I.1. Bazele chimiei organice.

🔦 Scurt istoric

La sfârșitul secolului al XVIII-lea au apărut primele clasificări ale substanțelor

provenite din regnul vegetal și animal, care au fost numite substanțe organice
(provenite din organismele vii).

Termenul de chimie organică a fost introdus în anul 1808 de J.J. Berzelius,

care îl asocia cu faptul că toate substanțele organice sunt produse de
organismele vii și din acest motiv acești compușii chimici se pot forma doar
sub influența „forței vitale” în corpul organismelor.

În 1828, Friedrich Wöhler, pionierul chimiei organice, a sintetizat ureea

(carbamida), un constituent al urinei, folosind numai materiale anorganice ca
punct de plecare (cianat de potasiu și sulfat de amoniu).

Aceasta era prima dată când un compus organic era sintetizat în laborator, fără
să se folosească materiale biologice.

Această sinteză a invalidat teoria forței vitale.

În 1856, William Henry Perkin, încercând să obțină chinină, a produs în mod

accidental un colorant care a devenit cunoscut ca negru/mov de anilină, primul
colorant organic de sinteză.

Descoperirea sa a crescut interesul pentru chimia organică.

Practic, era industriei farmaceutice a început odată cu dezvoltarea chimie

organice și a biochimiei.

În ultimul deceniu a secolului al XIX-lea, s-au pus bazele acestei industrii prin
descoperirea și fabricarea acidului acetilsalicilic (cunoscut ca și aspirină) de
către Bayer din Germania.

La începutul şcolii româneşti de chimie – recunoscută pe plan mondial ca

valoroasă – se remarcă Petru Poni şi Constantin I. Istrati.

Aceştia sunt, de fapt, fondatori ai şcolii româneşti de chimie, cercetători ai

bogăţiilor naturale ale ţării (petrolul, sarea etc.).
După cel de -al doilea război mondial, în chimie Costin D. Neniţescu şi
colaboratorii săi dezvoltă şcoală de chimie organică, rezolvând numeroase
probleme al industriei chimice şi abordând probleme teoretice de însemnătate.

Substanțele sunt de două feluri:

A) Substanțe organice:

 naturale (exemple : proteine, grăsimi, zahăr, alcool, vitamine, acid citric,

amidon, cauciuc natural etc.) și
 artificiale (medicamente, mase plastice, fibre sintetice, acetonă,
insecticide etc.)

B) Substanțe anorganice:

a) Substanțe simple: metale și nemetale.

b) Substanțe compuse (compuși chimici) care sunt : oxizi, baze, acizi și săruri.

Chimia organică se ocupă cu studiul structurii, proprietăților fizice și chimice

ale substanțelor organice, mecanismul prin care se produc reacțiile chimice
organice și sinteza acestor compuși.

Ea studiază hidrocarburile (compuși formați din atomi de carbon și hidrogen) și

derivații acestora.