L e c t o r u n i v. d r.

A N N A M A R I A B A L L A
Universitatea Emanuel din Oradea

Din totdeauna (chiar din grădiniță și clasele primare) mi-a plăcut să îi ajut
pe cei aflați în nevoie, să mă joc cu cei care plângeau sau erau marginalizați
de alții. Când am crescut și am mers la liceu, am observat că atât prietenii,
cât și persoanele mai în vârstă decât mine, îmi povesteau problemele lor și,
dincolo de faptul că le ascultam, sfaturile date erau bine primite și
funcționau. În aceste condiții a fost natural și firesc să urmez studiile de
psihologie și să devin psiholog clinician specializat pe copii și adolescenți.
Psihologia nu are răspunsuri la toate problemele vieții. Cred că are
răspunsuri valide, dar acestea sunt incomplete. Analiza realității umane fără
a lua în calcul realitatea divină este parțială. Astfel, abordarea vieții umane
și din perspectiva Sfintei Scripturi face Universitatea Emanuel din
Oradea unică în rândul universităților din România.
În prezent, cred că rolul meu este de a încuraja studenții de la asistență
socială să fie 100% oameni dedicați meseriei alese, dar și 100% dedicați
chemării primite de la Dumnezeu.
C O P I I I Ș I Î M PĂ R ĂȚ I A
LUI DUMNEZEU
Serialul The Avengers (Răzbunătorii) este foarte popular în rândul copiilor și adolescenților. Supereroii au
devenit modele de urmat și transmit mesajul că oriunde, oricând există vreun „salvator” care vrea binele
umanității. Gândirea tinerei generații este în așa fel modelată încât nu mai au nevoie de Dumnezeu pentru că
ei înșiși sunt potențiali supereroi.

Însă realitatea prezentată în Biblie este una foarte diferită de lumea supereroilor. Noi oamenii nu suntem
supereroi, ci ființe care au nevoie de mila lui Dumnezeu. Fără Creatorul universului nu putem nici respira.
Existența noastră depinde în totalitate de dragostea lui Dumnezeu. Astfel, când suntem în probleme sau
situații dificile, singurul care ne poate ajuta este Atotputernicul Dumnezeu. Și pe deasupra, când ne dăm
seama de faptul că lupta cea mai aprinsă o avem cu noi înșine, că dorim să facem binele, dar nu reușim
datorită egoismului și păcatului care s-a lipit de noi ca o a doua haină (natură), atunci tot Dumnezeu vine și
prin Fiul său, Isus Cristos din Nazaret, își manifestă pasiunea, dragostea și grija divină prin iertarea păcatelor și
transformarea noastră în copii ai lui Dumnezeu.

Lumea copiilor este una flexibilă, plină de imagini fantastice, unde imposibilul devine posibil. Din acest motiv
suntem responsabili care sunt mesajele, întâmplările, exemplele, poveștile transmise către ei. Dacă le
expunem la lumea supereroilor se vor identifica cu acele personaje, învățând că nu au nevoie de Dumnezeu,
dar dacă le vorbim despre viața minunată al lui Isus Cristos sau despre experiențele fantastice ale lui Avraam,
Iosif, Moise, David, Ilie, Daniel și alții, copiii vor înțelege că în orice moment al vieții îl au pe Dumnezeu alătur
de ei, doar și ei să fie alături de Dumnezeu.
Zilele trecute m-am întâlnit cu niște învățători de școală duminicală (în jur de 40). Pe baza declarațiile lor 10% dintre ei
și-au dedicat viața lor lui Dumnezeu sub vârsta de 10 ani, iar 20% peste vârsta de 18 ani. Majoritatea au luat decizia
de-al urma pe Isus Cristos în perioada de 10-18 ani. Mi-am adus aminte de un studiu realizat în România în anii 90 la
care au participat în jur de 1000 de tineri adulți din bisericile baptiste maghiare și s-a constatat faptul că majoritatea
tinerilor până la 35 de ani au luat decizia de-a avea o viață cu Dumnezeu în perioada de 10-20 de ani. Ce ne spun
aceste statistici? Vârsta cea mai prielnică de-a vorbi despre realitatea minunată al lui Dumnezeu este perioada
copilăriei și a adolescenței.

Cine va merge să le vorbească copiilor și adolescenților despre lumea,

împărăția lui Dumnezeu? Cine se va apleca asupra copilului care plânge să
i se arate și faptic dragostea lui Dumnezeu? Cine va avea răbdarea să stea
alătur unui adolescent rebel care se închide în sinea lui, pentru a
experimenta răbdarea lui Dumnezeu? ... Poți fi tu cel care ascultând
chemarea lui Dumnezeu să mergi la copii și adolescenți și să le vorbești
despre realitatea bucuriei de-a trăi cu Dumnezeu prin Isus Cristos.

Premisele pentru lucrarea cu copiii și adolescenții sunt:

1. Dragostea pentru copii și adolescenți!
2. Înțelegerea lumii copiilor și a adolescenților!
3. Inimă deschisă de-a învăța de la copii și adolescenți!
Înainte de-a porni la drum, de-a lucra printre copii și adolscenți, pune-ți întrebarea: cât de bine te simți în preajma
copiilor? Dacă te deranjează „gălăgia”, voia bună generată de copii, dacă simț nevoia exacerbată de-a le disciplina,
dacă crez că locul copilului este pe ultimul scăunel în liniște, atunci ar fi bine să te îndrepți către un alt câmp de
misiune. Copiii au nevoie de dragostea necondiționată pe care ne dă Dumnezeu tuturor! Domnul Isus nu s-a simțit
deranjat de copii, din contră, când ucenicii au încercat să le țină departe de el, atunci Isus a spus: „Lăsați copilașii să
vină la mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19,14). Domnul Isus le-a luat pe cei mici în
brațe, le-a binecuvântat, le-a dat ca model. Dacă ești dispus să te apropi cu dragoste de copii și să-ți folosești mâna,
nu la disciplinare, ci la îmbrățișare, mângâiere, să-i ți mâna copilașului când învață să se roage, atunci ești bine venit în
lucrarea cu copiii.

Lumea copiilor și adolescenților pe de o parte este foarte bogată, pe de altă parte

este foarte limitată. Multitudinea de informații, impresii și trăiri cu care se
întâlnesc, uneori sunt greu de înțelese, prelucrate. Gândirea preșcolarului este
egocentrică, adică nu poate vedea lucrurile din perspectiva altora, doar din
propria perspectivă. Această gândire este depășită la vârsta de 6 ani, când
realitatea pentru copil este construită din elemente concrete, obiective, având
dificultăți de-a înțelege abstractul. Iar la vârsta adolescenței lucrurile devin incerte,
fiind nevoie de reorganizarea informațiilor pentru a le putea integra într-o structură
proprie de gândire. Astfel, lucrătorul de pe câmpul misiunii va adapta mesajul în
funcție de nivelul de înțelegere a copiilor și adolescenților. Apostolul Pavel a scris:
„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un
copil” (1Corinteni 13,11). Dacă dorim să ne facem înțeleși de copii, va trebui să le
vorbim pe înțelesul și pe limbajul lor.
Un lucrător experimentat știe că nu numai transmite valori prin atitudine, comportament
și vorbe, ci și el învață la rândul lui de la copii și adolescenți. Domnul Isus spune: „dacă nu
vă veți face ca niște copilaș, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor” (Matei
18,3). A învăța de la copii entuziasmul, capacitatea de gândire flexibilă și creativă,
încrederea naivă și necondiționată, este un câștig neprețuit.

Dacă simți dorința arzătoare de-a împărtășii adevărurile biblice copiilor și adolescenților,
ești bine venit între lucrătorii de școală duminicală și liderii de tineret.

Annamaria Balla, PhD

Lector universitar UEO
Psiholog clinician și educațional principal, supervizor
Președinte, Organizația de Școală Duminicală a Bisericilor Baptiste Maghiare din România
str. Nufărului, nr. 87, Oradea, jud. Bihor, 410577
T: 0040 359 405 603, contact@emanuel.ro
www.emanuel.ro