Bulgaria (în bulgară България, ) este o țară din Europa de Sud-Est.

Se învecinează cu România la
nord, Serbia și Macedonia de Nord la vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea
Neagră. Cu un teritoriu de 110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa
a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi
artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume.[8][9][10][11]
Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost
marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar
unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat
ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu
Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul
Ruso-Turc din 1877–1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit
independent în 1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora
Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat comunist cu
partid unic până în 1989, când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri libere. După 1990,
Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.
Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele celor 28 de
regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia. Cele mai bine
dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea, ingineria energetică, agricultura și turismul,
toate bazându-se pe resurse disponibile local.
Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991. Devenită țară
liberă,[12] Bulgaria este o republică parlamentară unitară, cu un grad înalt de centralizare politică,
administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene, a Grupului de la Craiova, a NATO și
a Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și a făcut parte de trei ori din Consiliul de
Securitate al Națiunilor Unite.

Rămășițe de neanderthalieni datând de acum circa 150.000 de ani, din paleoliticul mijlociu, sunt
printre cele mai vechi urme de activitate umană pe teritoriul actualei Bulgarii.[13][14][15] Cultura
Karanovo(d) a apărut pe la 6500 î.e.n. și a fost una din mai multele societăți neolitice din regiune, care
practicau agricultura.[16] Cultura Varna(d) din Epoca Aramei (mileniul al V-lea î.en.) este creditată cu
inventarea metalurgiei aurului(d).[17][18] Tezaurul din necropola Varna(d), asociat acesteia, conține cele
mai vechi bijuterii de aur din lume, datate la acum circa 6000 de ani.[19][20] Tezaurul a furnizat
informații despre ierarhia și stratificarea socială din cele mai vechi societăți europene.[21][22][23]
Tracii, unul dintre cele trei grupuri revendicate de bulgarii actuali drept strămoși, au sosit
în Peninsula Balcanică cândva înainte de secolul al XII-lea î.e.n.[14][24][25] Tracii excelau
la metalurgie și le-au dat grecilor cultele lui Orfeu și Dionis, dar au rămas un popor barbar, organizat
tribal, nestatal.[26] Imperiul Ahemenid persan a cucerit mare parte din Bulgaria actuală prin secolul al
VI-lea î.e.n. și a păstrat controlul asupra regiunii până în anii 470 î.e.n.[27][28] Invazia a devenit un
catalizator al unității tracilor, majoritatea triburilor lor unindu-se apoi sub regele Teres pentru a
forma regatul Odris în acel deceniu.[26][29][30] Statul a slăbit apoi a fost supus de Filip al II-lea
Macedon în 341 î.e.n.,[31] atacat de celți(d) în secolul al III-lea î.e.n.,[32] și în cele din urmă a devenit
provincie a Imperiului Roman în 45 e.n.[33]
Până la sfârșitul secolului I e.n., guvernarea romană s-a instaurat asupra întregii Peninsule
Balcanice și creștinismul a început să se răspândească în regiune prin secolul al IV-lea.[26] Biblia
gotică(d)—prima carte într-o limbă germanică—a fost creată de episcopul got Ulfilas în nordul
Bulgariei actuale pe la 381.[34] Regiunea a intrat sub dominație bizantină după căderea Romei în
476. Bizantinii au fost însă preocupați de războaiele prelungite împotriva Persiei și nu își puteau
apăra teritoriile balcanice de incursiuni barbare.[15] Aceasta le-a permis slavilor(d) să pătrundă
în Peninsula Balcanică mai întâi ca invadatori, în special prin zona dintre Dunăre și Munții Balcani,
denumită Moesia.[35] Treptat, interiorul peninsulei a devenit o formațiune statală a slavilor
meridionali(d), care se guvernau democratic.[36][37] Slavii i-au asimilat pe tracii
parțial elenizați, romanizați și gotizați(d) din zonele rurale.[38][14][39][40][41]

La scurt timp după incursiunea slavă, Moesia a fost din nou invadată, de această dată
de protobulgarii conduși de hanul Asparuh.[42] Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii Mari, Kubrat, a
migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior al Dunării, Nistrului și Niprului.
După 670, el și-a extins regatul către peninsula Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000
de oameni[43] și a cucerit Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin.[44] Până la
sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Alfabetul introdus de Chiril și
Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă[45] Limba sud-slavă locală a fost
adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori, care și-au păstrat dominația asupra majorității slave.
Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și stabilirea unei capitale permanente la Pliska, la sud
de Dunăre, a marcat începutul Primului Imperiu Bulgar.[46]
Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a
făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de 26.000 de oameni în al doilea
asediu arab al Constantinopolelui.[47] Krum a dublat teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul
bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska,[48] și a introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris
I a abolit tengriismul, trecând la creștinism.[49] și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a
domnit 34 de ani, începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o
perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare.[50]
Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit
Bulgaria după moartea lui Simeon.[49][51] Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au
avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971.[52] Sub conducerea
lui Samuil, Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și
Albania,[53] dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-lea a învins
armata bulgară la bătălia de la Kleidion în 1014. Samuil a murit la scurt timp după bătălie,[54] iar în
1018 bizantinii au pus capăt Primului Imperiu Bulgar.[55]