regret, ruşine, asumarea v inei

Abia acum îţi va fi clară situaţia în ansamblu, vei înţelege
care e adevărata problemă şi, mai ales, în ce constă contribuţia
ta. E timpul să-ţi asum i responsabil itatea pentru tens iunea sau
suferinţa pe care ai declanşat-o şi să-ţi ceri iertare . Orgoliul sau
falsa mândrie nu au ce căuta aici . A fi demn, în acest caz,
 SCRISOAREA DE D RAGOSTE 1 49
înseam nă a adm ite că ai greşit şi a-ţi cere scuze. Orice altceva
, te dezonorează şi te coboară din cond iţia de om la cea de, să
zicem, maimuţă.
Pe de altă parte, pentru a-ţi exprima regretul, nu e necesar să
fi greşit sau să fii singurul responsabil pentru ce s-a întâmplat.
"Îmi pare rău" poate însemna "îm i pare rău că am aşteptări atât
de înalte şi că tu suferi când nu reuşeşt i să le împl ineşti". Nu e
n i m ic greşit în a avea exigenţe înalte şi totuşi îţi poate părea rău
pentru că ele sunt asociate cu durerea celui lalt. Poţi regreta
nespus faptul că partenerul e bolnav rară ca tu să fii responsabil
pentru asta. Îţi poate părea rău dacă celălalt se simte j ignit sau
insultat, chiar dacă prin ceea ce ai spus nu ai avut o astfel de
intenţie.
Cuvintele cheie sunt:
Îm i pare rău . . .
Îm i cer scuze . . .
Mi-e ruşine că .. .
Mă simt stânj enită . . .
T e rog s ă mă ierţi pentru . . .
Sunt responsab i l . . .
Călătoria t a emoţională s-a apropiat d e sfârşit (nu, n u de
obştescul sfârş it ! ) . Ai aj uns la ultim ul nivel, care face toţi ban i i .

5 . Iubire, iertare, înţelegere, afecţiune, apreciere

În sensul cel mai înalt al acestui cuvânt, este nivelul
sufletu lui. Aici inima ta e plină de iubire, este curată şi
desch isă. Te-ai reconectat la sufletul tău şi, chiar dacă celălalt
a greşit sau nu aprobi ceea ce a racut, eşti gata să-I i u beşti în
continuare.
1 50 Capitolul 9
"Te iubesc şi aleg să te iert. " Poate că mă repet, dar o fac
dintr-un motiv putern ic. Vreau să accentuez că iertarea este o
alegere. De asemenea, iertarea este o expresie a i ubiri i .
Aceasta este echivalent c u a spune c ă cei care iubesc sunt cei
care iartă. Iar cei care iartă sunt oamen i i care iubesc . Prin
urmare, nu poţi alege să ierţi dacă nu iubeşti. Căile neiubirii te
obl igă să ai sau nu dreptate, să fii corect sau pedepsitor. Iar
obl igaţia sau constrângerea exclude l ibertatea. Un om
constrâns, un om care nu poate alege nu e un om l iber. Rezultă
clar că iubirea şi l ibertatea sunt corelate, dacă nu cumva se
contopesc. Credinţa mea este că ele corelează la oamen i şi sunt
fuzionate Înăuntru l Divinului pentru care a fi liber este totuna
cu a iubi.
Dar uite cum, cocoţat pentru a arunca o privire În fi inţa lui
Dumnezeu, am u itat de treburile mele, anume de a descrie şi a
anal iza tehn ica scrisori i . Îm i cer scuze. Î ţi apreciez răbdarea.
Ştiu că eşti nerăbdător. Aşa că, În continuare, te voi face atent
asupra unor proceduri de redactare.
a. Încearcă să ech i l i brezi cele cinci părţi. Nu te Întinde pe
jumătate de pagină la partea cu osti l itatea pentru a exped ia
ultima parte Într-o propoziţie. Dacă ai descărcat m ultă tensiune
la Început, asigură-te că există suficientă afecţi une şi acceptare
la final .
b. Nu te opri la prima, a doua, a treia sau a patra parte.
Mergi până la capăt ! Rostul scri sori i nu este să-ţi deversezi
supărarea sau dezamăgirea, nici să fac i caz din frici le tale sau
să-ţi pui cenuşă În cap ca un martir profes ionist. Scopu l este să
te conectezi la izvoarele de recunoştinţă, afecţiune şi iubire d in
sufletu l tău . Ţine m inte următorul secret: dacă nu ţi-ar păsa
foarte mult de parteneru l tău, nu ai fi atât de rănit sau furios.
Aşa că, vorba cântecului, dă-i Înainte cu tupeu, căci nu vei
regreta.
c. Întoarce-te la un nivel anterior dacă simţi nevoia. Este
natural ca, după ce ţi-ai exprimat teama sau tristeţea, să te
 S C R I SOAREA D E D RAGOSTE 151
descoperi indispus sau mânios. I ) u -te la nivelul corespunzător
şi completează- 1 .
d . Nu rectifica şi nu şterge nimic. U n i i autori recomandă ca
nici măcar să nu reciteşti scrisoarea. Nu le împărtăşesc opi n ia.
O poţi reciti pentru a-ţi clarifica şi înţelege sentimentele. Dar
las-o aşa cum este ! Mintea este vicleană. Dacă te vei conv inge
să o "îmbunătăţeşti" sau să o cizelezi, şi tu, şi partenerul tău
veţi pierde o experienţă autentică în cel mai înalt grad .
Cât de lungă trebuie să fie o scri soare? Avântatul meu
scri itor. . . cititor (poftim, că nici nu mai ştiu cine eşti !)
Răspunsul la această întrebare depinde numai de tine şi de
intensitatea emoţi i lor tale. Dacă te simţi în mod constant
neapreciat sau neglijat de partenerul tău, cred că 1 0 pagini sunt
de aj uns. Faptului că aseară a fumat în bucătărie în ciuda
promisiuni i făcute îi poţi aloca o pagină. Zic şi e u ! Cel mai
adesea, prima scrisoare pe care oameni i o compun este şi cea
mai l ungă, deoarece ea conţine numeroase gânduri şi trăiri
negate sau reprimate. Pe de altă parte, dacă observi că nu poţi
scrie altfel decât foarte puţin, că trebuie să te forţezi pentru a
aj unge la nivelurile regretului şi iubirii sau că îţi sunil, nereal să
spui "te iubesc" şi "am nevoie de tine ", acesta ar putea fi un
semn puternic al diminuări i sau dispariţiei dragostei pentru
partenerul tău .
În ce priveşte partea cu "nu-mi găsesc timp pentru
scrisoare", sper că ai mai m u lt respect pentru intel igenţa m ea.
Cum se face că ai timp pentru a te certa, a fi d istant sau rece ca
gheaţa? Dacă te interesează armonia vieţii voastre emoţionale
şi vi itorul relaţiei, există timp din bel şug. Aşa că nu mă lua cu
"nu am timp" . Nu timpul este problema! Problema este
d isponibilitatea ta de a fi onest, de a exprima ceea ce gândeşti
şi ceea ce simţi, cu orice risc. Şi-ţi ream intesc, a-ţi asuma astfel
de riscuri este indicatorul maturităţii tale emoţionale. Dacă
pretinzi că eşti un adu lt, atunci poartă-te la un adult. Pentru că,
dacă te porţi ca un copi l speriat de bombe, produsele culturale
1 52 Capitolul 9
care corespund vârstei tale psihologice se găsesc pe Fox Kids şi
Cartoon Network. Iar cu banii pe care i-ai dat pe cartea asta
mai bine îţi l uai de la anticariat câteva numere din "Arici
pogonici " sau "Pir'.

2. P roced u ri de exped iere şi p ri m i re

Buun ! Pentru a nu fi făcut de două parale de un scri itoraş ca

m ine, îmi închipui că te vei aşeza la birou şi vei scrie afurisita
de scrisoare. Dar fi lmu' nu s-a term inat !
D e Angelis ( 1 987) recomandă ca partenerul să-ţi citească
scrisoarea de faţă cu tine. Se aşteaptă ca, auzindu-ţi
sentimentele rostite de altcineva, să le înţelegi şi mai b ine. Nu-i
obl igatoriu. Poate le-ai înţeles complet, poate partenerul e mai
securizat şi l in i ştit dacă o citeşte fără tine. Această parte e
negociabi lă. Hotărâţi împreună cum e mai bine.
Lucrurile stau simi lar dacă tu ai pri m it o scri soare. Dacă nu
vă puteţi înţelege (transformând această problemă într-un nou
pretext al luptei pentru putere), ascultă sfatu l meu: cedează tu !
Fă aşa cum doreşte celălalt. Dacă vrea să o citeşti de faţă cu el,
cu voce tare sau în gând, con formează-te. (Nu u ita că cel mai
inteligent cedează primul.) Dacă vrea să o citeşti în altă
cameră, citeşte-o în altă cameră. Şi dacă vrea să o citeşti în
pijama în faţa casei, dă-i telefonul meu. (De m u lt n-am mai
avut un cl ient ţăcănit.)
La sfărşitul lecturi i scrisori i, conform teoriei, ar trebui să se
întâmple următoarele l ucruri :
- să simţiţi că ceva s-a restabi l it între voi, să vă simţiţi mai
conectaţi unul la celălalt;
- să scadă foarte mult tensiunea emoţională;
 SCRISOAREA DE D RAGOSTE 1 53
- să înţelegeţi mult mai bine ce s-a întâmplat;
- să vă îmbrăţişaţi ;
- să treceţi la lucruri mai serioase, cum ar fi puţin sex.
Dar nu întotdeauna socoteala de acasă se potriveşte cu cea
din târg. Mai precis, ce cred psihologii adânciţi în fotoliile lor
de baştani nu se potriveşte cu evenimentele d in teren . Uneori
există atât de mu ltă tensiune emoţională, încât scrisoarea nu-şi
va face efectul magic.
C itind scrisoarea, partenerul se poate simţi şi mai iritat sau
dezamăgit, retrăgându-se şi mai mult în spatele ziduri lor
interioare. Sau, deşi înţelege foarte bine mesajul, să constate că
nu poate reacţiona cu dragoste.
Nu te ambala ! Uneori, atunci când cineva intră în contact cu
trăiri atât de profunde, are nevoie de timp pentru a le decanta
şi clarifica. În primă instanţă, ar putea simţi doar dezamăgi re
sau frustrare, abia mai târziu venind în contact cu aprecierea,
încrederea sau iubirea. O lume emoţională complexă (ca să nu
spun încâIcită) nu se pune în ordine cât ai bate din palme. Îţi
mai aduci am inte paragraful cu maturitatea? Oamen i i maturi au
relaţi i excelente cu Domnul Timp În sensul că au răbdare.
Despre tine ştiu deja că eşti un om matur. Ceea ce Înseamnă că
vei avea răbdare. Cum spune şi proverbul, cu răbdarea treci
marea. În acest caz, Marea Conflictelor.
Alteori s-ar putea să-ţi lumineze beculeţele şi să realizezi că
n-ai scris totu l . Trăiri blocate se trezesc înăuntrul tău, idei până
nu demu lt izgon ite din conştiinţă reapar. Foarte bine. Te aşezi
frumuşel la masă şi mai scri i o· scrisoare. Îţi garantez că,
aşternând pe hârtie adevăru l şi numai adevărul v i eţii tale
emoţionale, te vei simţi eliberat.
Iar dacă ce lălalt e ste tulburat, indispus sau tensionat de
scrisoarea ta, dacă are chef şi crede că e o treabă deşteaptă (iar
noi ştim deja că este), poate răspunde prin prop ria lui
1 54 Capitolul 9
scrisoare. Î şi poate rezolva astfel trăiri le negative apărute În
lirma citirii scrisorii tale.
Este profund uman să nu simtă imediat iubirea sau grija ta
mărturisite În finalul scrisori i şi să rămână focalizat pe acuzaţii,
critici sau nem u lţum iri . N imeni nu trebuie pedepsit sau
sancţionat afectiv pentru asta. Repet, timpul e un mare
vindecător. Oferindu-şi timp pentru a reflecta, va deven i, cu
siguranţă, mai ech i l i brat şi mai sen in.
Dacă tu primeşti o scrisoare care te dezorientează sau
stârneşte vuietu l emoţional, te sfătuiesc să spu i : " Î ţi mulţumesc
pentru scrisoare. Vreau să mă gândesc la ea, după care vom sta
de vorbă." De ce să mu lţumeşti pentru o scrisoare care te
frustrează sau te enervează la culme? Nu, nu pentru că aşa e
pol iticos, să mu lţumeşti pentru ceva care ţi se oferă. C i pentru a
Învăţa arta salvatoare a recunoştinţei. Nu uita că trăim pe
planeta Pământ, unde egocentrismul e atotputernic. (Şi te
as igur că am o cunoaştere profundă a acestui subiect.) A
mulţumi, ad ică a trăi o c lipă de recunoştinţă, Înseamnă a coborî
temporar egoul de pe piedestalul pe care s-a căţărat.
Văzută prin och i i recunoştinţei, lumea îţi revelează un
adevăr magnific: nimic n u trebuie să fie! Nu trebuie ca tu să
fii fericit, bogat sau isteţ. Dacă eşti aşa, Înseamnă că ţi s-a
permis să fii aşa. (Evident, ai şi tu o anum ită contribuţie, dar
asta e o altă problemă.) Iar faţă de acel Ceva sau Cineva care ţi­
a perm is asta poţi fi rec u noscător. Nimic nu constrânge
Divinul sau Un iversul ca Întreg să fie Într-un anumit fel cu tine.
Ar putea oricând să te bage În fal iment sau să-ţi umbrească
m intea cea minunată. (Ştiu că această perspectivă asupra lumii
e tare nesuferită pentru ego, dar n-am ce face, o afirm .) N-o
face şi acesta e un motiv de recunoştinţă.
Rol u l recunoştinţei nu este să-I îmbuneze sau să-I
manipuleze pe Dumnezeu, s ituaţie oricum improbabi lă, c i să
mai taie din nasul care i-a crescut egoului şi care ÎI împiedică
să vadă lumea corect. De aceea, a spune "mulţumesc" pentru
 SCRISOAREA D E DRAGOSTE
scrisoarea prim ită e o formă de a adm ite că nu erai îndreptăţit
să ai acces la profunzimile afective ale unei alte persoane şi a
accepta cu recunoşti nţă un dar. De ce un dar? Pentru că acea
scri soare nu era ceva care să ţi se cuvină. Partenerul a decis să­
şi deschidă sufletul către tine şi, ch iar dacă ceea ce vezi te
nel inişteşte sau te enervează, în primă in stanţă, procesul în sine
este un dar pentru tine.
Ce se întâmplă dacă, după ce i-ai împărtăşit senti mentele în
scrisoare, parteneru l refuză să di scute calm cu tine sau să-ţi
trim ită o scrisoare de răspuns? Nu te grăbi în a-I acuza că nu
vrea să participe la rezolvarea conflictului. Este ca şi cum te-ai
prevala de răspunsu l lui pentru a te agăţa de propria ostilitate
sau negativ itate. Principala men ire a unei scrisori este să te
aj ute să te eliberezi de tensiunea emoţională, să-ţi percepi toate
trăirile şi să te reconectezi la fluxu l iubiri i . Dacă celălalt refuză
să participe, conflictu l nu va fi într-adevăr rezolvat, dar în zona
ta şti i că ai Tacut curăţenie. Dacă timpul trece şi relaţia
stagnează în acest punct, expl icaţia e una singură: celălalt are
nevoie de confl ict. EI îşi derivă satisfacţie din existenţa
conflictu lui şi se teme de încetarea lui.
Într-o asemenea situaţie de neimplicare a parteneru lui, se
poate apela la următorul şiretlic: roagă-1 să citească În faţa ta,
cu glas tare, scrisoarea pe care i-ai adresat-o. Următoarele
consecinţe psihologice sunt posibile:
- va fi stimu lat să-şi asume responsabi l itatea pentru partea
ce-i revine din confl ict aşa cum ai Tacut şi tu;
- i se vor activa emoţiile asemănătoare pe care le trăieşte,
reuşind astfel că se eli bereze de ele;
- prin rezonanţă, inima lui va începe să vibreze pe l ungim i le
de undă ale iubirii şi iertări i .
Dar fi e că tu îi citeşti scrisoarea, fi e c ă e l o citeşte î n faţa ta,
o regulă simplă trebuie respectată de amândoi . Anume: nu se
adm it nici un fel de comentarii până când scrisoarea nu a fost
1 56 Capitolul 9
parcursă în total itate. Orice remarcă intermediară e de natură să
declanşeze vechiul pattern al sch imburi lor verbale osti le, astfel
încât sentimentele de afecţiune din finalul scrisorii nu vor mai
fi notificate sau nu vor mai conta. Oricât de mare ar fi tentaţia,
oricât de inacceptabile ar părea unele părţi din scrisoare,
păstraţi orice comentariu, idee sau obiecţie pentru final .
O cheie subtilă pentru aplicarea cu succes a tehnicii scri sori i
pentru cel care o primeşte este să fie atent la acele problematici
care îi activează cele mai intense trăiri emoţionale. Aceste
reacţi i spontane, inclusiv de ordin corporal (înroşire bruscă,
puls accelerat, contracţia abdomenului etc.) indică cel mai
adesea p robleme nerezolvate. Operează aici unul din cele mai
frumoase şi rafinate principii ale psihologiei analitice, anume
că reacţionezi spontan şi cu intensitate la acele probleme pe
care nu le-ai rezolvat sau echilibrat în tine însuţi. De pildă,
dacă celălalt îţi scrie: "Mă baţi la cap exact cum am văzut că
face maică-ta cu tine", iar tu resimţi o vie emoţie, fii sigur că
nu ai rezolvat această problemă personală cu mama ta. ( Într-un
l i mbaj mai preţios, o introiecţie maternă puternică îţi viciază
relaţia cu un altul semnificativ.)
Dar ce se întâmplă dacă partenerul refuză cu încăpăţânare să
ia act de scrisoarea ta, considerând-o inutilă sau chiar
ridicul izând-o? Ei bine, la atitud ini extreme se răspunde, dacă
orice alte încercări au dat greş, cu atitud ini extreme. Mai exact,
până când nu va doved i o m inimă responsab i l itate pentru a te
lua în serios, orice comunicare este suspendată. Nu prea e
nimic de discutat cu un om indiferent la trăiri le şi nevoile tale
şi nimic de împărtăşit cu cineva care nu-şi rupe 1 5 m inute din
valoroasa lui viaţă pentru a te cunoaşte mai bine.
Dacă nu vei respecta acest principiu şi vei relua
comunicarea, tot ceea ce vei obţine va fi o nouă altercaţie,
dispută sau păru ială. O persoană care În mod repetat refuză să
înch idă un confl ict prin rezo lvare şi nu prin reprimare este,
 SCRI SOAREA DE D RAGOSTE 1 57
cum spuneam mai sus, cineva care are nevoie de un pretext sau
un motiv pentru a-şi al imenta sau descărca ostilitatea.
Îţi recomand, de aceea, să dai dovadă de ferm itate şi ch iar
să-ţi reevaluezi relaţia dacă "relaţia" înseamnă să fii cu cineva
care are nevoie de confl icte, lupte sau încăierări. Iar "a reeval ua
relaţia" înseamnă a decide dacă e sănătos pentru tine să trăieşti
alături de un partener neimplicat, intolerant şi ostil .
A scrie ş i a înmâna o scrisoare de dragoste n u este o treabă
uşoară. Ai nevoie de ceva curaj , deoarece dezvăluirea
sentimentelor te face vulnerab i l . Respingerea e dureroasă, mai
ales când vine de la cel pe care îl iubeşti. De aceea tehn ica
scrisorii funcţionează mai bine când e asigurată o condiţie
sup l imentară: atmosfera de siguranţă ! Vei fi în mod spontan
mai transparent emoţional dacă şti i că parteneru l îţi va primi cu
respect scrisoarea şi, implicit, sentimentele împărtăşite.
Respectul este precum un catalizator magic pentru un proces
al căru i scop este înţelegerea nevoilor şi dorinţelor reciproce,
e l iberarea de emoţiile negative, acceptarea celui lalt ca întreg.
Chiar şi într-un cuplu armonios este mai degrabă utopic să
crezi că există o comunicare perfectă. Pur ş i simplu există
trăiri a căror exprimare produce durere, dezamăgire sau j ign ire
în partener. Suntem pe Pământ şi nu într-una din lum ile
angel ice pătrunse de înţelepciunea divină. În orice cuplu există
o dinam ică a nevoi lor şi sentimentelor, iar a găsi un mod de
comunicare acceptabi l pentru a face faţă sch imbări i poate fi
mai greu decât a găsi uşa prin care se intră în Uniunea
Europeană.
Când sentimentele îţi sunt rănite, grija sau consideraţia
pentru celălalt o zbughesc care încotro. Iar a-i înţelege
perspectiva dev ine imposibil, deoarece el nu spune ceea ce ţi-ar
plăcea să auzi. Cei mai mulţi dintre noi sunt înzestraţi cu
dispoziţi ile fundamentale de a auzi sau vorbi, dar arta avansată
a comunicării reclamă mult mai mult. E nevoie să fi i clar în
raport cu gândurile şi emoţi ile tale, să fi i disponibil spre a le
1 58 Capitolul 9
împărtăşi fără a le distorsiona sau înfrumuseţa, să ai
deprinderea de a le exprima adecvat şi să fii desch is la
adevărurile parteneru lui fără a fi defensiv.
După opinia mea, este o eroare să credem despre cuplurile
care au dificultăţi de comunicare că nu se iubesc. Este ca şi
cum am crede despre cei care nu dansează satisfăcător
împreună că nu au afecţiune unul pentru celălalt. Comunicarea
este asemenea unui dans mai exotic pe care nu îl poţi deprinde
dacă nu-i studiezi stăruitor paş i i .
Î n cele m a i multe fam i l i i , arta comunicări i nu este stăpânită.
Este o concluzie care nu derivă din vreo cercetare sistematică
pe care să o fi făcut (deşi multe stud i i izolate o sprij i nă), ci mai
degrabă am inferat-o din ceea ce văd aproape în fiecare zi .
Dacă ar avea modele pozitive, în aproape 1 8 an i de
antrenament cop i i i ar învăţa să se exprime annonios şi eficient.
Un copil căruia i se spune sau i se dă de înţeles că nu trebuie să
simtă cutare sau cutare este încurajat să-şi respingă trăi rile
pentru a le face pe plac părinţilor şi a nu rata tot soiul de
recompense. Pentru a fi acceptat sau iubit, un copil învaţă să
reprime orice emoţie pe care părinţii o găsesc de netolerat, la el
sau la ei înşişi. Astfel, în unele fam i l i i sunt exi late fericirea,
entuziasmul sau excitaţia sexuală, în altele, supărarea sau
teama. Orice copil ev ită spontan spaima de a fi neglijat sau
abandonat, reprimând acele părţi ale sinelui ce par
inacceptabile pentru părinţi . Treptat, el excl ude din exprimare
tot ceea ce este primejdios pentru supravieţuirea lui
psihologică.
Î n viaţa de cuplu poate mai mult decât în orice relaţie, aceste
deficite sau vulnerab i lităţi ies la lum ină. Trecutul nostru
"explodează" pe scena relaţiei de cuplu ca un actor ce apare
într-o piesă în care nu l-a distribuit nimen i . Dacă ani i petrecuţi
în fam i l ie ar fi inclus exerc iţi ul constant şi chibzuit al
comunicări i, controlul rezonabi l şi exprimarea sentimentelor, ar
 SCRISOAREA DE D RAGOSTE 1 59
fi fost deprinderi la fel de operaţionale ca mersul, c ititul sau
socotitul.
Dacă te Îndoieşti de aceste afirmaţii, te rog să parcurgi
următoarea l i stă de Întrebări retorice :
- Cum poţi ierta dacă nu ai fost iertat?
- Cum poţi adm ite că ai greşit dacă în copilărie, atunci când
ai făcut-o, ai fost pedepsit?
- Cum îţi poţi mărturisi gânduri şi emoţi i despre care ţi s-a
spus că sunt greşite sau păcătoase?
- Cum poţi plânge atunci când te doare dacă ţi s-a spus
mereu "maturizează-te", "nu plânge", "băieţi i nu plâng" ?
- Cum poţi cere s ă fi i tratat c u consideraţie dacă părinţii tăi
nu se respectau şi nu te respectau?
- Cum poţi accepta defecte le sau lim itele partenerului dacă
în copilărie trebuia să fii perfect pentru a fi iubit?
- Cum poţi genera încredere În cineva pe care îl dezaprobi şi
îl condamni?
- Cum poţi sol icita sprij in dacă în copilărie ai fost neglij at,
ignorat sau izolat?
- Cum să-ţi exprim i afecţiunea, ch iar şi atunci când eşti
supărat, dacă părinţi i tăi În situaţii simi lare erau monumente de
răceală şi gheaţă?
- Cum să-I asculţi pe celălalt dacă pe tine nu te-a ascu ltat
nimen i?
- Cum să-ţi exprim i sentimentele dacă ai fost respins când ai
îndrăznit să o faci?
- Cum să ştii ceea ce simţi dacă nimeni nu s-a interesat de
ceea ce simţi?
- Cum să oferi acceptare dacă tu nu ai fost acceptat?
1 60 Capitolul 9
- Cum să fi i suporti v dacă ai fost criticat neîncetat?
- Cum să spui "Îm i pare rău " dacă ai fost Învăţat că aceasta e
o formă de slăbiciune?
- Cum să transm iţi căldură prin atingerea ta dacă În fam i l ie
mângâieri le nu erau prezente?
- Cum să ceri ceea ce doreşti sau ai nevoie dacă În copilărie
ai ffost Învinovăţit pentru că vrei prea multe?
- Cum să oferi apreciere şi adm iraţie dacă nimeni nu ţi-a
oferit aşa ceva?
- Cum să-I faci pe celălalt să te ascu lte fără să uri i sau să-I
pocneşti?
- Cum să Încuraj ezi şi să stimu lezi dacă ai fost descurajat şi
blocat?
- Cum să-ţi desch izi sufletul dacă cei pe care Îi iubeai te-au
trădat?
- Cum să fii devotat cuiva dacă În j uru l tău nu au fost decât
exemple de egocentrism?
Şi aş putea continua această polologh ie, dar mai am şi un alt
capitol de scris. Tehn ica scrisori i este un bun antrenament În
materie de comunicare. Î n procesul exprimării, la masa de
scris, deci "departe de lumea dezIănţu ită", trăirile se descâlcesc,
se rafinează, se ordonează. Înveţi să spu i lucruri le şi altfel, cu
mai multă atenţie şi iubire. Şi dacă ai acces la scrisorile pe care
le-ai conceput de-a lungul timpului, o să vezi că nu vorbesc În
pustiu.
 C a p ito l u l 10

PS I H O LOG IA CO M U N I CĂ R I I LA
BĂRBATI
,

Femeile şi bărbaţii vorbesc limbi diferite. Cred că te-ai

conv ins deja de acest adevăr existenţial . Ei folosesc aceleaşi
cuvinte dar felul cum le folosesc le dă sensuri diferite. Propoziţii
identice poartă conţinuturi emoţionale diferite pentru bărbaţi şi
femei. Interpretările eronate sunt extrem de frecvente iar
problemele de comunicare inevitabile.
Rareori, într-o discuţie emoţional încărcată, bărbaţii şi
femei le se gândesc la aceleaşi lucruri atunci când folosesc
aceleaşi cuvinte. De pildă EA spune :" Nu mă asculţi niciodată",
dar nu se aşteaptă ca" niciodată" să fie înţeles în modul lui
propriu. EL înţelege exact în acest mod şi rămâne stupefiat pe
bună dreptate, întrucât îşi dă toată sil inţa să o asculte. Pentru ea,
folosirea lui" n iciodată" nu era decât un mod de a-şi transm ite
frustrarea accentuată. Pentru el era o informaţie exactă. Pentru a­
şi exprima pe deplin trăirile emoţionale, femeia este mai
creativă: util izează metafore, superlative, generalizează.
Bărbatu l e mai focal izat pe componenta cognitivă a tennenului
şi mai puţin pe componenta emoţională. Dificultăţile de
comunicare sunt fatale.
1 62 Capitolul 1 0
Intenţia mea, scri ind acest capitol, este să le previn sau să le
reduc. Dacă eşti bărbat ai toate motivele să fii frustrat: capitolul
se referă la psihologia bărbaţi lor. Psihologia comunicări i la
femei încă o mai studiez. Sper să o înţeleg complet în viaţa
v iitoare, când mi-am propus să fiu femeie.

1 . Secretele com u n icări i c u un bă rbat

SECRETUL NR. 1: BĂRBATUL COMUNICĂ CEL MAI

BINE ATUNCI CÂND DIALOGUL ESTE FOCALIZAT
PE SUBIECTE PRECISE

Bărbaţii preţuiesc puterea, eficienţa, realizările. Eul lor

conştient se defineşte prin capacitatea de a obţine rezultate. Ei
se simt bine atunci când îşi demonstrează competenţa iar cel mai
bun mod de a-si demonstra competenţa este de a-şi atinge
scopurile. Dar ce scopuri ar putea fi atinse într-un dialog nefocalizat
pe ceva anume?
Când EA spune" Aş vrea să vorbim !TIai mult" sau" Hai să
)s
discutăm despre relaţia noastră", EL te pus În dificultate.
Lim itele dialogului nu sunt precizate � irecţia conversaţiei nu
este trasată. Bărbatul este mai securizat�d simte că deţine un
anumit control asupra situaţiei. EI vrea să ştie la ce se referă
discuţia şi ce anume vre i de la el. Când cereri le tale sunt vagi,
nefocal izate sau prea deschise, disconfortul lui este maxim . Nu
înţelege ce doreşti, nu poate prevedea cum se va desfăşura
discuţia şi se simte presat să-şi dovedească eficienţa (adică
mascu l i nitatea! ) într-un teritoriu străin şi plin de imprev izibi l .
Cele m a i multe femei nu au această problemă dintr-un motiv
foarte simplu:
 PS I HO LOGIA COM U N I CĂR I I LA BĂRBAŢI 1 63

FEMEILE SUNT ORIENTATE MAI DEGRABĂ

CĂTRE PROCES DECÂT CĂTRE SCOP

Două femei, la o ceaşcă de ceai, pot conversa linişt ite despre

reţete cu linare, haine şi pilule anticoncepţionale, fără a lega în
mod necesar aceste subiecte unele de altele. Plăcerea de a vorbi
este mai mare decât tiparul formalizat al dialogului. Scopul
conversaţiei este autoexprimarea ş i bucuria de a fi împreună iar
lipsa structuri i contează mai puţin. Pentru cei mai mulţi bărbaţi,
această l ipsă de structură este, după caz, deconcertantă,
frustrantă sau înnebunitoare. Reacţi ile lor sunt de tipu l :
- n u te iau în serios
- nu se implică în dialog
- sunt p lictisiţi şi dezinteresaţi
- încearcă să termine cât mai repede
- caută să te convingă să renunţi

CE E STE RECOMANDABIL S Ă FACI?

A. Focalizează discuţia pe ceva anume
Defineşte ceea ce vrei să înţelegi sau să afli şi formu lează
precis ce aştepţi de la el.
După o săptămână devastatoare, în care mama lui a fost în
• v izită la voi, în loc să-i spui: "Hai să vorbim despre vizita mamei
tale" îi poţi spune: "Aş vrea să-ţi faci timp o jumătate de oră pentru
a discuta despre vizita mamei tale. Mă interesează ce gândeşti şi îţi
voi spune şi eu ce simt. Dacă procedăm aşa, cred că data viitoare
ne vom descurca mai bine".
1 64 Capitolul 1 0
Odată ce are un scop În minte, parteneru l tău Îi va fi m u lt
m ai uşor. Se va angaj a plenar În discuţie, pentru că acum
cunoaşte regul i le jocul u i, iar m iza e semnificativă: afirm area
competenţei şi puterii personale.

B. Pune-i întrebări

Întrebările precise dau structură şi ordine unui dialog. În loc

de a Întreba: " Ce mai e pe la serviciu?" şi a obţine cel mai
scurt răspuns posibi l : " Nimic nou", poţi reformu la astfel :
"Unde ai aj uns cu noul tău proiect? Cum te aj ută colegii? Este
aşa cum te aşteptai ?"

C. Fii directă
Diplomaţia şi grij a pe care o femeie le manifestă În mod
natural devin, În comunicarea cu un bărbat, obstacole. Încerci
să intuieşti şi emiţi, În mintea ta tot felul de presupuneri În
legătură cu el în loc să-I Întrebi direct. ÎI iei pe departe, ÎI
testezi, ÎI Învălui şi ÎI ameţeşti până se enervează de-a b inelea.
Te apropi i tipti l de un subiect-cheie, ducând pe cele mai Înalte
culmi vaguitatea exprimări i . Şi toate aceste tactici ÎI fac să se
simtă manipulat, un obiect În mâin i le tale de profesionistă a
comunicări i indirecte.
Este mai bine să fii di rectă cu partenerul tă u. Şti ind ce
vrei va fi mai deschis şi se va simţi mai În siguranţă.

SECRETUL NR. 2 : BĂRBATUL PROCESEAZĂ

INFORMAŢIA ÎN TĂCERE ŞI NU COMUNICĂ DECÂT
REZULTATUL FINAL

Este ca şi cum i-ai cere unui computer o informaţie iar

computerul nu-ţi arată cum procedează pentru a-ţi oferi
 PSI HO LOGIA COM U N I CĂRI I LA BĂRBAŢI 1 65
informaţia solicitată. Pur ş i simplu ţi-o oferă, după un timp de
căutare în care tu, la fel de bine, te-ai putea u ita pe pereţi. De
ce procedează bărbaţii aşa? Deoarece ei sunt orientaţi către
soluţie. Un bărbat preferă să se exprime atunci când deţine
soluţia. El solicită un timp spunându-ţi " Dă-mi voie să mă
gândesc"
Diferenţa dintre femei şi bărbaţi este că primele gândesc cu
voce tare. O femeie îşi Împărtăşeşte descoperirile gradate unui
ascultător interesat, pe când un bărbat rămâne tăcut. Şi de cele
mai multe ori tăcerea unui bărbat este greşit Înţeleasă de către
femei.
În chiar procesul vorbiri i, femeile descoperă ceea ce vor să
spună. Ele lasă gândurile să zburde iar gânditul cu voce tare le
stimu lează intuiţia, adică una din cele mai neglijate funcţii ale
bărbatului. Evident, această manieră de a gândi are şi
dezavantaje: nu toate ideile sunt Întemeiate sau coerente ( ca să
folosesc un eufem ism) iar vulnerabilitatea creşte ca o consecinţă
firească a autodezvălu iri i .
Bărbaţii, În schimb, prelucrează informaţiile altfel. E i
reflectează, În tăcere, l a ceea ce a u auzit sau simţit, caută, În
sinea lor, un răspuns adecvat, corect sau eficient, Îl formulează
În gând şi În cele din urmă Îl rostesc. Asta poate să ţină minute
sau ore, timp suficient pentru a pune la Încercare nervii unei
femei. Mai mult decât atât, dacă informaţi i le nu sunt suficiente,
răspunsul nu mai vine de loc.
Explicaţia acestui comportament este simplă: bărbaţii În
procesul social izării, nu sunt antrenaţi pentru a-şi exprima teama
sau nesiguranţa. Când un bărbat tace, ceea ce comunică el de fapt
este: " Încă nu ştiu ce să spun, şi, de aceea, mă mai gândesc" . Din
păcate, ceea ce o femeie Înţelege este ceva complet diferit: " Nu-ţi
răspund deoarece nu consider important ce mi-ai spus. Nu-mi
pasă de tine. Te ignor."
1 66 Capitolul 1 0
Bărbaţii În p rocesul socializării, n u sunt antrenaţi
pentru a-şi exprima teama sau nesigu ranta.

Iată un exemplu al felului cum o aceeaşi informaţie poate fi

exprimată de o femeie şi de un bărbat:
EA: "Ia să vedem. Trebuie să merg În dimineaţa asta la
magazin să cumpăr apă minerală. şti i, mi s-a term inat stocul
exact aseară, în mij locul filmului. Un film slăbuţ, de altfel. Mă
aşteptam la mai mult de la Costa Gavras. Aşa, să nu uit, m-a
rugat vecina de v is-a-vis să cumpăr nişte lapte praf pentru
nepoţelul ei. E o dulceaţă de băiat, l-ai văzut? După aceea merg
la florărie, deşi aş putea amâna pentru după-amiază. Nu ştiu
sigur dacă deschid Înainte de 1 0. Oricum, pământul de flori nu
este o urgenţă. Dar floarea din living mă îngrijorează, poate are
nevoie de mai multă lumină. Lumina, exact, asta era. Merg după
aceea să plătesc lumina. Sper să nu mai fie coadă ca data trecută.
Nu Înţeleg de ce nu angajează mai mulţi încasatori. Că lum ina
ştiu să o scumpească. Oof, parcă era mai bine înainte. Aşa, pe
urmă merg la cosmetică, m i-am făcut programare cu o
săptămână înainte, şti i e foarte pricepută şi are o grămadă de
clienţi . Am văzut-o acolo şi pe prezentatoarea aceea de la PRO­
TV, îmi scapă numele acum, ţi-o arăt deseară la " ştiri", dacă o
fi de serviciu. Sau era de pe România 1 , uite că le încurc. Or
seamănă Între ele, or am Început să Îmbătrânesc. Dragă, ţi se
pare că am Îmbătrân it?"
.
EL: " Draga mea, ies să fac nişte cumpărături şi mă întorc în
2 ore" .
Dacă eşti bărbat şi o auzi frecvent pe partenera ta gândind
cu voce tare, cu siguranţă eşti conv ins de următorul adevăr
metafizic: Femei le vorbesc prea mult ! Ceea ce cred că vrei să
spui este că femeile Îşi îm părtăşesc trăirile şi gândurile într-o
măsură mai mare decât pragul de toleranţă al bărbaţilor. Ceea
ce pentru o femeie este normal, pentru un bărbat este excesiv.
 PSI HO LOGIA COM U N I CĂR I I LA BĂRBAŢI 1 67
Un bărbat va Înţelege mai greu că a vorbi despre trăirile şi
gânduri le tale este o modalitate naturală de a ţi le clarifica şi
ordona. Pentru el, un discurs este un instrument de tortură. I se
pare că te p lângi şi te văicăreşti În zadar, că nu cauţi soluţ i i şi
nu eşti În stare să fi i "Ia subiect". Răspunsurile l u i sunt de tipul :
- nu mai are răbdare
- se supraresponsabi lizează şi Încearcă să rezolve lucrurile În
locul tău, te obligă, te constrânge să găseşti o soluţie la ceea ce­
i pare a fi problema ta
Motivele pentru care femeile vorbesc " atât de mult "
aparţin, de regulă următoarelor patru categori i :
1 . Caută s ă obţină sau s ă furnizeze informaţii . Adesea,
acesta e unicul motiv pentru care un bărbat vorbeşte.
2 . Î şi explorează propriu l univers interior. Ele Încep să
gândească cu voce tare pe când bărbaţii tac şi par a se refugia
În v izuină pentru a vorbi În s inea lor.
3 . Se autoreglează emoţional atunci când sunt tensionate,
enervate sau supărate.
4. Creează intim itate. Autodezvăluirea provoacă În celălalt
autodezvăluire. Pentru un bărbat, intim itatea poate fi
periculoasă. Când tace, slăbiciun i le şi imperfecţiun i le lui ies
mai greu la iveală.

CE ESTE RECOMANDABIL S Ă FACI?

A. Expl ică-i partenerului tău fel u l tău de a fi . Cu proxima

ocazie când te mai aude gândind cu voce tare, În loc să se
enerveze e posibil să se amuze Împreună cu tine.
B . Lasă-i timp de gând ire. Nu-I presa cu un răspuns şi În nici
un caz nu ÎI obl iga să-şi verbal izeze toate gândurile. Dacă ÎI
1 68 Capitolul 1 0
presezi se va simţi controlat şi va fi mai degrabă agresiv decât
blând.
C. Precizează când te plângi cu adevărat de ceva. Asta Îl va
scuti de efortul inuti l de a-ţi ven i În ajutor când tu eşti bine­
mersi.

SECRETUL NR. 3 : ÎN RAPORT C U O FEMEIE, UN

BĂRBAT ÎŞI ACCESEAZĂ MAI GREU TRĂIRILE
EMOŢIONALE

Doar avem şi noi lim itele noastre, nu credeţi?

Pentru cei mai mulţi bărbaţi, senzaţiile şi emoţi ile sunt
periculoase. Reacţia la o durere ascuţită În stomac, la o bătaie
neregulată a inimii În piept sau la o durere surdă În zona inimii
este una singură: să-i pună capăt. Strâng din dinţi, se gândesc la.
altceva, desfac o sticlă cu vin, se aşează la televizor - acţiuni
mecanice, cu un singur scop: senzaţia să dispară din conştiinţă.
Bărbaţi i exersează o varietate de metode pentru a suprima
senzaţiile neplăcute şi mesajele inimii. De ce? Deoarece lu mea
interioară ' este un loc puţin cunoscut şi ameninţător. Dar
lumea lăuntrică a emoţi ilor nu este aşa de la Început. Ea devine
aşa În procesul social izări i, proces În care bărbaţii Învaţă să
treacă totul prin filtrul gând iri i şi să nu întârzie prea mult în
contact cu trăirile emoţionale.
Acesta este modul În care lumea emoţională (lumea
"inimi i") devine nefam il iară pentru bărbaţi şi, inevitabil,
disconfortabilă deoarece o rice fiinţa u mană s e simte Î n largul
ei cu ceea ce este familiară.
Dacă nu te pricepi la tabele de adevăr, scheme inferenţiale şi
formule propoziţionale, nu cred că îţi face plăcere să participi
la un dialog focalizat pe aceste subiecte. Dacă îţi sunt străine
digestia glucidelor, sensibil itatea ptialinei sai ivare la acidul
 PSI H O LOGIA COM U N I CĂR I I LA BĂRBAŢI 1 69
clorhidric stomacal şi reacţia sucului gastric la amidon, nu cred
că te vei simţi confortabi l încercând să-ţi dai cu părerea.
În acelaşi fel, întrucât bărbaţii nu au încredere în abi lităţile
lor de contact emoţional, nu se vor simţi la fel de confortabi l ca
femeile în procesul examinării sau exprimării emoţionale. De
aceea, condamnarea lor pentru că nu l i s-a permis cultivarea
laturi i emoţionale este o atitudi ne lipsită de inteligenţă. Pe de
altă parte, refuzul încrâncenat al unui bărbat de a-şi
conştientiza şi accepta emoţii le este de asemenea o atitudine
prostească.
Când un bărbat nu-şi poate afirma competenţa într-un
domeniu, el se simte l ipsit de putere. Puterea este echivalentă
cu controlul. Fără putere bărbatul nu poate controla şi asta
îl înspăimântă. Din acest motiv bărbaţi i evită universul subtil
al trăirilor emoţionale. O mai m are flexibil itate şi
permeabilitate emoţională le-ar perm ite să se apropi e cu mai
mult curaj de lumea lăuntrică a emoţi i lor. Aceasta este o muncă
pe care o au de făcut dacă vor să evolueze, iar profesorul lor
este întotdeauna o femeie.
Pentru un bărbat, a vorbi despre sentimentele lui este ca şi
cum, pentru tine, o femeie, ar fi necesar să mergi într-o
expedi ţie pe munte când bioritmul tău fizic este la cel mai
scăzut nivel posibil. Cu alte cuvinte, aşa cum tu eşti în formă
din punct de vedere fizic, el nu este în formă din punct de
vedere emoţional. Pentru el ar fi la fel de tensionant să-şi
contacteze trăiri le, să-şi exprime îndoieli le sau să vorbească
despre nevoile l u i cum ar fi pentru tine să alergi 5 km cu febră
musculară la picioare.
Sper că nu a înţeles nimeni din rânduri le de mai sus că
bărbaţii sunt insensibi l i . Bă rbaţii sunt la fel de sensibili ca
femeile. Singura diferenţă este că ei nu au acces la fel de lej er
la trăirile lor. Este ca şi când o femeie, cu aj utorul unui card, ar
putea scoate bani, În câteva secunde, de la orice bancomat de
pe stradă, pe când un bărbat ar trebui să meargă la bancă, să se
1 70 Capitolul 1 0
înscrie pe o listă de aşteptare şi să scoată aceeaşi sumă după
câteva zile bune.
Dacă observ i ceva schimbat la partenerul tău şi îl întrebi: "
Ce se întâmplă cu tine?" aproape sigur va răspunde: "Nim ic",
dintr-un motiv foarte simplu: unui bărbat îi vine greu să spună
"Nu ştiu". Realmente el nu ştie ce simte exact şi se preferă ca,
până îşi dă seama, să afirme că nu s-a întâmplat nimic special.
Este o mare eroare să aştepţi de la partenerul tău să
vorbească la fel de uşor ca tine despre temeri le şi
vu lnerabil ităţi le lui şi, pentru că nu o face, să-I etichetezi rece,
raţional sau lipsit de emoţi i . Fluenţa şi spontaneitatea
emoţională ale unei femei sunt superioare iar practica ei este
îndelungată. Cu timpul, un bărbat poate atinge un nivel al
expresivităţii emoţionale mult superior celui permis de
standardele sociale curente.
O altă greşeală este să te aştepţi ca bărbaţii cu un intelect
strălucit să aibă o articulare emoţională simi lară. Îţi recomand
să-ţi revizuieşti aşteptările. Un bărbat te va captiva cu logica şi
cu cunoştinţele sale, te va face praf cu evaluări le sale, dar nu-ţi
va spune cum se simte. Productivitatea şi producţia
intelectuală sunt, adesea, modalităţi de a evita contactul cu
trăirile emoţionale. În spatele unui tip care vorbeşte foarte bine
şi este foarte sigur pe el se ascunde un băieţel mort de frică,
incapab i l să-şi exprime emoţii le.
Când bărbaţi i sunt provocaţi să vorbească despre trăirile lor
afective reacţiile lor sunt de tip u l :
- schimbă subiectul, s e opun, nu cooperează
- se enervează
- te agresează verbal pentru a câştiga timp
De aceea, este mai bine să nu-i bombardezi cu trăiri le tale
emoţionale şi să-i presezi să răspundă imediat. Acordă-le
timp! Unei persoane care învaţă l imba chineză îi vorbeşti rar şi
 PS I HO LOGIA COM U N I CĂR I I LA BĂRBAŢI 1 71
l im pede. Pent ru bărbaţi lu mea emoţiilor este u n fel de
LIMBA CHINEZĂ. Ca orice l im bă străină, se învaţă greu şi e
nevoie de un meditator înzestrat cu răbdare şi perseverenţă.
Ş i dacă îl şi poţi ati nge şi îmbrăţişa ai o adevărată vocaţie de
dascăI. Contactul fizic este una din cele mai rapide metode
pentru "a-I coborî" pe un bărbat din "capul" în "inima" sa.
Bărbaţii sunt intens identificaţi cu corpurile lor iar atingerea
acestora este o tehnică remarcabilă pentru a-i com uta de pe
n iveluri dom inant logice şi impasibile pe niveluri mai sensi b i le
şi vu lnerabile. Să ţ i i de mână sau să-I îmbrăţişezi un bărbat
când se confruntă cu dificultatea reală de a-şi exprima
sentimentele este un aj utor nepreţuit pe care îl poţi oferi în loc
de a-I condamna, blama sau respinge.

2. Secretele ascu ltări i u n u i bărbat

SECRETUL NR. l : NU ÎNTRERUPE UN BĂRBAT CÂND

ÎŞI EXPRIMĂ EMOŢIILE

Dacă ai sesizat dificultatea unui bărbat de a-şi identifica

trăirile emoţionale înţelegi, cu siguranţă, de ce este important
să nu-I întrerupi atunci când vorbeşte. EI are nevoie să se
concentreze pe ceea ce simte şi nu-i este la fel de uşor ca în
cazul tău să separe, de exemplu, iritarea de supărare sau
umil inţă. Contactul şi focal izarea pe sentimente şi emoţi i sunt
dej a eforturi remarcabile, de ce trebuie să- i îngreunezi situaţia
cu întreruperi le tale?
"Pentru că am şi eu ceva de spus", ai putea răspunde. "Ce ai
vrea să stau pur şi simplu să mă holbez la tine?" şi dacă ar fi
onest, răspunsul unui bărbat ar fi : "Da, exact asta vreau".
1 72 Capitolul 1 0
Mai mult decât atât, orientarea bărbaţilor către scop îi obligă
să se străduiască pentru a-şi duce gânduri le până la capăt. Pentru
un bărbat poate fi o tortură să înceapă să discute un subiect, apoi,
rară să-I finalizeze, să sară la altul, după aceea la altul şi aşa mai
departe, până la clinicile de psihiatrie. Î n timp ce femeile
gândesc mai mult În SPIRALĂ, bărba ţi i gândesc mai
degrabă LINEAR. Este dificil, de aceea, pentru un bărbat, să
fie întrerupt în procesul exprimării şi provocat să examineze o
altă trăire, situaţie sau eveniment, oricât de apropiate de topica
sa iniţială. El nu percepe această ramificare a discuţiei ca pe o
contribuţie valoroasă a ta, ci ca pe un obstacol.
În srarşit, dată fi ind nevoia bărbaţi lor de a face ceva bine sau
corect, întreruperea ta poate fi interpretată subiectiv ca: "Ai
greşit şi trebuie să te opresc." În raport cu o femeie un bărbat
este mult mai atent la ceea ce spune. Pentru el nu este suficient
să se exprime, are nevoie să se exprime "bine" . Femeia este
mai spontană deoarece ea se bucură mai mult de procesu l
comunicării decât de rezultatul comun icării . De aici nu rezultă
că cele două orientări au, în sine, ceva greşit ci că o soluţie mai
fericită este să fie îmbinate. Este la fel de neplăcut să-ţi
descarci tot sufletul, nepăsătoare sau puţin conştientă de
consecinţele acestui act, ca şi calvarul de a comunica exact
ceea ce simţi, în vederea satisfacţiei finale de a nu fi greşit.

Femeia este mai spontană deoarece ea se bucură mai

mult de p rocesul comunicării decât de rezultatul
comu nicării.

Prin urmare, dacă dispui de un minim de control emoţional

şi te interesează cal itatea comunicării , ascultă-1 pe partener
fără a-I întreru pe! Asigură-te că a încheiat şi apoi răspunde-i.
Este rândul tău să te exprim i . Aceasta nu înseamnă că d ialogul
vostru va deveni o partidă de expuneri savante de la tribuna
 PSI HO LOGIA COM U N I CĂRI I LA BĂRBAŢI 1 73

Academiei ci, mai degrabă, că se va apropia de parametri i

interacţiunii optime dintre doi oameni maturi .

SECRETUL NR.2: AI RĂBDARE ATUNCI cÂND ÎŞI

EXPLOREAZĂ EMOŢIILE

Pentru femei, l imbaj u l emoţional este un limbaj de ordinul

1 . Pentru bărbaţi, este un limbaj de ordinul 2. Prin urmare, dacă
eşti femeie, nu te aştepta ca partenerul tău să aibă aceeaşi
fluenţă emoţională ca tine. Chiar dacă intuieşti ceea ce s imte şi
presimţi că te vei plictisi până îşi va identifica trăirile, acordă-i
timp. Îi este mult mai uşor şi mai util să-şi exploreze sigur
trăirile problematice, tot aşa cum pentru un copi l este mai uti l
să rezolve singur o problemă de matematică decât să primească
soluţia mură-n gură, de la unul din părinţii săi. Astfel, oricât de
mult ţi-ai dori să-ţi aj uţi partenerul, dacă ai realizat ceea ce
simte şi te grăbeşti să-i spui , cel mai probabi l rezultat este să-I
enervezi, să se simtă cocoloşit sau constrâns. Este m ai
inteligent să-i apreciezi disponibilitatea de a deveni conştient
de propriile emoţii iar tu să-ţi exersezi una din cele mai
minunate cal ităţi ale voinţe i : răbdarea.
Un ajutor cu adevărat constructiv îi poţi oferi punându-i
întrebări terapeutice, întrebări care să-i permită să se apropie de
trăirile emoţionale pentru a le putea identifica şi numi. De
asemenea îl poţi ghida prin straturile obscure ale sufletului său,
de la emoţi ile superficiale (în sensul de apropiate de suprafaţă)
spre cele mai profunde. Destul de frecvent, dedesubtul furiei,
ostil ităţii sau resentimentului, primu l nivel emoţional care se
activează pentru a ne proteja, se află tristeţe, durere sau
dezamăgire, adică emoţii mult mai vulnerabile. Dacă
pătrundem şi mai adânc, putem găsi in securitate şi îngrijorare,
iar dincolo de acestea, profund îngropate, dorinţa de sch imbare,
afecţiunea şi iertarea.
1 74 Capitolul 1 0
Această coborâre în adânc uri nu este întotdeauna reuşită.
Dacă tu, un scafandru antrenat, nu poţi coborî în abisuri le
oceanului tău interior, de ce crezi că parteneru l tău, debutant în
ale scufundări lor, ar reuşi? Pe de altă parte, dacă îi demonstrezi
ce Înseamnă o comunicare pozitivă şi completă, exprimându-ţi
toate emoţi ile şi sentimentele, institui un bun exemplu pe care
el îl va urmări . Iar când se blochează într-un punct oarecare îl
poţi sprijini prin întrebări de tipul :
- Ce te nemulţumeşte la m ine?
- În legătură cu ce eşti furios?
- Prin ce anume te-am rănit?
- Pentru ce mă învinovăţeşti?
- Ce te face să fi i dezamăgit?
- Ce anume te sperie? Ce crezi că se va întâmpla?
- În raport cu ce eşti îngrijorat?

SECRETUL NR.3 : ASCULTĂ-L ATENT ŞI OFERĂ-I

FEEDBACK

Aceste modal ităţi de a participa la un dialog sunt în mod

egal necesare unei femei ca şi unui bărbat. Este exclus să te
apropi i şi să-I poţi înţelege pe celălalt fără o ascultare
participativă, în care acorzi atenţie l ucrurilor ce se spun pe loc
şi imediat, te racordezi la ritmul interlocutorului şi avansezi
odată cu el în elucidarea, uneori greoaie a trăirilor lui, aşa cum
sunt ele prezentate în acel moment.

Rogers ( 1 970), în abordarea terapeutică pe care a pus-o la

punct, a dus aproape de desăvârşi re modalitatea de a fi cu
celălalt:
 PSI HO LOGIA COM U N I CĂR I I LA BĂRBAŢI 1 75
"Modalitatea de a fi cu celălalt, pe care o numesc empatie, are
mai multe aspecte. Ea înseamnă pătrunderea în universul
celui lalt aşa cum este perceput de acesta, pentru a te simţi acolo
ca în propriu l tău univers. E nevoie, în acest scop, de o
sensibil itate specială, în orice moment, în raport cu schimbarea
semnificaţi ilor percepute, în raport cu teama sau cu furia, cu
tandreţea sau cu dezorientarea, cu tot ceea ce, pentru respectiva
persoană, e pe cale să constituie experienţa imediată şi, probabil,
fugitivă. Aceasta echivalează cu a trăi, temporar, viaţa În
mişcare a celuilalt, cu a intra în pielea lui, fără a em ite j udecăţi,
cu a percepe semnificaţi ile de care celălalt nu e conştient dar fără
a încerca să-i dezvălui sentimentele pe care le ignoră. Toate
acestea presupun comunicarea propriei înţelegeri a universului
celuilalt, întâmpinând totodată, cu o atitudine deschisă,
elementele care îl sperie. Aceasta impl ică verificarea frecventă,
împreună cu respectiva persoană, a preciziei şi clarităţi i
propri i lor trăiri . Sunt astfel un însoţitor fidel al celuilalt, care
trăieşte în lumea sa interioară. Încercând să dezvălui
semnificaţiile posibile care se manifestă în fluxul experienţei
sale, îl ajut să-şi focalizeze atenţia spre un sistem util de
referinţe, experimentând mai intens semnificaţiile şi progresând,
astfel, prin intennediul acestei experienţe.
A fi cu celălalt echivalează cu a lăsa deoparte, pe moment,
propri ile mele valori sau credinţe, pentru a pătrunde, fără
prej udecăţi, în universul lui. Într-un anume sens, aceasta
înseamnă să mă las pe mine însumi deoparte, iar această
acţiune nu este posibilă decât pentru o persoană suficient de
sigură pe ea însăşi, care dispune de garanţia că nu se va rătăci
în un iversul străin al celui lalt şi că se va întoarce oricând, în
deplină securitate, în propria sa lume."

Am inserat acest l ung citat nu pentru a-i demobiliza pe cei

care nu au acces la tehnici le ascultării rogersiene, ci pentru a
semnala celor care se lim itează la decodificarea cuvintelor,
1 76 Capitolul 1 0
lungul drum ce rămâne de parcurs până la înţelegerea reală a
partenerului de comunicare.

SECRETUL NR.4 : ATINGE-L

Nu este nevoie desigur, să-I mângâi cu tenacitate, ci este

suficient să-I ţi i de mână, să stai aproape de el sau să îi atingi
braţu l. Atingerea fizică generează mai multă intim itate, iar
aceasta îl securizează pe bărbat în eforturi le sale de explorare
emoţională. De asemenea, aşa cum am mai am intit, atingerea îl
face mai receptiv la propri ile trăiri, pe care le poate contacta şi
recunoaşte mai uşor.

3. Strateg i i defensive înd răg ite de bă rbaţi

Cu riscul de a-mi face duşmani pe viaţă, voi revela în

continuare cele 3 strategii la care bărbaţii apelează, în disperare
de cauză, pentru a ieşi basma curată dintr-o interacţiune c u
componente emoţionale evidente.

STRATEGIA NR. l : BĂRBATUL ÎNCEARCĂ SĂ

TRANSFORME INTERACŢIUNEA ÎNTR-O
DEZBATERE INTELECTUALĂ

De câte ori ţi s-a întâmplat? Vorbeai despre ceva care te-a

rănit sau despre o nevoie frustrantă şi te-ai trezit în m ij locul
unui schimb de argumente pe care, de altfel, l-ai şi pierdut.
Pentru că dacă femeile se mişcă foarte uşor în l umea emoţi ilor
 PS I HO LOGIA COM U N I CĂR I I LA BĂRBAŢI 1 77
şi a sentimentelor, bărbaţii sunt maeştrii demonstraţiei
logice.
Sincer acum, n-ai face şi tu la fel? De câte ori un bărbat se
simte ameninţat sau vulnerabil, datorită trăirilor afective
prezente în interacţiune, el va încerca să-şi recâştige poziţia
pierdută m utând dialogul pe un nivel mai abstract, unde se
simte mai sigur. Nu îţi va împărtăşi emoţii le, va pune întrebări
preci se şi factuale, te va solicita să-ţi aminteşti diferite
evenimente şi se va îndoi de sentimentele tale. De ce face asta?
Pentru a nu pierde controlul!
Ce poţi face tu? Nu te lăsa păcălită. Menţine contactul cu
trăirile tale. Acesta este sursa puteri i tale ca femeie.
Informează-1 că eşti conştientă de capcana pe care ţi-a întins-o.
şi nu u ita că evitarea com unicării trăirilor emoţionale este o
acţiune la fel de l ipsită de sens pentru tine ca şi pentru el.

STRATEGIA NR.2 : BĂRBATUL REALIZEAZEZĂ O

ACŢIUNE PE CARE TU I-AI PROPUS-O MULT MAI
DEVREME

Cu alte cuvinte el face exact lucrurile despre care tu îi

vorbiseşi, ca şi cum nu aţi fi discutat niciodată despre asta iar
ideea ar fi a lui. De ce face asta? De ce nu recunoaşte?
Are nevoie să creadă că el hotărăşte, că este independent
şi că a re d reptate.
Bărbaţii sunt naturi competitive. Ei visează primu l loc
inclusiv în relaţi ile personale, cu prietenele sau soţi ile lor. Dacă
ţie îţi v ine o idee excelentă, el va simţi, într-un anum it fel, că a
"greşit", întrucât nu s-a gândit primul. A-ţi accepta i deea este
ca şi cum ar recunoaşte că tu ai fost mai inteligentă, adică ceva
imposibil de conceput pentru foarte mulţi bărbaţi.
1 78 Capitolul 1 0
De asemenea, a-ţi urma sfatu l este ca şi cum ar renl:lnţa la
control în favoarea ta, adică şi-ar pierde poziţia dom inantă în
cuplu. Crezi că e uşor de suportat aşa ceva? Nevoia de a
domina este aproape instinctivă la un bărbat şi pentru a o
satisface va merge până la a nega evidenţa faptelor.
La toate acestea se adaugă sentimentul de a pierde ceva din
masculinitate, atunci când soluţia la o problemă este oferită de
o femeie. A oferi unui bărbat soluţii pe care nu le-a cerut
înseamnă să presupui că el nu ştie ce are de facut sau nu se
descurcă singur.
Ce poţi face în acest caz? Mă tem că nu prea m ulte. Cei mai
m u lţi bărbaţi nu sunt conştienţi de motivaţiile ascunse ale
acestei strategii iar a încerca să-i convingi, dacă nu ai o minte
rezistentă şi pătrunzătoare, este pierdere de timp. În cel mai
bun caz te poţi obişnui cu această strategie, ştiind că nu este
ameninţătoare pentru relaţie. Este doar înnebunitoare !

STRATEGIA NR.3 : BĂRBATUL DEVINE FURIOS ŞI

DEFENSIV ÎN LOC DE A-ŞI DEZVĂLUI TRĂIRILE

De ce face asta? De ce se enervează atunci când ceva îl

îngrijorează, când este dezamăgit sau · se teme? De ce devine
nervos când se simte vinovat? şi de ce se înfurie când este
copleşit cu afecţiune?

Pentru un bărbat doar exprimarea fu riei este permisă.

Da, da, totul începe în' copi lărie. Băieţelul învaţă că există
emoţii pe care doar fetele le pot avea. EI este ridiculizat sau
pedepsit atunci când îşi manifestă teama, nel iniştea sau nevoia
de ajutor. Află, în schimb, că se poate Înfuria sau chiar sări, la
 PSI HO LOGIA COM U N I CĂRI I LA BĂRBAŢI 1 79
bătaie, în loc de a-şi împărtăşi temeri le, de a se retrage sau de a
p lânge.
Ce poţi face tu? Încuraj ează-i exprimarea emoţională în
rarele momente când o face. În termeni şti inţifici, această
acţiune se cheamă "condiţionare pozitivă" . Bărbaţi i au fost atât
de negativ condiţionaţi în raport cu vulnerabil itatea lor
emoţională încât au nevoie de mu lte încurajări şi de u n suport
mereu reînnoit pentru a evol ua în această direcţie. şi nu uita: cu
cât un bărbat este mai furios, cu atât experimentează o stare de
fragi l itate emoţională mai puternică. Pe de altă parte, dacă
izbucn iri le de furie sunt periodice şi persistente, renunţă la
orice fel de încurajări şi cere sprij inul unui psiholog sau unui
psihiatru.

Vizuină: acces interzis

Una din cele mai mari încercări pentru o femeie este să

interpreteze corect tăcerea unui bărbat şi să-i ofere un sprij in
adecvat. Această încercare este în mod particular dificilă pentru
o femeie, deoarece prin natura ei este mai predispusă să se
exprime şi să vorbească despre ceea ce o preocupă.
O femeie devine nel iniştită atunci când un bărbat tace
deoarece Îşi imaginează că el tace din aceleaşi motive pentru
care ea tace. În l iteratura de specialitate, acest fenomen al
atribuiri i inconştiente a propri i lor motivaţi i este denum it
"proiecţie" . Ş i cel mai adesea o femeie tace atunci când are de
spus ceva dureros sau şi-a pierdut Încrederea În interlocutor.

Bărbaţii s u n t altfe l ! Ei gândesc, s i mt şi reacţionează

d i ferit. Există cel puţi n 3 m otive pentru care ei încetează să
mai vorbească ş i se retrag În viz u i n ă (Gray, 1 99 8 ) . Dacă un
bărbat s-a retras În v izuina lui ce l mai bun l ucru pe cere o
1 80 Capitolul 1 0
femeie î l poate face este SĂ-L LASE ÎN PACE ! Această
acţiune este foarte greu de înţeles şi de pus în practică,
întrucât pentru o femeie este ceva complet neob işnuit să l ase
singură o prietenă într-o s ituaţie d i fi c i lă. Pentru ea este ca şi
când ar abandona-o !
Motivele cele mai frecvente pentru care bărbaţii se retrag
în bârlog sunt:
- Se confruntă cu o problemă practică şi caută o soluţie. Ei
se retrag în mod instinctiv, rară a spune: " Nu m i s-a întâmplat
nimic grav . Am nevoie să fiu singur pentru a căuta o soluţie"
- Sunt supăraţi, tensionaţi, încordaţi. Au nevoie să reflecteze
la ceea simt, să se calmeze şi se tem că, rară să-şi dea seama, ar
putea spune sau face lucruri regretabile mai târziu
- Î ncearcă să se regăsească şi să reia contactul cu ei înşişi,
contact ameninţat de intim itatea tot mai mare cu partenerele.
Îndepărtarea le perm ite să-şi restabilească frontierele identităţii
şi să-şi satisfacă nevoia de independenţă.

Femeia crede că, dacă îi va pune mai multe întrebări despre

ce gândeşte sau simte, el se va simţi mai bine. Această
asumpţie este valabilă doar în comunicarea cu o altă femeie.
Repet : bărbaţii sunt altfel! Iar marele paradox este că
motivele pentru care bărbaţi i tac (se retrag în vizuină) sunt
aceleaşi cu motivele pentru care femeile vorbesc:
- Se confruntă cu o problema şi vorbesc pentru a solicita
informaţii şi aj utor.
- Au trăiri afective negative şi reuşesc să se elibereze de ele,
atingând un ech i l ibru emoţional mai bun .
- Î şi împărtăşesc sentimentele pentru a crea intim itatea.
Nevoia femei lor de intim itate, de a stabili şi menţine relaţii
profunde este superioară nevoi lor de afirmare şi competenţă.
 PSI HO LOGIA COM U N I CĂR I I LA BĂRBAŢI 181
Eul fem inin n u le cere să pară competente c i să aibă relaţii
afectuoase.
Dacă aceste d i ferenţe v itale între bărbaţi şi fem e i nu sunt
înţelese, neînţelegeri l e, crize le con fl ictuale sunt tot ceea ce
mai rămâne. Femeia care intră în vizui nă, m ânată de cele
mai bune i ntenţ i i , riscă să fie pârjol ită de d ragonu l de foc .
Ca ş i î n exem p l u l următor:
El este supărat şi s i mte nevoi a să fie singur. Ea intuieşte
că el este supărat . Se întreabă de ce îşi ascunde sentimentele
ş i încearcă să i ntre în bârlog, pe u rmele l u i .
E a : S - a Întâm plat ceva?
El: Nu.
Ea( i n s i stând) : Haide, şti u c ă t e supără ceva. C e e ste?
E l (uşor iritat) : N-am n i m ic.
Ea: Nu te mai preface, e clar că ai ceva. Ce-i cu tine?
E I(tot mai nervos) : Dacă-ţi spun că n-am nimic atunci n-
am n im i c . Te rog să mă laşi singur.
Ea (simţindu-se resp insă) : Cum poţi să îm i vorbeşti În
fel u l acesta? N i c iodată nu-m i spui ce ai . Cum să te aj ut d acă
nu şti u ce a i ?

C a m în acest punct el izbucneşte . S pune lucruri pe care l e

va regreta mai târz i u . Nu s e poate controla. Dragonul ş i -a
Tacut apariţia (a fost deranj at în propriul bârlog) şi scuipă foc.
Pentru a ev ita astfe l de "arsuri" o femeie poate consulta un
dicţionar frazeologic bărbat-femeie. Acest d icţionar o feră
traduceri ale unor formule şi expresi i pe care bărbaţi i le
folosesc atunci când au nevoie de singurătate şi l i n i şte. Iată
câteva fragmente :
1 82 Capitolul 1 0
"Sunt bine" sau "Sunt O.K." înseamnă "Da, mă preocupă
ceva. Sunt supărat dar pot să- i fac faţă. Nu am nevoie de
aj utorul tău sau al altcuiva. Î ţi mulţumesc ."
"Nu-i nim ic" înseamnă în traducere "Mă deranjează ceva
dar nu atât de m u lt încât să nu mă pot descurca singur. A ş
apreci a dacă nu m i -ai pune întrebări î n legătură cu asta."
"Este în regu lă" sau "Este perfect" se traduce ca "Am o
problemă mai d ifi c i lă dar asta nu mă sperie. Sunt sigur că o
voi rezolva şi îm i asum responsabi l itatea să o rezolv. Aş
prefera să nu mai vorb im despre asta, altfel mă enervez."
Ce-i de tăcut când bărbatul se refugiază în v izu ină? Dar de
ce crezi că ar fi necesar să faci ceva? Modal ităţile active în
care tu poţi interveni sunt potriv ite în relaţia ta cu o femeie
dar în cazul unui bărbat sunt contraproductive. Mai degrabă îl
poţi aj uta într-un mod pasiv, adică mai mult netăcând decât
tăcând ceva:
1 . N u sta la ieşirea din v izuină, aşteptându-l să iasă,
2. Nu-i oferi sfaturi, recomandări sau soluţi i la problemele
lui,
3. N u - l pisa cu întrebări despre ceea c e simte,
4. Nu-i critica nevoia de izolare,
5 . Nu te îngrijora şi în nici un caz nu-l compătim i .
Iar dacă vrei să-i vorbeşti c u orice preţ, vorbeşte-i în scris.
Adică scrie-i o scrisoare, pe care să o c itească mai târziu, când
iese din bârlog.
Este greu, desigur, să n u-i arăţi că te îngrijorează starea
lui, întrucât pentru tine, ca femeie, grija este o expresie
naturală a iubirii ş i afecţiuni i . Este modul în care îţi exprim i
dragostea. Pentru un bărbat, a n u-şi face griji este o
modal itate de a transm ite încrederea în celălalt. "Sunt sigur că
 PS I HO LOGIA COM U N I CĂRI I LA BĂRBAŢI 1 83
te vei descurca", "o s-o rezolvi tu" sau "nu-ţi fă probleme vei
face faţă" sunt încuraj ări frecvente la bărbaţi .
Dincolo de acestea, un bărbat care se retrage în vizu i nă,
pentru a rezo lva o problemă, când observă îngrijorarea
partenerei sale, are o problemă sup l imentară. Dacă ea ar fi
l i n i ştită sau l i psită de grij i , în acel moment el ar avea o
prob lemă mai puţin de rezol vat : ş i -ar putea con sacra întreaga
energie rezo l vări i problemelor l u i .
T e întreb i , probab i l , cum naiba s ă fi i sen i nă ş i bucuroasă
când parteneru l tău se confruntă cu o problemă şi se retrage
în v iz u i n a l u i , în care accesul tău este interz i s . Î ţ i vând un
pont: Când el este în v izuină tu poţi merge la cumpărătu r i . ( Ş i
acum uită-te repede î n ogl i ndă ! Observ i ceva l u m inos pe
chipul tău?) .
 Bibl iog rafie selectivă

Aivanhov, Omraam, Gânduri pentru fiecare zi, Editura

Prosveta, 2002

De Angelis, Barbara, The Real Rules, . Dell Publ ishing,

New York, 1 997

Bach, Richard, The Bridge Across Forever, Dell

Publishing, New York, 1 984

Branden, Nathaniel, Honoring the Self, Bantam B ooks,

New York, 1 985

Carter-Scott, Cherie, If Love ls A Game, These Are The

Rules, Broadway Books, New York, 1 999

Come1ius, Helena; Faire, Shoshana, Everyone Can Win,

S i mon & Shuster, 1 989

Giblin, Les, Arta dezvoltării relaţiilor interumane,

Editura Curtea Veche, 2000
 Bibliog rafie selectivă 1 85

Gray, John, Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe

Venus, Editura Vremea, 1 998

Nuţă, Adrian, Interrealitatea. Psihoterapie şi spectacol

dramatic, Editura SPER, 1 999

Nuţă, Adrian, Inocenţă şi închipuire. Psihologia relaţiei

de cuplu, Editura SPER, 200 1

Pease, A l i an ; Pease, 8arbara De ce bărbaţii se uită la

meci şi femeile se uită în oglindă, Editura Curtea Veche,
200 1

Robbins, Anthony, Putere nemărginită, Editura Amaltea,

200 1

Rose Kingma, Daphne, Cele 9 tipuri de parteneri în

dragoste, Editura Humanitas, 1 999

Satir, Virginia, Peoplemaking, Palo Alto, 1 972