La elaborarea acestui material au participat:

Luminița COSTACHE (coordonator din partea UNICEF)

Ștefan COJOCARU (coordonator Holtis)
Amalia DIACONU, Elena-Simona APOPEI, Anda IONESCU, Diana Florinela PRICOPE, Alexandra SASU.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HOLTIS (Iaşi)
Cum stimulăm învăţarea prin joc : ghid pentru părinţi / HoltIS, UNICEF. - Iaşi : Expert Projects, 2023
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-8927-38-1

I. UNICEF

159.9
 Cuprins
Contribuția jocului la procesul timpuriu de formare a creierului ................................................................ 7
Cum stimulez și acompaniez copilul în dezvoltarea abilităților de viață, prin joc? .................................... 10
Copilul are nevoie de siguranță, dar și de libertatea de a explora! ....................................................... 10
„Părintele salvator” - capcana venirii în ajutor ...................................................................................... 11
Abilitățile de tip EU și abilitățile de tip NOI ................................................................................................ 13
Abilitățile de tip EU. Dezvoltarea autocontrolului și a autoreglării, prin joc.......................................... 13
Cum îl poți ajuta, ca părinte, să își dezvolte autocontrolul? .................................................................. 13
Implică-l în jocuri care presupun să-și aștepte rândul. ......................................................................... 13
Abilitățile de tip NOI ............................................................................................................................... 14
De ce este important atașamentul sigur, pentru învățare? ....................................................................... 16
Forme și tipuri de joc în copilăria timpurie ................................................................................................ 18
Jocul solitar ......................................................................................................................................... 18
Jocul paralel ........................................................................................................................................ 18
Jocul cu ceilalți.................................................................................................................................... 18
Încurajează jocul independent, nestructurat al copilului tău! ............................................................... 18
Domeniile de dezvoltare și oportunitățile de învățare, prin joc ................................................................ 21
Domeniul dezvoltării fizice, sănătății și igienei personale ................................................................. 21
Domeniul dezvoltării socio-emoționale ............................................................................................. 21
Domeniul dezvoltării limbajului și comunicării, respectiv premisele citirii și scrierii ........................ 21
Domeniul dezvoltării cognitive ........................................................................................................... 22
Domeniul atitudinii în învățare........................................................................................................... 22
Dezvoltarea fizică a copilului meu. Ce ar trebui să știu, cum pot sprijini? ............................................. 22
Dezvoltarea socio-emoțională a copilului meu. Ce ar trebui să știu, cum îl pot sprijini? ...................... 22
Dezvoltarea limbajului și comunicării, alfabetizarea. Ce ar trebui să știu, cum pot sprijini?................. 23
Dezvoltarea cognitivă a copilului meu. Ce ar trebui să știu, cum îl pot sprijini?.................................... 24
Ce ar trebui să știu despre și cum pot sprijini dezvoltarea capacităților și atitudinilor în învățare:
curiozitate, interes, inițiativă, perseverență, creativitate? .................................................................... 24
Cum îmi pot ajuta copilul să se îndrăgostească de cărți? .......................................................................... 27
Ce beneficii are copilul meu, dacă îl implic cât mai des și cât mai de devreme, în activități de lectură
plăcute, atractive? .................................................................................................................................. 27
Cum îmi pot ajuta copilul să se îndrăgostească de scris?........................................................................... 30
Bibliografie ................................................................................................................................................. 32
NOTIȚE ........................................................................................................................................................ 33
5
6
Contribuția jocului la procesul timpuriu de formare
a creierului

➢ Primii 5 ani din viață reprezintă o perioadă unică pentru dezvoltarea creierului, care pune bazele
învățării pentru tot restul vieții.
➢ Bebelușii se nasc cu potențial și capacități incredibile, iar arhitectura creierului lor în dezvoltare
este decisiv influențată de momentul și de calitatea experiențelor cele mai timpurii pe care le
au cu părinții.
➢ Încă din copilăria timpurie creierul copilului este pregătit pentru învățarea abilităților necesare
pentru tot restul vieții.
➢ Părintele este un modelator al creierului copilului, este arhitectul-șef.

Ca părinte, îmi pot ajuta copilul pentru a deveni un adult fericit, încrezător în sine, echilibrat
emoțional, capabil să se adapteze situațiilor noi, neprevăzute. Cum? Implicându-l în activități de joc,
distractive, antrenante, în care el să exerseze:

➢ Împărțitul jucăriilor;
➢ Cooperarea, ajutorarea celorlalți;
➢ Ascultarea;
➢ Perseverența;
➢ Rezistența la tentații;
➢ Dorința de a investiga, de a explora;
➢ Gândirea creativă despre lume.

Bebelușii se nasc cu aproape toate celulele nervoase de care vor avea nevoie pe parcursul vieții, iar în
primii ani, cei în jur de o sută de miliarde de neuroni încep să facă legături între ei. Ca rezultat, se consideră
că 85% din creșterea creierului se produce în primii trei ani de viață.

Dacă acestea sunt date dovedite științifice, de care am aflat, ce pot face eu, ca părinte, pentru a-mi
sprijini copilul să se dezvolte?

➢ Să conștientizez că bebelușul meu este, în primii ani, extrem de sensibil la orice tip de stimuli, la
interacțiunile pe care le are cu cei care îl îngrijesc;
➢ Să înțeleg că prin joc și prin interacțiunea continuă cu el eu influențez procesul de formare a
creierului;
➢ Să realizez că fiecare îmbrățișare, fiecare poveste citită, fiecare cântec și joc împreună sunt, de
fapt, cărămizi pe care le așez, pentru dezvoltarea abilităților de viață ale copilului meu;
➢ Să înțeleg că fiecare interacțiune, pozitivă sau negativă, precum și absența vreunei interacțiuni,
influențează dezvoltarea creierului copilului și pune bazele pentru învățarea ulterioară.1

1
OECD ( 2018), Early Learning Matters

7
 Relațiile sănătoase și afectuoase, completate de experiențe antrenante și stimulatoare reprezintă
hrană de calitate pentru creierul în creștere al bebelușului și copilului meu!

Așa cum o casă are nevoie de o fundație puternică, la fel și creierul copilului are nevoie de o bază
solidă pentru a sprijini dezvoltarea viitoare. Interacțiunile pozitive ale copiilor cu cei care îi îngrijesc
construiesc arhitectura creierului2.

Părinții sunt cea mai importantă legătură a copilului cu lumea în primii ani de viață. Chiar de la naștere,
bebelușii pot învață de la alții și se pot conecta cu alții. Iată câteva idei de activități de stimulare și joacă
acasă, cu bebelușul tău, pentru a-i susține dezvoltarea:

➢ Citește-i, vorbește-i cât mai mult, cântă-i, pentru că toate acestea îl vor ajuta să învețe despre
sunete cuvinte, limbaj.
➢ Distrează-te făcând zgomote amuzante, scârțâind și bâlbâind împreună, pentru că aceasta este o
formă timpurie de vorbire.
➢ Repetă sunetele pe care le scoate bebelușul tău ca și cum ai avea o conversație cu el.
➢ Repetă aceeași acțiune sau joc de nenumărate ori, atâta timp cât el se arată interesat.
➢ Îl poți ajuta să-și dezvolte mușchii gâtului, ai corpului, să-și dezvolte controlul mișcărilor, dacă
asiguri bebelușului, zilnic, timp cât mai îndelung, așezat pe burtă.
➢ Așază bebelușul lângă un mobilier rezistent și încurajează-l să se ridice.
➢ Pune-i la îndemână, ajută-l să vadă și să atingă mereu lucruri noi: jucării, materiale și obiecte
atrăgătoare, de diferite forme, culori, texturi și mărimi.
➢ Vorbește cu copilul tău des, cu o voce liniștitoare, astfel încât să-ți recunoască cu ușurință vocea
atunci când este supărat.
➢ Împărtășește zâmbete și arată că îți pasă atunci când copilul tău are nevoie de mângâiere, pentru
că în felul acesta îl ajuți să își dezvolte un atașament sigur.
➢ Când începe să exploreze, bebelușul va trebui să știe că ești undeva, aproape, gata să îl sprijini.
Dacă se va simți în siguranță, va continua să exploreze și va putea să își dezvolte încrederea în
sine.

Cu fiecare cuvânt și gest, oricât de mic, vei întări noi conexiuni

în creierul în creștere al bebelușului tău, îl vei ajuta să
gândească și să se simtă în siguranță, să dorească să
exploreze lumea.

2
How a child's brain develops through early experiences,
https://www.youtube.com/watch?v=hMyDFYSkZSU&ab_channel=NSPCC

8
9
 Cum stimulez și acompaniez copilul în dezvoltarea
abilităților de viață, prin joc?

Pentru a transforma activitățile zilnice de joc ale copilului, în contexte care să stimuleze maxim
dezvoltarea abilităților acestuia, părintele îndeplinește și își asumă multiple sarcini și roluri:

➢ Creează un mediu în care copilul să se simtă nu doar în siguranță, ci și respectat, iubit, încurajat,
apreciat;
➢ Propune activități distractive, antrenante și stimulatoare, care să acopere toate domeniile de
dezvoltare: fizică, cognitivă, emoțională, socială;
➢ Însoțește copilul în joc, în diferite moduri și cu diferite grade de participare, de la supraveghere
de la distanță, la implicare directă și până la direcționare; (libertatea de a explora trebuie,
întotdeauna, dublată de o supraveghere atentă din umbră, mai ales în cazul bebelușilor, pentru
a preveni orice tip de accidente)3;
➢ Valorifică rutinele zilnice nu doar pentru a satisface nevoile de bază ale bebelușului/copilului mic,
ci și pentru a vorbi cu acesta, pentru a se juca și a interacționa în mod cât mai stimulativ.
➢ Oferă permanent feedback, încurajează eforturile copilului, inclusiv încercările soldate inițial cu
eșec, pentru a-i întări încrederea în sine, rezistența la frustrare, perseverența și disponibilitatea
de a căuta căi noi de rezolvare a situațiilor din joc, pentru a-i dezvolta „mentalitate de creștere”4.

Copilul are nevoie de siguranță, dar și de libertatea de a explora!

➢ Părintele poate supraveghea, însoți sau poate sugera idei

de joc, dar copilul ar trebui să decidă restul.
➢ Copilul are nevoie să exploreze singur și să aleagă obiecte
sau activități în funcție de propriile interese.
➢ Părintele se poate implica în joc ascultând, observând,
comunicând, punând întrebări, oferind feedback de încurajare și
apreciind efortul și realizările copilului.

3
Tips for parents. Brain development. http://en.beststart.org/resources-and-research/tips-parents-brain-
development
4
Carol Dweck (2010), Mindset. O nouă psihologie a succesului. Editia a II-a, București, Editura Curtea Veche

10
„Părintele salvator” - capcana venirii în ajutor

Adesea, părinții se simt obligați să „salveze” copilul de la o experiență negativă, de eșec și rezolvă
în locul lui situații-problemă, fără să își dea seama că în acest fel nu îi oferă copilului oportunitatea de a
gândi și rezolva problemele pe cont propriu5.

Înainte de a interveni, în mod „salvator”, încercați să gândiți și în felul următor:

➢ Dacă îl las să se străduiască până izbutește, va afla că poate și își va cultiva încrederea în el.
➢ Dacă îmi înfrânez pornirea de a-l ajuta acum, îi dau ocazia să devină adultul care va ști, în viitor,
să gestioneze singur situațiile dificile în care îl va pune viața.
➢ Dacă rezist tentației de a sări în ajutorul copilului meu, el va învăța să găsească singur soluțiile
(dar voi fi aici, aproape și mă voi asigura că știe că îmi pasă și că îl iubesc).
➢ Mă voi abține să corectez soluția găsită de el, într-un joc, chiar dacă nu e perfectă.
➢ Îmi voi lăsa copilul să riște, atât timp cât nu este în joc siguranța personală, pentru că așa învață
să fie perseverent, să descopere, să se bucure de reușită.
➢ Vom râde împreună de greșeli și îmi voi încuraja copilul să le trateze ca pe prilejuri de exersare,
de repetare cu bucurie a ceea ce „încă nu ne iese”.

5
Darlene Sweetland, Ron Stolberg, (2018) Să-i învățăm pe copii să gândească. Cum să crești un copil încrezător,
independent și chibzuit în epoca gratificării imediate, București. Editura TREI

11
12
 Abilitățile de tip EU și abilitățile de tip NOI
Medicul pediatru de renume mondial Laura A. Jana descrie, în cartea sa „În mintea copilului mic”
(2019), modul în care activitățile zilnice obișnuite și mai ales activitățile de joc susțin dezvoltarea
abilităților copiilor, mai ales în perioada de la naștere la 5 ani.

Două dintre aceste categorii de abilități, pe care, ca părinte, poți să le urmărești în mod special și ar
trebui să îți propui în mod conștient să le dezvolți, la copilul tău, sunt (Laura Jana, 2019, p. 59):

➢ Abilitățile de tip EU: abilități de autogestionare, autocontrolul, autoreglarea, atenția și

concentrarea;
➢ Abilitățile de tip NOI: abilități sociale care ne ajută să împărtășim, să înțelegem, să ne jucăm
frumos cu ceilalți, abilități de limbaj, empatie, ascultare, abilitățile necesare lucrului în echipă.

Abilitățile de tip EU. Dezvoltarea autocontrolului și a autoreglării, prin joc

Copilul poate învăța autocontrolul prin răspunsurile iubitoare și consecvente ale părintelui, prin
modelul acestuia și prin multă practică, în joc.

Capacitatea copilului tău de a se autocontrola este extrem de importantă și îl ajută foarte mult în
învățare. Când va începe școala, abilitățile acestea îl vor ajuta mult pentru că:

➢ Va fi capabil să comunice colegilor și profesorului nevoile sale, într-un mod adecvat;

➢ Va putea să se mobilizeze, ca să ducă la bun sfârșit sarcinile de învățare;
➢ Va reuși să se înțeleagă mai bine cu ceilalți;
➢ Va reuși să urmeze și să respecte instrucțiunile și va reuși să reziste tentațiilor.

Cum îl poți ajuta, ca părinte, să își dezvolte autocontrolul?

➢ Permite-i să facă alegeri: ce jocuri vrea să joace, cu ce materiale, cu ce parteneri, cum dorește să
petreacă acel timp pe care îl rezervi, special, pentru activitățile cu el.
➢ Ajută-l să identifice și să eticheteze emoțiile, vorbește cu el despre emoții atunci când vă jucați,
când îi citești cărți sau faceți alte activități zilnice.
➢ Ajută-l să conștientizeze ce anume resimte în corp, când trece prin diferite stări emoționale.
➢ Utilizează și învață copilul cuvinte cât mai diverse care denumesc emoții dintr-o gamă cât mai
largă (ex: ușurare, surprindere, confuzie, dezgust, milă, încântare, satisfacție etc), astfel încât
copilul să poată exprima ce simte, în situații diverse, fără frustrarea că nu se poate face înțeles.
➢ Ajută-ți copilul să înțeleagă și sentimentele celorlalți, să se pună în locul lor.
➢ Învață-l să își controleze respirația pentru a-și calma corpul și mintea, atunci când resimte emoții
prea puternice.

Implică-l în jocuri care presupun să-și aștepte rândul.

➢ Oferă-i feedback de încurajare pentru răbdarea și concentrarea în sarcină.

13
 ➢ Fii consecvent în așteptări și nu-i sări în ajutor ca să rezolvi în locul lui diverse sarcini din timpul
jocurilor.
➢ Încearcă să fii pozitiv în situații stresante, gestionează-ți furia și toate emoțiile, pentru că ești un
model, de la care copilul tău preia modul de răspuns emoțional și reacție comportamentală, în
diferite situații. Demonstrează, prin propriul model, cum arată răbdarea, atenția și concentrarea
în activitățile de zi cu zi ale unui părinte.
➢ Stabilește limite copiilor tăi, explică limitele și exersați-le, inclusiv prin joc.
➢ Evită țipetele, amenințările sau lovirile de orice fel, pentru că acestea dăunează dezvoltării
creierului, cresc nivelul de stres al copilului, împiedică învățarea. Folosește, în schimb, tehnicile
de disciplinare pozitivă.

Abilitățile de tip NOI

Dacă abilitățile de tip EU îl ajută pe copilul tău să își controleze propriile gânduri, emoții și
comportamente, abilitățile de tip NOI îl vor ajuta să se uite dincolo de el, spre ceilalți, să se pună în locul
lor, să înțeleagă că aceștia pot gândi și simți diferit de el și să reușească să comunice cu ceilalți, să își facă
prieteni, să colaboreze în jocuri de echipă.

Copilul are nevoie, încă de la naștere, de interacțiuni sociale, pentru a-și dezvolta creierul, pentru a-și
forma abilitățile de viață. Încă de la 4 luni, bebelușul răspunde la zâmbete, la gângurit, copiază expresiile
și sunetele emise de părinte, la nouă luni face diferența dintre părinte și persoane străine. Prin fiecare
etapă de dezvoltare prin care trece, copilul tău își exersează aceste abilități, iar ca părinte poți să înțelegi
și să sprijini acest proces, prin jocurile în care te implici alături de copil și prin activitățile de zi cu zi,
împreună. Puteți crea, astfel, experiențe valoroase de învățare pentru copil:

➢ Demonstrați-i ce înseamnă să asculte atent, fără să întrerupă; puteți face asta în orice context de
peste zi, în orice activitate comună, dar în mod special în momentele de lectură a poveștilor citite cu
voce tare, când veți încuraja copilul să asculte atent și activ, să repovestească, să descrie personajele
și întâmplările prin care acestea au trecut;
➢ Implicați-l în jocuri și activități în care trebuie să își aștepte, cu răbdare, rândul și apreciați-l, lăudați-
l când reușește să facă asta.
➢ Creați-i cât mai des ocazii de a fi împreună cu alți copii, de a împărți cu aceștia jucăriile, de a intra în
jocuri comune (desigur, și înțelegând și acceptând faptul că jocul individual și jocul paralel al copilului
de 1 – 2 ani, va fi treptat înlocuit de jocul interactiv, în jurul vârstei de 3 ani).
➢ Încurajați-l să se pună în locul altora, să încerce să înțeleagă cum se simte un alt copil, sau un
personaj; folosiți rolurile, creați recuzite, discutați cu copilul despre modul în care evenimentele pot
genera anumite emoții și stări.
➢ Apreciați-l ori de câte ori demonstrează empatie, mângâie, îmbrățișează sau alină pe un alt copil aflat
în suferință, sau când își exprimă îngrijorarea sau compasiunea pentru un animal, ori pentru un
personaj dintr-o poveste.

14
15
 De ce este important atașamentul sigur, pentru
învățare?
Construirea atașamentului cu copilul tău este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți
face, ca părinte.

Fiecare copil învață și se dezvoltă în ritmul lui! Este important să cunoști, ca părinte, punctele forte
ale copilului tău și nevoile lui individuale de dezvoltare. În felul acesta, vei putea modela experiențele de
zi cu zi ale copilului, asigurându-te că se simte în siguranță, iubit și respectat. Dezvoltarea lui timpurie,
sănătatea și învățarea se vor produce în mod firesc, prin joc, dacă îi asigurăm aceste condiții.

Pentru a se putea dezvolta armonios, copilul are absolută nevoie de o legătură apropiată, stabilă, în
primii ani de viață. Atașamentul dezvoltat de copil față de persoana care îl hrănește, îl îngrijește, comunică
și se joacă cu el în primii doi ani de viață, va modela relațiile ulterioare și comportamentul la vârsta adultă.
Pentru a dezvolta un atașament sigur, copilul tău are absolută nevoie, din partea ta:

➢ Să îl faci să se simtă în siguranță;

➢ Să fii sensibil la nevoile lui și să i le satisfaci atunci când acestea apar;
➢ Să fii disponibil și să îi răspunzi, când are nevoie de sprijinul tău;
➢ Să îl consolezi când este supărat, să reacționezi la suferința lui înainte ca emoțiile să scape de sub
control;
➢ Să îi spui, să îl asiguri că vei fi acolo când va avea nevoie de tine.

Un atașament sigur și un mediu de joacă în care se simte în siguranță îl va ajuta pe copilul tău:

➢ să rămână curios și încrezător și să continue să exploreze mediul, prin joc;

➢ să gândească și să simtă pozitiv despre propria persoană;
➢ să își păstreze calmul atunci când va trebui să rămână la grădiniță sau în alt loc, pentru un timp,
știind că părintele lui se va întoarce;
➢ să-și controleze, să-și gestioneze emoțiile;
➢ să se înțeleagă bine cu alți copii, să simtă empatie pentru ceilalți.

Un părinte sensibil și inteligent, care sprijină dezvoltarea unui atașament sigur:

➢ Îl îndrumă, îi oferă opțiuni, îl sprijină în găsirea unor soluții la diferitele situații dificile pe care le
traversează;
➢ Îl întâmpină cu bucurie de fiecare dată, îi spune cât este de fericit să fie împreună;
➢ Se joacă cu copilul, conștientizând că prin joc acesta învață, își dezvoltă abilitățile pentru întreaga
viață;
➢ Coboară la nivelul copilului când îi vorbește, când îi alină suferințele – în felul acesta va putea să
vadă lumea prin ochii copilului și să înțeleagă mai bine care îi sunt nevoile;
➢ Petrece cât mai mult timp cu copilul, atent la nevoile și indiciile pe care acesta le dă și încercând
să răspundă la acestea;

16
➢ Recunoaște emoțiile și sentimentele copilului, le validează, îi arată înțelegere și empatie, îl
încurajează să le împărtășească.

17
 Forme și tipuri de joc în copilăria timpurie
Pe măsură ce copilul crește, felul în care se joacă și măsura în care îi implică și pe ceilalți în joc, se
schimbă: de la jocul solitar, copilul trece la jocul paralel, apoi la jocul de grup.

Jocul solitar
➢ apare chiar înainte de 1 an, când bebelușul se uită la alți copii, le zâmbește dar de fapt se joacă
singur;
➢ între 1 și 2 ani, copilului îi place să împărtășească descoperirile sale cu adultul, îi arată și îi oferă
jucării, se amuză în jocurile repetitive de tip gâdilat sau „cucu - bau”;
➢ treptat, apare interesul pentru alții copii, față de care se poate întâmpla să își exprime chiar
consolarea (prin îmbrățișări spontane, mângâieri).

Jocul paralel
➢ apare între vârsta de 2 și 3 ani, când copilul încă se joacă singur, dar îi place să aibă în preajmă alți
copii;
➢ pentru că la această vârstă consideră că tot ce îi este la îndemână îi aparține, copilul poate acționa
violent față de ceilalți, pentru a nu-și pierde jucăriile (deoarece nu înțelege faptul că jucăria îi va
fi returnată mai târziu, este incapabil să se pună în locul celuilalt și pur și simplu nu înțelege că un
alt copil și-ar putea dori jucăria lui).

Jocul cu ceilalți
➢ îi va permite copilului să învețe multe lucruri, să își dezvolte noi și importante abilități în special
din domeniul socio-emoțional, cum ar fi: împărtășirea, ocuparea locului lor într-un grup,
negocierea, respectarea celorlalți. În plus, jocul social de simulare (cu frații sau cu alți colegi de
vârstă) poate fi deosebit de util, deoarece copiii negociază roluri diferite și realizează că diferitele
roluri implică și comportamente diferite6.

Încurajează jocul independent, nestructurat al copilului tău!

Acesta este extrem de important pentru stimularea creativității, pentru dezvoltarea abilității de
rezolvare a problemelor, pentru creșterea autonomiei copilului. Pune-i la îndemână o varietate de
materiale de artă (creioane, markere, cretă, vopsele pentru degete, hârtii colorate și altele), materiale de
construcție (blocuri, lego, cutii de carton sau plastic, materiale naturale), materiale reutilizate și
materialele reciclabile și observă de ce tipuri de jocuri este atras, interesat. E foarte util să oferi copilului
materiale și obiecte diferite pe post de jucării, mai ales în contextul actual, în care creșterea numărului
de jucării comerciale și a dezvoltarea tehnologică din industria jucăriilor, favorizează comportamente de
joacă mai sedentare și mai puțin sănătoase la copii7. Poți interveni pentru a-i completa jocul, pentru a
demonstra o posibilă soluție, pentru a introduce un obiect nou sau a sugera o posibilă variantă de utilizare
a unora dintre materiale, dar apoi lasă-l să exerseze singur și să-și câștige astfel, treptat, independența.

6
Learning Through Play 1 Peter K. Smith, PhD, 2Anthony Pellegrini, PhD 1Goldsmiths, University of London,
United Kingdom, 2University of Minnesota, USA March 2023, 2e éd. rév. -
https://www.child-encyclopedia.com/pdf/complet/play)
7
Centre of Excellence for Early Childhood Development, Child’s play. Learning that comes naturally.
https://www.child-encyclopedia.com/sites/default/files/child-s-play-info.pdf

18
Oferă-i feedback verbal, acordă atenție pozitivă calităților pe care dorești să le cultivi la copilul tău și în
felul acesta vei face ca acele comportamente dorite să se repete.

Tipurile și formele de joc variază în funcție de vârsta copilului, de nivelul de maturitate cognitivă și
socio-emoțională, de dezvoltarea fizică, de contextul cultural și fiecare dintre ele aduce beneficii în
dezvoltarea abilităților pentru viață. Părintele trebuie să fie atent la preferințele și interesele personale
ale copilului și să se asigure că toate tipurile și formele de joc sunt exersate de acesta, în condiții de
siguranță, iar învățarea care se produce prin joc va putea fi o activitate plăcută și distractivă și va însemna
timp de calitate alături de părinte și de alți copii.

Jocurile de mișcare îi ajută pe copii să își dezvolte abilitățile motorii (precum coordonarea si
echilibrul), să-și îmbunătățească sănătatea fizică și să-și exerseze abilitățile sociale prin interacțiunea cu
alți copii. Încurajează-ți copilul și implică-te, alături de el, în jocuri de mișcare cât mai diverse, adaptate
vârstei și alese în funcție de nivelul de dezvoltare, precum:

➢ Jocuri de alergare;
➢ Jocuri de sărit (care le dezvoltă abilitățile motorii, dar și atenția, motivația, perseverența și
disponibilitatea de a depune efort pentru a duce la bun sfârșit un parcurs de joc);
➢ Jocuri de echilibru;
➢ Jocuri care presupun mișcare ritmică și dans;
➢ Jocuri cu mingi și cuburi de diferite mărimi;
➢ Jocuri de ascundere (care contribuie și la dezvoltarea abilităților sociale, la dezvoltarea
imaginației, a gândirii strategice);
➢ Jocuri în care copilul trebuie să depășească obstacolele târându-se sub ele, ocolindu-le sau sărind
peste acestea.

Joaca activă în aer liber trebuie să înceapă cât mai devreme posibil, pentru că aceasta îi dă copilului
tău libertatea de a explora, de a-și asuma și gestiona riscuri, de a se distra în timp ce își dezvoltă mușchii
și oasele, în timp ce experimentează, în timp ce se murdărește și rupe hăinuțele. Obiceiurile sănătoase
încep de foarte devreme iar tu, ca părinte, ești cel mai important model pentru el!

Jucați-vă împreună în aer liber, construiți curse cu obstacole peste care să săriți și sub care să vă târâți,
puneți muzică și dansați, aruncați, prindeți și loviți mingi și alte obiecte de diferite dimensiuni, plimbați-
vă în pădure, faceți sporturi diverse împreună.

Ghidurile canadiene pentru activitatea fizică8 sugerează angajarea copiilor cu vârste între 2 și 5 ani în
jocuri fizice active în aer liber și în interior cel puțin 3 ore în fiecare zi.

A fi activ fizic este distractiv și îi ajută pe copii să se dezvolte și să crească sănătos, le dezvoltă stima
de sine și respectul față de coechipieri, previne obezitatea, susține sănătatea mintală, dezvoltă
coordonarea ochi-mână, îi învață să își aștepte rândul și să se bucure de reușita celuilalt și de succesul
împărtășit în echipă.

8
Learning to Play and Playing to Learn: What Families Can Do. A booklet for parents -
https://www.beststart.org/resources/hlthy_chld_dev/school_readiness_ENG_Nov2013_blur.pdf

19
20
 Domeniile de dezvoltare și oportunitățile de
învățare, prin joc
„Când copiii aleg să se joace, ei nu gândesc: Acum voi învăța ceva din această activitate. Cu toate
acestea, jocul lor creează oportunități puternice de învățare în toate domeniile de dezvoltare.”9

Jocurile și activitățile în care este implicat copilul stimulează, simultan, abilitățile din mai multe
domenii de dezvoltare, întrucât dezvoltarea este globală, holistică.

Petrecând timp de calitate cu copilul, vorbindu-i, explorând împreună, râzând, distrându-se

împreună, părintele nu doar dă valoare acestui timp și bucuriei de a fi împreună, ci poate crea un impact
puternic asupra evoluției timpurii a copilului, în toate domeniile de dezvoltare:

➢ Dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;

➢ Dezvoltarea socio-emoțională;
➢ Dezvoltarea limbajului, a comunicării și premiselor citit-scrisului;
➢ Dezvoltarea cognitivă;
➢ Dezvoltarea atitudinii față de învățare.

Ca părinte, puteți urmări și sprijini evoluția abilităților copilului, pe cele cinci domenii de dezvoltare10:

Domeniul dezvoltării fizice, sănătății și igienei personale

➢ părinții ar trebui să urmărească și să susțină, prin jocuri și activități adecvate, dezvoltarea
deprinderilor și abilităților legate de motricitatea grosieră (mușchii mari ai corpului), motricitatea
fină (mușchii mici ai mâinilor, degetelor, feței), dezvoltarea senzorio-motorie.

Domeniul dezvoltării socio-emoționale

➢ pe parcursul etapelor de vârstă, copiii își vor dezvolta, treptat, abilități care vizează interacțiunea
cu adulții, respectiv cu copiii de vârstă apropiată, abilități legate de acceptarea și respectarea
diversității, comportamente prosociale, empatie, împărtășire și abilități din domeniul emoțional,
precum dezvoltarea imaginii de sine, a autocontrolului emoțional, a expresivității emoționale.

Domeniul dezvoltării limbajului și comunicării, respectiv premisele citirii și scrierii

➢ părinții pot oferi contexte stimulatoare și atractive, în care copiii să-și dezvolte abilitățile de
ascultare și înțelegere, de comunicare expresivă, capacitatea de discriminare fonetică, de asociere
sunet-literă, de conștientizare a mesajului vorbit și scris, deprinderi de folosire a scrisului pentru
transmiterea unui mesaj.

9
The LEGO Foundation în support buy UNICEF, Learning through play Strengthening learning through play in early
childhood education programmes, 2018 ( pg 8) - https://www.unicef.org/sites/default/files/2018-12/UNICEF-
Lego-Foundation-Learning-through-Play.pdf
10
Mihaela Ionescu, Carmen Anghelescu, Cristiana Boca, Luminița Costache (coord), ( 2014) Repere fundamentale în
învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, București. Editura VANEMONDE

21
Domeniul dezvoltării cognitive
➢ Domeniul include abilități de gândire logică, de rezolvare de probleme, înțelegerea relațiilor
dintre obiecte, fenomene, evenimente și persoane, cunoștințe și deprinderi elementare de
matematică și cele referitoare la lume și mediul înconjurător.

Domeniul atitudinii în învățare

➢ În afara deprinderilor și abilităților amintite în celelalte domenii, prin modul în care organizează
și conduc activitățile timpurii de joc și învățare ale copiilor, părinții pot contribui la formarea unor
abilități, capacități și atitudini precum: inițiativa, perseverența, curiozitatea și interesul,
creativitatea.

Dezvoltarea fizică a copilului meu. Ce ar trebui să știu, cum pot sprijini?

➢ Dezvoltarea fizică a copilului și o bună stare de sănătate sunt condiții esențiale pentru a participa
la toate activitățile de joc și învățare și pentru a putea achiziționa toate celelalte deprinderi și
abilități.
➢ În dezvoltarea fizică și a motricității pot exista diferențe semnificative între copiii de aceeași
vârstă, datorită atât diferențelor individuale, cât și datorită nivelului diferit de stimulare la care
aceștia sunt expuși, precum și a aspectelor legate de nutriție.
➢ Copiii au nevoie de cel puțin 60 de minute de activitate fizică zilnic, pe cât posibil în spații libere,
în exterior.
➢ În preajma copilului mic este recomandat să puneți, la îndemână, materiale și obiecte din texturi
diferite, cu proprietăți diferite, de dimensiuni diferite, care să poată fi manipulate, cărate,
transformate, incluse în jocuri diverse inițiate de copilul dornic să exploreze și să învețe, prin
jocuri și activități care să implice atât motricitatea fină, cât și cea grosieră.
➢ Îmbinați jocurile de mișcare cu muzica, dansați împreună cu copilul dumneavoastră, inventați
mișcări împreună, care vor ajuta nu doar la consumul de energie, la dezvoltarea motricității, dar
și la crearea stării de bine și a sentimentului de a aparține, de a fi apreciat și iubit de părintele
care împărtășește activități distractive cu el.

Dezvoltarea socio-emoțională a copilului meu. Ce ar trebui să știu, cum îl pot sprijini?

Dezvoltarea emoțională vizează capacitatea copilului de a recunoaște, exprima și înțelege trăirile

emoționale proprii și ale celorlalți, precum și capacitatea de autoreglare a propriilor trăiri emoționale.

Abilitățile sociale se referă la capacitatea de a forma relații și de a interacționa cu ceilalți, la abilitățile

de comunicare, de colaborare și lucrul în echipă, la capacitatea de a înțelege de ce și cum anume alți copii,
alți oameni gândesc, se simt și se comportă.

➢ Pe măsură ce copiii se joacă împreună, ei învață să se înțeleagă între ei, să colaboreze, să

comunice eficient, să rezolve conflictele și problemele apărute, învață să își aștepte rândul și să
împartă diferite jucării și materiale.
➢ Prin joc copilul învață să gestioneze evenimente și experiențe diferite, nu toate plăcute sau
confortabile.

22
 ➢ Jocul contribuie la creșterea încrederii în sine a copilului și a atitudinii pozitive, care îi vor permite
să încerce lucruri noi, să își asume riscuri în viață, mai târziu. Ca părinți, trebuie să oferim feedback
de încurajare, să apreciem efortul copilului pe durata unui joc și nu numai obținerea rezultatului
final dorit. Trebuie să îl lăsăm să greșească și să încerce din nou, să o ia de la capăt cu perseverență
și cu încrederea că în final va reuși.
➢ Jocul îl ajută pe copil să creeze conexiuni cu ceilalți, să împărtășească, să negocieze, să-și dezvolte
abilități de leadership. Îl ajută să se adapteze provocărilor din relațiile cu ceilalți, să-și înfrunte
temerile (de exemplu, prin punerea în rol a eroilor fantastici pe care îi iubește).
➢ Prin joc, copilul învață să recunoască și să aprecieze diferențele dintre el și ceilalți și-și exersează
capacitatea de a coopera cu cel diferit de el.
➢ Un copil cu o bună capacitate de autoreglare emoțională este capabil să își comunice nevoile într-
un mod potrivit, să-și rezolve problemele și să finalizeze sarcinile mai ușor, să urmeze mai ușor
instrucțiunile, să rămână calm și concentrat când este nevoie, să tolereze frustrarea și să reziste
la a face altceva, mai tentant. Iar toate acestea îi vor fi extrem de utile nu doar o dată ce va începe
școala, ci pe parcursul întregii vieți adulte.

Dezvoltarea limbajului și comunicării, alfabetizarea. Ce ar trebui să știu, cum pot

sprijini?

Dezvoltarea limbajului și comunicarea, precum și achizițiile scris-citit-ului reprezintă un proces

complex, interactiv, care începe încă de la naștere, de la gânguritul bebelușului și care depinde extrem de
mult de contextele stimulatoare create de părinți și de adulții din viața copilului, de atitudinea față de
carte și față de citit, de modelele verbale oferite, de experiențele de învățare în care este implicat.

➢ Încă din primele zile și luni de viață putem sprijini dezvoltarea limbajului prin comportamente
foarte simple: vorbim cu copilul în timpul rutinelor zilnice, repetăm sunetele pe care le scoate
bebelușul ca și când am avea o conversație, îi cântăm în timp ce ne jucăm, folosim jucării muzicale,
răspundem cu afecțiune la țipete, ne plimbăm pe afară arătând și denumind diferite obiecte
întâlnite.
➢ Când un copil este implicat în joc, acesta își dezvoltă abilități de ascultare, precum și abilități de
limbaj și vorbire. Activitățile precum jocurile de rol, poveștile de acțiune sunt excelente pentru
dezvoltarea abilităților de comunicare în copilăria timpurie. Chiar și în jocurile individuale, un copil
își poate vorbi singur, poate povesti jucăriilor, sau chiar poate interpreta mai multe părți ale unei
conversații imaginare cu acestea.
➢ Limbajul folosit în familie influențează decisiv ritmul îmbogățirii vocabularului copilului, de la
aproximativ 800 de cuvinte la 3 ani, la aproximativ 2600 de cuvinte la 6 ani.
➢ A-i citi cu glas tare, cu implicare emoțională, cu entuziasm în expresia feței și în voce, înseamnă
cu mult mai mult decât a împărtăși cu el cuvinte și imagini de pe paginile cărților, sau decât a-l
învăța să citească. Înseamnă a cultiva plăcerea împărtășită a lecturii, a trăi clipe semnificative
împreună cu copilul tău, înseamnă a construi o conexiune puternică între voi.
➢ Auzindu-și părinții citind, copiii de la cele mai mici vârste vor „înregistra” cum se pronunță corect
cuvintele și vor învăța să se exprime, la rândul lor, cu o mai mare ușurință, coerent și cursiv.
➢ Lectura, cititul împreună cu părinții/de către părinți aduce beneficii și dezvoltă multe alte
capacități și abilități, în afară de cele strict legate de dezvoltarea vocabularului activ și pasiv: le

23
 dezvoltă copiilor capacitatea de a gândi logic, de a face legătura între cauză și efect, le dezvoltă
curiozitatea (stârnită de întâmplările prin care trec eroii pe care îi îndrăgesc), le dezvoltă
imaginația (mai ales dacă, de la o vârstă, le permitem și chiar îi îndemnăm să creeze finaluri
diferite pentru povești pe care le-au auzit de mai multe ori).
➢ Prin poveștile citite copilul se poate identifica, uneori, cu personaje care au reușit să depășească
anumite situații cu care și el se confruntă și care îi creează stări emoționale neplăcute (precum
rușinea sau anxietatea).
➢ Prin timpul zilnic alocat lecturii părintele poate crea un obicei solid, în primii ani ai copilăriei,
transformat, în timp, în nevoia de a citi și în plăcerea de a se dedica acestui tip de activitate ca
alternativă la alte moduri de petrecere a timpului liber, mai puțin folositoare dacă nu chiar nocive
pentru copil.

Dezvoltarea cognitivă a copilului meu. Ce ar trebui să știu, cum îl pot sprijini?

➢ Învățarea prin joc oferă copilului șansa de a pune întrebări, de a face alegeri, de a căuta
răspunsuri, de a descoperi cum poate rezolva probleme practice legate de cum funcționează
lumea;
➢ Părintele poate susține dezvoltarea abilităților cognitive ale copilului meu oferindu-i posibilitatea
de a face diferite experimente (sub supraveghere), de a manipula diferite obiecte, punându-i
întrebări și incitându-l să găsească explicații pentru relația de cauzalitate dintre fenomene. Este
util să creăm scenarii de joc care îi cer să sorteze diferite obiecte, să le organizeze după diferite
criterii, să le compare și să identifice asemănări și deosebiri.
➢ Jocurile simbolice și dramatizările, în care copilului i se pun la dispoziție costumații diferite, măști
și obiecte de recuzită (pe cât posibil create tot împreună cu el), pot fi tot atâtea ocazii care îi
solicită să se folosească informațiile și experiența pe care o are deja, în contexte absolut noi și
distractive, atractive.

Ce ar trebui să știu despre și cum pot sprijini dezvoltarea capacităților și atitudinilor în

învățare: curiozitate, interes, inițiativă, perseverență, creativitate?

Mulți dintre noi, din teama de a nu fi judecați pentru greșelile noastre evităm provocările, asumarea
de riscuri, sarcinile noi. Copiii mici au, însă, o disponibilitate extraordinară de a încerca mereu lucruri noi
și de a continua, în ciuda faptului că nu izbutesc ce își propun, din prima încercare. Își păstrează
curiozitatea și au inițiativa de a reîncerca, din nou și din nou, de a explora și cuceri, treptat, mediul în care
trăiesc.

➢ Copiii se angajează în jocuri imaginative, folosind obiecte la îndemână, familiare, cărora le dau
noi semnificații, iar acest lucru îi ajută să devină, mai târziu, adulți creativi, rezistenți, capabili să
se adapteze la lumea din jurul lor11.

11
The Science pf Play: The importance af play-based learning. https://www.bestchance.org.au/blog/the-science-
of-play-the-importance-of-play-based-learning/

24
➢ Perseverența este capacitatea copilului de a-și concentra atenția la o activitate și de a o duce la
bun sfârșit, împotriva dificultăților, a nereușitelor, a dorinței de a primi o răsplată sau apreciere
cât mai rapid. Ca părinte, pot ajuta copilul să persevereze, să-și cultive autocontrolul și răbdarea
prin implicarea lui în jocuri care îi cer să-și aștepte rândul, prin a fi consecvent în așteptările mele
și a nu-i sări în ajutor ca să rezolv în locul lui diverse sarcini din timpul jocurilor.
➢ Noile dispozitive tehnologice (telefoane, tablete etc) le furnizează copiilor toate informațiile doar
la o atingere de deget, iar aceștia nu mai au răbdare să aștepte. Din cauza tehnologiei, copiii au
dezvoltat o toleranță foarte scăzută la frustrare în cazul așteptării.
➢ Copiii au o sete fundamentală de cunoaștere, iar mințile lor agere trebuie antrenate permanent
în jocuri care să le permită nu doar găsirea de soluții, cât mai ales punerea de noi întrebări, pentru
a înțelege mai bine cum funcționează lumea în care au apărut, în care cresc și se dezvoltă.
➢ Părintele poate crea/încuraja jocurile care solicită copilului să aibă inițiativă, să realizeze singur
un plan prin care să anticipeze desfășurarea etapelor jocului, să improvizeze folosind diverse
resurse și să își folosească imaginația creând roluri noi, personaje inedite, reguli, modalități de
combinare a diferitelor resurse și materiale pe care le are la îndemână, în joc.

25
26
 Cum îmi pot ajuta copilul să se îndrăgostească de
cărți?
A citi acasă, cu copilul, de la cele mai mici vârste, va face o imensă diferență pentru adaptarea și
succesul școlar, mai târziu. Măiestria este în a face din lectură, din întâlnirea cu cărțile, unul din cele mai
frumoase și așteptate momente de peste zi, un moment în care copilul să se bucure de prezența părintelui,
de împărtășirea cu acesta a minunățiilor din povești, într-un mediul plăcut, sigur, care îi dă libertatea să
fie creativ, să transforme lectura într-o adevărată aventură.

➢ Organizează un spațiu confortabil, cu perne moi, colorate, cu sau chiar improvizând un cort în
casă, în taina căruia se va derula magia descoperirii poveștilor.
➢ Citește în moduri distractive, cu voci diferite, dă viață personajelor cât mai expresiv, fă-le cât mai
prezente și reale.
➢ Citește copilului tău cărți cât mai diferite (ficțiune, poezioare, cărți tehnice adaptate vârstei,
reviste pe diferite domenii) în care să regăsească personaje și întâmplări din cât mai multe
contexte, dar parcurgeți împreună, în joacă și alte materiale pentru citit: liste de cumpărături,
carduri, etichete din magazine, semne de circulație, mail-uri surpriză etc.
➢ Organizează în camera copilului o mini-bibliotecă drăguță, pe care o puteți și decora împreună
din care să îi fie foarte ușor să extragă singurul cărțile, revistele, planșele colorate preferate și apoi
să le așeze la loc.
➢ Vorbește mereu cu copilul tău, pe măsură ce intrați în poveste, despre personaje, despre
întâmplări, faceți predicții, stimulează-i curiozitatea și creativitatea.
➢ Propune povești al căror final să îl poată reconstrui, așa cum își dorește.
➢ Creați împreună recuzite și puneți în rol cele mai iubite personaje și întâmplări din poveștile citite.
➢ Niciodată nu vei fi citit o carte de prea multe ori! Copilul tău va câștiga de fiecare dată noi
cunoștințe și își va dezvolta fluența lecturii.

Ce beneficii are copilul meu, dacă îl implic cât mai des și cât mai de devreme, în activități
de lectură plăcute, atractive?

➢ Își dezvoltă imaginația: pornind de la poveștile citite împreună, va putea crea propria țesătură
de întâmplări, cu personajele favorite, cu finaluri diferite și inedite, va putea crea costume, roluri
noi;
➢ Își dezvoltă atașamentul: clipele minunate petrecute împreună cu părintele, în lumea poveștilor,
vă va apropia, va crea o conexiune puternică între voi;
➢ Își dezvoltă capacitatea de învățare: parcurgerea poveștilor îl va pune în situația de a fi atent, de
a se concentra pe parcursul narațiunii, de a-și exersa memoria, de a plasa în timp întâmplările
petrecute, de a recunoaște tipare de acțiune, de a denumi și descrie situații diferite, de a căuta
explicații și soluții la întâmplările din poveste, de a înțelege consecințele unor acțiuni și relațiile
de tip cauză-efect.
➢ Își va dezvolta vocabularul, intrând în permanență în contact cu termeni și expresii noi, cu idei
poate mai puțin întâlnite în contextele lui de viață obișnuite, curente.

27
➢ Auzindu-te citind în mod corect, copilul va „înregistra” cum se pronunță corect cuvintele și va
învăța să se exprime cu o mai mare ușurință, atât ca nivel de pronunție, cât și în ceea ce privește
cursivitatea, coerența;
➢ Își va dezvolta curiozitatea, punând mereu întrebări despre personajele preferate, despre
întâmplările eroilor îndrăgiți;
➢ Va reuși să treacă peste momentele dificile, de tristețe, teamă, anxietate, supărare, identificându-
se cu anumite personaje, care au aceleași trăiri dar au reușit să le depășească, au găsit soluții.

28
29
 Cum îmi pot ajuta copilul să se îndrăgostească de
scris?
Pentru copil, scrisul poate fi o activitate distractivă, lipsită de stres, alături de un părinte care îi
construiește încrederea, îl încurajează și îl atrage în situații de joc creative, interesante, stimulative.

Orice copil va începe cu „mâzgăleala” care pentru el are sens, prin care își pune gândurile pe hârtie (și
de ce nu, pe pereți?) și are mare nevoie ca tu să valorizezi „scrisul” lui, să-l apreciezi, să îi pui întrebări
despre ce a vrut să comunice. Îl poți ajuta în acest sens, într-un mod semnificativ, într-o varietate de
forme:

➢ Pune-i la îndemână o multitudine de instrumente, cu ajutorul cărora desenatul și scrisul pot

deveni distractive (markere, creioane, pensule, carioci, bucăți de materiale de diferite forme și
structuri care pot fi înmuiate în culoare și pot deveni ustensile valoroase).
➢ Încurajează-l să deseneze contururi, forme, să unească puncte și linii variate.
➢ Oferă-i ocazia copilului, cât mai des, să te vadă și pe tine scriind, cu plăcere.
➢ Creează pretexte jucăușe, care să îl motiveze să scrie, precum: completarea unor invitații la
petreceri, scrierea etichetelor pentru borcanele din bucătărie, realizarea listelor de cumpărături,
scrierea unor „rețete” pentru mâncarea preferată.
➢ Creați propria carte despre memorii și evenimente speciale precum o vacanță sau o excursie
petrecută împreună;
➢ Scrieți „rețete” pentru mâncarea preferată;
➢ Creați și desenați simboluri pentru ușile camerelor fiecărei persoane din casă;
➢ Scrieți post-it-uri haioase și ascundeți-le prin casă, pentru a fi găsite de membrii familiei sau de
musafiri.

Literele pot fi învățate într-un mod super-distractiv, dacă îi oferim copilului nostru ocazii inedite și
oportunități de a explora alfabetul prin activități de joc care îi aduc bucurie. Trebuie doar să fim inventivi,
să progresăm încet, să avem răbdare și să încurajăm eforturile și perseverența copilului.

Puteți organiza o mulțime de activități inventive și plăcute:

➢ „Vânătoarea” literelor ascunse prin casă, scrise pe cartonașe colorate;

➢ Jocuri cu litere magnetice lipite de frigider;
➢ Identificarea unor litere, împreună cu copilul, atunci când suntem pe stradă, în magazine sau în
mașină, citind etichete, semne de circulație, meniuri la restaurant etc.;
➢ „Construiți” literele din diferite materiale (din paste, din boabe, nasturi, piese de lego, plastilină,
din șireturi etc.);
➢ Jucați-vă „de-a v-ați ascunselea” cu litere ascunse prin casă, care așteaptă să fie descoperite;
➢ Desenați literele, împreună, pe nisip, în spuma de la baie, în făina întinsă pe masă – folosiți orice
ocazie din zi, inclusiv rutinele, pentru a transforma întâlnirea cu literele într-o adevărată bucurie.

30
 PĂRINȚII SUNT CEA MAI IMPORTANTĂ LEGĂTURĂ A COPILULUI CU LUMEA,

ÎN PRIMII ANI DE VIAȚĂ

„FIECARE COPIL MIC ARE NEVOIE ȘI MERITĂ UN ADULT GRIJULIU ȘI SENSIBIL, ÎN FIECARE ZI” 12

12
Jana Laura A., Jana (2019), În mintea copilului mic. Formați astăzi abilitățile care vor modela ziua de mâine a
copilului dumneavoastră, București, Editura Centrul Step by Step ( pg. 201)

31
 Bibliografie

Anghelescu, C. (2020). Bebelușul este o persoană. Primele 1000 de zile ale copilului meu. București, Editura
Centrul Step by Step.

Anghelescu, C. Costache, L. (2015). Copilul meu este o persoană importantă. Elemente practice de
psihologie a copilului pentru părinți. De la naștere la școală – Bucureşti, Point Max Publishing

Best Chances (2022). The Science pf Play: The importance af play-based learning.
https://www.bestchance.org.au/blog/the-science-of-play-the-importance-of-play-based-learning/

Best Start (2013). Learning to Play and Playing to Learn: What Families Can Do. A booklet for parents -
https://www.beststart.org/resources/hlthy_chld_dev/school_readiness_ENG_Nov2013_blur.pd.

Best Start (2014). Tips for parents. Brain development. http://en.beststart.org/resources-and-

research/tips-parents-brain-development

Centre of Excellence for Early Childhood Development (2010). Child’s play. Learning that comes naturally.
https://www.child-encyclopedia.com/sites/default/files/child-s-play-info.pdf.

Child Mind Institute (2021). Preschoolers: Tips for Supporting Learning at Home -
https://childmind.org/article/preschoolers-tips-for-supporting-learning-at-home/

Dweck, C. (2010). Mindset. O nouă psihologie a succesului. Editia a II-a, București, Editura Curtea Veche

Ionescu, M., Anghelescu, C., Boca, C., Costache, L. ( 2014) Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea
timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. București. Editura VANEMONDE

Jana, L.A. (2019), În mintea copilului mic. Formați astăzi abilitățile care vor modela ziua de mâine a
copilului dumneavoastră, București, Editura Centrul Step by Step.

NSPCC (2017). How a child's brain develops through early experiences,

https://www.youtube.com/watch?v=hMyDFYSkZSU&ab_channel=NSPCC

OECD ( 2018), Early Learning Matters

Smith, P.K. (2023). Learning Through Play University of London, United Kingdom, 2University of
Minnesota, USA March 2023, 2e éd. rév. - https://www.child-encyclopedia.com/pdf/complet/play).

Sweetland, D., Stolberg, R. (2018), Să-i învățăm pe copii să gândească. Cum să crești un copil încrezător,
independent și chibzuit în epoca gratificării imediate. București, Editura TREI.

The LEGO Foundation, UNICEF ( (2018), Learning through play Strengthening learning through play in early
childhood education programmes - https://www.unicef.org/sites/default/files/2018-12/UNICEF-Lego-
Foundation-Learning-through-Play.pdf)

32
NOTIȚE

33
NOTIȚE

34
NOTIȚE

35
NOTIȚE

36
NOTIȚE

37
NOTIȚE

38
NOTIȚE

39
NOTIȚE

40