1.Opera "O scrisoare pierdută" este o comedie de teatru scrisă de dramaturgul
român Ion Luca Caragiale. Numele personajelor din piesă au adesea o semnificație simbolică sau satirică, reflectând trăsături ale caracterelor și comentând aspecte sociale. -Agamemnon Dandanache - Numele "Agamemnon" face referire la un rege din mitologia greacă, semnificând putere și autoritate. Personajul este un primar corupt, abuzând de funcția sa și căutând să profite în interes personal. -Zoe Trahanache - Numele "Trahanache" sugerează ideea de mizerie și sărăcie. Zoe este soția primarului, o femeie naivă și lipsită de educație, dar cu aspirații de a se ridica în societate și de a obține beneficii pentru ea și familia ei. -Farfuridi - Numele "Farfuridi" are o sonoritate comică și face referire la obiceiul personajului de a mânca întruna. Farfuridi este un avocat lacom și corupt, mereu în căutarea unor avantaje personale. Acestea sunt doar câteva exemple de semnificații ale numelor proprii din "O scrisoare pierdută". Caragiale folosește cu pricepere aceste denumiri pentru a sublinia caracteristicile și comportamentele personajelor sale, precum și pentru a critica anumite aspecte ale societății românești de la sfârșitul secolului al XIX- lea. 2. Câteva exemple de comic de limbaj din comedia "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale sunt 1. "Domnul primar Agamemnon Dandanache, acest arhanghel al bugetului comunei, cel mai cumsecade hoț de drumul mare!" - Această expresie satirică combina ironia cu exagerarea pentru a sublinia corupția și nesimțirea primarului. 2. "Sunt un criminal, și-i mulțumită umanității, că-mi merge meseria!" - Un dialog ironic între Farfuridi și Tipătescu, în care Farfuridi își exprimă lipsa de scrupule și lipsa de remușcări cu privire la comportamentul său corupt. 3. "Bun, ce faci dumneata în chestia asta? Dumneata trebuia să fiu eu!" - Un dialog între Tipătescu și Farfuridi care evidențiază egoismul și dorința de a profita de orice oportunitate pentru avantaj personal. Aceste exemple de comic de limbaj din "O scrisoare pierdută" evidențiază stilul satiric al lui Caragiale, folosind exagerarea, ironia și limbajul pompos pentru a critica diferite aspecte ale societății și ale personajelor.