Usca Is - 12 - VT in Talcuirea Sfintilor Parinti - Iov

r
i^&
>
/ ^• j,,
v .V « .
i
% Ci-
.*.
/,4 /" N'
%'** v
i
xn
Preot loan Sorin Usca • Prof. loan Traia
1
i t
î
*
:
V
Pr. Ioan Sorin Usca • Prof. Ioan Traia

Vechiul Testament ti
5
în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi
IOV
i
1
I
:
i
•\
I
!
| i
{
:
Coperta:
Valentin Dan
Larisa Barbu
!
1
(
© A. F. M. C. «Christiana»
pentru prezenta ediţie - 2008
Editura Christiana: Str. Theodor Sperantia 104,

bl. S26, ap. 66, sector 3, Bucureşti, cod 030939;
tel.: 021/3225798; e-mail: editurachristiana@yahoo.com;
www.editurachristiana.ro
Consilier editorial: Gabriela Moldoveanu

Director literar: Răzvan Codrescu
ISBN: 978-973-1913-03-2
II
Pr. Ioan Sorin;tJsca • Prof. Ioan Traia f
VECHIUL TESTAMENT
ÎN TÂLCUIREA SFINŢILOR PĂRINŢI
XII
IOV
Serie editată cu binecuvântarea

î. P. S. Nicolae Corneanu
Mitropolitul Banatului
EDITURA
CHRISTIANA
;
;
Bucureşti
! 2008
;
i
■
I
J
Descrierea CDP a Bibliotecii Naţionale a României

i
USCA, IO AN SORIN
Vechiul Testament în tâlcuirea sfinţilor părinţi -
i
XII. Iov / Ioan Sorin Usca, Ioan Traia. - Bucureşti: Editura i
i
Christiana, 2008 I
Bibliogr.
ISBN 978-973-1913-03-2 !
I. Traia, Ioan
I
223.1.07
i
INTRODUCERE LA CARTEA IOV
Cu Cartea Iov deschidem seria scrierilor biblice numite

poetice, deoarece sunt scrise în versuri, cu toate că poezia
vetero-testamentară e prezentă, pe alocuri, şi în cărţile istorice
şi, în mod masiv, în cărţile profetice.
Cartea de faţă are acelaşi nume în toate textele originale,
după personajul principal: lob1 în Biblia Hebraica, unde e
plasată după Psalmi; Iov2 în Septuaginta, unde-şi are locul după
Cântarea Cântărilor şi înainte de înţelepciunea lui Solomon;
Liber lob în Vulgata, care aşează cartea la fel ca în Bibliile
româneşti, după Cartea Estera şi înainte de Psalmi.
Cuprinsul Cărţii Iov:
I. Prolog (capitolele 1-2): este scris în proză şi cuprinde
câteva date generale despre eroul principal al scrierii, Iov. Apoi
e prezentat diavolul care, înfaţişându-se înaintea lui Dumnezeu
şi a îngerilor, cere lui Dumnezeu învoirea, pe care o primeşte, de
a-1 supune pe Iov la încercări grele, pentru a dovedi că evlavia
aceluia e doar conjuncturală. în finalul prologului, după lovi
turile abătute asupra lui Iov, trei prieteni ai acestuia vin ca să-i
aducă mângâiere.
II. Partea I (3, 1 - 31, 40): scrisă în versuri, e partea cea
mai extinsă a cărţii şi prezintă disputa dintre Iov şi cei trei prie
teni ai săi asupra cauzelor nenorocirilor abătute asupra oame
nilor.
III. Partea a Il-a (32, 1 - 37, 24): scrisă în versuri, cu
prinde intervenţia unui nou personaj, Elihu, care-i aduce mus
trări lui Iov, în patru cuvântări.
IV. Partea a Ul-a (38, 1 - 42, 6): scrisă tot în versuri;
aşa cum a cerut Iov, Dumnezeu intervine şi grăieşte despre lu
crările Sale minunate. Iov recunoaşte că a vorbit fără să înţe
leagă lucruri mai presus de puterea lui şi se căieşte.
a™
2Io>p
5
r
V. Epilog (42, 7-42): scris în proză, arată rânduirea lui

Iov într-o stare mai fericită decât cea iniţială.
în comentariul nostru, nu vom mai recurge la o sub-
împărţire a cărţii, urmând doar împărţirii în capitole, aşa cum
este ea în versiunea lui Anania.
Despre autorul Cărţii Iov şi timpul scrierii acesteia nu se
poate spune nimic precis; cel mai probabil, cartea a fost alcă
tuită în epoca preexilică, scrierea fiind cunoscută profeţilor
Ieremia (20, 14), Iezechiel (14, 14-20) ori Amos (5, 8). Cartea a
fost atribuită, în timp, fie lui Moise, fie lui Solomon, fie lui Ie
remia, fie altor autori. Autorul, necunoscut, pare a fi fost un iu
deu familiarizat cu Legea şi cultura israelită, fără a putea, însă,
spune mai mult despre el. Indiferent cine ar fi fost autorul, nu ne
vom îndoi de istoricitatea personajului Iov, atestat în Scriptură
de Iezechiel (14, 14-20), Iisus Sirah (49, 10) şi Sfântul Apostol
Iacob (5, 11). Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Iov la 6 mai,
iar cea Romano-Catolică, la 10 mai. Tot aici, fără a intra în deta
lii, vom susţine unitatea Cărţii Iov, în pofida a numeroase voci
care consideră drept adaosuri ulterioare fragmentele cuprinse
între 32,1 şi 42, 42.
Cartea Iov tratează în principal despre problema sufe
rinţei dreptului pe pământ, oferind în persoana lui Iov un model
de răbdare în suferinţă. Un alt scop al cărţii pare a fi acela de a
stăvili scrutarea cu prea mare uşurinţă a Providenţei divine. în
ce ne priveşte, dorim ca toate acestea să se dezvăluie treptat, pe
măsură ce avansăm în comentariul nostru.
■
Capodoperă a culturii universale, Cartea Iov a inspirat,

de-a lungul timpului, numeroşi artişti. Amintim aici, doar din
domeniul literaturii, două alte capodopere tributare, parţial,
t Cărţii Iov: Faust al lui Johann Wolfgang von Goethe, al cărui
Prolog în cer urmează prologului cărţii de faţă (însă şi per
sonajul Mefistofel credem să datoreze mult Cărţii Iov), şi
: romanul Fraţii Karamazov al lui Feodor Mihailovici Dosto-
I! ievski, în care apropierea viitorului stareţ Zosima de Dumnezeu
se conturează, în copilăria acestuia, în urma unei lecturi în
biserică din Cartea Iov (tot prologul e, şi aici, cel evocat, cu
referiri, însă, şi la epilog).
k ■
Cum, în cazul Cărţii Iov, diferenţele între Septuaginta şi
Textul Masoretic sunt considerabile, vom juxtapune adeseori
traducerea textului ebraic, urmând în aceasta mai cu seamă
Septuaginta 4, tomul II3. Mai mult, textul actual al Septuagintei
diferă considerabil de cel folosit în vechime4, astfel că, deseori,
e necesar să recurgem la modul în care autorii patristici citau
Cartea Iov, după cum, uneori, în cazul comentariilor provenind
de la autori apuseni, se impune şi recurgerea la versiunea Vul-
gatei.
Ca şi în volumele noastre anterioare, vom căuta şi aici,
în mod predilect, chipul lui Hristos ascuns în această carte, mai
învăluit, însă nu absent, precum şi celelalte învăţături ce izvo
răsc din text, o pondere deosebită având, de data aceasta, reve
laţia naturală.
Autorii
3 Septuaginta 4, tom II, Iov. înţelepciunea lui Solomon. înţelepciunea lui lisus
Sirah. Psalmii lui Solomon, (în continuare, abreviat: SEP 4/II),Colegiul Noua
Europă/Polirom, Bucureşti/Iaşi, 2007
4 în cazul Cărţii Iov, pentru a obţine un text inteligibil, ediţia Rahlfs a
Septuagintei apelează masiv la traducerea lui Theodotion, ca şi la alte versiuni,
în mai mică măsură.
r
i .•
•• r
.*, * t r ■ s
*. ' . ; ' V*
1
i ■>1 ts
f «- *
î
•• --
- *•
i
:t • -• ■
î f. i.
. tA .V -Tv r*
L- î
•. ; , :
.r "
i
• • ■ .
' ;
:
i
■
*1
*.
I
i
|
î : i :
l
t: .
\
:
■
. .
!
i
:
Comentarii
la
Cartea Iov
~
L
i
1
*
!
;
i
:
•'
;
*
nvv * ■.-•lir-; .- j
n
i
:
I
;
i
.
*.
'
;•
'
i
I
:
î
!
!
:
::
1
'
i
:
:
i
; ;
: ;
i
j
îI
.
!. î
;
i
j
\
ii ;
*.
CAPITOLUL 1 - Prolog: bunăstarea, nenorocirile şi înţelep
ciunea lui Iov
1: A fost cândva în ţinutul Uz un om pe care-l chema

Iov; acesta era un om adevărat, neprihănit, drept, cinstitor de
Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău.
„Uz (uneori transcris Uţ; în Vulgata, Huz): după toate
probabilităţile, regiune situată în sud-estul Palestinei, în aria
Moabului, care cuprindea şi o parte din deşertul Arabiei. Nume
le e redat aici după Textul Masoretic. Se pare însă, potrivit unor
exegeţi, că autorul a folosit într-adins un nume incert spre a-i da
istorisirii un caracter de generalitate. E posibil ca aceasta să fi
fost raţiunea pentru care Septuaginta îl desemnează cu numele
de Avsitis, a cărui rădăcină poate fi pusă în relaţie cu grecescul
avsteros = sec, pustiu, aspru, auster”5. Avsitis, „după unii (Iosif
Flaviu şi tradiţia care-l urmează) era situat în regiunea Hauran
(= Trahonitida), la nord-est de Marea Galileii; cea mai răspân
dită părere e totuşi că este vorba de o zonă din Edom, la sud-est
de Marea Moartă (cf. Plângeri 4, 21; Facerea 36, 28) - în orice
caz, eroul [Iov] nu este un israelit”6.
,Jov: nume propriu care poate fi pus în relaţie cu
ebraicul iib = a duşmăni, a trata pe cineva drept duşman, ceea
ce ar duce la însemnarea: cel duşmănit şi persecutat. Deşi cu
nume simbolic, Iov a fost un personaj istoric, atestat ca atare de
proorocul Iezechiel (14, 14), care-l aşează alături de drepţii Noe
şi Daniel, precum şi de Sfântul lacob (5, 11), care-l dă exemplu
de răbdare. Sfinţii Părinţi, atât răsăriteni cât şi apuseni, sunt
unanimi în a-i recunoaşte existenţa istorică. în calendarul orto
dox e prăznuit la 6 mai; în cel catolic, la 10 mai”7. „Un nume
s Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune

diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu
Anania (în continuare, abreviat: BBVA), Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (în continuare: EIB), Bucureşti, 2001,
r .555
SEP 4/11, p. 31
7 BBVA, p. 555
11
asemănător (A-ia-ab) apare pe una din tăbliţele descoperite la
Teii el-Amama; este al unui principe din Başan care a avut mult
de suferit”8. Revenind la cele de până aici, Iov (= cel duşmănit;
persecutat) era un om drept din ţinutul Uz (= consiliu; sfat;
trăinicie; pământ nisipos).
Cinstitor de Dumnezeu: „Ebraică: temător de Dumne
zeu. Grecescul theoseves înseamnă cinstitor de Dumnezeu, aşa
cum e folosit şi în Faptele Apostolilor 16, 14. Verbul sevo în
seamnă a onora, a venera, a cinsti, cu referire specială la divi
nităţi, şi numai în al doilea rând, ca sens derivat, poate însemna
şi a se teme, dar o teamă vecină cu respectul, care, la rându-i, e
impus de sentimentul cinstirii. Aşadar, teologic vorbind, fără ca
frica de Dumnezeu să fie eliminată sau ignorată, principala
legătură a lui Iov cu Dumnezeu este aceea a cinstirii, pe care se
întemeiază şi actele rituale relatate în versetul 5”9.
,JLra... un oarecare om: Hesychius din Ierusalim accen
tuează termenul om folosit aici pentru a-1 descrie pe Iov,
spunând că este numit om cel care poartă chipul lui Dumnezeu,
care poate alege între bine şi rău. Un astfel de om era Iov
(Omilii la Iov, I, 1, la). ♦ Ioan Gură de Aur vede în expresia un
om un elogiu care i se aduce lui Iov (Comentariu la Iov, I, 1). ♦
Grigorie cel Mare dă următorul sens alegoric primului verset:
numele personajului, Iov, înseamnă cel suferind', prin numele
său, Iov îl prefigurează pe Cel despre care profetul Isaia a spus:
„El suferinţele noastre le-a purtat (Isaia 53, 4). ♦ Grigorie cel
Mare spune despre Iov că este un atlet cu însuşiri morale
deosebite, care va susţine o luptă cu demonul. Frica de Dumne
zeu, cinstea, dreptatea, neprihănirea sunt calităţi care dovedesc
cât de bine era înzestrat Iov din punct de vedere moral şi
spiritual; totodată aceste virtuţi ne permit să întrevedem victoria
lui finală (Moralia in lob I, 4)”10.
Drept: „Cuvântul dreptate are două sensuri: unul, când
nu iei dreptul altuia; altul, când săvârşeşti toate faptele de
virtute. Scriptura întrebuinţează cuvântul dreptate mai cu seamă
8 SEP 4/11, p. 31
9 BBVA, p. 555
10 SEP 4/II, p. 31
12
Lv
în acest din urmă sens, ca atunci când zice: Iov era om drept,
adevărat„Cuvântul cuvios (drept) înseamnă că Iov, în în- 1O
treaga sa viaţă, a lucrat cele drepte înaintea lui Dumnezeu .
„întrucât [Scriptura] trebuia să descrie suferinţele lui
[Iov], a amintit mai întâi ceea ce avea comun şi cu ceilalţi, şi a
zis om; apoi îndată l-a deosebit prin ceea ce avea specific, adă
ugând cuvântul oarecare. Descrierea substanţei sale, care în
ochii Scripturii nu avea nici un folos pentru scopul propus în
istorisirea sa, l-a trecut cu vederea, pe când acest cuvânt oare
care îl caracterizează cu ajutorul unor semne particulare, ară
tând locul, însuşirile caracterului şi tot ce s-a putut aduna din
afară şi care trebuia să deosebească acest personaj şi să-l de
părteze de însemnarea comună, pentru ca descrierea celui despre
care ne informa istoria să fie clară în toate privinţele graţie
numelui, locului, însuşirilor sufleteşti proprii, precum şi însuş
irilor exterioare pe care le putem lega de persoana respectivă”13.
Un om adevărat: „adevărul mărturiseşte despre el că, pe
lângă celelalte virtuţi, avea şi pe aceasta, de a spune adevărul”14.
2: Şapte feciori şi trei fete i s-au născut.
Numărul 7 „e interpretat de Grigorie cel Mare ca semni
ficând perfecţiunea totală (Moralia in lob I, 18)”15.
3: Avea o turmă de şapte mii de oi, trei mii de cămile,
cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine păscătoare,
precum şi mulţime mare de slugi; avea tot ce poate să aibă un
om pe pământ; şi omul acesta era cel mai de seamă din tot ţinu
tul Soarelui-Răsare.
Avea tot ce poate să aibă un om pe pământ: „Textual:
lucruri mari îi erau lui pe pământ; precizare proprie Septua-
gintei. înalta stare socială a lui Iov e menţionată în propoziţia
următoare, precum şi în capitolul 29”16. „Grigorie cel Mare face
legătura între Iov şi Mântuitorul, cu ajutorul profetului Zaharia,
11 Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Matei, IV, 4

12 Clement Alexandrinul, Stromate, VII, 80, 7
13 Sf. Vasilc cel Mare, Epistole, 38, 3
14 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, IV, 6
15 SEP 4/II, p. 31
16 BBVA, p. 555
13
care vorbeşte despre un om al cărui nume este Răsărit (Zaharia
6, 12). Cei de la Răsărit sunt cei care au credinţă. Hristos este
mai presus decât ei, pentru că El este şi om, şi Dumnezeu, ca om
fiind asemenea celorlalţi, dar ca Dumnezeu rămânând unic şi
deasupra tuturor lucrurilor (Moralia in lob I, 26)”17.
O lungă tâlcuire la ultima parte a acestui verset, parte
apărută în forma: Aceia erau de neam bun de la răsăriturile
soarelui:
„Cei de neam bun de la răsăriturile soarelui sunt cei de
la răsăriturile iluminărilor şi arătărilor soarelui înţelegător al
dreptăţii, înnobilaţi şi îmbunătăţiţi prin privirea şi vederea în
ţelegerii îndreptată spre Dumnezeu; cei ce s-au născut nu din
sânge, nici din voia bărbatului, nici din voia trupului, ci de la
Dumnezeu (Ioan 1, 19). Sunt cei a căror inimă şi minte petrece
în palatul dumnezeiesc din ceruri şi care s-au învrednicit de con
vorbirea cu Dumnezeu şi s-au împărtăşit de taine dumnezeieşti
şi negrăite ale împărăţiei. Sunt cei ce s-au făcut trupul lui Hris
tos, Fiul lui Dumnezeu, şi mădulare în parte (I Corinteni 12, 27)
şi contrupeşti cu El şi împreună moştenitori şi împreună părtaşi
cu El (Efeseni 3, 6), avându-L ca moştenire pe El însuşi şi pe
Tatăl, Dumnezeu dintru cele prea înalte, ajunşi părtaşi ai dum
nezeieştii firi (II Petru 1, 4), mai presus de cuvânt. Sunt cei ce
au fost pecetluiţi cu Sfântul şi de viaţă făcătorul Duh (Efeseni 1,
13), de care se fac părtaşi şi întru care vieţuiesc şi văd. Sunt cei
ce s-au îmbrăcat în veşmintele albe (Apocalipsa 4, 4) şi proprii
ale Duhului şi în tunici cusute cu aur, în pietre scumpe şi măr
găritare. Sunt cei ce poartă coif şi cunună şi pietre de rubin şi
diamante şi tot felul de pietre preţioase. Sunt cei ce mănâncă şi
beau la masa împărătească o mâncare de care nu se satură şi un
nectar de care nu se plictisesc. Căci toate sunt în Duh şi ei se
împărtăşesc de cele duhovniceşti. Multe sunt minunile ce se
săvârşesc în acele curţi împărăteşti. Se află acolo un foc ce ră
coreşte şi se reaprinde, se mişcă împunsături ale iubirii, există o
apă vie, grăitoare şi producătoare de râuri de viaţă veşnică; se
află acolo un aer bine mirositor la respirat şi Duhul dătător de
17 SEP 4/11, p. 32
14
V
viaţă şi lumina razei unitare în trei străluciri, dar în acelaşi timp
simplă şi mai presus de fiinţă.
De aceea, aceştia, ca nişte văzători şi părtaşi de mari
desfătări, s-au despărţit de cele de jos şi s-au unit cu cele de sus.
Au părăsit vederea celor văzute şi s-au dăruit întregi celor
gândite. Au trecut peste cele trecătoare şi s-au statornicit în cele
statornice. Stau jos pe rogojină şi umblă printre cele de sus.
Trupul îi leagă şi îi trage în jos, dar Duhul se apleacă şi dezleagă
legăturile arse. îndată ce au fost dezlegaţi, zboară mai presus de
ceruri cu uimire şi repeziciune. S-au unificat prin privirea uni
tară spre Dumnezeu. S-au însingurat dinspre toate în privirea
singuratecă spre Dumnezeu. Sunt mutaţi de la o slavă la altă sla
vă (II Corinteni 3, 18) mai mare a Duhului şi trec de la o bogăţie
la o bogăţie mai mare şi se desfată de cele negrăite. Şi-au zis:
Bună este această bogăţie a slavei şi a desfătării, şi în timp ce
priveau la ea, au fost uimiţi de una mai mare ca cele dinainte şi
arătau lor înşişi goi de toate şi săraci. Au rămas înmărmuriţi, sau
mai bine şi mai propriu-zis, au rămas cu gura deschisă de extaz
şi o altă bucurie a cuprins inima lor. Urmează împăratului pute
rilor şi petrec în convorbire cu El şi dănţuiesc împreună cu
îngerii, copleşiţi de revărsările unui aşa de mare har, mai mult
decât bucuraţi de acea negrăită moştenire şi nespusă iubire de
oameni. Aceştia sunt, pe cât socotesc eu, cei de neam bun de la
răsăriturile soarelui în Hristos Iisus, Domnul nostru”18. Dacă aşa
simt fiii Răsăritului, să nu uităm că Iov e numit drept cel mai de
seamă între ei!
4: Feciorii lui, adunăndu-se unul la altul, făceau pe
rând ospeţe-n fiecare zi, aducăndu-le şi pe cele trei surori ale
lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.
5: Iar când se isprăveau zilele ospăţului, Iov îi chema
si-i supunea curăţirii; şi sculăndu-se dis-de-dimineaţă aducea
pentru ei jertfe, după numărul lor, şi un viţel pentru păcat,
pentru sufletele lor, căci zicea Iov: „Nu cumva feciorii mei să fi
gândit în cugetele lor ceva rău asupra lui Dumnezeu". Aşa
făcea Iov în toată vremea.
18 Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 55
15
„în calitate de cap de familie, Iov îşi asuma rolul sacer
dotal al purificării”19. „Ioan Gură de Aur atrage atenţia că nu
este vorba de o curăţire de o murdărie trupească, ci de una
interioară. Iov oferă jertfe pentru greşelile lor ascunse şi pentru
greşelile nemărturisite (Comentariu la Iov, I, 6-7). Acelaşi
Părinte vede aici o împlinire a cuvintelor lui Hristos: Căci din
inimă izvorăsc gândurile viclene. Acestea îl fac pe om necurat
(Matei 15, 19-20). El spune că practica împlinită de Iov este o
practică apostolică, iar Iov nu este doar un tată, ci şi un preot
care se îngrijeşte de copiii săi (Comentariu la Iov, I, 6-7). ♦ [...]
după numărul lor: Hesychius din Ierusalim, pornind de la
numărul copiilor lui Iov, şapte băieţi şi trei fete, adică zece,
spune că aceste zece jertfe aduse de Iov sunt o dovadă a faptului
că respecta cele zece porunci din Lege (Ieşirea 20, 1-17) şi, mai
mult decât atât, că trăia după Evanghelie. Pentru Hesychius, Iov,
figură a Vechiului Testament, este un personaj care acţionează
după comportamentul lui Hristos şi care trăieşte în conformitate
cu Evanghelia şi cu harul. De altfel, în interpretarea sa, Iov este
o prefigurare a lui Hristos. Jertfa pe care o oferă acesta este o
imitare10 a comportamentului lui Hristos, care S-a jertfit. Jertfi
rea sub formă de ardere de tot a fost împlinită de Hristos în
trupul Său (cf. Evrei 9, 12) (Omilii la Iov I, 5, 2b-d). ♦ [...] aşa
făcea Iov în toate zilele: evlavia lui Iov nu se limita la un număr
de zile, ci era continuă (Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, I,
7). ♦ Grigorie cel Mare pune accent pe ziua a opta, în care Iov
aducea şapte jertfe, după ce cei şapte fii ai săi dădeau ospeţe
timp de şapte zile invitându-se rând pe rând la câte unul dintre
ei. Această zi a opta este pentru Grigorie dovada faptului că Iov
cinstea misterul învierii. Ziua numită acum duminică este ziua a
treia de după moartea Mântuitorului, dar, fiind prima zi a
săptămânii, poate fi numită şi ziua a opta, pentru că o urmează
pe a şaptea în trecerea zilelor. Iov, care oferea şapte jertfe în
ziua a opta, era plin de cele şapte daruri ale Duhului Sfânt şi îl
19 BBVA, p. 555
Noi am spune aici, ca în toate cazurile de personaje veterotestamentare:
anticipare.
16
slujea pe Domnul având speranţa învierii (Moralia in lob I,
12)”21.
„Nu trebuie trecut cu vederea [...] eroicul Iov, care,
aducând jertfe pentru fiii săi, zice: Se poate că feciorii mei să fi
păcătuit şi să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu, căci
până şi pentru păcatele de care nu era sigur că au ajuns la buze,
el tot aducea jertfe”22. „Aşa curăţea Iov păcatele fiilor săi. Dacă
aducea jertfa pentru păcatele lor neştiute, cu atât mai mult le
cerea socoteală pentru cele ştiute”23. „Dacă Iov, un om care a
trăit înainte de darea harului, înainte de darea Legii evanghelice,
care nu s-a bucurat de nici o învăţătură, avea atât de mare grijă
de copiii lui încât tremura chiar pentru bănuitele lor păcate, cine
ne va scăpa de pedeapsă pe noi care suntem în har, care am avut
parte de atât de mulţi dascăli, care avem astfel de pilde şi sfaturi
atât de bune, noi, care nu numai că nu ne înfricoşăm de bănu
itele păcate ale copiilor noştri, ci, dimpotrivă, nu ţinem seama
nici de cele vădite, şi nu numai că nu ţinem seama, dar chiar
izgonim pe cei care vor să se îndrepte?”24. „Aşadar, dacă jude
cata este atât de inflexibilă pentru cei ce păcătuiesc din neştiinţă,
iar jertfa este necesară pentru curăţire, pe care şi dreptul Iov
mărturiseşte că o aducea pentru fiii săi, ce poate să spună cineva
despre cei ce păcătuiesc cu ştiinţă sau despre cei care sunt indi
ferenţi dintre aceştia?”2S.
Iov e opus, în cele ce urmează, celor ce intră în mona
hism numai pentru dragostea de slavă, dar cuvântul s-ar putea
extinde la toţi cei ce se apropie de cele sfinte cu astfel de gând,
mai ales atunci când vor să fie sfătuitori şi altora, fără să fi
deprins întâi adevărata evlavie: „Ruşineze-i pe aceştia şi Iov, fie
ca să aibă aceeaşi grijă de cei supuşi ca şi acela, fie ca să
renunţe la o astfel de supraveghere, deoarece nu ştiu să facă ace
leaşi lucruri ca şi acela şi nu voiesc să depună aceeaşi străduinţă
pentru cei de sub grija lor. Căci dacă acela, voind ca fiii săi să
21 SEP 4/11, pp. 32-33

22 Origen, Despre rugăciune, XXVIII, 10
23 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XLII, 4
24 Sf. Ioan Gură de Aur, Apologia vieţii monahale, 20
25 Sf. Vasilc cel Mare, Asceticele, Cuvânt despre judecata lui Dumnezeu, 5
17
fie curaţi şi de întinăciunile din cuget, aducea în fiecare zi jertfe
pentru ei, zicând: Se poate ca fiii mei să fi cugetat în inima lor
rele împotriva lui Dumnezeu, cum îndrăznesc aceştia, care nu
pot deosebi nici măcar păcatele văzute, pentru că praful din
lupta cu patimile întunecă încă judecata lor, să ia asupra lor
supravegherea altora, şi cum primesc să tămăduiască pe alţii,
până ce nu şi-au tămăduit încă patimile lor şi încă nu pot, pe
temeiul biruinţii lor, să-i călăuzească pe alţii de asemenea la
biruinţă?”26.
6: Şi iată că-n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au
venit la-njă(işare înaintea Domnului, împreună cu ei a venit şi
Diavolul.
,^Ziua aceea: Targumul interpretează în prima zi a
anului - Ro’ş haşşanah”27.
îngerii lui Dumnezeu: „Ebraică: fiii lui Dumnezeu, ca în
Facerea 6,1-4: Psalmi 28,1. Septuaginta echivalează prin îngerii
lui Dumnezeu, ca în Tobit 5,4: fiinţe spirituale, superioare omu
lui, care alcătuiesc curtea împărătească a lui Dumnezeu, slujitori
cărora Acesta le acordă audienţe în zile anumite”28.
Diavolul: „Ebraică: Satanul. Articulat, el nu e un nume
propriu (devine astfel în I Paralipomene 21, 1), ci conotează un
atribut care în limba ebraică înseamnă Acuzatorul (aşa cum îl
traduce TOB). Textul însă nu-1 prezintă astfel, ci ca pe un duh
iscoditor, intrigant, gata să facă rău. Diavolul e o noţiune mai
precisă, desemnând duhul rău prin excelenţă, care însă nu acţi
onează decât cu ştirea şi îngăduinţa lui Dumnezeu”29. „Ioan
Gură de Aur explică astfel prezenţa diavolului alături de îngeri
în faţa lui Dumnezeu: îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, iar
diavolul nu este. Diavolul a venit cu îngerii, pentru că şi el face
parte din această lume a duhurilor. Aşa cum există oameni buni
şi oameni răi, la fel există îngeri buni şi îngeri răi, demonii (Co
mentariu la Iov, I, 9)”30.
26 Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 23

27 SEP 4/11, p. 33
28 BBVA, p. 555
29 BBVA, p. 555
30 SEP 4/II, p. 33
18
„Şi îngerii se trimit spre slujiri... Iar dacă Duhul toate le
umple şi e de faţă în cuvântul în mijlocul tuturor, iar îngerii sunt
în această privinţă mai mici şi, unde se trimit, acolo pleacă, e
neîndoielnic că Duhul nu e dintre cele create, nici nu e înger, ci
e mai presus de firea îngerilor”31. Acestea rămân valabile, chiar
dacă locul biblic nu părea să impună o discuţie despre dumneze
irea Duhului.
7: Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Tu de unde-ai
venit? Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Dac-am
dat un tărcol pământului şi-am hoinărit prin cele de sub cer,
iată-mă şi-aici!"
„Ioan Gură de Aur atrage atenţia: discuţia dintre Dum
nezeu şi Satana este o ficţiune pentru a explica sensul încercării
care îl va lovi pe Iov: Dumnezeu îi dă ocazia de a lupta şi de a
birui (Comentariu la Iov, I, 10-11). ♦ Dialogul dintre Dumnezeu
şi Satana este astfel interpretat de Grigorie cel Mare: modul în
care Dumnezeu îi vorbeşte Satanei este diferit de modul în care
Satana Ii vorbeşte lui Dumnezeu. Când îi vorbeşte Satanei,
Dumnezeu îi reproşează acţiunile şi îl mustră cu o rigoare mis
terioasă. Când Satana îi răspunde lui Dumnezeu, nu poate
ascunde nimic în faţa maiestăţii Lui atotputernice. Dumnezeu
vorbeşte cu Satana în patru moduri: îi reproşează căile rele, îi
pune înainte dreptatea aleşilor Săi, îi dă voie să le pună la încer
care sfinţenia şi uneori îi interzice să-i ispitească; iar Satana
vorbeşte lui Dumnezeu în trei feluri: îşi mărturiseşte acţiunile, îi
acuză de greşeli imaginare pe cei aleşi, cere voie să le pună la
încercare sfinţenia (Moralia in lob II, 12)”32.
O încercare, sub formă de dialog, de a lămuri în oare-
care măsură acestea: ,Jntrebare: Ce-nseamnă că, după ce diavo
lul fusese întrebat (de Dumnezeu): De unde ai venit?, el i-a
răspuns: Am cutreierat pe sub bolta cerului (adică pământul în
sus şi-n jos, în lat şi-n lung) şi (acum) sunt prezent? Răspuns:
Cele mai multe din aceste (întâmplări) sunt cu neputinţă de re
zolvat; eu însă înţeleg dimpotrivă că magicienii au demoni în
31 Sf. Atanasie cel Mare, Epistolele către Serapion, I

32 SEP 4/11, pp. 33-34
19
subordinea lor şi se-ntâmplă câteodată că 20 sau 30 dintre ei,
folosind descântece, spre a face rău, cheamă în aceeaşi oră pe
aceeaşi demoni. Şi fiecare dintr-aceştia, aflându-se în latura apu
seană sau răsăriteană, se grăbesc să apară tuturor în aceeaşi oră
şi lucrează spre rău. Aşadar, astfel se grăbeşte Cel Rău33 să se
supună în aceeaşi clipă şi, deci, cu-atât mai mult puterea cea
bună va putea să se arate şi să ajute tuturor celor ce o invocă!
Dar cea mai mare parte din aceste (întrebări) depăşesc slăbi
ciunea noastră”35. „Să cunoşti, aşadar, că nu vei evita lupta îm
potriva celui răzvrătit, nici nu-1 vei învinge fără să-ţi asumi
multe osteneli pentru observarea poruncilor evanghelice. Căci
cum vei putea să refuzi lupta împotriva vrăjmaşului în timp ce
trăieşti în tranşeul luptei? Dar acesta este tot pământul, unde
vrăjmaşul, cum învăţăm din Cartea lui Iov, dă târcoale şi se, ca
un câine turbat, căutând pe cine să apuce”36.
8: Iar Domnul I-a zis: „Luat-a cugetul tău în seamă şi
pe robul meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el,
neprihănit, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot
lucrul rău?"
„Sfânta Scriptură numeşte om numai pe cel virtuos, iar
pe ceilalţi nici nu-i socoteşte oameni Mai este şi un alt
drept, căruia Scriptura i-a dat numele de om în loc de altă mare
laudă; şi că, înainte de toate celelalte laude, îl laudă cu numele
de om, nume care-i arată desăvârşit virtutea. - Cine-i acesta? -
Fericitul Iov, atletul credinţei, încununatul lumii, singurul care a
îndurat acele îngrozitoare rele, care, primind de la vicleanul
demon săgeţi mii de mii, a rămas nerănit şi, ca un diamant, a
putut îndura toate acele atacuri; Iov, care nu numai că n-a fost
înecat de atâtea valuri, ba dimpotrivă, a biruit valurile. A îndurat
cu trupul său toate suferinţele cunoscute pe lume; şi ele l-au
33 Majuscularea caută să arate caracterul personal al acestuia, nefiind o formă

de cinstire.
34 Cu alte cuvinte, în vreme ce Dumnezeu e atotprezent, diavolul e silit să cu
treiere pentru a face răul.
35 Sf. Macane Egipteanul, Douăzeci şi una de Cuvântări despre mântuire, XV,
C-l
36 Sf. Vasile cel Mare, Asceticele, Cuvânt ascetic /, 2
20
arătat şi mai strălucitor. Lanţul de nenorociri nu numai că nu l-a
plecat de frică cu capul la pământ, ci l-a deşteptat să mulţu
mească şi mai mult; prin toate faptele sale şi-a arătat recuno
ştinţa sa; a dat diavolului lovitură de moarte şi i-a arătat că se
străduieşte zadarnic şi că loveşte cu piciorul în bolduri. Aşadar,
iubitorul de oameni Dumnezeu, lăudându-1 pe sfanţul acesta
chiar înainte de lupte şi de atâtea nevoinţe, zice diavolului: Ai
luat aminte în sufletul tău la robul Meu Iov, că nu este om ca el
pe pământ, om nevinovat, drept, adevărat, cinstitor de Dumne
zeu, ferindu-se de tot lucrul rău? Ai văzut că lauda a primit-o,
mai întâi, de la numele de om? Ai luat aminte, spune Dumnezeu,
la robul Meu Iov, că nu este om asemenea lui. Toţi oamenii sunt
la fel în ce priveşte chipul, nu însă în ce priveşte virtutea. Atunci
omul este om, când se fereşte de rău şi face fapte de virtute”37.
9: Iar Diavolul, răspunzând în faţa Domnului, a zis:
„ Oare pe degeaba îl cinsteşte Iov pe Dumnezeu?
„Cinsteşte: gr. oâftoţiai, a cinsti, a venera, a aduce cult.
Diavolul pare aici a ironiza cuvintele lui Dumnezeu”38.
10: Oare n-ai făcut Tu39 gard ocrotitor împrejurul curţii
lui şi-mprejuru-a tot întinsul bunurilor lui? oare nu Tu ai bine
cuvântat lucrul mâinilor lui şi-ai făcut ca turmele lui să umple
pământul?
11: Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi
să vedem dacă nu cumva o să Te blagoslovească drept în
faţă...",
„Tot ce are: Hesychius din Ierusalim vorbeşte despre o
bogăţie nevăzută a lui Iov, care este bogăţia interioară, spiri
tuală, bogăţia propriei sale persoane. Această bogăţie nevăzută
i-a permis să rămână bogat chiar dacă a devenit sărac şi în felul
acesta nu i-a fost ruşine cu goliciunea sa. Deşi bolnav, aşezat pe
37 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XXIII, 4

38 SEP 4/11, p. 34
39 Anania nu majusculează pronumele vizând pe Dumnezeu, atunci când aces
tea sunt rostite de către Diavol. Desigur, procedeul este intenţionat, însă noi
ne-am îngăduit să-l amendăm; dacă ar fi să se majusculeze pronumele referi
toare la Divinitate în luncţie de calitatea rostitorului lor, atunci ele n-ar fi ma-
jusculatc aproape niciodată...
21
o grămadă de gunoi, el nu-şi pierde înfăţişarea regală. Din con
tră, porneşte o iuptă cu Duşmanul sau Trădătorul, aşa cum îl
numeşte Hesychius pe Satana. Tot ce vrea Iov este să intre la
judecată cu Dumnezeu (Omilii la Iov, III, 1, 12d)’ .
Diavolul „spune că bogatul numai când îi merge bine
mulţumeşte lui Dumnezeu, dar când vin peste el unele împre
jurări grele nu mai rămâne acelaşi. De acest fel este şi învinuirea
pe care diavolul i-a adus-o lui Iov, spunându-i [Domnului] că nu
pe degeaba cinsteşte Iov pe Domnul, ci că are bogăţia ca plată a
evlaviei sale şi celelalte. De aceea Dumnezeu, ca să dovedească
virtutea bărbatului, l-a lipsit de tot ce avea, ca prin toate să se
arate mulţumirea pe care Iov I-o aducea lui Dumnezeu”41. „Dia
volul îl auzise pe Dumnezeu spunând de Iov că e om drept,
adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ce se fereşte de tot lucrul rău
(1, 1) şi că nu mai este altul pe pământ asemenea lui - şi, în po
fida unor atât de multe şi mari mărturii, a stăruit totuşi, zicând:
Poate că aducând asupra lui rele mari unul după altul, voi putea
birui şi surpa acest mare turn”42. „Numele de diavol, SidpoXoc;,
vine de la cuvântul biapdWogiv care înseamnă a pârî. Diavolul a
pârât pe om lui Dumnezeu, spunând: Oare degeaba Te cinsteşte
Iov?... Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de ce are! în faţă Te
va huli!. L-a pârât apoi pe Dumnezeu lui Iov, spunând: Focul lui
Dumnezeu a căzut din cer şi a mistuit oile (1, 16). Se străduia
să-l convingă că războiul acesta se dezlănţuise împotriva lui de
sus, din cer. A pornit, deci, pe rob împotriva Stăpânului, şi pe
Stăpân împotriva robului. Dar, mai bine spus, nu l-a pornit, ci a
încercat; căci n-a putut”43.
12: Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, toată avu
ţia lui o dau pe mâna ta; numai de el să nu te atingi ”. Iar Dia
volul a plecat din faţa Domnului.
Diavolul a plecat din faţa Domnului: „Vulgata are:
Egressusque est Satan a facie Domini (Şi s-a depărtat diavolul
40 SEP 4/11, p. 34
41 Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XI, 10
Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Parabola despre săracul Lazăr şi bogatul
nemilostiv, I, 3
43 Sf. loan Gură de Aur, Despre mărginită putere a diavolului, II, 2
22
ti r'ii
dinaintea feţei Domnului). Pornind de la această expresie, dina
intea feţei Domnului, Grigorie cel Mare se întreabă cum poate
cineva să se depărteze de Cel care este pretutindeni. Explicaţia
este că atât timp cât era în prezenţa Domnului, fiind înconjurat
de puterea divină, diavolul nu-şi putea realiza dorinţele rele, dar
odată retras dinaintea Domnului, îşi va putea pune în aplicare
planurile (Moralia in lob II, 21)”44.
„Este dată o dublă putere în raport cu noi, care ne duce
fie la pedeapsă când greşim, fie la glorie când merităm, cum
vedem că s-a făcut cu Iov din voinţa lui Dumnezeu”45. „Aşa
trebuie să înţelegem lucrurile când suntem mântuiţi de cel rău.
Dumnezeu l-a mântuit pe Iov nu prin aceea că nu i-ar fi dat
diavolului putere să-l pună la tot felul de încercări, ci pentru că
în toate necazurile prin care a trecut el n-a păcătuit în faţa
Domnului, ci s-a dovedit drept”46. „Vedeţi că diavolului i se în
găduie să ispitească, pentru ca să fie puşi la încercare cei buni.
Nedrept, el urăşte binele şi ispiteşte în felurite chipuri”47. „Toate
acestea ne arată că tot ce se întâmplă în lume şi tot ce se crede
că ar fi indiferent din punct de vedere moral sau care ar fi
primejdios sau nefavorabil nu vine de la Dumnezeu , dar nici nu
se întâmplă fără ştirea Lui; căci Dumnezeu nu numai că nu
împiedică puterile vrăjmaşe şi potrivnice în planurile lor, ci
chiar le îngăduie în anumite timpuri şi faţă de anumite persoane;
aşa trebuie înţelese cele spuse de Iov însuşi, anume că la un mo
ment dat era gata să cadă sub puterea altora şi să-şi vadă casa
jefuită de nelegiuiţi. Aceasta e pricina pentru care ne învaţă
Scriptura să primim tot ce se întâmplă ca şi cum ar veni de la
Dumnezeu, ştiind că nimic nu se întâmplă fără ştirea lui Dum
nezeu”48 . „Trebuie ca însuşi Dumnezeu să îngăduie, precum sin-
gur ştie, în grija Lui de lume şi în iubirea de oameni, diavolului
să aducă, prin slujitorii lui, diferite pedepse49 asupra noastră
44 SEP 4/11, p. 35
45 Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre rugăciunea domnească, XXV
46 Origen, Despre rugăciune, XXX, 2
47 Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XX, 15
48 Origen, Despre principii, III, 2, 7
49 Mai bine zis: încercări.
23
pentru păcatele săvârşite50. Aceasta se arată limpede în istoria
lui Iov, unde se spune că diavolul n-a putut să se apropie de Iov
fără îngăduirea lui Dumnezeu”51. La fel: „Demonii nu au nici
stăpânire, nici putere contra cuiva, decât numai dacă li se îng
ăduie de Dumnezeu în scopul mântuirii, cum este cazul cu Iov
[...]. Dar odată ce Dumnezeu le îngăduie, au putere, se schimbă
şi iau forma pe care o vor, după fantasia lor”52.
„Diavolul a cerut de la Dumnezeu mai multe pedepse
pentru Iov, nădăjduind să biruie, prin adaos de pedepse, dreapta
credinţă a viteazului atlet; însă Dumnezeu i-a îngăduit şi i-a
încuviinţat demonului celui viclean cererile lui viclene pentru ca
să facă mai vestit pe atletul Său”53.
13: Şi a fost că-ntr-o zi feciorii lui Iov şi fiicele lui beau
vin în casa fratelui lor mai mare.
SEP 4/n începe versetul astfel: Şi când era ziua
aceea... La Anania e o zi oarecare, în SEP 4/n, o zi anume:
„Hesychius SpUne că aceasta este o zi însemnată, demnă de a-
mintit, asemănătoare celei despre care David spunea: Aceasta
este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne
veselim într-însa (Psalmi 117, 24). Este ziua luptei celui drept
cu cel rău, motiv de veselie şi de bucurie (Omilii la Iov, IU, 1,
13 a)”54.
14: Şi iată că un vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Pe
rechile de boi arau şi asinele păşteau pe lângă ei,
15: când prădătorii au năvălit asupră-le şi le-au dus,
! iar pe slugi le-au trecut prin sabie; eu singur am scăpat şi-am
venit să-fi dau de veste! ”
Prădătorii: „Ebraică: Sabeenii = trib nomad din vecină
tatea Medinei”55 . „Iov nu este doborât de veştile dramatice pe
care i le aduc solii, pentru că el fiind, aşa cum spune Hesychius,
50 Nu întotdeauna, însă, lucrarea dracilor e o pedeapsă pentru păcat, cum nici

în cazul Iui Iov n-a fost.
51 Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 26
52 Sf. loan Damaschin, Dogmatica, II, 4
53 Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinţiy La Mucenicii egipteni, II
54 SEP 4/II, p. 35
55 BBVA, p. 556
24
soldatul lui Dumnezeu, este înveşmântat cu armele virtuţilor şi
în primul rând cu răbdare (Omilii la Iov, III, 1, 14-15)”56.
16: In timp ce el încă grăia, un alt vestitor a venit la Iov
şi i-a spus: „Foc din cer a căzut şi a mistuit oile, arzăndu-i şi pe
păstori; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!
Foc din cer. „Ebraică: Focul lui Dumnezeu, ceea ce ar
sugera că această calamitate ar fi opera lui Dumnezeu. Textul
Septuagintei trimite la fenomenul natural al fulgerului-trăs-
net”57 . „Primele lovituri pe care le primeşte ca venind de la
Dumnezeu îl întăresc pentru a le îndura cu înţelepciune pe cele
lalte (cf. loan Gură de Aur, Comentariu la Iov, I, 18)”58.
17: N-a sfârşit bine vorba când un alt vestitor a venit la
Iov şi i-a spus: „ Caldeii au năvălit asupră-ne în trei pâlcuri, au
înconjurat cămilele şi le-au luat, iar pe slugi le-au ucis cu sa
bia; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste! "
Caldeii: „Textual: Călăreţii. Prin Caldei se înţelegeau
triburile aramaice ecvestre, care se ocupau cu jaful şi care pu
teau izbi dinspre răsărit sau dinspre miazănoapte”59.
18: In timp ce încă vorbea, un alt vestitor a venit şi i-a
spus lui Iov: „Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în
casa fratelui lor mai mare,
19: când iată că dinspre pustie un vânt puternic s-a
stârnit de năprasnă, a zguduit cele patru colţuri ale casei, casa
s-a prăbuşit peste copiii tăi, iar ei au murit; eu singur am scă
pat şi-am venit să-ţi dau de veste
„Cele patru colţuri ale casei: acestora le corespunde o
listă de virtuţi stoice, respectiv curajul, cumpătarea, dreptatea,
chibzuinţă. Această listă care se găseşte în omiliile lui Hesy-
chius (Omilii la Iov, III, 1, 18-19) mai apare şi la alţi Părinţi ai
Bisericii (Origen, Ieronim). ♦ Numai eu am scăpat şi am venit
să-ţi dau de veste: loan Gură de Aur vede în acest ultim vestitor
pe diavolul însuşi (Comentariu la Iov, I, 20)”60.
56 SEP 4/11, p. 35
57 BBVA, p. 556
58 SEP 4/11, p. 35
59 BBVA, p. 556
60 SEP 4/11, p. 36
25
„Unele rele ne sunt date de Dumnezeu ca nişte încercări,
pentru arătarea bărbăţiei noastre, ca lui Iov, care a fost lipsit de
copii, a pierdut într-o clipită toată averea sa şi a fost lovit cu
bube; alte rele sunt trimise de Dumnezeu pentru vindecarea
păcatelor”61. Dar „nu necazurile care vin asupra sfinţilor, pentru
a-i încerca, pricinuiesc bucurie duşmanilor noştri nevăzuţi, ci
duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci
când, din pricina necazurilor, ne pierdem nădejdea, nu mai
putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. De pildă,
Iov a pierdut averea, a rămas fără copii, trupul îi era plin de
puroi şi viermi, dar nu i-a dat vrăjmaşului prilej de bucurie”62.
20: Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat hainele, şi-a tuns
panii capului, şi-a presărat ţărână pe cap, a căzut cu faţa la pă
mânt şi s-a închinat, zicând:
Şi-a presărat ţărână pe cap: „Acest ultim gest ritual nu
se află în Textul Masoretic şi lipseşte din unele versiuni ale
Septuagintei”63. „Ioan Gură de Aur vede în gestul lui Iov de a-şi
sfâşia veşmintele nu un semn de înfrângere, ci unul de victorie,
căci Iov rămâne un înţelept şi în suferinţă (Comentariu la Iov, I,
21). ♦ Grigorie cel Mare afirmă despre Iov că urmează regula
adevăratei filozofii, păstrând un simţ deosebit al măsurii. El nu
dispreţuieşte încercările din lipsă de sensibilitate şi nici nu este
exasperat dintr-un exces de sensibilitate faţă de hotărârea Celui
care îl pune la încercare. Gesturile pe care le face (sfâşierea veş
mintelor, tăierea părului, căderea la pământ) arată că resimte du
rerea încercării. Ultimul gest, închinarea, ne arată că Iov nu se
ridică împotriva hotărârii Celui care l-a lovit. Iov nu este nici
complet lipsit de emoţie, pentru a nu-L dispreţui pe Dumnezeu
prin lipsa de sensibilitate, dar nici nu cedează emoţiei, ca să nu
cadă în păcat printr-o întristare excesivă. El împlineşte cele două
porunci ale iubirii — iubirea faţă de aproapele şi iubirea faţă de
Dumnezeu — plângându-şi copiii şi rugându-se în mijlocul lacri
milor (Moralia in lob II, 29)”M.
61 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, IX, 5

62 Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 2
63 BBVA, p. 556
64 SEP 4/IJ, p. 36
26
k.
„N-a socotit vrednice de lacrimi nenorocirile venite pes
te el. Când, însă, a venit un crainic şi l-a vestit că un vânt puter
nic a prăbuşit casa bucuriei peste fiii şi fiicele lui, care erau la
ospăţ, atunci numai şi-a sfâşiat haina, vădindu-şi durerea fireas
că şi mărturisind prin cele ce făcea că este tată iubitor de copii.
Dar şi atunci a pus hotar şi măsură durerii”65. „Era, oare, de oţel
inima lui Iov? Era oare de piatră trupul lui? într-o clipită de
vreme i-au murit cei zece copii, fiind striviţi cu o singură lovi
tură în casa veseliei în timp ce se desfătau, dărâmând diavolul
casa peste copii. A văzut masa plină de sânge, a văzut pe copiii
săi, născuţi de-a lungul anilor, morţi în acelaşi timp; nu s-a
văitat, nu şi-a smuls părul din cap, n-a dat drumul la strigăte
nepotrivite, ci a rostit acea mulţumită celebră [v. 21] pe care toţi
o laudă”66:
21: „ Gol am ieşit din pântecele maicii mele,
gol mă voi întoarce-n matca mea;
Domnul a dat, Domnul a luat;
cum l-a plăcut Domnului, aşa s-a făcut;
fie numele Domnului binecuvântat!”
Gol mă voi întoarce-n matca mea: „Textual: gol mă voi
întoarce acolo. E vorba de dubla semnificaţie a cuvântului ma
mă: mama care-1 aduce pe om în viaţă prin naştere şi mama
universală, pământul, din care Dumnezeu l-a zidit pe Adam şi în
care omul, prin păcat, avea să se întoarcă (vezi Facerea 2,7 ; 3,
19)”67. Iov se afla „nu gol de averi (că lucrul acesta este mic şi
comun), ci, ca drept, a plecat gol de răutăţi, de păcat şi de chipul
urât care însoţeşte pe cei care au trăit cu nedreptate”68.
Cum i-a plăcut Domnului, aşa s-a făcut: expresie pro
prie Septuagintei. E folosită ca argument indirect, într-un tratat,
pentru a-L arăta pe Duhul Sfânt ca Persoană: „Să nu fim cumva
seduşi de cei care spun că Duhul Sfânt este energie şi nu ipostas
dumnezeiesc. Căci şi din multe alte locuri se arată că firea Du
hului Sfânt este ipostatică şi potrivit cu ceea ce vor scrie Apos-
65 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXI, 10

67 BBVA, p. 556
68
Clement Alexandrinul, Stromate, IV, 160, 1
27
tolii: Pentru căpărutu-s-a Duhului Sfânt şi noua (Fapte 15, 28),
deoarece cuvintele părutu-s-a nu indică lucrarea, ci firea ipo-
statică, cu atât mai mult cu cât şi despre Domnul se întâlneşte
ceva asemănător, cum ar fi: După cum i s-a arătat Domnului,
aşa a fost’69.
„Diavolul a pierdut averile şi pe fiii lui. Dar auzi-1 pe
Iov zicând: Domnul a dat, Domnul a luat, cum a socotit Domnul
aşa a făcut. Fie numele Domnului binecuvântat în veci. Pentru
ce, deci, nu numeşte pe pierzător, ci pe Cel îndelung răbdător şi
în stare să împiedice şi să oprească răul? Dar ia seama că pentru
nimic altceva nu i-a spus aceluia: Iată ţi-l dau pe el în mâinile
tale (1, 12), ci ca să-l arate pe Dumnezeu cauza mărturisirii
dreptului Iov că de la El are toate binefacerile. Deci Dumnezeu
este înfăţişat ca Cel ce i-a dat aceluia putere şi stăpânire, pentru
că nu l-a împiedicat (de a face răul). Căci Dumnezeu i-a încre
dinţat la început o stăpânire bună şi dându-i-o, nu i-a luat-o îna
poi; dar acela primind-o, s-a făcut neascultător şi în locul ei s-a
îmbrăcat cu facerea celor rele. Deci Dumnezeu S-a arătat ca ne-
împiedicându-l, pentru că e Cel ce i-a dat puterea.” .
„Dumnezeu este Cel Care rânduieşte soarta noastră,
Care pune capăt vremii de trăit pe pământ, Care l-a adus [pe
om] în această viaţă şi tot Dumnezeu este Cel Care hotărăşte să
plece din ea. Avem ca învăţătură în noianul durerilor pilda ves
tită a marelui Iov”71. „Adu-ţi aminte de firea ta! Gândeşte-te că
gol ai intrat în lume şi gol ai să ieşi. Cine este oare mai sărac
decât cel gol?”72. „Bogăţia, luxul şi desfătarea şi toată mulţimea
celor la fel cu acestea, care cresc în jurul nostru din nebunia
noastră în fiecare zi, nici nu intră odată cu noi în viaţă, şi nici nu
pleacă odată cu noi, ci pentru fiecare om se adeveresc şi rămân
cuvintele spuse odinioară de un drept: Gol am ieşit din pânte
cele maicii mele şi gol mă voi întoarce”73. Aşadar, „nimeni, din
pricina nenorocirilor suferite să nu ajungă la încredinţarea de a
69 Didim al Alexandriei, Despre Duhul Sfanţ, 11,23

70 Sf. Varsanufie şi loan, Scrisori duhovniceşti, 127
71 Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 301
72 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, X, 4
73 Sf Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXI, 5
28
gândi sau de a spune că purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu mai
rânduieşte viaţa noastră şi nici să nu învinuiască iconomia şi
judecata lui Dumnezeu”74. „De aceea, pentru toate trebuie să
preamărim iubirea Lui de oameni şi să nu ne pierdem nădejdea,
aducându-ne aminte de acea adâncă şi vestită vorbă rostită de
marele luptător care a fost Iov, când a văzut la o cină cum i s-au
prăpădit cei zece copii”75.
Iov e pildă vrednică de urmat pentru creştini, atunci
când trec prin încercări ale căror raţiuni divine nu le înţeleg: „Ai
văzut pe fiul tău răpit de moarte de tânăr? Zi şi tu ca dreptul Iov:
Domnul a dat, Domnul a luat. Ţi-ai văzut averea risipită? Spu
ne: Gol am ieşit din pântecele maicii mele şi gol mă voi întoarce
în pământ!”76. „Nu poate fi corupt prin bani şi nici nu-1 îmbol
năveşte pierderea averii, căci a învăţat că n-a venit cu ceva pe
lumea aceasta şi nici nu poate să ia ceva cu el când pleacă din
ea”77 • Dacă vrei să cunoşti, din Scripturile de Dumnezeu inspi
rate, adevărata iubire faţă de Domnul, gândeşte-te la Iov. Acesta
s-a dezbrăcat, să zic aşa, de toate cele ce avea: de copii, averi,
servitori şi de toate celelalte, a fugit şi s-a salvat. Şi scoţându-şi
haina, i-a aruncat-o lui satan, fără să blesteme cu cuvântul sau
cu inima, fără să ajungă pe buzele sale vreun cuvânt împotriva
Domnului, ci binecuvântând pe Domnul [...]. Deşi socotea că
are multe lucruri, fiind încercat de Domnul, i s-a arătat că nu are
nimic în afară de Dumnezeu”78.
„Răbdând orice încercare, spune Domnul a dat, Domnul
a luat. Un om ca acesta a fost Iov, care din dragostea de Dum
nezeu, a răbdat să i se ia toate şi, împreună cu ele, şi-a dat şi
sănătatea trupului său”79.
„Tăria sufletească se sileşte şi ea spre asemănarea cu
Dumnezeu, pentru că răbdarea are ca roadă apatia. Această răb
dare va dobândi gnosticul, de vreme ce este gnostic. Va binecu-

75 Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 5
76 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani, IX
77 Sf Ioan Gură de Aur, Către acelaşi Teodor, 5
78 Sf Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, V, 6
79 Clement Alexandrinul, Slromate, VII, 80,5-6
29
vânta, dacă va fi ispitit şi încercat, aşa cum a făcut vrednicul
Iov”80.
, Ascultă ce a zis Iov atunci când i-a răposat toată ceata
odraslelor: Domnul a dat, Domnul a luat; cum a voit Domnul,
aşa s-a făcut. Merită să ne minunăm de cuvintele acestea la sim
pla auzire; iar dacă le vei cerceta cu de-amănuntul, mai desluşit
vei vedea minunea. Căci ia gândeşte-te: nu jumătate din copii i-
a luat diavolul, lăsându-i cealaltă jumătate; nu i-a luat cea mai
mare parte din ei şi i-a lăsat măcar puţini — ci a cules toată roa-
da, iar pomul nu l-a doborât; a tulburat toată marea cu valurile,
iar luntrea nu a scufundat-o; şi-a cheltuit toată puterea, dar
tumul nu l-a clătinat. Dimpotrivă: izbit din toate părţile, rămâ
nea neclintit şi nori de săgeţi veneau asupra lui fără a îl răni;
erau trimise, dar nu îl străpungeau. Gândeşte-te ce înseamnă să
vezi pierind aţâţi copii, fiindcă toate împrejurările erau dure
roase: şi că îi fuseseră răpiţi toţi, şi că pieriseră deodată, într-o
singură zi, şi că erau în floarea vârstei, şi că dovediseră multă
îmbunătăţire, şi că viaţa le fusese curmată de asemenea urgie, şi
că, după atâtea alte lovituri, aceasta venise cea din urmă, şi că
Iov era un tată iubitor, şi că cei duşi îi erau dragi. Că de ar fi
pierdut odrasle rele, s-ar fi îndurerat, dar nu atât de mult, căci
răutatea celor răposaţi nu îngăduie durerii să se înteţească; dar
când sunt îmbunătăţiţi, atunci rana nu se închide, pomenirea lor
e neştearsă, necazul nu cunoaşte alinare, îndoită fiind durerea,
atât de pe urma firii, cât şi de pe urma faptei bune a celor răpo
saţi. Iar că erau îmbunătăţiţi, asta se vede din următorul fapt:
tatăl lor le purta multă grijă, şi sculându-se aducea jertfe pentru
ei din teamă de păcatele lor cele neştiute, şi decât asta nimic nu
îi era mai însemnat; iar asta arată nu doar viaţa cea îmbunătăţită
a fiilor, ci şi iubirea tatălui.
Aşadar, dacă Iov era părinte, şi încă unul atât de iubitor,
ce arăta nu numai dragostea cea din fire, ci şi pe cea din cu
cernicie, ba cei răposaţi erau încă şi atât de îmbunătăţiţi, în
seamnă că întreit i-a fost focul necazului. Pe de altă parte: când
odraslele sunt răpite doar în parte, suferinţa cunoaşte oarecare
so
Clement Alexandrinul, Stromate, II, 103,4
30
mângâiere, fiindcă cele rămase alină durerea pentru cele
răposate; dar când moare întreaga ceată, spre cine va putea să
caute părintele cu mulţi copii, ajungând deodată fără copii? Pe
lângă acestea, poate fi arătată şi o a cincea rană. Care este
aceasta? Faptul că au fost răpiţi toţi copiii pe neaşteptate: că
dacă atunci când mor unii în trei, în cinci zile, toate femeile şi
toţi apropiaţii se tânguie în primul rând pentru că cel ce s-a
săvârşit a fost luat de la ei degrab şi fără veste, cu cât mai mult
nu era să se întristeze Iov, care nu în trei zile, sau în două, sau
într-una, ci într-un ceas a fost văduvit de ei în asemenea chip?
Că necazul la care te aştepţi, chiar de ar fi tare nesuferit, se
uşurează prin aceea că ai răgazul să te obişnuieşti cu gândul lui:
dar cel care se întâmplă pe neaşteptate şi fără veste este de
neîndurat. Când la ceva ce e în sine o nenorocire se adaugă şi
faptul că se întâmplă pe neaşteptate, gândeşte-te cât de anevoie
e de suferit: e ceva dincolo de cuvinte! Vrei să auzi şi o a şasea
rană? I-a pierdut pe toţi fiind ei în floarea vârstei. Ştiţi cât de
mult dor morţile timpurii, şi cât înmulţesc ele jalea; iar moartea
aceasta nu numai că a fost timpurie, ci şi năprasnică - iată a
şaptea rană: că Iov nu i-a văzut dându-şi duhul în pat, ci
îngropaţi sub dărâmăturile casei. Gândeşte-te, dar, cum îi era ca,
săpând în mormanul de ruine, să scoată când o piatră, când un
mădular de odraslă, şi să vadă ba o mână ţinând încă paharul, ba
altă mână pe farfurie, şi trupul copilului stâlcit, cu nasul sfărâ
mat, capul strivit, ochii scurşi, creierii împrăştiaţi - într-un cu
vânt, cu toată înfăţişarea sluţită, încât din pricina mulţimii
rănilor părintele nu putea să recunoască chipurile iubite. Vă tul
buraţi şi plângeţi auzind asta: gândiţi-vă, atunci, ce simţea el
văzând acestea. Că dacă noi, după atâta vreme, nu putem îndura
fără să plângem povestirea acelei nenorociri, fiind vorba încă şi
de necaz străin, ce simţea acel om de diamant care o vedea cu
ochii săi şi filosofa în nenorociri nu străine, ci ale sale! Că nu s-
a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici n-a grăit vreunele ca
acestea: - Ce înseamnă asta? Aşa sunt răsplătit pentru bineface
rile mele? De asta mi-am deschis casa străinilor, ca să o văd
făcându-se mormânt copiilor? Pentru asta am arătat în privinţa
lor toată fapta bună, ca să sufere asemenea moarte? Nimic de
31
acest fel n-a zis, nici n-a gândit, ci a răbdat toate cu vitejie, cu
toate că rămăsese lipsit de ei după ce le purtase atât de grijă. Că
precum un făurar de statui iscusit, lucrând [modelând] statui din
aur, le înfrumuseţează cu multă migală, aşa şi el făcea cu su
fletele lor, şlefuindu-le şi împodobindu-le. Şi precum un lucrător
de pământ harnic petrece mereu udând, îngrădind, împrejmuind,
în tot felul îngrijind tulpini de finici ori de măslini, aşijderea şi
Iov nu înceta crescând sufletul fiecăruia, ca pe un măslin rodi
tor, spre mai multă sporire în fapta bună. Dar a văzut tulpinile
smulse de duhul rău, şi întinse pe pământ, şi suferind un sfârşit
jalnic - şi n-a grăit nimic de hulă, ba a şi mulţumit lui Dumne
zeu, făcând rană de moarte diavolului”81. „Marele şi viteazul Iov
n-a [...] mulţumit mult, mult de tot, numai când a primit daru
rile, ci şi când i-au fost luate, grăind aşa: Domnul a dat, Domnul
a luat, fie Numele Domnului binecuvântat în veci. Dacă pentru
amândouă trebuie să mulţumim şi dacă, în ea însăşi, luarea daru
rilor este tot atât de folositoare ca şi darea lor, spune-mi, te rog,
ce iertare mai putem avea când lui Dumnezeu, Care-i atât de
blând, atât de bun şi atât de purtător de grijă, Care-i mai înţelept
decât un doctor, mai iubitor decât un tată, mai drept decât un
judecător, mai purtător de grijă decât un vier, ce iertare, zic, mai
putem avea când lui Dumnezeu, Care are grijă de sufletele noas
tre, Ii răsplătim cu nemulţumiri în loc de mulţumiri, când ne su
părăm pe Acela Căruia trebuie să I ne închinăm?”82.
22: Intru acestea toate câte i s-au întâmplat, Iov nu a
păcătuit în faţa Domnului şi nu L-a făcut pe Dumnezeu nebun.
„întreagă Cartea Iov despre ce altceva vorbeşte, decât
despre diavolul care cere să se atingă de tot ce are el, inclusiv de
copiii lui şi chiar de sufletul lui? Cu toate acestea, ştim că el a
; fost biruit de răbdarea lui Iov. Multe ne-a învăţat Domnul, prin
răspunsurile cuprinse în această carte, despre puterea potrivnică
a diavolului”83. „Scriptura ne istoriseşte astfel de lucruri în legă
tură cu cazul lui Iov, când diavolul a cerut lui Dumnezeu îngă-
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Parabola despre săracul Lazăr şi bogatul
nemilostiv, V, 4
8~ Sf. Ioan Gură de Aur, Despre mărginită putere a diavolului, I, 6
i 83 Origen, Despre principii, III, 2, 1
32
duinţa de a se face stăpân pe averile lui. Dar Scriptura ne învaţă
totodată că suferinţele noastre nu sunt rodul unor întâmplări
oarbe atunci când suntem loviţi în avuţiile noastre prin pagube
de orice fel şi că nu întâmplător ni se dărâmă casele fără rost,
nimicind acolo pe cei dragi ai noştri. în legătură cu Iov, vei
putea băga de seamă că nici casa lui nu s-ar fi prăbuşit peste fiii
lui dacă diavolul n-ar fi primit înainte putere de la Dumnezeu. în
acest sens, nici tâlharii n-ar fi venit în trei cete să-i fure
cămilele, boii şi celelalte vite, dacă n-ar fi fost împinşi de acel,
ai cărui robi s-au făcut, ascultând orbeşte de voinţa lor”84. „Da
că cineva, cugetând la cele întâmplate cu Iov, ar putea întreba:
Pentru ce diavolul, atacându-1 pe acela, a putut face toate îm
potriva lui? Cum l-a sărăcit de toate avuţiile, i-a omorât fiii şi pe
el l-a lovit cu buba rea?; să ştie că nu diavolul a putut face
acestea, ci Dumnezeu care l-a predat lui spre cercarea lui Iov.
De fapt, diavolul neputând face nimic, a cerut putere de la Dum
nezeu şi, primind-o, a făcut acelea. Deci şi din acestea poate fi
dispreţuit diavolul şi mai mult, că deşi a voit, n-a avut nici o
putere împotriva unui om drept. Şi cerând nu o dată, ci şi a doua
oară, se arată şi din aceasta slab şi neputând face nimic”85.
Dumnezeu „de multe ori îngăduie ca şi dreptul să cadă
în nenorociri, spre a arăta altora virtutea ascunsă în el, după cum
este cazul lui Iov”86.
,dumnezeu poartă de grijă întregii creaţii şi face bine
prin întreaga creaţie şi ne instruieşte de multe ori chiar prin
demoni, cum a fost cazul cu Iov”87.
CAPITOLUL 2 -Prolog: răbdarea lui Iov
1: ,Şi a fost că-n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu

■
au venit la-njaţişare înaintea Domnului, venit-a şi Diavolul în
I mijlocul lor să I se-nfaţişeze Domnului.
84 Origen, Despre principii, III, 2, 6

85 Sf. Atanasie cel Mare, Viaţa cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXIX
&6
Sf. loan Damaschin, Dogmatica, II, 29
87
Sf. loan Damaschin, Dogmatica, II, 29
33
„Versetele 1-6 alcătuiesc o paralelă destul de strânsă cu
1, 6-12”88.
2: Şi Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?". Iar
Diavolul a zis în faţa Domnului: „Străbătând prin cele de sub
cer şi hoinărind de-a lungul şi de-a latul, iată c-am venit ”.
3: Şi Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai aminte la
robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, ne
prihănit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de
tot răul. Şi măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe nedrept să-şi
piardă averile, el încă se ţine statornic în neprihana lui! ”
„Prin urmare, omul se face sfânt prin abţinerea de la rele
(Iov 2, 3) şi prin lucrarea poruncilor (Psalmi 13, 15), nu întrucât
se sfinţeşte cu totul prin fapte - fiindcă nici un suflet nu se în-
dreptează din faptele Legii (Romani 3, 20) ci ajungând, prin
lucrarea unor asemenea fapte bune, familiar cu Dumnezeul Cel
Sfânt”89.
4: Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „ Cojoc
pentru cojoc! Că dacă-i vorba de viaţa lui, dă omul tot ce are.
Cojoc pentru cojoc: „Textual: Piele pentru piele! Ex
presie populară prin care Diavolul vrea să sugereze că legătura
dintre om şi Dumnezeu e un fel de târg în folosul celui mai abil:
dacă Iov, prin resemnare, izbuteşte să scape cu viaţă şi cu trupul
întreg, tot ceea ce pierduse se poate reface”90.
:
5: Nu aşa ne-a fost vorba! Dimpotrivă, ia întinde-Ţi
i mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea lui, şi vezi dacă nu Te va
blagoslovi-n obraz!... ”.
„Bolile provin câteodată şi la cererea celui rău, când
Stăpânul cel iubitor de oameni pune la luptă ca un împotrivitor
al acestuia pe un mare luptător şi dărâmă trufia lui prin răbdarea
la cea mai înaltă treaptă a servilor Săi, ceea ce ştim că s-a
întâmplat în cazul lui Iov”91.
„Diavolul a acuzat şi a doua oară pe Iov. însă, învins de
eroul virtuţii, diavolul e dovedit mincinos, căci deşi Iov a suferit
88
BBVA, p. 556
89 Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, X
90 BBVA, p. 556
91 Sf. Vasile ce! Mare, Regulile mari, 55, 4
34
cele mai grozave chinuri, a rămas neclintit şi n-a păcătuit întru
nimic cu buzele înaintea lui Dumnezeu. Două lupte a susţinut
Iov şi a ieşit învingător, o a treia nu o mai începe, căci trebuia să
fie păstrată lupta întreită pe seama Mântuitorului, precum este
scris în cele trei Evanghelii [sinoptice - n. n.], Mântuitorul în
trupat ca om învingând în trei lupte pe cel potrivnic”92. „Nu tre
buie trecute cu uşurinţă cele scrise despre Iov, anume cum a
cerut satan să-l (ispitească). Pentru că (satan) nu putea să-i facă
nimic cu de la sine putere. Dar ce a zis diavolul către Domnul?
Lasă-l în mâinile mele, şi te va ocărî în faţă. Tot aşa şi acum
există acelaşi Iov. Acelaşi Dumnezeu, şi acelaşi diavol. îndată
ce obţine cineva ajutor de la Dumnezeu, îndată ce este plin de
zel şi clocoteşte de har, satan cere Domnului (să-l ispitească) şi
zice Pentru că îl ajuţi şi îl sprijineşti îţi [slujeşte] Ţie; lasă-l şi
clă-l pe mâna mea (şi vei vedea) că le ocărăşte în faţă! (1, 10 ş.
u.). Prin urmare, după ce sufletul a fost mângâiat, harul se îm
puţinează, iar sufletul este dat ispitelor. Vine diavolul şi îl cople
şeşte cu mii de rele: cu descurajare, disperare, gânduri rele, şi
supune sufletul la necazuri, pentru ca să-l slăbească şi să-i ră
pească nădejdea în Dumnezeu”93.
6: Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ţi-l dau ţie pe mâ
nă; numai de viaţa lui să nu te-atingi! ”
7: Diavolul a plecat de dinaintea Domnului şi l-a lovit
pe Iov cu bubă rea din tălpi până-n creştet.
„Nu e vorba de lepră, ca în unele traduceri, ci de boala
care constituise a şasea plagă a Egiptului (Ieşirea 9, 9-11), ter
menul grecesc fiind acelaşi şi desemnând o explozie de infla
maţii purulente şi dureroase pe toată suprafaţa corpului uman”94.
Mai jos, o altă propunere pentru boala lui Iov.
„în Cartea Iov, care e anterioară chiar şi lui Moise95,
scrie despre diavolul că s-a înfăţişat înaintea Domnului şi i-a
cerut putere împotriva lui Iov, ca să-l supună celor mai grele

93 Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXVI, 7
99 BBVA, p. 556
95 Presupunere îndoielnică; însă cele relatate în Cartea Iov sunt, într-adevăr,
anterioare perioadei lui Moise.
35
1
-
ispite; mai întâi pierderea întregii averi şi a copiilor, iar apoi să-i
acopere tot trupul cu boala cea cumplită numită elefantiazis”96.
Oare să înţelegem din Scriptură că, „dacă cineva ur
mează poruncile, nu pătimeşte nici o boală, adică nu face febră
şi nu încearcă alte dureri ale trupului? Nu cred că poruncile
divine promit aşa ceva celor ce le păzesc. De altfel, îl avem ca
dovadă pe Iov, preadrept şi observator foarte atent al întregii ev
lavii, care este umplut de o ulceraţie foarte rea, de la cap până
la picioare”97.
„Nu este, nu este suferinţă omenească ce nu poate do
bândi mângâiere şi uşurare prin suferinţele lui Iov. Că toate
suferinţele ce sunt pe lume, toate s-au strâns la un loc şi au tă
bărât asupra trupului lui Iov.
Ce iertare dar va mai avea acela care nu poate îndura cu
mulţumire o parte din suferinţele îndu-rate de Iov, când el, după
cum se vede, n-a îndurat numai o parte, ci toate suferinţele ce se
pot întâmpla tuturor oamenilor?”9 .
8: Şi a luat Iov un ciob ca să-şi radă puroaiele şi s-a
aşezat pe gunoi, în afara cetăţii.
„în afara oraşului se afla un loc în care se depozitau
gunoaiele, cărora, din când în când, li se dădea foc. Aşa se face
că Textul Ebraic îl aşază pe Iov în mijlocul cenuşii sau printre
cenuşi.
Deşi nu erau lepră, bubele puteau indica un început al
acestei boli, ceea ce presupunea izolarea suferindului, evitându-
se astfel posibila contaminare”99.
„Augustin interpretează acest verset ca fiind o prefigu
rare a pătimirii Mântuitorului, prin care toate păcatele le sunt
iertate celor care le mărturisesc (Annotationes in lob 2)”100.
în imaginea lui Iov lovit cu răni e văzut chipul celui ce
se căieşte cu duh umilit: „El singur va fi despărţit de toată făp
tura de sub cer şi va şedea pe gunoiul a nenumărate păcate şi va
96 Origen, Contra lui Celsus, VI, 43

97 Origen, Omilii la Exod, VII, 2
98 Sf. loan Gură de Aur, Despre mărginită putere a diavolului, III, 4
99 BBVA, pp. 556-557
100 SEP 4/II, p. 38
36
fi cuprins de întunericul ştiinţei101 şi întristării, care nu are sfâr
şit. Iar puroiul rănilor lui nu îl va scărpina cu un ciob ca Iov, ci
cu unghiile mâinilor lui din pricina intensităţii chinului inimii
lui; fiindcă Iov era rănit la trup, dar avea sufletul ocrotit de
Dumnezeu (2, 6), dar acesta îşi are sufletul împreună cu trupul
otrăvit de păcate şi, de aceea, durerea omului aceluia va fi de
zece ori mai rea decât rana lui Iov. După acestea îl vor părăsi
rudele după trup şi toţi cunoscuţii şi prietenii lui din lume; căci,
însoţindu-1 puţină vre-me şi lăcrimând împreună cu el pentru
necazul său cel fără leac şi văzând nemângâierea sufletului său,
socotindu-1 ca pe o urâciune, fiecare se va întoarce la ale sale şi,
lăsat singur şi văzând pustiul şi nedumerirea şi necazul şi dure
rea care-1 învăluie, va plânge întru durerea sufletului său şi va
striga în deznădejde spre Domnul Atotţiitorul!”102.
9: Şi dac-a trecut o vreme şi înc-o vreme, zis-a către el
femeia lui: „Până când oare te vei mai răbda, zicând: - Iată,
încă puţin să mai aştept întru nădejdea mântuirii mele!?... Că
iată, amintirea ta s-a şters de pe pământ, şi chiar aceea a
feciorilor tăi şi a fiicelor tale, pe care-n dureri şi chinuri i-am
purtat în pântece şi pentru care-n zadar cu osteneli m-am
nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemişcat sub
cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică şi umblu din
loc în loc şi din casă-n casă, aşteptând să scapete soarele ca să
mă odihnesc de ostenelile şi de durerile ce mă cuprind acum...
Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, şi mori! ”.
Şi dac-a trecut o vreme şi înc-o vreme: „Literal: Şi tre
când vreme multă. Nuanţă proprie Septuagintei: izolarea lui Iov
se consumă nu numai în spaţiu, ci şi în timp”103. „în Versiunea
Masoretică versetul 9 sună astfel: Femeia lui i-a zis: - încă te
mai încăpăţânezi în neclintirea ta? Blesteamă-L pe Dumnezeu şi
mori! Dezvoltarea îi e proprie Septuagintei, iar ediţia Rahlfs o
notează cu 9a-9e»104
101
Ştiinţa propriilor păcate e întuneric, dar duce la lumină pe cel ce se căieşte.
102
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XXIII
103
BBVA, p. 557
104
BBVA, p. 557 - o greşeală de tipar face ca Ia Anania să apară indicaţia 9a-
9c.
37
■
„Femeia îl îndeamnă să-şi provoace o moarte rapidă: se

considera că hulitorii lui Dumnezeu aveau să fie nimiciţi pe loc.
♦ [...] Hesychius interpretează: Iov făcând acest lucru s-ar eli
bera de boală şi ar ieşi mai repede din această viaţă de chin.
Spunând o vorbă Domnului L-ar mânia pe Acesta şi ar putea fi
lovit de moarte ca o consecinţă a blasfemiei, fapt care i-ar da sa
tisfacţie Satanei (Omilii la Iov, IV, 2, 9-9e)”l0S.
„Or, se ştie că diavolul a rămas de ruşine pentru că îl
defăimase pe Iov, care, deşi a îndurat aceste necazuri, nu a cârtit
împotriva lui Dumnezeu, cum spusese vrăjmaşul, ci, chiar şi
după ce a fost dat pe mâna ispititorului. Iov a continuat să laude
mai departe pe Dumnezeu, mustrând şi pe femeia sa”106. „Dacă,
însă, copleşit de dureri, ar fi spus un cuvânt de hulă, aşa cum l-a
sfătuit femeia, atunci s-ar fi bucurat duşmanul”107.
Iov „a fost încercat prin mulţimea de nenorociri vesti
toare, l-a încercat chiar prin soţie [...]. Nu e neînsemnată aceas
tă încercare. Căci ştim că mai grele sunt încercările care vin prin
femei ><108
10: Iar el, uitându-se lung la ea, a grăit: „De ce
vorbeşti tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din
mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda şi pe cele
rele?... ". Şi-n toate aceste întâmplări ce s-au petrecut asupră-i,
nimic n-a greşit Iov cu buzele sale-n faţa lui Dumnezeu.
„Hesychius (Omilii la Iov, IV, 2, 10 a-c) interpretează
acest verset făcând aluzie la şarpele din Geneză: Iov vede şar
pele ascuns în limba soţiei sale. Mai sunt şi alţi comentatori care
afirmă că soţia lui Iov vorbeşte sub influenţa demonului (Didim,
Iulian Arianul). ♦ Iov n-a păcătuit cu buzele înaintea lui
Dumnezeu'. Hesychius spune că Iov nu a păcătuit nici prin cu
vinte, dar nici prin gânduri, pentru că limba este oglinda gân
dirii, pentru că ceea ce zămisleşte gândirea naşte limba (Omilii
la Iov, IV, 2, 10d-e)”109.
105 SEP 4/11, p. 38

107
Sf. Vasilc cel Mare, Omilii la Psalmi, VI, 2
108
Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XX, 16-17
109
SEP 4/11, p. 39
38
i
„Cu alte cuvinte, dacă am primit pe cele bune şi dulci,
care au venit la noi din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, oare
nu vom primi cu curaj şi pe cele amare şi grele?”110. „Putem noi
sili pe Judecător să ne dea veşnic aceleaşi lucruri? Putem noi
oare învăţa pe Stăpân cum trebuie să ne cârmuiască viaţa? El
însuşi are putere asupra hotărârii Sale. Rânduieşte cum vrea cele
ale noastre. Este înţelept şi dă slugilor Sale ce le este de folos.
Nu iscodi judecăţile Stăpânului! Iubeşte numai pe cele rânduite
de înţelepciunea Lui! Primeşte cu plăcere orişice îţi dă!”111.
„Căci, cine-i mulţumit cu ce se întâmplă, acela a deve
nit, de pe acum, liber de asuprire şi nu mai ridică mâna împo
triva lui Dumnezeu, care rânduieşte totul în vederea mântuirii
noastre, nici nu mai murmură în ascuns fără ca să-l audă cineva.
Cârtirea aceasta seamănă cu a slujitorilor celor răi care nu-şi
varsă necazul în chip văzut împotriva poruncilor Domnului, ci
cârtesc doar fără să ridice glasul, fiind porniţi cu totul împotriva
Providenţei divine, ca şi cum ar vrea să ascundă în faţa Provi
denţei şi a lui Dumnezeu, Cel peste toate, nemulţumirile de care
se plâng. La aceasta cred că se referă cartea Iov”112. La fel sun
tem sfătuiţi şi noi a grăi, în feluritele împrejurări ce se abat asu
pra noastră. De pildă, „dacă ai avut sănătate trupească, dar spre
încercare ţi-a venit şi vreo mică suferinţă, pentru ce nu-ţi aduci
aminte de dreptul Iov, care zice: Dacă am primit din mâna lui
Dumnezeu Cele bune, nu vom răbda şi cele rele? Gândeşte-te
că cei ce voiesc odihna în toate, vor avea sa audă: Aţi luat cele
bune ale voastre în viaţa voastră (Luca 16, 25). Să nu ne des
curajăm. Avem un Dumnezeu milostiv care cunoaşte mai mult
ca noi neputinţa noastră; şi dacă pentru a ne încerca aduce
asupra noastră câte o boală, avem pe Apostolul care ne îmbie
mângâierea, zicând: Credincios este Dumnezeu, care nu vă va
lăsa săi fiţi încercaţi peste ceea ce puteţi, ci va aduce odată cu
încercarea şi sfârşitul ei, ca să puteţi răbda (I Corinteni 10,
13)”113.
110
Origen, Filocalia, XXVI, 8
112 Origen, Despre rugăciune, X, 1
113 Sf. Varsanufie şi loan, Scrisori duhovniceşti, 74
39
„Când urătorul de oameni a văzut că Iov este din nou
biruitor, a îndreptat ispita chiar asupra trupului lui, i-a lovit tru
pul cu răni, de nespus cu cuvântul, l-a pogorât pe bărbat de pe
scaunul strălucit pe care sta şi l-a pus să stea pe gunoi. Iov însă a
rămas nemişcat, cu toate că l-au lovit atâtea dureri, şi păstra
nejefuită vistieria credinţei în ascunzişul sufletului său. Aşadar,
vrăjmaşul nemaiavând ce să mai facă, a imitat vechea viclenie, a
ademenit mintea femeii lui Iov, cu gând păgân şi hulitor şi, prin
femeie, a încercat să turbure pe atlet. Nici una din nenorocirile
de mai înainte nu l-a întristat pe Iov atât de mult cât l-au întristat
cuvintele femeii”114.
Diavolul lucrează şi astăzi împotriva noastră, chiar dacă
nu i se îngăduie, de cele mai multe ori, să ne încerce precum pe
Iov, şi el va încerca mai cu seamă să ne împiedice de la unirea
cu Hristos Dumnezeu: „Astfel, în timp ce unii se pregătesc pen
tru a primi Sfânta împărtăşanie, tocmai atunci suferă imbolduri
mai grele din partea satanei. Acest spirit ticălos, precum este
scris în Cartea lui Iov, vine printre fiii lui Dumnezeu, ca să-i tul
bure cu obişnuita lui viclenie, ori să-i facă peste fire de fricoşi şi
de nehotărâţi, ca să le micşoreze evlavia sau, atacându-i, să le
smulgă credinţa ca, dacă s-ar putea, să-i depărteze cu totul de la
împărtăşanie sau să se apropie cu răceală sufletească. Dar nu
trebuie să se ţină seamă de vicleniile şi uneltirile lui, oricât ar fi
,
de urâte şi de îngrozitoare, ci toate nălucirile acestea trebuie
întoarse împotriva capului lui. Ticălosul acesta trebuie dispreţuit
şi batjocorit şi nu trebuie să ne îndepărtăm de Sfânta împărtă
şanie din pricina năpădirilor lui şi a tulburărilor pe care le tre
zeşte el”115.
„Diavolul, da, făgăduieşte multe, nu ca să dea, ci ca să
ia. Ne făgăduieşte bunuri din furtişaguri şi răpiri, ca să ne ră
pească împărăţia şi dreptatea; pune înaintea noastră comorile
cele de pe pământ, ca pe nişte curse şi laţuri, ca să ne lipsească
şi de acestea şi de comorile cele din ceruri; voieşte să ne îmbo
găţim aici, ca să nu ne îmbogăţim dincolo. Dacă nu poate cu bo-

115 Toma de Kcmpis, Urmarea tui Hristos, V, 10, 2
i
40
;
găţia să ne scoată din moştenirea cea cerească, atunci apucă altă
cale, calea sărăciei. Cum a făcut cu Iov. Când a văzut că bogăţia
cu nimic nu l-a vătămat, împleteşte cu sărăcia curse, nădăjduind
să-l biruie prin ea. Poate fi, oare, ceva mai fără judecată? Nu!
Că cel ce poate îndura cu cuminţenie bogăţia, cu mult mai mult
îndură cu bărbăţie sărăcia; cel ce nu doreşte averile când le are,
nu le caută nici când îi lipsesc, aşa precum nici atunci fericitul
acela, ci prin sărăcie a ajuns din nou mai strălucit. Acel demon
viclean i-a putut răpi averile, dar nu i-a putut răpi dragostea cea
către Dumnezeu, ci chiar mai puternic l-a făcut; şi încercându-1
cu tot felul de necazuri, l-a făcut să se împodobească cu şi mai
multe bunuri. De aceea diavolul era în încurcătură mare; cu cât
îi dădea mai multe lovituri, cu atât îl vedea că ajunge mai pu
ternic.
De aceea, după ce a folosit şi a încercat toate mijloacele
şi a văzut că nimic nu reuşeşte, a alergat la vechea lui armă, la
femeie; femeia ia masca purtării de grijă, plânge cu mare jale
suferinţele lui Iov şi, prefăcându-se că vrea să-l scape de ne
cazuri, îi dă acel pierzător sfat. Dar nici aşa nu l-a biruit. Că acel
minunat bărbat şi-a dat seama de momeala diavolului; şi cu
multă înţelepciune a închis el gura femeii prin care vorbea dia
volul „116
11: Iar trei prieteni ai săi, auzind de toate nenorocirile
ce căzuseră asupră-i, au venit la el, fiecare din ţara lui: Elifaz,
regele Te/nanilor, Bildad, domnul Şuahilor, şi Ţofar, regele Na-
amahilor. Ei au ajuns la el toţi odată, ca să-l aline şi să-i stea
la-ndemână.
Prietenii veniţi să-l aline pe Iov: Elifaz (= Dumnezeu e
aur curat; Dumnezeu zdrobeşte) din Teman (= pustie) - numele
unui trib descins din Esau şi al teritoriului ocupat de acesta în
Edom;
Bildad (= Bel a iubit; fiul certei; cel ce îşi apără locul
său) din Şuah (= depresiune; groapă; adâncime) - ţinut în pro
vincia asiriană Suhu, la vest de Eufrat - mai jos, ipoteza că Şuah
ar desemna arameii nomazi din sud-estul Canaanului;
116 Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Matei, XIII, 4
41
Ţofar (= cel ce gângureşte) din Naama (= frumuseţe;
prietenie) - localitate din nordul Arabiei; mai jos, alte propuneri
pentru numele celor trei.
„Elifaz venea din Teman, ţinutul Edomului (vezi Fa
cerea 36, 11); numele lui putea să însemne Dumnezeu zdrobeşte.
Bildad aparţinea tribului Şuah (vezi în Facerea 25, 2), probabil
înrudit cu Arameii nomazi din sud-estul Canaanului; numele său
ar însemna iubit al Domnului. Cât despre Ţofar, al cărui nume,
cu înţeles incert, ar putea să însemne pasăre fremătătoare sau
cui ascuţit sau sprinten ca un căprior (cf. Paul Scherer), el trăia
în ţinutul Naamah (pe care Septuaginta îl transcrie Minaios), în
nord-vestul Arabiei. Septuaginta îi menţionează ca înalţi dem
nitari ai popoarelor lor, demnităţile implicând şi atributul înţe
lepciunii”117.
12: Şi dacă l-au văzut de departe, nu l-au recunoscut.
Atunci cu glas mare au strigat şi au plâns, şi şi-au sfâşiat fie
care veşmântul şi şi-au presărat capul cu ţărână.
Şi-au presărat capul cu ţărână: „Textul Masoretic are
literal: şi au aruncat ţărână peste capetele lor înspre cer. Ex
presia a arunca ţărână spre cer mai apare în Ieşirea 9, 8.10.
Poate fi un gest de indignare sau un mod de a lua cerul drept
i
martor”118.
13: Şapte zile şi şapte nopţi au şezut lângă el şi nici un
cuvânt nu i-au vorbit, văzând cât de groaznică îi era durerea, şi
mare foarte.
Anania armonizează aici cu Textul Masoretic. SEP 4/II
încheie versetul: şi nici unul n-a scos un cuvânt/găsind că
nenorocirea lui era cumplită şi prea mare. Prietenii, văzând
mărimea loviturii, amână a spune cele ce le aveau de spus. De
aici e deja un semn că ei nu veniseră tocmai pentru a-i aduce lui
Iov vorbe de mângâiere (dar se poate înţelege şi aceea că, cople
şiţi de nenorocirea lui Iov, socoteau neputincioasă orice mân
gâiere). E cert însă că, în logica vremii, doar păcătoşii aveau
parte de lovituri, credinţă continuată, pe alocuri, până azi.
II7BBVA, p. 557
118 SEP 4/11, p. 39
42
CAPITOLUL 3 - Iov îşi blesteamă ziua-n care s-a născut
1: După aceea şi-a deschis Iov gura şi şi-a blestemat

ziua,
După aceea, „pentru că şi marele Iov şi-a dus multă vre
me suferinţa în tăcere, dovedindu-şi bărbăţia tocmai în stăruinţa
cu care şi-a îndurat cele mai insuportabile dureri, dar după ce
răbdase atât de mult în tăcere şi şi-a dus chinul, păstrându-1 as
cuns în adâncul inimii, până la urmă totuşi şi-a deschis gura şi a
dat la lumină ceea ce toţi ştim”119, adică cele ce urmează.
2: zicând:
„De aici începe poemul propriu-zis, pe care versiunea
de faţă îşi propune să-l tălmăcească în versuri cât mai apropiate
de textul original al Septuagintei, din care păstrează cuvintele
nucleice, îngăduindu-şi să adauge doar cuvinte întăritoare, me
nite să-i confere poemului valenţele prozodice ale limbii româ-
ne»120.
3: „Săpiarăziua-aceea în care m-am născut
Şi noaptea care-a zis: „ Un prunc se zămisli! ”
„Iov regretă că s-a născut. Dorinţa aceasta de a nu se fi
născut sau de a muri este extrem de rară în Biblie”121.
Acest Ioc, pus în legătură cu Ieremia 20, 14-16 [Bleste
mată fie ziua-n care m-am născut!; da, ziua-n care maica m-a
născut să nu fie binecuvântată! Blestemat fie omul care i-a
vestit tatălui meu: - Un fiu ţi s-a născut/] dă de înţeles că însăşi
naşterea e impură: „Ţi se pare că profetul ar fi putut folosi im
precaţii atât de grave şi atât de grele dacă nu ar fi ştiut că există
ceva în această naştere trupească ce pare a fi demn de blesteme
de acest fel şi pentru care legiuitorul acuză atâtea necuraţii [cf.
Levitic 12], cărora le impune, în consecinţă, purificări echiva
lente?”122.
4: Desiş de-ntunecime să fie ziua-aceea;
1111 Sf. Vasile ce! Mare, Epistole, 223

120 BBVA, p. 557
121 SEP 4/11, p. 40
122 Origen, Omilii la Levitic, VIII, 3
43
de sus, din ceruri, Domnul să n-o mai ia în seamă,
de sus, din cer, lumina pe ea să nu mai cadă!
5: Din beznă umbra morţii s-o ţină strâns în gheare
şi negură-ndesată să vină peste ea!
„Textul Masoretic are în plus, la final: şi s-o
îngrozească întunecările zilei {eclipsele)”'21.
6: Blestem pe ziua-aceea, blestem pe noaptea-aceea,
să piară-n întuneric!;
nicicând să nu mai fie-ntre zilele din an,
şi nici între-ale lunii să nu se socotească;
„Primul stih nu are echivalent în Textul Masoretic, unde
versetul începe: Noaptea aceea să o ia bezna”m.
7: ci-ntreagă noaptea-aceea săfie-ntr-o durere;
nu, nici o veselie în ea, nici bucurie;
8: blestem din partea celui ce zilele blesteamă,
a celui ce trezeşte din solzi Leviatanul.
„în Textul Masoretic: S-o blesteme cei care blestemă
zilele, cei care sunt în stare să stârnească leviatanul. Subiectul
se poate referi fie la duşmanii luminii, cei care lucrează în întu
neric, fie, mai probabil, la vrăjitori (poate astrologi?), despre
care se credea că pot schimba zilele faste în zile nefaste sau pot
să atragă eclipsele; credinţa populară era că leviatanul înghite
soarele”12S.
Leviatanul: „Textual: Chitul cel mare. în mitologia se
mitică Leviatanul era un monstru marin uriaş, oarecum asemă
nător cu un balaur sinuos (TOB îl traduce prin întortocheatul),
simbol al haosului care poate răsturna ordinea universului şi în
ghiţi soarele (legat, probabil, şi de fenomenul eclipsei). Apucat
de solzi, gâdilat, el poate fi trezit şi pus să înghită lumina zilei
I
care-1 născuse pe Iov, nimicind-o”126. ,J3alaurul cel mare: gr.
KiţTOţ, specializat pentru balenă, desemnează şi orice monstru
marin; în ebraică, leviatanul; Textul Masoretic vorbeşte despre
trezirea acestuia, pe când Septuaginta, despre îmblânzirea lui.
i
123 SEP 4/11, p. 40

124 SEP 4/11, p. 40
125 SEP 4/11, p. 40
126 BBVA, p. 558
44
S ih
Texte vechi feniciene numesc acest şarpe sau balaur cel puter
nic cu şapte capete. Era considerat un monstru din haosul primi
tiv, iar imaginaţia populară se temea că s-ar putea trezi, atras de
un blestem împotriva ordinii existente”127.
Chitul e, aici şi în alte locuri ale Scripturii, chip al sata
nei şi al puterilor întunericului. „Şi, după cuvântul din Cartea lui
Iov, a venit Cel care a biruit fiara cea mare"m, adică Mântui
torul Hristos. Acelaşi autor vede aici dovada că Iov „a zis aces
tea [cele de mai sus, chiar dacă ele pot şoca - n. n.] în Duhul
divin şi profetic”129, deoarece el tot acum anticipează pogorârea
la iad şi învierea Mântuitorului: „vezi, aşadar, în ce fel a prezis,
în Duhul Sfânt, despre balena cea mare, pe care Domnul o va
ucide, al_ cărei
*
typos era faimoasa balenă a lui Iona”130.
9: Intunece-se aştrii acelei nopţi adânci;
s-aştepte lung lumina şi ea să nu mai vină,
luceafărul de ziuă nu-l vadă răsărind;
„Al doilea şi al treilea stih în Textul Masoretic: Să aş
tepte lumina şi să nu [vină], să nu vadă pleoapele auroreP,lil.
10: că pântecele mamei nu l-a-ncuiat la prag,
durerea s-o alunge din ochii nedeschişi.
11: De ce nu mi-a fost moartea în sânul maicii mele,
sau n-am murit de-ndată ce i-am ieşit din pântec?
12: De ce şi-a pus genunchii să-mifie aşternut,
şi pieptul ei cel dulce de ce i l-am mai supt?
13: Acum, dormindu-mi somnul,
m-aş înveli-n tăcere;
zăcând, m-aş odihni
„Acum moartea nu se mai numeşte moarte, ci adormire
şi somn. înainte de venirea lui Hristos şi de iconomia Crucii,
chiar numele morţii era înfricoşător. [...] [Dar] fericitul Iov cu
acest nume a numit-o, zicând: Moartea e odihna bărbatului"[n.
127 SEP 4/II, p. 40

128 Origen, Despre principii, IV, 1,5
129 Origen, Omilii la Leviiic, VIII, 3
130 Origen, Omilii la Leviiic, VIII, 3
,3|SEP 4/11, p, 40
132 Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Sfintele Paşti, I
45
14: cu regii laolaltă şi cu mai-marii lumii
semeţi întru armuri,
Stihul al doilea în SEP 4/II: Care se Jaleau cu săbiile
[lor\. „în Textul Masoretic: care-şi construiesc pentru ei ruine.
Ruine şi săbii vin de la rădăcini omografe în ebraică (HRB)”133.
15: sau cu boierii-alături îmbelşugaţi de aur,
cei ale căror case sunt doldora de-argint;
„Textul Masoretic face o aluzie mai transparentă la ca
sele funerare (mormintele) regilor mesopotamieni şi egipteni, în
care erau acumulate bogăţii imense”134.
16: aş fi ca stârpitura de pântec lepădată,
ca pruncii prea devreme lumina s-o mai vadă.
17: Acolo păcătoşii-n iuţimea lor au ars;
acolo-şi au odihnă cei osteniţi în trup;
„Acela care a asudat în nenumărate nevoinţe pentru vir
tute, care, pentru a o dobândi a trăit mai mult în osteneli, acela
are să trăiască până la sfârşit ca Iov, care s-a ostenit mult în lup
tele lui cu potrivnicul. Iov a spus: acolo s-au odihnit cei osteniţi.
De aceea şi Domnul cheamă la odihnă pe cei osteniţi şi împo
văraţi (Matei 11, 28)”135.
18: acolo nici vieţaşii
nu mai aud poruncă şi glas de temnicer.
SEP 4/II traduce: Cei din veac [toţi] împreună/ nu mai
aud glasul străngătorilor de biruri. „în Textul Masoretic: cu ei,
prizonierii-s în largul lor, nu mai aud glasul asupritorului6.
19: Acolo mic şi mare, de-a valma, sunt totuna;
i
acolo robu-n fine de domn nu se mai teme...
Oarecum surprinzător, versetele de mai sus au fost in
cluse ca argument în sprijinul postului: „dacă oamenii ar fi uce
nicii postului, nu s-ar mai fi auzit, precum spune Iov, glasul ce
lui care cere birul. Dacă postul ar cârmui viaţa noastră, atunci
viaţa n-ar mai fi atât de plină de plâns şi de tristeţe”137.
133 SEP 4/11, p. 41

134 BBVA, p. 558
135 Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XI, 5
136 SEP 4/11, p. 41
137 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, II, 5
46
.
i
20: De ce s-a dat lumină amarului luminii
şi viaţă celor care-n durere chinuiesc
„Textul Masoretic are le dă El lumina. Versiunile vechi
şi Targumul au aici pasivul divin”m.
21: şi celor ce-şi vor moartea şi nu dau peste ea,
în van scurmând s-o afle ca pe-o comoară-ascunsă
22: şi-s plini de bucurie de-o nimeresc cândva?
„Textul Masoretic are: şi ar tresălta de bucurie să afle un mor
mânt”"9.
23: Odihnă-i este omului murirea, căci într-însa
l-înfaşă Dumnezeu!
„Versiunea lui Ioan Gură de Aur e diferită: Moartea îi
este omului odihnă, dar intrarea i-a fost ascunsă, căci Dum
nezeu a împrejmuit-o cu zid. Sensul pare să fie: omul va găsi
odihnă în sălaşul morţilor, căci acesta este împrejmuit de Dum
nezeu cu un zid apărător. Aşadar, nici o tulburare nu poate pă
trunde înăuntru. Nici textul ebraic nu e clar”140.
„Adu-ţi aminte de Psalmistul care zice: Că nu este întru
moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad, cine Te va lăuda
pe Tine? (Psalmi 6, 5). Căci care e rodul celor morţi? Sau cum
îşi va mai aduce aminte de Dumnezeu, pentru a împlini porunca
Lui, cineva din cei coborâţi la iad? Căci l-a închis pe el Dum
nezeu, după cum s-a scris. De aceea ne-a învăţat şi prea înţelep
tul Pavel, scriind: Până avem timp, să facem binele (Galateni 6,
IO)”141.
24: In faţa pâinii mele mă podidesc suspine
şi spaime curgătoare sunt lacrimile mele;
,yPlâng cotropit de spaimă: Textul Masoretic are: se
revarsă ca apa urletele mele”142.
25: temutu-m-am de spaimă, şi iat-o, stă deasupră-mi;
de ceea ce mi-e frică, aceea-mi stă-nainte.
138 SEP 4/11, p. 41

139 SEP 4/II, p. 41
140 SEP 4/11, p. 42
141 Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfanţului Ioan, III
142 SEP 4/11, p. 42 - Din aceste intervenţii se poate vedea că Anania recurge
uneori şi la textul ebraic, pentru a-şi alcătui versiunea cât mai coerent.
47
Versetul e folosit de Sfanţul Vasile cel Mare, vădindu-şi
teama ca nu cumva să cedeze ispitelor cei credincioşi1?3.
26: Nici pace pentru mine, nici tihnă, nici odihnă,
ci groaza m-a cuprins!"
,frica de care m-am temut a venit la mine (Iov 3, 25)
şi umbra morţii m-a acoperit.
Vai mie, suflete, priveşte şi vezi cele prezente, vremel
nice şi, după puţin, trecătoare, cu amărăciune şi durere; şi pe ce
le ce vor veni, încă şi mai grele. înţelege, suflete, din câte bună
tăţi şi nădejdi cazi şi câtor chinuri te vei face după puţin timp
I moştenitor, fără urmaş şi nemângâiat.
Vino şi cazi şi te roagă înainte de-a se întuneca lumina
deasupra capului tău şi cere Dătătorului luminii nemuritoare ca
să mă scoată din flacăra a toate mistuitoare şi din întunericul ne-
luminos”144.
CAPITOLUL 4 - Cuvântul lui Elifaz
1: Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:

2: „De multe ori în viaţă ţi s-a vorbit în dodii?
Pe cine crezi tu oare că-nmoi cu vorbe grele?
„In Textul Masoretic: Dacă încearcă cineva o vorbă, te
oboseşte? Dar cine-şi poate opri cuvăntul7,]45.
3: Că iată, tu, cel care pe mulţi i-ai învăţat
şi multe mâini slăbite le-ai împuternicit,
4: tu, cel ce prin cuvinte bolnavi ai ridicat
şi din genunchi nevolnicijacut-ai îndrăzneţi,
5: acum, când şi pe tine durerea te-a atins,
te-ai aruncat asupră-i...
„Folosirea verbului spudazo = a fi atent, a fi curtenitor,
a se grăbi cu luare-aminte introduce o notă de ironie; modalitate
oratorică de a obţine un ascendent asupra interlocutorului”146.
143 Cf. Epistole, 46, 3

144 Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXIX, 8
145 SEP 4/II, p. 42
146 BBVA, p. 559
48
VI.
Termenul e tradus de SEP 4/n prin te-ai tulburat. „Textul Ma-
soretic are osteneşti, şi în plus: ai fost lovit şi te tulburi”147.
6: Ce? frica ta de Domnul e oare nebunie?
şi tot aşa nădejdea? şi calea ta cea dreaptă?
Frica ta de Domnul: „Textual: frica, prin aceasta înţe-
legându-se, în limbajul biblic, frica de Dumnezeu, echivalentă
însă cu evlavia”148. „Oare frica ta nu este întru sminteală: Elifaz
îi atrage atenţia lui Iov că trebuia să facă faţă la ceea ce i s-a în
tâmplat dacă a fost sincer când i-a sfătuit pe alţii (Augustin,
Annotationes in lob 4)”149.
„Iată ce vrea să zică: Dacă ai fi făcut vreun bine n-ai fi
păţit ce ai păţit: e limpede, plăteşti pentru păcate şi fărădelegi -
şi asta îl rănea mai mult pe fericitul Iov”150.
7: Adu-ţi aminte: care din cei curaţi s-au stins?
sau când pierit-au oare cei drepţi, cu toţi ai lor?
„Acest verset este nucleul întregii pledoarii a lui Eli-
faz”'51
8: Pe cât ştiu eu, aceia ce ară rătăcire
şi seamănă durere, pe-acestea le culeg.
9: Ei prin porunca-naltă a Domnului se sfarmă
şi prin suflarea joasă-a mâniei Lui se sting.
10: A leului tărie şi răcnetul leoaicei
s-au stins, ca şi trufia balaurilor mari.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Colţii puilor de leu
sunt sfărâmaţi'^51.
11: Fumicoleul moare că n-are ce mânca,
iar puii de leoaică se duc care-ncotro.
,JFurnicoleul (grecescul myrmikoleon, astfel tradus în
Biblia lui Şerban): insectă a cărei larvă se hrăneşte cu furnici,
aruncându-se asupra lor şi devorându-le asemenea unui leu. Nu-
147 SEP 4/H, p. 42

148 BBVA, p. 559
149 SEP 4/11, p. 42
150
Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Parabola despre săracul Lazăr şi bogatul
nemilostiv, I, 10
151 BBVA, p. 559
152 SEP 4/11, p. 43
49
mele ştiinţific myrmeleon (de la myrmex = furnică şi leon =
leu) denotă insecta, iar nu ursul furnicar (myrmecoptaaga ju-
bata). Spre a evidenţia puterea lui Dumnezeu, singura care rân
duieşte totul în lume (v. 9), în versetele 10 şi 11 poetul dă mai
întâi exemple grandioase (leul, leoaica, balaurii), apoi se co
boară în lumea măruntă a insectelor, pentru ca să niveleze cu
cea mijlocie, a puilor de leu care se despart şi se risipesc prin în
ţărcare. Termenul ebraic corespunzător lui myrmikoleon pro
voacă traduceri care oscilează între leul (BJ, OSTY), leul bătrân
(KJV), leul puternic (RSV), ghepardul (TOB)”153. ,feul-fumi-
că\ gr. fivpfitiKoXscov; acest termen apare numai în Septuaginta,
în Iov. loan Gură de Aur spune că acest animal nu se poate hrăni
singur, dar Dumnezeu are grijă şi de el. ♦[...] In Textul Maso-
retic, versetele 10-11 conţin cinci nume de feline, greu de identi
ficat cu precizie. Ideea ar fi că Dumnezeu îl poate da pieirii pe
omul devenit asemenea fiarei, oricât s-ar crede acesta de puter-
■ »154
mc
„Vrând marele Iov să arate cursele pe care le întinde
patima, i-a născocit un nume compus de la leul cel foarte semeţ
şi de la furnica cea foarte măruntă. De fapt momelile [atacurile
= TrpotrpoXai] patimilor încep de la închipuirile cele mai mă
runte, furişându-se pe nebăgate de seamă ca o furnică, dar la
sfârşit se umflă aşa de tare că alcătuiesc pentru cel pe care l-au
prins în cursă o primejdie nu mai mică decât năpustirea leului.
De aceea luptătorul trebuie să lupte cu patimile încă de atunci de
când vin ca o furnică, punând în faţă puţinătatea ca momeală.
Căci de vor ajunge la puterea leului, va fi greu să le biruiască şi
tare îl vor strâmtora. Trebuie să nu le dea nicidecum de mân
care. Iar mâncarea acestora, precum s-a spus adeseori, sunt for
mele sensibile venite prin simţuri. Căci acestea hrănesc patimile,
înarmând la rând pe fiecare idol [chip] împotriva sufletului”155.
Un alt comentariu vede în acest animal pe leul cel
bătrân, chip al satanei, care trebuie omorât prin înfometare de
către noi: „Dacă porţi în tine însuţi aducerea-aminte de Domnul
153 BBVA, p. 559

SEP 4/H, p. 43
50
[mneme Theu - Rugăciunea lui Iisus - n. trad.] fixată în tine şi
hrăneşti iubirea faţă de El, vei putea respinge de la tine răsco
alele cugetului trupesc sau diabolic, care sunt aroganţa, mândria,
cugetarea la cele înalte, părerea de sine, înfumurarea, slava de
şartă, înclinaţia de a plăcea oamenilor şi făţărnicia, căci acestea
sunt găselniţele şi odraslele celui rău, cu care, înarmându-se ca
şi cu nişte care de luptă, se războieşte împotriva noastră. Deci
atunci când le ţii şi le împlineşti pe acestea, tu mori, iar pe vrăj
maşul îl faci viu, căci hrana lui sunt patimile lucrate şi îndrăgite
de noi. Dar când, iarăşi, făcut puternic de Domnul, săvârşeşti
poruncile şi ascunzi lucrările lor prin faptul că te socoteşti pe
tine însuţi drept nimic, tu eşti viu, iar diavolul moare, căci zice
[Scriptura]: Leul bătrân a pierit pentru că n-a mai avut ce
mânca „156
12: Din tot ce-ai spus, o vorbă de-arfi adevărată,
nimic din aste rele nu te-arfi-ntâmpinat.
Minunile Lui toate, o şoaptă în auz.
„După Ioan Gură de Aur, Elifaz îi judecă superficial pe
cei aflaţi în suferinţă, considerând suferinţa ca o pedeapsă a lui
Dumnezeu (Comentariu la Iov, IV, 12)”157.
Ultimul vers apare într-o altă variantă în capul următor,
regăsindu-se toate cuvintele-nucleu: „Urechea liniştii primeşte
de la Dumnezeu lucruri minunate. De aceea şi în Cartea lui Iov,
această prea înţeleaptă [liniştea, isihia - n. n.] a spus: Oare nu
va primi urechea cuvinte minunate de la £7?”158.
13: Atunci când spaima nopţii şi-a vocii ei întoarse
devine spaimă-n oameni,
„Vocea ei întoarsă: ecoul (năluca) sunetului înfiorător al
nopţii. Acest vers introduce un tablou sumbru, de mare forţă
literară, menit să sugereze că omul nu-şi are cunoaşterea prin
sine însuşi, ci în afara lui”159.
Versetele 12-13, în Textul Masoretic: „12. Un cuvânt s-
a strecurat către mine şi urechea mea a prins o şoaptă de la el.
156 Tcolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, XIV, 21-22

157 SEP 4/11, p. 43
Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XXVII, 24
159 BBVA, p. 559
51
!
13. în gândurile tulburate de vedeniile de noapte când

cade toropeala peste oamenC,m.
14: cutremur mă cuprinde şi spaimă mă cuprinde
şi oasele din mine le-aud cum clănţănesc,
15: că vânt ca o suflare mi-a adiat pe chip
şi mi-a făcut şi părul şi carnea să se strângă.
Suflare: „Grecescul pnevraa poate însemna fie duh (spi
rit), fie vânt sau suflare de vânt. Chiar dacă e vorba de o entitate
divină, ea nu se manifestă vizual, ci acustic”161.
„Aşa cum nu vei putea umple niciodată stomacul dintr-o
dată, tot aşa nu vei putea birui nici frica dintr-o dată. Şi, pe mă
sura plânsului, va scădea şi ea mai repede şi, pe măsura lipsei
Iui, vom rămâne fricoşi.
Mi se înfioară părul şi trupul, zicea Elifaz, povestind
viclenia dracilor”'62.
16: M-am ridicat să aflu, dar n-am ştiut ce e;
vedeam, dar nici o formă aievea-n văzul meu,
ci numai în ureche o şoaptă de vânt lin:
„Adiere de vânt lin este modalitatea în care Dumnezeu i
S-a descoperit şi proorocului Ilie în muntele Horeb. E posibil ca
autorul cărţii lui Iov să fi cunoscut pasajul din III Regi 19, 12.
Oricum, în ambele texte este folosit acelaşi substantiv, avra, în
I semnând adiere uşoară de vânt, mişcarea şi sunetul brizei mari
>
ne”163.
„Textul Masoretic are, literal: El stă şi nu recunosc înfă
ţişarea lui şi arătarea înaintea ochilor mei, şoaptă şi glas pe ca
re le aud”164.
17: La Domnul său, e oare vreun muritor curat?
prin fapta lui, e oare un om fără prihană
„în Textul Masoretic: E mai drept muritorul decât
Dumnezeu şi omul mai curat decât Făcătorul său? [...]. După
Ioan Gură de Aur, acuzându-1 pe Iov, Elifaz îl contrazice pe
160 SEP 4/II, p. 43

151 BBVA, p. 559
Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XX, 7
163 BBVA, p. 560
164 SEP 4/11, p. 43
52
L
Dumnezeu, care-1 numise pe acesta fără cusur (Comentariu la
Iov, IV, 15)”I6S.
18: Că dacă nu se-ncrede nici chiar în servii Săi,
şi dacă chiar în îngeri El află ceva strâmb,
19: cu cât mai mult în viermii bordeielor de lut
- un lut din care, iată, şi noi suntem Jăcuţi
în cei ce pier asemeni cu fluturii de noapte:
„Al doilea stih în Textul Masoretic: a căror temelie e
„166
ţărâna
20: erau de dimineaţă, iar seara nu mai sunt;
s-au dus, Jară să-şi afle în ei nici o scăpare;
„în Textul Masoretic: Fără să se bage de seamă (?),
pier pentru totdeauna”167.
21: asupră-le suflare, şi, iată, s-au uscat;
pierit-au, că n-avură în ei înţelepciune.
„Primul stih în Textul Masoretic: Oare nu le sunt
smulse funiile [de la corturi]”168.
„Dacă şi întru îngeri ai găsit răutate şi totuşi nu i-ai ier
tat, ce se va întâmpla cu mine? Nu este deci sfinţenie, dacă Tu,
A A _
Domne, Iţi tragi înapoi mâna Ta. înţelepciunea nu mai e de fo

los dacă Tu nu o cârmuieşti”169.
Cartea Iov arată „prin aceasta slăbiciunea firii omeneşti
şi că, dacă am cerceta exact şi cu subţirime cele ale noastre,
nimeni din cei rânduiţi spre slujirea [liturghia] dumnezeiască şi
sfinţită nu s-ar arăta nevrednic de mustrare, chiar dacă ar fi din
cei ce s-au hotărât să vieţuiască cât se poate de drept şi oricât s-
ar vedea de curat nu va avea slujirea fără pată. Şi nimeni din cei
păcătoşi nu e vrednic să se atingă de Tainele Mântuitorului nos
tru. [...] Deci dacă se compară cele ale noastre cu curăţia lui
Hristos, ele apar necurate şi întinate şi supuse judecăţii dumne
zeieşti”170.
165 SEP 4/11, p. 44

166 SEP 4/11, p. 44
167 SEP 4/11, p. 44
168
SEP 4/II, p. 44
169
Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 14, 2
170
Sf. Chirii al Alexandriei, Glafire la Numeri
53
CAPITOLUL 5 - Cuvântul lui Elifaz {continuare)
1: Hai, strigă, dacă bănui că-i cine să te-asculte,

sau dacă vezi cu ochii vreun înger din cei sfinţi!
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Spre care dintre
i sfinţi te vei îndreptaVm.
I 2: Mânia îl ucide pe cel lipsit de minte,
I aşa cum gelozia-l omoară pe răzleţ.

„Precum la arătarea luminii se retrage întunericul, aşa
mireasma smereniei face să piară toată amărăciunea şi iuţimea.
-: Unii, schimbându-se uşor din pricina iuţimii [mâniei - n. n.], nu
! se îngrijesc de supravegherea şi tămăduirea ei: Pornirea iuţimii
[mâniei] lui e căderea lu?'m.
„Despre mânie şi pizmă, zice fericitul Iov: Mânia ucide
pe cel fără de minte şi pizma îl omoară pe cel mic. Totodată,
trebuie reţinut că cel ce se mânie trebuie judecat drept om fără
de minte, iar cel ce pizmuieşte drept om mic. Nu fără temei este
declarat fără de minte cel dintâi, care se ucide în mod voit, înţe-
pându-se în ghimpii mâniei, iar al doilea, îngălbenindu-se de
ciudă, se dovedeşte drept om mic şi slab. într-adevăr, cât timp îl
pizmuieşte, îl mărturiseşte a-i fi superior cel de a cărui bunăstare
este chinuit”173.
3 \ Eu am văzut nebunul cum prinde rădăcină,
dar şi degraba-n care statura i-a pierit.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Dar pe dată le-am
blestemat locuinţa"m.
4: Copiii lui departe-s de pragul mântuirii;
sunt trişti în umilinţă la poarta celor mici
şi-n lume n-au pe nimeni să-i scape din ce sunt;
Sunt trişti în umilinţă: SEP 4/II traduce: să fie batjoco
riţi: „batjocoriţi: gr. KotaPpftô - cuvânt rar şi tardiv, evocă un
dans batjocoritor în jurul celui luat în râs. ♦ Al doilea stih în
171 SEP 4/11, p. 44

172 Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, VIII, 8
172 Sf. Ioan Damaschin, Aşezămintele mănăstireşti, V, 22
174 SEP 4/II, p. 44
54
Textul Masoretic: Sunt zdrobiţi la porţi (~ locul de judeca
tă)”175.
5: strânsura lor din holde doar drepţii vor mănca-o,
din răul ce-i apasă ei nu vorfi scăpaţi,
tăria lor din urmă în spulber va pieri.
,JDrepţii: Textul Masoretic are: cel flămând. ♦ Al doilea
şi al treilea stih în Textul Masoretic: Chiar de le vor lua din
spini, iar însetaţii (cuvânt cu sens nesigur - n. t.) le sorb avutul.
♦ în cuvintele prietenilor lui Iov, apar în greacă numeroase opta
tive deziderative acolo unde în Textul Masoretic propoziţiile
sunt enunţiative. în această dorinţă a lui Elifaz (5 c)176, Ioan Gu
ră de Aur vede cuvintele unui exaltat (Comentariu la Iov, rv,
5)”177.
6: Că suferinţa-n sine nu iese din pământ,
aşa cum nici durerea nu-i odrăslită-n munţi,
7: ci omul e acela ce naşte suferinţa
precum vulturii tineri se-avântă spre-nălţimi.
„Textual în Septuaginta: ci omul se naşte spre suferinţă,
şi puii vulturului zboară spre înălţimi. Textul Ebraic stă sub
semnul controverselor, de vreme ce teologii încă nu sunt de
acord că trebuie tradus: omul este născut spre suferinţă (KJV,
RSV, TOB) sau: omul naşte suferinţă (BJ, OSTY); aceasta, da
torită prezumţiei că masoreţii au citit incorect cuvântul original,
adică yullad = cel ce este născut, în loc de yolid = cel ce naşte.
Corectura e impusă de context, versetele 6 şi 7 conţinând o sin
gură idee, anume că suferinţa nu-i este exterioară omului, ca un
dat pe care el e obligat să-l accepte, ci-şi află rădăcina în el în
suşi, în propria sa liberă voinţă, ceea ce îi incumbă şi partea de
responsabilitate. Cât despre partea a doua a versului, traducerile
din ebraică oscilează între: precum scânteile zboară-n sus (KJV,
RSV, TEV, TOB), sau: precum fiii fulgerului zboară-n înălţimi
(OSTY), sau: precum zborul vulturilor caută înălţimea (BJ).
Se crede că originalul trebuie citit fiii lui Reşep, acesta
fiind zeul fulgerului, al cărui simbol era vulturul. Dar de aici pâ-
173 SEP 4/11, p. 44

176 în SEP 4/11: o, de le-ar seca vlaga!
177 SEP 4/11, p. 45
55
nă la scânteile care sar dintr-un incendiu (nota din TOB) e o A
distanţă care văduveşte textul de unitate şi coerenţă. In tălmă

cirea de faţă, omul care şi-a creat singur suferinţa e pus în para
lelă cu vulturii tineri (puii de vultur) care cuceresc înălţimile
prin propriile lor eforturi, ceea ce înseamnă o suferinţă asumată;
aceasta e de natură să-l transfigureze pe cel ce şi-o asumă şi să-i
confere - chiar când e tragică - o anumită măreţie”178.
„Cel care s-a ostenit în veacul acesta, acela va trăi până
la sfârşit; dar cel care a dus-o în petreceri şi desfrânări, care a
fugit de ostenelile cele pentru virtute şi nici nu s-a ostenit în
veacul acesta, nu va trăi nici în cel ce va să fie”179.
Puii vulturului zboară la înălţime, adică „cunoştinţa
despre Dumnezeu e înaltă şi mai presus de toate şi nu poate fi
ajunsă decât în parte de cei ce se străduiesc să zboare în înăl
ţimi”180.
8: Eu însă doar pe Domnul, pe El II voi ruga,
şi-L voi chema pe Domnul Atoateţiitorul,
9: pe Cel ce face lucruri măreţe, necuprinse,
slăvite, minunate şi multe fără număr;
„Dumnezeu cel veşnic şi nemărginit, Cel ce are putere
nesfârşită, face mari şi neînţelese lucruri în cer şi pe pământ şi
nimeni nu va şti să pătrundă faptele Lui minunate. Dacă lucru
rile lui Dumnezeu ar fi aşa fel încât să fie pricepute uşor de
mintea omenească, ele n-ar trebui să se mai numească minunate
şi negrăite”181.
„Fugi de rătăcirea politeistă, fugi de orice erezie şi
spune ca Iov182: Voi chema pe Domnul Atotputernicul, Cel care
a făcut lucruri mari, de nepătruns, slăvite şi minunate, cărora
nu este număP'm.
10: pe Cel ce udăfaţa pământului cu ploaie
178 BBVA, p. 560

179 Sf. Vasilc ccl Mare, Omilii ia Psalmi, XI, 5
180
Sf. Chirii al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr,
VII
181 Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, V, 18, 5
182 De fapt, aici vorbeşte Elifaz.
183 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, VIII, 8
56
precum trimite apă spre cele de sub cer;
11: pe Cel ce le înalţă smeriţilor smerenia
şi-i cheamă iar la viaţă pe cei ce stau să piară;
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Cei mohorâţi sunt
ridicaţi spre mântuire"m.
12: pe Cel ce-ntoarceplanul isteţilor, încât
zadarnică le fie a mâinilor lucrare.
13: Elpe-nfelepţi îi prinde în viclenia lor
aşa ca sfatul celor dibaci să se răstoarne.
„Deşi Elifaz e un iubitor de înţelepciune, el îşi dă seama
şi mărturiseşte că aşa-zisul înţelept cultivă o isteţime vecină cu
viclenia, pe care Dumnezeu o prinde şi o dejoacă. De altfel, cu
vântul folosit aici e acelaşi cu care e caracterizat şarpele în Fa
cerea 3,1: fronesis (respectiv fronimos) = inteligenţă, raţiune,
isteţime, viclenie, sentiment al orgoliului. Acest verset este sin
gurul text din cartea lui Iov care se află citat în Noul Testa
ment, anume la I Corinteni 3, 19”185.
„E cu adevărat potrivit să se spună despre Mântuitorul
nostru Hristos: Cel ce prinde pe înţelepţi în vicleşugul lor (I
Corinteni 3, 19). Căci iată că răstoarnă sfatul celor vicleni, pre
cum s-a scris, şi arată cele plănuite schimbându-se în opusul lor,
dând pe faţă din toate părţile murdăria căpeteniilor şi lipsa de
cuviinţă a purtărilor lor, care nu se feresc să lupte împotriva lui
Dumnezeu din pricina slăbiciunii lor primejduite”186. „Ai văzut
cât de viclean e diavolul? Dar iată cum a făcut neputincioase vi
cleniile lui Cel care prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor. Iată
cum măiestria vicleniei şi bogăţia răutăţii diavolului au făcut de
au adus mucenicului prisos de mai mare slavă. Atletul credinţei
ajunge şi mai strălucit când potrivnicul pleacă biruit, după ce
pusese la cale mii şi mii de viclenii”187.
184 SEP 4/II, p. 45

185 BBVA, p. 561
186 Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu ta Evanghelia Sfântului Ioan, V. Că-
peteniile din comentariu sunt arhiereii şi fariseii; putem, însă, aplica cuvântul
si diavolului, dobândind astfel o mai mare apropiere de conţinutul Cărţii iov.
87 Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinţi, La SJantul Mucenic
Varlaam, 2
57
14: Acesîora-ntuneric le-o fi-n amiaza-mare,
în plină zi umbla-vor ca noaptea, pipăind.
15: De sabie pieri-vor,
iar cel slăbit scăpa-va din mâna celui tare.
„în Textul Masoretic: Dar El a izbăvit de sabia lor, de
^ îj188
gura lor, de mâna lor puternică pe cel sărac" .
16: Aşa se va întoarce nădejdea la cel slab
în timp ce gura celui asupritor se-astupă.
17: O, fericit e omul pe care-l mustră Domnul,
cel ce-n dojană-L află pe-Atoate(iitorul!
18: Că rana El o face şi-apoi tot El o leagă,
cu-aceeaşi mână bate şi-alină vindecând.
„în acest pasaj, Dumnezeu [prin Elifaz - n. n.] vorbeşte
ca un medic care face tăieturi adânci şi dureroase în corpul bol
navului ca să înlăture ceea ce este nesănătos şi împiedică însă
nătoşirea grabnică, prelungind doar suferinţa, însă nu face acest
lucru ca să chinuiască pe om şi să-l ciopârţească, ci prin acest
tratament restabileşte sănătatea trupească în starea pe care o
doreşte”189.
19: De şase ori din şase necazuri te va scoate,
a şaptea oară răul nicicum nu te-o atinge.
„Elifaz foloseşte proverbul numeric (vezi Proverbe 6,
16; 30, 15) Şase sunt numerele care-l precedă pe 7, acesta fiind
simbolul desăvârşirii”190. Jar a şaptea oară: Vulgata are: Et in
septima non tangit te malum; la Augustin: Et in septimo non te
tangit malum; Augustin consideră că aici apare o desemnare
misterioasă a sabatului (Annotationes in lob 5). ♦ Dumnezeu nu
acţionează mereu la fel, ci permite mai întâi să facem experienţa
suferinţei, iar apoi nu mai permite nici experienţa (Ioan Gură de
Aur, Comentariu la Iov, V, 17)”191.
20: La timp de-nfometare te va scăpa din moarte,
în luptă te va scoate din ghearele de fier.
21: Tot El te va ascunde, ferit de biciul limbii,
188
SEP 4/11, p. 45
189 Origen, Contra lui Celsus, II, 24
l90BBVA, p. 561
191 SEP 4/11, p. 46
58
de rele viitoare n-ai cum să te mai temi.
22: De cei fără de lege, de cei nedrepţi, vei râde,
şi nu te vei mai teme de fiarele pădurii;
23: în câmp sălbăticiunea va sta cu tine-n pace.
„Textul Masoretic adaugă: Tu vei avea un legământ cu
pietrele câmpului”192.
De la acest verset s-a găsit un argument în lupta împo
triva patimilor, chiar dacă aici e luat în discuţie cazul particular
al întristării'. „Tot războiul să ne fie împotriva patimilor celor
dinlăuntru. Căci de le vom scoate pe acestea din inimă, cu darul
şi cu ajutorul lui Dumnezeu, nu numai cu oamenii, dar şi cu fia
rele sălbatice vom petrece cu uşurinţă, cum zice şi fericitul Iov:
Fiarele sălbatice vorfi cu tine în pace”m.
24: în pace-ţi vei şti casa
şi-n cortul tău vieaţa fără păcat va fi.
25: Vei şti că mulţi la număr te-or pomeni urmaşii,
căfiii tăi, de-asemenea, ca iarba de pe câmp.
26: Către mormânt veni-vei ca grâul copt la vreme
şi secerat, ca snopul la vreme strâns din holdă.
„La începutul secolului II d. Hr., Sfanţul Ignatie Teofo-
rul, condamnat la moarte şi călătorind în lanţuri spre Roma, un
de avea să fie sfâşiat de lei în arenă, scria într-o epistolă: Sunt
grâu al lui Dumnezeu şi sunt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu
găsit pâine curată a lui Hristos,,m.
„îmblânzind viciile şi patimile acestui trup, fiindcă ele
simt duşmanii sufletului, îţi vor fi sălaşele tale fără tulburare,
casa fără stricăciune, semănătura fără uscăciune, urmaşii ca mi
rosul unei holde bogate, înmormântarea ca un seceriş. Iar când
alţii îşi socotesc lipsurile lor, grămada ta de grâu bine copt este
dusă în hambarele cereşti”195.
27: Pe toate-acestea, iată, aşa le-am cercetat,
aşa le-am auzit;
e rândul tău de-acuma să ştii ce-ai de făcut ”.
192 BBVA, p. 561

193 Sf. Ioan Casian, Despre cele opt gânduri ale răutăţii, VI
199 BBVA, p. 561
195 Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVIII, 5
59
■
„Ultimele stihuri în Textul Masoretic: Şi aşa este: tu
s ascultă şi trage folos”'96.
Concluzie surprinzătoare la acestea, legată, totuşi, de
versetul 17: „Vedeţi, iubiţilor, cât de mare sprijin au cei certaţi
de Stăpân? Că, fiind tată bun, ne ceartă, ca să ne miluiască cu
certarea Lui cea sfântă” .
CAPITOLUL 6 -Răspunsul lui Iov
1: Şi răspunzând Iov, a zis:

2: „ O, dac-arfi catargul să-mi strângă sus frămăntul,
durerile să-mi pună-n balanţă pe tipsii,
Să-mi strângă sus frământul: „Verbul original sugerează
acţiunea de a strânge pânza unui catarg prin învălătucire de jos
în sus, ea devenind astfel o nouă greutate în cumpăna (balansul)
corăbiei; cuvântul pregăteşte imaginea din versul următor’ ,198
3: aceste-arfi mai grele decât nisipul mării;
de-aceea, pe cât pare, mi-i vorba dezlânată.
Mai grea decât nisipul mării e socotită a fi, de către
Origen, rătăcirea ereticilor199.
4: Că-n trupul meu înfipte-s
a ’ Domnului săgeţi;
a lor întărătare tot sângele mi-l soarbe
şi roiul lor mă-mpunge când vorba mi-o încep.
„Al doilea şi al treilea stih în Textul Masoretic: Duhul
meu le soarbe otrava; spaimele lui Dumnezeu s-au rânduit îm
potriva mea”200.
5: Au va zbiera asinul sălbatic de-i sătul?
mugi-va oare boul cu ieslea plină-n faţă?
6: poţi să mănânci o pâine jacutăfără sare?
şi unde-i oare gustul cuvintelor deşarte?
196 SEP 4/11, p. 47

197 Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, LVI, 16
198 BBVA, p. 562
199 Cf. Origen, Omilii la Geneză, IX, 2
200
SEP 4/11, p. 47
60
î
pâinea: Textul Masoretic are: ceea ce n-are gust. ♦
vorbele goale [cuvintele deşarte]: Textul Masoretic are aici o
expresie care ar desemna sucul unor ierburi; Targumul interpre
tează albuş de ou"m.
Sfântul Chirii al Alexandriei vede în Pâine pe Hristos,
iar în sare, pe Apostoli (cf. Matei 5, 13)202. „Din acest verset, ci
neva va învăţa să-şi chivernisească cuvintele spre zidirea cre
dinţei, ca să dea har celor ce ascultă (Efeseni 4, 29) (şi), folo-
sindu-le la vremea potrivită şi cu rânduiala cuvenită, cei care le
ascultă să devină mai supuşi”203.
7: Că-n sufletul din mine nu-i chip de alinare,
mâncarea mea duhneşte-a miros urât de leu.
„în Textul Masoretic: Gâtlejul meu nu vrea să le atingă,
sunt ca o mâncare stricată”204.
8: Că dacă Domnu-mi cheamă pe buze rugăciunea,
atuncea şi nădejdea tot El o să mi-o dea.
9: De vreme ce-a-nceput-o, rănească-mă deci Domnul,
dar tot El, pân-la urmă, să nu mă nimicească.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Să-şi sloboadă mâ
na şi să mă rupă (imaginea ţesătorului care, terminând, dă dru
mul suveicii şi taie firul)”205.
„Dacă judeci drept şi priveşti întru lumina adevărului,
niciodată nu trebuie să te întristezi atât de tare din pricina neplă
cerilor, ci mai degrabă să te bucuri şi să mulţumeşti, ba încă să
socoteşti aceasta drept singura bucurie, fiindcă lovindu-te cu du
reri, nu te-am cru(af,m.
10: Mormânt fie-mi cetatea
peste-ale cărei ziduri săream;
eu nu-mi (in partea,
căci sfintele cuvinte - a Domnului rostire -
eu nu le-am înşelat.
201 SEP 4/H, p. 47

202 Cf. Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XII
203 Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 266
\ r;
2M SEP 4/II, p. 47
205 SEP 4/11, p. 48
206 Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 30, 6
61
„în Textul Masoretic: Aceasta mi-arfi totuşi mângâiere,
ba chiar m-aş bucura în chinul necruţător, căci n-am dat la o
parte cuvintele Celui Sfânt”207.
11: Căci ce putere oare am eu ca să mai rabd?
sau câte zile-n faţă pân ’ viaţa mi-o ridică?
12: Tăria mea e oare tărie ca de piatră?
sau carnea mea e oare o carne de aramă?
13: Au nu în El nădejdea întreagă mi-o puneam?
şi, iată, ajutorul s-a-ndepărtat de mine.
„Primul stih în Textul Masoretic: Oare nu m-a părăsit
orice ajutor care este în mineT’208.
14: Departe-mi este mila,
şi-a Domnului veghere mă trece cu vederea.
„Traducerile din ebraică ale acestui verset (după un text
destul de obscur şi foarte controversat în filologia biblică) cu
nosc numeroase variante care oscilează între: Unui om deznă
dăjduit i se cuvine bunătate din partea prietenului său, şi el (o-
mul deznădăjduit) leapădă frica de Cel-Atotputernic, formulare
ce se vrea foarte fidelă originalului, şi: Omul prăbuşit are drep
tul la mila aproapelui său; dacă nu (dacă mila nu vine), el va
lepăda frica de Cel-Atotputernic, soluţie care evită să i se atri
buie lui Iov o atitudine contrară credincioşiei sale constante faţă
de Dumnezeu. Septuaginta, prin formularea de faţă, pune pe
seama lui Iov nu o atitudine, ci un sentiment: acela că a fost pă
răsit de Dumnezeu, un sentiment pe care-1 va avea şi lisus-omul
pe cruce (Matei 27,46; Marcu 15, 34)”209.
15: Ai mei cei de aproape n-au căutat spre mine;
ca pe o albie seacă de rău m-au părăsit,
ca valul m-au trecut.
16: Temuţii mei se-aruncă asupră-mi ca un viscol,
ca sloiuri mari de gheaţă
17: ce-ncep să se topească de cum dau de căldură,
că n-a rămas nici urmă acolo unde-au fost.
18: Aşa şi eu, aicea, de toţi sunt părăsit;
207
SEP 4/11, p. 48
208
SEP 4/11, p. 48
209
BBVA, p. 562
62
parc-am pierit, sunt singur, de casă-nstrăinat.
De casă-nstrăinat: „gr. sôiKoţ, Jară casă: Iov a ajuns
un paria, un individ indezirabil”210.
19: Priviţi acele drumuri pe care merg Temanii,
şi căile din Saba, voi, cei ce ştiţi s-alegeţi!
Temanii sunt locuitorii din Teman, cetatea din care ve
nea Elifaz. Sabeenii, cum s-a mai arătat, denumesc triburile ara
be ecvestre care trăiau din jaf. Versetele 18-19, „în Textul Ma-
soretic: 18. Călătorii se abat din drumul lor, suie în loc neum
blat şi pier. 19. Călătorii din Tema se uită după ele (/. e. şuvoa
ie - n. t.), caravanele din Şeba le nădăjduiesc"1".
„Cei ce ştiţi s-alegeţi: cei ce aveţi capacitatea (înţeleap
tă) de a discerne. Versetul e luminat de cel următor Temanii,
încrezători în cetatea şi averile lor, pot fi prădaţi de Sabeeni (trib
nomad care trăia din jafuri), realizând astfel precaritatea condi
ţiei umane”212.
20: Preţ ruşinos plăti-vor
acei ce-şi pun nădejdea în bani sau în cetăţi.
„Ioan Gură de Aur are: înroşiţi-vă de ruşine, voi care
vedeţi1. Vor fi datornici cei care îşi pun nădejdea în oraşe şi în
averi. ♦ în Textul Masoretic: Sunt dezamăgiţi pentru că s-au în-
crezut, ajungând acolo sunt daţi de ruşine" .
21: Iar voi, voi fără milă m-aţi asuprit pe mine;
acum, văzăndu-mi rana, cu spaimă să vă temeţi!
„în Textul Masoretic: Aşa aţi ajuns şi voi pentru mine,
aţi văzut nenorocirea şi v-aţi îngrozit”214.
„Văzând rănile mele, temeţi-vă\ Aşadar, să lăsăm cără
rile celor decăzuţi, să ne ferim de praful celor cu slăbiciuni, care
din pricina poftelor s-au rătăcit adesea în pustiu. Să ne întoar
cem şi să urmăm calea înţelepciunii, pe care n-au călcat lăudă-
roşii şi trufaşii, pe care nimicnicia n-o cunoaşte, moartea n-o
ştie, fiindcă Dumnezeu a croit-o. [...] Dar, dacă vrei să mergi pe
210 SEP 4/11, p. 48

211 SEP 4/11, p. 48
2.2 BBVA, p. 562
2.3 SEP 4/11, p. 49
2.4 SEP 4/11, p. 49
63
calea înţelepciunii şi a bunei purtări, înţelepciunea îţi spune să-L
cinsteşti pe Dumnezeu şi să I te supui; iar buna purtare de ase
menea îţi grăieşte să te stăpâneşti de a face păcate”215.
22: Ce?: de la voi cerut-am vreodată de pomană?
sau de puterea voastră am eu nevoie-acum
23: să mă scăpaţi din mâna potrivnicilor mei
ori să mă scoateţi teafăr din gheare de tiran?
24: Hai,fiţi-mi voi didascali, şi eu voi amuţi;
sau dacă oareunde m-am înşelat, spuneţi-mi!
25: Dar, vai!, ce dezlânată e vorba celui drept!
Că nu din partea voastră voi cere eu tărie,
„Autoironie amară. Pentru vorbirea sa, Iov foloseşte aici
acelaşi cuvânt ca în versetul 3”216. „Al doilea stih în Textul Ma-
soretic: Ce mustră oare mustrarea voastră?”211.
26: şi nici mustrarea voastră o să-mi astupe gura;
de limba voastră dulce de-acum sunt sătul.
A
„In Textul Masoretic: Aveţi de gând să mustraţi nişte

cuvinte, când vorbele deznădăjduitului sunt vânt?” .
27: Aşa cum voi asupra orfanului cădeţi,
cădeţi acum asupra prietenului vostru.
28: Mă uit în ochii voştri şi nu vă voi minţi.
29: Staţi jos, cu luare-aminte, şi să nu fiţi nedrepţi,
ci fiţi şi voi odată-mpreună cu cel drept,
„La Ioan Gură de Aur primul stih este: Să nu fie nedrep
tate în judecată'219.
30: că-n gura mea nu este nici pic de strâmbătate.
Au nu gătleju-acesta priceperi cercetează?
Priceperi cercetează?: „Textul Masoretic are: nu mai
ştie să deosebească nenorocirea [7]”220.
Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXVIII, 4

2,6 BBVA, p. 563
217 SEP 4/II, p. 49
218 SEP 4/11, p. 49
217 SEP 4/U, p. 49
220
SEP 4/U, p. 49
64
CAPITOLUL 1 -Răspunsul lui Iov {continuare)
1: Au pe pământ nu-i viaţa-ncercare pentru om?

şi viaţa lui nu-i oare-a tocmitului cu ziua,
,încercare: Textul Masoretic are: slujbă ostăşească1'221.
„Nu ştii ce zice Iov: Oare nu-i o ispită locuinţa omului
pe pământ? Fii, deci, totdeauna pregătit pentru ispite şi neca-
___ : >*222
zun . „Că întreaga viaţă omenească de pe pământ este o ispi-
tă”223. „Cât trăim pe lume nu putem fi scutiţi de necaz şi de ispi
tă. Drept aceea, fiecare ar trebui să fie îngrijorat de ispitele din
jurul său şi să vegheze în rugăciuni ca nu cumva diavolul să gă
sească vreun loc de înşelăciune. Nimeni nu este aşa desăvârşit şi
sfânt încât să n-aibă niciodată ispite, iar ca să fim cu totul lipsiţi
de ele, nu se poate,i224 • « Iov a spus: Viaţa omului pe pământ este
o luptă. Pentru ce te întristezi deci când eşti strâmtorat şi pri
gonit în timpul hotărât necazurilor? Atunci ar trebui să te întris
tezi, dacă am face timp de desfătare şi de tihnă timpul despre
care Hristos a spus că este timp de necaz225, dacă ne-am trândăvi
în timpul în care ni s-a poruncit să ne luptăm şi să ne ostenim,
dacă am merge pe calea cea largă, când Hristos ne-a poruncit să
mergem pe calea cea strâmtă (Matei 7, 14). Dacă am face aşa,
atunci'J'J/
neapărat
__
ar urma să fim "pedepsiţi_ în veacul
__
ce va să
fie” . „După marele biruitor al ispitelor, Iov: Viaţa oamenilor
este ispita [...]. Deci şi noi trebuie să avem numaidecât încer
cări şi luptă, fie cu oamenii, fie cu demonii, după dreapta jude
cată a lui Dumnezeu. De aceea [...] să rugăm pe Dumnezeu să
ne dea răbdare ca să putem să ne smulgem din noroiul patimilor
şi să stăm tari pe piatra neclintită, adică pe nepătimirea prin har
în Hristos, omorâte fiind în noi viaţa ispititoare, lumea învicle-
nită, oamenii şi demonii, adică viaţa împătimită, amăgirea plă-
221 SEP 4/11, p. 50

Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 99
223 Ori gen, Despre rugăciune, XXIX, 2
224 Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, I, 13, 1
225 Cum se deduce din text, acest timp este întreaga viaţă, sau întreaga exis
tenţă în timp.
226 Sf Ioan Gură de Aur, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, II, 4
65
rf
cerii prin simţuri, patimile trupeşti şi mişcările pătimaşe sufle

teşti şi atracţiile fără voie ale acestora, care s-au numit necazuri.
Să răbdăm ca să ne mântuim. Că cel ce rabdă până la sfârşit se
va mântui (Marcu 13, 13)”227.
2: a slugii care-n umbră se-ascunde de stăpân,
a calfei cu simbrie în aşteptarea plăţii?
3: Aşa şi eu, răbdat-am atâtea luni deşarte,
şi nopţi de suferinţă cumplită mi s-au dat.
4: Mă culc şi zic în sinemi: Când oare va fi ziuă?;
mă scol şi spun asemeni: Când oare va fi seară?;
şi-s plin de suferinţă din noapte pănă-n zori.
5: A viermilor putoare tot trupul mi-lfrământă;
îmi răzuiesc puroiul, şi ciobul se înmoaie.
„în Textul Masoretic: Carnea mi-e îmbrăcată în viermi
şi cruste de ţărână, iar pielea mi se crapă şi puroiază”228.
6: Că viaţa mea-n balanţă mai slabă-i decât graiul
şi s-a topit în hăul nădejdilor deşarte.
„La Ioan Gură de Aur: Viaţa mi-e mai uşoară, mai
sprintenă decât un alergător. ♦ în Textul Masoretic: Zilele mele
au alergat mai repede decât suveica şi s-au sfârşit când a
încetat firul/nădejdea"229.
„Cuvintele, efemeridele despre care se spune că zboară,
sunt mult mai perene decât viaţa omului prin aceea că, scrise sau
chiar numai rostite, o transcend şi o prelungesc, aşa cum, în or
dinea morală, credinţa şi fapta omului sunt acelea care-i perpe
tuează statutul fiinţial şi dincolo de moarte. în Textul Masoretic:
Zilele mele au fost mai repezi decât suveica”230.
7: Adu-Ţi aminte [Doamnej, că viaţa mea-i suflare,
că tot ce-i bun rămas-a napoi de ochiul meu,
„Ioan Gură de Aur interpretează acest verset ca vădind
necunoaşterea învăţăturii despre înviere”231.
8: că ochiul strâns asupră-mi nu va mai da de mine,
227 Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistolele, 33

228 SEP 4/II, p. 50
229 SEP 4/11, p. 50
230
BBVA, p. 564
231 SEP 4/11, p. 50
66
că ochii Tăi m-or cere, dar eu nu voi mai fi,
9: cum nici pe cer e norul ce-a fost şi s-a topit.
Aşa coboară omul în iad şi nu mai urcă;
Jad, nu în sensul creştin de loc al chinului veşnic, ci în
acela al lumii antice: locaş al morţilor, Şeor232.
10: la casa lui, acolo, nicicând se va întoarce,
şi dacă da, nici vatra, nu, nu-l va mai cunoaşte.
Pasajul: Aşa coboară omul în iad şi nu mai urcă; la ca
sa lui, acolo, nicicând se va întoarce a fost folosit ca argument
împotriva învierii morţilor. Mai jos, la capitolul 14, se va com
bate această opinie. Deocamdată, o precizare sumară: „Textele
acestea sunt bine scrise, dar sunt rău înţelese”233, desigur, de că
tre cei înclinaţi către erezie.
11: Aşa că eu de-acum nu-mi voi mai ţine gura;
din marea-mi suferinţă voiface-o să vorbească,
cu inima cuprinsă de-amar o voi deschide.
12: Sunt eu cumva o mare? sunt eu cumva balaur
să pui asuprâ-mi strajă?
,Marea sau balaurul: după credinţa babiloniană, marea
(Tiamat) a fost învinsă de zeul Marduk, care i-a pus apoi pă
zitori. Israeliţii au transferat imaginea asupra lui Dumnezeu, stă
pânul haosului primordial, şi mulţi psalmi exprimă admiraţia
pentru puterea Lui de a ţine în frâu marea (e. g. Psalmi 64, 8; 74,
13-14; 77, 17)”234.
„Dumnezeu este Acela care veghează ca marea să se
păstreze între ţărmurile ei (Psalmi 88, 9) spre a-i ţine la adăpost
pe locuitorii uscatului. Balaurul (care poate fi şi un monstru ma
rin, ca în Psalmi 73, 14) este, de asemenea, o forţă uriaşă cu care
Iov (nu fără o notă ironică) nu poate fi comparat”235.
13: Că dacă-mi zic: E vremea să mă alinte patul,
săfiu doar eu cu mine în aşternutul meu,
14: Tu mă-nspăimânţi cu visuri, şi-a spaime pui vedenii,
15: zburdalnicul meu suflet rupăndu-mi-l de duh
232 BBVA, p. 564

233 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, XVIII, 14
234 SEP 4/11, p. 51
235 BBVA, p. 564
67
şi oasele, de moarte.
„La Ioan Gură de Aur: Tu vei îndepărta viaţa mea de
duhul meu, sufletul meu de trupul meu, oasele mele de moarte. ♦
în Textul Masoretic: Aş vrea mai degrabă săfiu spânzurat, [mai
bine] moartea decât oasele acesteaV’236.
„Text dificil. După toate probabilităţile, versetul trebuie
pus în legătură cu precedentul, în sensul că visurile şi vedeniile
: se consumă în zona fragilă a psihologicului (psyhi) prin mişcări
aberante, produse de spaime, în care elementul constant al fiin
ţei umane (pnevma) nu se implică; de asemenea, groază produ
ce şi imaginea oaselor, în opoziţie cu moartea, care conferă li
nişte (vezi 3, 13-19).
Apostolul Pavel va face o distincţie clară între omul psi
hologic (psyhikos), care trăieşte doar la nivelul afectelor şi pa
siunilor labile, şi omul duhovnicesc (pnevmatikos), statornic în
legătura sa cu Dumnezeu.
Cât despre Textul Masoretic al versetului de faţă, el su
nă astfel: Sufletul meu ar alege sugrumarea, şi mai degrabă
moartea, decât scheletul meu .
16: Că nu trăiesc cât veacul, să-ndur la nesfârşit;
hai, lasă-mă în pace cu viaţa-mi găunoasă!...
„Ioan Gură de Aur interpretează astfel versetul: viaţa a-
ceasta ajunge ca pedeapsă (Comentariu la Iov, ad /oc.)”238.
17: Ce-i omul, că Tu însuţi l-ai ridicat în slăvi?
ce-i omul, ca Tu însuţi să nu-l scapi din vedere,
„Majoritatea comentatorilor cred că acest verset repre
zintă o replică amară şi ironică la textul din Psalmul 8”239.
18: să ai un ochi asupră-i din searăpână-n ziuă
şi-n ceasu-i de odihnă să-l iei la întrebări?
„Şi dacă astfel s-a petrecut cu Sfinţii cei mari, noi, cei
slabi şi sărmani, nu trebuie să pierdem nădejdea dacă uneori
suntem plini de înflăcărare, iar alteori de nepăsare, căci Duhul
Domnului vine şi pleacă după bună plăcerea voinţei Sale. De
236 SEP 4/11, p. 51

237 BBVA, p. 564
238 SEP 4/11, p. 51
239
BBVA, p. 564
68
aceea fericitul Iov grăieşte: în zori Tu îl cercetezi şi numaidecât
1/pwz la încercare .
19: O, până când mă-nvălui, şi până când m-acoperi,
şi până când n-am tihnă nici să-mi înghit scuipatul?
20: Dac-am greşit, ce oare pot face eu? hai, spune-mi,
Tu, Cel ce păn ’ şi gândul din om îl sfredeleşti?!
De ce m-ai pus pe mine să-Ţi stau, eu, împotrivă,
şi sarcină să-Ţifiu?
„Ebraică: şi sarcină să-mi fiu. Potrivit filologilor biblici,
acesta este unul dintre cele optsprezece locuri din Vechiul Tes
tament în care masoreţii, din raţiuni de teologie ebraică, au in
trodus schimbări deliberate în textul original, în timp ce Septua-
ginta îl păstrează intact. E motivul pentru care marea majoritate
a traducerilor din ebraică adoptă aici versiunea greacă. E de pre
supus că masoreţii nu au perceput vorbirea ironic-hiperbolică a
Iui Iov,>241
Să-Ţi stau eu împotrivă: SEP 4/II: să Te învinuiesc:
„Ioan Gură de Aur spune cu nu Iov îl acuză pe Dumnezeu, dar
ceea ce se întâmplă cu Iov face să se nască o acuzaţie împotriva
lui Dumnezeu (Comentariu la Iov, VII, 15)”242.
„Aş vrea să mă lipesc de cele cereşti, dar mă trag în jos
bunurile vremelnice şi poftele nezdrobite. Cu sufletul vreau să
mă ridic mai presus de toate lucrurile, dar cu trupul sunt silit,
fără voia mea, să mă supun lor. Astfel eu, om nefericit, mă lupt
cu mine şi mă fac povară mie însumi, sufletul căutând să fie în
sus, iar trupul în jos”243.
21: De ce fărădelegea Tu nu vrei să mi-o uiţi
şi pentru ce păcatul din mine nu mi-l speli?...
Şi-acum, merg în pământ;
curând s-o face ziuă, dar eu nu voi maifi. ”
„Ultimul stih în Textul Masoretic: Mă vei căuta în zori
şi nu voi mai fi"1M.
240 Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, II, 10, 5

241 BBVA, p. 564
242 SEP 4/II, p. 51
24J Toma dc Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 48,4
244 SEP 4/11, p. 51
69
„Pe Cel bun din fire, blând şi îndurător şi cunoscător al
slăbiciunii firii noastre fericitul Iov îl întreabă, când zăboveşte şi
ocoleşte să ierte păcatele unora: Pentru ce nu ai dat uitării fără
delegile şi nu ai curăţit păcatul meu? Dar înainte de aceea a
spus legea că numai în Hristos singur se vor îndrepta prin cre
dinţă cei stăpâniţi de păcate”245.
CAPITOLUL 8 - Cuvântul lui Bildad
1: Atunci Bildad din Şuah a răspuns, zicând:

2: „Mult oare-o să mai turui de lucruri ca acestea?
Ţi-e gura ca un iureş al vorbelor vântoase!
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Vânt de furtună
sunt cuvintele gurii tale"246.
3: Au face Domnul lucruri nedrepte judecând?
sau tulbură dreptatea Atoatejacătorul?
4: Feciorii tăi asupră-Ipăcate de-au făcut,
El i-a lăsat pe mâna nelegiuirii lor.
„loan Gură de Aur remarcă răutatea cu care prietenii îi
amintesc lui Iov nenorocirea ce-i lovise familia găsindu-i vino
vaţi pe fiii lui, deşi Iov avusese atâta grijă pentru virtutea lor
('Comentariu la Iov, VIII, 2)”247.
5: Dar tu s-alergi la Domnul Atoateţiitorul
6: rugându-te; te-ascultă, de eşti curat şi drept,
şi cumpăna dreptăţii la loc El ţi-o aşază,
Cumpăna: „Substantivul dieta, cu verbul dietao e folo
sit numai în Cartea lui Iov şi înseamnă mod de viaţă, vieţuire în
general, iar în particular: viaţă ordonată, cumpătată, în acord cu
regulile morale sau cu anumite prescripţii medicale (de unde:
dietă, dietetic). Nuanţele se traduc în funcţie de context. în ver
setul de faţă, cumpăna dreptăţii este asociată cu verbul apoka-
245 Sf. Chirii al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr,

XV - Legea nu spune nicăieri explicit cele afirmate aici, ci la această
concluzie ajung Părinţii descifrând ghiciturile şi tipurile Legii Vechi.
246 SEP 4/II, p. 52
247 SEP 4/11, p. 52
70
thistemi, care înseamnă a restaura, a pune ceva în starea de di
nainte, a restabili. Aşadar, dacă dreptatea omului neprihănit a
fost zdruncinată de o pricină oarecare, Dumnezeu are grijă s-o
reaşeze în starea iniţială. (Teologia cunoaşte şi termenul apoca-
tastază (apokatastasis ton panton) spre a defini erezia lui Ori-
gen după care, la sfârşitul veacurilor, chiar şi păcătoşii vor fi
mântuiţi, într-un fel de restauraţie universală. Erezia a fost con
damnată de Sfinţii Părinţi)”248.
7: încât ce-a fost’nainte ţi s-o părea puţin
pe lângă ce, la urmă, va fi de negrăit.
8: Intreabă-ipe cei care aufost’naintea noastră,
adulmecă poteca bătută de părinţi.
9: Că noi de ieri doar suntem, şi nu ştim chiar nimic;
că viaţa noastră-n lume nu e decât o umbră.
Versetul e pus în legătură cu I Corinteni 13, 12: „Dacă,
deci, Legea dată pe pământ e o umbră, dacă întreagă viaţa noas
tră care se desfăşoară pe pământ e o umbră şi dacă noi vom trăi
printre neamuri la umbra lui Hristos, atunci trebuie să vedem
dacă adevărul tuturor acestor umbre nu va fi cunoscut în marea
descoperire, când toţi sfinţii se vor învrednici să contemple sla
va lui Dumnezeu, cauzele şi adevărul lucrurilor, dar de astă-dată
nu ca în oglindă, ci faţă către faţă”2*9. „Cu adevărat noi suntem
(numai) de ieri, după cuvântul lui Iov, pentru că învăţăturile cele
mai vechi au mai multe şanse de a fi adevărate, vechimea le face
mai venerabile „250
10: Da, ei ţi-or spune-acestea, şi ei te-or învăţa,
din inimă scoţându-şi cuvinte de-acestfel:
„Ioan Gură de Aur prezintă o variantă uşor diferită, care
apare şi în Codex Alexandrinus: Ei te vor învăţa cu vorbe şi îţi
vor vesti cunoaşterea înţelepciunii, şi te vor învăţa cu vorbe [ve
nite] din inimile [/or]”251.
11: Au papura se prinde-n pământulfără apă?
au trestia se-nalţă de n-are umezeală?
248 BBVA, p. 565

249 • 4
Origen, Despre principii, II, 6, 7
230 Sf. Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfânt, XXIX
251 SEP 4/11, p. 52
71
Imaginea papurei şi a trestiei lipsite de umezeală a suge
rat un comentariu în care, prin aceste plante, sunt văzute pati
mile la începutul lor, uscăciunea însemnând, aici, asceza: „Poate
şi marele Iov, gândindu-se la sine, ne dă să înţelegem un ase
menea lucru, zicând că papura şi rogozul sunt hrănite de baltă,
iar când e lipsită de râu toată planta se usucă”252.
12: Dar iarba fără apă, nu se usucă oare
chiar stând pe rădăcină-nainte de-a fi tunsă?
13: Aşa-i sfârşitul celor ce L-au uitat pe Domnul
şi-aşa se veştejeşte nădejdea-n cel păgân:
Cel păgân: în SEP 4/31: nelegiuitul: „Hesychius îl defi
neşte pe nelegiuit ca pe cel care nu-L slujeşte pe Dumnezeu aşa
cum vrea El săfie slujit (Omilii la Iov, XIV, 11, 20)”253.
14: el are locuinţă, dar ea-i nelocuită,
iar cortul său se duce ca pânza de paing;
Şubrezenia vieţii celui depărtat de Dumnezeu, asemenea
pânzei de păianjen a inspirat un comentariu ce caută să aducă şi
soluţia izbăvitoare sau, mai exact, să o reamintească: „Fiindcă tu
eşti fiu al Aceluia Care a înfrânt pedeapsa călcării poruncii (cf.
Facerea 3, 1 ş. u.), în mod necesar, - tocmai pentru că tu eşti fiul
Său, iar întunericul îngroaşă pânza de păianjen care te înfăşoară
şi starea ta de nesupus face ca sabia să atârne atât asupra ta cât şi
asupra fiilor tăi - trebuie să te îndepărtezi de înspăimântătoarea
şi împovărătoarea comuniune cu păcatul şi după aceea să pri
meşti familiaritatea, purtarea şi caracterul duhovnicesc al Celui
de-al doilea Adam ceresc şi să dobândeşti mintea lui Hristos”254.
15: el casa şi-o propteşte, dar ea nu stă-n picioare
şi, de-i va pune scoabe, ea tot nu se va ţine;
16: el verde stă sub soare
şi doar din putrejune un ram îi odrăsleşte;
„La Ioan Gură de Aur: Căci se face umezeală departe
de soare. ♦ In Textul Masoretic: Este el plin de sevă în faţa soa
relui şi peste grădina sa îşi întinde ramurile"255.

253 SEP 4/11, p. 53
254 Sf. Macaric Egipteanul, 21 de Cuvântări despre mântuire, XV, F-1
255 SEP 4/11, p. 53
72
17: odihna lui, odihnă pe un morman de pietre,
iar viaţa lui, o viaţă încercuită-n stânci.
„Ebraică: rădăcinile lui se-mpleticesc în pietre, el se a-
runcă-n inima stâncii. Originalul nefiind îndeajuns de clar, tra
ducerile cunosc numeroase variante. Textul Septuagintei e mult
mai limpede asupra condiţiei fragile a omului păcătos: încrede
rea lui nu are temeiuri puternice (w. 14-15), iar siguranţa sa e
subţire, superficială (w. 16-18)”256.
18: De l-a-nghiţit ţărâna, ţărâna va minţi:
—Nicicând nu l-am văzut!...
19: Aşa va fi surparea lipsitului de crez,
şi din pământ un altul în sus va odrăsli.
20: Că Domnul nu-i alungă din Sine pe cei buni,
cum nu primeşte darul din mâna celui rău.
„Ultimul stih în Textul Masoretic: Nu va da ajutor fă
cătorilor de rele „257
21: Că gura celor vrednici s-o umple iar de râset
şi buzele lor pline vorfi de mulţumiri.
„Toate aceste expresii au fost folosite pentru seninătatea
(ce izvorăşte) din bucuria sufletului”258.
22: Vrăjmaşii lor de-a pururi s-or îmbrăca-n ruşine,
aşa cum joacă-n cumpeni celjară Dumnezeu ”.
CAPITOLUL 9 - Răspunsul lui Iov
1: Atunci Iov a răspuns, zicând:

„în prologul omiliei la cap. 9 din Iov, Hesychius îl de
scrie pe Iov ca fiind un luptător pentru lauda lui Dumnezeu, dar
şi plin de zel pentru virtuţile pe care le practica, Iov era un mo-
del de virtuţi (Omilii la Iov, XII, 9, l)”25 .
2: Ade\’ărat, ştiu bine că totul e cum spui:
Cum poate pământeanul săfie drept la Domnul?
236 BBVA, p. 566

257 SEP 4/11, p. 53
258 Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 17,
259 SEP 4/11, p. 54
73
3: Că dac-ar vrea să steie cu El la o voroavă,
ar îngăima de-a surda, că n-ar putea răspunde o vorbă la o mie.
„Al doilea stih nu apare în Textul Masoretic şi lipseşţe
şi din Vulgata; acesta constituie un adaos în Septuaginta; totuşi
Rahlfs, spre deosebire de Ziegler, consideră că stihul face parte
=
din textul original grecesc al Septuagintei. ♦ ca să-i răspundă la
vreun cuvânt de-al lui dintre o mie: Textul Masoretic are: nu-i
va răspunde la una din o mie; omul pune o mie de întrebări, iar
Dumnezeu nu-i răspunde la nici una. ♦ Ioan Gură de Aur înţe
lege astfel ultimul [vers]: Dumnezeu rosteşte o mie de cuvinte,
iar omul nu-i poate răspunde nici măcar la unul singur”260.
4: El e-nfelept la cuget, puternic e şi mare:
cine I-a stat vreodată-mpotrivă şi-a învins?
5: Cel ce-nvecheşte munţiifără ca ei s-o ştie,
Cel ce-n mânie-i surpă,
6: Cel ce pămăntu-lface săjoace-n temelii,
să tremure din stâlpi,
7: El, Cel ce suflă-n soare şi-acesta nu răsare
şi stelelor le pune deasupră-le pecete,
8: Cel ce prin Sine însuşi tot cerul l-a întins
şi umblă ca-n câmpie pe valurile mării,
SEP 4/II traduce primul stih: El singur a întins cerul:
ttEl singur: Augustin spune că aceasta este o exprimare a unităţii
Sfintei Treimi, pentru că toate au fost făcute prin Fiul şi în Du
hul Sfânt (Annotationes in lob 9)”261.
I „Fiul creează pe toate la semnul Tatălui. [Acest] lucru în
chip tainic îl spunea Iov: Cel care a întins cerul singur şi merge
pe mare ca pe uscat. Prin aceste cuvinte arată celor care înţeleg
că Cel care a umblat pe mare în timpul trăirii Sale pe pământ
(Matei 14, 25), Acela a făcut mai înainte cerurile”262. „Mai [di
nainte] ai primit mărturiile despre venirea lui Hristos; apoi de
spre umblarea Lui pe mare, căci este scris: [...] Cel care umblă
pe mare ca pe uscat”263.
260 SEP 4/11, p. 54

261 SEP 4/11, p. 54
262 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, XI, 23
263 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, XIII, 9
74
Un îndemn, inspirat de versetul de mai sus, deşi cu legă
tură doar indirectă cu Cartea lui Iov: „Scriptura nu ne îngăduie
să ne îndepărtăm de la Dumnezeu cel după fire şi care există cu
adevărat, şi să ne închinăm făpturii zidite şi să plecăm departe
de calea care este dreaptă şi care duce la adevăr, trebuie ca să
ştie şi să cunoască omul iubitor de învăţătură pe Acela care a în
tins cerul şi-a întărit pământul”264.
9: Cel ce-a făcut Luceafăr-de-seară şi Pleiade
şi Orion şi stele-n Cămări-de-miazăzi,
„Cămările-de-miazăzi: constelaţie australă. De altfel, a-
proape toţi traducătorii din limbile vechi (ebraică, greacă, latină)
consemnează numele acestor constelaţii sub rezerva unui oare
care procent de probabilitate”265. „în Textul Masoretic conste
laţiile sunt: Carul Mare, Orionul, Pleiadele şi Cămările de la
miazăzi. Identificarea constelaţiilor e doar probabilă. Cămările
de miazăzi: constelaţie neidentificată”266.
„Priveşte, o omule, lucrările Lui, [...] mişcarea felurită
a corpurilor cereşti; luceafărul, care răsare şi vesteşte dinainte
sosirea astrului celui desăvârşit; conjuncţia Pleiadei şi Orionu-
lui, steaua strălucitoare Arctur şi dansul celorlalte stele în cercul
cerului, cărora înţelepciunea de multe feluri a lui Dumnezeu le-a
dat nume speciale tuturora. Numai acest Dumnezeu a făcut din
întuneric lumină”267.
10: El, Cel ce face lucruri adânci, de nepătruns,
slăvite, minunate şi multe fără număr!...
,Acesta este Dumnezeul meu, Stăpânul universului, Cel
ce singur a întins cerul şi a rânduit lăţimea pământului sub
cer«268
11: De trece pe deasupră-mi, El trece şi nu-L văd;
de mi-a trecut pe-alături, S-a dus şi n-am ştiut.
„Pentru a explica faptul că Dumnezeu trece deasupra
sau pe lângă, adică scapă raţiunii omului, Hesychius dă ca
264 Sf. Chirii al Alexandriei, Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, VIII
265 BBVA, p. 566
266 SEP 4/11, p. 54
267 Teofil al Antiohiei, Trei cărţi către Autolic, I, 6
268
Teofil al Antiohiei, Trei cărţi către Autolic, I, 7
75
exemîple înălţarea lui Hristos la cer (Omilii la Iov, XII, 9, 11-
12)26
12: Că dacă El alungă, e cineva să-ntoarcă?
e cineva în stare să-I spună: - Ce-aijăcut?
13: De-i mânios, El poate mânia să Şi-o-ntoarcă;
sub El se încovoaie toţi monştrii de sub cer.
Toţi monştri: „Textual: chitimea, totalitatea chiţilor, chi
tul fiind orice vietate acvatică de proporţii gigantice (cum sunt
cetaceele, dar şi crocodilii sau hipopotamii). Metafora exprimă
un maximum de forţă în viaţa pământeană. Textul Masoretic,
=
mult mai obscur, vorbeşte de aliaţii lui Rahab, acesta fiind o
zeitate marină din vechea mitologie orientală”270.
14: O, dac-ar vrea s-asculte cu grijă la ce spun!
SEP 4/II: „Chiar dacă mă ascultă, îmi va judeca vor
bele: Textul Masoretic are: Atunci cum să-l răspund, ce cuvinte
să aleg?™.
15: Chiar dac-aş ji-n dreptate, El nu m-ar asculta,
şi-n faţa judecăţii mă voi ruga de milă;
El nu m-ar asculta: „Textul Masoretic are: nu-I voi
răspunde. ♦ Al doilea stih în Textul Masoretic: Voi cere îndu
rarea Judecătorului meu\”212.
16: şi chiar de L-aş chema eu, şi El m-ar asculta,
eu nici atunci n-aş crede că El m-a auzit.
17: El, Cel ce mă sfărâmă cu-o mână de-ntuneric
şi, de mă face ţăndări, nu-I trebuie pricină.
Stihul al doilea în SEP 4/II: Dar multe răni mi le-a făcut
degeaba. ,Degeaba: nu pentru că n-a păcătuit, ci pentru că pe
deapsa nu schimbă cu nimic starea lui (cf. Ioan Gură de Aur
(Comentariu la Iov, IX, 11)”273.
18: Că de la El răgazuri nu am nici să răsuflu
şi-s plin de-amărăciune.
19: De-i vorba de putere, El este Cel-Puternic,
269
SEP 4/11, p. 55
270 BBVA, pp. 566-567
271 SEP 4/II, p. 55
272 SEP 4/11, p. 55
273 SEP 4/11, p. 55
76
şi judecăţii Sale-i va sta-mpotrivă cine?
20: Că, chiar de am dreptate, cu gura mea mă-nvinui,
şi, de-s fără prihană, tot vinovat voifi.
21: De suntfără prihană, nici sufletu-mi n-o ştie;
un singur lucru ştie: că viaţa mi se ia.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi să trăiesc mi-e
silă”274.
22: Am zis deci: - Pe cel mare ca şi pe cel puternic
îi termină mânia,
„în Textul Masoretic: E tot una. De aceea am zis: pe cel
desăvârşit ca şi pe cel ticălos El îi nimiceşte”215.
23: cei răi sfârşind în pace prin moarte minunată,
în timp ce drepţii lumii ajung de râsul lumii,
„în Textul Masoretic: Dacă o nenorocire aduce pe ne
aşteptate moarte, El râde de deznădejdea celor nevinovaţi. ♦
Hesychius face diferenţă între moartea celor necinstiţi şi moar
tea omului drept. Pentru necinstiţi, moartea este rea, iar pentru
omul drept, moartea este odihnă (Omilii la Iov, XII, 9, 22-
24a)”276.
24: că daţi au fost pe mâna ce-o-ntinde necuratul.
El este Cel ce leagă la ochi judecătorii
- şi dacă-n asta nu-i El, atunci cine e?
„Versetele 22-24 formează o structură concentrică, în
care are loc o dezvoltare progresivă. Fiecare verset conţine ideea
de acuzare şi totul culminează cu întrebarea retorică: dacă nu
este El pricina, atunci cine este? Răspunsul evident este că nu
poate fi altcineva în afară de Dumnezeu. Traducătorul grec se va
fi speriat de această expresie a descumpănirii lui Iov - cum să
raportezi toate la Dumnezeu, cauză unică, ş i să explici totodată
apariţia răului şi a omis stihurile 24 b-c”277. Aşadar, ultimele
două stihuri ale versetului 24 nu făceau parte din Septuaginta,
fiind adăugate de Rahlfs după alte versiuni greceşti.
25: Mai grabnică rni-i viaţa decât alergătortd,
274 SEP 4/11, p. 55

275 SEP 4/11, p. 56
276 SEP 4/11, p. 56
277 SEP 4/11, p. 56
77
că fuge şi n-o ştie;
„Augustin îi numeşte fugari pe cei care s-au îndepărtat
de sfinţenie, asemenea fiului rătăcitor care a plecat într-o ţară
îndepărtată (cf. Luca 15,13) (Annotationes in lob 9)”278.
„După cum alergătorii o iau din nou la fugă înainte de a
se opri, tot astfel şi slava zboară înainte de a ajunge”279.
„Să trecem, aşadar, mai presus de felul de a gândi al
mulţimii, de obiceiurile de viaţă ale turmei, să ne ferim de mer
sul pe drumurile cele folosite de toţi, pe cărarea pe care aleargă
acela a cărui viaţă e mai grabnică decât a unui aducător de veşti
Să ne căutăm calea pe care nu se aud cuvinte urâte, nu

se văd lucruri netrebnice, pe care nu merge cel cu viaţă pătată,
bineînţeles pătată de murdăria propriilor fapte, cel înnegrit de
fumul nedreptăţilor pe care le-a săvârşit, cel cu pereţii sufletului
întunecaţi şi ruinaţi, care n-a gustat nici o plăcere a virtuţii, pe
care a socotit că trebuie s-o privească mai degrabă chiorâş, decât
drept în faţă”280.
26: rămân niscaiva urme din drumul unei nave
sau când vulturul zboară căutându-şi de mâncare?
27: Că, chiar dacă mi-ai spune: - Uita-voi ce-am zis!,
de-mi voi pleca privirea în jos, voi suspina.
„Textul Masoretic are: Şi dacă spun: să uit de plânge
rea mea, să-mi destind chipul şi să mă bucur”281.
28: Mă clatin din întregul alcătuirii mele,
ştiind căfără vină Tu nu mă vei lăsa.
„Versetul 27 şi prima parte din 28 lipsesc din textul co
mentat de loan Gură de Aur. Tremur din toate mădularele [mă
clatin din întregul alcătuirii mele]: pentru Augustin tremurul re
prezintă teama care pregăteşte convertirea (Annotationes in lob
9)”282.
29: Şi dacă-s cu prihană, atunci de ce nu mor?
278 SEP 4/II, p. 56

279 Sf. loan Gură de Aur, Către acelaşi Teodor, 3
280 Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXVIII, 3
281 SEP 4/11, p. 56
282 SEP 4/11, p. 56
78
„în Textul Masoretic: Dacă trebuie să fiu aflat vinovat,
la ce să mă mai ostenesc degeaba7,m.
30: Că, dacă cu zăpadă fiinţa mi-aş spăla-o
r
şi de mi-aş curăţi-o cu mâinile curate,
!
„Al doilea stih în Textul Masoretic: De mi-aş curăţa cu
leşie palmele,,m.
31: Tu chiar şi-atunci mocirla mi-ai da-o să mă scald,
aşa ca şi veşmântul să-mi fie prins de silă.
„Cufundarea în mocirlă este, după Hesychius, conse
cinţa păcatului lui Adam. Dumnezeu însă nu a permis ca acest
lucru să fie definitiv, ci a trimis pe Cineva care să ne purifice de
mocirlă {Omilii la Iov, XII, 9, 29-31 )”285.
32: Că nu eşti om ca mine, să-Ţi stau eu împotrivă
şi-apoi la judecată să mergem amândoi.
33: O, dac-arfi la mijloc un altul, care mustră
şi poate să asculte ce spune fiecare,
„Iov pare a-şi dori prezenţa tuturor factorilor unui pro
ces: mijlocitor (avocat?), procuror şi judecător. ♦ Acest Mijlo
citor este interpretat de Părinţi ca fiind Hristos, a Cărui venire
Iov o profeţeşte. Rugăciunea din acest verset proclamă misterul
Mântuitorului şi al Mijlocitorului vieţii noastre. Hristos, Dum
nezeu şi om, poate judeca în calitatea Sa de Dumnezeu şi poate
fi judecat ca om. Mai mult decât atât, Hristos vrea să-l împace
pe om cu Tatăl, pentru că este Dumnezeu şi pentru că S-a făcut
om (cf., de ex., Hesychius din Ierusalim, Omilii la Iov, XII, 9,
33)”286.
34: să ia de lângă mine toiagid ce se-ncruntă,
aşa ca eu să nu mă-ngrozesc de teama lui,
35: să nu-mi mai fie frică de ceea ce voi spune...;
că, altfel, nu-ndrăznesc!
„Versiunea folosită de Ioan Gură de Aur e mai explicită:
Nu ştiu să fi făcut vreo nedreptate. Al doilea stih în Textul Ma
soretic: Pentru că nu este aşa, sunt eu cu mine însumi. Textul
283 SEP 4/11, p. 56

m SEP 4/11, p. 57
285 SEP 4/11, p. 57
286 SEP 4/11, p. 57
79
■
Masoretic insistă aici pe o altă idee: singurătatea absolută a lui

Iov”287.
CAPITOLUL 10 - Răspunsul Iui Iov {continuare).
1: Trudit păn-la durere e sufletul din mine;

- de-acum voi da frâu liber cuvintelor spre El,
grăindu-I din amarul ce sufletu-mi cuprinde.
„Trudit păn-la durere îl traduce pe grecescul kamno =
a munci cu efort, a fi ostenit de lucru, a fi cuprins de durere,
verb care e folosit numai în Cartea lui Iov, şi numai de două ori:
aici şi în 17, 2. El exprimă condiţia obiectivă care motivează ie
şirile violente ale eroului ce se descoperă victima unei apăsări
fără ieşire. Textul Masoretic: sufletul meu e dezgustat de viaţa
mea, ceea ce înseamnă o implicare a personajului în propria sa
deznădejde, pe când sufletul trudit e rezultatul unor eforturi lă
untrice care, ajunse la limită, anunţă epuizarea”288.
2: Voi zice către Domnul: - Nu mă-nvăţa păgân!
De ce? din ce pricină m-aijudecat aşa?
„După Augustin, Iov cere să nu fie încercat peste pu
terile sale şi să nu vină asupra lui ceea ce l-ar putea face nele
giuit {Annotationes in lob IO)”289.
3: Ţi-e bine Ţie dacăfac eu o strâmbătate?
că Tu nu iei aminte la plăsmuirea Ta,
ci-n sfatul strămbătăţii, acolo-Ţi e amintea!
4: Vezi Tu aşa cum vede un pământean de rând?
Au vei vedea Tu lumea precum o vede omul?
„In Textul Masoretic primul stih este: Ai Tu cumva ochi
de camei Septuaginta face distincţie între acţiunea simplă de a
vedea, proprie omului, şi privirea de sus, descendentă. Se mani
festă din nou preocuparea traducătorului grec de a evita orice
antropomorfizare a lui Dumnezeu şi de a exclude vocabularul şi
imaginile care i se păreau nepotrivite cu ideea transcendenţei
287
SEP 4/11, p. 57
288
BBVA, p. 568
289
SEP 4/11, p. 57
80
divine„290 . Dar, prin întrupare, Dumnezeu a ajuns să cunoască
cele ale omului asemenea omului.
5: Au sunt zilele Tale ca viaţa omenească
şi anii Tăi sunt oare ca anii omeneşti
6: casă Te fii de urma fărădelegii mele
şi să-mi scrutezi păcatul la fiecare pas,
7: atunci când Tu ştii bine că n-am făcut nimic
şi că din măna-Ţi tare nu-i nimeni să mă scape?
„Aici textul lui Ioan Gură de Aur diferă: Căci ştiu că
sunt nevinovat„291
8: Cândva mâinile Tale mi-au plăsmuit un chip
şi m-au făcut; pe urmă, sucind-o, m-ai lovit.
„în gândirea lui Iov, formarea embrionului, ca şi naşte
rea fătului, e opera directă a lui Dumnezeu”292. „Hesychius vor
beşte aici despre o dublă creaţie: una exterioară, cea a plăsmuirii
(omul exterior), şi una interioară, cea prin suflare (omul lăun
tric). Pentru creaţia materială Dumnezeu a dat doar o poruncă;
pentru crearea omului Dumnezeu a deliberat de două ori: când a
plăsmuit şi când a creat. Această distincţie a dublei creaţii se
găseşte şi la Origen. Omul lăuntric şi omul exterior sunt expresii
din Romani 7, 22 (cf. Omilii la Iov, XIII, 10, 8a): ♦ Te-ai răz
gândit: literal: Te-ai întors, Te-ai schimbat, [sucind-o]. Augustin
spune că nu Dumnezeu, ci omul s-a răzgândit crezând că Dum
nezeu se răzgândeşte, la rândul Său, asemenea ochilor obişnuiţi !
cu întunericul pentru care soarele pare să se fi schimbat (Anno-
tationes in lob 10)”293.
„Mai întâi, ce deosebire este între creare şi plăsmuire
sau modelare? Şi, în al doilea rând, cum trebuie să înţelegem
Mâinile lui Dumnezeul Cei care nu înţeleg aceste expresii şi
altele asemenea din Sfânta Scriptură să nu-şi închipuie că noi
atribuim lui Dumnezeu înfăţişare omenească, potrivit căreia ar
trebui să credem că Dumnezeu are un corp, prevăzut chiar cu
aripi, pentru că Scriptura se exprimă în felul acesta despre Dum-
290 SEP 4/11, p. 58

291 SEP 4/11, p. 58
292 BBVA, p. 568
293 SEP 4/11, p. 58
81
nezeu »294 . Versetul e pus în legătură cu Facerea 2, 7, unde se
vorbeşte despre crearea omului de către Dumnezeu: „Scriptura
aproape că ne arată că omul a fost făcut cu mâinile lui Dumne
zeu, precum spune şi un alt profet: Mâinile Tale m-au făcut şi
m-au zidit. Spune-mi, te rog, dacă Dumnezeu ar fi poruncit doar
atât ca omul să se facă din pământ, oare nu s-ar fi făcut ce po
runcise? Negreşit că da! Dar pentru ca, prin felul prin care am
fost creaţi, să ne statornicească în suflet învăţătura de a nu ne
închipui despre noi lucruri mai mari decât ne e firea, de aceea
istoriseşte pe toate în chip precis şi spune: A făcut Dumnezeu
om, luând ţărână din pământ (Facerea 2, 7)”295.
9: Adu-Ţi aminte astăzi: din lut m-aiplăsmuit
şi-n lut mă vei întoarce.
„Aluzie la Facerea 3,19: pământ eşti şi în pământ te vei
întoarce,>296.
10: Nu Tu, ca pe un lapte, m-ai muls din nefiinţă
şi, precum caşul proaspăt, cu cheag m-ai închegat?
Imaginea cheagului şi a brânzei a inspirat un comenta
riu privind puterea unificatoare (coagulantă) a Bisericii lui Hris-
tos: „Unde altundeva izvorăsc cuvintele vieţii veşnice (cf. Ioan
6, 68) şi se vestesc limpede cuvintele lui Dumnezeu dacă nu în
Biserica lui Dumnezeu? Din care scoţând credincioşii curgeri de
mântuire ca nişte curgeri curate nu mai însetează, întrucât îm
brăţişează dorul izbăvirii în ea, ţin neclintit unirea ei, mulţu-
mindu-se şi ţinând cu tărie laptele psalmodiilor şi citirilor săvâr
şite în adunările de obşte. De aceea, întrucât o astfel de cugetare
şi sârguinţă nu le îngăduie nicicum să alerge spre învăţătura tul
bure, înşelătoare şi absurdă a celor depărtaţi şi smulşi de Bise
rică, ei nu se destramă în rătăcirea cuvintelor strâmbe ale aces
tora, care târăsc sufletul ca nişte ape şi-l îneacă în înstrăinarea
de cugetul drept. Ci mai degrabă se întăresc şi fixează în înţele
gerea întreolaltă şi se adună Ia biserică ca brânza, şi se fac toţi
un duh, îşi sporesc râvna, îşi înmulţesc adunările şi domnesc ca
294 Origen, Contra lui Celsus, IV, 37

295
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XIII, 1
296 BBVA, p. 568
82
peste un pământ (cf. Facerea 1, 27) peste învăţătura celor înde
părtaţi de Biserică”297.
ll:/n piele şi în carne tot Tu m-ai îmbrăcat
şi mi-ai ţesut lăuntrul din oase şi din nervi;
„Creatorul mădularelor este înţelept. Cine a pregătit
pântecele mamei pentru naşterea de copii? Cine a însufleţit pe
pruncul neînsufleţit din ea? Cine a aşezat în noi nervii şi oasele,
îmbrăcându-le cu came şi piele? Cine este Cel care scoate iz
voare de lapte din sâni odată cu naşterea pruncului? Cum creşte
pruncul şi se face copil, din acesta tânăr, apoi bărbat, apoi iarăşi
aceeaşi persoană ajunge bătrân, fără ca cineva să priceapă cu de-
amănuntul această schimbare? Cum se preface o parte de hrană
în sânge, alta se dă afară, iar alta se transformă în came? Cine
mişcă necontenit inima? Cine a ferit înţelepţeşte gingăşia ochi I
lor cu îmbrăcămintea pleoapelor? [...] Cine a distribuit o singu
ră respiraţie în tot trupul? Vezi, omule, pe Meşter! Vezi pe înţe 15
leptul Creator!”298.
12: cu viaţă şi cu milă m-ai binecuvântat
şi veghea Ta de pază i-a stat suflării mele.
13: Din tot ce porţi în Tine, eu ştiu că Tu poţi totul
şi că nimic în lume nu-Ţi e cu neputinţă.
„Ioan Gură de Aur are: Având acestea în mine însumi. ♦
Al doilea stih în Textul Masoretic: ştiu că aceasta [era] la
Tine „299 !
14: De voi greşi, vei ţine asupră-mi ochi de pază; \
!
de fac fărădelege, nu-Ţi sunt nevinovat.
15: De săvârşesc păcatul, e vai şi-amar de mine,
iar dacă-s drept, nici capul nu pot să mi-l ridic, I
aşa cum sunt, cu mintea-mpănată de dispreţ.
16: Ca pe un leu în fugă Tu mă vânezi spre moarte
şi-apoi, sucindu-Ţi gândul, cu greu mă laşi din mână,
I
„Reversul versetului 8: Dumnezeu pare un atotputernic i
capricios care, după bunul Său plac, dă cu o mână şi ia cu alta,
i
297 Teolipt al Filadelfiei, Discursuri cătrefiladelfieni, II, 2

298 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, IX, 15
299 SEP 4/11, p. 59
i
-
83 s
!
■
sau invers. în ambele versete e folosit verbul metavallo - a se
răzgândi, a-şi schimba gândul sau părerea'
17: reînnoind asupră-mi ispite de tot felul;
cu marea Ta mânie Te-ai mâniat pe mine
şi-ai năpustit asupră-mi bulucuri de piraţi.
18: De ce m-ai scos din pântec?
De ce nu mi-am dat duhul,
ca nici un ochi pe lume să nu mă fi văzut,
19: şi să fi fost atunci ca şi cum n-aş fi fost?
De ce din sânul mamei nu m-ai mutat în groapă?
20: Vieaţa mea nu-i oare, şi-aşa, destul de scurtă?:
Ci lasă-mă să-mi dărui o leacă de odihnă
21: nainte de-a purcede pe calea fară-ntoarceri,
acolo, în tărâmul de neguri şi-ntuneric,
22: în întuneric veşnic, tărâm Jară lumină
şi Jară văz în viaţă de oameni muritori ”.
„în Textul Masoretic: Ţinut de întuneric precum bezna
însăşi, umbra morţii şi neorânduială, [unde] şi lumina e ca bez
na. ♦ şi nici nu se vede viaţă de muritori: după Ioan Gură de
Aur, este vorba despre imposibilitatea reîntoarcerii la viaţa mu
ritoare (Comentariu la Iov, X, 12)”301.
„Ce voi grăi eu, cel vinovat şi plin de ruşine? N-am gură
i să vorbesc, fără numai acest cuvânt: am păcătuit, Doamne, am
păcătuit, fie-ţi milă de mine şi iartă-mă. Lasă-mă puţin, ca să-mi
plâng durerea, mai înainte de a pleca în pământul întunecos şi
acoperit de umbra morţii. Ce ceri mai mult de la un vinovat şi
biet păcătos, fără numai să se căiască adânc şi să se umilească
pentru greşelile sale? în adevărata căinţă şi smerenie a inimii,
acolo se naşte nădejdea iertării, se linişteşte cugetul tulburat, se
întoarce harul pierdut, se adăposteşte omul de mânia viitoare şi
se întâlnesc unul cu altul, într-o sfântă sărutare, Dumnezeu şi su
fletul pocăit”302.
„Văzând, deci, binecuvântaţilor şi înţelepţilor iubitori ai
fericitei frumuseţi a lui Hristos, multele căi ale virtuţilor dăruite
300 BBVA, p. 568

301 SEP 4/11, p. 59
302 Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 168, 3
84
de Domnul tuturor oamenilor, care au un singur scop şi duc toa
te spre unica ţintă a mântuirii, să nu fim fără grijă de mântuirea
noastră, nici să nu pierdem timpul dat nouă spre mântuire, ştiut
fiind că nu-1 mai putem dobândi iarăşi. Ci, precum zice marele
Iov, înainte de a ajunge acolo de unde nu ne vom mai întoarce,
în loc întunecos şi înnegurat, în pământul întunericului veşnic,
unde nu este lumină, nici nu se vede viaţa oamenilor, să ne silim
să ni-L facem pe Dumnezeu îndurător, fiecare după puterea lui.
Căci după felurimea şi deosebirea stărilor sufletelor noastre a
rânduit, ca un Bun, în mod cuvenit, să fie multe şi căile ce duc
spre sălaşurile veşnice pe cei ce călătoresc fără prihană spre ele,
ca alegând fiecare pe cea potrivită lui şi facându-şi drumul vieţii
pe ea, să-şi primească locul prea slăvit ce-1 aşteaptă în ceruri,
potrivit nădejdii”303.
Chiar dacă nu se vorbeşte despre iad în înţelesul de azi,
ca despre locul şi starea în care petrec sufletele păcătoşilor după
moarte, putem socoti că, prin imagini, iadul este aici anticipat:
„Chinurile sunt felurite, precum şi răsplătirile cu bunătăţi. Iar
acelea [chinurile] sunt în iad, potrivit Scripturii care zice: în
pământ întunecat şi neluminat, în pământul întunericid[uî] veş
nic, unde locuiesc păcătoşii şi înainte de judecată şi se întorc şi
după osândă”304.
Cel ce fuge din deprindere virtuţii şi a cunoştinţei se
prăvăleşte, încă din viaţa aceasta, ca pe un fund al pământului,
cum e locul în care petrece cugetarea ce zace cu plăcere în rele,
cufundată în cele materiale. „Căci pământul acela fiind talpa
celui mai jos adânc, e cu adevărat întunecat şi neguros, pământ
al întunericului veşnic, în care nu e nici o licărire şi nu se poate
vedea viaţă a muritorilor, cum zice undeva marele Iov, cel care
a purtat cu izbândă mari războaie pentru adevăr”305.
Acolo, „cade în deprinderea goală de orice simţire dum
nezeiască şi lipsită de orice mişcare de viaţă a virtuţilor, adică
într-o deprindere ce nu mai are nici o simţire pentru bunătate şi
nici o dorinţă care să se mişte spre Dumnezeu. E deprinderea
303 Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistolele, 12

3<M Sf. Grigorie Sinaitul, Capetefoarte folositoare în acrostih, 33
305
Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 64
85
peste care apasă ca un abis întunericul neştiinţei şi noianul cum
plit al răutăţii şi în care îşi au rădăcinile munţii rătăcirii, adică
duhurile răutăţii, în ale căror crăpături afundându-se firea ome
nească, a devenit pe urmă bază pentru cea mai păcătoasă deprin
dere, ca una ce s-a făcut reşedinţă şi unealtă a rătăcirii şi a rău
tăţii lor. în această deprindere se află, ca nişte zăvoare veşnice,
împătimirile sufletului după cele materiale, care nu lasă cugeta
rea să se izbăvească de întunericul neştiinţei, ca să vadă lumina
adevăratei cunoştinţe. Această deprindere a indicat-o poate [...],
în chip acoperit, marele Iov prin cuvintele: Pământ întunecat şi
neguros, pământ al întunericului veşnic. E pământ întunecat,
fiindcă e pustie [deprinderea - n. n.] de orice cunoştinţă şi con
templaţie adevărată; şi neguros, pentru că e lipsită de orice vir
tute şi activitate.
Şi continuă: în el nu este nici o licărire, se înţelege de
cunoştinţă şi de adevăr, şi nu se poate vedea viaţă a muritorilor,
adică o vieţuire demnă de fiinţele raţionale”305.
CAPITOLUL 11 - Cuvântul lui Ţofar
1: Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis:

2: „ Cel ce grăieşte multe nu va primi răspuns?
cel ce grăieşte bine părea-se-va şi drept?
Blagoslovit e omul cel cu vieaţa scurtă!
„Gnosticul trebuie să aibă multe cunoştinţe, că trebuie
în faţa unui argument să ai şi un contraargument, se cuvine ca
gnosticul să fie pregătit şi pentru acest fel de argumente”307.
3: Nu fi bogat în vorbe,
că nu e nimeni care să ţi se-mpotrivească.
Versetul în SEP 4/11: Nu folosi cuvinte multe,I pentru că
nu are cine să-ţi răspundă: „Ioan Gură de Aur interpretează ast
fel: nu e nimeni care să-ţi cunoască relele308. ♦ Textul Masoretic
306 Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 64

307 Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 65, 1-2
308
Adică Ţofar îi spune lui Iov: - Ştim că ai săvârşit păcate, din felul cum ai
fost lovit, dar nu cunoaştem aceste păcate, aşa că-ţi cerem să le mărturiseşti...
86
are: Vorbele tale goale îi amuţesc pe oameni şi îţi vei bate joc
fără săfii ocărât?”309. 8
învăţătura de aici ar fi să nu vorbim multe: „Lauda
| noastră să ne fie în Dumnezeu şi nu de la noi; Dumnezeu urăşte î
u
pe cel ce se laudă singur. Mărturia faptei noastre bune să ne fie
I dată de alţii (Proverbe 27, 2), precum a fost dată părinţilor noştri
celor drepţi”310. „Cuvintele sunt ca haina pe trup, iar faptele sunt
trupul şi nervii. Nu trebuie, dar, să punem grija de haină mai
presus de mântuirea trupului. Cel care a ales viaţa cea adevărată
nu trebuie să ducă numai o viaţă simplă, ci trebuie ca şi cuvântul
lui să fie simplu şi necăutat”311.
4: Aceasta, fi ’ncă tu zici: curat sunt eu în fapte, i
şi-n faţa Lui, de-asemenea, eu suntfără prihană.
5: Dar dacă Domnul însuşi arfi să-ţi cuvinteze
şi buzele spre tine arfi să le deschidă
Al doilea stih e „restabilit după Textul Masoretic, pe ca
re iniţial traducătorul grec l-a omis. Primul stih a versetului gre
cesc reprezintă o contragere a celor două stihuri din ebraică; al
doilea stih, marcat cu asterisc în Rahlfs - Aquila fiind la ori-
ginea acestei notări - redă o expresie retorică, o imagine în
drăzneaţă, a buzelor divine care se deschid; această imagine a
fost simţită ca fiind redundantă şi chiar provocatoare; pentru a
nu scandaliza s-a preferat iniţial ignorarea acestui gen de meta
foră bazată pe imagini concrete referitoare la Dumnezeu”313.
6: şi-apoi să-ţi povestească puterea-nţelepciunii
- că ea-ndoită fi-va acelor ce-s ca tine — i
atunci vei şti că cele ce Domnul ţi-a trimis
sunt pe măsura celor ce le-ai păcătuit. [
„Dacă Dumnezeu i-ar vorbi, atunci Iov ar înţelege că su
ferinţa lui e pe bună dreptate”314. r
7: Găsi-vei tu o urmă din ceea ce e Domnul?
:■
309
SEP 4/11, p. 60
3.0 Sf. Clement Romanul* Epistola către Corinteni, XXX, 6-7 i
3.1 Clement Alexandrinul, Stromate, 1,48,4
312 Adică ediţia Rahlfs apelează aici la traducerea lui Aquila. i
313 SEP 4/11, p. 60 ;
314 SEP 4/11, p. 60 :
87 î
:
ajuns-ai tu vreodată la marginile trase
de Cel-Atotputemic?
8: înalt e cerul! Bine, înalt: şi ce veiface?
de-s mai adânci hotare decât în iad, ce ştii tu?,
9: - sau trase pe întinderi mai lungi decât pământul,
mai late decât marea? -
10: Şi dacă El pe toate le va strica, e oare
vreun om pe lumea asta să-I spună: - Ce-ai făcut?...
„Septuaginta păstrează forma distihului ebraic, dar al
doilea stih în Textul Masoretic este: Cine îl poate opriTiiS.
11: Că El cunoaşte fapte celorjarădelege,
El vede pasu-alături şi nu închide ochii.
12: Dar muritorul jalnic înoată în cuvinte
şi-ajunge ca asinul sălbatic în pustie.
„Augustin comentează astfel acest pasaj: omul este ca
măgarul din pustiu, dornic de libertate, nevrând să fie nici su
pus, nici domesticit”316.
13: Iar tu, de-ai pus în tine o inimă curată
şi dacă tinzi la ceruri cu mâinile spre El,
14: de (i-a rămas în mână ceva Jarădelege
şi faci ca ea săfugă departe de la tine
şi-n felul tău de viaţă ce-i strâmb să nu rămână,
15: atunci îţi va fi faţa ca iezerul în soare
şi, dezbrăcat de tină, te-ai scuturat de spaime;
Dezbrăcat de tină; SEP 4/II: vei da jos murdăria: „Tex
tul Masoretic are: vei fi (ca metalul) turnat, pe care unii îl inter
pretează veifi tare, iar alţii, vei fi curăţit de impurităţi'^1.
16: atunci amara trudă o veifi dat uitării
ca pe un val, şi groaza nu-ţi va lovi simţirea;
„Ţofar insistă asupra ideii că nenorocirile lui Iov sunt
din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, şi de aceea îl îndeamnă
să se îndrepte”318.
17: atunci şi rugăciunea-ţi va fi ca un luceafăr
315 SEP 4/11, p. 61

3.6 SEP 4/11, p. 61
3.7 SEP 4/11, p. 61
318 SEP 4/11, p. 61
88
şi viaţă răsări-va din miezul tău de zi;
„Aluzia anticipează revenirea lui Iov la o viaţă nouă du
pă încheierea teribilei probe la care a fost supus”319. I
„Să preamărim pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul
şi pe Dumnezeu Duhul Sfânt, trei ipostasuri, dar o dumnezeire,
neîmpărţită în slavă, în fiinţă şi împărăţie Nu vede lucea
fărul răsărind, cum zice Scriptura, nici slava strălucirii de acolo,
cel ce nu are această gândire, sau se încovoaie sub vremuri, fâ-
.
cându-se de fiecare dată altfel şi arătând o voinţă slabă faţă de
cele foarte mari 7,320 i
18: având nădejde-n tine, veifi încrezător
din griji şi-ngrijorare îţi răsări-va pace.
19: Căci, liniştitfiindu-ţi, nu-ţi vei avea războinici
şi de-ai avut, sucind-o, se vor ruga de tine;
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi mulţi [vor veni]
să-ţi îmblânzeascăfaţa',i2].
20: pe-aceştia mântuirea-i va părăsi de tot,
fi ’ncă-ntru ei nădejdea nu e decât pierzare
şi ochii celor aprigi se vor topi de plâns
în întreg capitolul 11, Ţofar susţine că drepţii sunt răs
plătiţi iar păcătoşii pedepsiţi, astfel că suferinţa lui Iov e urmare
a păcatelor sale.
1: Şi răspunzând Iov, a zis: i

2: „Nu-ncape îndoială că voi sunteţi poporul
şi că înţelepciunea se va sfârşi cu voii...
Că voi sunteţi poporul: „Textual: că voi sunteţi oameni,
în sensul general de omenire (totalitatea, chintesenţa speciei u- -
=
mane). Verset ironic”322.
3: Dar inima din mine e-aceeaşi ca şi-a voastră.
3,9 BBVA, p. 570

320 Sf. Grigorie de Nazianz, Cele 5 cuvântări teologice, V, 28
321 SEP 4/11, p. 61
322 BBVA, p. 570
89
Jnima este, în Biblie, organul inteligenţei, al reflecţiei.
♦ Textul Masoretic are două stihuri în plus la sfârşit: Cu nimic
nu sunt mai prejos decât voi. Cine oare nu ştie acestea?"*2*.
4: Cel drept, fără prihană, acum e râsul lumii:
Acum e râsul lumii, în SEP 4/II: ajuns-a de batjocură:
„în gr. xêuaapa; la Ioan Gură de Aur: xâ^pov. ♦ omul drept
[cel drept]: Iov se prezintă ca fiind drept, ştiind că nu a făcut rău
nimănui. Pentru Augustin, acest om drept este Hristos (Annota-
tiones in lob 12). ♦ Textul Masoretic are două stihuri în plus la
început: De râs pentru tovarăşii săi e cel care strigă către Dum
nezeu şi [odinioară] ii răspundea - text dificil cu interpretări
multiple”324.
5: La un soroc ajunge sub alţii să-ngenunche
şi casele să-ifie prădate de nemernici.
„în textul Septuagintei versetele 3-5 au o mare concen
trare poetică, în timp ce Textul Masoretic introduce, pe aceeaşi
idee, parafraze explicative care dublează numărul versurilor”325.
„Ceea ce i s-a întâmplat aşa trebuia să fie, aşa a fost orânduit de
sus. ♦ In Textul Masoretic: dispreţ pentru nenorocire e in gân
dul celui care o duce bine şi lovitură pentru cel căruia îi alu
necă piciorul - traducere conjecturală a unui text dificil, pentru
care s-au propus multe interpretări”326.
6: Cel rău să nu se-aştepte săfie fiară vină,
cum crede că-s aceia ce-L părăsesc pe Domnul,
că-adică niciodată nu vor avea certare.
„Ebraică: Tâlharii se răsfaţă în corturi liniştite; / cei ce-
L stârnesc pe Domnul se simt la adăpost, / cei ce şi-l pun în
mână pe dumnezeul lor. RSV ediţia Nashville 1957 notează că
Textul Ebraic e nesigur (de unde, traduceri foarte variate). Ulti
mul vers, enigmatic, ar exprima eroarea celor ce-şi fac din pumn
(simbolul forţei) un dumnezeu”327.
7: Ci-ntreabă-le pe vite, şi ele îţi vor spune,
323 SEP 4fll, p. 62

324 SEP 4/11, p. 62
323 BBVA, p. 570
326 SEP 4/11, p. 62
327 BBVA, p. 570
90
fi păsările zării, şi ele-or povesti;
8: vorbeşte cu pământul, şi el te lămureşte,
dar şi cu peştii mării, iar ei vor tălcui.
„Grigorie cel mare interpretează astfel aceste versete [7-
8]: dobitoacele simbolizează spiritele leneşe, păsările cerului,
spiritele care au înţelepciunea lucrurilor cereşti, peştii simboli
zează oamenii preocupaţi de această lume, pământul reprezintă
spiritele care au înţelepciunea lucrurilor de pe pământ (Moralia
in lob XI,5)”328.
A
întreabă pământul, dacă poate să-ţi spună. „Chiar dacă

ai întreba toate cele ce sunt pe pământ, totuşi nu vor putea să-ţi
spună. Pământul nu poate să spună cine este propriul său creator
şi plăsmuitor”329.
9: Din toate-aceste, cine-ntru sfârşit nu va cunoaşte
că ele, toate-acestea, de Domnu-au fost făcute,
De Domnu-au fost făcute: SEP 4/H: că mâna Domnului
le-a plăsmuit. Mâna Domnului apare şi în Biblia Hebraica: yad-
yehvah330: „în Textul Masoretic e singurul loc din Cartea lui Iov
în care apare YHWH în gura unui personaj, fapt care i-a deter
minat pe exegeţi să considere v. 9 un citat, eventual după Isaia
41, 20. Eroii fiind edomiţi, e firesc să folosească doar numele
generice pentru divinitate, nu şi Numele revelat lui Moise (Ieşi
rea 3, 14). ♦ Traducătorul Septuagintei a perceput metafora mâi
nii ca fiind un element antropomorfic nepotrivit. Expresia se
găseşte şi în versetul 10, unde este însă tradusă literal. Atunci
când expresia nu trimite la o asociere concretă, este de obicei
păstrată de traducător”331.
10: de Cel ce ţine-n mână vieaţa-a tot ce-i viu
şi duhul a tot omul?
11: Urechea osebeşte cuvintele-ntre ele
aşa cum cerul gurii bucatele le gustă.
„Urechea: la Ioan Gură de Aur apare mintea. ♦ cerul
gurii: literal: gâtul. ♦ Vv. 11-12 ar putea constitui o expresie
328 SEP 4/11, p. 62

329 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, XI, 11
330 mrp-T
331 SEP 4/11, pp. 62-63
91 r
lî
proverbială care se referă la capacitatea de discernere ce vine
odată cu vârsta. Cf. Sirah 36, 19”332.
„Ceea ce este la mâncăruri gustul calităţii fiecărui fel de
mâncare, aceasta este înţelegerea Sfintei Scripturi [pentru ure
che, adică pentru minte - n. n.]”333.
12: în vremea-ndelungată va sta înţelepciunea,
în viaţa-ndelungată se va găsi ştiinţa.
„Versetele 11-12 reprezintă proverbe. ♦ Dumnezeu po
sedă înţelepciunea deplină. Omul posedă şi el o oarecare înţe
lepciune, dar la el aceasta se formează în timp. Cf. Sirah 1, 1:
Toată înţelepciunea este de la Domnul" .
13: La El e-nţelepciunea, la El este puterea,
şi tot la El e sfatul şi darul de-a pricepe.
„Hesychius spune că frumuseţea elementelor create ma
nifestă înţelepciunea lui Dumnezeu şi puterea Sa cea mare. De
la El vin înţelepciunea şi puterea, pentru că Hristos, după expre
sia Apostolului Pavel, e înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu
(I Corinteni 1, 24), Fiul Cel de o fiinţă cu Tatăl. De la El vin în
ţelepciunea şi puterea, de la El vine Duhul (Omilii la Iov, XV,
12, 13). ♦ Grigorie cel Mare aplică şi el aceste cuvinte Fiului lui
Dumnezeu {Moralia in lob XI, 11 )”335.
14: Că dacă El dărâmă, cin-va zidi la loc?
şi pe un om de-lpune sub cheie, cine-l scoate?
„Grigorie cel Mare (Moralia in lob XI, 12) leagă prima
parte a versetului de cuvintele psalmistului: Dacă Domnul nu
zideşte casa, în zadar vorfi trudit cei care o zidesc (Psalmi 126,
1), precum şi de cuvintele din Ecclesiast (7, 13): Căci cine va
putea să-l îndrepte pe cel pe care Dumnezeu l-a strâmbat?”336.
Locul e aplicat lucrării Duhului: „de puterea Duhului
Sfânt au nevoie atât cei ce profeţesc, cât şi cei care ascultă de
profeţi, dacă Duhul însuşi care a vorbit prin el nu i-a dat darul
înţelegerii cuvintelor sale, aşa cum rezultă din spusele Sfintei
332 SEP 4/11, p. 63

333 Sf. Vasilc cel Mare, Regulile mici, 279
334 SEP 4/11, p. 63
335 SEP 4/H, p. 63
336 SEP 4/II, p. 63
92
Scripturi: Cel care închide, acela poate să şi deschidă şi nimeni
altul. Deci, Cuvântul divin este cel care deschide ceea ce este
închis şi limpezeşte ceea ce este expus în mod enigmatic”337.
15: De va opri El apa, se va usca pământul,
iar dacă-i dăfrâu liber, îl pierde prăbuşindu-l.
„Grigorie cel Mare înţelege prin apă ştiinţa predicaţii şi
face legătura cu versetul din Proverbe 18, 4: Apă adâncă este
cuvântul în inima omului, un râu izvorăşte şi un izvor de viaţă.
De asemenea, mai interpretează acest cuvânt ca referindu-se la
harul Duhului Sfanţ, apropiere posibilă prin intermediul verse
tului 7, 38 din Ioan: Cel care crede în mine, râuri de apă vie vor
izvorî din sânul lui.
Textul lui Grigorie are aquas, plural care îl face să vor
bească despre cele şapte daruri spirituale (Moralia in lob XI,
14).
La Augustin, apa simbolizează înţelepciunea, iar pă-
mântui, pe om (Annotationes in lob 12) .
16: A Lui este puterea, a Lui este tăria,
la El este ştiinţa şi darul de-a pricepe.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi cel rătăcit şi cel
care duce în rătăcire sunt ai Săf'm.
17: Pe sfetnici El îi duce, desculţi, în grea robie,
judecătorii lumii se îngrozesc de El;
„Pasajul 12, 17-25 poate fi considerat o aluzie la un exil
al populaţiei israelite, în special al tribului lui Iuda. Totuşi trimi
terile sunt vagi şi pot fi aplicate şi altor situaţii”340.
18 '.Pe regi El îi aşază pe tronurile lor,
dar tot El le şi leagă mijlocu-n cingătoare;
Le leagă mijlocu-n cingătoare: „Metaforă pentru a face
prizonier, a duce în rob/e”341.
„Primul stih în Textul Masoretic: dezleagă cingătoarea
(moser citit în loc de musar, mustrare, îndreptare prin lovituri
!
337 Sf. Grigorie Taumaturgul, Discursul adresat lui Origen, XV

338 SEP 4/11, p. 63
339 SEP 4/11, p. 64
340 SEP 4/11, p. 64
341 BBVA, p. 571
93
- n. t.) regilor, a dezlega cingătoarea care ţine veşmintele ample
orientale înseamnă a lipsi pe cineva de libertatea mişcărilor, a-1
reduce la neputinţă’ .
19: El este Cel ce-i duce pe preoţi în robie,
şi pe mai-marii lumii, puternici, îi prăvale.
20: El taie vorba celor de tot încrezători,
bătrânilor le ştie priceperea. Tot El
21: îi face de ocară pe cei ce sunt mai-mari
şi pe smeriţi îi urcă.
„AI doilea stih în Textul Masoretic: Dezleagă brăul ce
lor tari”343.
22: El scoate la iveală adâncuri de-ntuneric
şi tot El umbra morţii o trage spre lumină.
„Umbra morţii: pentru Hesychius aceasta este păcatul.
După cum umbra arată corpul de care aparţine, tot aşa păcatul
este boldul morţii. Hristos, prin dezvăluirea misterului Său către
neamul omenesc şi prin revelarea dreptăţii, a nimicit păcatul şi
nu i-a permis să se ascundă (Omilii la Iov, XV, 12, 22)”344.
23: Pe neamuri le sporeşte şi-apoi tot El le pierde,
le risipeşte-n larguri şi tot El le adună.
24: El inimile celor mai-mari a lumii strâmbă
şi-i lasă-n rătăcire pe căi necunoscute,
25: să pipăie doar bezna, şi nicidecum lumina,
şi-n gol să rătăcească asemeni celui beat.
Sunt, după noi, tot imagini ale celor depărtaţi de Dum
nezeu, chiar dacă, în Cartea Iov, tocmai aceasta se arată, că plata
nedreptăţii vine adeseori asupra dreptului, măcar aparent.
CAPITOLUL 13 - Răspunsul lui Iov (continuare)
1: Pe toate-acestea, iată, cu ochiul le-am văzut,

cu propria-mi ureche, la fel, le-am auzit.
342 SEP 4/11, p. 64 - Versetul 18 e comentat pe larg în SEP 4/11, noi am optat
pentru clarificări minimale.
43 SEP 4/11, p. 65 - Vezi sensul expresiei la v. 18.
344 SEP 4/II, p. 65
94
2: Ştiu tot atât de multe pe câte ştiţi şi voi
şi-n iscusinţa minţii eu nu sunt mai prejos.
„Versiunea lui Ioan Gură de Aur are în plus: desigur,
sunt mai tânăr decât vof’345.
3: Dar nu!, ci eu cu Domnul vreau astăzi să vorbesc,
Lui astăzi socoteală să-l dau, dac-o să vrea.
„Iov preferă să se judece cu Dumnezeu şi să nu fie jude
cat de prietenii săi”346.
4: Că, iată, voi îmi sunteţi ca nişte doctori strâmbi
şi vraci de rele, toţi.
Doctori strâmbi: „Textul Masoretic are spoitori cu min-
•»347
ciunt
5: Şi, oh!, de-aţi amuţi,
să-i daţi şi voi oleacă târcol înţelepciunii!...
„Ioan Gură de Aur comentează: decât să spună vorbe
fără sens mai bine ar tăcea; tăcerea aduce mai multă înţelep
ciune decât vorba (cf. Comentariu la Iov, XIII, 3). Grigorie cel
Mare citează Proverbe 17, 28: Dacă nebunul ar tăcea, ar fi
socotit înţelept (Moralia in lob XI, 35)”348.
6: Dar ascultaţi-mi vorba în apărarea mea,
luaţi aminte bine cum judec eu rostind.
7: Ştiţi voi că înaintea lui Dumnezeu grăiţi,
că, stându-I înainte, voi îndrugaţi minciuni?
„Textul Masoretic are: Oare pentru Dumnezeu vorbiţi
cu înşelăciune şi pentru El grăiţi amăgire?'3*9.
8: sau că vă îndoiţi?
sau că pe voi-nainte-Ijudecători văfaceţi?
„în Textul Masoretic: Oare îi luaţi apărarea (literal: îi
ridicaţi faţa), oare pentru Dumnezeu grăiţi?”3 °.
9: Că binele s-o ţine - el, cel puţin - de voi,
şi dacă faceţi totul, vă veţi lipi de Dânsul.
345 SEP 4/II, p. 65

346 SEP 4/11, p. 65
347 SEP 4/11, p. 65
348 SEP 4/11, p. 65
349 SEP 4/11,p. 66
350
SEP4/II, p. 66
95
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Vă puteţi bate joc
iţi
de El cum vă bateţijoc de un omT .

10: Aceasta nu înseamnă că El n-o să vă mustre,
dar de-Şi ascunde faţa, voi vă veţi minuna.
11: Au nu a Lui mânie vă bagă-n sperieţi,
şi frica Lui nu-i oare cea care vă turteşte?
Frica lui: Textul Masoretic are măreţia Lui.
12: Atunci trufia voastră se face ca cenuşa
şi trupul ca argila.
„în Textul Masoretic: Zicerile voastre memorabile sunt
parabole de cenuşă şi ca o grămadă de lut argumentele voas-
tre „352
13: Tăceţi, ca eu să glăsui şi să-mi înmoi mânia,
14: cu dinţii apucăndu-mi bucăţi din carnea mea
şi sufletul, întregul, punăndu-mi-l în palmă.
„Ultimele două versuri: paralelism sinonimic, ele spu
nând unul şi acelaşi lucru. A apuca bucăţi din carnea sa (literal:
cărnurile) şi a-şi pune sufletul în palmă înseamnă gestul suprem
prin care Iov are de câştigat totul sau nimic; a intra în luptă cu
arme şi bagaje”353. Tot despre aceste expresii: „Dinţii înfipţi în
carnea proprie sunt o extraordinară imagine a suferinţei; Hesy-
chius (Omilii la Iov, XVI, 13, 13-14a) vorbeşte despre un im
puls al teoforilor atunci când îi văd pe păcătoşi pălăvrăgind şi
atacându-i pe cei drepţi, mai ales sub pretextul prieteniei. Iov îşi
ia carnea în dinţi cuprins de mânie din cauza cuvintelor supă
rătoare şi false ale prietenilor săi şi vrea să se liniştească. ♦ Pen
tru Grigorie cel Mare (Moralia in lob XI, 45), dinţii din acest
verset pot avea două semnificaţii, pe care le desprinde din Sfân
ta Scriptură: pe de o parte pot fi sfinţii predicatori, pe de altă
parte, simţurile interioare. Pentru primul sens citează Cântarea
Cântărilor, unde se spune: Dinţii tăi ca o turmă de oi tunse care
ies din scăldătoare (4, 2). Cel de-al doilea sens este desprins din
Plângeri 3, 16: A zdrobit de piatră dinţii mei şi m-a afundat în
cenuşă. ♦ şi viaţa (literal: sufletul) mi-o voi pune în mână: a-şi
351 SEP 4/11, p. 66

332 SEP 4/11, p. 66
353 BBVA, p. 572
96
pune sufletul în mâini înseamnă a pune în chip vădit în acţiune
intenţia inimii (Grigorie cel Mare, Moralia in lob XI, 46). ♦
Versetul conţine locuţiuni proverbiale a căror semnificaţie este
că Iov îşi riscă viaţa, că dă totul pentru tot”354.
15: Chiar dacă El, Cel-Tare, nu-Şi va-nceta prigoana,
eu tot am să mă apăr, grăind, în faţa Lui;
„Iov nu doreşte înainte de toate să fie eliberat de sufe
rinţe sau să-i fie redată averea, ci să păstreze intactă mărturia
conştiinţei sale, să-i fie reabilitată onoarea înaintea oamenilor şi
mai ales înaintea lui Dumnezeu”355.
16: aceasta-mi va fi mie arvună mântuirii,
- de vreme ce minciuna nu-ncape-n faţa Sa.
.
: „Sufletul cel înţelept nu disperă când se află în neno
rociri, ci ţine ceea ce posedă, iar miile de ispite care vin asupra
lui le suportă, zicând: chiar de va trebui să mor, eu nu-L pot
părăs?'m. Cum se vede, o formă diferită a versetului 15. Cuvin
tele, însă, pot fi puse în acord cu râvna lui Iov.
17: O, ascultaţi-mi vorba, cuvintele-ascultaţi-mi,
vă cer să luaţi aminte la ce voi povesti!
18: Că, iată, eu aproape-am ajuns de judecată
şi ştiu că-n judecată eu sunt cel ce dreptatea.
„Iov imaginează un proces în care are rolul de pârât, iar
Dumnezeu, cel de adversar. Lipseşte însă un arbitru care să me
dieze între ei „357
19: E cineva să-mi deie vieaţa-n judecată?
că dacă da, atunci eu tac şi încetez.
Tac şi încetez-. SEP 4/II: voi tăcea şi voi pieri: „repre
zintă probabil o formă de jurământ folosită într-o procedură juri
dică: tăcerea confirmă jurământul, iar moartea este pedeapsa în
caz de speijur”358.
20: Doar două lucruri, două, doresc să mi le dai, i
şi-atunci de dinainte-Ţi eu nu mă voi ascunde:
354 SEP 4/II, p. 66

355 SEP 4/H, p. 67
356 Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXVI, 8
357 SEP 4/11, p. 67
358 SEP 4/11, p. 67
97
I 21: Indepărteazâ-Ţi mâna, da, ia-o de pe mine,
iarfrica Ta să nu mă cutremure de groază.
„Robia este geamănă: una a trupului, iar cealaltă a sufle
tului. Stăpânii trupului sunt oamenii, iar ai sufletului pot fi tică
loşiile şi patimile, de care numai libertatea sufletului îl scapă pe
înţelept, ajutându-1 să iasă din robie. Să-l vedem aşadar pe cel
cu adevărat înţelept, cu adevărat liber, care, chiar dacă trăieşte
sub stăpânirea altora, spune în chip liber: Cine este cel care să
mă cheme în judecată? Tu singur depărtează mâna Ta de dea-
supră-mi şi nu mă tulbura cu groaza Ta, căci de faţa Ta nu mă
voi putea ascunde”259.
22: Apoi mă vei chema, şi eu voi auzi,
sau Tu îmi vei vorbi, şi eu voi da răspuns.
■ 23: Câte-am făcut păcate şi câte fărdelegi?
Hai, spune-mi, care sunt?
24: De ce Te-ascunzi de mine
şi crezi că eu, de-aicea, aş fi duşmanul Tău?
,f)e ce Te ascunzi de mine: Textul Masoretic are de ce
îţi ascunzi faţa; această expresie referitoare la Dumnezeu avea
un sens ritual; cea mai veche formulare care exprima ideea
aducerii unui cult lui Dumnezeu era a-I vedea faţa (Ieşirea 34,
23). Din contră, Dumnezeu îşi ascundea faţa când era nemulţu
mit. Acesta era un semn de dezonoare”360.
25: Te sperii Tu de-o frunză pe care-o bate vântul?
îmi stai Tu împotrivă, când eu îs funigel,
„Ebraică: Vrei Tu să-nfricoşezi o frunză mişcătoare / şi
să hărţuieşti un pai uscat?”2 '. „Iov se consideră ca o frunză
luată de vânt sau ca iarba mişcată de o adiere. Aceste imagini se
regăsesc în poemele asiro-babiloniene. în limbajul biblic, ele su
gerează soarta celui rău. ♦ Grigorie cel Mare spune: ce altceva
este omul decât o frunză, el care în paradis a căzut, fiind des
prins dinpom[ul vieţii]? (Moralia in lob XI, 59-60)”362.
26: de scrijeleşti pe tablă-mpotrivă-mi ce e rău
359 Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVII, 24-25

360 SEP 4/11, p. 67
361 BBVA, p. 572
362 SEP 4/11, p. 68
98
i
şi-mi pui sub ochi păcate făcute-n tinereţe
„Primul stih în Textul Masoretic: Căci scrii lucruri a-
mare împotriva mea.
Rătăciri de tinereţe [păcate făcute-n tinereţe]: Hesy-
chius (Omilii la Iov, XVI, 13, 26-28) explică doctrina despre
păcatul originar pornind de la această expresie. Adam a greşit în
tinereţe, când a mâncat hrană dăunătoare. De aceea, atât el, cât
şi urmaşii lui au fost opriţi să mai mănânce din pomul vieţii aflat
în paradis. Din cauza faptului că Adam a încălcat porunca, tot
neamul omenesc ieşit din el va fi pedepsit363. Faptele rele vor
atrage pedeapsa asupra noastră, aşa cum s-a în-tâmplat cu A-
dam, iar faptele bune ne vor salva de blestem şi ne vor elibera
de pedeapsă, aşa cum s-a întâmplat cu noul Adam”364.
27: şi-mi vâri, ca la popreală, picioarele-n butuci,
şi fapta cea mai mică mi-o ţii mereu sub pândă
şi-ajungi cu luare-aminte la urma tălpii mele?
Şi-mi vâri, ca la popreală, picioarele-n butuci aseme-9 99
nea robilor; în gura lui Iov, poate fi o imagine a paraliziei sale.

Urmele [urma]: literal: rădăcinile: Dumnezeu ia am
prenta paşilor lui Iov şi îl urmăreşte aşa cum un vânător ia o
_____s£«365
urma
28: Eu, cel ce se-nvecheşte ca un burdufde piele
sau ca o haină scumpă mâncată-n pod de molii...
„Primul stih în Textul Masoretic: Şi totuşi omul se spul
beră ca putregaiul’366.
CAPITOLUL 14 -Răspunsul lui Iov (continuare)
1: Născutul din femeie e om cu viaţă scurtă
363 Noi am spune că tot neamul omenesc va suporta consecinţele, neputând

vorbi aici de pedeapsă. La consecinţele păcatului primordial, însă, se adaugă
pedeapsa pentru păcatul personal, chiar dacă şi aici e vorba mai mult de su
portarea urmărilor necesare, decât de pedeapsă.
364 SEP 4/11, p. 68
365 SEP 4/11, p. 68
366 SEP 4/11, p. 68
99
şi plină de necazuri.
„Pentru Ioan Gură de Aur în acest verset e vorba de des
curajare, nu de tristeţe”367.
„De nu va fi bucuria în Domnul, nu numai că nu va avea
bucurie cineva, dar aproape niciodată nu se va bucura. Căci Iov,
cercetând viaţa omenească, a aflat-o cuprinzând tot necazul”368.
2: Ca floarea înfloreşte, şi după-aceea cade,
şi fuge ca o umbră, şi n-are vreun răgaz.
„Grigorie cel Mare {Moralia in lob XI, 68) explică de
ce viaţa omului este comparată cu umbra şi nu cu soarele, care
şi el îşi urmează cursul fără sfârşit, fără a se fixa, fără a fi stabil:
pentru că omul a pierdut iubirea faţă de Creatorul său, a pierdut
şi căldura inimii sale şi a rămas în răceala răutăţii sale; fără căl
dura inimii, omul fuge ca o umbră”369.
„Cine a înţeles frumuseţea miresei [sufletului - n. n.] pe
care Mirele, Cuvântul lui Dumnezeu, o iubeşte, adică a sufle
tului care înfloreşte într-o frumuseţe supracerească şi suprapă-
mântească, acela se va sfii să preţuiască cu acelaşi nume şi fru
museţea trupească a unei femei, a unui copil sau a unui bărbat,
căci frumuseţea deplină nu o cuprinde carnea, aceasta fiind în
întregime stricăcioasă. Căci orice trup este ca iarba şi strălu
cirea lui, cum se arată în aşa numita frumuseţe a femeilor şi a
pruncilor, se aseamănă cu o floare”370.
3: Nu-i el acel pe care l-ai luat la cercetări
şi l-ai silit să-Ţi vină sub ochi la judecată?
4: In cazu-acesta, cine-i curat de tină? Nimeni,
chiar dacă-i va fi viaţa o zi doar pe pământ.
„O seamă de ediţii greceşti leagă acest verset de cel
precedent. Textul a fost astfel interpretat ca o aluzie inspirată
asupra păcatului originar şi folosit, în secolul IV, împotriva ere
ziei pelagiene. Doctrina asupra păcatului originar va începe însă,
în mod explicit, o dată cu Sfântul Apostol Pavel, prin Epistola
către Romani 5, 12-14: solidară cu Adam (arhetipul), specia
367 SEP 4/II, p. 68

368 Petru Damaschin, învăfăluri duhovniceşti, 22
369 SEP 4/11, p. 68
370
Origen, Despre rugăciune, XXII, 2
100
umană moşteneşte, din generaţie în generaţie şi din individ în
individ, păcatul acestuia. In funcţie de mentalitatea vremii, Iov
nu-i putea concepe omului decât o impuritate funciară, legată de i
propria sa natură, dar o fulguraţie a Revelaţiei nu poate fi ex

clusă, aşa cum se întâmplă în foarte numeroase texte biblice”371. i
„Acest verset afirmă impuritatea omului: omul este ne
curat şi slab înaintea lui Dumnezeu. Această impuritate radicală
este prezentată ca o scuză, ca un fapt de care Dumnezeu ar tre
bui să ţină cont. Exegeza creştină a văzut în acest pasaj cel puţin
o aluzie la păcatul originar; pasajul a fost folosit pentru a susţine
doctrina privitoare la acesta împotriva pelagianismului. Această
idee apare şi mai limpede dacă versetul următor este citit ca o
continuare a ideii din v. 4.
Hesychius afirmă că nici un om nu poate spune Sunt
curat\ - cu excepţia lui Hristos, care nu a săvârşit păcat şi nici
vicleşug nu s-a aflat în gura Lui (I Petru 2, 22). Nici măcar co
pilul de o zi nu e lipsit de murdărie, pentru că nu ştie să facă
distincţia dintre bine şi rău şi pentru că are întinarea lui Adam.
Harul noului Adam ne-a făcut să ne dezbrăcăm de vechiul A-
dam şi ne-a curăţit murdăria prin baia renaşterii şi a reînnoirii
(Tit 3, 5) (cf. Omilii la Iov, XVII, 14, 4-5a).
Vulgata are: Quis potest facere mundum de immundo
con-ceptum semine? Nonne tu, qui solus est? (Cine poate curăţi
ce e zămislit din sămânţă necurată? Oare nu Tu, singurul Care
eşti?). Textul latinesc este astfel explicat de Grigorie cel Mare:
numai o fiinţă pură prin ea însăşi are privilegiul de a purifica
necurăţia. Omul trăieşte într-un trup coruptibil şi poartă în el
ispitele necurate. Plăcerile trupeşti sunt interpretate ca fiind ne-
curăţie. Omul zămislit dintr-o fiinţă impură nu poate fi purificat
decât de Cel pur prin Sine însuşi. Grigorie cel Mare vede în
acest pasaj o profeţie a lui Iov cu privire la întruparea Mântui
torului, Cel care nu a fost zămislit dintr-un bărbat şi o femeie, ci
îşi are originea omenească de la Duhul Sfânt şi din Fecioara
Maria (cf. Moralia in lob XI, 70)”372.
ii
371 BBVA, p. 573
372 SEP 4/11, p. 69
II
101
„încă şi despre Iov s-a scris aşa: Iar Iov era om drept,
Jară de prihană, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de
orice rău. Dar el se învinuia, zicând: Nimeni nu este lipsit de în-
tinăciune, de-ar fi o zi viaţa luf'm. „El n-a zis: Nimeni nu-i
lipsit de păcat, ci nimeni nu este curat. Pentru că necurăţia nu
este sinonimă cu păcatul, şi pentru ca să ştiţi că necurăţia în
seamnă un lucru, şi păcatul, altul”374. „Cei care vor să invoce o
scuză a păcatelor lor afirmă că nimeni nu-i fără păcat şi în acest
scop se referă la o mărturie aflătoare în Cartea Iov. însă din a-
ceastă mărturie ei scot numai înţelesul formal, din înţelesul ei
moral n-au prins nimic. Acelora, noi le răspundem scurt că a fi
Jară păcat se poate înţelege, în Sfânta Scriptură, în două feluri,
sau a nu fi păcătuit niciodată sau a fi încetat a mai păcătui’375.
„Se poate adăuga la aceasta că se cere aflată cauza pen
tru care, botezul fiind dat Bisericii pentru iertarea păcatelor, este
dat ca regulă şi pruncilor. Desigur, dacă în prunci nu ar fi nimic
care să trebuiască a obţine iertarea şi clemenţa, harul botezului
ar părea inutil”376. „Chiar şi despre cel ce se naşte, fie de sex
masculin, fie de sex feminin, se pronunţă Scriptura: nu este cu
rat de murdărie, chiar dacă viaţa lui ar fi de o zi. Şi să ştii că
există în aceasta ceva important, nu ştiu ce şi de ce fel, care nu
apare, după enunţ, în cazul nici unui sfânt, nici unul dintre sfinţi
nu este descoperit că a făcut zi de sărbătoare sau petrecere mare
în ziua lui de naştere, nici unul nu este găsit veselindu-se în ziua
naşterii fiului sau fiicei sale: doar păcătoşii se bucură de naşte-
rea de acest fel” . „Iar întinăciunea este plăcerea potrivnică
curăţiei sufletului, care e amestecată în multe chipuri şi în multe
feluri în viaţa omenească, în suflet şi în trup, în gânduri, în sim
ţiri, în mişcările cu voia, în cele ce se lucrează în trup”378.
„Doar Hristos ca om a fost fără păcat, chiar şi Fecioara
Maria s-a născut cu păcatul strămoşesc. Sufletul (lui Hristos) a
373 Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, XVII, 3-4

374 Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, XIV, 3
375 Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, II, 1
378 Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, V
102
fost uns cu untdelemnul bucuriei atunci când a fost unit cu Lo
gosul dumnezeiesc printr-o legătură nestricată şi din această pri
cină numai El din toate sufletele n-a fost în stare să păcătuiască
întrucât îl avea înlăuntru pe Fiul lui Dumnezeu în chip negrăit şi
deplin”379. De regulă, se susţine, ca şi aici, că Hristos era inca
pabil de păcat şi că, în cazul Său, ispitirea nu putea fi decât pur
exterioară. Susţinem că, pentru a birui păcatul, trebuie o apropi
ere mai mare de acesta..
Nimeni nu e curat de întinare, nici măcar o singură zi
din viaţa lui şi nimeni nu se va lăuda că are inima curată; [de
aceea] strigă către Dumnezeu cu multe lacrimi: Doamne, iartă-
mi mie toate câte am greşit cu lucrul, cu cuvântul, cu ştiinţă şi
cu neştiinţă. Căci multe greşim şi nu ştim”380.
„Căci dacă rumeni nu este fără de păcat, chiar dacă viaţa
lui ar fi doar o zi, şi nimeni nu poate să aibă inima fără de pri
hană, e vădit că, pe cât îi stă cu putinţă, omul nu trebuie să pe
treacă fără căinţă şi lacrimi nici măcar o singură zi din toată via
ţa lui. Şi chiar dacă nu are lacrimi, trebuie totuşi să le caute din
toată puterea şi din tot sufletul său. Fiindcă altfel nu e cu putinţă
să ne facem fără de păcat, nici fără prihană cu inima”381.
Trebuie ca fiecare să „fi învăţat de la Sfânta Scriptură că
nu poate fi curat de orice pată. Şi ca să nu se întâmple aceasta
[să se creadă curat - n. n.] sufletului celui ce se apropie de
Dumnezeu, Cuvântul îi porunceşte să nu privească la faptele lui
cele bune, ci să-şi aducă din nou aminte de greşelile de obşte ale
!
firii omeneşti, de care se face fără îndoială şi el părtaş, ca unul
ce e părtaş firii; şi să roage pe Judecătorul să-i dăruiască iertare
de păcate”382.
„Vezi că şi neamul cel bun şi mai preţuit dintre noi al
celor aleşi nu e cu totul fără prihană. Căci nimeni nu e curat de
întinăciune, chiar dacă ar fi dintre cei lăudaţi. Sfinţenia desă-
vârşită e păstrată pentru veacul viitor’ .
379 Ori gen, Despre principii, IV, 4,4

380 Sf. Simeon Noul Teolog, Capetele morale, 2
381 Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, IV
382 Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, IV
383 Sf. Chirii al Alexandriei, Despre închinarea în Duh şi Adevăr, IV
103
„Căci cum ne-ar putea introduce în Sfintele Sfinţilor
numai curăţia şi dreptatea păzite de noi, care nu au în chip desă
vârşit nevinovăţia şi lipsa de păcat? Că cine va fi curat de înti-
năciune? Dar ne introduce Hristos, eliberându-ne fără nici o po
menire a răului şi iertându-ne tot păcatul”384.
Indirect, se arată trebuinţa întrupării Fiului: „se cuvenea
ca biruitorul să fie biruit de către firea cea biruită şi ca în
şelătorul să fie înşelat. Pentru aceasta se cuvenea şi era de tre
buinţă să existe un om care să nu fi gustat din păcat. Dar aceasta
era dintre cele cu neputinţă, căci Scriptura spune: Nimeni nu
este fără de păcat, chiar dacă o singură zi ar fi viaţa lui pe
w >* -*>385
pamant .
5: Că Tu la socoteală şi lunile i-ai pus;
i-ai pus hotar în vreme, hotar de netrecut.
Aici, un cuvânt despre judecată şi milă, destul de depăr
tat de contextul biblic: „Aici, mila este fără judecată, că Domnul
n-a venit să judece lumea, ci să mântuiască lumea; dincolo, însă,
judecata fără milă, pentru că nu se poate găsi om fără pată, chiar
de-ar fi trăit o zi de la naşterea lui”386.
6: Mai lasă-l din privire, dă-i timp să se-odihnească,
să-i placă şi lui viaţa măcar cât unei slugi! A
Mai lasă-l din privire e redat, în SEP 4/II, prin: Intoar-

ce-Te de la el\ „Grigorie cel Mare interpretează astfel: întoarce-
Te înseamnă îndepărtează de la el asprimea loviturii Tale\ însă,
dacă Dumnezeu se îndepărtează, cine se poate odihni, dat fiind
că El este odihna şi, cu cât suntem mai departe de El, cu atât ne
pierdem odihna? Primul vers. Întoarce-Te de la el, ca să se
odihnească, înseamnă: Opreşte loviturile vieţii şi arată-i bucu
ria odihnei veşnice (Moralia in lob XII, 4)’.
7: Că până şi copacul, tot are o nădejde:
chiar dacă-l tai, trupina mai poate să-nflorească,
şi nici lăstarii fragezi din ea nu vor lipsi;
384 Sf. Chirii al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr,

XVI
385 Sf. Grigorie Palama, Omilii, XVI, 4
386 Sf. Vasilc cel Mare, Omilii ta Psalmi, VII, 4
387 SEP 4/11, p. 69
104
8: chiar dacă rădăcina-n pământ îmbătrâneşte
şi trunchiul printre pietre se macină murind,
9: adulmecarea apei îlface s-odrăslească
şi va rodi crenguţe ca un răsad de ieri.
10: Dar omul, dacă moare, seprăbuşeşte-n hău,
şi dacă muritoru-a căzut, mai mult nu e.
„Omul, când s-a sfârşit: Grigorie cel Mare spune că o-
mul care s-a sfârşit este omul păcătos, omul care încetează să
ducă o viaţă de dreptate (cf. Moralia in lob XII, 12)”388.
Textul va fi prezentat, în cele ce urmează, în ton dubi
tativ, schimbându-se înţelesul. Reamintim că am anunţat la 7, 10
că aici se va combate opinia conform căreia nu există învierea
morţilor. La începutul explicaţiei, se va relua pasajul de acolo:
„Cu privire la textul: Dacă se va pogorî omul în iad, nu se va
mai sui, vezi continuarea textului, căci este scris: nu se va mai
sui, nici nu se va întoarce la casa lui (7, 9-10). Iu învierea mor
ţilor va pieri toată lumea şi orice casă va fi stricată. Cum are să
se întoarcă la casa lui, odată ce are să fie alt pământ, nou? Cei
care aduc acest text ca o dovadă împotriva credinţei în învierea
morţilor, trebuiau să audă aceste cuvinte ale lui Iov: Pentru co
pac este nădejde; căci dacă se va tăia, iarăşi va înflori şi odras
la lui nu va lipsi. Dacă va îmbătrâni în pământ rădăcina lui şi
în piatră va muri trunchiul lui, prin reveneala apei va înflori şi
va face roade ca şi unul de curând sădit. Dar omul care a murit,
a pierit? Nu mai există oare muritorul odată ce a căzut? Iov,
când face acest reproş, se ruşinează oarecum: - cuvintele nu mai
există trebuie să se citească sub formă de întrebare - dacă pomul
cade şi se scoală, spune Iov, oare omul, pentru care au fost fă
cuţi pomii, nu se scoală? Şi ca să nu crezi că eu forţez textul,
citeşte cele ce urmează! După ce a spus sub formă de întrebare:
Nu mai există oare muritorul odată ce-a căzut? — spune: Căci
dacă va muri, omul, va trăi (14, 14)389; şi îndată spune: Voi aş-
388
SEP 4/11, p. 70
38»
Adevărul este că, aici, cu greu s-ar putea extrage argumente în favoarea
învierii morţilor, Iov urmărind prin cele afirmate tocmai să sublinieze tra
gismul omului, căruia şi copacul îi dăinuie. Sunt însă alte locuri în care, stră
fulgerat, Iov afirmă credinţa în înviere. Această precizare, însă, nu credem că
105
tepta până ce iarăşi voi fi (14, 14); iar în altă parte spune iarăşi:
Cel care va învia pe pământ pielea mea, care suferă acestea
(19,26r390.
11: Că prin lucrarea vremii chiar marea scade-n maluri
şi râu-şi pustieşte zăvoaiele şi seacă;
„Cu timpul scade marea, zice Iov, şi cu timpul şi prin
răbdare se nasc şi se desăvârşesc cele spuse în noi”391.
12: la fel, şi omu-adoarme şi nu se mai ridică,
şi păn-ce va fi cerul, el nu se mai trezeşte,
nu, nu se mai deşteaptă din somnul său adânc.
„Autorul e foarte departe de reprezentarea unei vieţi vii
toare în care suferinţele de pe pământ ale omului pot fi com
pensate printr-o anume stare de fericire, aşa cum o va aduce în
lume creştinismul; el măsoară totul la scara vieţii pământeşti”392.
Adormit'. Hesychius vede în acest cuvânt o aluzie la înviere (O-
milii la Iov, XVII, 14, 12). ♦ Grigorie cel Mare spune că Iov
vorbeşte aici despre omul adormit şi despre somn referindu-se la
noartea trupească şi păstrând speranţa învierii (Moralia in lob
OI, 12)”393.
13: Măcar de m-ai ascunde în iadul cel de jos,
sub pază, pân-la vremea când Ţi-a trecut mânia
şi-ai rânduit o vreme să-Ţi aminteşti de mine;
„Vulgata are: Quis mihi tribuat ut in inferno protegas
mei (Cine-mi va da ca Tu să mă ocroteşti în lăcaşul morţilor!).
Comentând acest verset, Grigorie cel Mare vorbeşte despre exis
tenţa în lăcaşul morţilor a două zone: o zonă superioară, pentru
odihna celui drept, şi una inferioară, pentru suferinţa celui ne
drept. Iov cere ocrotire din partea Creatorului pentru ca atunci
anulează valabilitatea comentariului, atâta doar că, aşa cum se prezintă textul,
ne pare, totuşi, o forţare a lui din partea autorului. De-a lungul timpului, însă,
textul biblic a circulat în multe forme, fiind destule pasajele care se pretează la
tâlcuiri, uneori, contradictorii. într-adevăr, la 19, 26, loc amintit aici, Iov vor
beşte lămurit despre nădejdea învierii, însă nu o face aceasta şi în capitolul de
fată.
390
Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, XVIII, 15
391 Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, VII, 21
392 BBVA, p. 573
393 SEP 4/11, p. 70
106
când va coborî în locuinţa morţilor să fie ferit de chinuri (Mo-
ralia in lob XII, 13)”394.
„Ca să nu ne înălţăm din deşertăciune, amăgiţi de sim
ţuri, bine este să luăm aminte la cel ce zice: Mergi, poporul
meu, intră în cămara inimii tale, ascunsă oricărei închipuiri sen
sibile, în locaşul acela fără idoli, luminat de nepătimire şi de
umbrirea sfântului har. închide uşa ta tuturor celor ce te văd, as-
cunde-te câtuşi de puţin, căci puţină este toată viaţa omenească,
şi după aceea zi: Până ce va trece mânia Domnului95.
14: că dacă omul moare şi înc-ar mai trăi
chiar când şi-ncheie viaţa cu ziua cea din urmă,
aş aştepta-n tăcere păn-ce din nou voi fi.
„Textul e foarte dificil. După punctuaţia ediţiei Rahlfs
ar fi literal: Căci dacă va muri omul, va trăi după ce şi-a sfârşit
zilele vieţii sale; voi aştepta... Ioan Gură de Aur are un text
interogativ: Dacă ar muri, va mai trăi oare... ?, soluţie pe care
o adoptă şi unii traducători moderni. ♦ Vulgata are la stihul al
treilea: exspecto donec veniat immutatio mea — aştept până va
veni schimbarea mea. Grigorie cel Mare interpretează aşteptarea
schimbării ca fiind o certitudine a învierii (Moralia in lob XII,
17). ♦ Textul Masoretic are: Dacă omul!războinicul moare, oare
va mai trăi? Toate zilele slujbei mele ostăşeşti aş aştepta până
mi-ar veni schimbul96.
15: Apoi mă vei chema, şi eu îţi voi răspunde:
Nu-ndepărta zidirea făcută chiar de Tine!
„Literal: lucrurile mâinilor Tale nu le îndepărta! Punc-
tuaţia versetului e proprie versiunii de faţă „397 . „Al doilea stih în
A li
Textul Masoretic: După lucrarea mâinilor Tale ai tânji. In Tex
tul Masoretic, acest dor al lui Dumnezeu după făptura Sa l-ar
face să-l caute pe om şi după moarte. Dacă Iov ar şti sigur că
Dumnezeu îl va chema, ar aştepta fără nerăbdare sfârşitul servi
ciului militar (v. 14). Cererea de pe urmă a Iui Iov nu este să tră I
iască la nesfârşit, ci să recâştige încrederea Dumnezeului său. In
3,4 SEP 4/11, p. 70

Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, 91
396 SEP 4/II,pp. 70-71
397 BBVA, p. 573
107
i
contrast cu supravegherea poliţienească de acum, reînnoirea
stării de iubire reciprocă dintre Creator şi făptura Sa ar duce la
iertarea păcatelor şi curăţirea deplină (v. 17) (cf. Terrien398, nota
ad loc.)”399.
16: Dar Tu (ii socoteala la tot ce fac eu zilnic
şi nu, nimic nu-Ţi scapă din bietele-mi păcate;
„Verset foarte controversat de traducători, datorită fap
tului că Textul Masoretic prezintă următoarea redactare: în loc
ca Tu să-mi numeri astăzi paşii, / (atunci) nu vei mai (ine seama
de păcatul meu; şi, în continuare (v. 17): pecetluită într-un sac
va fi fărădelegea mea / şi Tu îmi vei albi greşeala. In acest caz,
versetul ar fi o continuare a ceea ce Iov îşi îngăduie să viseze
asupra unei posibile întâlniri paşnice cu Dumnezeu, la capătul
căreia nu se va mai ţine seama de păcatele omului şi totul va fi
iertat. Aceasta ar duce inevitabil la ceea ce s-a numit în teologie
apocatastaza, adică restauraţia universală [...]. Textul Septua-
gintei nu lasă loc unor asemenea controverse: după ce fantezia
lui Iov emite ipoteza unei reconcilieri dintre om şi Dumnezeu,
revine cu amărăciune la realitatea prezentă”400. „Dumnezeu ne
numără paşii, adică faptele, spre a le răsplăti sau pedepsi (Gri-
gorie cel Mare, Moralia in lob XII, 20)”401.
17: în sac (ii sub pecete a' mele far'delegi
şi însemnezi chiar orice-am greşit fără de voie.
i 18: Aşa precum un munte-n cădere se prăvale,
aşa precum o piatră în locu-i se-nvecheşte,
19: cum apele rod pietre
şi-ntinsele şuvoaie duc straturi de pământ,
aşa în om Tu spulberi puterea de-a-ndura:
„Hesychius face o alegorie a pietrelor vorbind despre A-
dam şi Eva, roşi, descompuşi de apele păcatului şi scoşi din pa
radis (Omilii la Iov, XVII, 14, 18-20)”402.
20: întinzi de elpăn' vine sfârşitul, şi s-a dus,
398 Ten-ien, S., 1963 Job, Editions Delachaux & Niestle, Neuchâtel
399 SEP 4/11, p. 71
400 BBVA, pp. 573-574
401 SEP 4/11, p. 71
402 SEP 4/II, p. 71
108
îi schimbi înfăţişarea şi-apoi îl dai afară.
Ii schimbi înfăţişarea: „In sensul: îl desfigurezi (prin
îmbătrânire sau moarte)”403.
21: Şi de i-au fostfeciorii la număr mulţi, nu ştie,
iar de i-au fost la număr puţini, nici asta ştie;
22: el ştie doar atâta: că trupul l-a durut
şi sufletul i-a plâns ”.
A
In acest capitol, Iov se lamentează pentru suferinţele

vieţii, dar nădăjduieşte, cam a arătat-o în cap. 13, că va putea
discuta cu Dumnezeu în mod direct.
1: Atunci Elifaz din Teman a răspuns, zicând:

2: „ Care-nţelept răspunde cu judecăţi de vânt
şi pântecele-şi umflă cu lacrimi bătăioase,
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi vântul de răsărit
îi umple pântecele. ♦ Grigorie cel Mare face următoarea compa
raţie: Iov simbolizează Biserica universală, iar prietenii săi, pe
eretici, care, sub pretextul că-L apără pe Domnul, vorbesc fără
motiv şi aruncă vorbe de ocară împotriva celor drepţi (cf. Mora-
lia in lob XII, 28)”404.
3: mustrând cu-atătea vorbe-n afara cuviinţei
şi prin cuvinte care n-aduc nici un folos?
4: Au frica ta de Domnu-ntr-atât ţi-ai lepădat-o,
să spui astfel de vorbe chiar stând în faţa Lui?
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi nimiceşti medita-
rea (ebr. sihah = meditarea şi vorbirea despre cele sfinte - n. t.)
în faţa lui Dumnezeu?MS.
5: Că propriile-ţi vorbe te învinovăţesc,
de nu cumva ales-ai să ne vorbeşti de sus.
„Literal: de nu cumva ales-ai cuvintele celor tari, cel
tare (dynastes) fiind suveranul care-şi poate permite să le vor-
403 BBVA, p. 574

404 SEP 4/II, p. 72
405 SEP 4/11, p. 72
109
bească altora peste umăr. Textul Ebraic presupune chiar o aluzie
la şarpele din Facerea 3, 1, al cărui limbaj e construit pe dispre
ţul faţă de adevărul şi suveranitatea lui Dumnezeu”406. „Al doi
lea stih în Textul Masoretic: şi-fi alegi limba celor vicleni. ♦
Ioan Gură de Aur comentează: nu ţi-ai dat seama că ai adoptat
limbajul celor înfumuraţi?”407.
6: Nu eu acum te-nvinui, ci însăşi gura ta,
şi martori împotrivă-ţi sunt chiar a ’ tale buze.
7: Ce dar? eşti tu întăiul-născutul dintre oameni?
sau tu mai înainte de munţi te-ai plămădit?
„Unii au văzut în acest verset o aluzie la motivul pri
mului om (Adam, înainte de păcat, se bucura de o ştiinţă excep
ţională), iar expresia din stihul al doilea trimite la înţelepciunea
personificată din Proverbe 8, 25, cea care, la facerea lumii, a
fost prezentă la sfatul lui Dumnezeu”408.
8: sau tu cu-auzul stat-ai cândva la sfat cu Domnul
şi numai întru tine s-a strâns înţelepciunea?
9: Ce ştii tu-n lumea asta să nu o ştim şi noi?
iau ce pricepi tu, oare, şi noi să nu pricepem?
10: Că şi la noi se află bătrâni şi vechi-de-zile,
mai încărcaţi de zile chiar decât tatăl tău.
11: Puţine răni ai faţă de ce-ai păcătuit,
că multe-ţi sunt la număr greşalele, prea multe.
„Textul Masoretic are: Sunt prea neînsemnate pentru
tine mângâierile lui Dumnezeu şi cuvintele blânde care ţi se
spun7”409.
„Noi, însă, lăsând la o parte supărarea pentru cele ce ne
lipsesc, să ne învăţăm să mulţumim lui Dumnezeu pentru cele
ce avem. în împrejurările grele ale vieţii, să spunem înţeleptului
Doctor: [...] Puţin am fost bătuţi noi pentru cele ce-am păcă
tuită.
12: Cefei de îndrăzneală din inima ta curge,
406 BBVA, p. 574

407 SEP 4/II, p. 72
408 SEP 4/11, p. 72
409 SEP 4/11, p. 73
410
Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, V, 6
110
sau ce anume oare aşteaptă ochii^ tăi
„Textul Masoretic are: încotro te târăşte inima ta şi la
ce clipesc ochii tăiT*u.
13: de ţi-a zbucnit mânia de faţă-aici cu Domnul
şi-ai slobozit din gură cuvinte ca acestea?
14: Căci cine, om fiind, va fi jară prihană,
sau cum va fi curat născutul din femeie?
„Vulgata a tradus: Quid est homo, ut immaculatis sit?
(ce este omul, ca să fie neprihănit!). ♦ Grigorie cel Mare spune
că termenul om evocă o fiinţă pământească şi slabă; spune, de
asemenea, că etimologia cuvântului homo este humus (cf. (Mo- i

„De aceea, toţi oamenii osteniţi şi apăsaţi de povara pă
catelor firii sunt chemaţi la mângâiere de Cuvântul lui Dumne-
zeu *>413
15: Că dacă El nu-i crede nici chiar pe sfinţii Săi
şi-n dreptulfeţei Sale nici cerul nu-i curat,
Prin sfinţii Săi sunt înţeleşi, aici, îngerii.
„Judecăţile Tale, Doamne, tună deasupra mea şi, cu
spaimă şi cutremur, Tu zgudui toate oasele mele, iar sufletul
meu este tare înfricoşat. Rămân înmărmurit şi mă gândesc că
nici cerurile nu sunt curate în faţa ochilor Tăi”*14.
16: cum o săfie omul cel urâcios şi scâmav,
acel ce nedreptatea o soarbe ca pe apă?
17: Aş vrea să-ţi spun un lucru de mare preţ. Ascultă:
Voi povesti eu însumi, şi ce-am văzut cu ochii.
Am văzut: „verbul ebraic echivalat astfel se referă la ve
derea extatică sau eshatologică a lui Dumnezeu”415.
18: şi ce-au spus înţelepţii
nimic ţinând în taină de la părinţii lor
19: (cei cărora pământul acesta le-a fost dat
şi nimeni de-altă naţiune venise printre ei).
4,1 SEP 4/II, p. 73

412 SEP 4/11, p. 73
413 Origen, Contra lui Celsus, III, 63
414 Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 17,1
415 SEP 4/11, p. 73
111
„Elifaz îşi atribuie o înţelepciune moştenită din vremea
când ea nu putea fi alterată de influenţe străine”416.
20: Nelegiuitu-şi duce vieaţa numai-n grijă,
şi-n anii daţi cu număr tiranului puternic
Grijă: „grijă, îngrijorare, nelinişte, preocupare continuă,
anxietate”417.
21: el n-are decât spaime ţipându-i în urechi,
şi-atunci când i se pare că-n casa lui e pace
îi vine prăbuşirea.
22: El nu mai poate crede că scapă de-ntuneric;
sortit simţindu-şi trupul să piară sub tăiş
23: sau rânduit anume vulturilor spre hrană,
în sineşi el nu vede nimic decât căderea.
Iar ziua de-ntuneric îl bântuie cu spaime,
„în Textul Masoretic: El rătăceşte după hrană, dar
undei Ştie că îl aşteaptă ziua de-ntuneric”418.
24: nevoia şi necazul îl ţin împresurăndu-l
ca pe-un voivod ce cade-nainte de-a se bate.
25: Că măinile-mpreună şi-a ridicat spre Domnul,
dar s-a-ncontrat cu Domnul Atoateţiitorul
„Textul Septuagintei pare a sugera şi păcatul ipocriziei:
pe de-o parte, demnitarul nelegiuit pare a-L implora pe Dumne
zeu cu mâinile ridicate, pe de alta el I se împotriveşte”419.
26: şi i-a ieşit nainte cu vorbe de ocară
şi cu cerbicea groasă a pavezelor lui;
„Grigorie cel Mare aplică aceste cuvinte Antihristului
(cf. Moralia in lob XII, 48)”421.
27: căfaţa şi-a-nvelit-o pe toată cu grăsime
şi şi-a făcut pe coapse răzoare de osânză;
„Grăsimea era simbolul insensibilităţii religioase şi de
căderii morale; vezi Deuteronom 32,15. în unele ediţii greceşti
urmează emistihul: lauda lui, sudalma”421.
416 BBVA, p. 575

417 BBVA, p. 575
418 SEP 4/II, p. 74
419 BBVA, p. 575
420
SEP 4/11, p. 74
112
28: el va trăi-nlăuntrul cetăţilor pustii
şi va intra în case de nimeni locuite;
şi ce-au gătit aceia va fi cărat de alţii.
29: Bogat n-o să devină, averi n-o să-i rămână,
nici umbră nu-i va face pământului, pieziş,
30: şi nici din întuneric nu va avea scăpare;
odrasla lui cea verde va veşteji-o vântul
şifloarea va cădea.
31: Să nu se-ncreadă-n sine că-n veac va dăinui,
căci doar deşertăciune veni-va peste el.
„Primul stih în Textul Masoretic: Să nu se încreadă în
deşertăciunea lui, care-l rătăceşte"*12.
32: Securea-l va răpune-nainte de-a-i fi vremea,
şi tânăra-i mlădiţă putere nu va prinde.
33: Cules ca agurida va fi, naintea vremii,
şi va cădea ca floarea măslinului sătul.
34: Că mărturia celui necredincios e moartea
şi foc va arde casa celor spurcaţi la daruri.
Primul stih în „Textul Masoretic: căci adunarea celui
nelegiuit e fără rod”*2i.
35: In pântece ca-n sarcini va zămisli dureri,
dar nu i se vor naşte decât deşertăciuni,
căci el, acolo-npântec, găteşte vicleşug".
„Textul Masoretic are: Zămislesc necaz şi nasc răutate;
pântecele [lor] pregăteşte înşelăciune. Acest verset constituie o
expresie proverbială. Principiul va fi reluat în Noul Testament,
cu o lărgire eshatologică (Galateni 6, 8). ♦ Grigorie cel Mare
interpretează cuvintele lui Elifaz ca pe o acuză de ipocrizie pe
care acesta i-o aduce lui Iov. însă în comportamentul lui Iov nu
a existat duplicitate, el având o inimă simplă şi dreaptă (cf. Mo-
Rezumând, în cap. 15 Elifaz îl mustră pe Iov pentru în
drăzneala cu care acesta critică înţelepciunea lui Dumnezeu.
421 BBVA, p. 575

422 SEP 4/II, p. 74
423 SEP 4/11, p. 75
424 SEP 4/11, p. 75
113
CAPITOLUL 16 -Răspunsul lui Iov
1: Atunci Iov a răspuns, grăind:

2: „Eu lucruri ca acestea am auzit destule;
voi sunteţi, toţi, o tagmă de bieţi mângâietori.
„Am văzut adeseori, precum zice Iov, suflete suferind
pentru purtarea lor molâie , iar altele din pricina destoiniciei
lor şi m-am minunat cât de felurită e răutatea”426.
3: Ce dar? găseşti vreo noimă acestor vorbe-n vânt?
sau cine te împunge în coastă să răspunzi?
„în acest verset, Iov pare a reproduce ironic cuvintele
prietenilor”427.
4: Din parte-mi, cred că şi eu aş cuvânta ca voi
de-arfi sufletul vostru în locul alui meu;
şi eu asupra voastră m-aş năpusti cu vorbe
şi-apoi, asemeni vouă, aş clătina din cap;
„A clătina din cap reprezintă fie un gest de compasiune
(Isaia 51, 19; Ieremia 15, 5), fie unul de dispreţ sau batjocură
(Psalmi 22, 8; Ecclesiast 12, 18). ♦ Dacă ar fi ei în locul lui Iov
şi altcineva ar face ceea ce făceau ei, atunci şi-ar da seama că nu
au nici un drept să facă pe înţelepţii în faţa nenorocirii altcuiva
(Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XVI, 2)”428.
5: de-arfi atâta vlagă scorţoasă-n gura mea,
n-aş pregeta o clipă din buze să-mi dau drumul.
6: Dar, de vorbesc, ce-nseamnă? Nu mă doare rana?
sau, dacă tac, înseamnă că nu mă mai rănesc?
7: Dar azi Tu ai în mine un biet nebun, sleit,
„In Textul Masoretic versetul are două stihuri. Al doilea
stih: Tu i-ai risipit pe toţi cei din jurul meu"429.
8: şi Te-ai pornit asupră-mi, să-mi fiu de mărturie;
în mine se ridică minciuna ce mă paşte,
minciuna ce-mpotrivă-mi din faţă mi-a răspuns.
425 Precum mângâietorii, numiţi bieţi sau jalnici (Biblia 1982).

426 Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, IV, 86
427 SEP 4/II, p. 75
426 SEP 4/11, p. 75
429 SEP 4/11, p. 76
114
a
„Marea majoritate a traducătorilor după Textul Maso-
retic notează că versetele 7 şi 8 constituie un loc extrem de ane
voios. cu sensuri neclare ce se datorează, după toate probabili
tăţile, faptului că textul însuşi e denaturat; de aici, marea varie
tate a formulărilor. Nici textul Septuagintei nu e foarte uşor, dar
înţelesul său ar fi: în momentul de faţă Iov a căzut într-un fel de
fatalism: fie că vorbeşte, fie că tace, suferinţa lui rămâne aceeaşi
(v. 6). Dumnezeu a făcut din el un om slab, epuizat, tocmai ca
să-l poată lovi mai tare şi să-l facă să se recunoască drept martor
al propriei sale suferinţe. Mai mult, minciuna care-1 paşte (lite
ral: cel mincinos al meu = calomniatorul meu) nu mai e un dat
exterior, ci s-a strămutat în chiar lăuntrul fiinţei sale, chinuindu-
1 şi de acolo. Textul introduce teribilele imagini din versetele 9-
14”430. „în Textul Masoretic apare un procedeu folosit pe tot
parcursul celui de-al cincilea discurs al lui Iov: este introdusă
prezenţa lui Dumnezeu, interlocutor omniprezent. Monologul
urmează o traiectorie întretăiată, se balansează între persoana a
Ii-a plural (prietenii lui Iov), persoana a Il-a şi a IlI-a singular
(Dumnezeu) şi chiar persoana a Ed-a plural (un colectiv nede
terminat). Această oscilaţie de la o persoană la alta şi de la un
număr la altul trebuie să-l fi derutat pe traducătorul Septuagin
tei, ceea ce a dus la omiterea unor versete în traducere431 (cf.
Gorea432, ad /oc.)”433.
9: Mânia Lui stârnită m-a prăbuşit în praf
şi dinţii Şi-i scrâşneşte-mpotrivă-mi pe deasupra;
haidăii Lui şi-aruncă săgeţile spre mine,
,^4 scrâşnit din dinţi asupra mea: pentru Augustin, acest
gest exprimă acoperirea cu reproşurii, iar dinţii reprezintă cuvin-
tele (Annotationes in lob 16)”434.
10: cu ghimpii cătăturii spre mine-au năvălit,
430 BBVA, p. 576

431 Completate, însă, în ediţia Rahlfs, prin recurgerea la alte versiuni greceşti.
432 Gorea-Autexier, M., 2000, La texte de Job. Etude critique des temoins he-
braique et grecs. Le probleme des versets absents de la Septante, thdse de doc-
torat, Ecole Pratique des Hautes Etudes, Section des Sciences Religieuses.
433 SEP 4/11, p. 76 :■
434 SEP 4/11, p. 76 '
115
i
,
i
cu straşnice ţepuşe mi-au înţepat genunchii,
grămadă toţi, deodată, s-au aruncat asupră-mi.
„Primul stih în Textul Masoretic: Şi-au deschis larg gu
ra împotriva mea,MS.
11: Că Domnu-a vrut mă aibă în mână cel nedrept
şi tot El mă aruncă la cei nelegiuiţi.
12: Eu vieţuiam în pace şi El m-a risipit,
prinzăndu-mă de chică m-a rupt în bucăţele
şi m-a-nălfat deasupra aşa cum pui o ţintă;
,M-a luat de păr şi mi l-a smuls: Hesychius îi numeşte
pe apostoli părul lui Hristos - împreună cu ei Hristos era în pa
ce, dar, în momentul pătimirii, ei îl părăsesc pe Hristos şi se îm
prăştie (cf. Omilii la Iov, XIX, 16, 11 -12b)”436, precum părul
! când este tuns.
13: o armie de suliţi roieşte-n jurul meu,
cu nemilostivire-n rărunchii mei se-aruncă
şi tot cu ne-ndurare pe jos îmi varsăfierea.
„A-i vărsa cuiva fierea pe pământ: a-i face o rană mor
tală (vezi Proverbe 7, 23)”437.
14: Durere pe durere m-au prăbuşit în praf,
puternici şi puternici au alergat asupră-mi.
15: Pe trupul meu cusură o volbură de sac,
tăria frunţii mele în pulbere se stinse.
,făcui, veşmânt de stofa grosolană sau din păr, era pur
tat în semn de doliu sau de penitenţă. în loc să-l înnoade în jurul
şalelor, Iov şi l-a cusut pe piele şi nu-1 va mai scoate”438, înţe
legând că însăşi pielea lui Iov s-a făcut sac de doliu pentru el.
16: De-atăta plâns fierbinte m-am opărit pe pântec,
dar peste gene - umbră;
17: că nici o strâmbătate în mâini eu nu aveam,
iar ruga mea, curată.
„Hesychius îl numeşte pe Iov profet şi teofor pentru că
el ne-a făcut să vedem pătimirea lui Hristos ca şi cum s-ar fi
435 SEP 4/11, p. 76

436 SEP 4/11, p. 76
437 BBVA, p. 577
438 SEP 4/11, p. 77
116
desfăşurat înaintea ochilor săi. Suferinţa descrisă în acest capitol
îi este aplicată lui Hristos (Omilii la Iov, XIX, 16,16-17)”439.
18: Pământiile, n-ascunde al trupului meu sânge,
nimic să nu-i stea-n cale, rotund, strigării mele!
„După o concepţie străveche, sângele cere răzbunare de
la Dumnezeu atât timp cât nu e acoperit de praf (Facerea 4, 10;
37, 26; Isaia 26, 21; Iezechiel 24, 8). Iov se compară cu un om
rănit de moarte şi îşi doreşte ca sângele său să atragă răzbuna
rea, iar strigătul rugăciunii sale să fie lângă Dumnezeu. Rugă ■
ciunea personificată apare ca martor şi apărător al său”440.
19: Dar martorul meu, iată, de-acum este-n ceruri, !
şi-acolo-n cele-nalte am eu o mărturie.
„Pornind de la o intuiţie a lui Jung, Paul Evdokimov {La
femme et le salut du monde) a insistat, cu mare răsunet, asupra
dimensiunii profetice a acestui verset. Textul este, într-adevăr,
A
enigmatic. In mijlocul disperării sale, când Iov se crede lepădat

de Dumnezeu şi neînţeles de oameni, iată că apare, ca din nimic,
o rază de speranţă: acest martor ceresc misterios, în care teo
logul rus o identifică pe Maica Domnului; ea este aceea care,
cunoscând adevărurile fiinţei omeneşti, va depune mărturie, prin
rugăciune (deisis), în cerurile lui Dumnezeu. în primul stih al
acestui verset e folosit cuvântul martys = martor, iar în cel de al
doilea, cuvântul synistor = cel ce ştie ceva împreună cu un al
tul, adică cel ce depune mărturie în cunoştinţă de cauză. Pentru
ideea în sine vezi şi următoarele două versete”441. „Vulgata are: S
Ecce enim in caelo testis meu set conscius meus in excelsis (căci
iată, e în cer martorul meu şi părtaşul meu în cele de sus): Gri-
gorie cel Mare aplică aceste cuvinte lui Hristos şi îl numeşte pe
Tatăl apărătorului din cer al Fiului (cf. Moralia in lob XIII, 27).
Şi Augustin consideră că aceste cuvinte se referă la Cel care în !
că nu coborâse pe pământ (Annotationes in lob 16)”442.
20: Ajunsu-mi-a la Domnul [în ceruri] rugăciunea,
naintea feţei Sale pătrunde ochiul meu.
439 SEP 4/11, p. 77

440 SEP 4/11, p. 77
441 BBVA, p. 577
442 SEP 4/11, p. 77
117
„în Textul Masoretic: Prietenii mei îşi râd de mine; spre
Dumnezeu varsă lacrimi ochii mg/”443.
21: Să-i fie apărare lui, omului, la Domnul,
şi-aproapelui său fie-i, de-asemenea, ful omului.
„Ebraică: O, dacă El ar putea să arbitreze între om şi
Dumnezeu / aşa cum [se face] între un om şi aproapele său\
Nonsensul e evident: Dumnezeu nu poate să arbitreze împotriva
Lui însuşi. Aceasta i-a făcut pe mulţi traducători să adopte for
mulări convenţionale. Versetul 21 din textul Septuagintei pare a
revela nu numai mijlocirea Maicii Domnului în faţa lui Dumne
zeu, dar şi pe aceea a Fiului Omului în favoarea aproapelui Său,
adică a fiecărui om. Textul invită la o meditaţie profundă”444.
„Augustin spune că, la venirea Domnului, omul va fi comparat
cu El, aşa cum loan Botezătorul a fost comparat cu Hristos. O
astfel de comparaţie ar scoate în evidenţă diferenţa care există
între un om perfect şi Dumnezeu făcut om (Annotationes in lob
16)”445.
22: Că anii, câţi la număr mai fi-vor, mi se duc, şi voi
pomi pe drumul celfără de-nturnare.
„Un text babilonian ilustrează foarte bine concepţia
ebraică despre Şeol: acesta este casa întunericului, casa din ca
re nu se mai poate ieşi, drumul Jară întoarcere, unde praful este
hrană, unde nu văd lumina, ci rămân în întuneric. Sunt posibile
două interpretări: Iov speră să fie îndreptăţit înainte de moarte şi
doreşte ca Dumnezeu să-i audă strigătul, sau consideră acest lu
cru iluzoriu şi îşi aşteaptă sfârşitul apropiat. ♦ Grigorie cel Mare
interpretează astfel: omul merge pe drumul morţii, un drum fără
întoarcere, nu pentru că nu se va întoarce la viaţă prin înviere, ci
pentru că nu se va întoarce pentru a doua oară, nici pentru a
înfrunta greutăţile vieţii şi nici pentru a căuta o răsplată în aceste
încercări (cf. Moralia in lob XIII, 31). ♦ Pentru Augustin, calea
fără întoarcere este cea a renunţării la lume (Annotationes in lob
16)”446.
443 SEP 4/II, p. 77

444 BBVA, p. 577
445 SEP 4/11, pp. 77-78
444 SEP 4/11, p. 78
118
1: Purtându-mă cu duhul, mă scad, mă pierd, mă sting;

mă rog de îngropare, la groapă nu ajung.
„Reversul textului din Facerea 2, 1: dacă atunci Duhul
lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor ca într-un fel de
gestaţie a lumii ce avea să fie creată, Iov se poartă cu propriul
său duh având sentimentul sfârşitului”447. „în Textul Masoretic:
Duhul mi. s-a,*448
spulberat, zilele mi s-au stins, mormintele sunt
pentru nune .
2: Truditpân-la durere, mă rog; şi ce-i cu asta?
„în Textul Masoretic: Batjocoritorii nu sunt cu mine?
împunsăturile lor îmi stăruie în ochi7*49.
3: Averile-adunate mi le-au furat străinii••■
Acesta cine este? să-l leg cu mâna mea!...

Să-l leg cu mâna mea: în SEP 4/D: să bată palma cu
mine: „literal: să fie legat de mâna mea. Gestul de a bate palma
cu cineva, gest care se face şi pentru a paria, semnifica o ga
ranţie dată pentru o persoană aflată în dificultate. Augustin vor
beşte despre o legătură realizată de iubire {Annotationes in lob
17). ♦[...] Vulgata are: Libera me etpone me iuxta te; et cuius
vis manus pugnet contra me (Eliberează-mă şi pune-mă lângă
tine; şi mâna oricui să lupte împotriva mea): versetul este inter
pretat în cheie hristologică de Grigorie cel Mare. Hristos, care I
;
nu a păcătuit nici cu gândul, nici cu fapta, a rămas în amără
ciune în timpul patimii, dar a fost eliberat prin înviere şi aşezat
de-a dreapta lui Dumnezeu, după înălţarea la cer (Moralia in lob
xm, 35)”450.
4: Că inima dintr-înşii de minte le-ai ascuns-o,
de-aceea niciodată nu-i faci biruitori.
„Cuvântul fronesis înseamnă mai mult decât minte: ra
ţiune, inteligenţă, gândire raţională, înţelepciune. Mintea e de
pozitara tuturor acestor atribute, în timp ce inima e sediul afec-
447 BBVA, p. 577

448 SEP 4/11, p. 78
449 SEP 4/11, p. 78
450
SEP 4/11, p. 78
119
telor. Ele trebuie să lucreze împreună, întregindu-se reciproc.
Scindarea lor (pe care Iov, în accentele lui amare, i-o atribuie lui
Dumnezeu) provoacă dezechilibrul fiinţei umane. Mistica isi-
hastă de mai târziu, teoretizată magistral de Sfântul Grigorie Pa-
lama, va restabili echilibrul duhovnicesc prin rugăciunea lui
Iisus, care se mai numeşte rugăciunea minţii în inimă1’451.
5: Că unei părţi anume i se vestesc doar rele
şi ochii mei dincoace se scurg pentru copii.
„Sens neclar în Versiunea Masoretică, ceva mai limpede
aici: proverb inserat anume spre a sprijini versetul precedent”452.
6: Făcutu-m-ai poveste de băsmuit la neamuri,
de râsul lor ajuns-am.
7: De-atâta supărare am negură pe ochi,
de parcă toată lumea-mprejur mă împresoară.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Mădularele mele,
ca umbra sunt toate*>453
8: De-această întâmplare cei drepţi se minunează,
cel drept îl are-n ţintă pe cel nelegiuit;
„La loan Gură de Aur al doilea stih este: căci celfără de
lege s-a ridicat împotriva celui drept, variantă reflectată şi de
Codex Alexandrinus”454.
9: dar credinciosul, dreptul, să-şi ţină calea sa
i şi cel cu mâini curate să capete-ndrăznire.
10: Nu însă voi; hai, prindeţi curaj, veniţi cu toţii,
că şi-aşa n-o să aflu în voi vreun adevăr.
Prindeţi curaj, veniţi cu toţii: „textul latinesc conţine un
îndemn la convertire: Igitur vos omnes convertimini et venite
0aşadar voi toţi convertiţi-vă şi veniţi)'1455.
11: In zbor zilele mele-au trecut şi s-au tot dus
şi inima din mine s-a rupt la-ncheieturi.
„Literal: încheieturile (articulaţiile) inimii mele s-au
rupt-, figură de stil pentru: dorinţele mele s-au risipit”456.
451 BBVA, p. 577

452 BBVA, p. 578
453 SEP 4/II, p. 79
454 SEP 4/II, p. 79
455 SEP 4/11, p. 79
120
12: Că pentru mine noaptea mi-a fost în loc de zi,
lumina mi-i subţire alături de-ntuneric.
„Al doilea stih, literal: lumina aproape de la faţa întu
nericului. S-ar putea referi la cei care prin înşelăciune fac din
lumină întuneric pentru că fac rău în loc de bine. Ar putea în
semna şi lumina e aproape, departe de întuneric (traducerea lui
Ioan Gură de Aur din Sources chretiennes). ♦ Vulgata are: Et
rursum post tenebros spero lucem (şi iarăşi după întuneric nă
dăjduiesc lumina): pentru Grigorie cel Mare, după cum întune
ricul alternează cu lumina, la fel după noaptea vieţii prezente
vom cunoaşte lumina veşnică, aşa cum în lumea aceasta strâm
torarea şi prosperitatea se succed (Moralia in lob XIII, 4S)”457.
13: De-o fi să mai îngădui, din casa mea fac iad,
în negură întins-am biet aşternutul meu.
14: Şi moartea am chemat-o, ca ea să-mifie tată,
iar mamă-n veac să-mi fie, şi soră, putrezirea.
15: Atunci, spuneţi-mi, unde mai am eu vreo nădejde?
sau bunurile mele când pot să le mai văd?
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi nădejdea mea
cine-o zăreşte?*45*.
16: S-or pogorî deci ele cu mine pănă-n iad,
sau otova, de-a valma, ne vom culca-n ţărână?!”.
în capitolele 16-17, Iov respinge dezbaterea purtată cu
prietenii şi cere un apărător din cer.
1: Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a

zis:
2: „ Cât ai de gând tu oare s-o ţii aşa într-una?
Opreşte-te!, mai dă-ne şi nouă rând la vorbă!
„în Textul Masoretic: Până când veţi pune oprelişte
cuvintelor? Cugetaţi şi apoi vorbiţii”459.
456 BBVA, p. 578

457 SEP 4/11, p. 79
458 SEP 4/11, p. 80
121
3: Ofaci, că te-ascultarăm tăcând ca nişte vite?
4: Iţi trebuia urgia!
Ce? dacă-nchizi tu ochii, se pustieşte lumea?
sau munţii o să piară surpaţi din temelii?
„în cele ce urmează, Bildad prezintă un portret circum
stanţial al nelegiuitului, cu intenţia de a-1 face pe Iov să se recu
noască în el. Chiar dacă textul Septuagintei foloseşte un stil de
blestem-avertisment, în timp ce Textul Masoretic abordează sti
lul direct, efectul este acelaşi”460.
5: O, dai, lumina celui nelegiuit se stinge
şi flacăra din vatră nu-i va mai străluci.
6: în felul său de viaţă lumina-i întuneric
şi candela de veghe deasupra lui se stinge.
„Lumina este simbolul vieţii şi al fericirii. Canaaneenii
puneau lămpi votive în mormintele lor. Stingerea unei lămpi a-
şezate într-un cort era considerată semn nefast”461.
7: Averea lui vănată-i de oameni mărunţei
şi sfatul său se surpă.
„Textul Masoretic are: Paşii lui puternici vor fi împie
dicaţi şi va fi trântit de propriile-i urzeli. în întreg discursul,
verbele sunt cu valoare declarativă în Textul Masoretic, des
criind obiectiv chinurile păcătosului, chiar acolo unde greaca are
deziderativul optativ”462.
8: Piciorul său se prinde în laţ de picioruş
şi-n plasă împletită din sfori subţiri se-ncurcă.
9: Asupra lui se-ndreaptă o armie de lanţuri
şi preaputerea celor setoşi de răzbunare.
10: La pândă-i stă o funie ascunsă în pământ
şi-o cursă pe cărări.
„Comportamentul moral a fost asemănat în Vechiul
Testament cu mersul pe drumul vieţii. Cel rău, lipsit de lumină,
rămâne pradă capcanelor nopţii”463.
459 SEP 4/II, p. 80

460 BBVA, p. 578
461 SEP 4/11, p. 80
442 SEP 4/II, p. 80
463 SEP 4/11, p. 80
122
I I
11: El piere strâns în cercuri de spaime şi dureri
şi mulţi de primprejuru-i cumplit îl strămtorează.
12: Căderea lui, răsunet.
A __
„In Textul Masoretic: Foamea îi macină tăria şi neno

rocirea se aşază în coasta /uf’464.
13: Picioarele lui fi-vor mâncate de ciupercă,
pe-ai lui în floarea vârstei o să-i mănânce moartea.
„în Textul Masoretic: îi roade bucăţi de piele şi-i roade
mădularele întâiul născut al morţii (= ciuma sau altă nenorocire
- n. t.). ♦ Vulgata are: devoret pulchritudinem cutis eius et con
sumat brachia illius primogenita mors (Să sfâşie frumuseţea
pielii lui şi să-i mistuie braţele moartea întâi născută): Grigorie
cel Mare interpretează frumuseţea pielii ca desemnând gloria
trecătoare (o strălucire aparentă a pielii). Moartea este păcatul,
care desparte sufletul de viaţa interioară şi i-o distruge (cf. Mo-
raliainlobXW, 19)”465.
14: In felul său de viaţă nu-i chip de vindecare,
mânat să-şi ia asupră-şi regească-nvinuire.
„Ebraică: mânat la regele spaimelor. Aluzie la Nergal,
personaj din mitologia babiloniană: Regele Şeolului, adică al
împărăţiei morţilor, pe care textul de faţă (mai explicit în Sep-
tuaginta) îl prezintă ca pe un acuzator al celor nelegiuiţi”466.
15: In noaptea lui sunt alţii ce stau în casa lui,
ce-avea mai scump e abur prin fiimul de pucioasă.
„Fumul de pucioasă cu care se dezinfecta o locuinţă îna
inte de a fi ocupată de noul locatar”467. Noaptea lui: funcţie de
vocalizarea în ebraică, s-a citit fie în locul lui, fie în noaptea lui,
fie s-a văzut aici numele demonului feminin Lilith din mitologia
babiloniană, cunoscut şi în legendele ebraice.
16: Sub el i se usucă adâncul rădăcinii,
deasupra holda coaptă se scutură-n ţărână.
17: De pe pământ îi piere chiar umbra amintirii,
iar numele-i se stinge în veşnica uitare.
464 SEP 4/11, p. 81

465 SEP 4/11, p. 81
466 BBVA, p. 579
467 BBVA, p. 579
123
I
18: Şi iată-l din lumină împins în întuneric
şi scos afar’ din lume.
„Versul acesta (al doilea) nu se află în toate ediţiile
i/O
greceşti, inclusiv a lui Rahlfs .

19: Necunoscut elfi-va întru poporul său,
nemântuită casa-ntru cele de sub cer,
şi alţii locui-vor în tot ce-a fost al său.
20: La capul său suspină urmaşii cei din urmă,
iar cei dintâi se miră.
„Ioan Gură de Aur are: Pentru el vor geme duşmanii, pe
muritori i-a cuprins uimirea. ♦ în Textul Masoretic: De soarta!
pieirea/ziua lui se uimesc cei din apus şi cei din răsărit sunt cu
prinşi de groază. Indicaţiile referitoare la punctele cardinale pot
fi înţelese şi ca cei dinainte, respectiv, cei din urmă”469.
21: Acestea sunt sălaşuri în care-au stat nedrepţii,
acesta-i locul celor ce nu-L cunosc pe Domnul
Bildad, fără a se referi direct la Iov, reafirmă legătura
dintre păcat şi suferinţă.
1: Atunci Iov a început să vorbească şi a zis:

2: „ Cât oare veţi mai plânge prin sufletu-mi trudit,
surpăndu-mi-l cu vorbe?... i
„Prietenii săi nu numai că nu îl consolează pe Iov, ci
chiar îi sporesc suferinţa prin vorbele lor (cf. Ioan Gură de Aur,
Comentariu la Iov, XIX, l)”470.
3: Să ştiţi doar că El, Domnul, El m-a făcut cum sunt;
iar voi, neruşinaţii, mă-nvinuiţi pe mine!
„Textul Masoretic are: Iată, de zece ori m-aţi ocărăt şi
nu vă e ruşine să mă jigniţi5471.
4: Chiar dacă adevărul e că m-am înşelat,
468 BBVA, p. 579

469
SEP 4/11, p. 82
470 SEP 4/11, p. 82
471 SEP 4/11, p. 82
124
a mea e înşelarea;
şi de-am grăit cuvinte ce nu se cuveneau,
sunt graiurile mele, dar nu fără măsură.
„Textul Masoretic are: Acum [chiar dacă] într-adevăr
am rătăcit, greşeala mea se sălăşluieşte [doar] la mine,?472. Ulti
mele două stihuri apar la Rahlfs ca versetul 4a: „Ioan Gură de
Aur comentează versetul astfel: Iov face o concesie pentru a
continua discuţia, ca şi cum ar zice: Chiar dacă aş fi păcătos,
voi n-ar trebui să mă insultaţi, ci să-mi respectaţi nenorocirea
(<Comentariu la Iov, XIX, 3),y'73.
5: Şi dacă voi acum vă-mpăunaţi asupră-mi
şi mă-nfruntaţi cu scârbe,
6: să ştiţi că Domnul este Cel ce m-a răvăşit
şi că deasupră-mi astfel Şi-a înălţat cetatea.
„Ebraică: (El este) Cel ce m-a învăluit cu laţul Său;
aluzie la 18, 8, dar în sensul că nu Iov este cel ce se prinde în
laţ, ci Dumnezeu i-1 întinde. în textul Septuagintei Iov afirmă că
Domnul i-a răvăşit mai întâi viaţa (pe dinafară şi pe dinlăuntru),
pentru ca pe această ruină să-Şi înalţe El cetatea (cuvântul ori
ginal, ohyroma, e mai puternic: fortăreaţa, întăritura). E ca şi
cum Iov ar fi intuit pariul pe care Dumnezeu îl făcuse cu Sa-
tan„474
Asupră-mi: SEP 4/II: împotriva mea: „Hesychius îl ve
de în aceste cuvinte pe Hristos în suferinţă, a cărui imagine este
Iov. încercarea prin care trece Iov vine de la Dumnezeu, pentru
că Iov prefigurează suferinţele Fiului îngăduite de Tatăl (cf.
Omilii la Iov, XDC, 19, 6),>475.
7: Ei, iată,-mi râd de scârbe şi nu voi mai grăi,
că strig după dreptate, dar nici o judecată!
8: Zidit sunt împrejuru-mi şi nu e chip să trec,
un văl de întuneric mi-a aşezat pe faţă;
9: m-a dezbrăcat de slavă
şi de pe fruntea mândră tot El mi-a luat cununa;
'
472 SEP 4/11, p. 82

473 SEP 4/11, p. 83
474 BBVA, p. 580
!■ :
475 SEP 4/11, p. 83
125
I
„Hainele de slavă precum şi coroana de pe creştet de

semnează strălucirea exterioară care manifestă dreptatea şi pros
peritatea unui om. Demnitatea şi respectabilitatea sunt cele care
îi atrag consideraţia .
10: m-a rupt în bucăţele, de-a roata, şi m-am dus;
nădejdea mi-a tăiat-o cum ai tăia un pom;
11: cu groaznică urgie asupră-mi S-a pornit
şi-a socotit că-n luptă aş Ji duşmanul Său;
12: haidăii Lui venit-au asupră-mi pân-la unul,
în drumurile mele m-aşteaptă ochi la pândă;
13: s-au depărtat de mine, da, chiar şifraţii mei:
la cei străini ei cată mai mult decât la mine;
prietenii mei, iată-i, îmi sunt nemilostivi.
14: Cei ce mi-au fost aproape se uită-n altă parte
şi cei ce mă ştiură pe nume m-au uitat;
15: vecinilor de-acasă şi slujnicelor mele
le-am devenit străin;
16: îmi chem pe nume sluga şi ea nu mă ascultă
şi-o rog cu gura mea; t *
17: cu-aceeaşi rugăminte dulceagă-mi chem femeia

şi-i linguşesc pe fiii ibovnicelor mele;
„în Textul Masoretic: Răsuflarea mea îi e străină ne
vestei mele şi nesuferit sunt pentru fiii păntecelui meu. Iov pare
a afirma că mai are fii, dar la 1, 19 se spune că au murit [toţi]. S-
au căutat diverse soluţii. Raşi interpretează: Cei pe care i-am
crescut în casa mea ca pe fiii mei. Mai mulţi interpretează fiii
născuţi din acelaşi pântece şi înţeleg ca referindu-se la fraţii lui
Iov. Traducătorul Septuagintei a presupus nişte fii de la even
tuale concubine. Exegeţi moderni preferă să înţeleagă literal tex
tul. Contradicţia părându-le nerelevantă din punct de vedere po
etic. Iov îşi exprimă durerea prin imagini ce intră în tiparul fi
resc al lamentaţiei”477.
18: dar ei pe totdeauna cu toţi m-au părăsit;
de cum mă scol, aruncă-mpotrivă-mi vorbe grele.
476 SEP 4/11, p. 83

477 SEP 4/11, p. 84
126
19: Toţi cei ce mă ştiură-ndeaproape m-au urât,
pe care-i îndrăgisem s-au ridicat asupră-mi.
20: Ţesuturile cărnii mi s-au topit în piele,
iar oasele în zgârciuri de-abia că se mai ţin.
Versetul în SEP 4/11: Sub piele mi-a putrezit car
nea, /oasele mele sunt prinse între dinţi: „După Hesychius (Omi
lii la Iov, XXII, 19, 20), cuvintele acestui verset se referă la
misterul lui Hristos şi, mai precis, la misterul Euharistiei. întreg
neamul omenesc trebuie numit, pe drept cuvânt, pielea Sa, mai
ales Bisericile şi adunările lor. In ele şi pentru ele, carnea lui
Hristos nu putrezeşte, pentru că trupul Său nu a văzut putrezirea
(cf. Psalmi 15, 10). Dar, prin coborârea Sa din ceruri în vederea
pătimirii, a fost împărţit ca hrană oamenilor478. ♦ Vulgata are:
Pelli meae, consumptis camibus, adhaesit os meum (De pielea
mea, după ce mi s-a mistuit carnea, s-a lipit osul meu): pentru
Grigorie cel Mare (Moralia in lob XIV, 57) oasele desemnează
forţa trupească, iar carnea, slăbiciunea. Hristos şi Biserica sunt
una, de aceea oasele II reprezintă pe Domnul, iar carnea îi repre
zintă pe ucenici, care în momentul pătimirii au avut o înţelep
ciune slăbită. Pielea reprezintă femeile sfinte care îl slujeau pe
Domnul în treburile exterioare”479.
„Să socotim nenorocirea de acum în primul [rând] ca o
urmare a păcatelor noastre. Iar dacă mai trebuie să adaug o pri
cină, apoi iat-o: uneori vin peste oameni, pentru încercarea su
fletelor lor, astfel de nenorociri ale vieţii, pentru ca prin necazuri
să se vădească cei vrednici, fie săraci, fie bogaţi, că şi unii şi
alţii, prin răbdare, sunt încercaţi desăvârşit”480.
21: Prieteni, aveţi milă de mine, milă daţi-mi,
că-a Domnului e mâna ce s-a atins de mine!
„întunericul vrăjmaşului care urăşte frumuseţea a venit
în inima mea şi a întunecat lumina cunoştinţei din mintea mea.
Vai mie, vai mie, câte curse ale diavolului m-au prins şi m-au
478 Cum apar cele două traduceri, tâlcuirea ne pare forţată, de vreme ce carnea
a putrezit sub piele. în carnea putrezită putem vedea omenirea supusă corup
tibilităţii.
479 SEP 4/11,p. 84
480
S£ Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, VIII, 5
127
atras dintr-o atât de mare înălţime, sfâşiindu-mă? Alergând, am
slăbit, şi sudorile au ieşit degeaba din mine. Cine nu mă va plân
ge văzându-mă zdrobit de osteneli şi dureri zadarnice şi nau-
fragiind în afara ţărmului? Fie-vă milă de mine, fie-vă milă de
mine, prieteni!, şi rugaţi cu durere pe bunul Stăpân Hristos, Care
nu ţine minte răul şi Care, poate, îndurându-Se de mine, va de
părta ceata cumplită a diavolului urător al binelui din înţelege
rea mea şi voi vedea în ce noroi zac şi, deşi pot, nu voiesc să mă
ridic din el. Rugaţi-vă, ca nu cumva scurtându-se timpul, să-mi
taie toată nădejdea!”481.
„Gnosticul, având în urechi cuvintele care spun: Pe cel
pe care Eu îl voi bate, tu miluieşte-l, se roagă să se pocăiască cei
care-1 urăsc pe el”482.
22: De ce mă luaţi la goană, aşa cum face Domnul,
şi-n cărnurile mele rămâneţi nesătui?
23: Ah, cine-arfi să scrie şi graiurile mele,
şi astfel să le pună pe toate într-o carte,
24: cu fier-peniţă scrise, sau cu condei de plumb,
sau chiar săpate-n stâncă şi să rămână-n veac?
25: Căci ştiu că veşnic este Acel ce-o să-mi dezlege
târziul pe pământ;
„Cel care mă va dezlega’. Textul Masoretic are: apă
rător (ebr. go’el). Acesta este un termen tehnic din dreptul israe-
lit, care desemnează o rudă, în general cea mai apropiată, căreia
îi revin anumite obligaţii: este răzbunătorul sângelui (II Regi 14,
11; Deuteronom 19, 6-12); îşi exercită dreptul de răscumpărare
asupra bunurilor (Levitic 25,25; Rut 4, 4-6); eliberează din scla
vie (Levitic 25, 48). Acest termen îi este aplicat lui Dumnezeu,
care îşi va elibera poporul din sclavia Egiptului (Ieşirea 6, 6; 15,
13) sau din exil (Isaia 43, 14; 44, 6.24) şi care îl răzbună în
virtutea legământului.
Dumnezeu este go’el-ul persoanelor pe care le scapă de
la moarte (Psalmi 103, 4), cărora le apără drepturile împotriva
asupritorilor, este go’el-ul orfanilor (Proverbe 23, 10-11; Iere-
481
Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXIX, 8
482
Clement Alexandrinul, Stromate, VII, 74, 5
128
mia 50, 34). Acest termen I-a fost aplicat lui Mesia de către iu
daismul rabinic”483. {
l
26:
*
da, pielea, care-ndură acestea, va-nvia. i
Că de la însuşi Domnul mi s-au făcut acestea
„Fiind veşnic, Dumnezeu are întotdeauna ultimul cu i
vânt. Oricât de târzie ar fi moartea lui Iov, Domnul este Cel ce I
Se va pronunţa asupra cazului său. Textul însă are o deschidere
mult mai largă: târziul de pe pământ al lui Iov poate fi nu numai I
moartea sa fizică, ci şi sfârşitul somnului său de după moarte.
Fericitul Ieronim, traducând din ebraică, este primul exeget care
a sesizat dimensiunea profetică a versetelor 25-26, în sensul că
ele se referă la învierea trupurilor. Versiunea sa (Vulgata) sună
astfel: Căci eu ştiu că Răscumpărătorul meu e viu, că în ziua
cea de apoi eu mă voi scula din pământ, că din nou voi fi învelit
în pielea mea şi că-n carnea mea II voi vedea pe Dumnezeu.
Dar imensele dificultăţi ale originalului ebraic (îndeosebi incon
sistenţa lexicală şi gramaticală), care au generat traduceri din
cele mai variate, ridică şi astăzi controverse pasionante nu nu
mai în teologia protestantă, dar şi în cea catolică. Mai concentrat
în metaforismul său, textul Septuagintei transmite acelaşi mesaj:
Dumnezeu (Acela) este o fiinţă veşnică şi, ca atare, transcende
nu numai viaţa, ci şi moartea. El este Acela care-1 dezleagă pe
om, întru târziul acestuia, din legăturile morţii. Pielea este sim
bolul materialităţii omului, învelişul în care însăşi carnea s-a
topit (v. 20), trupul care pe pământ îndură suferinţa, dar care,
atunci, va învia. Apostolul Pavel va vorbi şi el, în numeroase
locuri, despre trup ca înveliş (adăpost, casă, cort) al duhului”484.
„Iov spune: Şi va învia trupul acesta al meu, care a în
durat toate acestea. Aşadar, să ne fie legate sufletele noastre
prin această nădejde de Cel Care-i credincios în făgăduinţele
Sale şi drept în judecăţile Sale”485.
27: pe care mi le ştiu,
pe care eu, nu altul, cu ochii le-am văzut,
pe toate care-aicea în sân s-au săvârşit.
483 SEP 4/11, p. 85

484 BBVA, pp. 580-581
485 Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, XXVI, 3 -XXVII, 1
129
„Sân: metaforă pentru spaţiul lăuntric. Ea va fi folosită
şi de Evanghelistul Luca în expresia sânul lui Avraam. In anti
chitatea iudeo-elenă cuvântul kolpos însemna nu numai spaţiul
toracic dintre cămaşă şi trup, ci şi cuta rezultată din îndoirea
şorţului sau a veşmântului până la cingătoare, ea devenind astfel
un fel de leagăn în care o mamă putea să-şi poarte pruncul. în
cazul de faţă, Iov mărturiseşte că suferinţa sa nu se limitează la
o experienţă exterioară, a simţurilor fizice, ci se consumă într-o
mult mai profundă experienţă lăuntrică, angajând astfel totali
tatea fiinţei sale”486.
Reluăm versetele 25-27 care, funcţie de traducere, au
primit numeroase interpretări: „în Textul Masoretic: 25. Eu ştiu
că răscumpărătorul meu este viu şi cel de pe urmă peste ţărână
se va ridica 26. şi după ce pielea mi se va destrăma (textul
ebraic este aici neclar - n.* t.), din trupul meu II* voi privi pe
Dumnezeu. 27. Eu însumi II voi privi şi ochii mei II vor vedea şi
nu un străin/şi El nu va fi străin; rărunchii se mistuie înlăuntrul
meu. ♦ Aceste versete reprezintă un text obscur care a constituit
obiectul a numeroase interpretări. Exegeza Părinţilor Bisericii
până la Ieronim se sprijină pe textul grecesc. Mai mulţi Părinţi
folosesc pasajul într-un context în care vorbesc despre învierea
trupurilor. Nu se poate determina dacă înţeleg textul în sens
literal sau în sens spiritual. Versetul 26 conţine verbul grec
avatrrijcai (avunţpi) care înseamnă în limbaj creştin a învia,
dar care îşi poate păstra şi sensul de a ridica, a reface. Clement
Romanul citează acest text alături de Psalmi 3, 6. Chirii al
Ierusalimului îl alătură fragmentului Iov 14, 7-10. Sunt însă
Părinţi care înţeleg altfel acest text. Iustin, Irineu, Tertulian nu
folosesc acest pasaj atunci când tratează despre înviere. Ioan
Gură de Aur a avut o atitudine ezitantă din cauza dublei inter
pretări care se poate da cuvântului avâcraaic;, ridicare, înviere.
El spune despre Iov că nu ar fi cunoscut doctrina învierii, pentru
că se simte prea copleşit de nenorociri (cf. Comentariu la Iov,
VII, 5). într-un alt loc afirmă că Iov cunoştea doctrina învierii
trupurilor, pe care însă o înţelegea ca pe o eliberare de neno-
486
BBVA, p. 581
130
rociri (cf. Comentariu la Iov, XIX, 12). Ieronim a redat astfel
acest pasaj: scio enim quod reclemptor meus vivat et in novis-
simo de terra surrecturus si met rursum circumdabor pelle mea
et in came mea videbo Deum quem visurus sum ego ipse et
oculi mei conspecturi sunt et non alius reposita est haec spes
mea in sinu meo (Căci ştiu că răscumpărătorul meu e viu şi în
[ziua] de pe urmă mă voi ridica din pământ şi iarăşi voi umbla
în pielea mea şi în trupul meu II voi vedea pe Dumnezeu, pe
care II voi vedea eu însumi şi ochii mei II vor privi şi nu altul:
această nădejde e aşezată în sânul meu). Ieronim afirmă,
pornind chiar de la acest text, că Iov profeţeşte aici despre în
vierea trupurilor într-un mod în care nimeni nu a mai facut-o
vreodată. Exegeza sa, fixată în Vulgata, a dominat mult timp
exegeza creştină.
La Augustin se găseşte un alt text: Scio enim quia aeter-
nus est qui me resoluturus est. Quorum ego mihi conscius sum.
Quae oculus meus vidit et non alius. Nemo scit quid agatur in
homine, nisi spiritus qui in ipso est. Et omnia mihi consumata
sunt in sinu (Căci ştiu că este veşnic Cel care mă va dezlega,
îmi dau seama de acestea. Ochiul meu le-a văzut şi nu altul.
Nimeni nu ştie ce se petrece în om decât duhul care este în el. Şi
toate s-au mistuit în sânul meu). De aceea Augustin nu face
referire la înviere. Spre deosebire de el, Grigorie cel Mare, por
nind de la textul Vulgatei, afirmă că Iov, spunând Răscumpă
rător, se referă Ia Acela care, după ce a creat toate, vrând să ne
elibereze din robia celui rău, a apărut printre noi întrupându-Se
şi ne-a eliberat de moartea cea veşnică prin învierea Sa. Iov este
martor al învierii proprii şi le promite tuturor că vor învia şi ei la
rândul lor (cf. Moralia in lob XIV, 67-79). ♦ Şi Hesychius dă o
inter-pretare hristologică acestor versete, considerând că sunt o
profeţie a lui Iov despre învierea Domnului. Trupul Său care a
îndurat suferinţele pătimirii va învia (cf. Omilii la Iov, XXIII,
19, 25-26a)'M1.
28: Iar dacă voi veţi zice: Ce vom grăi-mpotrivă-i?
gâsi-vom noi pricină de-ndreptăţire-n el?,
487 SEP 4/11, pp. 85-86
131
„Literal: găsi-vom în el rădăcina cuvântului? Rădăcină:
raţiunea ultimă a unui lucru sau a unui fapt; stratul profund. Cu
vânt (logos) în sensul de justificare, explicaţie, dare de seamă,
clarificare raţională'
29: o, temeţi-văşi voi de scoarţă, de-nveliş;
că va veni mânia în ceijără de lege
şi-atunci vor şti ei unde li-i miezul plin de seve
„în Textul Masoretic: 28. Când veţi zice: «Cum să-l pri
gonim?» şi rădăcina pricinii se află în mine. 29. Temeţi-vă
pentru voi de tăişul săbiei, căci mânia [aduce] pedepsele săbiei
(traducere conjecturală - n. t.), ca să ştiţi că este o judecată —
text dificil, pentru care s-au propus numeroase interpretări şi
emendări de amănunt, ideea generală rămânând însă aceeaşi”489.
„Pe linia celor afirmate în versetul 27, Iov îşi averti
zează prietenii să nu cadă în cursa aparenţelor, a raţiunii super
ficiale. înţeleasă sau nu, justificată sau nu, suferinţa este aceea
care-i oferă omului şansa de a pătrunde în propria sa interio-
ritate, de a se descoperi în forul său lăuntric, acolo unde se con
sumă experienţa tragică. Finalul acestui capitol (versetele 25-
29), urmând unor puternice accente ale disperării, se constituie
astfel într-un bogat izvor al exegezelor teologice”490.
CAPITOLUL 20 - Cuvântul lui Ţofar
1: Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis:

2: „Nu astfel mă gândeam eu că-mi vei întoarce vorba;
că, iată, decât mine tu nu-nfelegi mai mult.
„In Textul Masoretic: Aşadar, neliniştile mele mă fac
să-ţi răspund şi de aceea sunt nerăbdător. începând cu primul
verset al noului discurs al lui Ţofar (20, 2), textul Septuagintei
iar nu coincide cu Textul Masoretic. în textul ebraic personajul
se arată zbuciumat în interior şi nu mai poate rezista; în greacă,
488
BBVA, p. 581
489 SEP 4/11, p. 86
490
BBVA, p. 581
132
versul iniţial are rolul de a asigura legătura cu discursul prece
dent >»491
3: Am ascultat o lecţie menită să mă mustre
şi voi răspunde-n duhul priceperii din mine.
4: Tu nu şti nici atâta, că din vechimea vremii,
de când îşi are omul sălaş pe-acest pământ,
5: desjatul celor silnici le e, de fapt, cădere
şi bucuria celor nelegiuiţi, pierzanie?
6: Chiar dacăpân-la ceruri i s-ar sui ofranda
şifumuljertfei sale de nori se va atinge,
7: în clipa când se crede stăpân pe temelie,
atunci, în clipa-aceea, cu totul va pieri,
iar cei ce-l cunoscură vor zice: Unde e?
8: Cape un vis ce zboară, nu-i chip să-l mai găseşti,
ca o nălucă-a nopţii în beznă s-a topit;
9: nici ochii ce-l văzură mai mult nu-l vor vedea,
nici locul său de taină de-acum nu-l mai cunoaşte.
10: Feciorii săi în luptă se frâng sub cei nevolnici,
iar mâinile lui fi-vor aprinse de dureri.
„în Textul Masoretic: Fiii lui vor căuta bunăvoinţa ce
lor săraci (sau, cu o altă nuanţă de sens a verbului, îi vor despă
gubi pe săraci - n. t.) şi mâinile lui să dea înapoi avutul lui”492.
11: Puterea tinereţii ce încă-i stă în oase
se va culca odată cu dânsul în ţărână.
12: De i s-arface dulce în gură răutatea,
sub limbă şi-ar ascunde-o;
13: de ea nu se îndură, pe ea n-o părăseşte,
grămadă şi-o adună sub nodul din gâtlej;
14: Şi totuşi el nu poate să-şi vină-ntr-ajutor:
în pântece el n-are decât venin de şarpe.
„Primul stih în Textul Masoretic: Hrana i se răscoleşte
în măruntaie7,493
15: El îşi vomită astfel strânsura lui nedreaptă,
un înger ca din casă i-o dă afar' din pântec.
491 SEP 4/11, pp. 86-87

492 SEP 4/11, p, 87
493 SEP 4/11, p. 88
133
„Ioan Gură de Aur are un înger al morţii, variantă pre
zentă şi în Codex Alexandrinus. ♦ în Textul Masoretic: A înghi
ţit avuţie şi o varsă, Dumnezeu îl face s-o arunce din pân
>494
tece
„Iată de ce bogatul este totuşi foarte lipsit; pentru că bo
găţia înghiţită pe nedrept până la urmă o varsă din pântece, iar
rădăcina celor drepţi precum curmalul înfloreşte (Psalmi 91, 13)
şi îşi dă rodul său (Pilde 12,12)”495.
16: Venin de şarpe supt-a,
a şarpelui e limba ce-l va ucide-acum.
17: Mai mult n-o să mai vadă cum vitele se mulg,
şi nici păşunea-n valuri de miere şi de unt.
„în Textul Masoretic, verbele de la w. 16-17 au valoare
declarativă, nu de imprecaţie; la fel şi de la w. 23 la 28. Dacă în
Textul Masoretic vorbitorul se mulţumeşte să enumere pedep
sele păcătoşilor, în Septuaginta el pare a le dori cu o anume sa-
tisfacţie răutăcioasă”4 6. Versetul 17, în „Textul Masoretic: Nu
va vedea păraiele, râurile şi torenţii de miere şi de smăntâ-
r,X”497
na 1 -
18: Zadarnică, deşartă i-a fost alergătura
s-adune bogăţie din care n-o să guste,
ca din ceva ce nu poţi să mesteci şi să-nghiţi.
„In Textul Masoretic: Va da înapoi ce a câştigat şi nu
va [putea] înghiţi; de câştigul negoţului său nu se va bucura”498.
19: Că multor vieţi sărmane le-a dărâmat el casa
şi-a jefuit cămara pe care n-a umplut-o.
20: Scăparea lui nu este în avuţia lui,
în voia poftei sale nu se va mântui.
21: Nimic nu va rămâne din ce-a pus în hambare,
de-aceea nici o floare din bunurile lui.
„Primul stih în Textul Masoretic: Nimic nu scăpa lăco-
.-.499
miei lui
494 SEP 4/11, p. 88

495 Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVIII, 8
496 SEP 4/11, p. 88
497 SEP 4/11, p. 88
498 SEP 4/11, p. 88
134
I
22: Când i se pare plinul, atunci necazu-l paşte
şi-atunci nevoia toată dă buzna peste el.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Mâna tuturor trudi
torilor va veni asupra lu?'500.
23: De-o fi cumva să-şi umple stomacul păn-la saţ,
asupră-i va trimite urgie ca de foc,
dureri pe el să verse;
Cel ce va trimite urgia este Dumnezeu.
24: nicicum să nu le scape cătuşelor de fier
şi arcul de aramă în carne să-l rănească;
25: săgeată ascuţită prin trupul său să treacă
şi stele să se plimbe prin tainiţele lui
şifrică-n zarea lui;
„în Textul Masoretic: El smulge [săgeata] şi ea iese din
spinarea lui, şi un fulger din fierea lui, şi vin peste el spai-
me „501
26: noian de întuneric să stăruie înlr-însul,
să-şi mistuie suflarea în foc nemistuit,
în casa lui să-şi facă de cap un oarecine.
„în Textul Masoretic: Toată bezna se ascunde în como
rile lui, îl mistuie foc neaprins [de nimeni], nimiceşte ce a rămas
în cortul lui"502.
27: Nelegiuirea-i toată s-o dea pe faţă cerul,
pământul împotrivă-i de tot să se răscoale;
28: de casa lui pierzania să tragă pănă-n hău,
din cer să vină ziua mâniei peste el.
„în Textul Masoretic: Câştigul casei se va duce ca
revărsările [apelor] în ziua mâniei Luf'50i.
29: E partea de la Domnul a celui ticălos,
ce-a moştenit din partea Acelui ce veghează
„Al doilea stih în Textul Masoretic: şi partea hotărâtă
lui de la Dumnezeu"m. în acest capitol, Ţofar aduce o corectură
499
SEP 4/11, p. 88
500 SEP 4/II, p. 88
501 SEP 4/II, p. 89
502 SEP 4/11, p. 89
503 SEP 4/II, p. 89
r
135
teoriei retribuţiei, admiţând excepţiile; nelegiuitul poate fi, une
ori, fericit, dar această fericire este temporară, pedeapsa fiind
doar amânată, nu anulată.

2: „ O, ascultaţi, prieteni, cuvintele-ascultaţi-mi,
să nu rămân cu-atăta din mângâierea voastră!
3: îngăduiţi-mi dară să mai vorbesc şi eu,
şi numai după-aceea să mă luaţi în râs.
4: Ce? credeţi că mustrarea mi-o-ndrept către un om?
sau care-arfi pricina să nu-mi stârnesc mânia?
5: Uitaţi-vă la mine, miraţi-vă-ndelung
cu falca rezemată-ndesat în podul palmei.
6: Că de-mi aduc aminte, mă prinde tulburarea
şi carnea de pe mine mă arde şi mă doare.
„Ioan Gură de Aur atrage atenţia că Iov îşi scoate în
evidenţă chinul ca să fie limpede că el e cauza cuvintelor cum
plite care vor urma (cf. Comentariu la Iov, XXI, 2)”505.
7: De ce necredincioşii se ţin întregi în viaţă
şi-ajung la bătrâneţe - ba chiar în bogăţii?
„întrebare tragică, alcătuind miezul acestui capitol, unul
dintre cele mai importante ale cărţii. Ca un ecou al textului din
Ieremia 12, 1-2, ea contrazice înţelepciunea tradiţională, potrivit
căreia cei buni se bucură numai de răsplată, iar cei răi sunt pe
depsiţi. Viziunii teoretice, idealiste, Iov îi opune evidenţa rea
lităţii”506.
8: Urmaşii lor se-nalţă, un suflet după altul,
feciorii li se-mbie aici, sub ochii lor;
9: ei au în case sporuri, şifrică nicăieri,
şi vargă de la Domnul nu stă deasupra lor,
10: nici nu le fată vaca-nainte de-a fi vremea,
5M SEP 4/11, p. 89
505 SEP 4/11, p. 89
506 BBVA, p. 583
136
l
nici leapădă din pântec, şi nici rămâne stearpă;
„Primul stih în Textul Masoretic: Taurul lor nu risipeşte
w « . jj507
samanţa
11: ei dăinuiesc ca oaia ce nu cunoaşte vârstă,
copiii lor prin preajmă tresaltă dănţuind
„Primul stih în Textul Masoretic: îşi lasă copiii să
, ■ ..„508
alerge ca iezii
12: şi-n mâini cu alăute şi-n sunet de chitară
se veselesc cântăndu-şi plăcerea de a fi.
13: Ei viaţa şi-o termină-ncărcaţi de bunătăţi
şi-adorm întru odihna locaşului de veci.
14: Dar ei ziceau spre Domnul: - Ci dă-mi-te încolo,
că drumurile Tale nu vreau să le cunosc;
15: au cine-i Preasătulul, ca să-I slujim noi Lui?
şi ce folos ni-i nouă de-L vom întâmpina?...
Un comentariu aplică fariseilor aceste cuvinte; cuvântul
nu e foarte clar, dar înţelesul ar fi acela că observarea strictă a
Legii nu aduce vreun folos: „Să spună deci fariseul lipsit de
minte, care este deosebirea în faţa lui Dumnezeu între sfânt şi
întinat, între drept şi păcătos, între cel lipsit de evlavie şi iubi
torul de Dumnezeu. De va spune că fiecare străluceşte neschim
bat prin fapte egale, nefiind nici o deosebire între ei, toate se
confundă şi vom spune cu dreptate ceea ce s-a scris: Oare ajun
ge să-I slujim Lui? Sau ce folos avem să ne întâlnim cu El? Căci
dacă, precum a zis careva din poeţii elini: Rămâne la fel şi cel ce
luptă pentru cele rele (Homer, Iliada, DC, 318) şi se află în ace
eaşi cinste şi cel rău şi cel bun, cum nu e lucru deşert să se
suporte osteneli neplăcute pentru virtute? Dar nu vom cugeta că
aşa stau lucrurile în realitate. Căci zice Dumnezeu: Pe cei ce Mă
slăvesc pe Mine îi voi slăvi, şi cei ce Mă defaimă vor fi defăi
maţi (I Regi 2, 30)”509. j
î
507 i .
SEP 4/11, p. 90
508 SEP 4/11, p. 90
509 Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioany VI.
Toate ar fi, de altfel, limpezi în cuvântul de mai sus, dacă nu s-ar atribui
fariseilor învăţătura conform căreia nu sunt deosebiri între oameni înaintea lui
Dumnezeu. Or, fariseii nu susţineau aşa ceva. Mai mult, cu toate erorile şi
137
16: Că ei pe cele bune le-aveau în mâna lor
şi fapta ticăloasă păreau că nici n-o văd.
17: Dar zici: -N u, ticăloşii n-au candelă nestinsă;
asupra lor veni-va surparea de istov,
dureri îi vor cuprinde, ţâşnite din Mânie;
18: ei fi-vor ca o pleavă de vânturi vânturată,
ca pulberea-n furtună: vârtej în spulberare.
19: El [Domnul] nu i-i face pe fii moştenitori;
îi va plăti cu plată-ndesată, ca s-o ştie,
„în Textul Masoretic: [Voi ziceţi] că Dumnezeu pune
deoparte pentru copii pedeapsa [cuvenită tatălui]', să-i plăteas
că lui, ca să ştiel”510.
20: cu ochii lui să-şi vadă rostogolirea-n gol
şi nici o mântuire nu-i vină de la Domnul;
„Al doilea stih în Textul Masoretic: şi din mânia Celui
Puternic să bea\”in.
21: că oare ce-i mai pasă de-ai lui de după el
când lunile-i la număr sunt gata socotite?
Versetele 17-21: „în Textul Masoretic sensul este dia
metral opus, întrucât cele spuse sunt sub formă de întrebare re
torică. Textul grec oferă o lectură fără interogaţie. Ceea ce în
ebraică era interogaţie cu răspuns implicit negativ devine în
Septuaginta afirmaţie efectivă: cei răi vor fi pedepsiţi” .
22: Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?
şi nu-i tot El Acela ce judecă omorul?
23: Acesta, iată, moare-n puterea lui deplină,
în culmea-mbelşugării şi-a traiului tihnit,
„Ioan Gură de Aur are o altă variantă: Acesta îi va jude
ca pe înţelepţi. Acesta va muri în puterea nebuniei sale, iar altul
fiind prosper şi înfloritor. ♦ Versetele 23-26 aduc discursului
exagerările lor, fariseii aveau, între grupările iudaice, doctrina cea mai
apropiată de învăţătura Mântuitorului. Poate că Sfântul Chirii dă un sens
figurat termcnuluiyărâeu, aşa cum şi noi, când îl folosim, ne gândim, cel mai
adesea, la un om ja(arnic, şi nu la un membru al grupării din timpurile biblice.
510
SEP 4/11, p. 91
5,1 SEP4/II, p. 91
512 SEP 4/11, p. 90
138
argumentul antitezei, punând în opoziţie sfârşitul vieţii omului
rău şi sfârşitul vieţii omului sărac: unul moare în belşug şi co
pleşit de fericire, iar celălalt sfârşeşte în mizerie”513.
24: cu maţele-mbuibcite în straturi de grăsime,
cu măduva din oase mustind pe dinafară,
25: în timp ce altul moare cu sufletul amar,
că nu-i fu dat în viaţă să guste nici un bine;
26: şi, totuşi, laolaltă dormi-vor în ţărână,
învăluiţi în viermii putreziciunii lor,
27: Deci, vă cunosc pornirea cu care staţi asupră-mi;
28: că ziceţi: Unde-i casa boierului de ieri
şi unde e bordeiul în care-au stat mişeii?
29: Hai, întrebaţi drumeţii
şi nu daţi cu piciorul la ce vor spune ei,
30: că-n ziua nimicirii cel rău este cruţat
şi-n zilele mâniei e pus la adăpost.
,JZiua nimicirii şi ziua mâniei sunt expresii care desem
nează judecata divină. ♦ în Textul Masoretic: Căci în ziua neno
rocirii cel rău e cruţat, în ziua urgiilor sunt puşi la adăpost”51\
31: Cine-o să-i spună-n faţă pe ce drum a umblat
şi cine-o să-i plătească chiar după fapta lui?:
32: In groapă s-a fost dus
şi doar deasupra gropii rămâne veghetor;
,JRămăne veghetor prin stâlpul ce i s-a pus pe groapă, un
semn ce-i poartă numele sau, eventual, chipul”515.
33: dulceaţă i se-mbie din bulgării clisoşi,
în urma lui se mişcă toţi oamenii-n convoi,
mulţimi nenumărate îl însoţesc din faţă.
Dulceaţă i se-mbie din bulgării clisoşi: „Expresie oare
cum echivalentă cu urarea latină: Sit tibi terra levis! {Să-ţi fie
ţărâna uşoarăl). Ea se referă la bulgării pe care rostogolirea to-
renţilor îi formează din pietricele şi lutul cleios care le leagă”516.
5,3 SEP 4/11, p.9i

514 SEP 4/11, p. 92
515 BBVA, p. 584
5,6 BBVA, p. 584
139
Mulţimi nenumărate îl însoţesc din faţă: „Onorurile fu-
nebre cu care-I însoţesc pe omul păcătos . „Imaginea este a
unui alai funerar: ticălosul are parte de onoruri chiar şi după
moarte »518
34: Cum dar îmi staţi de taină cu mângâieri deşarte?
O, nu, în faţa voastră nicicum n-oi conteni!
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Din răspunsurile
voastre rămâne doarfalsitate. ♦ Ioan Gură de Aur are: nimic de
la voi să nu mă inspire”519.
1: Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:

2: „«Priceperea, ştiinţa nu Domnul le învaţă?».
„în pornirea sa de a-i da lui Iov o replică necruţătoare,
în sensul că izvorul suferinţelor sale vor fi fiind păcate grele şi
nemărturisite, Elifaz începe prin a-i cita cuvintele din 21, 22”S20.
3: Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş?
sau care-I e folosul că-n calea ta eşti drept,
4: sau, de te bagă-n seamă, Se pleacă să te mustre
şi, mai mult, să şi vină cu tine-n judecată?
„Primul stih în Textul Masoretic: Oare pentru frica ta te
va mustraT'521.
5: Au nu cumva grozavă e răutatea ta
şi multe, fără număr, păcatele îţi sunt?
6: Tu de la fraţi luat-ai zălog pentru nimic
şi de pe trupuri smuls-ai veşmântul celor goi;
7: tu gurile-nsetate nu le-ai umplut cu apă
şi n-ai vrut să dai pâine flămânzilor din jur;
8: pe unii cu cinstire i-ai căutat la faţă,
dar pe săraci culcat-ai cu faţa la pământ;
517 BBVA, p. 584

518 SEP 4/11, p. 92
519 SEP 4/II, p. 92
520 BBVA, p. 584
521 SEP 4/11, p. 92
140
9: pe văduve afară le-ai dat, cu mâna goală,
şi pe orfani cu chinuri de iad i-ai chinuit.
10: De-aceea împrejuru-ţi doar laţuri te-mpresoară
şi te-a cuprins deodată război de necrezut.
11: Lumina de-altădată acum fi-e întuneric,
şi somnul tău de noapte se-acoperă de apă.
„în simbolistica onirică apa înseamnă necazuri, depri
mare”522. Apele au un simbolism paralel cu cel al beznei523.
12: Au Cel ce locuieşte în ceruri nu priveşte
şi nu-i smeri pe-aceia ce se purtau semeţ?
-
„în Textul Masoretic: Oare Dumnezeu nu e în înaltul
C'IA
cerului? Priveşte bolta de stele cât sunt de înalteY" .
13: Iar tu ai zis în sineţi: Ce ştie El, Cel-Tare?
cum poate El prin ceaţă să facăjudecată?
14: că norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde,
plimbarea Lui e roată pe margini largi de cer • • •
„Locuind întru cele înalte, Dumnezeu (în concepţia ne
credincioşilor) e separat de pământ prin perdeaua norilor; miş
carea Sa se face numai circular, la periferia cerurilor, departe de
oameni”525.
15: Au vrei şi tu să umbli pe calea cea străveche
pe care au bătut-o bărbaţii cei nedrepţi,
Nedrepţi: SEP 4/II: necinstiţi: „Ioan Gură de Aur are
cinstiţi. Cuvântul apare astfel în cele mai multe manuscrise şi
reprezintă o greşeală foarte veche”526. Desigur, cu această lec-
ţiune, sensul versetului se schimbă, îndemnul fiind acela de a
urma căii celor virtuoşi.
16: cei ce-au fost duşi la vale cu mult naintea vremii?:
tari temelii avură; acum, puhoi de ape.
„Aluzie probabilă la nimicirea păcătoşilor prin potopul
din vremea lui Noe”527.
522 BBVA, p. 585

523 SEP 4/11, p. 93
524 SEP 4/11, p. 93
525 BBVA, p. 585
526 SEP 4/11, p. 93
327 BBVA, p. 585
141
17: Şi ei ziceau în sineşi: Ce-o să ne facă „Domnul"?
Ce bine-o să ne-aducă „Atoateţiitorul”?
18: El însă îi umpluse de bunătăţi prin case,
dar sfatul necredinţei departe e de El.
19: Cei drepţi, privind în preajmă, se bucură râzând,
iar celfără prihană îşi batejoc de ei:
20: Vedeţi cum bunăstarea din case li s-a dus,
iar ce-a rămas dintr-însa mâncat va fi de foc • • •
21: Fii aspru-n tine însuţi, de stărui în răbdare,
şi dup-aceea roada-ţi va fi-ntru bunătăţi.
22: Din gura Lui primeşte ce-fi dă: mărturisire,
şi graiurile Sale la suflet să le pui.
23: Dacă te-ntorci la Domnul şi-n faţă-I te smereşti
şi-nlături nedreptatea din vieţuirea ta,
24: El pulberea ţărânii o va preface-n pietre,
şi pietrele din prunduri în aur de Ofir;
„Ofir era ţinutul faimos prin bogăţia şi fineţea aurului
său (vezi I Paralipomene 29, 4: regele David dăruieşte pentru
templu 3000 de talanţi de aur de Ofir)”528.
25: şi astfel Cel-Puternic e scutul tău în luptă
şi-argint din tine face, curat, trecut prin foc.
„în Textul Masoretic: cel Atotputernic va fi pentru tine
ca lingourile de aur şi ca argintul în bucăţi. Textul Masoretic
subliniază importanţa valorilor spirituale şi le consideră supe
rioare celor materiale. Versetul reprezintă o formulare unică în
Vechiul Testament. ♦ Versetele 25-28 conţin promisiunea resta
bilirii lui Iov după ce se va fi căit. Textul Masoretic conţine ur
mătoarea succesiune de gesturi: dorinţa vie după prezenţa divi
nă; această dorinţă trebuie să depăşească propriile nevoi ale vie
ţii, inclusiv plăcerea; înălţarea feţei către Dumnezeu; înălţarea
de rugăciuni; împlinirea făgăduinţelor; pronunţarea unui cuvânt
care se va împlini; lumina”529.
26: Or, numai dup-aceea vei îndrăzni la Domnul
şi ochii tăi căta-vor cu veselie-n cer;
528
BBVA, p. 585
529 SEP 4/11, p. 94
142
27: spre El vei face rugă şi El te-o asculta
şi vei avea plinire în ce-ai făgăduit;
28: va pune iar dreptatea în felul tău de viaţă
şi-n drumurile tale va străluci lumină.
29: Că te-ai smerit pe tine, tu, cel ce-ai fost semeţ,
iar El îl mântuieşte pe cel cu ochi plecaţi.
30: Tot El îl liberează pe cel nevinovat;
acum te mântuieşte-ntru mâinile curate!”.
Versetele 29-30: „în Textul Masoretic aceste versete
constituie încheierea unui discurs moralizator” . întreg pasajul
26-30 pune probleme, atât în greacă cât şi în ebraică. Oricum, în
acest capitol, Elifaz îl acuză pe Iov de cele mai grave păcate,
singurul temei fiind suferinţa lui Iov, socotită a fi în mod obliga
toriu o pedeapsă, de o asprime conformă cu gravitatea păcatelor.

2: „Eu ştiu că-a mea mustrare e chiar din mâna mea,
că mâna Lui apasă, grea, pe suspinul meu.
„Primul stih, în Textul Masoretic: Şi azi plângerea mea
e răzvrătire„531
3: O, cine-n lumea asta m-ar învăţa să-L aflu
şi să ajung odată la un deznodământ?
4: Atunci mi-aş spune mie că este-o judecată
şi cu mustrări asupră-mi aş umple gura mea;
5: cuvintele le-aş paşte, pe care mi le-ar spune,
şi spusele Lui toate le-aş pipăi cu mintea.
6: Şi de-ar veni asupră-mi, El cu putere multă,
cu una mai puţină nu mă va-nfricoşa:
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Nu, ci mă va lua în
seamă negreşit”532.
7: din El e adevărul şi de la El mustrarea,
530 SEP 4/11, p. 95

531 SEP 4/11, p. 95
532 SEP 4/11, p. 95
143
*-
prin El mi-ijudecata-n deznodământul ei.

Deznodământ: SEP 4/II are: capăt: „Ioan Gură de Aur
interpretează gr. TeXoq cu sensul de moarte. Termenul mai în
seamnă sfârşit, scop. în textul biblic mai apare de câteva ori. Iov
doreşte să moară, dar nu se sinucide. Ioan Gură de Aur inter
pretează acest verset astfel: Ceea ce voiam era să mor (cf. Co
mentariu la Iov, XXIII, 3). ♦ în Textul Masoretic: Acolo, un
[om] drept s-ar lămuri cu El, aş fi achitat pentru totdeauna de
Judecătorul meui>533
8: Că eu dacă voi merge-n ce-a fost întâi, mă pierd;
iar ce va fi pe urmă, ce pot eu, biet, să ştiu?
9: El dac-o ia la stânga şi vreau să-L prind, nu pot,
iar de S-a-ntors la dreapta, eu nici aici nu-L văd.
10: Dar El îmi ştie calea,
şi m-a ales ca focul o lamură de aur.
11: El a grăit porunca, eu am ieşit s-o-ntâmpin,
căci calea I-am păzit-o şi nu mă voi abate.
12: şi nici voi sta departe de ale Lui porunci,
şi tainiţă mi-i sânul, a graiurilor Lui.
13: Dar dacă-aşa El zice, cine-I va sta-mpotrivă?:
ce-a vrut a şi făcut.
Dar dacă-aşa El zice: „Literal: dacă El a judecat aşa...
Se revine la ideea că Dumnezeu este, în acelaşi timp, împricinat
şi judecător”534.
14: Acesta mi-i temeiul că-am năzuit spre El
şi, dojenit, gândit-am la El cu-ngrijorare.
„Cu tot procesul sever pe care 1-1 face lui Dumnezeu,
Iov nu-şi poate reţine o notă afectivă, de părere de rău”535.
15: Şi iată de ce, totuşi, de El îmi scutur pasul,
şi mă socot cu mintea, şi iar mă tem de El.
16: Din inima mea Domnulfăcu o slăbănoagă
şi Cel-Atotputernic Se năpusti asupră-mi.
17: Căci n-am ştiut că-mi vine de-acolo întuneric
şi nici că-mi va fi chipul acoperit de neguri.
533 SEP 4/11, p. 96

534 BBVA, p. 586
335 BBVA, p. 586
144
„Acest text sugerează aspectul spiritual al întunericului
care îl apasă pe Iov. ♦ în Textul Masoretic versetul este la fel de
obscur. Se poate înţelege că Iov regretă că nu a fost eliberat prin
moarte înainte de ceasul cumplit al întunericului (cf. BJ, nota ad
loc.)"536.
CAPITOLUL 24 — Răspunsul lui Iov (continuare)
1: Dar vremile dreptăţii, de ce-L ascund pe Domnul,

„Vremile dreptăţii: evenimentele care curg de-a lungul
timpului şi care urmează să fie evaluate moral, ca bune sau rele.
Autorul pare a se feri să-I atribuie lui Dumnezeu participarea la
răul ce se petrece în lume. De altfel, numeroşi traducători ai
Versiunii Ebraice notează că textul original al acestui capitol e
foarte deteriorat, ceea ce face ca sensurile să nu fie clare. Nici
textul Septuagintei nu e lipsit de dificultăţi, acestea provenind
din aceea că, vorbind despre oamenii ticăloşi (păcătoşi, nedrepţi,
nelegiuiţi), autorul se referă brusc la victimele acestora (cum par
a fi versetele 5-6 şi 8), victime care, la rândul lor, împinse de
disperare, îi victimizează pe alţii în lupta pentru supravieţuire.
Dezvoltându-şi gândul, Iov vrea să demonstreze că pentru pe
depsirea păcătoşilor nu e nevoie neapărat de intervenţia lui
Dumnezeu; ei sunt pedepsiţi de o instanţă internă, şi anume de
propriile lor păcate, care le degradează îndeosebi psihologia
(sfârşesc copleşiţi de spaime şi deznădejde)”537. ,Acest prim
verset al capitolului este enigmatic şi se leagă greu de urmă
toarele. Al doilea stih din primul verset lipseşte din Septuaginta.
♦ în Textul Masoretic: De ce unele vremuri nu sunt ascunse!
puse deoparte de Cel Puternic şi cei care-L cunosc nu-I văd
zilele? Dorinţa exprimată aici ar fi ca Dumnezeu să mai aibă o
rezervă de zile după moartea omului pentru a-Şi împlini drep
tatea (cf. BJ, nota ad loc.). ♦ Ioan Gură de Aur are: De ce,
Doamne, oamenii nelegiuiţi au scăpat de ceasul [/or]?”538.
536 SEP 4/II, p. 97

537 BBVA, p. 587
538 SEP 4/11, p. 97
145
2: încât necredincioşii împing din loc hotarul
şi fură-ntreaga turmă cu baciul ei cu tot?
3: Ei iau şi duc din curtea săracului asinul
şi iau zălog văcuţa de lapte a vădanei;
4: abat neputincioşii din calea lor cea dreaptă,
cei buni şi blânzi ai ţării se-ascund de peste tot:
5: în câmp ca şi asinii au năvălit asupră-mi
— aşa cum li-i năravul să iasă de-a grămada —
şi pâinea şi-o-ndulciră, s-o dea la cei micuţi.
6: Nefiind a lor, ei holda-au cules-o prea devreme;
neputincioşii lucră la ticăloşi în vii
de-a surda, Jără plată şifară-mbucătură.
7: Pe mulţi golaşi făcură să doarmăfără haine,
le-au luat păn-şi veşmântul al sufletului lor:
„în Textili Masoretic: Goi înnoptează, din lipsă de
veşminte, şi n-au învelitoare când e frig”5i9.
8: în munte ploi mărunte îi udă păn-la oase;
în loc de-nvelitoare, cu piatră se-nvelesc.
„Subiectul subînţeles se schimbă şi este vorba, evident,
de victimele nelegiuiţilor. Variaţia de subiect intervine şi mai
departe: de la v. 9 sunt din nou nelegiuiţii. In Textul Masoretic,
însă, de la 5 la 8 şi apoi 10-11 e vorba de suferinţele celor să
raci”540
9: Ei smulg fară-ncetare orfanul de la ţâţă
şi altor umilinţe-l supun pe cel căzut.
10: In pat cu strâmbătate îi culcă pe cei goi
{
şi pâinea de la gura celorflămânzi o smulg.
11: Pe cei în strâmtorare din umbră îi pândesc
ca unii ce n-au ştire de calea celor drepţi,
Versetele 10-11 „în Textul Masoretic: 10. Goi umblă,
fără veşminte, şi, flămânzi, cară snopii. 11.7» îngrăditura lor (=
nelegiuiţilor - n. t.) storc untdelemn; calcă teascuri şi sunt în
setaţi”5*1.
12: a celor luaţi la goană din case şi cetăţi,
539 SEP 4/11, p. 98

540 SEP 4/II, p. 98
541 SEP 4/II, p. 98
146
cu prunci al căror suflet se zguduia-n suspine
dar El? de ce pe-aceştia El nu i-a cercetat?
13: Ei, pe pământ fiindu-şi, cunoaştere nu au,
de căile dreptăţii nicicum n-au auzit
şi nici pe-a ei cărare vreodată au umblat.
Versetele 12-13 „în Textul Masoretic: 12. Din cetate
gem muribunzii şi sufletul celor răniţi strigă după ajutor, iar
Dumnezeu nu ia seama la mişelie. 13. Unii sunt răzvrătiţi împo
triva luminii: calea ei nu au cunoscut-o • • • «542
14: Ştiindu-le lucrarea, i-a dat pe mâna beznei,
şi noaptea lor întreagă e trează ca un fur.
„In Textul Masoretic: O dată cu lumina se scoală uci
gaşul şi-l omoară pe cel sărac şi lipsit, iar noaptea el devine
hofM\
15: Adulterinul scurmă-ntunericul cu ochiul
zicându-şi: Nu e ochiul în stare să mă simtă!;
şi faţa şi-o ascunde-nvelită într-un văl.
16: El casa vieţii sale şi-o sapă-n întuneric,
de cum se face ziuă se-ascunde cât mai bine,
lumina n-o cunoaşte;
17: că dimineaţa nu-i e decât o umbră-a morţii,
lui, care ştie ce e fiorul umbrei morţii.
18: El mai uşor pluteşte decât pe faţa apei,
în ţară moştenirea îi este sub blestem.
,Adică pluteşte în derivă, m voia sorţii, lipsit de repere
şi de controlul înotului”544. Sau: „uşor pe faţa apei: Augustin
aplică aceste cuvinte celor care mărturisesc credinţa prin primi
rea botezului (Annotationes in lob 24)”545.
19: Şi oasele prin ţarini i s-or vedea, uscate,
că-a jefuit orfanul în brăţişorul lui.
„Literal: a jefuit braţele orfanului, în ideea: a furat până
şi puţinul pe care orfanul îl avea în braţe. Cuvântul agkalis546,
542 SEP 4/II, p. 98

543 SEP 4/11, p. 98
544 BBVA, p. 588
545 SEP 4/II, p. 99
546 Se citeşte ankalis.
147
!
Li
r
folosit numai aici în Vechiul Testament, înseamnă braţ în

doit„547
20: Păcatul său răsare apoi in amintire
şi nevăzut se face ca aburul din rouă;
dar plata se va face ca plată pentru faptă,
aşa că tot nedreptul se macină pe sine
ca lemnu-n putregai.
Versetele 18-20 „în Textul Masoretic: 18. Nimeni nu o
ia pe calea viilor lui. 19. Seceta şi arşiţa usucă apa zăpezii; [la
fel] Şeolul pe cei care au păcătuit. 20. Pântecele [mamei] îl va
uita, viermele se va desfăta cu el; nimeni nu-şi mai aduce amin
te de el şi nelegiuirea a fost sfărâmată ca un copac”548.
21: Că el femeii sterpe nu i-a vorbit domneşte,
şi nici de cea sărmană nu s-a milostivit,
22: îl rupse-ntru mânie pe cel neputincios,
învie şi nu crede în propria sa viaţă;
„Textul Masoretic are: îi trage şi pe cei tari cu puterea
sa; se ridică şi nu se mai încrede în viaţa sa. Unii socotesc că
subiectul este Dumnezeu, iar cel care nu se mai încrede în viaţa
sa e ticălosul. ♦ Al doilea stih, literal: nu va avea siguranţă
pentru propria viaţă: valoare particulară a prepoziţiei Komx care
apare numai în Iov„549
23: bolnav, el nu mai speră că se va face bine,
ci-n boală se afundă.
24: Că multora li-i răul din înălţarea lui;
de-aceea el păleşte ca nalba în arşiţă,
ca spicu-n za uscată, ce cade de la sine.
Versetele 23-24 „în Textul Masoretic: 23. [Dumnezeu] îi
dă siguranţă şi el se sprijină, dar ochii Lui sunt asupra căilor
lor. 24. Sunt înălţaţi puţină vreme, apoi nu mai sunt, ca tot ce e
secerat, şi ca vârful spicului se ofilesc”530.
25: De nu-i aşa, au cine va zice că eu mint
şi va găsi nimicul în cele ce spun eu? ”.
547 BBVA, p. 588

548 SEP 4/11, p. 99
549 SEP 4/11, p. 99
550 SEP 4/11, p. 99
148
Revenim la secţiunea 18-24: ,Aceste versete pun pro
bleme pentru că exprimă de fapt un punct de vedere apropiat de
al prietenilor lui Iov şi pe care Iov îl contestă. Unii rezolvă sub
înţelegând: Se spune/Voi spuneţi că, iar alţii le transferă după
27, 23 reconstituind din ele un al treilea discurs al lui Ţofar, care
lipseşte”551. Rezumând, în capitolele 23-24 Iov se arată convins
că încercările ce vin asupra oamenilor sunt distribuite în mod
arbitrar.
1: Şi răspunzând Bildad din Şuah, a zis:

2: „ Ce credeţi?: pasul dulce, sau frica-i de la El,
El, Cel ce face totul în cele preaînalte?
,fasul dulce încearcă să echivaleze cuvântul prooimion
(folosit numai aici în V. T.), care înseamnă intrare, introducere,
preambul, preludiu (la un discurs sau o piesă muzicală), mişca
rea lină şi liniştitoare care-şi propune să atragă atenţia. E alter
nativa fricii (de fapt, frica de Dumnezeu), cea pe care Bildad
pare să conteze”552. „Cele preaînalte: înălţimile cerurilor, de un
de Dumnezeu stăpâneşte, veghează şi rânduieşte totul, de la as-
tre până la vietăţile mărunte”553. „Textul Masoretic are: Cârmu
irea şi spaima sunt la El; Elface pace în înălţimile Sale”554.
3: Cin ’ crede că tâlharii-s lăsaţi la nesfârşit?
şi cine oare fi-va scutit de pânda Lui?
„Textul Masoretic are: îi poate număra cineva oştirile?
Şi peste cine nu se ridică lumina Lui?”555.
4: Cum poate muritorul săfie drept la Domnul
şi cum se curăţa-va născutul din femeie?
Răspunsul l-a dat Hristos, instituind Sfintele Taine ale
Bisericii.
551 SEP 4/II, p. 99

552 BBVA, p. 588
553 BBVA, p. 588
554 SEP 4/II, p. 100
555 SEP 4/11, p. 100
149
5: El porunceşte lunii, şi ea nu luminează,
şi-n faţa Lui curate nici stelele nu sunt.
„în Textul Masoretic: Iată, până şi luna nu străluceşte
şi stelele nu sunt curate în ochii /uf’556.
Versetul e aplicat întregii lumi create: „Despre creaturi
s-a zis: Cine se va lăuda că are inima curată, sau cine va în
drăzni să spună că este curat de păcate? (Pilde 20, 9). Dum
nezeiasca Scriptură, extinzând această spusă, zice: Stelele nu
sunt curate înaintea Lui. Căci îngerii, deşi sunt mult mai presus
de noi şi au o statornicie mai întărită în virtute, n-au păstrat toţi
starea lor de la început. Căci, deoarece au fost unii desprinşi din
ea, toată firea creaturilor raţionale e socotită capabilă de păcat şi
neputând să nu se împărtăşească de păcat. Astfel şi fiinţa cu
vântătoare de pe pământ şi asemănătoare lui Dumnezeu n-a
rămas timp îndelungat ca la început, ci a căzut în primul Adam.
Deci creatura nu a fost cu desăvârşire neschimbată şi de ne-
prefacut şi înzestrată cu puterea de a rămâne la fel prin fire.
Aceasta I se potriveşte numai Celui ce este cu adevărat Dum
nezeu „557 . Tot de aici, un cuvânt asupra dumnezeirii Duhului,
deşi se recurge, oarecum, la o forţare a textului biblic, care nu
vorbeşte explicit despre Sfântul Duh: „Duhul Sfânt care e în
dumnezeu va fi, pe drept cuvânt, neschimbabil, incoruptibil şi
malterabil. Iar firea celor făcute şi create este schimbătoare, ca
una ce e în afara fiinţei lui Dumnezeu şi a luat existenţă din cele
ce nu sunt. Iar îngerii care nu şi-au păstrat starea lor de la în
ceput, ci şi-au părăsit locaşul lor propriu, i-a păstrat sub întu
neric spre judecata zilei celei mari (cf. 4, 18), iar stelele nu sunt
curate înaintea Lui”558.
556 SEP 4/II, p. 100

557 Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului loan, V
SS8
Sf. Atanasie cel Mare, Epistolele către Serapion, I, 26 - La 4,18 socotim că
textul nu se referă la îngerii căzuţi, ci Ia cei rămaşi în preajma lui Dumnezeu.
Chiar şi în aceia se găseşte vină şi nici în ei nu se încrede Domnul; credem că
astfel e subliniată suprasfinţenia lui Dumnezeu faţă de sfinţenia la care ajung
creaturile prin împărtăşire de El; altfel, o comparaţie cu îngerii căzuţi, n-am
socoti-o tocmai potrivită pentiu Dumnezeu şi aceea n-ar sublinia sfinţenia Sa.
Locul de aici, vorbind despre necurăţia stelelor faţă de Dumnezeu, întăreşte
presupunerea noastră.
150
6: Atunci, ce să mai spunem de omul-putrejune,
de fiul său de came, al omului, un vierme!’’.
Bildad pune alături spre comparaţie puterea divină şi
slăbiciunea omenească.
CAPITOLUL 26 — Răspunsul lui Iov

„De la capitolul 26 până la 31 ţine discursul lui Iov,
întrerupt de două momente de tăcere, la sfârşitul capitolelor 26
şi 28. Cele două opriri sunt marcate de o formulare care are me
nirea de a relansa discursul 27, 1 şi 29, 1): Iov a mai adăugat la
vorbirea sa şi a zis. Tăcerea apare de mai multe ori în cartea lui
Iov. Mai întâi sunt cele şapte zile şi şapte nopţi de tăcere ţinute
de cei trei prieteni în momentul întâlnirii (2, 13). Apoi, trecerea
de la un interlocutor la altul e marcată de momente de aşteptare,
de ezitare, necesare pentru realizarea reciprocităţii. Elifaz, care
vorbeşte din capitolul 32, are şi el trei momente de tăcere. Dum
nezeu vorbeşte în capitolul 38 şi discursul Său este întrerupt de
momente de tăcere. Domnul încetează să vorbească (39, 30) şi îl
invită pe Iov să răspundă (40, l)”559.
2: „ Cui vrei tu să te-alături? pe cine vrei s-ajuţi?:
pe cel bogat în vlagă? pe cel cu braţ puternic?
3: Tu-l sjutuieşti pe cel ce e plin de-nţelepciune?
te ţii de urma celui din culmile puterii?
Versetele 2-3 în „Textul Masoretic: 2. [Frumos] l-ai mai
ajutat pe cel jără putere, ai izbăvit braţul celjără tăriei 3. Cum
l-ai mai sfătuit pe cel jără înţelepciune şi belşug de iscusinţă ai
arătatl”5<*
4: Cui i-ai rostit cuvinte
şi-a cui este suflarea ce ţi-a ieşit din gură?
5: Au numai uriaşii se chinuiesc să nască
sub apă, şi-mpreună cei ce mai sunt acolo?
559 SEP 4/11, p. 100

560 SEP 4/II, p. 101
151
„Textul Masoretic are: Umbrele celor morţi [rephaim]
tremură sub ape şi sub locuitorii lor>,56]. „Prin uriaşi se înţe
legeau monştrii care, potrivit mitologiilor antice, populau apele
subterane. Prin neputinţa lor de a ieşi la suprafaţă, ei erau, în
fond, tot atât de slabi ca şi umbrele morţilor din Şeol. Acest
verset îl pregăteşte pe cel următor”562.
6: La Domnul despuiat e locaşul celor morţi,
nu-i nici o-nvelitoare s-ascundă nimicirea.
7: El, Cel ce Miazănoaptea o-ntinde pe genună
şi tot aşa pământul l-atârnă pe nimic;
„Metaforă pentru creatio ex nihilo. Miazănoaptea poate
fi o referire la Steaua Polară, reperul mişcării circulare a
astrelor. Totul se reazămă pe puterea lui Dumnezeu”563.
„Dumnezeu a voit un singur lucru: să facă pe om împă
rat al celor pământeşti şi ca un alt dumnezeu al celor ale lui
Dumnezeu. Şi, potrivit cu aceasta, a adus la fiinţă lumea aceasta
spre folosul uşor şi nemijlocit al acestuia [omului]. Căci spune
şi oarecare dintre prooroci [Iov]: Cel ce a făcut pământul ca pe
nimic şi l-a întărit pe nimic. [...] Apoi, dacă numai privind la
pământ, acesta e cuprins de cutremur, cât de mare trebuie să fie
bogăţia puterii Lui? De aceea, le-a adus Ia fiinţă pe toate cele
văzute numai cu cuvântul564. Iar cele mai slăvite şi mai bune
sunt păstrate pentru veci”565.
8: El este Cel ce apa o strănge-n norii Săi
şi norul nu se rupe sub greutatea ei;
9: El stăpâneşte faţa înaltului Său tron
şi peste ea întinde, la vrere, norul Său.
Faţa înaltului Său tron: „Ebraică: faţa lunii (pline), ceea
ce-i face pe exegeţi să creadă că e o aluzie la eclipsele de lună.
Luna însă nu poate fi luată drept simbol al tronului ceresc;
561 SEP 4/II, p. 101

562 BBVA, p. 589
563 BBVA, p. 589
564 Doar în cazul omului făcându-se o excepţie, aşa cum s-a arătat în primul
volum al acestei serii, omul bucurându-se de o atenţie specială şi de un act
creator deosebit.
565 Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 27
152
Dumnezeu având stăpânire asupră-i, numai El decide când poate
fi văzut şi când trebuie ascuns. într-un sens mai adânc, Dumne
zeu este Cel ce hotărăşte asupra Revelaţiei”566.
10: El Şi-a rotit porunca-mprejur la faţa apei,
pân-la hotarul dintre lumină şi-ntuneric.
Ca nişte braţe stâlpii tăriei se desfac
şi-asţfel se minunează de supărarea Lui.
„Nu e vorba de un simplu cutremur de pământ, ci de
faptul că instrumentele cutremurului {stâlpii cerului) îl recunosc
pe Dumnezeu ca pricină şi motivaţie a fenomenului”567.
12: Cu ’nalta Sa putere El potoleşte marea,
cu-adânca Sa ştiinţă răni de moarte monstrul;
Prin monstru, cum s-a mai zis, se înţeleg vieţuitoarele
marine uriaşe. „Acestui sens însă i se poate atribui şi o dimen
siune profetică: Iisus Hristos, omorâtorul Şarpelui, făgăduit de
Dumnezeu (Facerea 3, 15) şi devenit biruitor până la sfârşitul
veacurilor (Apocalipsa 20,2); vezi şi versetul următor”568.
13: ză\’oarele-ncuiate pe cer se tem de El,
că pe vicleanul Şarpe-l ucise prin poruncă.
„Textul Masoretic are: Suflarea Lui a limpezit cerurile,
mâna Lui a străpuns şarpele fugar1'569.
14: Acestea iată-s numai un pas din drumul Său,
iar noi numai o şoaptă vom auzi-ntru El;
dar cine ştie, oare, când va vorbi prin trăsnet?
Versetele 5-14: „în Textul Masoretic fragmentul face
parte din discursul lui Iov, dar unii comentatori (BJ, Ravasi,
Terrien) consideră că s-a făcut o deplasare de text şi [frag
mentul] ar trebui aşezat la sfârşitul discursului lui Bildad de la
cap. 25”570. „Ultimele două stihuri în Textul Masoretic: Şi ce
murmur de cuvânt auzim noi la El? Dar tunetul faptelor Lui de
putere cine îl va înţelege2”571
ÎW BBVA, p. 589
557 BBVA, p. 589
568 BBVA, p. 589
569 SEP 4/11, p. 101
570 SEP 4/11, p. 101
571 SEP 4/11, p. 101
153
„După ce a vorbit despre creaţia lumii, Iov, voind să
arate că este cu neputinţă de înţeles înţelepciunea şi rânduiala lui
Dumnezeu, spune: Iată acestea sunt părţi ale căii lui Dumnezeu
şi din ele puţin putem cunoaşte despre EF' .
1: Dar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă,

zicând:
SEP 4/II traduce: Iov a mai adăugat la vorbirea sa şi a
zis: „vorbirea: gr. Ttpooiţuov, literal: introducere, preambul, dar
şi poem scurt. Traduce aici (şi la 29, 1) ebr. maşal, proverb,
parabolă, zicere. Ioan Gură de Aur (Comentariu la Iov, XXIX,
1) spune că acest cuvânt sugerează că Iov o ia de la capăt”573.
2: „Pe viul Domn, Cel care m-a judecat aşa,
pe-Atoatefiitorul ce-mi puse-amar în suflet,
„Adevărata libertate este a omului duhovnicesc, care pe
toate le judecă (I Corinteni 2, 15), Iară ca pe el să-l judece
cineva dintre cei cu care are părtăşie de făptură, fiindcă el este
supus numai lui Dumnezeu, Care singur este fără de păcat şi
despre Care zice Iov: Viu este Domnul, Care mă judecă astfel.
El îi poate judeca drept numai pe acela care priveşte nu lumea,
ci cerul cu luminile curate şi limpezi ale stelelor”574.
3: atâta timp cât încă suflarea mea e-n mine
şi nările-mi se umplu de duh dumnezeiesc,
4: aceste buze nu vor grăifărădelegi,
nici sufletul din mine minciuni va cugeta.
i „Rogu-te, câtă vreme eşti în trup, să nu laşi slobodă
inima ta. Căci precum plugarul nu se poate bizui pe vreo roadă
ce se arată în ţarina sa, mai înainte de-a o aduna în hambarele
sale, fiindcă nu ştie ce i se poate întâmpla, tot aşa omul nu poate
da drumul inimii sale câtă vreme are suflare în nările sale. Şi
precum omul nu ştie ce patimă îl va întâmpina până la cea din
572 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necazuri şi biruirea tristetii, I, 7

573 SEP 4/11, p. 102
574 Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVII, 27
154
urmă suflare; ci trebuie săcnc
strige totdeauna către Dumnezeu,
după ajutorul şi mila Lui” . Acelaşi autor, într-un comentariu
asemănător: „Precum omul nu ştie ce patimă îl va întâmpina,
până la ultima suflare, aşa nu e cu putinţă ca omul să-şi piardă
inima cât timp are răsuflare, ci trebuie să strige totdeauna către
Dumnezeu, cerându-I ajutorul şi mila Lui”576, adică să nu lăsăm
pe Dumnezeu să Se depărteze de inima noastră.
5: Nu, nici prin gând nu-mi trece c-aveţi dreptate:
păn-la mormânt striga-voi că sunt nevinovat;
„Iov nu-şi va aduce sieşi acuzaţii şi nici nu-şi va schim
ba părerea (cf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XXVII,
2)”577.
Aici, ca şi la 13, 15, Iov îşi susţine nevinovăţia cu în
dârjire, acest sens reieşind din toate ediţiile Scripturii consultate.
Totuşi, un comentariu schimbă sensul cuvintelor lui Iov, ba şi
citează o variantă ciudată a versetului în discuţie. II reproducem,
însă, pentru folosul învăţăturii pe care o cuprinde:„Aşadar, dacă
voi fi statornic şi voi împlini cu râvnă până la sfârşit ce-i place
Lui, prin aceea că îi voi sluji cu toată osteneala şi voi practica
toate virtuţile, El, Care este bun şi drept, îşi va împlini făgă
duinţele când va vrea El, cunoscut fiind că El nu poate minţi. Şi
chiar dacă ar voi să mă dea gheenei, ca acolo să fiu pedepsit
pentru păcatele mele, eu nu am să mă despart de El şi nu voi
înceta să-L iubesc, cum zice fericitul Iov: Chiar dacă mă vei
ucide, nu Te voi părăsi şi nu mă voi depărta de naivitatea [sic!]
mea faţă de Tine”sli.
6: la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta,
că nu-mi cunosc în viaţă ceva nepotrivit.
„Cel nedrept nu are libertatea de a-şi exprima opinia şi
nici nu poate să spună ceea ce spune Iov (cf. Ioan Gură de Aur,
Comentariu la Iov, XXVII, 3)”579.
575 Isaia Pustnicul, Despre păzirea minţii in 27 de capete, 15

576 Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXVI, 2
577 SEP 4/II, p. 102
578 Sf. Macarie Egipteanul, Douăzeci şi una de Cuvântări despre mântuire, XI,
D-l
579 SEP 4/II, p. 102
155
7: Vrăjmaşii mei le fie surpare celor răi,
potrivnicii, pieire în cei nelegiuiţi!
8: Au ce nădejde are păgânul când aşteaptă?
sau, dacă speră-n Domnul, chiar se va mântui?
9: sau, dacă se şi roagă, o să-l asculte Domnul?
sau, dacă e-n nevoie,
10: va cuteza el oare măcar să-Istea-nainte?
sau, dacă-L cheamă-n rugă, va fi şi ascultat?
„în Textul Masoretic: Oare în Cel Puternic îşi va afla
bucurial îl va striga pe Dumnezeu în orice clipă?”5*0.
11: Deci vă voi spune despre ce ţine-n palmă Domnul
şi nu vi-L voi ascunde pe-Atoateţiitorul.
12: Voi, iată, ştiţi cu toţii că umpleţi gol cu gol.
13: Cu asta se alege păgânul de la Domnul,
cu asta, cel-putemic sub Cel-Atotputemic.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Partea pe care asu
pritorii o vor primi de la Cel Puternic”581.
14: De i-orfi mulţi copiii, vorfi spre-njughiere,
şi de-or ajunge vârstnici, va fi ca să cerşească;
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi urmaşii lui nu
vor avea pâine pe săturate”5*2.
15: cei care-i sunt pe-alături se vor sfârşi în moarte,
şi milă de la nimeni spre văduvele lor.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi văduvele lor nu-i
vor plânge”5*5.
16: De-ar strânge el argintu-n grămezi cât îi pământul
şi de-ar lucra în aur precum olaru-n lut,
17: pe toate-acestea drepţii, doar ei, le-or moşteni
şi banii lui vor curge spre cei neprihăniţi.
18: Iar casa lui, o casă de molii şi păianjeni.
„în Textul Masoretic: Şi-a construit casa precum molia,
a făcut-o ca o colibă de pândar”5*4.
380
SEP 4/11, p. 102
581 SEP 4/11, p. 103
582 SEP 4/11, p. 103
583 SEP 4/11, p. 103
584 SEP 4/11, p. 103
156
19: Bogatul adormi-va, şi-atât, nimic mai mult;
de-şi va deschide ochii, a fost şi nu mai e.
20: Durerile se-aruncă pe el ca un puhoi,
în toiul nopţii-lfură un valvârtej de neguri;
21: vânt arzător îl smulge şi-l duce şi-l ridică
şi-l spulberă din locu-i.
Vânt arzător. „Ebraică: vântul de Răsărit, a cărui sufla
re avea o mare forţă de distrugere. Septuaginta îl echivalează cu
kavsos - căldură excesivă, arşiţă, cuvânt înrudit prin rădăcină
- < OC
cu Kavnias, vântul care sufla dinspre Kaunos spre Rhodos .
22: Şi [Dumnezeu] Se-aruncă asupră-iJără milă,
iar el numai cu fuga Ii va scăpa din mână.
SEP 4/II presupune că aici subiectul ar fi tot vântul;
Anania, cum s-a văzut, a presupus că subiectul ar fi Dumnezeu.
23: Se veseleşte gloata de el, bătând din palme,
şi-lfluieră din drum.
„Atât Textul Masoretic, cât şi unele redactări ale Sep-
tuagintei permit traducerea: El [Dumnezeu] îşi plesneşte mâinile
asupra lui [a păcătosului]. Formularea de faţă se sprijină pe
redactarea, mult mai potrivită, din Codex Vaticanus şi Codex
Sinaiticus”586. Versetele 13-23 „par a reflecta mai degrabă păre
rea prietenilor lui Iov. Unii comentatori presupun că Iov vrea să
le arate prietenilor că ştie şi el teoria, iar alţii refac din acest pa
saj urmat de 24, 18-24 un al treilea discurs al lui Ţofar, dat fiind
că în Cartea lui Iov este prezent un ritm ternar. Cei trei prieteni
ai lui Iov pronunţă trei discursuri, şi fiecărui discurs al lor îi
corespunde un răspuns al lui Iov. însă din text lipseşte al treilea
discurs al lui Ţofar”587.
, Acest capitol e unul dintre cele mai frumoase ale ope

rei, un elogiu adus înţelepciunii. Aceasta însă nu se află nici în
585 BBVA, p. 590

586 BBVA, p. 590
587 SEP 4/11, p. 103
157
măruntaiele pământului, scormonite de om prin ingeniozitatea
minţii lui (w. 1-11), nici în vreun punct al universului, ea nu
poate fi preţuită cu nici una din comorile lumii; ea e cunoscută
numai de Dumnezeu, iar omului nu-i rămâne decât înţelepciu
nea practică: frica de Domnul”588.
1: Că loc are argintul acolo und’ se naşte
şi loc e pentru aur de lămurit în foc.
2: Că fierul din adâncul subpămăntean se trage,
arama se ciopleşte aşa cum tai în piatră.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi piatra e topită
pentru [a da la iveală] arama”5*9.
3: El [omul] rănduială a pus în întuneric,
în toate socoteşte hotarul cel din urmă,
al pietrei de-ntuneric, al ei de umbra morţii,
„Verbele sunt la pers. a IlI-a sing. cu valoare imperso
nală, descriind eforturile omului de a cunoaşte şi stăpâni natura.
Dar, pentru Ioan Gură de Aur, subiectul este Dumnezeu; el are
în plus: Limita anotimpului El a fixat-o. Dumnezeu a fixat o
rânduială cu privire la realităţile naturii, dar şi în ceea ce pri
veşte realităţile omeneşti. Dumnezeu se îngrijeşte de toate şi
nimic nu are loc Ia întâmplare (cf. Comentariu la Iov, XXVIII,
1). ♦ Capitolul 28 din Septuaginta este mai scurt decât Textul
Masoretic pentru jumătate din versete [stihuri completate în
Rahlfs după alte surse şi marcate cu asterisc - n. n.]. în Textul
Masoretic subiectul subînţeles în w. 3-4 şi 9-11 este omul, care
caută o cale de a ajunge la rădăcina munţilor. în Septuaginta, su
biectul subînţeles în w. 9-11 pare a fi Dumnezeu”.
4: pârău ce-şi taie drumul prin albie de nisip.
Cei ce-au^ uitat dreptaru-ntre muritori pieriră.
„în Textul Masoretic: Se sapă puţ în răpi pustii (tra
ducere conjecturală - n. t.), uitaţi de trecători, se clatină atâr
naţi departe de oameni - deşi textul e greu de înţeles în toate
amănuntele, e limpede că descrie munca minerilor”591.
588 BBVA, p. 591

589 SEP 4/II, p. 104
590 SEP 4/11, p. 104
591 SEP 4/11, p. 104
158
5: Pământul, cel din care ieşea la faţă pâinea,
pe dedesubt se-ntoarse, ca răvăşit de foc;
6: în piatra lui, acolo-i locaş pentru safir,
şi lutul său e aur.
7: Un drum pe care, iată, nici pasărea nu-l ştie
şi nici un ochi de vultur de sus nu l-a ochit,
8: pe care nu-l călcară feciori de uşuratici,
nici leul nu-l trecu.
Feciori de uşuratici: SEP 4/II are: fiii celor făloşi. Nu-i
neapărat o contradicţie, cei faloşi putând fi şi uşuratici.
9: în piatră colţuroasă el şi-a întins o mână
şi, sfarămând-o, munţii i-a dezrădăcinat;
E vorba aici despre acţiunea omului.
10: vârtejuri mari de apă din râuri şi le-a spart
şi ochii mei văzură noian de nestemate;
„Textul Masoretic are: In stânci străpung canale şi tot
ce e de preţ vede ochiul lui (= omului - n. t.)” .
11: adâncurile apei tot el le-a dezvelit,
puterea arătându-şi, întreagă, la lumină.
„Textul Masoretic are: Opreşte curgerea râurilor şi
lucrul ascuns îl scoate la lumină'595.
12: înţelepciunea însă, ea, unde s-a aflat?
şi unde este locul în care stă Ştiinţa?
Ştiinţa: „epistime = ştiinţă; cunoaştere ştiinţifică; facul
tatea de a cunoaşte prin studiu.
O seamă de traduceri din ebraică preferă termenul înţe
legere (facultatea de a înţelege) sau inteligenţă"594.
13: Nu-i pământean pe lume să-i fi văzut cărarea,
şi nici că ea vreodată-ntru oameni s-a aflat.
14: Adâncul din genună a zis:
Ea nu e-n mine!,
iar Marea: Nu-i cu mine!
15: Ea nu se dă pe preţuri de aur zăvorât,
argintul greu din cumpeni nu-i poate fi de schimb;
592 SEP 4/II, p. 105

593 SEP 4/11, p. 105
3,4 BBVA, p. 591
159
r -■—^
„Aur zăvorât - aur nativ. Literal: închidere, spaţiu în-

«595
chis
16: ea nu se preţuieşte cu aur de Ofir,
şi nici cu scumpul onix, precum nici cu safirul;
Aur de Ofir s-a găsit a fi un chip potrivit pentru nevoi
tor, care ar trebui să ajungă la gradul de curăţie şi strălucire a
aceluia: „Fericitul David, făcând să cânte lui Dumnezeu toată
zidirea (Psalmi 150, 6), a pomenit de îngeri şi de toate Puterile
nevăzute, apoi s-a coborât până la pământ, căci nu voia să se
ţină departe nici de fiare, nici de dobitoace, nici de păsări, nici
de târâtoare. Fiindcă socotea că şi acestea trebuie să se închine
Făcătorului prin cântare, voind ca tot ce a fost făcut de El să
aducă acelaşi dar. Cum ar suferi atunci monahul, care se asea
i mănă cu aurul din Ofir, să se moleşească vreodată sau să se
! i lenevească de la cântarea cea de laudă?”596.
17: nici aurul, nici sticla nu-s pe potriva ei,
pe vase mari de aur nu poate fi schimbată;
„Sticla ornamentală, fabricată în Egipt încă din mileniul
al IV-lea î. Hr. şi apoi în Fenicia, e documentată arheologic nu
mai începând cu 1200 î. Hr.; era rară şi preţioasă în Antichitate
(cf. Ravasi597, ad /oc.)”598.
18: mărgeanul şi cleştarul nici nu mai intră-n vorbă,
că-nţelepciunea trage mai greu decât adâncul;
Mai greu decât adâncul: „Literal: mai greu decât cele
ce sunt înlăuntru (ta esootata), adică de tot ceea ce se află în
interiorul intim (al mării, în speţă, sau, prin generalizare, al pă
mântului). Echivalenţă impusă de context. Textul Masoretic pu
ne în cumpănă înţelepciunea şi perlele”599.
19: topazul negrei Nubii nu-i poate sta-nainte,
cu ea nu stă-mpreună nici aurul curat.
Prin Nubia s-a echivalat, aici, Etiopia.
20: Şi-atunci, înţelepciunea, ea, unde s-a aflat?
595 BBVA, p. 591

596 loan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, 2
597 Ravasi, G., Giobbe, Edizioni Borla, Roma.
598
SEP 4/11, p. 105
599
BBVA, pp. 591-592
160
şi unde este locul în care stă Ştiinţa?
,f>ar înţelepciunea unde s-a aflat?: Augustin dă urmă
torul răspuns - omul nu o poate găsi decât cu ajutorul barului;
de aceea inima sa trebuie să se întoarcă spre Dumnezeu (An-
notationes in lob 28)”600.
21: Nu-i om s-o poată şti,
ascunsă e de ochiul şi-al păsării din cer.
22: Pierzania şi Moartea s-au mărginit să spună:
!
-Am auzit prin târguri vorbindu-se de ea!...
Pierzania: „Textul Masoretic: Abbadon, cuvânt care în
ebraică înseamnă distrugere, pustiire, nimicire, ruină. Folosit în
Apocalipsa 9, 11”601.
„focul (v. 20), pentru că n-a primit glasul, a spus
cuvintele de mai sus; dar cei duşi în iad şi daţi spre pierzare, ca
şi cum de bunăvoia lor s-a fi aruncat dintr-o corabie în mare,
aceia sunt, dar, cei ce au auzit şi glasul şi au văzut şi puterea cea
dumnezeiască”602.
De o cunoaştere a puterii lui Dumnezeu au parte şi cei
osândiţi, chiar dacă ei, de bunăvoia lor, sunt despărţiţi de Dum
nezeu.
23: Doar Dumnezeu, El este Cel ce-i deschide calea
şi locul i-l cunoaşte.
24: El este Cel ce vede întregul de sub cer
şi ştie tot ce Dânsulfăcut-a pe pământ,
25: deci: vântului popasuri şi apelor măsură
26: atunci când i-a dat ploii răstimpurile ei
şi trăsnetului calea;
27: atunci El a văzut-o şi-atunci a tălcuit-o,
atunci a pregătit-o şi-atunci a cercetat-o.
*
28: Iar omului îi zise:
— Inţelepciunea-i frica de Domnul-Dumnezeu,
şi-a te feri de rele, aceasta e Ştiinţa! ”.
,JDomnul-Dumnezeu, expresie care adună doi termeni
din cele două versiuni principale: Domnul în Textul Masoretic,
600
SEP 4/11, p. 105
601
BBVA, p. 592
602
Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 45, 1
161
Dumnezeu în Septuaginta„603 . Frica de Domnul e redată în SEP
4/II prin: cinstirea lui Dumnezeu-, „gr. Qsoaepeia, cinstirea/a
dorarea lui Dumnezeu, evlavia faţă de Dumnezeu-, uneori e
tradus şi frică de Dumnezeu - fiind, evident, vorba de frica sa
cră, dar [SEP 4/II a preferat să păstreze] deosebirea faţă de
(popoq 0eot). Textul Masoretic are frica de Domnul (Adhonay).
♦ Acest tip de înţelepciune este unic. Ea constituie bunul cel mai
de preţ. A-L cinsti pe Dumnezeu reprezintă înţelepciunea su
premă (cf. loan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XXVIII, 3)”604.
CAPITOLUL 29 -Răspunsul lui Iov (continuare)
1: Iar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă:

I
2: „O, cine mă va-ntoarce în lunile din urmă,
în zilele-mi păzite de însuşi Dumnezeu,
„loan Gură de Aur are: Cine mi-ar putea da o lună ca o
lună de zile dinainte. ♦ Iov îşi doreşte să retrăiască o lună din
fericirea de altădată, pentru a le arăta prietenilor cum era el a-
tunci (cf. loan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XXIX, l)”605.
3: cândfacla Lui cea vie pe frunte-mi strălucea,
când cu a Lui lumină umblam prin întuneric,
„Simbolismul lămpii/candelei şi al luminii se aplică
unei vieţi fericite, dar şi unei vieţi drepte”606.
„Dacă Tu dai pacea, dacă torni în mine o sfântă bucurie,
sufletul robului Tău va fi plin de armonie şi va cânta cu evlavie
laudele Tale. Dar dacă Te depărtezi, aşa cum obişnuieşti foarte
adeseori, el nu va putea să umble pe calea poruncilor Tale
(Psalmi 118, 32), ci mai degrabă se pleacă genunchii lui ca să-şi
bată pieptul, fiindcă nu mai este ca ieri şi alaltăieri, când lu
mina Ta strălucea deasupra capului său şi la umbra aripilor
Tale era apărat de năvala ispitelor”607.
603
BBVA, p. 592
604 SEP 4/11, p. 106
605 SEP 4/II, p. 106
606 SEP 4/11, p. 106
607 Toma de Kempis, Urmarea lui Hrislos, III, 50, 2
162
4: când drumurile toate plesneau sub paşii mei
şi Domnul sta de veghe deasupra casei mele,
„Primul stih în Textul Masoretic: Când eram în zilele
toamnei mele. In ebraică, toamna sugerează nu declinul vieţii, ci
plinătatea rodniciei”608.
5: când eu eram o zare de munţi împăduriţi
şi-n jurul meu, de-a roata, şedeau copiii mei,
Când eu eram o zare de munţi împăduriţi: „Metaforă
pentru bogăţiile imense, nesfârşite, ale lui Iov”609. „Primul stih
în Textul Masoretic: Când Cel Puternic era încă cu mine. ♦ Fe
ricirea sa de odinioară e o dovadă a providenţei divine (cf. Ioan
Gură de Aur, Comentariu la Iov, XXIX, 2)”610.
6: când drumurile mele erau scăldate-n unt
şi munţii mei, izvoare cu revărsări de lapte?
7: Atunci, când dimineaţa ieşeam eu în cetate
şi-n piaţa largă scaun înalt mi se punea,
„Iov vorbeşte despre greutatea pe care o avea cuvântul
său, despre respectul care i se arăta altădată. Ioan Gură de Aur
vorbeşte aici de jrotppîţcia, îndrăzneala în vorbire a lui Iov -
însuşire specifică celui drept (Comentariu la Iov, XXIX, 4)”611.
8: văzându-mă, cei tineri pe-alături sefereau,
în vreme ce bătrânii se ridicau tăcuţi;
9: fruntaşii peste gloate-ncetau să mai vorbească,
jacând în preajmă semne cu degetul la gură.
10: Vorbeam, şi-ascultătorii mă fericeau în gând,
cu limba umezită călcându-şi pe gâtlej;
„Primul stih în Textul Masoretic: Glasurile cârmuitori-
lor se ascundeau ,i612
11: mă auzeau cu-auzul, măfericeau cu mintea,
iar ochiul, dând de mine, se abătea din drum.
12: Că-am mântuit sărmanul din mâna celui tare
şi-am ajutat orfanul lipsit de ajutor;
608
SEP 4/11, p. 107
609
BBVA, p. 592
610 SEP 4/11, p. 107
6,1 SEP 4/11, p. 107
612 SEP 4/11, p. 107
163
„Fiindcă Domnul porunceşte ca să se crească copiii în
învăţătura şi povaţa Domnului (Efeseni 6, 4), de aceea credem
că orice timp, chiar şi cel al vârstei celei dintâi, este potrivit
pentru primirea celor ce vin (la noi); dar pe cei lipsiţi de părinţi
să-i primim din iniţiativa noastră proprie, ca să devenim după
zelul lui Iov părinţii orfanilor”613.
13: cel ce era să piară mă binecuvânta,
şi binecuvântare din sufletul vădanei.
14: Dreptatea era zilnic îmbrăcămintea mea,
cu judecata ca-ntr-un veşmânt mă-nfăşuram.
„Dreptatea este frecvent comparată cu un veşmânt: Iov
19, 9; Psalmi 132,9.16.18”614.
15: Eram pe lume ochiul celor lipsiţi de văz,
piciorul celor şchiopi;
16: pe-atunci neputincioşii aveau în mine tată,
pricini necunoscute tot eu le cercetam;
„S-a intitulat tată nu pentru că i-a născut pe toţi, ci
pentru că a purtat grijă de ei”615. „Bunurile sunt bunuri dacă
deschizi hambarele dreptăţii inimii tale, dacă eşti pâinea săra
cilor, viaţa celor ce n-au, ochiul celor orbi, părintele copiilor
orfanf ’616. „Dacă poate să spună cineva: Eram ochii celui orb,
piciorul celui şchiop şi tatăl celor neputincioşi, mădularele lui
sunt mădulare ale dreptăţii”617.
17: măselele din gură zdrobeam celor nedrepţi,
din dinţii lor amarnici eu prada le-o smulgeam.
„Este reluată o imagine sapienţială care îi asimilează pe
cei nedrepţi cu fiarele sălbatice”618.
18: Şi îmi ziceam: Cu vremea o să sporesc în vârstă
şi, ca finicu-n bucium, ani mulţi îi voi trăi;
„în Textul Masoretic cuvintele lui Iov sunt: Mă voi sfâr
şi în cuibul meu, ca nisipul se vor înmulţi zilele mele”619.
613 Sf. Vasile cel Marc, Regulile mari, 15, 1

6,4 SEP 4/11, p.
615 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, VII, 9
616 Sf. Ambrozie al Milanului, împotriva bogaţilor răi, 21
617 Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVII, 44
61S
SEP 4/11, p. 108
164
19: adâncul rădăcinii spre apă mi se-ntinde
în timp ce rouă cade şi stă pe holda mea.
„Imaginea rădăcinii care caută apă se regăseşte la Ieze-
chiel şi se referă la pomul vieţii, arborele cosmic”620.
20: Mărirea mea de-a pururi se înnoieşte-n mine
şi se-ntăreşte arcul pe care-l ţin în mână * • •
21: Pe-atunci ascultătorii la mine luau aminte,
la sfatul meu tăceau;
22: mai mult decât vorbisem n-aveau nimic de spus,
cuprinşi de bucurie că iarăşi le grăiam.
,fa cuvântul meu nu mai adăugau: Augustin vede aici o
referire la perfecţiunea Evangheliei (Annotationes in lob 29) .
23: Aşa precum pământu-nsetat aşteaptă ploaia,
tot astfel ei, cu toţii, ca eu să le vorbesc.
24: De surâdeam spre dânşii, nu cutezau să creadă,
lumina feţei mele ei n-o slăbeau din ochi;
25: le alegeam cărarea şi le strângeam în frunte,
trăind precum un rege în mijlocul oştirii,
de vreme ce-ntristaţii m-aveau mângâietor.
„Slava de altădată a lui Iov nu se întemeia nici pe înţe
lepciune (care nu era a lui), nici pe putere (de care nu era înse
tat), ci pe coordonatele morale ale dreptăţii şi milei”622. „Verse
tul 25 a fost perceput ca fiind dificil. în acest verset se poate fa
ce o identificare între rege, Iov şi un consolator. Din acest şir de
identificări rezultă o suprapunere a funcţiei regelui peste cea de
consolator. însă regele are mai degrabă funcţie războinică. Iero-
nim a simţit această contradicţie şi a introdus tamen, care re
strânge afirmaţia: si voluissem ire ad eos sedebam primus cum-
que sederem quasi rex circumstanţe exercitu eram tamen mae-
rentium consolator (Dacă voiam să merg la ei, şedeam cel din
tâi, iar când şedeam, [eram] ca un rege înconjurat de oaste;
totuşi eram mângâietorul celor întristaţi)”623.
619
SEP 4/11, p. 108
620 SEP 4/11, p. 108
621 SEP 4/11, p. 108
622 BBVA, p. 593
623
SEP 4/11, pp. 108-109
165
1: Şi-acum, sunt râsul celor mai tineri decât mine;

acum îmi fac dojană bezmeticii aceia
pe-ai căror tafi şi mame eu nu dădeam doi bani
şi nu-i puneam de-o seamă cu câinii de la grajduri.
„Este în firea minţii mânia împotriva patimilor. Căci
dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de
vrăjmaşul într-însul, nu va vedea nici curăţie întru sine. Când a
aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrăjmaşii săi zicând: Ne
cinstiţilor şi defaimaţilor, lipsiţi de tot binele, nu v-am socotit
vrednici nici de câinii turmelor mele! Iar cel ce vrea să ajungă la
mânia cea firească, taie toate voile sale „624
2: Ei, cei a căror vlagă din mâini mi-era nimic,
de vreme ce pierise-nainte de sfârşit
3: luptându-se cu lipsa şi foamea; ei, cei care
mai ierifugeau prin stepă, sleiţi şi chinuiţi,
4: şi călăreau ecoul să-i dea târcoale mării
când loboda-de-mare era mâncarea lor;
ei, cei lipsiţi de cinste, de slavă şi de bine
când ronţăiau, de foame, copacii-n rădăcină,
La primele două versuri: „Joc verbal prin dubla folosire
a aceluiaşi cuvânt: alimos, care înseamnă ceea ce îi aparţine
mării sau ceea ce e produs de mare şi lobodă-de-mare, plantă
sărată ce creşte pe ţărmurile Mării Moarte • • • „625
5: s-au ridicat asupră-mi cu-avânturi de tâlhari,
„în Textul Masoretic: Din mijlocul [oamenilor] sunt a-
lungaţi: [aceştia] strigă împotriva lor ca la hoţ”626.
6: ei, tâmpii, troglodiţii de-abia ieşiţi din peşteri,
„Literal: ale căror case erau găuri (trogle) de piatră.
(Substantivul trogle = gaură a dat naştere cuvântului generic
troglodytes = troglodit; la origine locuitor al Etiopiei, care lo
cuia în caverne)”627.
624 Isaia Pustnicul, Despre păzirea minţii în 27 de capete, 1

625 BBVA, p. 594
626 SEP 4/11, p. 109
627 BBVA, p. 594
166
7: ei, tuse măgarească în cântec lin de strune
ei, râme pe sub crânguri sălbatice, uscate,
8: copii de proşti şi nume al celorfără nume,
a căror slavă strâmbă s-a stins de pe pământ!.
„E proprie minţii ura cea contrară răului. [...] şi fără ura
împotriva duşmăniei nu se descoperă cinste în suflet şi ura noas
tră s-a schimbat în pornire împotriva firii, spre a urî pe aproa
pele şi a ne scârbi de el. Şi ura se face cea care alungă toate vie
tăţile. Minţii îi este proprie înălţarea cugetului conform firii faţă
de orice duşmănie. Şi când a aflat-o pe ea Iov, a osândit pe duş
manii lui, zicând Ion Cei necinstiţi şi leneşi, lipsiţi de orice bine,
pe care nu i-am socotit vrednici de turma câinilor mei. Şi nis-a
schimbat dispreţul asupra duşmanilor şi ne-am dispreţuit unii pe
alţii, înţepându-ne unii pe alţii şi ne-am îndreptăţit pe noi înşine
împotriva aproapelui. Şi din pricina dispreţuirii lui Dumnezeu
ne facem duşmani ai oamenilor”628.
9: Acum le sunt chitară,
acum sunt basmul lor!...
10: Mă-nvăluie cu ură şi mi se ţin departe
şi-asupra feţei mele nu şi-au cruţat scuipatul.
11: Căci El, golindu-Şi tolba, m-a-nveninat cu chinuri,
iar ei, slăbindu-şi frâul, mi se hlizesc în faţă.
„Primul stih în Textul Masoretic: Fiindcă [El] coarda a
slăbit-o - comentatorii înţeleg că Dumnezeu este cel care a slă
bit coarda de la arcul lui Iov. Rolul Satanei nu mai este amintit
nicăieri în dialog”629.
12: în dreapta mea se scoală puiţă şi prăsilă
picioarele-ntinzându-şi
şi cale peste mine făcăndu-şi, de pierzanie;
13: e cale bătucită,
de vreme ce veşmântul mi l-au desprins de trup.
14: Săgeţile Lui toate de sus m-au săgetat,
cu vrerea Lui Elface cu mine tot ce vrea,
dureri mă totfrământă.
628
Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, II, 2
629 SEP 4/11, p. 110
167
—
„In Textul Masoretic: Ca printr-o spărtură largă năvă

lesc [săgeţile - n. n.], se năpustesc sub dărâmături*30.
15: Durerile-mpotrivă-mi deodată s-au întors,
nădejdea mea se duse ca spulberul de vânt,
precum un nor se duse şi mântuirea mea.
16: Şi-acum, păraie calde
mi-i sufletul pe chip
şi-n zile de durere mă fine înzilirea;
Mi-i sufletul pe chip: „Literal: sufletul meu se revarsă
asupră-mi; metaforă pentru a plânge, a vărsa lacrimC63 \
17: mi-i somnul parcă, noaptea, din prăvăliri de oase,
şi nervii se desfac.
18: Cu straşnică tărie mă ţine El de haină
şi de gâtlej mă strânge cu gulerul cămăşii.
19: Tu mă socoţi, pe mine, nimic decât noroi,
că parc-aş fi totuna cu praful sau cenuşa.
„Primul stih în Textul Masoretic: M-ai aruncat în no-
r>,632
roi
20: Strigat-am către Tine şi, iată, nu m-asculţi,
stătut-am în picioare şi nu mă bagi în seamă;
„Stihul al doilea în Textul Masoretic: Stau în picioare şi
Tu mă priveştP’633.
21: atâtea, fără milă, s-au năpustit asupră-mi,
căci Tu, cu mână tare, mă baţi necontenit
22: şi cu dureri mă-mpresuri
tăindu-mi orice cale spre mântuirea mea.
„Ebraică: Mă urci pe vânt, mă faci să-l călăresc / şi mă
risipeşti în furtună’634.
23: Că ştiu prea bine: moartea mă surpă din ce sunt,
pământulfiind casa oricărui pământean.
24: O, dac-aş fi în stare să-mi curm odată viaţă,
ori să mi-l rog pe altul s-o facă-n locul meu!
630 SEP 4/11, p. 110

631 BBVA, p. 594
632 SEP 4/11, p. 111
633 SEP 4/11,p. III
634 BBVA, p. 595
168
„în Textul Masoretic textul e dificil. Unii înţeleg: dar
cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu
cere ajutori (RSV, Comilescu, Ravasi). ♦ Ioan Gură de Aur co
mentează: «[O,] de-aş putea» nu înseamnă că nu are puterea
necesară, ci că îi este interzis să facă acest lucru (cf. Comen
tariu la Iov, XXX, 4),,6î5.
Prin stări asemănătoare trec toţi nevoitorii, în diferite
grade de intensitate: „Toţi dracii fac sufletul iubitor de plăceri;
numai dracul întristării nu primeşte să facă aceasta, ci el ucide
gândurile celor ce au început această vieţuire [cea monahală - n.
n.], tăind şi uscând prin întristare orice plăcere a sufletului [...].
Dacă acest drac războieşte pe un monah cu măsură, îl face
încercat, căci îl convinge să nu se apropie de nimic dintr-ale
lumii acesteia şi să înlăture toată plăcerea. Dar dacă stăruie mai
mult, naşte gânduri care sfătuiesc pe monah să-şi ia viaţa, sau îl
silesc să fugă departe de locul unde petrece. Acest lucru l-a
gândit şi l-a pătimit dreptul Iov, fiind asuprit de acest drac. De
aş putea, zice, să mă omor, sau pe altul să rog să-mi facă mie
aceasta >^63 6
25: Că eu am plâns deasupra oricărui slăbănog
şi-am suspinat văzându-lpe omul nevoiaş.
„Era, oare, Iov fără milă? Dar cum se poate spune una
ca asta, când el însuşi spune despre el: Am plâns de mila
/'J'l *
oricărui năpăstuit!” . „Să facem multă milostenie, să arătăm

mare dragoste de oameni şi cu banii şi cu faptele. Dacă vedem
în piaţă un om nenorocit şi bătut de soartă, de putem să-i dăm
bani, s-o facem; de putem să-l mângâiem cu cuvântul, să nu
pregetăm. Are răsplata sa şi cuvântul; dar mai bine spus, chiar şi
suspinele. Asta o spunea fericitul Iov: Iar eu am plâns pentru
orice neputincios şi am suspinat când am văzut om în nevoie. Iar
dacă lacrimile şi suspinele au răsplată, gândeşte-te cât de mare
va fi plata când adaugi şi cuvinte de mângâiere, ajutoare băneşti
şi orice alt fel de milostenie!”638.
635 SEP 4/11, p. 111

636 Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor şi a gândurilor, 11
638
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XV, 10
169
26: Şi aşteptând să-mi vină belşug de bunătăţi,
de zile rele, iată, din urmă-am fost ajuns.
„Textul Masoretic are în plus: Aşteptam lumină şi a
venit întuneric1’6*9.
27: M-aprind în măruntaie şi fierb fară-ncetare
şi simt strănsoarea spaimei şi-a zilelor miloage.
28: Am tras, gemând, caleaşca, darfără frâu în gură,
am stat în adunare şi-ntr-însa am strigat; A
v
„Primul stih în Textul Masoretic: întunecat umblat-am
şi fără soare”640.
29: suntfrate cu şacalii, prieten sunt cu struţii;
Şacalii: gr. aeiptţvft; nu denumeşte aici legendarele si
rene din mare, ci stafii ale pustiului, echivalând de obicei cu
vinte ebraice mai concrete: struţi, bufniţe sau şacali (cf. şi Isaia
13, 23; 34, 13). Ioan Gură de Aur vede aici o pasăre, din cauza
A
prezenţei în text mai departe a termenului struţi. In ebraică e

vorba de şacali şi struţi - vieţuitoare care simbolizează duhurile
rele ce bântuie pustiul”641.
30: mi-i pielea parcă toată-nvelită cu-ntuneric
şi oasele din mine-nvelite în arsuri;
31: chitara mea se-ntoarse cu strunele sprejale:
cântării mele-nalte doar plânsul i-a rămas.
Cuvântul lui Iov continuă în capitolul următor.
CAPITOLUL 31 - Răspunsul lui Iov (<continuare)

A
„In cap. 31, Iov face un examen de conştiinţă, care îm

bracă forma unui jurământ de imprecaţie împotriva propriei
persoane. în acest protest de nevinovăţie, morala Vechiului Tes
tament atinge cea mai mare puritate. Iov începe cu greşelile cele
mai tainice, dorinţele rele provocate de privire. Primul stih are o
importanţă generală: Iov şi-a interzis şi greşelile lăuntrice”642:
i
639 SEP 4/H, p. 1II

640 SEP 4/II, p. 111
641 SEP 4/11, pp. 111-112
642 SEP 4/11, p. 112
170
1: Un legământ de taină-am făcut cu ochii mei-
să nu-i opresc vreodată, cu gânduri, spre fecioară
„Fericitul Iov şi-a pus dintru început această lege de a
nu se uita la fecioare. Lupta e mai mare după ce te-ai uitat cu
poftă la o femeie, dar n-ai trăit cu ea. Că nu gustăm atâta plăcere i
de pe urma uitatului cu poftă la o femeie, câtă suferinţă avem de
pe urma creşterii poftei. [...] De aceea Iisus Hristos spune: Nu fi
desfrânat cu ochii şi nu vei fi desfrânat cu mintea1 (cf Matei 5
28)”643.
2: Şi? ce mi-a dat ca parte din ceruri Dumnezeu,
sau, jos, ca moştenire din cele preaînalte? ş
3: Au nu-i sortit să piară în beznă cel nedrept
şi-n grea înstrăinare nelegiuiţii toţi?
4: Au El nu vede care e calea mea de-aici,
şi nu e El Acela ce-mi numără toţi paşii?;
5: ori de-am umblat alături cu batjocoritorii,
sau pasul meu grăbit-a cumva spre viclenie?
,Articolele din examenul de conştiinţă al lui Iov au o
formă stereotipă: dacă am făcut aceasta... să mi se întâmple
aceasta. Această construcţie sintactică este specifică articolelor
de lege din vechile coduri (Codul lui Hamurabi, Codul Legă
mântului). Apodoza unui jurământ începe în general cu dacă, de
unde rezultă şi fraze precum cele din w. 17 şi 17, unde nici o
pedeapsă eventuală nu e exprimată. Iov jură că e nevinovat” .
6: Dar eu am stat cu totul în cumpăna cea dreaptă,
ca-n ea să vadă Domnul neprihănirea mea.
7: Că pasul meu vreodată de se-abătu din cale,
sau ochiul meu târât-a şi inima cu el,
sau m-am atins cu mâna de daruri necurate,
„E propriu înţelepciunii duhovniceşti să păzească pu
rurea neînaripat dorul privirilor. La aceasta ne îndeamnă şi mult
încercatul Iov, zicând: Inima mea nu s-a luat după ochii mei.
Lucrul acesta este cu adevărat semnul celei mai de pe urmă în-
frânări”645
643 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XVII, 2

644 SEP 4/11, p. 112
645 Diadoh a) Foticeii, Cuvânt ascetic, 56
171
8: atunci eu să seamăn, şi altul să mănânce,
şi făr-de rădăcină săfiu pe-acest pământ!
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi vlăstarele mele
săfie smulse din rădăcini6.
9: Dac-am dorit o alte decâtfemeia mea
şi dac-am stat la pândă pe lângă uşa ei,
„Iov nu a păcătuit nici cu ochii, şi cu atât mai puţin cu
inima. El nu a permis ca vreun lucru să-i pervertească mintea şi
nici trupului său nu i-a îngăduit să greşească. Ioan Gură de Aur
(cf. Comentariu la Iov, XXXI, 5) leagă acest verset de avertis
mentul lui Hristos: Oricine priveşte o femeie dorind-o a şi să
vârşit adulter cu ea în inima sa (Matei 5, 2%)"M1.
10: atunci şi-a mea să-ifacă plăcere altui om
şi pruncii mei săfie de-a pururi umiliţi;
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi deasupra ei
[femeii - n. n.] să se plece alţif ’648.
11: că ne-nfrănată este pomirea-nvăpăiată
de-a pângări cu trupulfemeia altui om;
„în Textul Masoretic: Căci aceasta este o ticăloşie şi o
fărădelege [pedepsită de] judecătorF649. Pomirea-nvăpăiată a
fost redată de SEP 4/II prin urgia poftei (Oupoq opyi^).
12: că-n curgere de zile foc este, arzător,
iar cel la care vine-i pierdut din rădăcină.
13: De n-aş fi luat în seamă dreptatea slugii mele,
şi-a slujnicei, când ele s-au socotit cu mine,
14: ce-o să mă fac când Domnu-mi va cere socoteală?,
sau, de va fi-ntrebare, ce oare voi răspunde?
15: Ei [servii mei] în pântec n-au fost la fel ca mine?
La fel am fost în pântec!
/V
„In Textul Masoretic: Cel care m-a făcut pe mine în

sân[ul mamei], oare nu i-a jăcut şi pe ei? Şi Cel care ne-a plă
mădit în păntece[le ei] e unul şi acelaşi'*™.
646 SEP 4/II, p. 113

647 SEP 4/11, p. 113
648 SEP 4/11, p. 113
649 SEP 4/11, p. 113
650
SEP 4/11, p. 113
172
16: Pe nevoiaşii-n lipsă eu nu i-am înşelat,
nici c-am trecut pe-alături de lacrima vădanei.
17: Dac-am mâncat vreodată eu singur pâinea mea
şi nu i-am dat dintr-însa şi celui necăjit
18: - eu, cel ce, ca un tată, de tânăr l-am hrănit
şi de la maica-n pântec am prins a-i da poveţe —
19: sau de-am trecut pe lângă cel gol ce sta să piară
şi nu l-am îmbrăcat,
20: de-a fost sărman pe lume şi nu mi-a mulţumit
că-i ţine cald la umeri tunsoarea turmei mele,
21: de-am ridicat eu mâna să-l bat pe cel sărman
nădăjduind că astfel îmi sunt într-ajutor, i
22: atunci al meu umăr din zgârci să se dezghioace
şi braţul meu, de-asemenea, din cot să se zdrobească.
23: Căci frica mea de Domnul m-a luat în stăpânire
şi, când mă ia El însuşi, de-abia că pot să-ndur.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi măreţia Lui nu o
puteam [îndură]'**'.
24: De-am socotit vreodată că-n aur stă puterea
sau de mi-am pus nădejdea în piatra nestemată,
25: dac-am icnit prea vesel de multa mea avere
şi mâna mi-am întins-o spre bunurifără număr,
„Iov a fost bogat, dar n-a fost rob lui mamona; nu era
stăpânit de mamona, ci-1 stăpânea; era stăpân, nu rob. Stăpânea
toate averile lui, ca şi cum ar fi fost administratorul unor averi
străine; aşa le stăpânea. Nu numai că nu răpea averile altora, ci
chiar pe ale sale le dădea celor nevoiaşi. Şi, ceea ce-i mai mi
nunat, este că nici nu se bucura de averile sale; el însuşi a arătat-
o, spunând: De m-aş fi bucurat de multa avuţie pe care am avut-
o”652.
„De aceea nici nu s-a tulburat când averile i-au fost ră
pite, pentru că nu le dorea nici când le avea”653.
26: dac-am văzut lumina din soare cum păleşte
sau luna în scădere - că-n ele n-au nimic -
651 SEP 4/11, p. 114

652 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXI, 1
653 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXXIII, 6
173
„Pentru Ioan Gură de Aur (Comentariu la Iov, XXXI,
11), e o referire la caracterul pieri tor al lumii pământeşti. Dacă
ce e folositor şi necesar dispare, cu atât mai mult ceea ce e
superfluu - bogăţia”654.
27: şi inima din mine pe-ascuns s-a înşelat
şi mâna mea mi-am dus-o la gură s-o sărut,
„Versetele 26-27 se referă la adorarea astrelor şi a feno
menelor cosmice, foarte frecventă în păgânătatea antică (şi chiar
la Iudei, prin contaminare, în vremea regelui Manase, cf. IV
Regi 21, 3-5). Adoraţia era deseori exprimată prin a duce mâna
la gură şi a o săruta (gest pe care oamenii îl fac şi în zilele
noastre, ca semn de afecţiune a unora către alţii)”655. „Ioan Gură
de Aur are o interpretare interesantă cu privire la w. 27-28 [26-
27 la Anania]. Unii comentatori consideră că aceste versete fac
trimitere la idolatrie. Ioan Gură de Aur este de părere că verse
tele descriu ceea ce fac cei care sunt cuprinşi de pasiune, atunci
când obiectul pasiunii lipseşte. Acest obicei pare ciudat, pentru
că se trimit sărutări celor care se îndepărtează, care plea-că”656.
S-a văzut în gestul sărutării propriei mâini punerea
încrederii în materie, în locul celor duhovniceşti: „De ce ne
întoarcem nădejdea de la Dumnezeu şi ne-a sprijinim pe carnea
braţului, punând purtarea de grijă a Stăpânului pe seama mâini
lor noastre, lucru pe care Iov şi l-a socotit ca cel mai mare pă
cat?657 [Dar] mulţi au obiceiul să-şi sărute mâinile, zicând că de
la ele le vine toată bunăstarea”658.
28: atunci să-mi fie-aceasta cumplităJar-delege,
că L-am minţit pe Domnul Cel-mai-presus-de-ceruri.
„Textul Masoretic are: Şi aceasta ar fi păcat [vrednic
de] osândă (literal: judecător - n. t.), căci L-aş fi renegat pe
Dumnezeul de sus"6 9.
29: De mi-am văzut prieteni căzând, m-am bucurat
654 SEP 4/H, p. 114

655 BBVA, p. 596
656 SEP 4/II, p. 114
Iov, dimpotrivă, afirmă hotărât că nu a făcut aceasta!
658
Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 14
659 SEP 4/11, p. 115
174
şi inima mi-am pus-o să zică: Bravo, bravo!,
30: urechea mea s-audă blestemul meu asupră-mi
şi-n neamul meu ocară să fiu, şi defăimat.
„Textul Masoretic are: N-am dat spre păcat cerul gurii
mele, ca să ceară sufletul [duşmanului] printr-un blestem''' .
31: Iar slujnicele mele adesea de-arfi zis:
O, cin ’ ne-arface saţul din cărnurile lui?
fiind eu foarte bun,
Scrie „Gură de Aur661 că: e de trebuinţă să învăţăm ce
este minunea Tainelor şi pentru ce s-a dat şi care e folosul a-
cesteia. Suntem un trup (Romani 12, 5) şi mădulare ale trupului
Domnului nostru Iisus Hristos şi din oasele Lui (Efeseni 5, 30).
Iar cei ce au aflat aceasta, să urmeze celor spuse. Deci pentru ca
aceasta să nu se înfăptuiască numai prin iubire, ci şi cu lucrul
însuşi, să ne unim prin mâncare cu acel trup pe care ni l-a dăruit,
voind să ne arate dorul ce-1 are către noi . Pentru aceasta S-a
unit pe Sine cu noi şi ne-a dat trupul Său nouă, ca să ne facem
un trup unit cu Capul. Acest lucru este propriu celor ce se iubesc
cu tărie. Acest lucru l-a dat de înţeles Iov, vorbind despre
casnicii lui, care-L iubeau în chip covârşitor663, încât ziceau,
arătându-şi iubirea lor: Cine ne va da putinţa să ne săturăm de
carnea Lui? De aceea, şi Hristos a făcut acest lucru, ridicându-
ne la o prietenie şi mai mare şi arătându-ne dorul Lui către noi,
căci nu Se dă pe Sine celor ce-L doresc numai ca să-L vadă, ci
şi ca să-L atingă, să-L mănânce şi să se sădească în trupul Lui şi
să se unească cu El şi să-şi sature întreg dorul”664.
32: străinul niciodată nu-mi rămânea afară,
pe nou-venit o uşă-l întâmpina deschisă.
33: Dac-am greşit, nevrându-l, şi mi-am ascuns păcatul
660 SEP 4/11, p. 115

661 în Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 46 la loan, 2, spre sfârşit; P.G. 59, 260.
662 Nu numai prin iubire ca simţire se susţine comuniunea în Biserică, oricât ar
accentua unii aceasta, ci şi printr-o putere obiectivă, ontologică, dumnezeiască,
ce ne vine prin trupul lui Hristos. Prin aceasta ne prinde chiar şi trupurile în
această unire (n. trad.).
663 De la Iov ca tip, cuvântul suie la Mântuitorul Hristos, de aici urmând
majusculările pronumelor.
664 Calist şi lgnatie Xanthopol, Cele 100 de capete, 92
175
„Textul Masoretic are: Dacă mi-am acoperit precum A-
dam răzvrătirea, ca să-mi ascund în sân greşeala”665.
34: - că-n faţa gloatei nu mi-am schimbat întâiul gând
de-a nu le fi eu martor chiar împotriva mea
de-a fost flămând să-mi iasă din prag cu mâna goală...
„Vrei să afli şi din altă parte că amintirea păcatelor este
o foarte mare faptă bună? Auzi-1 pe Iov! Precum se împodobea
cu alte fapte, tot astfel se împodobea şi cu mărturisirea păca
telor, grăind aşa: De am păcătuit, chiar fără să vreau, nu m-am
ruşinat de mulţimea poporului meu, de a vesti păcatele mele. Cu
alte cuvinte, spune aşa: Nu m-am ruşinat de mulţimea celor
dimpreună cu mine robi de a le spune păcatele mele. Ce folos
am că oamenii nu-mi ştiu păcatele, când Dumnezeu le cunoaşte
pe toate? Ce pagubă am că ştiu oamenii păcatele mele, când
I Dumnezeu mă scapă de pedeapsa pentru păcate? De m-ar osândi
toţi, nu-mi pasă de osânda lor când Dumnezeu nu mă osândeşte.
De m-ar lăuda toţi şi s-ar minuna de mine, nici un folos nu am
de pe urma judecăţii lor, când Dumnezeu mă osândeşte!”666.
„Când păcătuieşti, învinovăţeşte-te şi nu aştepta mustrările alto
ra, ca să te asemenea omului celui drept, care, el cel dintâi, se
învinovăţeşte, ca să fii ca Iov, care nu s-a ruşinat de mulţimea
locuitorilor cetăţii de a mărturisi în faţa tuturor greşeala lui”667.
„Aşadar, liberaţi de păcat, cumpăraţi cu preţul sângelui lui Hris-
tos, să nu ne supunem robiei oamenilor, sau patimilor. Să nu ne
fie ruşine să ne mărturisim păcatele. Vezi cât de liber era cel ce
putea să spună: Nu m-am temut de mulţimea poporului, ci am
V
vestit în faţa tuturor păcatul meu. Căci cel ce se mărturiseşte
■
I Domnului se eliberează de robie”668.

35: O, cine-mi va da oare pe cel ce mă ascultă?
■
Dacă-ntru Domnul nu m-am temut de mâna Lui,

dac-am păstrat înscrisul datornicului meu
36: ca să-l citesc, purtându-l la gât ca pe-o cunună,
665 SEP 4/11, p. 115

666 Sf. loan Gură dc Aur, Cuvântări de laudă la Sfinţi, E primejdios lucru şi
pentru predicator..., IV
567 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XX, 7
668
Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVII, 45
176
I
37: în loc de-a-l rupe-n două sau de a-l da-napoi,

aşa încât nimic să iau de la datornic,
Versetele 35-37, în Septuaginta, „sunt mai degrabă re-
scrise decât traduse”669. „în Textul Masoretic, începând de la
stihul al doilea din v. 35: Acesta este taw-ul meu: Cel puternic
să-mi răspundă. 36. Cât despre învinuirea scrisă de duşmanul
meu, o voi purta pe umăr şi mi-o voi aşeza ca o cunună. 37. fi
voi da socoteală de paşii mei şi-i voi ieşi în cale ca un prinţ. ♦
Taw [n]este ultima literă din alfabetul ebraic. Acest verset a fost
tradus în diferite moduri. Asemenea literei CI din alfabetul grec,
taw are şi semnificaţia de concluzie, iar expresia înseamnă a-
cesta este ultimul meu cuvânt. Unii exegeţi, pornind de la forma
literei taw din alfabetul fenician, unde este asemenea crucii
Sfântului Andrei, spun că Iov face o cruce în loc de semnătură.
A
♦ In Textul Masoretic este vorba de o imagine împrumutată din

uzul juridic, şi anume de sulul care conţine actul de acuzare sau
rechizitoriul. Iov îl poartă ca pe un însemn de onoare. Docu
mentul rechizitoriu a devenit în greacă un document admini
strativ care conţinea datoriile”670.
38: de-a suspinat pământul asupra mea vreodată
sau de i-am plâns vreodată răzoarele-mpreună,
39: de i-am mâncat eu singur puterea, far’ să-i dau,
sau sufletul din Domnul pământului l-am scos
afară, întristăndu-l,
40: atunci, în loc de grăne, urzică să-mi răsară,
şi-n loc de orz, ciulini! ”.
Iov este apropiat de Avraam, mai cu seamă în ce pri
veşte mulţimea averilor, dar şi în ceea ce priveşte virtutea: „A-
vraam a fost bogat, Iov a fost tot bogat; şi nu numai că bogăţia
nu le-a adus vreo pagubă, ci dimpotrivă, i-a făcut şi mai stră
luciţi. - Pentru ce? - Pentru că n-au folosit bogăţia numai pen
tru folosul şi desfătarea lor, ci şi pentru ajutorarea celorlalţi. As
cultă ce spune unul din ei: N-am lăsat pe nimeni să iasă din
casa mea cu sânul deşert (31, 35); iar pe cei neputincioşi, dacă
669
SEP 4/II, p. 115
670
SEP 4/11, pp. 115-116
177
erau în nevoi, nu i-am dezamăgit (31, 16). Şi nu i-a ajutat numai
cu bani pe cei nevoiaşi, ci şi cu purtarea sa de grijă... Eram,
spune Iov, picior şchiopilor şi ochi orbilor (29, 15); dintre dinţi
am scos prada (29, 17). Iată-1 pe Iov, că avea grijă şi de cei
nedreptăţiţi, dar ţinea şi betegilor ioc mădularelor lor betejite.
Ar trebui ca noi cu toţii să-l imităm pe Iov; pe omul care a arătat
atâta filozofie înainte de darea legii, înainte de venirea harului,
pe omul care a arătat o atât de mare filozofie fără dascăl, fără
înaintaşi virtuoşi, ci el, de la sine, cu ajutorul judecăţii lui drepte
a ajuns la această bună vieţuire. Că fiecare din noi are sădită în
firea lui cunoaşterea virtuţii. Şi nimeni n-ar pierde-o vreodată,
dacă n-ar voi, din pricina trândăviei, să-şi vândă nobleţea su
fletului său„671
(Aici] au încetat cuvintele lui Iov.
„Nici Dumnezeu cu pedepsele, şi nici prietenii cu sfa- A
turile nu l-au putut convinge pe Iov că a păcătuit cu ceva. în

cepând cu versetul 7 al acestui capitol, el rosteşte o serie de
blesteme condiţionate care, laolaltă, se constituie într-o amplă
ftT)
pledoarie asupra nevinovăţiei sale” .
CAPITOLUL 32 - Cuvântul lui Elihu

|
1: Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească
împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept.
? 2: Atunci s-a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul, din
spiţa lui Ram din ţara Ausitei; şi foarte s-a mâniat el pe Iov, din
pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului;
■
Acest Elihu apare brusc în poem, el nefiind pomenit pâ
nă aici. Mulţi exegeţi socotesc, din această pricină şi a diferenţei
de vocabular, stil şi conţinut, că pasajul în care vorbeşte Elihu
este un adaos tardiv la poem.
Ca şi în alte daţi, ne arătăm mai rezervaţi când e să ne
alăturăm exegezei modeme.
671 Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Facere, LXVI, 4

\
672 BBVA, p. 597
178
ii
i
,J3uzitul\ membru al tribului ce se trăgea din Buz, men
ţionat în Facerea 22, 21 ca fiu al lui Nahor, fratele lui Avra-
am”673. Ram\ „Nu este sigur dacă Ram este o altă grafiere a nu
melui personal Aram, menţionat în Rut 4, 19 ca descendent al
lui Iuda”674. Din (ara Ausitei: „menţiune ce se află numai în
Septuaginta, imposibil de localizat, parcă anume introdusă de
autor spre a-i conferi lui Elihu o aură de mister”675. Elihu (= El
este Dumnezeul meu); Varahiil e redarea din Septuaginta a nu
melui Baracheel (= binecuvântat de Dumnezeu).
3: dar el s-a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din
pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept Iui Iov cu răs
punsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost
necredincios.
învinuirea de a fi fost necredincios: SEP 4/EL: şi îl fă
cuseră nelegiuit: adică „au afirmat că este nelegiuit, l-au făcut
să fie nelegiuit, contrazicându-1. Comentariul lui Ioan Gură de
Aur: nelegiuirea ar fi fost să se creadă mai drept decât Dum
nezeu; or, Iov nu spusese aşa ceva, ci doar că Dumnezeu e răs
punzător de suferinţele lui. Elihu îi deformează cuvintele, în
ţelegând că Iov reproşează Domnului că e nedrept faţă de el”676.
4: Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce
erau mai vechi de zile decât el.
5: Dar când Elihu a văzut că-n gura celor trei bărbaţi
nu mai era nici un răspuns, atunci i s-a aprins mânia.
Cum se va vedea de-a lungul capitolelor 32-37, „dis
cursul lui Elihu este greoi, lung şi se lansează cu întârziere. A-
ceasta este o caracteristică a unui discurs de tinereţe, impetuos,
neexperimentat şi încă neiniţiat în regulile unei retorici reţinute
şi sobre. Automl cărţii lui Iov practică realismul literar şi este
capabil să-şi diversifice stilul, să-şi facă personajele să vorbeas
că diferenţiat, în funcţie de vârstă şi de condiţia socială, cultu
rală sau geografică, folosind ironia sau ridiculizând”677.
573 BBVA, p. 597

674 BBVA, p. 597
675 BBVA, p. 597
676 SEP 4/11, p. 117
677 SEP 4/11, pp. 116-117
179
6: Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis:
= „De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni,
eu am păstrat tăcere,
temându-mă ca-n faţă să spun şi eu ce ştiu.
7: Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască,
şi nici cei grei de zile cunosc înţelepciunea,
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Anii mulţi vor face
cunoscută înţelepciunea”679.
8: ci duh e-n pământeni;
; suflarea, ea învaţă, a Celui-Preaputernic.
„Textual: suflarea Atotputernicului. Elihu crede că nu
vârsta sau experienţa este aceea care descoperă şi garantează
adevărul, ci iluminarea lăuntrică, cea care vine de la Dumne-
v zeu»679
9: Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi,
şi nici bătrănii-s cei ce ţin judecata-n palmă.
10: De-aceea v-am zis vouă:
- Luaţi-mă-n aminte,
şi-am să vă spun ce ştiu,
11: să-mifiţi auz în graiuri, ca-n grai să m-ascultaţi.
Eu v-ascultai voroava, darpân-la mintea voastră,
adică până unde e sfadă pe cuvinte.
Eu v-ascultai voroava, dar pân-la mintea voastră: „For
I' mulare proprie Septuagintei. Acest vers însă se află numai în co-
! dicii Alexandrinus şi Venetus. îl încorporează Biblia lui Şerban,
nu însă şi cea din 1914. Ediţia Rahlfs îl notează în subsol”680.
12: Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe,
dar, iată, nu-i nici unul să-lfi rămas pe Iov,
din voi, nu, nu-i nici unul să-i fi răspuns la vorbă,
„Primul stih în Textul Masoretic: Am luat seama la
.•>>681
VOI
13: ca să nu ziceţi: - Domnul, cu-a Lui învecinare,
prin El înţelepciunea ascunsă am aflat-o!;
678 SEP 4/U, p. 118

679 BBVA, p. 597
680 BBVA, p. 598
681 SEP 4/11, p. 118
180
;
Elihu le reproşează celor trei şi trufia. „în Textul Maso-
retic: ca nu cumva să spuneţi: - Am găsit înţelepciunea: Dum
nezeu îl poate înfrânge, nu un om „682
14: şi v-aţi întors la omul ca om dintotdeauna
grăind cuvinte câte
„Textul Masoretic are: Nu către mine a grăit, şi nu cu
cuvintele voastre îi voi răspunde”683.
15: Şi, vai, se-nspăimântară, mai mult n-au răspuns,
cuvinte-mbătrănite li se-ncleiau în gură.
16: Şi-am stat întru răbdare, căci n-am vrut să vorbesc,
de vreme ce ei stat-au pe loc far-să răspundă.
Acum voi răspunde şi eu, măcar în parte. ”
17: Şi răspunzând Elihu, a zis:
„Textul Masoretic are: Eu voi răspunde, e partea mea,
voi spune şi eu ce ştiu,,bi4.
18: „Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte,
că duhul meu lăuntric mă pierde şi-mi dă ghies;
19: lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe,
cazan în clocotire ce-i gata să irumpă.
20: Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă;
21: că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu-n faţă,
nici silă nu-mi va face să văd un pământean;
22: că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea;
de-i altfel, atunci viermii m-or roade şi pe mine.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Că îndată m-ar în
depărta Făcătorul meu'MS.
CAPITOLUL 33 - Cuvântul lui Elihu (continuare)
1: De-aceea, Iov, ascultă cuvintele ce-ţi spun,

urechea ţi-o apleacă spre graiul meu întreg.
2: Deschis-am gura, iată,
682 SEP 4/H, p. 118

683
SEP 4/11, p. 118
684
SEP 4/11, p. 119
68S
SEP 4/II, p. 119
181
şi limba mea grăieşte.
3: Eu inima curată o am întru cuvinte,
priceperea din buze gândeşte ce-i curat.
4: Dumnezeiescul Duh pe mine m-a făcut,
suflarea, ea mă-nvaţă, a Celui-Preaputemic.
„Iar Duhul care se trimite, care zideşte, care întăreşte,
care ţine, nu este o suflare ce dispare, după cum nici gura lui
Dumnezeu nu este un mădular trupesc. Pe amândouă trebuie să
le înţelegem într-un chip vrednic de Dumnezeu”686. Versetul e
folosit şi ca argument împotriva pnevmatomahilor, ce susţineau
că Duhul e creatură: „Cum apoi ar fi cugetatfă] ca creatură şi
făptură o existenţă care creează împreună cu Creatorul şi că pu
i terea şi stăpânirea în aceasta nu o are adăugată din afară şi nu e
ii îmbogăţită cu ea în mod fals şi de la altul, ci o are de la Sine şi
1 proprie prin fire?”687. „Prin urmare, Duhul are nume comun cu
Tatăl şi Fiul în virtutea participării la aceeaşi fire. A fost numit
apoi Duh stăpânitor, Duh al adevărului şi al înţelepciunii. Deci,
acestea sunt numele Duhului, mari şi suprafireşti şi nu cuprind
nici o exagerare”688. „Deci, cel care nu cinsteşte pe Duhul, nu
cinsteşte [nici] pe Fiul, astfel, deci, lipsa de respect faţă de una
dintre persoanele Treimii în Care trebuie să credem este o tăgă
duire a întregii Dumnezeul Dacă Duhul e o creatură, atunci nu
este Dumnezeu; dar în Scriptură se spune: Duhul dumnezeiesc
este Cel Ce m-a făcut pe mine .
; „Dacă vrei să găseşti lucrarea mâinilor lui Dumnezeu,
:
ascultă-1 pe Iov690, care zice; Duhul dumnezeiesc, care m-a fă
cut. Şi de aceea, întărit cu acte de mărturie împotriva diavolului,
şi-a păstrat pecetea unei statornicii nevătămate”691.
O descriere, atât cât se poate face aceasta, a lucrării Du
hului în lăuntrul omului: „Lucrarea dumnezeiască şi vie a Du
hului, aprinzând văpaie în inimă, ca să zic aşa, şi înviorând-o în
686 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, I, 7

687 Sf. Chirii al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, VII
688 şf Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfânt, XIX
689 Sf Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXIV, 7
690 De fapt, vorbeşte Elihu.
691 Sf Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXII, 5
182
chip mai presus de lume, concentrează şi adună mintea la sine li
o împiedică de la orice împrăştiere, dându-i, pe lângă seninătate
şi multă mulţumire şi mângâiere. încă şi dragoste dumnezeiască,
spre a vedea uşor cele dumnezeieşti şi a se învârti în jurul lor şi
a-şi înfăţişa pe Dumnezeu într-un fel nou, precum şi a se bucura
de El cu o iubire mare şi anevoie de purtat şi cu o veselie pe
-
măsură ei-15692 .
5: Hai, dacă eşti în stare, răspunde-mi la acestea;
nu te grăbi, ci cată la mine, eu la tine.
6: întocmai ca şi mine, eşti plăsmuit din humă;
da, din aceeaşi humă noi suntem plăsmuiţi;
Plăsmuit: „Loc unic în Vechiul Testament pentru folo
sirea (de două ori) a verbului diartizo = a plăsmui, a fasona, a
modela, a aranja, a da formă, ceea ce denotă crearea unei opere
elaborate”693. Versetul e folosit de Sf.Vasile cel Mare694 pentru o
argumentaţie, însă, care nu priveşte decât tangenţial Cartea Iov.
7: de-aceea nici o spaimă nu-ţi va veni din parte-mi,
nici mâna mea asupră-ţi va fi apăsătoare.
8: Tu însuţi chiar ai spus-o în chiar auzul meu,
din graiul gurii tale te-am auzit spunând:
9: - Curat sunt, fără vină, şi n-am păcătuit,
eu suntfără prihană, iar nu nelegiuit;
10: dar El afiat-a-n mine o oarece pricină,
El socoteşte-n Sine că eu l-aş fi vrăjmaş,
11: îmi vâră pe la glezne picioarele-n butuci
şi căile, pe toate, tot El mi le pândeşte...
12: Cum oare zici tu: Drept sunt, şi nu m-a ascultat!,
când veşnic este Cel de deasupra omenirii?
„Textul Masoretic are: Iată, în aceasta nu ai dreptate,
îţi spun, căci Dumnezeu e mai presus de om”695.
13: Şi zici: De ce n-ascultă-n cuvânt dreptatea mea?...
„Textul Masoretic are: De ce îi cauţi pricină? Căci de
cuvintele/faptele Lui El nu dă socoteală*9 .
692
Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, 81
693
BBVA, p. 599
694
Despre Duhul SJant, 5
695
SEP 4/11, p. 120
183
^j
14: Că de vorbit El, Domnul, vorbeşte doar o dată;
a doua oară însă El Se rosteşte-n vis
„Textul Masoretic are: Dumnezeu vorbeşte într-un fel,
apoi în altul, dar [oamenii] nu iau seama”697.
15: sau, noaptea, în vedenie
precum atunci când cade grea frică peste oameni
la vreme de odihnă şi somn în aşternut;
16: atunci El dă pe faţă ascunsul gând din oameni,
cu frică-n chipu-acesta prin gând înfricoşăndu-i,
!
i Ascunsul gând: „îşi propune să-l traducă, aici, pe grecescul
:
noos-nus, cuvânt cu un conţinut foarte bogat şi profund, frec
vent nu numai în filosofia tuturor timpurilor, dar şi în teologia
!
paulină şi patristică. El poate să însemne, printre multe altele,
gând, gândire, facultatea de a gândi, de a raţiona, de a pătrunde
inteligibil în fiinţa ta lăuntrică. în cazul de faţă, Elihu postulează
:
că somnul este o stare de latenţă a gândului, un gând pe care
Dumnezeu îl dă pe faţă (anakalypto = a dezveli, a dezvălui, a
vorbi deschis, a da pe faţă - vezi şi Iov 20, 27; 28, 11) prin mij
locirea visului sau a vedeniei onirice, fenomene menite să neli-
niştească sau să înspăimânte prin însăşi natura lor neobişnu
ită”698. „Textul Masoretic are: Atunci El deschide urechea oa
menilor şi le întipăreşte mustrările Lui,,m.
17: ca astfel să-l întoarcă pe om din strâmbătate
şi trupul să i-l scape de prăbuşire-n hău
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi să-l ferească de
trufie”700.
18: şi sufletul din moarte la pândă să i-l scoată
spre-a nu fi şi el unul din cei căzuţi în luptă.
19: De-asemenea, îl mai mustră cu boală-n aşternut,
când oasele dintr-însul - vai, multe! - amorţesc,
„Ioan Gură de Aur comentează: rostul bolii nu este
! moartea omului, ci să-l facă pe om mai bun (cf. Comentariu la
696
i SEP 4/11, p. 120
697
SEP 4/11, p. 120
; 698
: BBVA, p. 599
699
SEP 4/11, p. 120
700
SEP 4/11, p. 120
184
Iov, XXXIII, 3-4). Rolul purificator al suferinţei este o idee
nouă pe care o introduce discursul lui Elihu”701.
20: când trupul nu-i primeşte nici aburul din pâine
în timp ce bietul suflet pofteşte să mănânce;
„Textul Masoretic are: Nici [nu va avea] poftă de hrană
-,,702
aleasă
21: acestea, păn-ce carnea din el îi putrezeşte
şi oasele, golite, încep să i se vadă,
22: pân-sufletul dintr-însul se-apropie de moarte
şi viaţa lui, de iad.
23: De-arfi chiar mii de îngeri aducători de moarte,
lui rană nu-i va face nici unul dintre ei
când inima-i gândeşte întoarcerea la Domnul
şi omului va spune păcatul său întreg
şi-şi va vădi de faţă cu toţi fărădelegea;
Când inima-i gândeşte: „Textual: de va gândi cu inima.
întoarcerea la Dumnezeu trebuie să fie un act nu numai al inte
lectului, ci şi al simţirii, inima fiind considerată sediul sentimen
telor. Asocierea dintre noos şi kardia va căpăta o profundă di
mensiune duhovnicească în practica isihaştilor, a căror rugăciu
ne se va numi a minţii în inimă”703.
24: atunci El [Domnul] nu-l va lăsa să cadă-n moarte
şi-i înnoi-va trupul ca varul pe perete
şi oasele lui iarăşi cu măduvă le-o umple
25: şi fragedă-i va face lui carnea, ca de prunc,
şi-i va reda lui însuşi bărbatul între oameni.
Versetele 23-25 „în Textul Masoretic: 23. Dacă se gă
seşte pentru un înger un mijlocitor dintr-o mie, care să-i dez
văluie omului ce este drept pentru el [să facă] 24. şi care să se
milostivească şi să spună: «Izbăveşte-l ca să nu cadă în groapă:
am găsit un preţ de răscumpărare pentru el», 25. carnea i se va
împrospăta ca a unui tânăr, se va întoarce la zilele tinereţii. ♦
Textul Masoretic vorbeşte despre medierea unui înger. Rolul
acestuia este de a-i arăta semnificaţia suferinţei care l-a cuprins,
701 SEP 4/11, p. 120

702 SEP 4/11, p. 120
703 BBVA, p. 599
185
de a-i deschide ochii asupra greşelilor sale (v. 27) şi de a mijloci
\ pentru el la Dumnezeu (v. 24). Această concepţie apare în mai
multe locuri în Vechiul Testament: mijlocirea oamenilor drepţi
(cf. 42, 8), ispăşirea pentru altul (Isaia 53, 10), miljocirea în
■
gerilor în revelaţiile profetice (Iezechiel şi Zaharia), intervenţia

; lor pentru a îndepărta pericolele care ameninţă omul (Psalmi 91,
i 11-13) sau pentru a-i transmite rugăciunile (Tobit 12, 12). Mij
locirea lor a fost presupusă de Elifaz (5, 1), iar literatura evre
iască apocrifa va ilustra această temă”704.
i 26: El Domnului se roagă, şi Domnul îl ascultă,
•j
şi va intra cu faţa curată-ntru mărire
i
şi veste dă-ntre oameni de mântuirea sa.
27: Atunci de-abia el, omul, s-o-nvinuipe sine:
Greşit-am, făr-să-mi vină pedeapsă pe măsură;
1 „Ultimele două stihuri din v. 26 şi primele două din v.
27 în Textul Masoretic: Şi el îi va vedea faţa cu strigăt de bu
curie şi El îl întoarce pe om la dreptatea lui (= îl face pe om
iarăşi drept - n. t.). 27. Atunci va cânta în faţa oamenilor zi
când:... »703
28: am suflet: mântuieşte-l de tot ce-i stricăciune!,
am viaţă: fa-o astăzi să vadă-n veci lumina!...
29: Pe-acestea toate, iată, le face Cel-Puternic
cu omul: da, trei căi
! 30: prin care El mă scapă cu sufletul din moarte,
■ !
aşa ca viaţa-n mine să-L laude-n lumină.
; Versetul a inspirat o cugetare fără mare legătură cu cele
spuse aici, dar potrivindu-se cu dreptul Iov în general: „Sunt
unii care se împodobesc pentru lume spre sminteala lor, noi însă
ne împodobim pentru Domnul, lumina celor v»”706. Desigur, e
vorba despre podoabe nevăzute, chiar dacă cele ale sufletului
iradiază şi din chip. „Textul Masoretic are: Ca să izbăvească su
fletul din moarte, să-l lumineze cu lumina celor vi/”707.
31: Iov, ia aminte bine, ascultă la ce-ţi spun,
704 SEP 4/11, p. 121

705 SEP 4/II, p. 121
706 Sf. Isaac Şirul, Cuvinte către singuratici, III, 6,55
707 SEP 4/II, p. 122
186
i
fii mut, eu voi vorbi.
32: De ai cuvinte-n tine, atunci, te rog, răspunde-mi!;
grăieşte, că mi-i voia ca tu să ai dreptate;
33: iar dacă nu, ascultă;
să taci acum spre cel ce te-nvaţă-Nţelepciunea ”.
Cuvintele lui Elihu sună destul de pretenţios, dar astfel
de exprimări pot fi întâlnite în mod curent, chiar şi atunci când
decalajul e mult mai mare decât acela dintre Iov şi Elihu.
1: Elihu a vorbit mai departe şi a zis:

2: „Deci, ascultaţi la mine, voi, cei cu-Nţelepciunea,
deschideţi-vă-auzul, voi, cei ce-aveţi Ştiinţa;
3: urechea e cea care cuvintele le cearcă
aşa precum gâtlejul mâncările le gustă.
4: Săjudecăm de-aceea noi înşine ce-i drept,
e bine să cunoaştem noi între noi ce-i bun.
5: Fiindcă Iov a spus-o cu gura: - Eu sunt drept,
dar Domnu-ndepărtează de mine judecata;
6: Eljudecăţii mele i-a-mpotrivit minciuna;
adâncă mi-i săgeata; eu, fără strâmbătate •••
„Primul stih în Textul Masoretic: Cu privire la drepta
tea mea sunt [socotit] mincinos”708.
7: Ah, cine e ca Iov
să bea cu uşurinţă batjocura ca apa,
Vorbind despre îndelunga răbdare, un părinte îşi sfătu
ieşte ucenicul: „Fă-te dar ca Iov, bând batjocura ca apa. Fă aces
tea şi cugetă totdeauna la ele”709.
8: fără păcat şi fără nici cea mai mică vină
şi far’ să-şifi dat mâna cu cei fără de lege,
nici să fi mers pe cale cu cei necredincioşi?
9: Să nu zici: — Nu e omul cel care cercetează,
708 SEP 4/U, p. 122

709
187
ci de la Domnu-i vine cerească cercetare.
Versetele 8-9 în „Textul Masoretic: 8. Umblă în tovă
răşie cu făptuitorii fărădelegii şi merge alături de oamenii tică
loşi. 9. Căci a spus: «Nu-i e de folos omului să-şi afle desfătarea
în Dumnezeul» «710
10: De-aceea luaţi aminte, voi, inimi pricepute:
Nu-mi fie ca sub Domnul săfac ceva de rău,
sub Cel-Atotputemic să-l tulbur pe cel drept;
„Stihurile al doilea şi al treilea în Textul Masoretic: De
i parte e de Dumnezeu răutatea! Departe e de Cel Puternic ne
dreptăţeai”711.
11: Căci El plăteşte omul întocmai dupăfaptă,
;
:!
da, El pe om îl află
»! în chiar purtarea lui.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: îl răsplăteşte pe om
după căile /wf’712.
12: Tu crezi că Domnulface ceva lipsit de noimă,
că Cel-Atotputemic încurcăjudecata,
13: El, Cel ce-a dat pământul?
Cine-a făcut pământul
şi lumea de sub cer?
„Textul Masoretic are: Cine l-a încredinţat pământul şi
cine L-a pus peste lumea întreagă?”713.
14: Că dac-ar vrea El totul pe loc să se oprească
şi duhul dintr-o dată să-l ţină lângă Sine,
„Aici nu e vorba de Duhul Sfanţ, ci de duhul lui Dum
nezeu care pune şi menţine totul în mişcare.
în ebraică: Dacă El Şi-ar chema duhul înapoi / şi sufla
rea Şi-o va aduna la Sine..., un paralelism sinonimic care ple
! dează pentru nemajuscularea substantivului duh”7li.
:
: „Omul care iubeşte credinţa se foloseşte ca Dumnezeu
i
de toate firile zidirii. Căci credinţa îi dă putere să facă zidirea
710 SEP 4/II, p. 123

711 SEP 4/II, p. 123
i 712 SEP 4/II, p. 123
713 SEP 4/11, p. 123
j 714 BBVA, p. 601
188
1
nouă, după asemănarea lui Dumnezeu715. Ai voit, zice, şi toate
au stătut înaintea Ta. Şi de multe ori poate face toate din cele ce
nu sunt. Iar cunoştinţa nu poate face ceva fără materie. Cu
noştinţa nu cutează să facă ceea ce nu e dat firii. Pentru ce? Pen
tru că firea cugetătoare a apei nu primeşte pe spatele ei greutatea
trupului şi cel ce se apropie de foc se arde, şi de-ar îndrăzni ci
neva să se apropie de acestea, s-ar primejdui”716.
15: atunci deodată totul din viaţă ar muri
şi omul s-ar întoarce-n pământul de-nceput.
De aici, se aduce laudă lui Dumnezeu, „Cel ce a înte
meiat pământul pe ape şi i-a dat duh ca să-l hrănească, a Cărui
suflare dă viaţă universului; că dacă-şi va opri Duhul Său, uni
versul va pieri”717.
16: De nu pricepi, ascultă!,
auzul tău să vadă cuvintele cum sună!
17: Vezi ti că veşnic este, şi-n veşnicie drept,
Cel ce urăşte-n lume din veacfărădelegea
şi-i pierde pe cei răi,
„In Textul Masoretic: Oare cine urăşte dreptatea [poa
te] cârmui? Oare pe Cel drept şi mare îl socoteşti ticălos?”718.
18: El, Cel ce poat-să-i spună-mpăratidui: Netrebnic!,
şi celor mari ai lumii, la fel: Nelegiuiţi!
„Primul stih în Textul Masoretic: Oare i se spune unui
rege: «Nelegiuitule!»?'™.
Aici, o tâlcuire hristologică, ce foloseşte o traducere cu
sens diferit, dar care se poate armoniza cu traducerea de faţă:
Iudeii, plini de mânie, spunând că trebuie să se acorde cinstirea
cuvenită sâmbetei şi de către Dătătorul Legii, osândesc pe Hris-
tos ca pe unul ce-a călcat-o, nerespectând ceea ce s-a scris: Ne
credincios este cel ce spune împăratului: Calci legea. De aceea
715 Prin credinţă se face omul nou şi face şi pe alţii, umplându-se şi umplându-i
de harul dumnezeiesc şi prefâcându-se şi prefâcând şi pe alţii după asemănarea
lui Dumnezeu. El depăşeşte astfel legile naturii (n. trad.)
716 Sf. Isaac Şirul, Cuvinte despre sfintele nevoinfe, LXII
717 Teofil al Antiohiei, Trei cărfi către Autolic, I, 7
718 SEP 4/U, p. 123
7,9 SEP 4/11, p. 123
189
j
au fost certaţi aspru de Mântuitorul, arătându-le că Legea a
rânduit celor vechi odihna de sâmbăta ca un chip şi că Fiul
Omului este Domn şi al Sâmbetei (Luca 6, 5)”720. „Cine îndrăz
neşte să dispună după propria putere de legile împărăteşti şi să
calce cele rânduite prin hotărârea şi gândirea stăpânitorilor,
decât cel învestit cu cinstea şi mărirea împărătească? De aceea,
cu înţelepciune s-a zis: Fără respect este cel ce zice împăra
tului: Calci Legea”12'.
19: Cel ce Se uită ţintă în ochi la cel cinstit
nu ştie să-i cinstească-n cuvânt pe cei bogaţi,
să-i laude la chip
„Textul Masoretic are: cel care nu caută la faţa
căpeteniilor şi nu-i dă întâietate bogatului faţă de sărac, căci
mâna Lui i-a făcut pe tofF122.
20: pe cei ce-n van se roagă şi strigă către om,
nelegiuiţii, zbirii sărmanilor din poartă.
„Textul Masoretic are: într-o clipă mor şi în toiul nopţii poporul
se răzvrăteşte şi trece, şi sunt îndepărtaţi tiranii, dar nu de mâ
nă [de om] - text neclar, traducere conjecturală”723.
21: Căci El pe om nu-l vede decât în fapta lui,
darnici ea,fapta-n sine, nici ea nu-L dă uitării,
„Chiar dacă omul păcătos, nelegiuitul, e dispus să facă
abstracţie de existenţa şi veghea lui Dumnezeu, conştiinţa care
rezidă în faptă nu poate scăpa, până la urmă, de această pre
zenţă”724.
22: că pentru cel nemernic nu-i loc de ascunziş;
23: de-acum pe omul-semen mai mult n-o să-l înşele,
fiindcă Domnu-Şi are privirea peste toţi;
„Textul Masoretic [...] are: Căci nu-i stabileşte omului
un termen (?) să meargă la Dumnezeu la judecată”125.
24: El, Cel ce le cunoaşte pe cele neştiute,
720 Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfanţului Ioan, 111

721 Sf. Chiri! al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfanţului Ioan, XII
722 SEP 4/11, p. 124
723 SEP 4/11, p. 124
724 BBVA, p. 601
725 SEP 4/11, p. 124
190
E
slăvite, minunate şi multe jară număr,

„în Textul Masoretic: îi zdrobeşte pe cei puternici Jară
să-i mai cerceteze şi-i aşază pe alţii în locul lor”72 .
25: El este Cel ce ştie şi faptele lor toate
şi Se întoarce noaptea şi-i culcă la pământ.
26: Pe cei fără credinţă îi mistuie şi-i stinge,
dar ei, cu toate-acestea, nu pier şi-n faţa Lui,
„Dispariţia fizică a păcătoşilor pedepsiţi de Dumnezeu
nu înseamnă că ei au dispărut şi din perspectiva unei judecăţi
finale, definitive”727. „Textul Masoretic are: Ca pe nişte ticăloşi
îi loveşte în văzul tuturor”729.
27: ei, cei ce de la legea lui Dumnezeu s-au dus
şi nici nu cunoscură a' Sale judecăţi,
28: făcând la El s-ajungă strigarea celor slabi,
la El, Cel ce le-aude acestora strigarea.
29: Când El Se linişteşte, au cine-I bagă vină?
când El Si-ascunde faţa, au cine-L va vedea?
El pentru neam e unul, şi-acelaşi pentru om,
30: şi dacă-nchide ochii când om viclean domneşte,
o face pentru răul ce vine din popor.
Versetele 29-30: „Textul Masoretic are: 29. Dar dacă El
nu face nimic (literal: stă liniştit - n. t.) cine osândeşte? Ţi dacă
El îşi dezvăluie faţa, cine II poate zări? Dar El veghează asupra
neamurilor şi asupra oamenilor laolaltă, 30. ca nu cumva să
domnească un om necredincios şi să nu se întindă curse popo
rului29
31: Când cineva Ii spune: - Am luat zălog, dar gata,
de-acum n-o să mai iau,
32: arată-mi Tu aceea ce nu pot eu să văd,
şi-o altă nedreptate de-acum nu voi mai face •••>
33: nu te la tine oare îţi vei plăti greşala?,
căci tu eşti cu cârteala şi-ai început, nu eu;
de ştii ceva, vorbeşte!
726 SEP 4/II, p. 124

727 BBVA, p. 601
728 SEP 4/11, p. 124
729 SEP 4/11, p. 125
191
Versetele 31-33: „Textul e corupt şi greu de înţeles şi în
ebraică, şi în greacă.
O interpretare posibilă, bazată pe unele emendări ale
Textului Masoretic, ar fi: 31. Dacă cineva Ii spune lui Dumne
zeu: «Am fost amăgit, nu voi mai face răul; 32. ca să văd,
învaţă-mă\ Dacă am săvârşit nelegiuire, n-o voi mai face», 33.
Dumnezeu ar trebui oare să pedepsească, după judecata tal
Dar ţie nu-ţi pasă. Aşa ai hotărât tu, dar nu eu\ Ceea ce ştii,
i grăieştel',m.
„Traducătorul Septuagintei face ca personajul Elihu să
=■
fie de nerecunoscut în Septuaginta: dintr-un tânăr radical în in
I dignarea sa moralistă, aşa cum apare în Textul Masoretic, de
vine în textul grec un apărător al celor privilegiaţi şi apologet
convins al regelui.
Elihu din Textul Masoretic demontează mecanismele
imposturii şi dejoacă suprastructurile care ascund interese sordi
de. Acelaşi Elihu, în textul Septuagintei, se indignează împotri
va celor care nu se înclină înaintea autorităţii. Unul pune în opo
ziţie dreptatea divină cu nedreptatea celor puternici, denunţă
exploatarea, celălalt foloseşte elogii hiperbolice şi încurajează
conformismul politic şi social”731.
34: De-aceea înţelepţii cu inima grăi-vor,
aşa cum înţeleptul m-ascultă-n tot ce spun.
35: Dar Iov nu întru dreapta pricepere-a grăit,
iar vorbele lui toate-s lipsite de ştiinţă.
36: Nu, Iov, ci te învaţă
să nu mai dai răspunsuri
precum cei ne-nţelepţi,
37: ca nu cumva prin asta să ne sporim păcatul;
că grea fărădelege va fi deasupra noastră
de-om spune vorbe multe având pe Domnu-n faţă ".
„Textul Masoretic are: dar el adaugă la păcatul său
răzvrătirea, face zarvă (literal: bate din palme - n. t.) printre noi
şi-şi sporeşte vorbele împotriva lui Dumnezeu”732.
730 SEP 4/II, p. 125

731 SEP 4/II, pp. 124-125
732 SEP 4/11, p. 125
192
1: Elihu a vorbit mai departe şi a zis:

2: „De ce-ai adus tu toate acestea-n judecată?
Tu cine eşti, de zis-ai: - Eu, eu sunt drept la Domnul!?
3: sau spui: - Ce-mi este bine sau rău, păcătuind?
„Textul Masoretic are: Căci ai zis: «Ce-ţi pasă? Ce fo
los am de-am păcătuit sau nu?»”733.
4: Acum îţi voi răspunde,
şi ţie, dar şi celor ce-ţi sunt prieteni, trei.
5: Priveşte-n cer şi vezi
şi socoteşte norii, cât îţi sunt ei de sus.
6: Păcătuieşti; ei, şi?
iar dacă mult îţi este păcatul, ce poţi face?
7: De vreme ce, să zicem, eşti drept, Lui ce-o să-l dai?
sau, dacă vrei, ce oare ia El din mâna ta?
8: Păcatul tău l-atinge tot pe un om ca tine,
dreptatea ta-l priveşte pe fiul pui de om.
9: Ei sunt acei ce strigă sub cruntă asuprire
şi ei răcnesc din braţu-nmulţit în jurul lor.
10: Şi n-au zis: - Unde-i Domnul, Cel care m-a jacul?
şi Cel ce rânduieşte vegheri la ceas de noapte,
Rânduieşte vegheri [străjile]: „Textul Masoretic are:
inspiră căntece”7iA.
11: Cel ce mă osebeşte de vitele ţărânii,
de păsări în văzduh?
„Textul Masoretic are: Ne învaţă mai mult decât Pe^°~
bitoace şi mai mult decât pe păsările cerului ne-a înţelepţi?' .
12: Acolo or să strige şi n-orfi auziţi,
şi-aceasta din pricina ocării celor răi.
13: Că Domnul nu voieşte să vadăfăr-de-calea;
A
Atoateţiitorul, El însuşi ia aminte

Făr-de-calea: „Cuvântul atopos nu se află decât în Car-
tea lui Iov (de şase ori) şi în Cartea Proverbelor (o dată) şi in
733 SEP 4/II, p. 126

734 SEP 4/11, p. 126
735 SEP 4/11, p. 126
193
seamnă tot ceea ce nu este la locul său, ceea ce e alături de calea
normală, ceea ce e straniu, insolit, extravagant, incomod, fără
noimă. Deseori (ca şi în cazul de faţă) e folosit în paralelă cvasi-
sinonimică cu anomos = nelegiuit, cel fără de lege. Spre deo
sebire de acesta, care are o nuanţă statică, primul introduce dina
mismul păcatului care se face din mers, prin simpla abatere de la
calea lui Dumnezeu”736.
14: la cei fără de lege, şi mă va mântui.
Iar dacă poţi să-L lauzi, aşa cum este El,
El te-o chema-nainte-I şi te va judeca.
Versetele 13-14: „De ia al doilea stih din v. 13, Textul
Masoretic are: Şi Cel puternic nu ia seama 14. nici când tu zici
că nu-L vezi, procesul e în faţa Lui şi tu aştepţi”737.
15: Şi-acum, că nici mânia nu I se ia în seamă
şi nici că El cunoaşte prea bine ce-i greşala,
„în Textul Masoretic [...]: Şi acum, dacă mânia Lui nu
mustră şi nu ia seama la răzvrătire • • • >,738
16: zadarnic îşi deschide Iov gura să grăiască
şi, neştiind ce spune, se-agaţă de cuvinte ”.
„Ioan Gură de Aur comentează: vezi cu cât e Dumnezeu
mai presus de tine\ El nu pierde nimic dacă tu păcătuieşti şi nu
câştigă nimic dacă tu eşti drept. Nu-L putem lăuda pe Dumne
zeu după cum merită, dar este important să-L lăudăm pentru
purtarea Lui faţă de noi (cf. Comentariu la Iov, XXXV, 1-
4)”739.
1: Mergând
*
mai departe, Elihu a zis:
2: „Ingăduie-mă încă puţin, ca să te-nvăţ,
că-n mine încă este destul din ce-am să-ţi spun.
3: Ştiinţa mea cea multă porni-va de departe,
736 BBVA, pp. 602-603

737 SEP 4/11, p. 127
738 SEP 4/11, p. 127
739 SEP 4/11, p. 126
194
iar eu din fapte drepte pomi-voi să grăiesc !
,A1 doilea stih în Textul Masoretic: Şi Celui care m-a
făcut să-I dau dreptate”740.
4: cu-adevărat; că altfel, de-arfi din vorbe strâmbe,
tu strâmb vei înţelege.
I
=
„AJ doilea stih în Textul Masoretic: Ci unul cu ştiinţă ■
desăvârşită este lângă tine"™1.

5: Să ştii şi tu că Domnul n-alungă pe cel bun,
pe cel ce-şi ia puterea din inima lui tare;
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Iată, Dumnezeu este
puternic şi nu alungă [pe nimeni], puternic în tăria inimif'742.
6: pe celjără de lege nu-l cheamă iar la viaţă,
dar de la El săracii îşi vor primi dreptatea;
Cel fără de lege: „Termenul aseves îl desemnează pe
omul necredincios, dar şi pe cel care are o credinţă, dar e lipsit
de evlavie, de trăirea credinţei, de respectarea normelor morale
ce izvorăsc din propria-i credinţă”743.
Nu-l cheamă iar la viaţă: „zoopieo = a face (pe cineva)
viu, a însufleţi. Bătrânii noştri din 1688 şi 1914 îl traduc cu a
învia. înţelesul versului este acela că Dumnezeu nu-l va reche
ma la viaţă (spre învierea vieţii, Ioan 5, 29) pe cel ce nu şi-a trăit
adevărul credinţei. Compară şi cu Ioan 5, 21: Tatăl îi învie pe
cei morţi şi le dă viaţă. Aşadar, e vorba nu numai de înviere ca
fapt în sine, ci şi de ceea ce urmează după ea: viaţa (la Evan
ghelistul Ioan cuvântul viaţă nu se referă niciodată la viaţa fizi
că, ci numai la cea spirituală), sau judecata (osânda)”744.
7: El nu-Şi întoarce ochii din faţa celor drepţi,
ci cu-mpăraţii-n tronuri
biruitori îi face; şi se vor înălţa.
8: Cei slabi, încătuşaţii,
picioarele şi-or prinde în laţul sărăciei
9: şi-apoi li se va spune-n poveste ce-au făcut
740 SEP 4/II, p. 127

741 SEP 4/11, p. 127
747 SEP 4/11, p. 127
743 BBVA, p. 603
744 BBVA, p. 603
195
î
şi ce-au greşit, anume că se credeau puternici.
10: Ci El va lua aminte cu-auzul la cel drept
zicând: - Se vor întoarce din strămbătatea lor.
„Primul stih în Textul Masoretic: Şi le deschide urechile
la mustrare „745
11: De-or asculta [de Domnul] şi dacă-I vor sluji,
în bunătăţi plini-vor belşugul lor de zile
şi-n cuviinţă, anii.
Cuviinţă: strălucire: gr. eimpeneia, demnitate, maies
tate, bună cuviinţă (traducerea tradiţională este mare cuviin
ţă)"146.
12: Necredincioşii însă nu se vor mântui,
că n-au avut voinţă pe Domnul să-L cunoască,
şi dac-aufost sub ceartă, ei tot n-au ascultat.
„Textul Masoretic are: Iar dacă nu ascultă, vor pieri
străpunşi de suliţă şi vor murifără să ştie"141.
13: Făţarnicii lăuntrici îşi vor stârni mânie;
nu vor striga, căci gura le e de-acum legată.
Făţarnicii lăuntrici: „Literal: făţarnicii cu inima (ipo-
krite kardia). Este vorba nu de ipocriţii clasici, care-i înşală pe
oameni prin aparenţe false, ci de ipocriţii care se înşală pe ei
înşişi, în forul lor interior, printr-o subtilă pervertire a adevă
rului obiectiv într-un adevăr personal. Dacă făţarnicul din prima
categorie îşi conduce în mod deliberat ipocrizia, cel de-al doilea
riscă să nu se mai poată controla”748.
14: De tânăr să le moară, deci, sufletul din ei
şi viaţa lor săfie rănită-adănc de îngeri,
Să fie rănită-adănc de îngeri: „Textul Masoretic are: şi
viaţa lor printre desfrânaţi - aluzie la idolatrie şi la prostituţia
sacră ce se practica pe lângă templele păgâne”749.
15: că ei pe cel nevolnic şi slab l-au necăjit;
dar [Domnul] rânduieşte dreptate celor blânzi.
745 SEP 4/II, p. 128

744 SEP 4/II, p. 128
747 SEP 4/11, p. 128
748 BBVA, p. 604
749 SEP 4/11, p. 128
196
„Textul Masoretic are: Dar El îl izbăveşte pe sărac prin
[însăşi] sărăcia lui şi prin suferinţă îi deschide urechea”150.
16: Pe tine dar din gura vrăjmaşilor te-o scoate
să-ţi fie masa-ntinsă şi plină de grăsime,
încât să se reverse-n adâncul de sub ea.
„Textul Masoretic are: Şi pe tine vrea să te tragă afară
din gura strâmtorării, la loc larg fără oprelişti, iar masa ta [să
fie] plină de tot belşugul (literal: grăsime - n. t.)”751.
17: Nu, nu va sta dreptatea departe de cei drepţi!
18: In schimb, mânie mare pe cei necredincioşi
cu daruri necurate primite pe nedrept.
Versetele 17-18: „în Textul Masoretic textul e dificil.
Una din interpretările posibile: 17. Atunci tu vei face judecată
celor răi şi mâinile tale vor împărţi dreptatea. 18. Dar ia seama
ca bogăţia să nu te ademenească şi vreun dar bogat să nu te
corupăl (Terrien)”752.
19: De bunăvoie mintea să nu te-abată-n cale,
ea, de la ruga celor slăbiţi întru nevoi.
Din cei ce au puterea
20: să nu-l scoţi pe nici unul afar' în toiul nopţii
ca-n locul său să urce mulţime de norod;
„Text dificil, cu punctuaţie derutantă în Septuaginta. Cât
despre cel masoretic, el este atât de alterat, încât versetele 19 şi
20 sunt foarte departe de un înţeles cât de cât limpede, ceea ce-1
face pe Osty să le lase netraduse, spre a nu cădea în capcana
unor tălmăciri fanteziste. Cel de faţă pare a se referi la greşala
de a detrona o personalitate spre a o înlocui cu entităţi grega
re”753. „Şi în Textul Masoretic textul e la fel de neinteligibil; fie
care traducător propune diferite emendări pentru a-i da cât de
cât un sens„754
21: fereşte-te să lucri ceva fară-de-cale,
că-ntru aceasta liber vei fi de sărăcie.
750
SEP 4/11, p. 128
751 SEP 4/II, p. 128
752 SEP 4/11, p. 129
753 BBVA, p. 604
754 SEP 4/11, p. 129
197
22: Cel-Tare întăreşte întru tăria Lui,
că, iată, cine-i oare puternic cum e El?
„Versetul 22 marchează începutul ultimei secţiuni din
discursul lui Elihu, rezervat atotputerniciei divine”755.
23: Cine-a făcut cercare în lucrurile Lui
şi cine-i ca să-I spună: Strâmb ai lucrat aici!?
24: Adu-ţi aminte: mare-i lucrarea Lui, pe care
o laudă tot omul.
„Al doilea stih în Textul Masoretic este: pe care au
cântat-o oamenif,1S6.
25: Tot omul vede-n sine
câţi pământeni ca dânsul au trupul plin de răni.
„Al doilea stih în Textul Masoretic este: omul o priveşte
de departe"151.
26: Cel-Tare-ipretutindeni, dar noi nu vom cunoaşte
al anilor Săi număr, fiind El nesfârşit.
27: Bob numărat îi sunt Lui grăunţii mici de ploaie,
cei ce-naintea ploii se strâng, de sus, în nor;
„Elihu deschide o amplă pledoarie menită să ateste pu
terea şi măreţia lui Dumnezeu ce se manifestă îndeosebi prin fe
nomenele meteorologice (fenomene, adăugăm noi, pe care omul
nici astăzi nu le poate controla), cu scurte şi neaşteptate incur
siuni în efectele acestora asupra omului şi animalelor. Autorul
foloseşte uneori metafore de o rară subţirime”758.
,Aşadar, Cel ce a aşezat pe toate cu cumpănă şi cu mă
sură - că după cum spune Iov: La El sunt numărate şi picăturile
de ploaie - ştia cât timp i-a rânduit lumii spre dăinuire şi cât de
multă hrană să-i fie dată focului. Aceasta-i pricina belşugului de
ape la facerea lumii”759.
28: când cad, ei cad în sine ca nişte vechituri
umbrind mulţimi nespuse de pământeni cu norul.
El vreme rânduit-a la fiare şi cirezi,
755 SEP 4/II, p. 129

756 SEP 4/11, p. 129
757 SEP 4/11, p. 129
758 BBVA, p. 604
757 Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, III, 5
198
ca ele să-şi cunoască, la ceasul lor, culcuşul.
Acestea toate-n cuget nu-fi dau nici o uimire?
şi inima din tine nicicum n-o primenesc?
„Textul Masoretic are: Iar norii o revarsă şi o picură
deasupra multor oameni'160.
29: Şi dacă vei pricepe cum se lărgeşte norul
fiind cu sine însuşi egal în cortul lui,
30: ei bine, iată, [Domnul] a-ntins spre el o rază,
şi el acoperit-a străfundurile mării.
„Dacă cineva încearcă să vorbească despre Dumnezeu,
mai întâi să vorbească despre marginile lumii. Locuieşti pămân
tul şi nu cunoşti marginea locuinţei tale şi a pământului! Cum
vei putea să înţelegi, după vrednicie, pe Făcătorul pământului?
Vezi stelele, dar pe Făcătorul lor nu-L vezi. Numără stelele pe
care le vezi şi atunci vorbeşte despre Cel care nu se vede, despre
Cel care numără mulţimea stelelor şi le numeşte pe toate cu
numele lor (Psalmi 146, 4).
Picăturile ploilor mari, care au căzut de curând, aproape
că ne-au prăpădit761. Numără numai picăturile care au căzut pes
te acest oraş; dar nu peste oraş; numără, dacă ţi-i cu putinţă,
picăturile care au căzut timp de o oră peste casa ta. Totuşi, este
cu neputinţă. Cunoaşte-ţi, deci, slăbiciunea! Din acestea cunoaş
te puterea lui Dumnezeu. Picăturile ploii sunt numărate de El
(v. 27), nu numai cele vărsate acum peste tot pământul, ci de
totdeauna chiar. Soarele este făptura Lui; este mare, dar foarte
mic în comparaţie cu tot cerul. Uită-te mai întâi la soare şi după
aceea iscodeşte pe Stăpân”762.
31: Că-ntru acestea [Domnul]
va judeca popoare
şi celor în putere le dă belşug de hrană.
Toate acestea sunt aplicate şi îngerilor, trimişi de Dum
nezeu să-i lumineze pe oameni:,Aceasta arată puterea lor rodi
toare, de viaţă făcătoare, sporitoare şi desăvârşitoare, care pro-
760 SEP 4/11, p. 130

761 Amănunt care privea pe ascultători, referindu-se la vreun eveniment recent.
Cuvântarea se va fi ţinut în anotimpul ploios.
762 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, VI, 4
199
l
ducând ploaia spirituală, trezeşte prin revărsarea valurilor ei în
sânul primitor al durerilor naşterea vieţii”763.
32: Cu mâinile-amăndouă Elfulgerul l-ascunde
şi tot El îl trimite spre ţintă să lovească;
33: tot El îi dă de veste prietenului Său,
şi despre-agoniseală, şi despre nedreptate.
„Textul Masoretic are: Tunetul (cuvântul are un omo-
graf care înseamnă «prieten» - n. t.) Său vesteşte despre El,
chiar şi turmele [îi simt] venirea. Stihul al doilea este neclar şi
s-au propus şi alte emendări”764.
1: Da, inima din mine

sub cer s-a scuturat
şi-a curs din locul ei.
2: Auzi, ascultă-n iureş a Domnului mânie,
cum cercetarea-I iese din gură ca un tunet.
3: Sub ceru-ntreg ţâşnirea,
lumina Lui, ea însăşi pe aripile Terrei.
Parc-am fi preferat aici: pe aripile lumii, de pildă • • •
Lumina Lui: „Textul Masoretic are: fulgerul Lui. Se considera
că pământul este plat ca un disc, astfel încât fulgerul putea să-i
atingă marginile. ♦ marginile: literal: aripile”765.
A
4: In urma ei, un vuiet cu voce de strigare:

El tună lung din glasul nestăviliţii Lui,
nimic nu se opreşte, căci vocea Lui se-aude.
5: Cel-Tare face tunet din glasu-I minunat,
căci lucruri mari lucrează, necunoscute nouă.
6: Poruncă-i dă zăpezii: - Te-aşteme pe pământ!,
şi ploi să cadă iama, ale puterii Lui.
7: Pe omul tot, El pune, cu mâna Sa, pecete,
aşa ca fiecare să-şi ştie slăbiciunea.
763 Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, 6

764 SEP 4/II, p. 130
765 SEP 4/II, p. 130
200
„Neschimbarea e păstrată pentru veacul viitor. Iar în cel
de faţă, când e vreme de curăţie, de pace şi de mângâiere dum
nezeiască, când de tulburare, de învălmăşeală, de tristeţe. Şi
aceasta pe măsura vieţuirii şi înaintării fiecăruia şi după jude
căţile pe care le ştie singur Domnul. Iar aceasta se întâmplă pen
tru ca să se arate, prin acestea, slăbiciunea noastră. Căci fericit
este, zice, cel ce cunoaşte neputinţa sa (cf. Iov 37, 7), ca să nu
ne încredem în noi înşine, cum zice Pavel, ci în Cel ce învie
morţii (II Corinteni 1, 9). Şi aşa să alergăm neîncetat spre Dum
nezeu întru smerenie şi pocăinţă şi mărturisire”766.
8: Sălbăticiunea intră sub adăpostul ei
şi-adoarme în culcuş.
9: Furtuna vine-n cercuri din tainice cămări,
din culmi înalte, frigul.
10: Suflarea Celui-Tare preface apa-n gheaţă,
El cărmuieşte apa precum îi este voia;
„Stihul al doilea în Textul Masoretic: şi întinderile de
apă se întăresc"161.
11: şi norul se prelinge ungând pe cel ales,
lumina lui pătrunde prin ceaţă, risipind-o.
,Âsocierea, aproape suprarealistă, dintre norul care, de
obicei, udă prin ploaie, verbul a aplica un unguent şi adjectivul
substantivat alesul sau cel ales poate constitui o referire la norul
care l-a uns pe Moise ca ales al lui Dumnezeu. Textul capătă
astfel o dimensiune duhovnicească”768. „Textul Masoretic are:
El încarcă cu umezeală norii, împrăştie norul fulgerul Lui
(?)”769.
12: El este Cel ce-nvârte, rotund, pornite cicluri,
în propria-I voinţă, spre săvârşirea lor;
oricâte porunceşte A
se rânduiesc printr-Insul, cu totul, pe pământ;

13: ori pentru vreo certare, ori pentru moarte-n lut,
ori pentru orice milă ce s-ar afla într-însul.
766 Calist şi Ignatie Xanthopol, Cele 100 de capete, 43

767 SEP 4/11, p. 131
768
BBVA, p. 605
769
SEP 4/11, p. 131
201
14: O, ia aminte, Iov,
stai locului şi-nvaţă a Domnului putere!
15: Ştii tu ce aşezare Şi-a pus în fapte Domnul
când El din întuneric a izvorât lumină?
Versetele 15-18: „Textul Masoretic are: 15. Ştii tu oare
planul lui Dumnezeu asupra lor şi cum face să strălucească ful
gerul în norii Săi? 16. Cunoşti tu clătinarea norilor, minunăţii
ale unei ştiinţe desăvârşitei 17. Când hainele tale sunt fierbinţi
şi pământul e nemişcat sub vântul de miazăzi, 18. ai întărit tu
împreună cu El norii ca pe o oglindă de metal turnat?’110.
16: Ştii tu vârtejul tainic ce risipeşte norii
şi taina dinlăuntru-a căderii celor răi,
17: tu, omul cel al cărui veşmânt se încălzeşte
când vântul din austru se odihneşte-n câmp?
18: Poţi tu să-ntinzi tăria cu Cel-De-odinioară,
cea tare ca lumina răsfrăntă-n revărsări?
19: Invaţă-mă, hai, spune-mi, ce voi grăi cu El?
şi, dacă da, eu vorba mi-o priponesc aici.
„Textul Masoretic are în plus: din pricina întuneri
cului.
20: Stau oare lângă mine un scriitor, o carte,
ceva care să-lfacă pe om să stea tăcând?
„în Textul Masoretic textul e foarte neclar”772.
21: Că nu toţi văd lumina aceea preacurată
de-atunci, din începuturi, lucind din depărtări,
aşa cum ea luceşte când El aprinde norii,
22: da, nori de miazănoapte, cu faţa lor de aur,
în care numai slavă e-Atoateţiitorul.
Versetele 21-22: „în Textul Masoretic versetul continuă
descrierea furtunii de vară: 21. Deodată nu se mai vede lumina
strălucitoare, [ascunsă] de nori, apoi vântul trece şi îi mătură.
22. De la miazănoapte vine [lucire de] aur; în jurul lui Dumne
zeu, măreţie înfricoşătoare”773.
770 SEP 4/11, p. 131

771 SEP 4/II, p. 132
772 SEP 4/11, p. 132
773 SEP 4/II, p. 132
202
23: Că nu aflăm un altul la fel întru putere
ca El, Cel ce dreptate le face celor drepţi;
tu nu vrei să-L auzi?
24: De-aceea ne vom teme noi, oamenii, de El,
cu teama omenească a inimii-nţelepte
întreg capitolul vorbeşte despre atotputernicia lui Dum
nezeu, asupra căreia glosează un comentariu, adăugând şi alt
atribut, acela al înţelepciunii (prezent şi acesta, de altfel, în
capitolul 37 al Cărţii Iov): „Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu Cel
mai înainte de veacuri, Cel necuprins şi Cel atotputernic, Atot-
ţiitorul, putea desigur şi fără întruparea Sa să-l izbăvească pe ora
de moarte şi de robia diavolului. Pentru că pe toate le poartă şi
le susţine cu Cuvântul puterii Sale şi toate sunt supuse stăpânirii
Sale celei dumnezeieşti, după cuvântul lui Iov, nimic nefiindu-i
Lui cu neputinţă. Căci tăria şi puterea făpturii zidite nu poate să
se împotrivească puterii Ziditorului ei şi nimic nu este mai pu
ternic decât Atotputernicul. Dar lucml cel mai potrivit cu firea şi
slăbiciunea noastră, şi care se potrivea cel mai bine şi Celui ce-1
lucra, era întruparea Cuvântului lui Dumnezeu”774.
CAPITOLUL 38 - Cuvântul lui Dumnezeu către Iov
1: După ce a încetat Elihu de a mai vorbi, zis-a Domnul

către Iov prin vifor şi nor:
„Iov îi ceruse lui Dumnezeu să compară amândoi în faţa
unei instanţe supreme, pentru ca el să se poată dezvinovăţi. Iată
că Dumnezeu rupe tăcerea şi-i vorbeşte, dar nu ca parte egală, ci
ca un Atotputernic, deseori folosind ironia. Viforul şi norul sunt
elemente prin care Dumnezeu Se descoperă pe Sine; în Textul
Masoretic: i-a răspuns din mijlocul furtunii; Septuaginta menţi
ne norul ca formă vizibilă prin care Dumnezeu îi vorbise şi lui
Moise„775 . „Augustin aseamănă acest răspuns pe care Dumnezeu
i-1 dă lui Iov cu teofania manifestată lui Moise sau cu schim-
774 Sf. Grigorie Palama, Omilii, XVI, I

775 BBVA, p. 606
203
barea la faţă a Domnului în faţa celor trei ucenici pe munte
{Annotationes in lob 38)”776. Sfântul Grigorie Palama, vorbind
despre Fecioara Maria. arată că acesteia, spre deosebire de drep
ţii de până atunci (şi de atunci încoace), Dumnezeu nu i S-a
făcut cunoscut „prin vijelie şi nor”777, adică aceasta a suit la o
vedere mai înaltă a Lui decât toţi ceilalţi oameni.
2: „ O, cine e acela ce sfatul Mi-l ascunde
şi-n noduri de cuvinte M-ascunde chiar pe Mine?
„Augustin interpretează astfel acest verset: nimeni nu
trebuie să considere că suferinţa care îl loveşte nu este pe merit,
căci omul păcătuieşte cu fapta, cu vorba, cu gândul; de aseme
nea, suferinţa este folositoare (Annotationes in lob 38)”778.
„Căci ce I-ar rămâne ascuns Celui ce toate îi sunt dez
văluite? De aceea şi zice către unul dintre Sfinţi: Cine este a-
cesta, care, ascunzând sfatul său şi ţinând cuvintele în inima sa,
socoteşte că le ascunde de Mine?”77.
3: încinge-ţi bărbăteşte mijlocu-n cingătoare:
Eu întrebări voi pune, iar tu ai să-Mi răspunzi.
Jncinge-ţi coapsele ca un bărbat: pentru Augustin, a-
ceste cuvinte reprezintă un îndemn la adresa slujitorilor lui
Dumnezeu ca ei să suporte încercările grele, supărările amare cu
scopul de a se detaşa de plăcerile senzuale şi de a se îndepărta
de la rătăciri {Annotationes in lob 38)”780.
„Şi Iov primeşte poruncă de la Domnul să se încingă.
Căci, ca şi cum ar fi aceasta un simbol al vitejiei şi al pregătirii
pentru fapte (de luptă), îi zice: încinge-ţi coapsele tale ca un
bărbat'™ . Cuvântul se referă la purtarea brâului de către mo
nahi, semn al pregătirii pentru războiul cel nevăzut.
4: Unde erai când însumi întemeiam pământul?
Hai, spune-mi dacă ştii!
5: Ştii oare cine-anume i-a hotărât măsuri,
776 SEP 4/II, p. 132

777 Omilii, LIII, 45
778 SEP 4/11, p. 132
779 Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului han, XI
780 SEP 4/11, p. 133
781 Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 23
204
sau cine-a pus o plasă de Junii peste el?
6: şi, dacă-l ţin pilaştrii, în ce sunt ei înfipţi?
sau cin ’ i-a pus tărie de piatră unghiulară?
Versetele 2-6 (ca şi 16 şi 18) sunt folosite de către Sfan
ţul Grigorie Palama în disputa sa cu Varlaam, acela neglijând
împlinirea poruncilor morale, în ideea că omul se curăţeşte în
principal prin speculaţia filozofică: „Vasile cel Mare spune lim
pede că: nu e nici o piedică pentru dobândirea fericirii Jagă-
duite necunoaşterea adevărului despre cer, despre pământ şi
despre elementele din ele. Dar tu [Varlaam] spui că acest adevăr
e mântuitor şi, dacă nu-şi formează cineva mintea prin cunoaş
terea adevărului care se vede prin toate, nu poate ajunge la i
desăvârşire. O, de-ar cunoaşte cineva acest adevăr, ca să vorbim
despre ceea ce e cu neputinţă de ajuns! Căci cunoştinţa tuturor
este numai în Dumnezeu, Care zice către Iov: Spune-mi, de ai
cunoştinţă, unde au fost înfipţi stâlpii pământului, care sunt
izvoarele mărilor (38, 16) şi cât e de mare lăţimea de sub cer?
(38, 18). Tu însă crezi că eşti singurul care ştie totul şi posedă
desăvârşirea, fără să-ţi fi format mintea prin acest adevăr, ci prin
cele ale lui Aristotel, Platon, Euclid, Ptolomeu şi ale celor ca ei.
De aceea, socoteşti văzători de Dumnezeu mai degrabă pe astro
logi şi pe fiziologi decât pe cei ce au fost în realitate astfel”782.
Pasajul a inspirat şi o tratare în versuri:
„Şi dacă ai putea cunoaşte înălţimea cerului
şi ai putea arăta care e fiinţa
soarelui, a lunii şi a stelelor,
cum sunt legate între ele şi cum se mişcă,
fiind neînsufleţite şi mişcându-se fără simţire,
sa dacă ai cunoaşte hotarele şi măsurile pământului însuşi,
din care tu însuţi ai fost luat,
şi întinderile şi mărimile lui;
şi pe ce se reazemă;
şi ce este sau care îi e temelia,
de ai cunoaşte acestea
şi ai afla ţinta fiecărui lucru;
782
Sf. Grigorie Palama, Despre sfânta lumină, 3
205
•i
şi dacă ai putea număra nisipul mării;
sau dacă ai cunoaşte firea ta însăşi
şi ai tălmăci opera înţelepciunii,
atunci ai înţelege şi pe Făcătorul însuşi,
cum este în chip neamestecat Unime în Treime
şi Treime în Unime în chip nedespărţit” .
„De aceea, pune hotar minţii tale, ca nu cumva cuvântul
lui Iov să-ţi mustre curiozitatea că iscodeşti cele ce nu pot fi
înţelese şi să fii întrebat şi tu de el pe ce s-au întărit stâlpii
pământului!”1**.
7: hai, cine?; toate-acestea când stele se năşteau
şi îngerii Mei (da, toţi!) Mă preamăreau în cor?
„Ebraică: şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie.
Oricum, e vorba de un monoteism pur, în care nu există nici cea
mai slabă urmă a credinţei în preexistenţa răului”785. „Toţi în
gerii Mei: aceştia sunt, pentru Augustin, predicatorii Evanghe
liei (Annotationes in lob 38). ♦ Pentru Ioan Gură de Aur, aceste
cuvinte constituie dovada că îngerii sunt primele făpturi din uni
vers (cf. Comentariu la Iov, XXXVIII, 7)”786.
„Cel ce lărgeşte pronia Sa până la vrabie (cf. Matei 10,
29), cum ar refuza să creeze pe îngeri, să întărească cerul şi să
fixeze pământul, să dea fiinţă soarelui, lunii şi stelelor, de ve
derea cărora e admirat de sfinţii îngeri ca Mare Creator?”787.
Creaţia nu bucură doar pe îngeri ci, privită cum se
cuvine, înalţă şi mintea omului către Dumnezeu, iar aceasta se
petrece şi pe timp de noapte: „Cât despre cei contemplativi,
noaptea are multe vederi [...]. Ea aduce aminte de fiecare dată
despre facerea lumii, pentru pricina că toată zidirea se ascunde
sub întuneric ca mai înainte şi ajută pe om să cugete cum cerul
era odată singur fără stele, precum nevăzute sunt acelea acum
când sunt ascunse de nori. Iar intrând în chilie788 şi privind
78J Sf. Simeon Noul Teolog, Imnul 21

784 Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, I, 9
785 BBVA, p. 606
786 SEP 4/11, p. 133
787 Sf Chirii al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, IV
788
Textul se referă la monahi, dar poate fi extins la toţi dreptcredincioşii.
206
numai întunericul, îşi aduce aminte de întunericul acela ce era
deasupra adâncului. Şi, facându-se iarăşi cerul dintr-odată curat
şi el stând afară din chilie, se uimeşte de lumea de sus şi aduce
laudă lui Dumnezeu, cum zice Iov despre îngeri789, când au
văzut stelele”790. „Firile raţionale au fost învăţate de Creatorul să
se folosească de sunetul sensibil al cuvântului încă de la început;
şi prima lui folosire a fost să aducă lauda Creatorului, pentru
lucrurile Sale, cum stă scris în Cartea lui Iov. Şi noi, oamenii,
am primit tot de la Creatorul în chip sensibil sunetele cuvântului
sensibil de care să ne folosim, şi el ajunge la noi transmiţându-
se din tată în fiu”791.
8: Când marea se născuse din sânul maicii sale
şi se vărsa pe-alături, au cine a-ngrădit-o?
9: că scutece de neguri am pus pe trupul ei
şi norul drept veşmânt
10: şi-n jurul ei hotar
şi lacăte la porţi,
11: zicându-i: - Pân-aici doar să vii, şi nu mai mult,
şi valurile tale să se zdrobească-n tine!
„Dumnezeu a stabilit nişte limite pentru suferinţele pro
vocate de diavol lui Iov şi, de asemenea, a spus valurilor mării
(= dezbinărilor şi războaielor) până unde pot ameninţa corabia
Bisericii (Augustin, Annotationes in lob 38)”792.
„Marea face cunoscut cuvântul poruncii dat ei când,
prin mişcarea sa lasă pe ţărmuri, prin valurile sale, o linie vizi
bilă; prin aceasta arată celor care o privesc că n-a depăşit hota
rele poruncite ei”793.
„înţelege-mi deci că palatul e trupul, iar vistieria împă
rătească e sufletul fiecăruia dintre noi oamenii; cu acesta unin-
du-Se Dumnezeu, prin lucrarea poruncilor Lui, îl face întreg al
luminii dumnezeieşti şi dumnezeu prin unirea cu El şi harul Său.
Spre această stare cuvenită lui Dumnezeu vine tot cel ce străbate
789 Mai exact: cum zice Cartea Iov, căci Acela ce grăieşte aici este Dumnezeu.
790 Petru Damaschin, învăţături duhovniceşti, 22
791 Sf. Isaac Şirul, Cuvinte către singuratici, II, 3, 8
792 SEP 4/11, p. 133
207
calea [...] virtuţilor, întrucât a trece pe altundeva şi a depăşi cu
tare sau cutare locuinţă şi a ajunge la alta printr-un meşteşug
oarecare e cu desăvârşire cu neputinţă. Fiindcă aşa a rânduit Stă
pânul Hristos să fie intrarea în împărăţia cerurilor şi altfel nu se
poate. Căci dacă marginile acestei mări nu pot fi depăşite, cu
atât mai mult vor fi păzite necălcate şi de nemutat acestea”794.
12: Au peste tine-ntins-am aripile luminii,
şi-n veacul tău menirea luceafaru-şi căta,
„Pentru Augustin, lucirea zorilor este ziua învierii. Hris
tos este întâiul născut dintre cei morţi, capul Bisericii, pe care
cei care formează trupul Lui trebuie să-L urmeze în învierea vii
toare a sfinţilor (Annotationes in lob 38)”795.
13: anume să apuce pământul de la colţuri
să-l scuture de toată nelegiuirea lui?
,pământul este scuturat ca o pătură de pe care fug praful
şi impurităţile; lumina zilei este aceea care pune nelegiuiţii pe
fugă (vezi 24, 16)”796.
14: Au tu ai luat ţărână din lut şi i-ai dat viaţă
şi ai făcut dintr-însa pământ cuvântător?
\ „Textul Masoretic are: El se preschimbă ca argila de
) pecete (= devine roşu - n. t.) şi stă ca un veşmânt. Imagine a ră
săritului ce colorează pământul şi-i arată contururile ferme”797.
/
15: Au tu ai luat lumina din cei nelegiuiţi?
dar braţul celor mândri, au tu l-ai sfărâmat?
„Textul Masoretic are: Iar cei răi sunt lipsiţi de lumina lor şi
braţul ce se ridica se frănge,,m.
16: Venitu-i-ai tu mării-n adâncuri, la izvoare?
umblat-ai tu vreodată pe urmele genunii?
17: Ţi s-au deschis, de frică, cumva, porţile morţii
şi s-au holbat nainte-ţi ai iadului portari?
,rPorţile morţii: porţile care închid împărăţia morţilor
(iadul, hades-ul, Şeol-ul). Expresie folosită şi în Psalmi 9, 13;
m Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri elice, XI

795 SEP 4/11, p. 133
796 BBVA, p. 607
7,7 SEP 4/II, p. 134
798 SEP 4/11, p. 134
208
106, 18). Dumnezeu este singurul Care poate pătrunde, ca un
Stăpân, prin aceste încuietori, aşa cum o va face Iisus Hristos, la
înviere, prin pogorârea la iad”799. „Al doilea stih în Textul Ma-
soretic: Şi porţile umbrei morţii le-ai văzuţi ♦ Dumnezeu deţine
puterea asupra vieţii şi asupra morţii; lăcaşul morţilor este o
închisoare peste care e stăpân (cf. Ioan Gură de Aur, Comen
tariu la Iov, XXXVIII, 17),ft00.
„Să citim aceste cuvinte ca unii care întreabă. Căci cu
vântul ne arată biruinţele lui Hristos şi cele săvârşite în adânci
mile iadului. Fiindcă spre aceasta a murit Hristos şi a trăit, ca să
domnească şi peste morţi şi peste vii”801.
„Prin aceste cuvinte arată că Cel care din pricina iubirii
de oameni S-a pogorât în iad, Acela la început a făcut pe om din
pământ”802. „Moartea s-a înspăimântat când a văzut că Se po
goară în iad un Străin, pe Care nu-L pot ţine lanţurile de acolo.
Din care pricină, portari ai iadului, v-aţi spăimântat când L-aţi
văzut? Ce frică neobişnuită v-a cuprins? Moartea a fugit, iar fu
ga îi vădea teama”803.
18: Aflat-ai tu lăţimea pământului sub cer?,
hai, spune: câtă, cum e?,
19: şi unde-i ţara-n care seghemuie lumina?
dar bezna, ce loc are?
„Augustul comentează: cuvintele Domnului sunt lumină
şi dau pricepere copiilor. întunericul se află în noi atunci când
refuzăm să fim ca pruncii. Cei care s-au despărţit de Dumnezeu,
cei care nu L-au preamărit, au o inimă întunecată şi de aceea ei
înşişi au devenit lăcaşul întunericului. întunericul poate fi şi
locul în care vor ajunge păcătoşii îndârjiţi (cf. Annotationes in
lob 38)”804.
20: de le cunoşti hotarul,
hai, du-Mă tu de mână la-ncheietura lor!
m BBVA, p. 607
800
SEP4/II,p. 134
801
Sf. Chirii al Alexandriei, Glafîre la Facere, II
802
Sf Chirii al Ierusalimului, Catehezele, IX, 11
803
Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, XIV, 19
8W SEP 4/11, p. 134
209
21: Le ştii?, că doar pe-atunci erai şi tu născut,
şi-al anilor tăi număr îl ştii cât e de mare • • •
„Ironie divină!”805.
22: Ajuns-ai tu vreodată-n cămările zăpezii?
dar grindina, văzut-ai din ce cămări se-azvârle
23: ca Eu să-ţi port de grijă când te pândesc vrăjmaşii
la vreme de războaie, la ceas de bătălii?
24: De unde iese bruma?
de und-se răspândeşte austrul pe pământ?
Austrul: „Vântul de miazăzi, Notos, este vântul cald
care aduce ploaia”806.
25: Au cine-i gatăploii largi curgeri în şuvoaie
şi fulgerului cale şi tunetului drum,
26: aşa încât săplouă-n pământ nelocuit
şi-n apriga pustie umblată de ţipenii,
27: să sature pământul înţelenit, deşert,
să facă să răsară păşuni cu iarbă deasă?
28: Hai, cine-i tatăl ploii
şi cine-i cel ce naşte în aer stropi de rouă?
Numind pe Dumnezeu tată şi născător al celor create
„nu descrie firea [creată] ca fiind din firea Lui, ci că naşterea
(adică producerea) fiecăreia dintre cele ce sunt făcute este din
voinţa Lui. Nimic nu este din fiinţa (ek n]<; ouaiaq) Lui, ci toate
s-au făcut prin voinţa Lui. Fiecare este după cum a fost fa-
cut „807
29: Ce pântec naşte gheaţa
şi cine zămisleşte, mai blândă, bruma-n cer,
„Pentru Ioan Gură de Aur, imaginile de zămislire şi
naştere trimit la Cel care este cauza primă şi unică şi evidenţiază
că făpturile erau modelate chiar înainte de a fi realizate pe de
plin (cf. Comentariu la Iov, XXXVIII, 22)”808.
30: să se pogoare, apă, dar nu curgând ca apa?
Adâncul are-o faţă; ei, cine-a rânduit-o?
805 BBVA, p. 607

806 SEP 4/II, p. 135
807 Teodoret al Cirului, Istoria bisericească, I, 6,7
808
SEP 4/11, p. 135
210
„Primul stih în Textul Masoretic: când se prefac (literal:
ascund - n. t.) apele în piatră,m.
31: Ştii tu prin ce belciuge Pleiadele se leagă?
Deschis~ai tu-ngrădirea ce (ine Orionul?
Pleiade echivalează termenul ebraic kimah, care de
semnează o stea strălucitoare sau chiar o constelaţie. Comilescu
traduce prin Găinuşa; Orion (= cel ce este strălucitor; nebuna
tic) - constelaţie cunoscută din vechime, echivalează termenul
ebraic kesil (= nebun). „Textul Masoretic are: Eşti tu în stare să
înnozi legăturile Pleiadelor şi funiile Orionului să le des-
faci?'m.
32: Au tu eşti cel ce sparge, la vreme, Zodiacul
şi-aduce jos, de chică, luceafarul-de-seară?
Zodiacul: semnele zodiacului se referă la 12 constelaţii
învecinate care se pot vedea în zona circulară a sferei cereşti,
prin faţa cărora trece drumul aparent al soarelui. Luceafărul de
seară echivalează Ursa [mare] din Textul Masoretic.
33: Ce zici?: cunoşti tu oare schimbările din cer
şi cele de sub ceruri, că laolaltă merg?
„Versetul nu implică, neapărat, o doctrină astrologică, ci
observaţia că anumite fenomene terestre sunt determinate sau
condiţionate de fenomene cosmice (cum ar fi atracţia şi fazele
lunii asupra mareelor sau asupra ciclului sanguin al femeii)”811.
34: Poţi tu să chemi la tine, cu voce arsă, norul, şi el să
mi te-asculte cu revărsări de apă?
35: Poţi tu trimite-n ţintă iuţi trăsnete, şi ele
să meargă şi să-ţi spună: - Ajuns-am; ce săfacem?• • •
36: Cine i-a dat femeii ştiinţa de a ţese,
ca şi pe-aceea, veche, de-a face-alesături?
Dacă textul grec e limpede, cel ebraic e enigmatic:
„Textul Masoretic are: Cine a aşezat în tuhoth înţelepciune şi a
pus în sekhewi înţelegere? Apar aici două cuvinte enigmatice.
Primul, tuhoth, a fost interpretat ca lăuntrul omului (inima), sau
ca nor, sau, facându-se legătura cu zeul Thot, ca pasărea egip-
809 SEP 4/11, p. 135

8.0 SEP 4/11, p. 135
8.1 BBVA, p. 608
211
teană ibis (în paralel cu sensul cocoş pentru celălalt cuvânt,
sekhewi). Cel de-al doilea termen, sekhewi, poate însemna şi
apariţie cerească, fenomen” .
„Dumnezeiasca Scriptură admiră şi deşteptăciunea fe
meilor în ţesături, spunând: Cine a dat femeilor înţelepciunea
ţesăturii sau ştiinţa broderiei? Aceasta e o lucrare a unei vieţui
toare raţională şi de o înţelepciune îmbelşugată ce ajunge până
la cer”813.
37: Au cine fine-n număr, cu-nţelepciune, norii,
şi cerul îl apleacă, prielnic, spre pământ,
„Cu înţelepciune: Ioan Gură de Aur are de înţelepciune,
ceea ce dă o frumoasă expresie poetică, nori [plini] de înţe
lepciune (Comentariu la Iov, XXXVIII, 28). ♦ AI doilea stih în
Textul Masoretic: Şi burdufurile cerului le apleacă”814.
38: să se reverse-asupră-i ca pulberea-n vântoase,
măcar că-l întărisem ca piatra-n patru muchii?
„Textul Masoretic are: Pentru ca pulberea să se adune
grămadă, iar bulgării să se lipească între e/”815.
„Cine este tatăl ploii? Cine a născut picăturile de rouă?
(38, 28). Cine este Cel care a îngroşat aerul în nori şi a poruncit
ca să poarte apele ploilor? Cine este Cel care uneori aduce de la
miazănoapte nori care strălucesc ca aurul (37, 22), iar alteori îi
preface într-un fel şi iarăşi îi transformă în felurite cercuri şi în
alte forme? Cine este Cel care poate să numere norii cu înţelep
ciunea Sa? Despre El se spune în Cartea lui Iov: El cunoaşte
câte feluri de nori sunt; El a aplecat cerul la pământ (38, 37).
Şi: Cel care numără norii cu înţelepciunea (38, 37. Şi: Nu s-a
rupt norul sub el (26, 8). Cu toate că sunt atâtea măsuri de apă
în nori, totuşi norii nu se rup, ci apa se coboară pe pământ cu
multă ordine. Cine este Cel care scoate vânturile din vistieriile
lor (Psalmi 134, 7)? Cine este, după cum am spus, Cel care a
născut picăturile de rouă? Din al Cui pântece iese gheaţa?{38,
29). Firea ei este de apă, dar este tare ca piatra. Uneori apa se
812 SEP 4/II, p. 136

813 Sf. Grigorie de Nazianz, Cele 5 cuvântări teologice, II, 24
814 SEP 4/II, p. 136
815 SEP 4/II, p. 136
212
face zăpadă ca lâna; alteori slujeşte Celui ce răspândeşte negura
ca cenuşa (Psalmi 147, 5); alteori o face tare ca piatra pentru că
Dumnezeu cârmuieşte apa aşa cum vrea. Natura apei este de un
singur fel, dar lucrarea ei este foarte puternică”816.
39: Tu eşti cel ce vânează mâncare pentru lei
şi potoleşte foamea balaurilor mari,
40: când toţi aceştia, gheme-n culcuşuri, stau la pândă
sau se ascund în dese hăţişuri prin păduri?
41: Cine-a avut în grijă să-ndestuleze corbul,
când puii lui spre Domnul de foame croncănesc
şi umblă-ncoace-ncolo în căutarea hranei?
Versetele 39-41: „Ioan Gură de Aur apropie pasajul de
Matei 6, 26-30 {priviţipăsările cerului... iarba câmpului): fap
tul că Dumnezeu Se îngrijeşte şi de sălbăticiuni arată belşugul
providenţei Lui (cf. Comentariu la Iov, XXXVIII, 33)”817.
„Cerurile, puse în mişcare prin conducerea Lui, se su
pun Lui în pace. Ziua şi noaptea îşi continuă drumul poruncit de
El, neîmpiedicându-se una cu alta. Soarele, luna şi ceata de ste
le, potrivit poruncii Lui, îşi desfăşoară în unire, fără vreo aba
tere, hotarele ce li s-au pus. Pământul, rodind potrivit voinţei
Lui, dă, la timpuri potrivite, tot felul de hrană oamenilor, anima
lelor şi tuturor vieţuitoarelor de pe el, fără să se împotrivească
sau să schimbe ceva din legile puse de El. Regiunile cele ne
descoperite ale abisurilor şi cele nepovestite ale adâncurilor se
ţin prin aceleaşi porunci. întinderea cea nesfârşită a apelor mă
rii, alcătuită la creare în adunări de mări, nu depăşeşte hotarele
ce i s-au pus, ci face aşa precum i s-a poruncit. Că a spus Dum
nezeu: Până aici să vii şi valurile tale în tine se vor sfărâma
(38, 11). Oceanul cel fără de sfârşit pentru mintea oamenilor şi
lumile, care se află dincolo de el, se conduc de aceleaşi legi ale
Stăpânului. Anotimpurile: primăvara, vara, toamna şi iama, vin
în pace unele după altele. Locurile vânturilor îşi împlinesc la
timpul lor, fără tulburare, slujirea. Izvoarele cele pururea curgă
toare, create pentru desfătarea şi sănătatea noastră, dau fără

817 SEP 4/11, p. 136
213
întrerupere oamenilor şanurile lor, ca să vieţuiască. Cele mai
mici vieţuitoare se adună unele cu altele în unire şi pace. Marele
Creator şi Stăpânul tuturora a poruncit ca toate acestea să fie în
pace şi unire. A făcut bine tuturor creaturilor Lui, dar mai presus
de toate nouă, care căutăm scăpare la îndurările Lui, prin Dom
nul nostru Iisus Hristos”818.
CAPITOLUL 39 - Cuvântul lui Dumnezeu (continuare)
1: Ştii tu sorocu-n care nasc caprele-de-stâncă?

ai urmărit tu vremea cerboaicelor cândfată?
2: Din lunile lor grele ai numărat vreuna?
şi din dureri născânde au tu le-ai dezlegat?
3: Hrănitu-le-ai tu puii-n afar’ de orice spaimă?
Durerile lor toate au tu le-ai alinat?
„Textul Masoretic are: Ele îngenunchează, îşi nasc puii
şi scapă de durerf,m.
4: Că ele-şi uită puii, aceştia se prăsesc
şi pleacă de la ele şi nu se mai întorc.
5: Cine-a lăsat asinul sălbatic să stea liber
şi de la iesle slobod de legătura lui?
6: Că-n felul său de viaţă Eu pusu-i-am pustia
şi, drept ocol, pământuri cu buza-n sărătură,
7: să-şi râdă el de zarva oraşelor-viespare
şi nici să nu audă strigarea de stăpân,
8: ci sus în munţi să-şi cate păşunea răcoroasă
din tot ce e verdeaţă.
„Chiar în asprimea vieţii pe care o îndură asinul sălba
tic, există o înţelepciune a lui Dumnezeu; singurătatea sa îi asi
gură o libertate şi o linişte pe care nu o pot avea oamenii, mai
ales cei îngrămădiţi în marile lor aşezări. într-un fel, imaginea
prefigurează viaţa pustnicilor de mai târziu, o viaţă singuratică
şi aspră, dar singura ce le poate oferi isihia”820.
818 Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, XX, 1-11

819 SEP 4/11, p. 137
820
BBVA, pp. 608-609
214
„Să râvnim virtuţile sfinţilor şi, desfacându-ne de po
runcile slujirii trupului, să urmărim slobozirea. Pe asinul sălba
tec, lăsat slobod de Ziditor în pustie, care nu aude răcnetele mă
nătorului şi-şi bate joc de zarva oraşului, chiar dacă l-am făcut
până acum să poarte poveri, înjugându-1 la patimile păcatului,
să-l dezlegăm de legături, oricât s-ar împotrivi cei ce îi sunt stă
pâni nu prin fire821, ci şi-au câştigat stăpânirea prin obişnuinţă.
[...] Dar se iveşte întrebarea: cum caută dincolo de orice
verdeaţă822 asinul sălbatec lăsat slobod de Dumnezeu în pustie,
odată ce are ca loc de petrecere pustia, iar ca sălaş pământul
sărat, ştiut fiind că pământul sărat şi pustia nu sunt potrivite
pentru creşterea verdeţei? înţelesul e acesta, că numai cel pustiu
de patimi este în stare să caute cuprinsul contemplaţiei în cuvin
tele dumnezeieşti, după ce s-a uscat din el mustul patimilor”823.
9: Tu crezi că inorogul va vrea să-ţifie slugă
sau să-şi petreacă noaptea dormind la ieslea ta?
„Inorog: animal fabulos unicorn, simbol al puterii invin
cibile (vezi şi Numerii 23, 22). Textul Ebraic sugerează (în
funcţie de traducători): bivolul, boul sălbatic, bizonul, tau
rul'*2*. Uneori, s-a echivalat şi cu rinocer, ca în tâlcuirea de mai
jos: „Se zice că asinul sălbatec râde de gloata oraşului; iar rino
cerul nu poate fi legat de nimenea. Tot aşa mintea, care împă-
răţeşte peste fire şi peste raţiunile firii, râde de deşertăciunea
gândurilor când se roagă, şi nu poate fi luată în stăpânire de ni
mic din cele supuse simţurilor”825.
10: Poţi tu să-i pui pe coamă
un jug legat in bice
şi să fi-lfaci să tragă
în brazda ta la plug?
„După cum ştim din Cartea lui Iov, rinocerul este un
animal a cărui putere nu poate fi biruită, un animal care nu se
lasă supus de oameni. Şi în acel loc al profeţiei se spun multe
821 Patimile.
822 Mai exact: cum caută verdeaţa?
824 BBVA, p. 609
825 llie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, 182
215
i
despre acest animal; că îi place libertatea şi că nu se supune oa
menilor”826.
11: Sau, pentru că-i puternic, îţi pui nădejdea-n el
şi toate ale tale le laşi pe seama lui?
12: Crezi tu că roada holdei el ţie ţi-o va da
şi-o va aduce-ntocmai la aria de treier?
13: Ştii struţul?: are aripi ce-n umbra lor se-ntind;
vai, struţul: ce frumoase sunt aripile lui!
„Text neclar în Textul Masoretic: traducătorii recurg la
conjecturi pe baza Targumului. S-ar putea înţelege: Struţul bate
vioi din aripi, de parcă ar avea pene ca barza. Barza e numită
hasidhah, credincioasa/iubitoarea, şi e pusă în opoziţie cu stru
ţul, care nu are grijă de ouă”827.
14: Când el sămânţa-şi lasă cu ouăle-n ţărână
să se clocească-n spuza nisipuluifierbinte,
15: el uită că piciorul le poate risipi
şi fiarele pustiei le pot strivi sub labe.
16: De pui nu-i este milă, de parcă nu-s ai lui,
nu-şi teme osteneala c-arfifără folos;
17: că Dumnezeu nu-i zise să aibă-nţelepciune
şi nici părtaş îlface priceperii obşteşti,
18: dar, când îi vine vremea să se ridice-nalt,
atunci în fugă-şi râde de cal şi călăreţ!
19: Ah, calul! Iată, calul: Au tu i-ai dat puterea,
sau tu i-ai pus în coamă mândria de-a-ngrozi
„Ai înveşmântat calul cu putere'. Augustin vede aici por
tretul martirului, martor înflăcărat al credinţei, a cărui putere nu
vine de la el, ci de la Domnul {Annotationes in lob 39)”828.
20: când arme şi armură i s-au lipit de trup
şi pieptul i se umflă de slavă şi-ndrăznire?
„Textul Masoretic are: Tu i-ai dat să sară precum lăcusta; mă
reţia nechezatului lui e spaimă”m.
21: El sapă cu copita şi-n sine se-ndârjeşte
826 Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 5

827 SEP 4/II, p. 138
828 SEP 4/11, p. 138
829 SEP 4/11, p. 138
216
şi aprig iese-n câmp.
22: Săgeţile ce plouă-mpotrivă-i nu le vede,
de armă nu se teme:
„Primul stih în Textul Masoretic: îşi bate joc de spaimă
şi nu e descumpănit’830.
23: şi sabia, şi arcul lucesc pe trupul său.
„Textul Masoretic are: Pe el zăngăne tolba cu săgeţi,
fulger de lance şi de suliţă'’831.
24: Prins parcă de mânie, loveşte-n loc pământul
şi nu-şi gâseşte-astămpăr decât când goarna sună.
f 25: Iar când trompeta sună, el zice: - Bine, haideţi!,
şi-adulmecă războiul cu chiot şi strigare.
„Ideea generală a fragmentului (w. 19-25) este aceea că
dresarea animalului de către om (în speţă, aceea a calului) nu e
posibilă decât în funcţie de însuşirile naturale ale celui ce se lasă
dresat, însuşiri care, în primă şi ultimă instanţă, sunt de la Dum
nezeu ,>832
De la imaginea calului îmblânzit se trece la cea a
sufletului omenesc: „De pildă, un cal, trăind în pustie împreună
cu alţi cai, este sălbatic şi nesupus faţă de om. Dacă însă este
i despărţit de cireada sălbatică şi supus la felurite constrângeri
sălbatice se îmblânzeşte. De data aceasta i se pune (în gură) o
zăbală trainică până se obişnuieşte să meargă cu prestanţă după
rânduiala cailor domestici. Apoi îl dresează un călăreţ iscusit ca
să devină capabil de luptă. îl îmbracă apoi cu hamul sau cu
!
armura şi cu tot ce-i necesar şi-i arată zăbala, legănând-o îna
intea ochilor lui spre a se obişnui cu ea, să nu se sperie de ea. în
felul acesta fiind instruit de călăreţ, îl învaţă să lupte contra
inamicilor, căci fără călăreţ şi fără armură un cal nu poate lupta.
Şi odată ce s-a deprins şi s-a obişnuit cu lupta, de îndată ce mi
roase şi aude zgomotul pregătirii de luptă, se-ndreaptă el însuşi
spre inamici, şi chiar îi îngrozeşte pe luptători printr-un singur
nechezat. Tot la fel şi sufletul, de la călcarea poruncii este săl
batic şi nesupus; este rătăcitor în pustiul acestei lumi, întovărăşit
830 SEP 4/11, p. 138

831 SEP 4/11, p. 139
832 BBVA, p. 609
' 217
cu fiarele sălbatice, adică duhurile răutăţii (cf. Efeseni 6, 12),
ducându-şi traiul în slujba păcatului. Dar când a auzit cuvântul
lui Dumnezeu şi a crezut, fiind ţinut în frâu de Duhul (Sfânt), se
descotoroseşte de năravurile sălbatice şi de gândurile lui trupeşti
sub îndrumarea cavalerului său, Hristos. Deci, sufletul intră într-
o fază de mâhnire, de supunere, de frământare în aşteptarea
încercărilor. Prin lucrarea Duhului Sfânt el se obişnuieşte
treptat-treptat, pe măsură ce păcatul se micşorează şi dispare. Şi
astfel sufletul îmbrăcat în zaua dreptăţii şi cu coiful mântuirii,
cu scutul credinţei şi cu sabia Duhului (cf. Efeseni 6, 14-17), în
vaţă să lupte cu duşmanii. Şi aşa înarmat de Duhul Domnului, se
războieşte contra răutăţilor (cf. Efeseni 6, 12) şi stinge săgeţile
cele aprinse de cel rău (cf. Efeseni 6, 16). Căci fără armele Du
hului Sfânt nu poate fi distrus păcatul. Or, sufletul, având arme
le Domnului, de îndată ce aude şi simte violenţa luptelor, el se
avântă, scoţând strigăte de război, cum a zis Iov, căci duşmanii
(diavolii) sunt doborâţi la glasul rugăciunilor (Psalmi 5, 3; 114,
1). Şi aşa, după ce (sufletul) a luptat şi a câştigat războiul, dato
rită Duhului Sfânt, arborează, cu siguranţă, cununile victoriei şi
se uneşte cu împăratul ceresc pentru veacurile veacurilor”833.
26: Din mintea ta stă şoimul cu aripile-ntinse
şi nemişcat în aer, cătând spre miazăzi?
,JSpre miazăzi: direcţia în care migrează păsările”834.
„Cei vechi considerau că şoimul îşi desface aripile către vântul
din sud pentru ca penele să i se regenereze mai uşor datorită căl
durii. Această observaţie a fost confirmată şi în Evul Mediu (cf.
TOB, nota ad loc.)”*35.
27: Au din a ta poruncă se-nalfă-n slăvi vulturul?
Prin tine el, zgripţorul, şezând pe cuibul său
,Zgripţorul (gyps) e una şi aceeaşi pasăre cu vulturul
(aetos), numai că se pune accentul pe ideea că e o pasăre de pra
dă”836.
813 Sf. Macarie Egipteanul, Douăzeci şi una de Cuvântări despre mântuire, VI,
E-4-5. Cuvinte aproape identice în Omilii duhovniceşti, XXIII, 2.
834 BBVA, p. 609
835 SEP 4/II, p. 139
836 BBVA, p. 609
218
28: ascuns în stâncărie,
29: de-acolo-şi cată hrană
scrutând nemărginirea cu ochii-i de oţele?;
30: iar puii săi, alături, se tăvălesc în sânge;
că unde sunt măceluri, acolo e şi el”.
Al
„înţelepciunea şi providenţa divină se manifestă în toate

făpturile, chiar şi în cele care sunt socotite inutile (cf. Ioan Gură
de Aur, Comentariu la Iov, XXXIX, 5)”837.
„Cine poate să cerceteze natura păsărilor din aer? Unele
cântă, altele au aripi împodobite cu tot felul de culori, iar altele,
zburând pe sus, rămân nemişcate în aer, ca uliul. Căci prin po
runca dumnezeiască uliul întinzănd aripile sale stă nemişcat şi
priveşte spre miazăzi (39, 26). Ce om poate privi pe vultur când
s-a înălţat (39, 27)? Dacă nu poţi să înţelegi pe cea mai lipsită de
judecată dintre păsări când s-a înălţat, cum vrei să înţelegi pe
Făcătorul tuturora?”838.
CAPITOLUL 40 - Iov îngaimă un răspuns, Domnul îi

vorbeşte din nou
1: Şi Domnul i-a mai grăit lui Iov, zicând:

„In unele ediţii mai vechi ale Septuagintei acest verset şi
următoarele patru fac parte din capitolul precedent, ca versetele
31-35; aşa se află şi în ediţiile româneşti dintre 1688-1914. Ver
siunea de faţă însă urmează [aici] ediţia Rahlfs”839.
2: „ Crezi că poţi să-L judeci pe Cel-De-a-gata-Sieşi?,
că Dumnezeu răspunde cumva mustrării tale?
„Pentru Augustin, Dumnezeu îi adresează lui Iov aceste
cuvinte datorită rolului deosebit pe care Iov îl are, acela de a
prefigura trupul lui Hristos, Biserica (cf. Annotationes in lob
39)”840; sensul e acela al comunicării între Dumnezeu şi Biserica
Sa, iar nu acela că Biserica I-ar aduce reproşuri lui Dumnezeu.
837 SEP4/II, p. 139

838
Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, IX, 12
839 BBVA, p. 610
840
SEP 4/11, p. 140
219
Sf. Vasile cel Mare citează versetul, arătând că sufe
rinţele ne sunt trimise, uneori, pentru a fi încununaţi cu ele mai
apoi, „pentru ca cineva, drept fiind, să fie distins şi pus în lumi
nă strălucitoare ca Iov”841.
3: Şi Iov i-a răspuns Domnului, zicând:
4: „Măjudec eu cu Domnu-n dojană şi mustrare,
eu, bietul, cel ce-n faţă cu-acestea sunt nimic?
cu-atătea înainte-mi, eu ce să mai răspund?
Ci mâna mi-o voi pune, cuminte, peste gură:
5: dac-am vorbit o dată, de-acum nu mai vorbesc".
„Mai mult decât toate e bună şi frumoasă tăcerea. Şi pe
ea au cinstit-o şi au îmbrăţişat-o Părinţii şi prin ea au câştigat
slava. Căci arătând frumuseţea ei şi osânda ce vine din vorbire,
OA*\
Iov a zis: Voi pune degetul meu pe gură .

6: Dar Domnul, răspunzăndu-i lui Iov, i-a zis din nou:
7: „Nu! Strănge-ţi bărbăteşte mijlocu-n cingătoare:
Eu întrebări voi pune, iar tu ai să-Mi răspunzi.
„Aceste două versuri sunt repetarea exactă a celor din
Oii
38, 3, ceea ce pare o nouă ironie divină” .

8: Te-abaţi din judecată
şi-o măsluieşti măiestru ca să te-arăţi tu drept?
Aici avem şi o altă versiune a textului biblic, care per
mite un comentariu elogios la adresa lui Iov. îl vom reda în
acest loc, dată fiind valabilitatea sa, chiar dacă nu e contextul
cel mai nimerit: „Prin răbdarea sa, Iov a fost mai mult decât
slăvit, măcar că în ochii omeneşti ai prietenilor lui, el părea că
suferă toate câte i-au venit cu dreptate, însă pe urmă a auzit
[Iov] din gura lui Dumnezeu: Socoteşti că mă port cu tine aşa
pentru altceva decât ca să te arăţi drept ?”844. „Aşadar, să nu
uiţi că Dumnezeu te loveşte şi te încearcă numai ca să cunoască
841 Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 313

842 Sf. Varsanufic şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 469
843 BBVA, p. 610
844 Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 382 - SEP 4/II se apropie
foarte mult aici de versiunea din Scrisori duhovniceşti: Crezi că m-am purtat
cu tine [aşa] cu alt scop decât pentru ca tu să te arăţi drept? Al doilea stih în
Textul Masorctic (de care se apropie versiunea Anania): Mă arăţi pe Mine rău,
ca Iu să te arăţi drept?
220
ce zace în adâncul inimii tale şi cum ai să reacţionezi în afară,
ni c
după atâtea certări . Tocmai acest lucru l-a rostit lui Iov Dom
nul prin furtunile şi încercările pe care le-a trimis. Şi n-a zis să
te faci drept ci să te arăţi drept. Căci dacă aşa erai înainte de
încercări, atunci tot aşa te-ai arăta şi când ele vin peste tine”846.
„Dimpotrivă, când înfruntaţi curajos ispita, nu ea este cea care
vă face evlavioşi şi răbdători, ci ea va fi cea care descoperă în
ziua cea mare virtuţile răbdării şi ale puterii, care de fapt existau
în voi, dar într-un mod ascuns. Căci, zice Domnul, crezi tu că
strici judecata Mea, şi Mă faci pe Mine vinovat, ca să te arăt pe
tine drept?”M1. „A fost pedepsit trupul lui aici, ca dincolo să fie
îndreptăţit a cere răsplăţi - că ce zice Dumnezeu către el? Au mă
faci pe Mine vinovat ca să te arăţi pe tine drept? Aceeaşi răb
dare ca şi drepţii arătând, dar şi bărbăţie de aceeaşi vârtute cu
buna lor petrecere, să primim ca plată bunătăţile cele gătite sfin
ţilor...”848.
9: Au braţul tău e-asemenea cu-al Domnului din cer,
sau glasul tău e tunet aşa cum este-al Lui?
10: Atunci, hai, pune-ţipene şi zboară şi te-avăntă
şi-mbracă-te cu slavă şi cinste până-n tălpi:
11: Trimite-ţi vistavoii să-ţi trâmbiţe mânia,849
smereşte-i tu pe cei ce te-nfruntă cu trufie,
„Primul stih în Textul Masoretic: Revarsă urgia mâniei
Tale".
12: topeşte-ipe cei mândri,
stârpeşte-i tu de-ndată pe cei necredincioşi,
13: ascunde-i în pământ
şi fă-le frumuseţea din chip să se dezghioace!
„Al doilea stih în Textul Masoretic: feţele lor leagă-le în
loc ascunsl „850
845 De fapt, Dumnezeu cunoaşte dinainte toate acestea. Noi suntem cei care ne
folosim de încercări.
846
Origen, Filocalia, XXVII, 9 - fragment extras din Adnotări la Exod, 3. 9
847 Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, XXVI, 4
848 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Parabola despre săracul Lazăr şi bogatul
nemilostiv, VI, 9
849 SEP 4/II, p. 140
850 SEP 4/11, p. 141
221
14: De faci aşa, Eu însumi Mă pun de mărturie
că dreapta ta e-n stare, şi ea, să mântuiască.
15: Dar, iată, lângă tine stă el. Hipopotamul!
El paşte iarba verde întocmai ca şi boul.
Hipopotamul. „Substantivul thirion desemnează o fiară
feroce, uriaşă, monstruoasă, aproape fabuloasă, fără să-i apar
ţină unei anume specii. Un astfel de monstru indică şi cuvântul
behemoth din Versiunea Ebraică (folosit la pluralul intensităţii,
aşa cum face şi cea greacă - thiria), cu precizarea: pe care Eu l-
am făcut ca şi pe tine, o expresie mai directă decât lângă tine
(sau: cel ce-ţi stă alături în marea familie a creaturilor). Majo
ritatea tălmăcitorilor şi exegeţilor sunt de părere că descrierea
amănunţită pe care i-o face, mai jos, autorul, indică hipopo
tamul. Oricum, e vorba de simbolul forţei brutale pe care Dum
nezeu o stăpâneşte, dar pe care omul nu o poate îmblânzi
(BJ)”851.
16: Vezi ce putere are în coapsele-i de piatră
şi ce putere-n muşchii îngrămădiţi pe pântec;
17: el coada şi-o-ncordează de parcă-arfi de cedru
şi za îi este trupul, cu-mpletituri de vine;
18: cât despre coaste, ele sunt coaste de aramă,
spinarea toată-i parcă de fier topit, vărsat.
19: El de la Domnul este zidirea cea dintâi,
făcută ca să-şi râdă de ea îngerii Săi;
Cea dintâi: „fie în timp, fie pe scara puterii”852.
întreg versetul reprezintă o „imagine de o mare subti
litate stilistică: forţa pe care omul n-o poate stăpâni, dar din care
Dumnezeu a făcut un fel de jucărie pentru copii. Textul Ebraic
(deteriorat) a dat naştere mai multor variante de traducere, dintre
care cea mai limpede pare a fi: El e cea dintâi făptură a lui
Dumnezeu; Făcătorul ei a ameninţat-o cu sabia (BJ)”853.
„Diavolul este începătura plăsmuirii Domnului, făcută
să se batjocorească, nu de Domnul (căci este nevrednic854), ci de
851 BBVA, p. 610

852 BBVA, p. 611
853 BBVA, p.611
154 A-L cugeta ca fiind batjocoritor.
222
îngerii făcuţi de El. Domnul l-a îngăduit să trăiască spre a se
săvârşi două lucruri: ca să fie făcut de ruşine mai mult fiind bi
ruit şi ca oamenii să se încununeze. Cât este de înţeleaptă dum
nezeiasca purtare de grijă, care ia voinţa cea rea ca pricină de
mântuire pentru cei credincioşi!”855.
20: iar de-a venit în munte stâncos, prăpăstios,
subpământene bestii se-nveselesc de el.
Subpământene bestii: „Literal: patrupedele din Tartar,
îngerii de la polul opus”856.
„Despre aceste fiare, Ioan Gură de Aur comentează:
Unii cred că e vorba de diavol; dar trebuie să fim atenţi în
primul rând la sensul literal al textului şi abia apoi, dacă este
de folos pentru ascultător, să ne gândim şi la unul anagogic (=
spiritual - n. t.). El consideră aceşti monştri fiinţe reale, unul
care trăieşte în mare, iar celălalt în pustiu (cf. Comentariu la
Iov, XL, 5). Nu ştim care este rostul tainic al acestor animale
uriaşe, dar ele ne duc la o mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu
(cf. XL, 6)”857.
21: El doarme pe sub feluri şi feluri de copaci,
pe lângă păpurişuri şi trestii şi rogoz,
22: dar şi copaci cu fală se-nalţă-n umbra lui,
ai (arinii pilaştri cu ramuri şi stălpări.
„Textul Masoretic are: Lotuşii îl acoperă cu umbra lor
şi îl ascund sălciile de lângă rau”858.
23: De se revarsă apa umflată, el nu simte,
sperând că şi Iordanul va curge-n gura lui.
Imaginea Leviatanului (sau a mediului în care acesta lo
cuieşte) a fost apropiată de cel căzut de la credinţă: „Pentru că
dedându-se acela la o viaţă porcească şi bucurându-se de tina
porcilor, el cu porcii a fost asemănat, lepădându-se de asemă
narea cu Dumnezeu. După marele Iov, [un astfel de om] nu se
aseamănă numai cu vitele, ci şi cu locurile răzbite de umezeală
şi lipsite de simţire, cu iarba de baltă şi cu ocolul trestiilor în
855 Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, VIII, 4

856 BBVA, p. 611
857 SEP 4/II, p. 141
858 SEP 4/11, p. 141
223
care stă culcat Leviatanul cel mult mâncăcios; pentru că se odih-
Offt
neşte în locuri pline cu apă monstrul acesta” .

24: Cine-l va prinde oare, întreg, în văzul său
şi-i va străpunge nara?
25: Vei pescui tu oare-n cârlig Leviatanul
să-i pui la nas căpăstru,
Leviatanul: SEP 4/U: balaurul: „în greacă dpâxov pen
tru ebr. liwyathan. Leviatanul din -ebraică descrie un monstru
haotic care trăia în mare. Leviatanul simbolizează duritatea şi
cruzimea feroce. Descrierea s-ar putea aplica aici crocodilului,
ebraica neavând un termen propriu pentru a desemna acest ani
mal, pe care Iezechiel îl numeşte tannim, monstrul marin (Ieze-
chiel 29, 3). Ca şi hipopotamul, crocodilul era un animal carac
teristic Egiptului antic” 60.
26: să-i pui belciug în nară
şi să-l străpungi în falcă cu toartă de argint?
27: îţi va vorbi el ţie rugându-se de tine
cu grai de umilinţă?
„Ai doilea stih în Textul Masoretic: îţi va grăi drăgă
lăşeniirM{.
28: Va face el cu tine un legământ de pace
şi-l vei lua la tine ca să-ţi robească-n veci?
29: Te veijuca cu dânsul cum joci o păsăruică,
legându-l ca pe vrăbii-n hârjoană de copii?
„Al doilea stih în Textul Masoretic: îl vei ţine legat
pentru fetele taleT’862.
30: Hrănise-vor dintr-însul, precum din peşte, neamuri,
şi-or vrea Fenicienii să şi-l împartă-n târg?
„Textul Masoretic are: se vor târgui pentru el bresle [de
pescari], îl vor împărţi între ei negustorii!canaaneeniil (ebr. ke-
naanim are ambele sensuri)”863.
31: Nu duce-ntreaga flotă un solz din coada lui,
859 Sf. Grigorie Palama, Omilii, IX, 10

860
SEP 4/H, p. 142
861 SEP 4/H, p. 142
862
SEP 4/H, p. 142
863 SEP 4/H, p. 142
224
nici capul său o gloată de luntri pescăreşti.
„Textul Masoretic are: Ii vei străpunge tu pielea cu să
geţi şi capul cu căngi de pescuitT'm.
32: Hai, vino!, pune-ţi mâna pe el: doar amintindu-ţi
de ce-are el în gură, vei trage-o ca din foc.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Amintindu-ţi de lup
tă, n-o vei mai face\"i65.
A
„Că diavolul e un apostat sau un trădător ne spune Dom-
nul însuşi în Cartea Iov. E sigur, aşadar, că prin balaur se în
ţelege aici diavolul”866. Dar, „balaurul a fost atras ca într-o un
diţă de Mântuitorul şi ca o vită a primit căpăstrul în jurul bo
tului; şi ca unui cal i-au fost prinse nările în belciug şi buzele i-
au fost găurite cu o sulă. Şi a fost legat de Domnul ca o vrabie,
ca să ne putem bate joc de el. Atât el cât şi demonii cei îm
preună cu el au fost doborâţi la pământ ca nişte scorpii şi şerpi,
spre a fi călcaţi în picioare de noi, creştinii. Şi dovada acestui
fapt e că noi vieţuim potrivnic lui”867.
■
„Capitolul [41] nu apare deloc în comentariul lui Ioan

4
i Gură de Aur”868.
\ 1: Tu, nici că l-ai văzut,
nici te-ai mirat de cele ce-asupra lui se spun.
i
2: Nu te gândeşti cu teamă că-acesta-i semnul Meu?
!
Căci cine este oare acel ce-mi stă-mpotrivă?
3: Sau cine-Mi stă-mpotrivă şi va rămâne viu?
Au lumea nu-i a Mea?
4: Mă voi rosti asupră-i şi-n veac voi milui
*» cu logosul puterii pe cel cu el întocmai.
*1
ţ
5: Poţi tu să-i scoţi din taină vestmântul de deasupra,
A
4 864
SEP 4/II, p. 142
: 865
;
SEP 4/11, p. 143
866
Origcn, Despre principii, I, 5, 5
î 867
Sf. Atanasie cel Mare, Viaţa cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXIV
« 868
SEP 4/11, p. 143
\ 225
>
■>
I
ori să-i pătrunzi sub zale în cuta căptuşelii?
6: el are porţi pe chipu-i: cin' le-a deschis vreodată?
El are dinţi în gură, împrejmuiţi cu frică.
„Porţi (pe faţă): căi de acces spre Iăuntrul fiinţei. Ideea
se leagă cu cea din versetul precedent: Leviatanul e inaccesibil
cunoaşterii omeneşti, indiferent de latura sau unghiul de abord-
are,,869
7: Lăuntrul său făcut e din scuturi de aramă
cu-ncheieturi legate ca piatra grea, de şmirghel:
„Şmirghel: rocă metalică dură, alcătuită din mărunte
granule de corindon şi magnetit. Măcinate mărunt şi aplicate pe
o peliculă de hârtie, granulele sunt folosite la polizarea unor
obiecte de lemn sau metal >>870
8: atât de mult sunt strânse-ntre ele laolaltă,
că nici măcar suflare de vânt nu le răzbate;
9: aşa cum se lipeşte un om de al său frate,
tot astfel se ţin ele şi nu se mai despart.
10: El numa ’ ce strănută şi scapără lumină,
în ochii săi e chipul luceafărului nou.
11: Din gura lui ies parcă văpăi de torţe-aprinse
şi scapără dintr-însul ca un grătar de foc.
12: Din nări aruncă-n aerfum gros, ca de cuptor
în care ard cărbuni.
13: Suflarea lui, jăratic,
din gura lui, vâlvori.
14: Grumazul său adună în el puterea toată,
în faţa lui, pierzanie.
Vedem de aici „cum e balaurul cel mare, apostatul, ia 1
1
dul, care îşi lărgeşte gura lui, stăpânitorul lumesc al întune
ricului, cel ce are stăpânirea morţii [...], ale cărui coaste sunt de
aramă şi a cărui spinare e fier vărsat, iar cele dinăuntru ale lui,
piatră de lovit”871. „Aşa apărând căpetenia dracilor, înspăimântă
[...], grăind vicleanul lucruri mari [...] şi încearcă să se fălească
cu unele ca acestea şi le vesteşte acestea, ca să amăgească pe
869
BBVA, p. 612
870
BBVA, p. 612
871
Sf. Grigorie dc Nyssa, Tălcuire la Cântarea Cântărilor, V
226
UI
cinstitorii de Dumnezeu. Dar noi, credincioşii, nu trebuie să ne

speriem nici de nălucirile acestea, nici să luăm aminte la cuvin-
tele lui. Fiindcă minte şi nu spune nimic adevărat” .
15: Pe trupul său sunt cărnuri lipite şi-ndesate:
izbeşte-n el cu apă, el nu se va clinti.
16: Iar inima într-însul e-nfiptă ca o piatră
şi ca o nicovală rămâne neclintită.
A fost văzut aici, în mod deosebit, chipul diavolului.
Inimile oamenilor păcătoşi, „cu toate că sunt tare învârtoşate şi
cu totul neînduplecate, totuşi vin, măcar cât de târziu şi cu mare
greutate, la o simţire a mâniei dumnezeieşti. Acela însă întrece
în sălbăticie tot ce se poate spune şi e învârtoşat la culme. Căci
s-a scris: Inima lui s-a întărit ca piatra şi stă ca o nicovală
neclătită^11. „Viaţa în întregime sfântă e însoţită de dureri şi de
lărgimea nădejdii la Dumnezeu şi de o desăvârşită delicateţe. Ei
nu i se potriveşte deloc vârtoşenia. [...] Iar inima diavolului e
învârtoşată ca o piatră şi dură ca o nicovală. Aşa. zice Sfânta
Scriptură”874.
17: Când el se-ntoarce, groază în cele patru labe
simt fiarele din preajmă şi fug mâncând pământul.
fiarele cu patru labe: Textul Masoretic are elim, dum
nezei, folosit în poezie pentru a desemna fie oameni de seamă,
fie îngeri, fie zeii popoarelor păgâne”875.
18: Aruncă lănci asupră-i: nimic nu-l înspăimântă,
nici suliţa ce zboară, nici platoşa-n văzduh;
19: căci el socoate fierulfiind ca nişte paie,
arama, putregai.
20: Nu-l vatămă săgeata din arcul de aramă;
dacă-l loveşti cu piatra, o simte fir de iarbă.
21: De cad pe el ciocane, l-ating ca nişte trestii,
şi-şi râde de-ncruntatul aruncător de flăcări.
22: Ţepuşele-ascuţite îi ţin de aşternut;
sub el. aurul mării e tot - n-o ştii! - mocirlă,
g'P
873 sf' Atanasie cel Mare’ Via<a cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXIV
874 Sf' Ch!ril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, I
Sf. Chirii al Alexandriei, Despre închinarea în Duh şi Adevăr XII
875 SEP 4/II, p. 144
227
„în Textul Masoretic: Sub el, cioburi ascuţite: ca o
517A
grapă se întinde peste mâr .
23: adâncul clocoteşte ca o căldare-ncinsâ,
căci lui îi este marea un vas de fiert unsori,
24: prăpastia genunii, un rob adus din luptă,
genunea însăşi, locul în care el se plimbă.
„Textul Masoretic are: Lasă în urmă dâră de lumină şi
abisul se face cărunt” .
25: Aici, pe-ntregpământul, ca el nu-i nimeni altul,
Făcut să-şi rădă-n joacă, de el, îngerii Mei;
, Joaca îngerilor Mei: Textul Masoretic are: a fost făcut
să fie neînfricat”878.
26: el vede tot înaltul,
el, împărat a toatăfăptura de sub ape
Prin Leviatan e închipuit şi potrivnicul, diavolul cu a-
măgirile sale. Astfel privind textul, „ceea ce zice este aceasta:
Nu este văzută faţa lui, căci îşi ascunde viclenia în multe veş
minte, fermecând în chip amăgitor prin felul cum se înfăţişează i
la arătare, iar în ascuns întocmind cursa pierzaniei. Şi ca să nu
se numere şi pe sine între cei ce nu cunosc vicleniile aceluia, Iov 1
1
descrie semnele lui , cunoscând limpede toată urâciunea înfri .
coşată a lui. Ochii lui, zice, sunt ca ai luceafărului; măruntaiele i
lui sunt şerpi de aramă. Acestea le spune, dând la iveală vicle
.
nia lui, ca a unuia ce, prin faptul că-şi ia înfăţişarea luceafărului,
plănuieşte să atragă la el pe cei ce-1 privesc, iar prin şerpii dină
:
untru pregăteşte moartea celor ce se apropie”880. „în Cartea lui ;
.
Iov, el [leviatanul] e numit rege al tuturor vieţuitoarelor care se ;
află în apă. Fără îndoială că sub toate acestea trebuie înţeles j
:
diavolul”881. „Cum am putea noi cuteza să ne împotrivim unui .
aşa de înfricoşat vrăjmaş al neamului nostru dacă nu ne-ar sus
ţine dreapta cea atotputernică a lui Dumnezeu Cuvântul, ocro-
i
876 SEP 4/II, p. 144

877 SEP 4/11, p. 144
878 SEP 4/11, p. 145
879 A 1
In text, cel cc vorbeşte este Dumnezeu, iar Iov ascultă.
880
881
Origen, Despre principii, II, 7, 3
228
tindu-ne şi acoperindu-ne? Cum ar rezista firea omeneasca la
uneltirile lui? Căci cine, zice, vn descoperi faţa
M? Iar la încheietura platoşei lui cine va pătrunde? Din gura
lui ies făclii aprinse, care scapără ca nişte gratii'. de foc. Di
nările lui iese fum de cuptor ce arde cu foc de cărbuni Sufletul
lui e cărbuni. Flacără iese din gura lui. In grumazul lui salaş-
luieşte puterea. înaintea lui aleargă pierzania. Inima lui e inta-
rită, stă ca o piatră, ca o nicovală neclătită. Fierbe adâncul ca
o căldare. Socoteşte marea ca un vas de unsoare; iar tartarul
adâncului ca pe un rob. Tot ce e înalt vede, împărăţind, peste
toate cele din ape. împotriva lui ne este lupta, frate. Pe unul ca
acesta ni l-a arătat Cuvântul ca asupritor”882. ,3alaurul> căpe
tenia adâncului, se ridică cu război împotriva celor ce au luarea
aminte din inimă, ca unul ce-şi are puterea îndreptată spre pofta
de la brâu şi de la buric. El ascute împotriva lor [a nevoitorilor],
prin uriaşul uitării plăcute, puterile arzătoare ale săgeţilor aprin
se; şi având pofta din om ca o altă mare şi ca un alt adânc, pă
trunde şi se târăşte în ea, o tulbură şi o umple de zoaie, facând-o
să fiarbă. Apoi o aprinde spre împreunări şi o inundă prin to
rente de plăceri, dar nu o umple niciodată, fiind nesăturată”883.
Un alt comentariu anticipează lucrarea lui Hristos şi
biruinţa asupra balaurului: „După cartea lui Iov, în ape era ba
laurul care primeşte în gura lui Iordanul (40, 23). Prin urmare,
de vreme ce trebuia să zdrobească capetele balaurului (Psalmi
73, 14), Iisus S-a pogorât în ape, a legat pe cel puternic (Matei
12, 29), ca să luăm putere de a călca peste şerpi şi peste scorpii
(Luca 10, 19). Balaurul nu era o fiară mică, ci groaznică. Nici o
corabie pescărească nu putea să ducă pielea cozii lui (40, 31);
înaintea lui alerga pierzarea (41, 14), nimicind pe toţi pe care îi
întâlnea. Spre el a alergat Viaţa, ca să reducă la tăcere moartea
şi ca toţi cei mântuiţi să spunem: Unde-ţi este, moarte, boldul?
Unde-ţi este tadule biruinţa? (Osea 13, 14). Prin Botez se dis-
trage boldul morţii”884.
882
m Awa Filimon, Cuvânt foartefolositor
*84 “ Sig°ri" haitul, Capete foartefolositoare fi
in acrostih, 122
st. Chim al Ierusalimului, Catehezele, HI, 11
229
CAPITOLUL 42 -Al doilea răspuns al lui Iov. Epilog
1: Şi răspunzând Iov, a zis către Domnul:

2: „Eu ştiu că Tupofi totul
şi că nimic nu-Ţi este, de vrei, cu neputinţă.
„Celui Atotputernic nimic nu fi este cu neputinţă, nimic
nu-i nevindecabil pentru Creatorul tău: El toate le-a făcut ca
viaţă să aibă, iar tot ce a făcut ca să existe nu poate înceta de a
exista. Tocmai de aceea, chiar dacă ele se pot schimba sau di
versifica şi chiar dacă, potrivit vredniciei, pot fi încadrate mai
sus sau mai jos, nişte fiinţe care au fost făcute de Dumnezeu ca
să existe şi să dureze nu pot primi o moarte care le-ar atinge în
însăşi substanţa lor”885.
„Cuvântul Cel mai înainte de veci, de necuprins şi
atotputernic şi Fiul atotputernic al lui Dumnezeu putea negreşit
să-l izbăvească pe om din mortalitate şi din sclavia diavolului şi
fără înomenirea Sa proprie, fiindcă poartă toate cu cuvântul
puterii Lui (cf. Evrei 1, 3), toate se supun autorităţii Lui dumne
zeieşti şi, potrivit lui Iov, poate toate şi nimic nu-I e cu nepu
tinţă, căci tăria nici unei creaturi nu se poate compara cu puterea
Creatorului şi nimic nu e mai tare decât Atotputernicul. Dar mo
dul cel mai potrivit pentru firea şi slăbiciunea noastră şi cel mai
cuvenit pentru Cel ce acţiona a fost cel prin înomenirea Cuvân
tului lui Dumnezeu”886.
3: Căci cine oare-ascunde de Tine ce-are-n gând
şi, tăinuind cuvinte, le-ascunde şi de Tine?
Cine-mi va spune mie ceva ce n-am ştiut,
necunoscute lucruri şi mari şi minunate?
„Cel ce a sădit urechea toate le aude şi Cel ce a zidit
ochiul toate le vede. Astfel e înfăţişat Iov, zicând: Cine este cel
care ascunde de Mine sfatul său şi-şi tăinuieşte cuvintele în
inimă şi socoteşte să se ascundă de Mne?”887.
4: Ascultă-mă Tu, Doamne, ca să grăiesc şi eu;
883
Origen, Despre principii, III, 6, 10
886
Sf. Grigorie Palama, Cuvânt despre economia în trup a Domnului nostru
lisus Hristos, 1
887
Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului loan, 11
230
eu să Te-ntreb pe Tine, iar Tu să mă înveţi.
5: Te auzeam-nainte cu-auzul, şi atât;
dar astăzi şi cu ochiul vederii Te-am văzut.
Pornind de la acest loc, Sfântul Grigorie Palama arată că
e un progres în cunoaşterea lui Dumnezeu, de la cunoaşterea lui
Dumnezeu din făpturi, a începătorului, la cunoaşterea cea mai
presus de fire a celui îndumnezeit, sau de la cunoaşterea imper
t fectă şi în ghicituri a Vechiului Testament, la aceea deplină, în
! lumina descoperirii pe care o face Hristos în Noul Testament888.
„Iubit-am să spun şi cele ce le-a spus Iov, că cu urechea
mea Te-am auzit mai întâi, iar acum Te-a văzut ochiul meu.
Căci precum eşti Cuvântul şi înţelepciunea, aşa eşti şi lumina
adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume (Ioan 1,
6); întâi ca lumina văzută de la început, apoi ca lumina lumi
r nând, ca Cel ce eşti soarele dreptăţii, pe cel ce vede, ca să vadă
mai presus de minte, în chip fericit, înălţat prin virtuţi, cele
dumnezeieşti şi mai presus de fire, cele negrăite proprii lui
Dumnezeu singur şi iubirii mai presus de lume”889.
6: De-aceea eu pe mine m-acopăr cu dispreţ,
eu, care-n mine însumi pământ sunt şi ţărână ”.
„Cel care nu cunoaşte este păcătos, pământ şi cenuşă,
{ iar cel care ajunge la cunoaştere se aseamănă cu Dumnezeu, atât
cât este cu putinţă, este şi duhovnicesc şi, din această pricină,
i
I ales”890. Dar cel înduhovnicit ajunge astfel trecând prin (şi ră
mânând în) smerenie, pe când cel depărtat de Dumnezeu va cu
geta, de regulă, lucruri înalte despre sine.
„Altceva simte cel ce şade pe tron şi altceva, cel ce şade
i pe gunoi. Şi de aceea, poate, dreptul acela [Iov] s-a aşezat pe
I gunoi în afara cetăţii. Căci dobândind astfel desăvârşita smerită-
cugetare, a spus întru simţirea inimii: M-am osândit pe mine în-
sumi şi m-am istovit. Pământ şi cenuşă m-am socotit” .
l „Dacă ne socotim pământ şi cenuşă, ca Avraam şi Iov,
nu vom fi în veac jefuiţi, ci vom avea pururea ce să dăm şi
888
Cf. Despre sfânta lumină, 69
889
f Cal ist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 64
S90
Clement Alexandrinul, Stromates IV, 168, 2
891 Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XXV, 56
231
altora: nu aur, nu argint, ci chip de smerenie, de răbdare şi de
iubire către Dumnezeu„892
„Smerenia este a te socoti pe tine pământ şi cenuşă în
fapte şi cuvinte; nu numai în cuvinte. Adică să zici: Cine sunt
eu? (II Regi 7, 18). Cine mă preţuieşte? Nu însemnez pentru
nimeni nimic”893 . Şi iarăşi: „Cât despre întinăciuni, dacă inima
ta se va smeri şi te vei socoti pământ şi cenuşă, smerenia te va
apăra de ele”894.
7: Şi a fost că după ce Domnul a rostit aceste cuvinte
toate către Iov, i-a grăit lui Elifaz din Teman: „ Tu şi cei doi pri
eteni ai tăi aţi greşit, fiindcă-n ochii Mei n-aţi grăit nimic din
adevărurile pe care le-a vorbit robul Meu, Iov.
8: Şi acum, luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă
la robul Meu, Iov, iar el le va aduce jertfă pentru voi; şi robul
Meu, Iov, se va ruga pentru voi; că dacă Eu n-aş câta la faţa lui
şi dacă nu de dragul lui aş face-o, atunci v-aş fi nimicit, deoa
rece n-aţi grăit întru adevăr asupra lui Iov, robul Meu ”.
„Iov apare ca un mijlocitor asemenea lui Avraam (Face
rea 18, 22-32; 20, 7), Moise (Numerii 21, 7), Samuel (I Regi 7,
5; 12, 9), Amos (7, 2-6), Ieremia (11, 14; 37, 3). [...]
Pentru Ioan Gură de Aur, oficiul pe care îl îndeplineşte
Iov de a aduce jertfe presupune faptul că nu exista încă Legea.
Iov devine preot şi, aşa cum oferea jertfe pentru copiii săi, o
face acum pentm prietenii săi (cf. Comentariu la Iov, XLII,
5)”895.
9: Aşa că Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar
din Naamah s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Domnul;
şi [Domnul], de dragul lui Iov, le-a iertat păcatul.
10: Iar Domnul Şi l-a alăturat pe Iov; iar dacă şi el s-a
rugat pentru prietenii săi, [Domnul] le-a iertat păcatul.
„Dumnezeu Şi-l face pe om părtaş la actul iertării; o
nuanţă pe care Textul Masoretic o omite”896.
852 Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 62

893 Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 100
8M Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 360
895 SEP 4/11, p. 146
896
BBVA, p. 613
232
nici capul său o gloată de luntri pescăreşti.
„Textul Masoretic are: Ii vei străpunge tu pielea cu să
geţi şi capul cu căngi de pescuit?”864.
32: Hai, vino!, pune-fi mâna pe el: doar amintindu-ţi
de ce-are el în gură, vei trage-o ca din foc.
„Al doilea stih în Textul Masoretic: Amintindu-ţi de lup
tă, n-o vei mai face\”S6S.
„Că diavolul e un apostat sau un trădător ne spune Dom
nul însuşi în Cartea Iov. E sigur, aşadar, că prin balaur se în
ţelege aici diavolul”866. Dar, „balaurul a fost atras ca într-o un
diţă de Mântuitorul şi ca o vită a primit căpăstrul în jurul bo
tului; şi ca unui cal i-au fost prinse nările în belciug şi buzele i-
au fost găurite cu o sulă. Şi a fost legat de Domnul ca o vrabie,
ca să ne putem bate joc de el. Atât el cât şi demonii cei îm
preună cu el au fost doborâţi la pământ ca nişte scorpii şi şerpi,
spre a fi călcaţi în picioare de noi, creştinii. Şi dovada acestui
fapt e că noi vieţuim potrivnic lui” .
„Capitolul [41] nu apare deloc în comentariul lui Ioan

Gură de Aur”868.
1: Tu, nici că l-ai văzut,
nici te-ai mirat de cele ce-asupra lui se spun.
2: Nu te gândeşti cu teamă că-acesta-i semnul Meu?
Căci cine este oare acel ce-mi stă-mpotrivă?
3: Sau cine-Mi stă-mpotrivă şi va rămâne viu?
Au lumea nu-i a Mea?
4: Mă voi rosti asupră-i şi-n veac voi milui
cu logosul puterii pe cel cu el întocmai.
5: Poţi tu să-i scoţi din taină vestmântul de deasupra,
864
SEP 4/11, p. 142
86S
SEP 4/11, p. 143
866
Origcn, Despre principii, 1, 5, 5
867
Sf. Atanasie ccl Mare, Viaţa cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXIV
868
SEP 4/11, p. 143
225
I
l
ori să-i pătrunzi sub zale în cuta căptuşelii?
6: el are porţi pe chipu-i: cin' le-a deschis vreodată?
El are dinţi în gură, împrejmuiţi cu frică.
„Porţi (pe faţă): căi de acces spre lăuntrul fiinţei. Ideea
se leagă cu cea din versetul precedent: Leviatanul e inaccesibil
cunoaşterii omeneşti, indiferent de latura sau unghiul de abord-
are«869
7: Lăuntrul său făcut e din scuturi de aramă
cu-ncheieturi legate ca piatra grea, de şmirghel:
„Şmirghel: rocă metalică dură, alcătuită din mărunte
granule de corindon şi magnetit. Măcinate mărunt şi aplicate pe
o peliculă de hârtie, granulele sunt folosite la polizarea unor
obiecte de lemn sau metal «870
8: atât de mult sunt strânse-ntre ele laolaltă,
că nici măcar suflare de vânt nu le răzbate;
9: aşa cum se lipeşte un om de al său frate,
tot astfel se ţin ele şi nu se mai despart.
10: El numa ’ ce strănută şi scapără lumină,
în ochii săi e chipul luceafărului nou.
11: Din gura lui ies parcă văpăi de torţe-aprinse
şi scapără dintr-însul ca un grătar de foc.
12: Din nări aruncă-n aerfum gros, ca de cuptor
în care ard cărbuni.
13: Suflarea lui, jăratic,
din gura lui, vălvori.
14: Grumazul său adună în el puterea toată,
în faţa lui, pierzanie.
Vedem de aici „cum e balaurul cel mare, apostatul, ia
dul, care îşi lărgeşte gura lui, stăpânitorul lumesc al întune
ricului, cel ce are stăpânirea morţii [...], ale cărui coaste sunt de
aramă şi a cărui spinare e fier vărsat, iar cele dinăuntru ale lui,
piatră de lovit”871. „Aşa apărând căpetenia dracilor, înspăimântă
[...], grăind vicleanul lucruri mari [...] şi încearcă să se fălească
cu unele ca acestea şi le vesteşte acestea, ca să amăgească pe
869
BBVA, p. 612
870 BBVA, p. 612
871 Sf. Grigorie dc Nyssa, Tălcuire la Cântarea Cântărilor, V
226
cinstitorii de Dumnezeu. Dar noi, credincioşii, nu trebuie să ne
speriem nici de nălucirile acestea, nici să luăm aminte la cuvin
tele lui. Fiindcă minte şi nu spune nimic adevărat”872.
15: Pe trupul său sunt cărnuri lipite şi-ndesate:
izbeşte-n el cu apă, el nu se va clinti.
16: Iar inima într-însul e-nfiptă ca o piatră
şi ca o nicovală rămâne neclintită.
A fost văzut aici, în mod deosebit, chipul diavolului.
Inimile oamenilor păcătoşi, „cu toate că sunt tare învârtoşate şi
cu totul neînduplecate, totuşi vin, măcar cât de târziu şi cu mare
greutate, la o simţire a mâniei dumnezeieşti. Acela însă întrece
în sălbăticie tot ce se poate spune şi e învârtoşat la culme. Căci
s-a scris: Inima lui s-a întărit ca piatra şi stă ca o nicovală
neclătită,m. „Viaţa în întregime sfântă e însoţită de dureri şi de
lărgimea nădejdii la Dumnezeu şi de o desăvârşită delicateţe. Ei
nu i se potriveşte deloc vârtoşenia. [...] Iar inima diavolului e
învârtoşată ca o piatră şi dură ca o nicovală. Aşa zice Sfânta
Scriptură”874.
17: Când el se-ntoarce, groază în cele patru labe
simt fiarele din preajmă şi fug mâncând pământul.
fiarele cu patru labe: Textul Masoretic are elim, dum
nezei, folosit în poezie pentru a desemna fie oameni de seamă,
Q~JC
fie îngeri, fie zeii popoarelor păgâne” .

18: Aruncă lănci asupră-i: nimic nu-l înspăimântă,
nici suliţa ce zboară, nici platoşa-n văzduh;
19: căci el socoate fierulfiind ca nişte paie,
arama, putregai.
20: Nu-l vatămă săgeata din arcul de aramă;
dacă-l loveşti cu piatra, o simte fir de iarbă.
21: De cad pe el ciocane, l-ating ca nişte trestii,
şi-şi râde de-ncruntatul aruncător de flăcări.
22: Ţepuşele-ascuţite îi ţin de aşternut;
sub el, aurul mării e tot - n-o ştii! - mocirlă.
87' Sf. Atanasie cel Mare, Viaţa cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXIV
873
Sf. Chirii al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, l
874
Sf. Chirii al Alexandriei, Despre închinarea în Duh şi Adevăr, XII
875 SEP 4/11, p. 144
!
227
„în Textul Masoretic: Sub el, cioburi ascuţite: ca o
grapă se întinde peste mâP'm.
23: adâncul clocoteşte ca o căldare-ncinsă,
căci lui îi este marea un vas de fiert unsori,
24: prăpastia genunii, un rob adus din luptă,
genunea însăşi, locul în care el se plimbă.
„Textul Masoretic are: Lasă în urmă dâră de lumină şi
abisul se face cărunt’
25: Aici, pe-ntreg pământul, ca el nu-i nimeni altul,
Făcut să-şi râdă-n joacă, de el, îngerii Mei;
, Joaca îngerilor Mei: Textul Masoretic are: a fost făcut
să fie neînfricat,,m.
26: el vede tot înaltul,
el, împărat a toată făptura de sub ape
Prin Leviatan e închipuit şi potrivnicul, diavolul cu a-
măgirile sale. Astfel privind textul, „ceea ce zice este aceasta:
Nu este văzută faţa lui, căci îşi ascunde viclenia în multe veş
minte, fermecând în chip amăgitor prin felul cum se înfăţişează
la arătare, iar în ascuns întocmind cursa pierzaniei. Şi ca să nu
se numere şi pe sine între cei ce nu cunosc vicleniile aceluia, Iov
descrie semnele lui879, cunoscând limpede toată urâciunea înfri
coşată a lui. Ochii lui, zice, sunt ca ai luceafărului; măruntaiele
lui sunt şerpi de aramă. Acestea le spune, dând la iveală vicle
nia lui, ca a unuia ce, prin faptul că-şi ia înfăţişarea luceafărului,
plănuieşte să atragă la el pe cei ce-1 privesc, iar prin şerpii dină
untru pregăteşte moartea celor ce se apropie”880. „în Cartea lui
Iov, el [leviatanul] e numit rege al tuturor vieţuitoarelor care se
află în apă. Fără îndoială că sub toate acestea trebuie înţeles
diavolul”881. „Cum am putea noi cuteza să ne împotrivim unui
aşa de înfricoşat vrăjmaş al neamului nostru dacă nu ne-ar sus i
ţine dreapta cea atotputernică a lui Dumnezeu Cuvântul, ocro- I
1
f
876 SEP 4/11, p. 144 \
877 SEP 4/11, p. 144
878 SEP 4/U, p. 145
879 î
In text, cel ce vorbeşte este Dumnezeu, iar Iov ascultă.
880
881 Origen, Despre principii, II, 7, 3
228
tindu-ne şi acoperindu-ne? Cum ar rezista firea omenească la
uneltirile lui? Căci cine, zice, va descoperi faţa îmbrăcăminţii
lui? Iar la încheietura platoşei lui cine va pătrunde? Din gura
lui ies făclii aprinse, care scapără ca nişte gratii de foc. Din
nările lui iese fum de cuptor ce arde cu foc de cărbuni. Sufletul
lui e cărbuni. Flacără iese din gura lui. în grumazul lui sălăş
luieşte puterea. înaintea lui aleargă pierzania. Inima lui e întă
rită, stă ca o piatră, ca o nicovală neclătită. Fierbe adâncul ca
o căldare. Socoteşte marea ca un vas de unsoare; iar tartarul
adâncului ca pe un rob. Tot ce e înalt vede, împărăţind, peste
toate cele din ape. împotriva lui ne este lupta, frate. Pe unul ca
i
acesta ni l-a arătat Cuvântul ca asupritor”882. „Balaurul, căpe
tenia adâncului, se ridică cu război împotriva celor ce au luarea
aminte din inimă, ca unul ce-şi are puterea îndreptată spre pofta
de la brâu şi de la buric. El ascute împotriva lor [a nevoitorilor],
î prin uriaşul uitării plăcute, puterile arzătoare ale săgeţilor aprin
;■
se; şi având pofta din om ca o altă mare şi ca un alt adânc, pă

trunde şi se târăşte în ea, o tulbură şi o umple de zoaie, facând-o
i să fiarbă. Apoi o aprinde spre împreunări şi o inundă prin to- oo~i
) rente de plăceri, dar nu o umple niciodată, fiind nesăturată .

Un alt comentariu anticipează lucrarea lui Hristos şi
biruinţa asupra balaurului: „După cartea lui Iov, în ape era ba
) laurul care primeşte în gura lui Iordanul (40, 23). Prin urmare,
v
de vreme ce trebuia să zdrobească capetele balaurului (Psalmi
73, 14), Iisus S-a pogorât în ape, a legat pe cel puternic (Matei
12, 29), ca să luăm putere de a călca peste şerpi şi peste scorpii
(Luca 10, 19). Balaurul nu era o fiară mică, ci groaznică. Nici o
corabie pescărească nu putea să ducă pielea cozii lui (40, 31);
înaintea lui alerga pierzarea (41, 14), nimicind pe toţi pe care îi
întâlnea. Spre el a alergat Viaţa, ca să reducă la tăcere moartea
mm şi ca toţi cei mântuiţi să spunem: Unde-ţi este, moarte, boldul?
Vnde-ţi este, iadule, biruinţa? (Osea 13, 14). Prin Botez se dis
truge boldul morţii”884.
882
Awa Filimon, Cuvânt foarte folositor
883
Sf. Grigorie Sinaitul, Capete foartefolositoare în acrostih, 122
884
Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, 111, 11
229
CAPITOLUL 42 - Al doilea răspuns al lui Iov. Epilog
1: Şi răspunzând Iov, a zis către Domnul:

2: „Eu ştiu că Tu poţi totul
şi că nimic nu-Ţi este, de vrei, cu neputinţă.
„Celui Atotputernic nimic nu îi este cu neputinţă, nimic
nu-i nevindecabil pentru Creatorul tău: El toate le-a făcut ca
viaţă să aibă, iar tot ce a făcut ca să existe nu poate înceta de a
exista. Tocmai de aceea, chiar dacă ele se pot schimba sau di
versifica şi chiar dacă, potrivit vredniciei, pot fi încadrate mai
sus sau mai jos, nişte fiinţe care au fost făcute de Dumnezeu ca
să existe şi să dureze nu pot primi o moarte care le-ar atinge în
însăşi substanţa lor”885.
„Cuvântul Cel mai înainte de veci, de necuprins şi
atotputernic şi Fiul atotputernic al lui Dumnezeu putea negreşit
să-l izbăvească pe om din mortalitate şi din sclavia diavolului şi
fără înomenirea Sa proprie, fiindcă poartă toate cu cuvântul
puterii Lui (cf. Evrei 1, 3), toate se supun autorităţii Lui dumne
zeieşti şi, potrivit lui Iov, poate toate şi nimic nu-I e cu nepu
tinţă, căci tăria nici unei creaturi nu se poate compara cu puterea
Creatorului şi nimic nu e mai tare decât Atotputernicul. Dar mo
dul cel mai potrivit pentru firea şi slăbiciunea noastră şi cel mai
cuvenit pentru Cel ce acţiona a fost cel prin înomenirea Cuvân
tului lui Dumnezeu”886.
3: Căci cine oare-ascunde de Tine ce-are-n gând
şi, tăinuind cuvinte, le-ascunde şi de Tine?
Cine-mi va spune mie ceva ce n-am ştiut,
necunoscute lucruri şi mari şi minunate?
„Cel ce a sădit urechea toate le aude şi Cel ce a zidit
ochiul toate le vede. Astfel e înfăţişat Iov, zicând: Cine este cel
care ascunde de Mine sfatul său şi-şi tăinuieşte cuvintele în
inimă şi socoteşte să se ascundă de Mine?,,w.
4: Ascultă-mă Tu, Doamne, ca să grăiesc şi eu;
885
Origen, Despre principii, III, 6, 10
886
Sf. Grigoric Palama, Cuvânt despre economia în trup a Domnului nostru
Iisus HrisîoSy 1
887
Sf Chirii al Alexandriei, Comentariu la Ewnghelia Sfântului loan, 11
230
'
f
? eu să Te-ntreb pe Tine, iar Tu să mă înveţi.
5: Te auzeam-nainte cu-auzul, şi atât;
*
dar astăzi şi cu ochiul vederii Te-am văzut.
Pornind de la acest loc, Sfântul Grigorie Palama arată că
e un progres în cunoaşterea lui Dumnezeu, de la cunoaşterea lui
Dumnezeu din făpturi, a începătorului, la cunoaşterea cea mai
presus de fire a celui îndumnezeit, sau de la cunoaşterea imper
fectă şi în ghicituri a Vechiului Testament, la aceea deplină, în
lumina descoperirii pe care o face Hristos în Noul Testament888.
„Iubit-am să spun şi cele ce le-a spus Iov, că cu urechea
i mea Te-am auzit mai întâi, iar acum Te-a văzut ochiul meu.
Căci precum eşti Cuvântul şi înţelepciunea, aşa eşti şi lumina
adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume (Ioan 1,
6); întâi ca lumina văzută de la început, apoi ca lumina lumi
nând, ca Cel ce eşti soarele dreptăţii, pe cel ce vede, ca să vadă
i mai presus de minte, în chip fericit, înălţat prin virtuţi, cele
dumnezeieşti şi mai presus de fire, cele negrăite proprii lui
Dumnezeu singur şi iubirii mai presus de lume”889.
6: De-aceea eu pe mine m-acopăr cu dispreţ,
eu, care-n mine însumi pământ sunt şi ţărână”.
„Cel care nu cunoaşte este păcătos, pământ şi cenuşă,
iar cel care ajunge la cunoaştere se aseamănă cu Dumnezeu, atât
* cât este cu putinţă, este şi duhovnicesc şi, din această pricină,
'
ales”890. Dar cel înduhovnicit ajunge astfel trecând prin (şi ră
; mânând în) smerenie, pe când cel depărtat de Dumnezeu va cu
i
geta, de regulă, lucruri înalte despre sine.
I „Altceva simte cel ce şade pe tron şi altceva, cel ce şade
5
S pe gunoi. Şi de aceea, poate, dreptul acela [Iov] s-a aşezat pe
gunoi în afara cetăţii. Căci dobândind astfel desăvârşita smerită-
cugetare, a spus întru simţirea inimii: M-am osândit pe mine în-
sumi şi m-am istovit. Pământ şi cenuşă m-am socotit” .
„Dacă ne socotim pământ şi cenuşă, ca Avraam şi Iov,
nu vom fi în veac jefuiţi, ci vom avea pururea ce să dăm şi
888
Cf. Despre sfânta lumină, 69
889
Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 64
890
Clement Alexandrinul, Stromate, IV, 168, 2
891
Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XXV, 56
•;>
231
i
altora: nu aur, nu argint, ci chip de smerenie, de răbdare şi de
iubire către Dumnezeu»892
„Smerenia este a te socoti pe tine pământ şi cenuşă în
fapte şi cuvinte; nu numai în cuvinte. Adică să zici: Cine sunt
eu? (II Regi 7, 18). Cine mă preţuieşte? Nu însemnez pentru
nimeni nimic”893 . Şi iarăşi: „Cât despre întinăciuni, dacă inima
ta se va smeri şi te vei socoti pământ şi cenuşă, smerenia te va
apăra de ele”894.
7: Şi a fost că după ce Domnul a rostit aceste cuvinte
toate către Iov, i-a grăit lui Elifaz din Teman: „ Tu şi cei doi pri
eteni ai tăi aţi greşit, fiindcă-n ochii Mei n-aţi grăit nimic din
adevărurile pe care le-a vorbit robul Meu, Iov.
8: Şi acum, luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă
la robul Meu, Iov, iar el le va aduce jertfă pentru voi; şi robul
Meu, Iov, se va ruga pentru voi; că dacă Eu n-aş câta la faţa lui
şi dacă nu de dragul lui aş face-o, atunci v-aş fi nimicit, deoa
rece n-aţi grăit întru adevăr asupra lui Iov, robul Meu
„Iov apare ca un mijlocitor asemenea lui Avraam (Face
rea 18, 22-32; 20, 7), Moise (Numerii 21, 7), Samuel (I Regi 7,
5; 12, 9), Amos (7, 2-6), Ieremia (11, 14; 37, 3). [...]
Pentru Ioan Gură de Aur, oficiul pe care îl îndeplineşte
Iov de a aduce jertfe presupune faptul că nu exista încă Legea.
Iov devine preot şi, aşa cum oferea jertfe pentru copiii săi, o
face acum pentru prietenii săi (cf. Comentariu la Iov, XLII,
5)”895.
9: Aşa că Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar
din Naamah s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Domnul;
şi [Domnul], de dragul lui Iov, le-a iertat păcatul.
10: Iar Domnul Şi l-a alăturat pe Iov; iar dacă şi el s-a
rugat pentru prietenii săi, [Domnul] le-a iertat păcatul.
„Dumnezeu Şi-l face pe om părtaş la actul iertării; o
nuanţă pe care Textul Masoretic o omite”896.
892
893
894
895
SEP 4/11, p. 146
896
BBVA, p. 613
232
„Şi lui Iov i s-a fa-cut dreptate, fiind lipsit de răutate”897.
11: Iarfraţii lui toţi şi surorile lui au auzit de toate câte
i se întâmplaseră şi au venit la el împreună cu toţi ai lui cei de
altădată; şi au mâncat şi au băut şi l-au alinat şi s-au mirat de
toate câte adusese Domnul asupră-i; şi i-a dat fiecare câte o
mieluşea şi câte o bucată de aur de patru drahme, nepecetluit.
„în Textul Masoretic fiecare îi dăruieşte lui Iov o qe-
sitah şi un inel de aur. Termenul qesitah desemnează o monedă
veche de pe vremea patriarhilor, a cărei valoare nu este cunos
cută (Facerea 33, 19; Iosua 24, 32) ,>898 . Moneda era bătută în ar-
gint şi avea forma unui miel, motiv pentru care, probabil, Sep-
tuaginta şi Vulgata echivalează pretutindeni qesitah cu miel sau
mieluşea.
12: Şi Dumnezeu a binecuvântat pe cele din urmă ale
lui Iov mai mult decât pe cele dintâi; vitele lui erau: paisprezece
mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de
asine.
13: Şi i s-au născut şapte fii şi trei fiice.
„In apocrifa Testamentul lui Iov (I) sunt numiţi şi fiii lui
Iov. Numele fiicelor lui Iov sunt aceleaşi ca în Septuaginta”899.
14: Celei dintâi i-a pus numele Iemina, celei de a doua,
Cheţia, iar celei de a treia, Cheren-Hapuc.
„Numele fiicelor lui Iov în ebraică sunt: Yemimah {po
rumbiţa), Qeţiah {aromă, mireasmă de răşină), Qeren Hap-
pukh {cutiuţa cu farduri). Numele lor în greacă sunt: 'Hpepa
{Ziua), Katria {Scorţişoară), ÂpaXBeiaq Kepaq {Cornul Amal-
theei)”900.
15: Nu se găseau sub cer femei atât de frumoase ca fe
tele lui Iov, iar tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire, alături
de fraţii lor.
„De obicei, fiicele nu aveau drept de moştenire decât
dacă nu existau fii (cf. Numerii 27, 1-11). Faptul că Iov le face
părtaşe la moştenire vădeşte bogăţia lui excepţională, precum şi
897
Sf. Dionisie Areopagitul, Epistole, VIII, 1
898
SEP 4/11,p. 146
899
SEP 4/11, p. 147
900
SEP 4/H, p. 147
233
i
1
spiritul lui luminat. ♦ în apocrifa testamentul lui Iov, Iov îşi îm
parte averea între fii, fetele neprimind nimic (XLVI). Fetelor le 1
l
dă trei sfori colorate, cu care acestea se leagă peste piept ca să le î

l
i
poarte noroc (XLVI-XLVIII)”901. :
16: Iar după încercarea aceea a mai trăit Iov o sută
şaptezeci de ani; de toţi, anii săi au fost două sute patruzeci şi 1
*
opt. Şi i-a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea -
neam. :
„în acest verset asistăm la o succedare a generaţiilor, ca .
■
şi cum timpul povestirii s-ar accelera pentru ultima oară înainte .

de a se termina prin moartea lui Iov, făcând să coincidă finalul V
poemului cu sfârşitul personajului. Textul Septuagintei e diferit

de Textul Masoretic în multe privinţe. în primul rând nu face nu !
J
face nici o aluzie la fiii şi fiii fiilor, apoi amplifică vârsta lui Iov
?
şi încheie nu cu evocarea morţii, ci cu cea a numărului anilor
lui Iov. ♦ în Textul Masoretic se spune despre Iov că a trăit 140 r
de ani902. Astfel, el a depăşit cu 20 de ani ceea ce se socotea ca 1
fiind limita extremă impusă de YHWH pentru viaţa umană şi a ?
dublat durata ce apare normală (cf. Psalmi 89, 10) - 70 de ani.
în acest mod, anii lui Iov s-au dublat ca şi restul bunurilor. :
*
Despre patriarhi se spune că Isaac a trăit 180 de ani, Avraam î
A
175, Iacob 130, Iosif 127. Vârsta lui Iov reprezintă o viaţă pa
triarhală medie „903 \f
„Pentru sfinţi, cele ce le stau împotrivă sunt bune, căci î
pot să le învingă şi, după ce le vor fi învins, primesc o mai mare i
slavă de la Dumnezeu. Abia după ce diavolul a cerut să i se dea t
>
putere împotriva lui Iov [1,9], asalturile duşmanului i-au adus o !
îndoită slavă, după victorie. Se arată prin acest fapt (că ceea ce 1
i
•r
901 SEP 4/11, p. 147

902 Atât a mai trăit după încercările descrise în poem. Textul ebraic n-o spune *
explicit, dar, comparând cu Septuaginta, Iov ar fi avut 218 ani după Textul
Masoretic şi 248 de ani (de data aceasta, explicit) după Septuaginta. SEP 4/11 =
continuă comentariul ca şi cum textul ebraic ar limita vârsta lui Iov la 140 de r
ani. E de acceptat aceasta doar dacă am socoti că lui Iov i se dăruieşte încă o
viaţă, adaos la cei 78 de ani pe care îi avea, prin deducţie, ia momentul
r
discuţiei cu cei trei prieteni.
903
SEP 4/11, p. 147
i
234
te
*:
odinioară pierduse, avea să primească îndoit) că la fel va primi,
fără îndoială, şi în privinţa celor cereşti”904.
17: Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile. Şi este scris
că iar se va ridica împreună cu aceia pe care Domnul îi va
învia.
Ultima frază apare doar în Septuaginta (fiind notată de
Rahlfs ca 17a, urmând apoi şi un adaos notat 17 b-e, adaos pe
care-1 vom reproduce mai jos), Textul Masoretic oprindu-se la
imaginea lui Iov cel încărcat de zile. „Formula îndestulării de
zile face parte dintr-o binecuvântare străveche (cf. Facerea 25,
8; 35, 29). ♦ In Testamentul lui Iov, acesta moare având viziunea
carului însoţit de îngeri care vin să-i ia sufletul (LII)”905.
Aici, un cuvânt ce rezumă Cartea Iov: „Fericitul Iov, de
nu s-ar fi exercitat cum trebuie înainte de a fi venit peste el lup
tele, n-ar fi strălucit atâta în timpul luptelor; de nu s-ar fi exer
;
citat să-şi izgonească din suflet orice mânie, ar fi rostit un cu
vânt nesocotit atunci când i-au murit copiii. Aşa, însă, a ieşit :
biruitor în toate luptele; şi când a pierdut banii, şi când i-a dis !
părut atâta avuţie, şi când i-au pierit copiii, şi când a pierdut i
dragostea soţiei, şi când i-a fost biciuit trupul, şi când l-au ţinut
de rău prietenii, şi când l-au ocărât slugile. Iar dacă vrei să vezi
exerciţiile lui, ascultă-1 pe el, că spune cum dispreţuia banii: I
Dacă m-aş fi bucurat când mi se înmulţeau averile! Dacă aş fi ;
îngropat aurul în pământ! Dacă mi-aş fi pus nădejdea în pie
trele preţioase! (31, 25.24). De aceea nici nu s-a tulburat când !
I averile i-au fost răpite, pentru că nu le dorea nici când le avea.
Ascultă cum se îngrijea de creşterea copiilor lui! Nu-i răsfăţa
peste măsură, aşa cum facem noi, ci le cerea să aibă viaţă desă
i
vârşită. Dacă aducea jertfe pentru păcatele neştiute ale copiilor .
J
lui (1, 5), gândeşte-te ce judecător aspru era al faptelor lor ştiu
te! Iar dacă vrei să auzi şi luptele lui pentru curăţenia trupească
şi sufletească, ascultă-1 pe el spunând: Lege pus-am ochilor mei,
să nu mă uit la fecioară (31, 1). De aceea nu l-a înfrânt soţia lui;
o iubea şi mai înainte, dar nu peste măsură, ci cum se cade să-ţi
904
Ori gen, Omilii la Geneză, I, 10
905
SEP 4/11, p. 148
235
iubeşti soţia. De asta mă şi mir. Cum i-a trecut diavolului prin
minte să pornească război împotriva lui Iov, când cunoştea
exerciţiile lui? Cum de i-a trecut prin minte? Vicleană fiară e
diavolul şi niciodată nu-şi pierde nădejdea! Vina noastră cea
mai mare este că noi deznădăjduim de mântuirea noastră, pe
când diavolul nu pierde niciodată nădejdea pieirii noastre. Dar
uită-te că Iov se gândea, cu mult înainte, la chinurile şi suferin
ţele trupeşti, care ar fi putut să vină peste el. Nu avusese nicio
dată vreo suferinţă, că trăise în bogăţie, desfătare şi lux, dar se
gândea în fiecare zi la suferinţele celorlalţi oameni. Aceasta ară-
tându-o, spunea: Frica de care m-am temut a venit asupra mea
şi de ceea ce m-am speriat, aceea mi s-a întâmplat, şi iarăşi: Am
plâns de orice neputincios şi am suspinat când am văzut om în
nevoie (30, 25). De aceea nu l-au tulburat nici una din suferin
ţele acelea mari şi cumplite care au căzut asupra lui. Dar nu mi
te uita la pierderea averilor, nici la moartea copiilor, nici la bu
bele lui de nevindecat, nici la vorbele rele ale soţiei sale, ci la
celelalte suferinţe ale lui, cu mult mai cumplite decât acestea!
Dar ce suferinţe mai mari decât acestea a îndurat Iov? - aş putea
fi întrebat. Din istoria vieţii sale nu cunoaştem altele! Pentru că
dormim, nu le cunoaştem! Cel care caută cu grijă şi cercetează
bine mărgăritarul, va afla suferinţe cu mult mai mari decât aces
tea. Altele îi erau suferinţele, mai cumplite şi mai mari, în stare
să-i zguduie şi mai mult sufletul lui Iov. în primul rând că nu
ştia nimic lămurit de împărăţia cerurilor şi de înviere; de aceea
şi spunea cu lacrimi: Că nu voi trăi în veac, ca să rabd\ (7, 16);
în al doilea rând, că ştia că a făcut mult bine; în al treilea rând,
că ştia că n-a făcut nici un rău; şi în al patrulea rând, că socotea
că suferă acestea de la Dumnezeu - că dacă ar fi ştiut că le
suferă şi de la diavolul, şi asta l-ar fi scandalizat din destul -, în
al cincilea rând, că auzea pe prietenii lui învinuindu-1 de păcat:
N-ai fost biciuit pe cât ai păcătuit! (11, 6); în al şaselea rând, că
vedea că cei ce trăiesc în păcat sunt fericiţi şi-şi bat joc de el; în
al şaptelea rând, că n-a văzut vreodată pe un altul suferind atâta.
[...] Gândeşte-te acum de câte cununi nu este vrednic Iov, care
vedea agonisita sa, câştigată prin muncă cinstită, răpită fără rost
şi fără pricină, care vedea că suferinţele vin valuri-vaiuri peste
236
!
S
(
♦
i
l
I el, el rămânând nemişcat în mijlocul tuturor acestor încercări şi l

}
înălţând Stăpânului cuvenita mulţumire pentru toate? Chiar dacă
nimeni din ceilalţi n-ar fi spus vreun cuvânt, numai cuvintele
1
soţiei sale ar fi fost în stare să zguduie şi o stâncă. Uită-te la vi
)
I
clenia ei! Nu-i aduce aminte de bani, nu-i aduce aminte de
>
i
cămile, de turmele de oi şi de cirezile de vite - cunoaşte doar
filozofia bărbatului ei faţă de acestea! -, ci de ceea ce-i mai îm
povărător decât toate, de copii adică; apoi îi mai măreşte chinul
;
.
i
şi jalea, adăugând şi durerea şi necazurile ei (2, 9). [...] Când
*
;
alături stă soţia, care rosteşte cuvinte pline de jale, şi-i mai vin
în ajutor şi faptele: rănile, bubele şi nenumăratele valuri de ne
»
norociri, cum n-ai putea spune, pe bună dreptate, că sufletul lui
t
Iov a fost mai tare decât diamantul, de vreme ce n-a fost doborât
de o atât de mare furtună? îngăduiţi-mi să spun cu îndrăznire că
i
acel fericit bărbat, dacă n-a fost mai mare decât apostolii, apoi
1
>
nicidecum n-a fost mai mic. Apostolii aveau o mângâiere în su 1
ferinţele lor, că le îndurau pentru Hristos; şi leacul acesta era
'
4
îndestulător să le înalţe sufletele în fiecare zi, că aveau în orice
împrejurare pe Stăpânul, Care le spunea: Pentru Mine\ şi: Din
pricina Mea (Matei 5, 11) şi: Dacă pe Mine, stăpânul casei, M-
i au numit Beelzebul... (Matei 10, 25); Iov, însă, era lipsit de a-
>
; ceastă mângâiere; şi de mângâierea minunilor şi de mângâierea
ţ
harului. Că Iov nici nu avea o atât de mare putere a Duhului. Şi
grozăvia mare este că Iov a îndurat toate aceste suferinţe, după
ce dusese o viaţă îmbelşugată şi desfătată, după ce se bucurase
de atâta cinste; că n-a fost un pescar sau un vameş sau un om
care a trăit cum a putut. Şi ceea ce părea împovărător pentru
apostoli, aceea a suferit şi Iov: ura prietenilor, a casnicilor, a i
duşmanilor, a celor cărora le făcuse bine; dar el nu putea vedea i
'
l ancora aceea sfântă, portul acela neînvălurat, adică cele spuse de î
i
Domnul apostolilor: Pentru Minei [...] Iov nu ştia că suferinţele
lui erau o luptă. Dacă ar fi ştiut, nici n-ar fi simţit suferinţele.
ţ
! Gândeşte-te că atunci când a auzit pe Dumnezeu spunându-i:
:
J Crezi, oare, că Eu ţi-am răspuns pentru altă pricină, decât pen
tru că te arăţi drepţi (40, 3), îndată, numai la auzul acestor
1 cuvinte, a răsuflat uşurat, s-a smerit pe sineşi şi a socotit suferin
ţele lui o nimic, grăind aşa: Pentru ce să mai judec, când sunt
237
sfătuit şi dăscălit de Domnul, auzind acestea, eu care nu sunt
nimic? (39, 34); şi iarăşi: Mai înainte, cu urechea Te-am auzit;
iar acum ochiul meu Te-a văzut; pentru aceea m-am smerit şi
m-am topit şi m-am socotit pământ şi ţărână (42, 5-6). Această
vitejie, deci, această blândeţe a celui care a trăit înainte de darea
legii şi înainte de venirea harului să o râvnim şi noi, cei care
trăim după ce s-a dat legea şi a venit harul, ca să putem să ne
sălăşluim în cerurile cele veşnice, pe care facă Dumnezeu ca noi
toţi să le dobândim, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului
nostru lisus Hristos”906. „Iov a suferit cele ce a suferit prin îngă
duinţa lui Dumnezeu; a fost însă încununat nu numai pentru că a
suferit, ci şi pentru că a întâmpinat cu curaj toate nenorocirile.
Toţi îl admirăm, dar nu-1 admirăm pentru că diavolul i-a luat
toate bunurile lui, ci îl admirăm pentru că n-a p ăcătuit nici mă-
car cu buzele, deşi l-au lovit atâtea nenorociri”9 7.
în final, o tâlcuire care rezumă, în mare, cele petrecute

cu Iov, oferind şi un argument pentru finalul cărţii, în care Iov
redobândeşte bunurile sale. Tâlcuirea se referă la „Cuvântarea a
patruzeci şi doua a Teologului, despre cele spuse cu privire le
fericitul Iov: Iar cele următoare au fost mici şi rânduite pentru
cei mici (Sfanţul Grigorie de Nazianz, Cuvântare spre lauda
Sfântului Atanasie, cap. 8; P.G., 35, 1101).
Comparând, socotesc, pe cele trupeşti date, după supor
tarea încercărilor, cu fagăduiala făcută de Dumnezeu lui Iov, le-
a numit pe cele dintâi mici, ca unele ce nu se pot compara în
nici un chip cu cele veşnice. Iar spunând: pentru cei mici rân
duite, a numit mici pe cei mici în cunoaşterea înţelegătoare, care
uşor se smintesc de raţiunile proniei şi ale judecăţii şi se clatină
chiar în dreapta credinţă. Despre aceştia socotesc că zice şi
Domnul în Evanghelie: Cel ce sminteşte pe unul din aceştia mici
(Marcu 9, 42). Aceştia, oricând ar vedea pe cel drept bolnav sau
sărac, sau supus altor necazuri, ar suferi această sminteală908. Şi
906 Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXXIII, 6-7

907
Sf. loan Gură de Aur, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, II, 9
908
Bunurile pământeşti date lui Iov a doua oară au fost mici şi date pentru cei
mici, ca să nu se smintească văzând pe un om drept, ca Iov, supus la atâtea
238
dacă aceşti mai slabi socotesc că oricine trebuie iertat de Dum
nezeu, cu atât mai mult se smintesc de schimbarea totală a sorţii
lui Iov, privit de toţi ca drept. Despre aceştia a zis învăţătorul
[Sfanţul Grigorie de Nazianz]: pentru cei mici rânduite”9™.
Redăm aici adaosul din Septuaginta, omis, de regulă, de

traducători, dar prezent în ediţia Rahlfs. Noi vom reproduce tra
ducerea din SEP 4/n, repetând şi primul adaos, 17a:
17a: Este scris că se va ridica din nou împreună cu cei
pe care îi ridică Domnul.
„Textul Septuagintei are două adaosuri: unul care arată
credinţa în învierea morţilor (17a), iar celălalt (17b-e) e o colec
ţie de informaţii despre Iov şi familia sa, luate dintr-o apocrifa
aramaică desemnată doar sub titlul Cartea siriacă>,9'°.
17b: [Despre] acesta se tălmăceşte în cartea siriacă
[astfel]: El a locuit în pământul Ausitis în ţinuturile Idumeei şi
Arabiei, şi înainte a avut numele Iovav;
17c: luându-şi femeie din Arabia, a avut un fiu pe nume
Enon; tatăl lui era Zare, unul din fiii lui Esau, iar mama lui,
Bosora, aşa încât era al cincilea de la Avraam.
17d: Şi aceştia [sunt] regii care au domnit în Edom,
ţinut peste care a domnit şi el: mai întâi Balac, fiul lui Beor, şi
numele cetăţii lui, Dennaba; după Balac, Iovav, cel numit [$/]
Iov; după acesta, Asom, care era cârmuitor al ţinutului Thai-
manis; după acesta, Adad, fiul lui Barad, care l-a spintecat pe
Madian în câmpia Moab, şi numele cetăţii lui, Ghetaim.
17e: Iar prietenii care au venit la el [sun/]: Eliphas, din
fiii lui Esau, regele thaimanilor, Baldad, cârmuitorul sauche-
ilor, Sophar, regele mineilor.
„în încheierea comentariului său, Ioan Gură de Aur îi

evocă pentru ultima oară pe cei doi eroi antagonişti ai dramei:
Iov, pe care îl numeşte atlet generos, şi diavolul, viclean şi per-
necazuri. Dar aceste bunătăţi sunt mici şi în comparaţie cu bunătăţile vieţii

veşnice făgăduite lui Iov (n. trad.).
909 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 73
910
SEP 4/II, p. 148
239
vers. Ioan Gură de Aur îi îndeamnă pe toţi să imite răbdarea şi
bunăvoinţa lui Iov şi să evite capcanele diavolului, pentru a do
bândi bunurile făgăduite celor care îl iubesc pe Dumnezeu (cf.
Comentariu la Iov, XLII, 9)”911.
9,1 SEP 4/11, p. 148

BIBLIOGRAFIE
A. Sfânta Scriptură
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfanţului Sinod,

versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de
Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe
numeroase alte osteneli, ELB, Bucureşti, 2001
- Biblia sau Sfânta Scriptură, EEB, Bucureşti, 1995
- Biblia Hebraica, Editio quarta emendata opera H. P. Ruger,
Stuttgart, 1979
- Biblia Sacra Vulgata, Editionem quartam emendatam cum
i
sociis B. Fischer, H. I. Frede, H. F. D. Sparks, W. Thiele, prae-
paravit Roger Gryson, Stuttgart, 1994
- Septuaginta, Edidit Alfred Rahlfs, Stuttgart, 1979
A A
- Septuaginta 4, tom II, Iov. înţelepciunea lui Solomon. înţelep

t ciunea lui Iisus Sirah. Psalmii lui Solomon, volum coordonat
! de: Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu,
în colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu, traduceri de: Sma-
randa Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Iulia
Cojocariu, Ştefan Colceriu, Eugen Munteanu, Colegiul Noua
Europă/Polirom, Bucureşti/Iaşi, 2007.
B. Scrieri patristice
- Ambrozie al Milanului (Sf.), împotriva bogaţilor răi, trad. Va-

sile Goraş, în voi. Antologie din scrierile Părinţilor latini, Edi
tura Anastasia, 2000
- Ambrozie al Milanului (Sf.), Scrisori, Scrieri II, trad. David
Popescu, în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti” (PSB), nr.
53, EIB, Bucureşti, 1994
- Atanasie cel Mare (Sf.), Epistolele către Serapion, Scrieri II,
trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1988
- Atanasie cel Mare (Sf.), Viaţa Cuviosului Părintelui nostru
Antonie, Scrieri II, trad. Dumitru Stăniloae, PSB 16, EEB, Bu
cureşti, 1988
1 241
- Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, trad. şi note
Dumitru Stăniloae, în colecţia „Filocalia” (F), nr. 8, EIB, Bucu
reşti, 1979
- Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, trad. D. Stăniloae,
F 8, EIB, Bucureşti, 1979
- Calist şi Ignatie Xanthopol, Cele 100 de Capete, trad. D. Stă
niloae, F 8, EIB, Bucureşti, 1979
- Chirii al Alexandriei (Sf.), Comentariu la Evanghelia Sfântului
Ioan, Scrieri IV, trad. D. Stăniloae, PSB 41, EIB, Bucureşti, i
2000 1
- Chirii al Alexandriei (Sf.), Despre închinarea şi slujirea în
Duh şi Adevăr, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 38, EIB, Bu 1
cureşti, 1991
- Chirii al Alexandriei (Sf.), Despre Sfânta Treime, Scrieri III,
trad. D. Stăniloae, PSB 40, EIB, Bucureşti, 1994 1
t
- Chirii al Alexandriei (Sf.), Glafire, Scrieri II, trad. D. Stăni
loae, PSB 39, EIB, Bucureşti, 1992 1
- Chirii al Alexandriei (Sf.), Zece Cărţi împotriva lui Iulian
! Apostatul, trad. Constantin Daniel revăzută de Î.P.S. Nicolae J
Comeanu, Editura Anastasia, 2000
- Chirii al Ierusalimului (Sf.), Catehezele, trad. D. Fecioru, EIB,
Bucureşti, voi. I- 1943; voi. II- 1945 >
- Ciprian al Cartaginei (Sf.), Despre rugăciunea domnească, i
trad. D. Popescu, în Apologeţi de limbă latină, PSB 3, EIB, Bu 1

cureşti, 1981 i
- Clement Alexandrinul, Stromate, Scrieri II, trad. D. Fecioru,

PSB 5, EIB, Bucureşti, 1982
- Clement Romanul (Sf.), Epistola către Corinteni, trad. D.
Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucu
reşti, 1979
- Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, trad. şi
note Dumitru Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu,
1946
- Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, trad. Vasile Rădu-
că, Editura Sofia, Bucureşti, 2001
- Dionisie Areopagitul (Sf.), Opere complete, trad. D. Stăniloae,
Ed. Paideia, Bucureşti, 1996
I
242
- Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor şi a gân
durilor, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu,
1946
- Filimon (Awa), Cuvânt foarte folositor, trad. D. Stăniloae, F
i
4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948
- Grigorie de Nazianz (Sf.), Cele cinci cuvântări teologice, trad.
D. Stăniloae, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1993
- Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre rugăciunea domnească, Scri
eri I, trad. D. Stăniloae, PSB 29, EIB, Bucureşti, 1982
- Grigorie de Nyssa (Sf.), Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Scri -
:
erii, trad. D. Stăniloae, PSB 29, EIB, Bucureşti, 1982
- Grigorie Palama (Sf.), Cuvânt despre economia în trup a Dom
nului nostru Iisus Hristos, Scrieri II, trad. Ioan I. Ică jr, Ed. Dei-
sis, Sibiu, 2005
- Grigorie Palama (Sf.), Despre sfânta lumină, trad. D. Stăni
loae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977
- Grigorie Palama (Sf.), Omilii I, traducere Constantin Daniel,
revăzută de Laura Pătraşcu şi stilizată de Răzvan Codrescu, Edi
tura Anastasia, Bucureşti, 2000
- Grigorie Sinaitul (Sf.), Capete foarte folositoare în acrostih,
trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977
- Grigorie Taumaturgul (Sf.), Discursul adresat lui Origen, trad.
C. Comiţescu, în Sf. Grigorie Taumaturgul şi Metodiu de O-
limp, Scrieri, PSB 10, EIB, Bucureşti, 1984
- Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, trad. D. Stă
niloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948
- Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, trad. D. Stă
niloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948
- Ioan Casian (Sf.), Aşezămintele mănăstireşti, Scrieri alese,
trad. Vasile Cojocaru, PSB 57, EIB, Bucureşti, 1990
- Ioan Casian (Sf.), Despre cele opt gânduri ale răutăţii, trad. D.
Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946
- Ioan Damaschin (Sf.), Dogmatica, trad. D. Fecioru, ediţia a II-
a, EIB, Bucureşti, 1943
- Ioan Gură de Aur (Sf.), Despre feciorie, Apologia vieţii mona
hale, Despre creşterea copiilor, trad. D. Fecioru, EIB, Bucu
reşti, 2001
243
- Ioan Gură de Aur (Sf.), Despre mărginită putere a diavolului,
Despre căinţă, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, trad. D.
Fecioru, EIB, Bucureşti, 2002
- Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la Epistola către Romani, trad.
P. S. Teodosie Atanasiu, revizuită şi îngrijită de Cezar Păvă-
laşcu şi Cristian Untea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2005
- Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la Facere, trad. D. Fecioru,
PSB 21-22, EIB, Bucureşti, voi. I- 1987; voi. II - 1989
- Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la Matei, trad. D. Fecioru, PSB
- Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la parabola despre săracul La-
zăr şi bogatul nemilostiv, trad. Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. So-
phia, Bucureşti, 2002
- Ioan Gură de Aur (Sf.), Predici la Sărbători împărăteşti şi
Cuvântări de laudă la Sfinţi, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti,
2002
- Ioan Gură de Aur (Sf.), Puţul, trad. Kir Grigorie Dascălul, Ed.
Anastasia, Bucureşti, 2001
- Ioan Scărarul (Sf.), Scara duhovnicescului urcuş, trad. D.
Stăniloae, F 9, EIB, Bucureşti, 1980
- Isaac Şirul (Sf.), Cuvinte către singuratici, partea II, trad. Ioan
I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2003
- Isaac Şirul (Sf.), Cuvinte către singuratici, partea III, trad.
Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2005
- Isaac Şirul (Sf.), Cuvinte despre sfintele nevoinţe, trad. D.
Stăniloae, F 10, EIB, Bucureşti, 1981
- Isaia Pustnicul, Despre păzirea minţii în 27 de capete, trad. D.
Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946
- Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, trad. D. Stă
niloae, F 12, Ed. Harisma, Bucureşti, 1991
- Macarie Egipteanul (Sf.), 21 de Cuvântări despre mântuire,
trad. Ioasaf Popa, Editura Anastasia, Bucureşti, 2001
- Macarie Egipteanul (Sf.), Omilii duhovniceşti, trad. Constantin
Comiţescu, PSB 34, EIB, Bucureşti, 1992
- Maxim Mărturisitorul (Sf.), Ambigua, Scrieri 1, trad. D. Stă
niloae, PSB 80, EIB, Bucureşti, 1983
244
!
:
I
! - Maxim Mărturisitorul (Sf.), Epistolele, Scrieri II, trad. D. Stă-
niloae, PSB 82, EIB, Bucureşti, 1990
: - Maxim Mărturisitorul (Sf.), Răspunsuri către Talasie, trad. D.
i
•: Stăniloae, F 3, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948
i
\ - Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia
Arhidiecezană, Sibiu, 1946
- Origen, Contra lui Celsus, Scrieri alese IV, trad. T. Bodogae,
«
■
!: - Origen, Despre principii, Scrieri alese III, trad. T. Bodogae,
I PSB 8, EIB, Bucureşti, 1982
- Origen, Despre rugăciune, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi
I Nicolae Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982
:
- Origen, Filocalia, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi Nicolae
i
t* Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982
* - Origen, Omilii, comentarii şi adnotări la Geneză, trad. Adrian
I Muraru, Ed. Polirom, Iaşi, 2006
I - Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, Scrieri alese II, trad.
i T. Bodogae şi Nicolae Neaga, PSB 7, EEB, Bucureşti, 1982
i
- Origen, Omilii şi adnotări la Exod, trad. Adrian Muraru, Ed.
Polirom, Iaşi, 2006
- Origen, Omilii şi adnotări la Levitic, trad. Adrian Muraru, Ed.
} Polirom, Iaşi, 2006
i - Petru Damaschin, învăţături duhovniceşti, trad. D. Stăniloae, F
i - Simeon Noul Teolog (Sf.), Cateheze, Scrieri II, trad. Ioan I.
* Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1999
» - Simeon Noul Teolog (Sf.), Cuvântările morale, trad. D. Stă
niloae, F 6, EIB, Bucureşti, 1977
«
- Simeon Noul Teolog (Sf.), Discursuri teologice şi etice,
j
i
Scrieri I, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1998
- Teodorei al Cirului, Istoria bisericească, Scrieri II, trad. Va-
I sile Sibiescu, PSB 44, EIB, Bucureşti, 1995
I
- Teofil al Antiohiei, Trei cărţi către Autolic, trad. D. Fecioru, în
i Apologeţi de limbă greacă, PSB 2, EIB, Bucureşti, 1980
- Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, Imne şi Scrisori,
i trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000
t
245
i
- Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, trad. Dumitru C. Vi-
şan, ediţia a Il-a, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1991
- Vasile cel Mare (Sf.), Despre Sfântul Duh, Scrieri III, trad. C.
Comiţescu şi T. Bodogae, PSB 12, EIB, Bucureşti, 1988
- Vasile cel Mare (Sf.), Epistole, Scrieri III, trad. C. Comiţescu
şi T. Bodogae, PSB 12, EIB, Bucureşti, 1988
- Vasile cel Mare (Sf.), Omilii la Hexaemeron, Scrieri I, trad. D.
Fecioru, PSB 17, EIB, Bucureşti, 1986
- Vasile cel Mare (Sf.), Omilii la Psalmi, Scrieri I, trad. D.
- Vasile cel Mare (Sf.), Omilii şi Cuvântări, Scrieri I, trad. D.
- Vasile cel Mare (Sf.), Regulile mari, Scrieri II, trad. I. Ivan,
- Vasile cel Mare (Sf.), Regulile mici, Scrieri II, trad. I. Ivan,
PSB 18, EEB, Bucureşti, 1989
- Varsanufie (Sf.), Scrisori duhovniceşti, trad. D. Stăniloae, F
11, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1990
C. Dicţionare, lucrări şi studii
- Abrudan, Dumitru, Cărţile didactico-poetice, Seria teologică,

Ed. Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 2001
- Dicţionar biblic, trad. Constantin Moisa (titlul original: Nou-
veau dictionnaire biblique revise), Editura Stephanus, Bucu
reşti, voi. I - 1995, voi. II - 1996, voi. III - 1997
- Dicţionar Enciclopedic de Iudaism, trad. Viviane Prager, C.
Litman, Ţicu Goldstein, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2000
- Moldoveanu, Nicolae, Dicţionar biblic de nume proprii şi cu
!
vinte rare, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1995
- Prelipcean, Vladimir, Nicolae Neaga, Gh. Bama, Mircea
Chialda, Studiul Vechiului Testament (pentru Institutele teolo
gice), ediţia a 11-a, EIB, Bucureşti, 1985.
CUPRINS
Introducere la Cartea lui Iov. 5
Comentarii la Cartea lui Iov 11
Bibliografie 241
:
j
J
t
i
I
1.
.
V
«
i
j
t
i
i.
;
I
: DIFUZARE:
i
I
S.C. Supergraph S.R.L.
I
Str. Ion Minulescu 36, sector 3,
031216 Bucureşti
Tel.: (021) 320 61 19
Fax: (021) 319 10 84
E-mail: editura@sophia.ro
www.sophia.ro
www.librariasophia.ro
Str. Bucium nr. 34 laşi

tel.: 0232/211225
fax. 0232/211252
PRINŢ office@pfintmulticolor.ro
multicolor www.prinlmullicolor.ro
SERVICII TIPOGRAFICE COMPLETE
-
>
%
;
_
■
Seria de tâlcuiri verset cu verset ale cărţilor Vechiu

lui Testament, continuată prin volumul de faţă, se '€B- -1-* ■
întemeiază cu precădere pe marele tezaur exegetic |

_■
al patristicii răsăritene, dar aduce, de câte ori este

cazul, şi precizări istorice şi filologice de dată «
recentă. Autorii îmbină rigorile teologiei cu exi- i
genţele culturii actuale, oferind un valoros instru- 1
ment de lucru adresat mai ales seminariştilor şi 8___ V
studenţilor în Teologie, dar şi intelectualităţii

creştine în general. (181' •A.
în curând, în aceeaşi serie:
EL® » ¥
9 789*731 913032
editura « + christiana

Usca Is - 12 - VT in Talcuirea Sfintilor Parinti - Iov

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Usca Is - 12 - VT in Talcuirea Sfintilor Parinti - Iov

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

r

Pr. Ioan Sorin Usca • Prof. Ioan Traia

Editura Christiana: Str. Theodor Sperantia 104,

Consilier editorial: Gabriela Moldoveanu

Serie editată cu binecuvântarea

Descrierea CDP a Bibliotecii Naţionale a României

Cu Cartea Iov deschidem seria scrierilor biblice numite

V. Epilog (42, 7-42): scris în proză, arată rânduirea lui

Capodoperă a culturii universale, Cartea Iov a inspirat,

1: A fost cândva în ţinutul Uz un om pe care-l chema

s Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune

11 Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Matei, IV, 4

18 Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 55

21 SEP 4/11, pp. 32-33

26 Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 23

31 Sf. Atanasie cel Mare, Epistolele către Serapion, I

33 Majuscularea caută să arate caracterul personal al acestuia, nefiind o formă

37 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XXIII, 4

50 Nu întotdeauna, însă, lucrarea dracilor e o pedeapsă pentru păcat, cum nici

61 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, IX, 5

65 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXI, 10

69 Didim al Alexandriei, Despre Duhul Sfanţ, 11,23

74 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXI, 10

CAPITOLUL 2 -Prolog: răbdarea lui Iov

1: ,Şi a fost că-n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu

84 Origen, Despre principii, III, 2, 6

92 Origen, Despre rugăciune, XXX, 2

96 Origen, Contra lui Celsus, VI, 43

„Femeia îl îndeamnă să-şi provoace o moarte rapidă: se

105 SEP 4/11, p. 38

114 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXI, 11

116 Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Matei, XIII, 4

1: După aceea şi-a deschis Iov gura şi şi-a blestemat

1111 Sf. Vasile ce! Mare, Epistole, 223

123 SEP 4/11, p. 40

127 SEP 4/II, p. 40

133 SEP 4/11, p. 41

138 SEP 4/11, p. 41

CAPITOLUL 4 - Cuvântul lui Elifaz

1: Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:

143 Cf. Epistole, 46, 3

147 SEP 4/H, p. 42

153 BBVA, p. 559

156 Tcolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, XIV, 21-22

13. în gândurile tulburate de vedeniile de noapte când

160 SEP 4/II, p. 43

Domne, Iţi tragi înapoi mâna Ta. înţelepciunea nu mai e de fo­

165 SEP 4/11, p. 44

1: Hai, strigă, dacă bănui că-i cine să te-asculte,

I aşa cum gelozia-l omoară pe răzleţ.

171 SEP 4/11, p. 44

173 SEP 4/11, p. 44

distanţă care văduveşte textul de unitate şi coerenţă. In tălmă­

178 BBVA, p. 560

184 SEP 4/II, p. 45

192 BBVA, p. 561

CAPITOLUL 6 -Răspunsul lui Iov

1: Şi răspunzând Iov, a zis:

196 SEP 4/11, p. 47

201 SEP 4/H, p. 47

210 SEP 4/11, p. 48

„In Textul Masoretic: Aveţi de gând să mustraţi nişte

Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXVIII, 4

Domne, Iţi tragi înapoi mâna Ta. înţelepciunea nu mai e de fo

distanţă care văduveşte textul de unitate şi coerenţă. In tălmă

cerii prin simţuri, patimile trupeşti şi mişcările pătimaşe sufle

propria sa natură, dar o fulguraţie a Revelaţiei nu poate fi ex