(Grigore Băjenaru, Bună dimineața, băieți)

„Dar, bineînţeles, pădure fără uscături nu se poate. În decursul celor

trei ani cât am stat la Cantemir, mi sau ivit şi mie unele mici neplăceri din
partea elevilor, mai ales cu veşnica poveste a copiatulul.
le spusei şi eu şcolarilor mei la teza de Filosofie:
— Cine poate să copieze, so facă. Dacă-l prind, îi dau nota unu;
dacă nu-l prind, de bună seamă că-i dau nota pe care o merită lucrarea;
dar îl rog să mi-o spună, şi-i făgăduiesc că-i voi menţine nota.
După teza de la Filosofie pe trimestrul al lll-lea, am adus caietele,
am trecut notele în catalog şi apoi am întrebat:
— Ei, cine a copiat? Vam spus că, dacă îmi mărturisiţi, vă păstrez
nota obţinută şi ştiţi că obişnuiesc să mă ţin de cuvânt, chiar dacă nu-mi
convine situaţia.
Freamăt în bănci, câteva şoapte, dar nici o mână ridicată.
— Bravo! Trebuie deci să fiu mândru de voi şi de mine.
— Să nu fiţi, domnule profesor! Auzii un glas subţirel în banca întâi
de la fereastră. Şi se ridică un băiat cocoşat, firav şi palid, Ghidarcea,
foarte inteligent, dar cam delăsător.
— Cum, Ghidarcea, tu ai copiat?
— Am copiat, domnule profesor, răspunse Ghidarcea, aplecându-si
capul într-o parte, ca şi cum ar fi vrut să spună: „Ce era să fac?”
— De ce?
— Nu ştiam subiectul care mi-a căzut!
— Hm! Vedeam eu că te tot fâţâi, te apleci şi te suceşti, dar să-ţi
spun cinstit, eşti cel din urmă pe care l-aş fi bănuit că e în stare să copieze.
Ce notă ai la teză?
— Nouă!
— Oho… Bună! S-o stăpâneşti sănătos, dar cum ştiu că tu eşti băiat
deştept şi bun, cred că n-o să-ţi dea voie conştiinţa să te mulţumeşti cu o
notă pe care ai obţinut-o prin fraudă. Îţi las timp să pregăteşti subiectul pe
care l-ai avut la teză şi când ai să vrei tu, ieşi să te ascult. Sunt sigur că-
mi vei da prilejul să-ţi pun o notă la fel de bună şi pe merit, alături de
aceea de la teză, care rămâne valabilă. Ne-am înţeles?
— Da, domnule profesor. Şi vă rog să mă ascultaţi chiar ora viitoare! Iar
când doriţi, mă prezint din nou pentru teză. Nu pot primi nota aceea,
„magna cum fraude”, cum aţi spus dumneavoastră!
— Îţi mulţumesc, Ghidarcea, pentru cavalerismul tău şi te asigur de toată
stima mea.”