Fizio Colocviu

FIZIOLOGIE AN 2, SEM 1
DECEMBRIE 2023
ECEMBRIE 2023
COLOCVIU
COLOCVIU
DESPRE MEDSCHOOL
1. SISTEMUL NERVOS- NIVELE DE ORGANIZAREDESPRE MEDSCHOOL

Echipa noastra a pus la punct acest document, care cuprinde rezolvari complete pentru
fiecare subiect din lista propusa de catedra, ca sa te ajute sa te pregatesti pentru colocviul ce
urmeaza. Speram sa reuesesti sa iei nota pe care ti-o doresti si totodata sa te familiarizezi cu
ce o sa ofere noua platforma MedSchool.
MedSchool este o platforma de e-learning dedicata studentilor de la facultatile de medicina.

Momentan, site-ul nostru se afla intr-o varianta beta, cu un design simplist si functionalitati
reduse, axandu-se in primul rand pe grile. Spre finalul lunii decembrie, vom lansa noua
noastra platforma, care pe langa grile si teste de imagini ( functionalitate construita special
pentru practicul de histologie unde trebuiesc recunoscute elemente de microscopie ), vom
adauga flashcarduri si suporturi de curs pentru toate materiile care se fac pe parcursul anului:
documente complete, care acopera integral materia pentru fiecare examen. Atat designul
reimprospatat cat si continutul nou vor duce platforma la nivelul urmator si speram sa putem
ajuta cat mai multi dintre voi sa se pregateasca pentru examenele ce urmeaza. Daca vrei sa fii
la curent cu lansarea platformei noi, da-ne un follow pe instagram:
https://instagram.com/medschool.platforma
1
CUPRINS
DESPRE MEDSCHOOL ........................................................................................................1
1. SISTEMUL NERVOS- NIVELE DE ORGANIZARE .................................................................6
2. CARACTERISTICI MORFO-FUNCȚIONALE ALE NEURONILOR.............................................7
3. TRANSPORT AXOPLASMIC .............................................................................................9
4. FUNCȚIILE ASTROCITELOR ........................................................................................... 10
5. FUNCȚIILE MICROGLIILOR............................................................................................ 11
6. BARIERA HEMATO-ENCEFALICA ................................................................................... 12
7. TRANSPORTUL PRIN MEMBRANA CELULARA SI PERMEABILITATEA MEMBRANARA
SELECTIVA ...................................................................................................................... 13
8. SISTEMUL DE TRANSPORT IONIC MEMBRANAR-PRINCIPII GENERALE STRUCTURAL-
FUNCTIONALE................................................................................................................. 15
9. TRANSPORT IONIC MEMBRANAR - SUPORT ELECTRIC AL EXCITABILITATII..................... 16
10. CANALE IONICE FARA POARTA................................................................................... 17
11. CANALE IONICE CONTROLATE DE VOLTAJ .................................................................. 18
12. CANALE IONICE CONTROLATE CHIMIC........................................................................ 19
13. RECEPTORI IONOTROPI ............................................................................................. 20
14. RECEPTORI METABOTROPI ........................................................................................ 21
15. CANALE IONICE CONTROLATE MECANIC .................................................................... 22
16. POMPE IONICE - PRINCIPII GENERALE, FUNCȚIONALE ................................................ 23
17. POMPA NA+/K+ . PRINCIPII DE FUNCTIONARE, ROLURI .............................................. 24
18. ROLUL POMPEI NA/K IN CONTROLUL VOLUMULUI CELULAR ...................................... 25
19. POMPE DE CA2+ ........................................................................................................ 26
20. TRANSPORTORI IONICI .............................................................................................. 27
21. POTENTIALUL MEMBRANAR DE REPAUS.................................................................... 28
22. RĂSPUNSUL MEMBRANAR LA UN CURENT DE STIMULARE ......................................... 29
23. POTENTIALUL DE ACTIUNE NEURONAL- DEFINITIE, FAZE, CONDUCTANTA IONICA,
PARTICULARITATI IN DIFERITE CELULE ............................................................................. 30
24. PERIOADA REFRACTARA A MEMBRANEI CELULARE .................................................... 32
25. PROPAGAREA SEMNALELOR ELECTRICE IN SNC .......................................................... 33
26. GENERAREA SI PROPAGAREA PA ............................................................................... 34
2
27. ROLUL MIELINEI IN CONDUCEREA AXONALA .............................................................. 35

28. PARAMETRI DE CONDUCTIBILITATE MEMBRANARA ................................................... 36
29. TIPURI DE POTENTIALE MEMBRANARE SI TRANSMITEREA LOR .................................. 37
30. TRANSMITEREA INFORMAȚIEI NEURONALE. ÎNSUMAREA SPAȚIALĂ SI TEMPORALA. .. 38
31. CONDUCEREA SEMNALULUI ELECTRIC IN DENDRITE ................................................... 39
32. CANALE IONICE DE LA NIVELUL AXONILOR ................................................................. 40
33. CONEXIUNI INTERCELULARĂ IN SN. TIPURI DE SINAPSE .............................................. 41
34. TRANSMITEREA SEMNALULUI LA NIVELUL SINAPSEI CHIMICE .................................... 42
35. TIPURI DE NEUROTRANSMIȚĂTORI ............................................................................ 43
36. TIPURI DE RECEPTORI SINAPTICI. PPSE SI PPSI ............................................................ 44
37. PRINCIPALELE SISTEME MODULATORII/DIFUZE CEREBRALE ....................................... 46
38. SINAPSA COLINERGICA .............................................................................................. 47
39. SINAPSA NOERPINEFRINERGICA ................................................................................ 48
40. SINAPSA SEROTONINERGICA ..................................................................................... 49
41. SINAPSA DOPAMINERGICA ........................................................................................ 50
42. SINAPSA GLUTAMATERGICA ...................................................................................... 51
43. SINAPSA GABAERGICA .............................................................................................. 52
44. NEUROPEPTIDE ......................................................................................................... 53
45. NT NECONVENȚIONALI .............................................................................................. 54
46. INHIBIȚIA PRESINAPTICA ........................................................................................... 55
47. SINAPSA ELECTRICĂ ................................................................................................... 56
48. ETAPELE CUPLĂRII EXCITAȚIE CU CONTRACȚIA IN M SCHELETIC .................................. 57
49. ETAPELE CUPLĂRII EXCITAȚIE CU CONTRACȚIA IN FIBRA MUSUCLARA NETEDA ........... 59
50. CICLUL CONTRACTIL IN FIBRA MUSCULARA SCHELETICA ............................................. 60
51. STRUCTURA JONCTIUNII NEUROMUSCULARE ............................................................ 61
52. ETAPELE TRANSMITERII SEMNALULUI LA NIVELUL PLĂCII MOTORII ............................ 63
53. MODULAREA FARMACOLOGICA A JONCTIUNII NEUROMUSCULARE ........................... 64
54. MECANISMELE IMPLICATE IN RELAXAREA MUSCULARA IN MUSCHIUL STRIAT ............ 65
55. MECANISMELE IMPLICATE IN RELAXAREA MUSCULARA, IN MUSCHIUL NETED ........... 67
56. SURSE DE CA IN MUSCHI SCHELETIC ........................................................................... 68
57. SURSE DE CA2+ IN MUSCHIUL NETED ......................................................................... 69
3
58. TIPURI DE FB MUSCULARE STRIATE............................................................................ 70

59. TIPURI DE FIBRE MUSCULARE NETEDE ....................................................................... 72
60. PREZENTATI COMPARATIV PA IN MUSCHIUL SCHELETIC SI NETED (MOD DE GENERARE,
MORFOLOGIE, DURATA, LATENTA).................................................................................. 74
61. PRESIUNEA INTRAOCULARA ...................................................................................... 76
62. EMETROPIA SI REFRACȚIA OCULARA ......................................................................... 78
63. ACOMODATIA ........................................................................................................... 81
64. ACUITATEA VIZUALA ................................................................................................. 84
65. TRANSDUCTIA SEMNALULUI VIZUAL .......................................................................... 86
66. ADAPTARE LA LUMINA SI INTUNERIC......................................................................... 88
67. REFLEX PUPILAR ........................................................................................................ 90
68. CURENT DE INTUNERIC .............................................................................................. 91
69. VEDEREA COLORATA ................................................................................................. 92
70. RELAȚIA DINTRE STRUCTURA RETINEI SI ACUITATEA SI SENSIBILITATEA RETINEI IN
FOTOPIC SI SCOTOPIC ..................................................................................................... 94
71. CARACTERISTICILE SUNETULUI................................................................................... 95
72. STRIA VASCULARA..................................................................................................... 97
73. TRANSDUCTIA SEMNALULUI AUDITIV ........................................................................ 99
74. URECHEA MEDIE ..................................................................................................... 101
75. CELULELE AUDITIVE EXTERNE SI INTERNE................................................................. 103
76. MACULA UTRICULEI SI SACULEI ............................................................................... 105
77. ROLUL CANALELOR SEMICIRCULARE ........................................................................ 107
78. DETECTAREA SUNETELOR IN PLAN ORIZONTAL ........................................................ 109
79. RECEPTORI SENZORIALI SI GENERALITATI TRANSDUCTIE SENZORIALĂ ...................... 110
80. RECEPTORI AI SENSIBILITĂȚII TACTILE ...................................................................... 112
81. TRANSDUCTIA SOMATOSENZORIALA ....................................................................... 114
82. MUGURELE GUSTATIV ............................................................................................. 115
83. TRANSDUCTIA GUSTURILOR .................................................................................... 117
84. REFLEXUL SALIVAR .................................................................................................. 119
85. TRANSDUCTIA OLFACTIVĂ ....................................................................................... 120
86. MODULAREA PERIFERICA A DURERII - HIPERALGEZIA PRIMARA SI SECUNDARA ....... 121
87. MODULAREA DURERII LA NIVEL MEDULAR - MECANISMUL DE POARTA ................... 123
4
88. INHIBITIA SUPRASPINALA ........................................................................................ 124

89. ETAPA TALAMO-CORTICALA DE PROCESARE A DURERII-SISTEMUL MEDIAL SI LATERAL.
DUREREA ACUTA- CARACTERISTICI. ............................................................................... 125
90. NEURONII PREGANGLIONARI SI PARAVERTEBRALI SIMPATICI .................................. 126
91. NERVII CRANIENI III,VII,IX - COMP PARASIMPATICA ................................................. 127
92. DIVIZIUNEA ENTERICA A SISTEMULUI NERVOS AUTONOM ....................................... 128
93. SINAPSA NEURON PREGGL.- NEURON POSTGGL.- NT,RECEPTORI ............................. 129
94. ACȚIUNILE NEUROTRANSMITATORILOR NONCLASICI/NONCONVENTIONALI: NO SI ATP
.................................................................................................................................... 131
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 132
5
1. SISTEMUL NERVOS- NIVELE DE ORGANIZARE
2.●CARACTERISTICI
Organizarea microscopica a SN:
MORFO-FUNCȚIONALE ALE NEURONILOR1. SISTEMUL NERVOS- NIVELE
- Nivele de organizare ale SN: DE ORGANIZARE
1. Componenta celulara a SN: celule neuronale si neurogliale care formeaza circuite neuronale
- neuronii pot fi: senzitivi/ motori/ de asociatie
- celule gliale: celule Schwann in SNP/ Astrocite/ Oligodendrocite in SNC/ Microglii/
celule Ependimale/ celule Satelit (SAOMES)
2. Circuite neuronale: reprezinta componenta primara a sistemelor neuronale si procesează
tipuri specifice de informație
3. Sisteme neuronale: - îndeplinesc funcțiile:
- sisteme senzitive (informează despre starea organismului si a mediului înconjurator)
- sisteme motorii (coordonează si generează actiune)
- sisteme de asociatie - conectează componentele senzitive si motorii.
- ofera baza pentru funcțiile cerebrale superioare: cognitive/ gândire critice/
învățare/ memorie/ limbaj/ capacitatea de a genera comportament
● Microscopic, SN este alcatuit din:
- celule neuronale - neuroni
- celule non-neuronale - celule gliale
- bariera hemato-encefalica
● Macroscopic, SN este format din SNC si SNP.
- SNC → este alcatuit din: creier, măduva spinării si nervul cranian II (optic) +retina.
→ caracteristici: acoperit de meninge, mielina elaborata de oligodendrocite
(o celula- mai mulți axoni/ 1:n), axonii nu se regenerează
- SNP → este alcatuit din componente aflate in afara durei mater: receptori senzoriali/ ganglioni
periferici (inclusiv corpii celulari)/ părțile periferice ale măduvei spinării si nervilor cranieni (in afara de
nervul II)/ părțile periferice ale SNV (sistemul nervos autonom).
→ caracteristici: mielina elaborata de celulele Schwann (o celula- un axon/ 1:1), axonii se pot
regenera.
- SNC este acoperit de meninge format din 3 straturi:
- dura mater
- arahnoida - celulele interconectate prin jonctiuni stranse
- pia mater- adera strans la un strat format din procese astrocitare terminale acoperite de o
membrana bazala (glia limitans)
- Intre arahnoida si pia mater (leptomeninge), se afla spatiul subarahnoidian umplut cu LCR
secretat de epiteliul plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. → Rol LCR: amortizarea
șocurilor.
→ LCR înconjoară complet creierul si măduva spinării.
Celulele arahnoidei si pia mater sunt interocnectate prin trabecule ce străbat spatiul subarahnoidian.
Celulele leptomeningeale sunt relativ avasculare - hrănite de LCR si LEC care le înconjoară. Celulele
leptomeningeale pot fagocita corpurile străine din spatiul subarahnoidian.
6
2. CARACTERISTICI MORFO-FUNCȚIONALE ALE NEURONILOR
3. TRANSPORT AXOPLASMIC2. CARACTERISTICI MORFO-FUNCȚIONALE ALE NEURONILOR

- Componentele neuronilor sunt corpul celular, dendrite, axon si terminatiile presinaptice.
- Transmiterea informației se face intr-o singura direcție catre terminatia presinaptica.
- Fiecare regiune este specializată pentru funcția sa:

- corpul celular si dendrite → sunt principalele arii de recepție a informației
- protuberanță axonala → este segmentul initial nemielinizat al axonului unde se genereaza
potențialul de actiune (densitate mare a canalelor de Na+)
- axonul se poate extinde mai mult de 1 metru si poate fi milenizat, situație in care conducerea
impulsului nervos este saltatorie, cu viteza mare (mielina este izolator electric)
- axonul contine microtubuli si microfilamente care ii conferă stabilitate structurala si permite
transportul axonal
- terminatiile presinaptice realizează transductia semnalului → conversia rapida a semnalului
electric neuronal in semnal chimic
- axonul contine axoplasma, in cantitate de 1000x mai mare decât citoplasma corpului celular
- axonul are metabolism energetic independent, captând glucoza si oxigenul din mediul imediat
apropiat pentru generarea de ATP
- Localizarea corpului celular neuronal:

- SNC: → in materia cenușie, unde se găsesc corpi celulari si fibre nemielinizate
→ in nuclei - clusteri de corpi celulari din substanta alba a SNC
- SNP: in ggl. periferici - grupuri de celule nervoase aflate in afara SNC
- Localizarea fibrelor neuronale:

- SNC: in substanta alba
- SNP: părțile periferice, din afara durei mater, din nervii cranieni si spinali/ fibrele viscerale
aferente si eferente
- Morfologia neuronului:
- corpul celular → contine organite (RE/ nucleu/ complex Golgi/ mitocondrii); →
citoscheletul este format din neurofilamente, microtubuli, filamente subțiri, conferind
caracter dinamic - plasticitate
- dendritele: → au o lungime limitată
→ contin RE si microtubuli
→ prezinta receptori de membrana pentru neurotransmițători
→ prezinta spine dendritice care amplifica aria de recepție postsinaptica
- Funcțiile principale ale neuronului sunt:

→ metabolism energetic
→ sinteza moleculara
→ transport anterograd/retrograd
→ generarea si conducerea potențialului de actiune
- Clasificarea neruonilor:
7
A. Dupa functie
- neuroni senzitivi/aferenți: transmit impulsul nervos de la receptori senzoriali (organe
de simt cutanate/ proprioceptori)
- neuroni motori/eferenti: transmit impulsul de la SNC in periferie
- neuroni de asociatie/interneuroni: se găsesc doar in SNC, in alcătuirea cailor
neuronale; conectează neuronii senzitivi si motori
B. Dupa structura
1. Dupa proiecția axonala
- axon lung: pleacă spre o regiune cerebrala aflată la distanță.
→ Ex: proiecția axonala/ neuronul principal/ celula Golgi tip I
→ implicare funcțională: afectează regiuni cerebrale diferite
- axon scurt: ramane local intr-o regiune cerebrala.

→ ex: interneuron/ neuron intrinsec/ celula Golgi tip II
→ implicare funcțională: afectează doar neuroni aflați in apropiere
2. Dupa forma dendritelor:

- neuroni piramidali: dendrite distribuite in forma de piramida.
→ implicare funcțională: suprafata mare de contact pentru aferentele
sinaptice; determina aspectul axonilor care pot interacționa cu celula
- celule stelate: neuroni distribuite in forma radiala/de stea.
3. Dupa numarul proceselor cu origine in corpul celular

- neuron unipolar: un singur proces pleacă din celula.
→ ex: neuronul din ggl. spinal.
→ implicare funcțională: suprafata mica de receptie a aferentelor sinaptice;
specializare funcțională înaltă
- neuron bipolar: 2 procese pornesc din corpul celular.
→ ex: celula bipolare din retina.
→ implicare funcțională: suprafata mica de receptie a aferentelor sinaptice;
înaltă specializare funcțională
- neuron multipolar (majoritatea neuronilor): multiple procese pornesc din
celula.
8
3. TRANSPORT AXOPLASMIC
4. FUNCȚIILE ASTROCITELOR3. TRANSPORT AXOPLASMIC

- Neuronul este o celula polarizată.
- Transportul axoplasmic al moleculelor in vezicule de-a lungul microtubulilor este mediat de proteine
asociate microtubulilor (MAPs):
1. Transportul anterograd mediat de kinezine: spre segmentul presinaptic unde se afla capătul
(+) al microtubulilor
- se transporta mitocondrii/ vezicule cu peptide/ neurotransmițători/ unele enzime
litice
- proteinele sintetizate in “calea secretorie” sunt împachetate prin inmugurire in
vezicule membranare Golgi. Veziculele si mitocondriile sunt transportate de-a lungul
axonului de kinezina ATP-dependentă, care se deplasează pe rute microtubulare
- viteza = 400 mm/zi
2. Transport retrograd mediat de dineine: asigura un mecanism pentru factorii neuronali de

crestere (NGF) derivati din celula-ținta, pentru a ajunge la nucleul neuronal si a influenta
supraviețuirea celulei
- veziculele sunt transportate de motorul molecular denumit PAM-1C (înrudit cu
dineinele), care si el cliveaza ATP si se deplasează pe rute microtubulare
- se transporta membrane veziculare degradate/ material exogen absorbit (toxine/
virusuri/ dineina cerebrala/ factori de crestere)
- viteza = 200-300 mm/zi
3. Transport lent (DOAR anterograd)

- viteza = 0,2-8 mm/zi
- mecanismul nu este cunoscut
- necesita microtubuli intacti
- este ATP-dependent
- se transporta elemente de citoschelet (neurofilamente/ subunități ale
microtubulilor)/ actina/ proteine solubile din metabolismul intermediar
9
4. FUNCȚIILE ASTROCITELOR
5. FUNCȚIILE MICROGLIILOR4. FUNCȚIILE ASTROCITELOR

1) Furnizează combustibil neuronilor: astrocitele stochează tot glicogenul din creierul uman si
contin toate enzimele necesare metabolizării lui. Acestea lizeaza glicogenul pana la glucoza
sau acid lactic, care va fi transferat neuronilor unde poate fi metabolizat aerob.
2)
Menținerea homeostaziei ionilor, controlul volumului celular, transportul prin volum,
menținerea excitabilitatii neuronale prin captare de H+ si K+
3) Astrocitele adiacente sunt interconectate prin jonctiuni stranse ce permit difuzia ionilor si
moleculelor mici dintr-o celula in alta. Astfel, se asigura ca toate celulele conectate sa aibă
concentrații intracelulare asemănătoare si acelasi potențial de membrana.
4) Astrocitele secreta factori trofici care promovează supraviețuirea neuronală si
sinaptogeneza.
5) Sintetizeaza neurotransmițători, ii preiau din mediul extracelular si au receptori pt
neurotransmițători: astrocitele sintetizeaza cel putin 20 de compuși neuroactivi, inclusiv
glutamat si GABA. Neuronii produc glutamat fie din glucoza, fie din glutamina, care este
sintetizată exclusiv la nivelul astrocitelor. Acestea preiau glutamat eliberat sinaptic pentru a
finaliza ciclul glutamat-glutamina. Sistemul de absorbție al neurotransmitatorilor asigura
terminarea acțiunii lor. Astrocitele pot spori sau deprima activ descărcările neuronale si
transmisiile sinaptice prin eliberarea de neurotransmițători preluați sau sintetizati.
6) diametru a vaselor sangvine si cresterea fluxului sangvin local.
10
5. FUNCȚIILE MICROGLIILOR
6. BARIERA HEMATO-ENCEFALICA5. FUNCȚIILE MICROGLIILOR

- Reprezinta 20% din totalul celulelor gliale din SNC matur.
- Sunt macrofagele/celulele imune ale SNC.

- Microgliile sunt activate rapid de leziuni la nivelul creierului, ceea ce le determina sa prolifereze, sa
isi schimbe forma si sa devină fagocitare.
- Eliberează substante ce stimuleaza refacerea dupa leziune.
- Microgliile sunt cele mai eficiente celule prezentatoare de antigen din SNC.
- Limfocitele T activate pot penetra BHE si intra in creier. Pentru a deveni mediatori ai unei boli de
tesut specifice sau pentru a distruge un agent infecțios invadând, trebuie sa recunoască tinte
antigenice specifice. Recunoașterea este realizată prin procesul de prezentare al antigenului, functie
a microgliilor - rol in apărarea imună a SN.
- De asemena, microgliile activate sunt capabile sa elibere substante toxice pentru neuron, inclusiv
radicali liberi si oxid nitric(NO).
11
6. BARIERA HEMATO-ENCEFALICA

• Bariera hemato-encefalica:
SELECTIVA6. BARIERA HEMATO-ENCEFALICA
− bariera structurala si funcțională
− regleaza transportul de molecule intre sânge si creier
− transport transcelular controlat
− mentine mediul extracelular cerebral, homeostazia creierului si funcționarea normala a SNC
− distanta neuron-capilar = 10-20 micrometri
− este formata din:
- celule endoteliale ale microcirculației cerebrale, unite prin jonctiuni stranse, învelite de o
membrana bazala
- prelungiri terminale astrocitare
- pericite
- Selectivitatea BHE:
1. Difuzie simpla pentru:
- molecule mici: O2 / CO2/ NH3/ apa/ etanol
- molecule liposolubile: hormoni steroizi
2. Transport mediat de cărăuși pentru:
- glucoza prin GLUT1 (insulin-independenta)
- aminoacizi
- nucleozide/ nucleobaze
3. Pinocitoza
4. Aquaporina 4 - principala cale prin care apa intra/iese din SNC
5. Blocarea fizica a difuzie paracelulare (pentru ioni/ celule imune/ peptide)
o In edemul cerebral, lichidul cerebral care se acumuleaza provine din compartimentul vascular.
Tumefierea celulara determinata de simpla trece a lichidului din spatiul extracelular in cel
intracelular nu este edem cerebral.
Creșteri mici ale volumului intracranian au efecte reduse asupra presiunii, dar o crestere suplimentară
determina cresterea presiunii pana la un potențial letal.
12

SELECTIVA
- Bistratul lipidic membranar este permeabil → permite transferul conform gradientului de
concentrație, prin difuzie simpla, a substantelor liposolubile: O2/ CO2/ anestezice/ hormoni steroizi
etc.
FUNCTIONALE7. TRANSPORTUL PRIN MEMBRANA CELULARA SI PERMEABILITATEA
MEMBRANARA SELECTIVA
- Permeabilitatea membranara reprezinta capacitatea unei membrane de a permite transportul
transmembranar al unei substante asigurat de prezenta unor cai de permeatie, conform gradientului
electrochimic al substanței respective.
- Structuri membranare care asigura transportul transmembranar:
- bistratul lipidic
- pori/canale fara poarta
- canale cu poarta
- transportori: pompe/ cărăuși
- Rolurile permeabilitatii selective membranare:

→ menținerea osmolalitatii/ volumului celular/ gradientului electrochimic/
electroneutralitatii/ excitabilitatii/ transportului cuplat sau necuplat.
- Difuzia = reprezinta mișcarea moleculara arbitrara a substantelor, molecula cu molecula, fie prin
intermediul spațiilor intermoleculare ale membranei, fie in combinație cu o proteina integrala
membranara (por=canal fara poarta/ canal cu poarta/ transportori).
→ Energia care cauzează difuzia este energia kinetica a materiei.
- Transportul activ = reprezinta mișcarea ionilor/altor substante prin membrana celulara in combinație
cu o proteina transportoare, împotriva gradientului electrochimic, de la concentrație mai mica la una
mai mare.
→ Este necesară prezenta unei surse adiționale de energie (ATP), pe lângă energia kinetica.
!membrana celulara este selectiv permeabila
• Difuzia simpla:
- direct proporțională cu diferența de concentrație

- prin spatiile intermoleculare ale barierei lipidice - pentru substante liposolubile:
O2/CO2/alcooli/ hormoni steroizi
- prin orificii ale membranei - proteine canal selectiv permeabile pentru molecule lipid-
insolubile care sunt hidrosolubile si au molecule suficient de mici:
● Canale fara poarta/pori
● Canale cu poarta (închise/deschise de porți) ex pt K+, Na+, Cl-, Ca2+:
- operate electric (prin modificari ale potențialului de membrana)
- operate chimic/prin ligand
- operate mecanic
• Difuzia facilitata - cu transportori, cărăuși (ex-transportorul al aa sau al glucozei, cotransport
cu Na+ -facilitat prin grad pentru Na+)
- Forta motrice a difuziei si difuzia neta depind de:

- disponibilitatea substanței/ forta kinetica/ temperatura
- permeabilitatea membranara - coeficient de difuzie/de permeabilitate
13
- gradient- diferența de concentrație

- efectul potențialului electric membranar asupra difuziei ionilor
- Aquaporine= proteine-pori care permit pasajul rapid al apei prin membrana celulara, excluzând alte
molecule (pori îngusti care asigura trecerea moleculelor de apa printr-un singur șir)
- Sunt pori prea mici pentru a permite trecea oricărui ion hidratat.
- Densitatea aquaporinelor la nivelul membranei nu este statica, ci se modifica in functie de condițiile
fiziologice.
14

FUNCTIONALE
- Difuzia ionilor este determinata de:
9. TRANSPORT IONIC MEMBRANAR - SUPORT ELECTRIC AL EXCITABILITATII8. SISTEMUL DE
- rata de difuzie neta - proporțională cu diferența de concentrație de o parte si de alta a
TRANSPORT
membranei
IONIC MEMBRANAR-PRINCIPII GENERALE STRUCTURAL-FUNCTIONALE
- efectul potențialului electric membranar asupra difuziei ionilor - potențialul Nernst – Ex
=potențialul de echilibru (Ex reprezinta valoarea pe care ar trebui sa o aibă potențialul
membranar pentru ca substanta X sa fie in echilibru)
- Forta motrice electrochimică care actioneaza asupra ionilor (Vm-Ex) Vm este voltajul membranei:
- Na+ -121 mV
- K+ +28 mV
- Ca2+ -185 mV
- Cl- -13 mV
- H+/ HCO3+ -48mV
- Difuzia = reprezinta mișcarea moleculara arbitrara a substantelor, molecula cu molecula, fie prin
intermediul spațiilor intermoleculare ale membranei, fie in combinație cu o proteina integrala
membranara (por=canal fara poarta/ canal cu poarta/ transportori).
→ Energia care cauzează difuzia este energia kinetica a materiei.
- Transportul activ = reprezinta mișcarea ionilor/altor substante prin membrana celulara in combinație
cu o proteina transportoare, împotriva gradientului electrochimic, de la concentrație mai mica la una
mai mare.
→ Este necesară prezenta unei surse adiționale de energie (ATP), pe lângă energia kinetica.
!membrana celulara este selectiv permeabila
• Sisteme de transport ionic membranar:
- canale ionice ( transport pasiv)

- pompe ionice ( transport activ)
- schimbătorilor de ioni/ cotransportori/ cărăuși (pasive sau secundar active)
- Canalele ionice pot fi:

- canale fara poarta= pori (necontrolate), deschise continuu
- canale cu poarta (controlate) de voltaj/ chimic/ mecanic/ de alți ioni/ de temperatura
→ Mecanism de funcționare: transport pasiv selectiv (prin filtrul de selecție si porul canalului deschis)
pentru Na+, K+, H+, Ca2+
15
9. TRANSPORT IONIC MEMBRANAR - SUPORT ELECTRIC AL EXCITABILITATII
10. CANALE IONICE FARA POARTA9. TRANSPORT IONIC MEMBRANAR - SUPORT ELECTRIC
- Microclimatul neuronal reprezinta tot ceea ce înconjoară neuronii individuali si cuprinde: lichid
AL EXCITABILITATII
extracelular, capilare, celule gliale, neuroni adiacenți.
- Concentrația lichidului extracelular cerebral variaza in functie de:

- activitatea neuronală
- compoziția sângelui - functie a BHE
- compoziția LCR
- activitatea celulor gliale
- Gradientele electrochimice ionice influentează potențialul de membrana si excitabilitatea.
→ Excitabilitatea reprezinta capacitatea unui organism viu de a capta semnale sau mesaje, ca forma
de actualizare a informației, necesare organizării sale intru existența. In celule cu aceasta proprietate,
depolarizarea membranei peste un anumit voltaj prag declanșează un răspuns spontan numit
potențial de actiune.
- Pompa Na+/K+ are rol in generarea polarizării membranei celulare cu sarcini electrice negative in
interior, voltajul membranei fiind de -60 mV in celula normala. Electronegativitatea celulara si
gradientului de concentrație al Na+ creează un puternic gradient electrochimic care favorizeaza
intrarea pasiva a Na+ in celula.
- La toate celulele concentrația clorului intracelular este mai mic decât cel extracelular, existând atât
canale selective ce permit deplasarea pasiva a clorului, precum si mecanisme active (schimbătorul Cl-
/HCO3-).
- O proprietate electrofiziologica importantă este dependenta de voltaj a canalelor. Unele canale sunt
activate/inactivate in functie de voltajul membranei. In celulele nervoase si musculare, posibilitatea
de deschidere a canalelor de Na+ este mai mare daca voltajul membranar devine mai pozitiv.
- Alte canale sunt activate prin legarea unei molecule specifice numita agonist (canale dependente de
ligand - ex: receptori nicotinici pentru ACh).
16
10. CANALE IONICE FARA POARTA
11. CANALE IONICE CONTROLATE DE VOLTAJ10. CANALE IONICE FARA POARTA

- Canalele ionice fara poarta = pori sunt proteine membranare integrale, deschise continuu.
- Aspecte precum diametrul/ forma/ sarcina electrică interna/legăturile chimice influentează

selectivitatea porului pentru un anumit ion.
→ Mecanism de funcționare: transport pasiv selectiv (prin filtrul de selecție si porul canalului deschis)
• Canale de K+ fara poarta/de scurgere(leakage) - rol in generarea potențialului de repaus,

sarcini negative la interior.
•
Canale de Na+ fara poarta - permit influxul acestui cation in timpul repausului, fiind in
echilibru cu efluxul sau realizat de pompa Na+/K+
• Canalele de Cl- fara poarta - au o repartiție celulara asemănătoare celor de Na+, dar rata lor
de transport este mult mai mica din cauza concentrației crescute a anionilor intracelulari.
17
11. CANALE IONICE CONTROLATE DE VOLTAJ
12. CANALE IONICE CONTROLATE CHIMIC11. CANALE IONICE CONTROLATE DE VOLTAJ

- Sunt operate de modificari ale potentialului de membrana.
• Canalul de Na+ voltaj-dependent:
- este utilizat in semnalizarea electrică rapida

- componente:
● Poarta de activare: se deschide/inchide si este controlată de un senzor de voltaj, care
răspunde la valoarea potentialului de membrana
● Filtru selectiv pentru Na+: Na se desprinde de moleculele de apa asociate pentru a
trece printr-un singur șir prin zona cea mai îngusta a canalului, conform gradientului
electrochimic, dinspre exterior spre interiorul celulei
● Poarta de inactivare: limitează intervalul de timp in care canalul este deschid, in ciuda
stimulării continue
● Subunitatea alpha: lanturi de polipeptide integrate in membrana
● Subunitatea beta: ancorează canalul la membrana
- este responsabil de depolarizare/ generarea potentialului de actiune in majoritatea celulelor
excitabile
• Canalul de K+ voltaj dependent:
- are rol in repolarizare/ finalizarea potentialului de actiune
- Etape:
1) la potentialul membranar de repaus ( -90 mV → -70 mV), canalele de Na+ sunt închise (poarta
de activare închisă) si majoritatea, dar nu toate, canalele de K+ sunt închise. Sarcinile electrice
sunt pozitive la exterior si negative la interiorul celulei
2) Depolarizarea: cand potentialul de membrana atinge voltajul prag de cca -50mV, canalele de
Na+ se deschid si cele de K+ încep sa se deschidă. Are loc influxul de Na+ in celula, care
determina depolarizarea (sarcinile devin pozitive la interior)
3) Cand potentialul de membrana atinge valori e cca +30 mV, poarta de inactivare inchide
canalele de Na+ si influxul de Na+ încetează
4) Repolarizare: canale adiționale de K+ se deschid si are loc efluxul de K+ din celula, ceea ce
cauzează repolarizarea. Porțile canalelor de Na+ revin in poziția inițială (poarta de activare
închisă, cea de inactivare deschisă).
18
12. CANALE IONICE CONTROLATE CHIMIC
13. RECEPTORI IONOTROPI12. CANALE IONICE CONTROLATE CHIMIC

- Sunt canale cu poarta, controlate de substante chimice sintetizate fie de alta celula decât cea din a
carei structura fac parte, fie de celula proprie.
1. Canale controlate de liganzi sintetizati de alte celule:

- In general, sunt canale controlate direct de neurotransmițători si implicate in
transmiterea sinaptica rapida.
- Sunt localizate in segmentul postsinaptic si se mai numesc receptori ionotropi.
- Din aceasta categorie fac parte receptorii pentru neurotransmițători nonpeptidergici

(GABA/ glutamat/ glicina/ Ach).
- Deoarece receptorii sunt canale ionice ce contin una sau mai multe situsuri de legare pentru
neurotransmițători, se numesc si receptori canal. Ex: receptor canal colinergic nicotinic,
receptor canal pentru glutamat (NMDA)
2. Canale ionice controlate de substante sintetizate de celula proprie:

- Canale controlate de proteina G sau mesageri secunzi (IP3/ Ca2+) se numesc receptori
metabotropi. Intervin in transmiterea sinaptica lenta sau in modelarea transmiterii
sinaptice
- Canale controlate de neurotransmițători, dar aflate in segmentul presinaptic. Au rol
in controlarea eliberării si concentrării neurotransmițătorului in fanta sinaptica
- Legarea neurotransmitatorului la canalul ionic poate determina 2 efecte, aflate in echilibru:

1. influxul Na+ in celula, urmat de depolarizare si generarea potentialului post-sinaptic
excitator(PPSE), care se propaga in celula.
2. efluxul de K+ sau influxul de Cl-, urmat de hiperpolarizare si generarea potentialului post-
sinaptic inhibitor(PPSI), care inhiba celula in sensul scăderii excitabilitatii sale.
19
13. RECEPTORI IONOTROPI
14. RECEPTORI METABOTROPI13. RECEPTORI IONOTROPI

- Sunt canale ionice operate direct de liganzi.
• Receptori ionotropi colinergici, nicotinici - canale cationice neselective pentru Na+, K+, activate
prin legarea ACh. Mediază potentialul de depolarizare post-sinaptic, PPSE (potențial post-
sinaptic excitator); locul de actiune ale nicotinei
• Receptori ionotropi serotoninici - canale cationice neselective pentru Na+, K+, activate prin
legarea serotoninei. Mediază potențialele de depolarizare postsinaptica, PPSE
• Receptori ionotropi pentru GABA - canale anionice selective pentru Cl-, activate prin legarea
GABA. Mediază potentialul de hiperpolarizare postsinaptic, PPSI
• Receptori ionotropi glicinici - canale anionice selective pentru Cl-, activate de legarea glicinei.
Mediază PPSI
• Receptori ionotropi activati de glutamat:

- AMPA - canale cationice neselective pentru Na+, K+ ; mediază potentialul de
depolarizare postsinaptic, PPSE (rapid)
- NMDA - canale cationice neselective pentru Na+, K+, Ca2+; mediază PPSE (lent)
20
14. RECEPTORI METABOTROPI
15. CANALE IONICE CONTROLATE MECANIC14. RECEPTORI METABOTROPI

- Sunt receptori cuplați cu proteinele G (GPCRs). Operează indirect pe canale ionice, via o cale
metabolica/mesager secund.
- Activarea lor rezulta in producerea unităților activa alpha si beta-gamma, care inițiază o varietate
mare de răspunsuri celulare prin interacțiunea directa cu un canal ionic sau cu o alta proteina
efectoare cuplata cu mesageri secunzi.
- Receptorii metabotropi mediază răspunsurile sinaptice lente, de la cateva secunde la minute (ex:
receptorii muscarinici pentru ACh )
- GPCRs constituie cea mai mare familie de receptori pe suprafata celulei, avand peste 1000 de
membri.
21
15. CANALE IONICE CONTROLATE MECANIC
16. POMPE IONICE - PRINCIPII GENERALE, FUNCȚIONALE15. CANALE IONICE CONTROLATE

- Sunt canale ionice cu poarta, controlate de stimuli mecanici.
MECANIC
- Poarta acestor canale este ancorata prin proteine fibrilare de un situs de ancorare plasat la o distanta
corespunzătoare dimensiunii celulare in membrana plasmatica a aceleiași celule sau a celulei
învecinate.
- Cand celula este alungită, proteina fibrilara fixată de situsul de ancorare deschide poarta canalelor
ionice.
- Cand distanta dintre 2 celule învecinate creste, proteina fibrilara fixată de situsul de ancorare dintr-
o celula deschide poarta canalelor ionice din celula învecinată.
- Conversia semnalului mecanic in semnal electric definește fenomenul de mecanotransductie.
- In receptori tactili/ auditivi/ vestibulari/ proprioceptori/ baroreceptorii, deschiderea acestui tip de

canale declanșează un potențial de receptor care este transmis la centrul reflexului respectiv.
- In celulele musculare si vasculare, influxul ionic favorizeaza fenomenul contractil.
22
16. POMPE IONICE - PRINCIPII GENERALE, FUNCȚIONALE
17. POMPA NA+/K+ . PRINCIPII DE FUNCTIONARE, ROLURI16. POMPE IONICE - PRINCIPII

- Pompele ionice sunt protein-enzimeGENERALE,
transmembranare (integrale), prezente in toate celulele cu
FUNCȚIONALE
activitate metabolica. Reacțiile catalizate de aceste enzime de transport ionic sunt electrogenice,
deoarece determina separarea sarcinilor electrice de-a lungul membranei celulare.
- Funcționează cu consum de energie (ATP), avand rol esențial in menținerea concentrației ionilor in
mediul intracelular si extracelular si implicit, in controlul volumului celular si a excitabilitatii celulare.
- Asigura transportul activ primar si condițiile pentru transportul activ secundar.
- Au o rata de transport scăzută.
23
17. POMPA NA+/K+ . PRINCIPII DE FUNCTIONARE, ROLURI
18. ROLUL POMPEI NA/K IN CONTROLUL VOLUMULUI CELULAR17. POMPA NA+/K+ .

- Pompa de Na+/K+ este localizata in membrana plasmatica si este formata din subunități alpha si beta.
PRINCIPII DE FUNCTIONARE, ROLURI
Subunitatea alpha este subunitatea catalitică si modulează transportul activ. Subunitatea beta are rol
esențial in asamblarea si direcționarea corecta a pompei in membrana celulara.
- In fiecare ciclu de funcționare, pompa asociază scoaterea a 3 ioni de Na+ din celula si introducerea
a 2 ioni de K+ cu hidroliza unei molecule de ATP. Astfel, pompa este electrogena, scoțând o sarcina
electrică pozitivă din celula.
- Face parte dintr-o superfamilie de pompe denumite ATP-aze E1/E2.
- Pompa Na+/K+ are 2 stări conformationale:

- E1 in care locurile de legare ale ionilor sunt in interiorul celulei
- E2 in care locurile de legare sunt in exterior
- La baza funcționarii pompei sta alternanța ciclică ordonata a acestor 2 stari conformationale.
- Etape:
1. Forma E1 a pompei, cu ATP legat, este goală si expusa spațiului intracelular.
2. 3 ioni de Na+ din citosol se leagă de locurile specifice de pe E1.
3. Hidroliza ATP-ului se realizează prin fosforilarea subunități alpha. Aceasta determina
modificarea conformationala a pompei in E1-P, care blochează Na+ atât din citosol, cat si din
spatiul extracelular.
4. Pompa sufera o modificare conformationala spontana in E2-P. Na+ este expus spațiului
extracelular si poate părăsi pompa
5. Pompa in forma E2-P este goală si expusa spațiului extracelular.
6. 2 ioni de K+ din exteriorul celulei se leagă la locurile specifice de pe E2-P.
7. Pierderea fosfatului determina modificarea in forma E2, blocând K+.
8. Legarea unei molecule de ATP determina modificarea conformationala a pompei in forma
inițială E1. K+ este expus citosolului si paraseste pompa.
→ Rol in menținerea unei concentrații intracelulare scăzute a Na+ si crescute a K+, raportat la lichidul
extracelular. Generarea polarizării membranare cu sarcini negative la interior, cu un voltaj de -60 mV.
24
18. ROLUL POMPEI NA/K IN CONTROLUL VOLUMULUI CELULAR
19. POMPE DE CA2+18. ROLUL POMPEI NA/K IN CONTROLUL VOLUMULUI CELULAR
- In condiții normale, concentrația intracelulara a Na+, K+ si Cl- sunt constante deoarece:

- eliminarea activa a 3Na+ la schimb cu 2K+ este echilibrata de influxul pasiv a 3Na+ si efluxul
pasiv al 2K+
- fluxul net al Cl- este 0
- Daca pompa Na+/K+ este inhibata, influxul pasiv al 3Na+ depășește efluxul pasiv al 2K+ si celula
câștiga un cation intracelular ce determina o depolarizare mica imediata (celula devine mai putin
negativă la interior).
- In plus, cum concentrația intracelulara a K+ scade lent dupa inhibarea pompei, depolarizarea
membranei continua deoarece concentrația extracelulara a K+ este determinantul principal al
potentialului membranar.
- Depolarizarea membranei determina influxul pasiv de Cl- prin canale anionice. Celula câstiga
un anion intracelular.
→ Câștigarea unui cation si anion intracelular determina cresterea particulelor osmotic active care
creează gradientului osmotic activ ce duce la balonizarea celulei.
• In concluzie, actiunea pompei Na+/K+ este esențială pentru prevenirea balonizarii celulei.
25
19. POMPE DE CA2+
1. Pompa de calciu din membrana plasmatica (PMCA)

20. TRANSPORTORI IONICI19. POMPE DE CA2+
-
exista cel putin 4 izoforme care asigura expulzia unui ion de Ca2+ si introducerea unui
ion de H+
- pe masura ce concentrația intracelulara a Ca2+ creste, acesta se leagă de o proteina
numita calmodulina, cu afinitate crescuta pentru Ca2+.
- complexul Ca2+-CaM nou-format se leagă de pompa pe care o activează si ii scade Km
pentru Ca2+ pana la limitele fiziologice, stimulând expulzia de Ca2+.
2. Pompa de calciu din membrana organitelor celulare - RE si RS (SERCA)
- sechestreaza activ Ca2+ citosolic in depozite intracelulare.
- ulterior, Ca2+ din depozite poate fi eliberat in citosol prin pulsuri scurte, ca răspuns la
depolarizarea celulei sau unor agenti umorali.
- In RS, pompa de Ca2+ este controlată de fosfolamban, proteina membrana integrala
cu functie reglatoare, ce inhiba pompa in condiții bazale. Fosforilarea
fosfolambanului scade actiunea inhibitorie a acestuia.
- Metode de îndepărtare a Ca2+ din celula:
- pompa de Ca2+ si schimbătorul Na+-Ca2+ de la nivelul membranei plasmatice indeparteaza Ca2+
din citosol
- pompa de Ca2+ de la nivelul membranei RS sechestreaza activ Ca2+ citosolic, care ramane in
reticul prin calsechestrina si calreticulina
- Rolul pompei de Ca2+ si schimbătorului Na+-Ca2+: mențin concentrația intracelulara a Ca2+ de
4 ori mai mica decât cea extracelulara
26
20. TRANSPORTORI IONICI
21. POTENTIALUL MEMBRANAR DE REPAUS20. TRANSPORTORI IONICI

- Transporta transmembranar, specific, fara consum de energie, unul sau mai multe tipuri de ioni sau
molecule:
- in acelasi sens: cotransportori / sinporteri
- in sens opus: schimbatori / antiporteri
- Sunt repartizați la nivelul membranei tuturor componentelor celulare, participând la numeroase
mecanisme fiziologice.
- Sinteza lor este controlată genetic si fac parte din superfamilia cărăușilor de solviti SLC.
- Membrii familiei SLC pot sa difere prin: mecanismul molecular de actiune (difuzie facilitata/ schimb/
cotransport), proprietățile cinetice (afinitatea si specificitatea pentru substanta), reglare (fosforilare),
situsul membranar de legare (membrana plasmatica / organite), țesuturile unde sunt exprimate sau
prin nivelul de dezvoltare in care sunt exprimate.
- Mecanism de funcționare SLC: proteinele transportoare sunt conducte operate prin 2 porți care nu
sunt deschise in acelasi timp:
- transportorul este deschis spre exterior
- X intra si se leagă de situsul de legare
- poarta exterioara se inchide si X ramane blocat, încă atașat la situsul de legare
- poarta interioară se deschide cu X încă legat
- X paraseste canalul si patrunde in celula
- poarta interioară se inchide obturand situsul de legare.
→ Acest ciclu poate avea loc si in sens invers.
• Cotransportorul Na+/K+/Cl-:
- folosește energia gradientului electrochimic intern al Na+ pentru a dirija acumularea
de Cl- si K+
• Cotransportorul K+/Cl+ independent de Na+:
- in majoritatea celulelor, gradientul electrochimic al Cl- este îndreptat spre exterior,
iar forta motrice ce actioneaza asupra transportorului favorizeaza ieșirea K+ si Cl- din
celula
• Schimbătorul Na+-Ca2+:
- mediază schimbul a 3 ioni de Na+ pentru un ion de Ca2+.
- alături de pompa de Ca2+ din membrana plasmatica, participa la menținerea
gradientului electrochimic al Ca2+.
- are un rol esențial in refacerea concentrației interne a Ca2+ dupa un influx masiv de
calciu (proprietate benefică in celulele excitabile, precum neuroni si muschiul
cardiac).
- In majoritatea celulelor, concentrația Cl- este putin sub valoarea de echilibru deoarece absorbția Cl-
prin cotransportorul Na+/K+/Cl- si schimbătorul Cl-/HCO3- echilibrează efluxul pasiv al Cl- prin canale.
- Schimbătorul Na+-H+ si Cl-/HCO3- dependent de Na+ mențin pH-ul intracelular si concentrația HCO3-
sub valoarea de echilibru.
27
21. POTENTIALUL MEMBRANAR DE REPAUS
22. RĂSPUNSUL MEMBRANAR LA UN CURENT DE STIMULARE21. POTENTIALUL

- Potentialul membranar (Vm) reprezinta diferențaDEdintre
MEMBRANAR potentialul electric citoplasmatic si
REPAUS
potentialul electric din spatiul extracelular.
- Potentialul membranar depinde de gradientele ionice si permeabilitatea membranara.
- Factori care influentează potentialul membranar de repaus:

- pompa Na+/K+ - prin pomparea de Na+ si K+ in raport de 3/2, contribuie la electronegativitatea
intracelulara si asigura o concentrație intracelulara a K+ crescuta
- conductanta membranara pentru K+ o depășește semnificativ pe cea pentru Na+, astfel se
mentine electronegativitatea intracelulara
- Neuronul inactiv - membrana este in repaus si are un potențial membranar de repaus de -90mV.
- Cand neuronul este activat/depolarizat curentul/fluxul de informație este transmis de la soma spre
terminația axonala si se generează potentialul de actiune.
28
22. RĂSPUNSUL MEMBRANAR LA UN CURENT DE STIMULARE
- Curenții de hiperpolarizare
23. POTENTIALUL produc cresterea
DE ACTIUNE polaritatii
NEURONAL- membranei.
DEFINITIE, FAZE, CONDUCTANTA IONICA,
- UnPARTICULARITATI
mic curent de depolarizare produce o depolarizare locală nepropagata.
IN DIFERITE CELULE22. RĂSPUNSUL MEMBRANAR LA UN CURENT DE
- Acestea sunt răspunsuri locale care se disipează local, fara sa fie propagate.
STIMULARE
- Un curent cu o valoare suficient de mare (voltaj prag) produce un potențial de actiune, care poate
sa se propage de-a lungul axonului.
- Un stimul determina modificari locale ale potențialului membranar, dependente de intensitatea

stimulului si de proprietățile membranei neuronale - repartiția canalelor ionice la nivelul membranei
-ex: dendrite, soma VS axon (canalele ionice de Na+ sunt mai numeroase la nivelul protuberanțele
axonale si nodurilor Ranvier).
- Modificarea de potențial se traduce intr-un curent membranar local.

- Curentul local se propaga apoi electrotonic pe distante scurte, amplitudinea lui scăzând cu distanta
fata de locul unde au fost generate.
- Spre deosebire de un PA, răspunsurile treptate depind de intensitatea stimulului si scad progresiv
cu distanta de-a lungul axonului.
- Stimularea somei sau dendritelor determina un potențial de membrana egal sau mai mare decât
valoarea prag, care induce un curent de depolarizare care se propaga pe distante lungi si duce la
generarea unui PA la nivelul protuberanțelor axonale daca potentialul membranar atinge cel putin
valoarea prag.
- PA se propaga de-a lungul axonului, fara sa isi modifice amplitudinea(A=ct). Depinde de dinamica
deschidere/închidere a canalelor ionice membranare.
29
23. POTENTIALUL DE ACTIUNE NEURONAL- DEFINITIE, FAZE, CONDUCTANTA IONICA,

PARTICULARITATI IN DIFERITE CELULE
- Un PA
24.este o depolarizare
PERIOADA tranzitorie
REFRACTARA A declanșată
MEMBRANEI de oCELULARE23.
depolarizare care depășește valoarea
POTENTIALUL prag.
DE ACTIUNE
- Potentialul membranar prag:
NEURONAL- DEFINITIE, FAZE, CONDUCTANTA IONICA, PARTICULARITATI IN DIFERITE
- are loc atunci cand influxul de Na+ depășește efluxul de K+ - potentialul de membrana(Vm)
CELULE
devine mai pozitiv
- este necesară o crestere de potențial de 15-30 mV fata de potentialul de repaus
→ Principiul “totul sau nimic”

- PA apare atunci potentialul membranar atinge valoare prag (si determina deschiderea
canalelor ionice voltaj-dependente), iar stimularea mai mare decât aceasta determina un
răspuns identic. Stimulul care generează un voltaj prag determina un răspuns maximal (
constituit de PA).
→ PA=impuls nervos
- reprezinta un ciclu de depolarizare si repolarizare membranara
- respecta principiul “totul sau nimic”
- nu necesita consum direct de energie
- Pragul, amplitudinea, dinamica temporala si durata PA depind de:

- proprietatea porții canalului (rata de deschidere/închidere) si permeabilitatea canalului
(depind de Vm si de timp)
- concentrația intra- si extracelulara a ionilor care trec prin canale (Na+, K+, Ca2+,Cl-)
- proprietățile membranei: capacitanta/ rezistenta/ geometria celulara
→ PA neuronal
- canalele de Na+ voltaj-dependente asigura depolarizarea membranei in timpul PA
- canalele de K+ voltaj-dependente au rol esențial in repolarizarea rapida a membranei
- funcționarea acestor 2 canale voltaj-dependente este susținută de pompa Na+/K+ si de
canalul de K+ fara poarta (de scurgere/leakage)
- Conductanta ionica in timpul PA:

- conductanta pentru Na+ creste rapid si are o perioada de timp foarte scurta
- conductanta pentru K+ este întârziată, creste lent si durează mai mult
→ Faze:
1. Stadiul de repaus: membrana este polarizată; potentialul membranar de repaus este prezent
(-90 mV)
2. Faza de depolarizare, realizată de activarea canalelor de Na+ voltaj-dependente: Membrana
devine foarte permeabila pentru Na+. Starea de polarizare a membranei este neutralizată.
Influxul de Na+ determina atingerea valorii prag si deschiderea in continuare a canalelor de
Na+. Vm tinde rapid spre valoarea E Na (Vm→E Na)
3. Repolarizarea realizată de activarea canalelor de K+ voltaj dependente: canalele de Na+ se
inactiveaza. Creste permeabilitatea membranara pentru K+
4. Post-hiperpolarizare: canalele de K+ mai rămân putin timp deschise dupa repolarizare,
determinând scaderea potentialului membranar sub valoarea de repaus.
30
- Canalele de Ca2+
- Mecanismul de poarta al canalelor de Ca2+ voltaj-dependente este mai lent decât cel al
canalelor de Na+ (acestea au rol in inițierea PA si generarea fronturilor de depolarizare rapide
la nivelul axonilor)
- Canalele de Ca2+ pot da nastere unui curent de depolarizare mai bine susținut, care sta la
baza PA prelungit din celulele cardiace/ musculare netede/ secretorii/ mai multor tipuri de
neuron.
- Activarea canalelor de stimuli electrici depolarizanti sau de mecanisme de transductie a

semnalului permite influxul de Ca2+ si cresterea concentrației intracelulare a acestuia.
- Fiind calea principala de influx a Ca2+ prin membrana celulara, canalele de Ca2+ participa la
depolarizarea membranara si au rol in transductia semnalelor, Ca2+ fiind un important
mesager secund.
31
24. PERIOADA REFRACTARA A MEMBRANEI CELULARE
25. PROPAGAREA SEMNALELOR ELECTRICE IN SNC24. PERIOADA REFRACTARA A

- Perioada refractara= membrana este MEMBRANEI
intr-o stare non-responsiva
CELULARE
- rezultata din proprietățile de poarta a canalelor de Na+ si K+ implicate si de suprapunerea
dinamicii temporale a curenților lor.
- implica inactivarea canalelor de Na+
→ Perioada refractara absoluta - membrana nu răspunde la nicio stimulare

→ Perioada refractara relativa - membrana răspunde la un stimul puternic
supra-prag
- Perioadele refractare determina limita superioara a frecventei de descărcare.
→ Perioada refractara absoluta:

- de inactivare a canalelor de Na+, este timpul in care al doilea PA nu se poate obține in nicio
situație
- in aceasta perioada este imposibil de recrutat suficiente canale de Na+ pentru a genera un PA
pana cand canalele de Na+ care au fost activate anterior isi revin din starea de inactivare,
proces care durează cateva milisecunde
→ Perioada refractara relativa:

- in aceasta perioada, un stimul puternic mai mare decât cel normal este necesar pentru
obținerea PA
- depinde in mare parte de deschiderea întârziată a canalelor de K+ (pentru o anumită perioada
de timp dupa atingerea vârfului PA), conductanta crescuta pentru K+ tinde sa hiperpolarizeze
membrana, astfel încât un stimul depolarizant puternic este necesar pentru activarea
canalelor de Na+, care intre timp si-au revenit din starea de inactivare.
32
25. PROPAGAREA SEMNALELOR ELECTRICE IN SNC
26. GENERAREA SI PROPAGAREA PA25. PROPAGAREA SEMNALELOR ELECTRICE IN SNC

- Canalele de Na+ voltaj dependente Nav 1.6 inițiază depolarizarea rapida, inițială, a PA.
- Membrana corpului neuronal:

- contine mai putine canale de Na+ Nav 1.2 (se deschid la creșteri mai mari ale potentialului
membranar)
- este greu sa obțină suficient influx de Na+ pentru a schimba potentialul membranar la
valoarea prag (-50 mV). Este necesară o modificare a voltajului de 30-35 mV
- Membrana protuberantei axonale:

- este zona in care se declanșează PA.
- contine de 3-40 de ori mai multe canale de Na+ decât membrana somei, iar tipul canalelor
este Nav 1.6, cu o valoare mai mica a potentialului membranar prag.
- este suficientă o crestere de 10-20 mV a voltajului pentru a atinge potentialul membranar
prag.
- in neuroni, PA este inițiat la nivelul protuberantei axonale.
- Propagarea eficientă a unei modificari a Vm este esențială pentru integrarea locală a semnalelor
electrice la nivelul unei celule si pentru transportul global al semnalelor de-a lungul unor distante lungi.
- Propagarea PA este regenerativă, cu o amplitudine constanta, atât timp cat depolarizarea ajunge la
o regiune adiacentă de membrana excitabile (canale ionice voltaj dependente prezente), iar acest
lucru are loc cu o amplitudine suficient de mare pentru a depolarizare aceasta membrana peste
valoarea prag.
- Potențialele neregenerative (sub prag):

- sunt inițiate si împrăștiate pe distante mici de-a lungul membranei celulare.
- sunt răspunsuri treptate:
- nu respecta proprietatea de “totul sau nimic” a PA
- sunt potențiale neregenerative ( cuprind potențialele de receptor generate de
transductia stimulilor senzoriali si potențiale sinaptice generate de deschiderea
canalelor ionice activate de agonist )
- au efect local
- cu cat stimulul este mai mare, cu atât creste treapta de voltaj
33
26. GENERAREA SI PROPAGAREA PA
27. ROLUL MIELINEI IN CONDUCEREA AXONALA26. GENERAREA SI PROPAGAREA PA

- Depolarizarea inițială a protuberantei axonale → feedback pozitiv pentru canalele de Na+ - potențial
membranar critic=prag ( răspuns “totul sau nimic” )
- PA: depolarizare si repolarizare, urmate de post-hiperpolarizare (canalele de K+ Ca2+-dependente

sunt deschise si permeabilitatea membranara pentru K+ este încă mare).
- Propagarea PA spre axonul terminal → sinapsa → eliberarea de neurotransmițători (prin transductia

electrochimică a semnalului).
- Exista si propagare retrograda a PA spre soma si dendrite, care este atenuata, iar PA nu este
regenerat de membrana somei, deoarece are prea putine canale de Na+ pentru a realiza aceasta. De
asemenea, canalele de Na+ din membrana protuberantei axonale sunt inactivate in timpul perioadei
refractare.
- Propagarea electrotonica a modificărilor de voltaj al membranei de-a lungul celulei apare prin fluxul
de curenți electrici transportați de ioni in mediul intracelular si extracelular, de-a lungul zonei cu
rezistenta electrică cea mai mica.
- Depolarizari si hiperpolarizari ale unor arii membranare mici produc curenți locali de circuit.
- Viteza de propagare a PA depinde de diametrul axonal si prezenta mielinei:
→ in axonii nemielinizati canalele de Na+ si K+ voltaj-dependente sunt uniform distribuite, iar

propagarea PA se face sub forma unei unde de depolarizare, din aproape in aproape
→ In axonii cu diametrul mare, fluxul ionic este mai mare, deci viteza de conducere creste
→ In axonii mielinizati, mielina izoleaza electric membrana axonala - PA se produc intre
segmentele de mielina, la nivelul nodurilor Ranvier - conducere saltatorie
34
27. ROLUL MIELINEI IN CONDUCEREA AXONALA
28. PARAMETRI DE CONDUCTIBILITATE MEMBRANARA27. ROLUL MIELINEI IN

- Conducerea axonala a PA creste cu CONDUCEREA
cresterea diametrului
AXONALA axonal, deoarece rezistenta interna a
axoplasmei este invers proporțională cu aria de secțiune interna a axonului.
- Mielinizarea axonilor cu diametrul mic creste eficientă de propagare a PA, in special pe distantele
lungi pe care axonii le străbat de la creier spre extremitati.
- Axonii mielinizati sunt înfășurați de straturi membranare concentrice (pana la 300) de către celulele
gliale formatoare de mielina (oligodendrocite in SNC, celule Schwann in SNP).
- Grosimea tecii de mielina = 20-40% din diametrul fibrei nervoase.
- In nervii periferici mielinizati, teaca de mielina se întrerupe la intervale regulate, formand regiuni
mici neacoperite de mielina - noduri Ranvier.
- Densitate mare a canalelor voltaj-dependente de Na+ de tip Nav 1.6 in membrana nodurilor, iar cele
de K+ se gasesc in regiunile paracordale, de o parte si de alta a fiecărui nod. Aceasta anatomie unica a
axonilor mielinizati permite o propagare a PA numita conducere saltatorie.
- Curentul inițiat la nivelul unui nod excitat se propaga imediat la nodul adiacent, cu pierderi
transmembranare mici ale curentului de-a lungul regiunii internodale.
- Eficienta crescuta a propagării impulsului in axonii mielinizati permite nodurilor adiacente sa
descarce un PA aproape simultan cu propagarea sa. Viteza conducerii saltatorie ajunge la 130 m/s.
- Conducere saltatorie:
- curentul se transmite electrotonic de la un nod la nodul adiacent
- PA sunt regenerate doar la nivelul nodurilor - astfel PA sare de la un nod la nodul adiacent
- in axonii milenizati, conducerea saltatorie a PA de la un nod la nodul adiacent determina
depolarizarea tranzitorie a regiunii intracelulare dintre noduri ca urmare a curentului
capacitiv, insa acesta nu se poate transmite de-a lungul membranei dintre noduri, astfel
gradientul ionic nu se disipa.
35
28. PARAMETRI DE CONDUCTIBILITATE MEMBRANARA
29. TIPURI DE POTENTIALE MEMBRANARE SI TRANSMITEREA LOR28. PARAMETRI DE

1) - Constanta de lungime (λ) reprezinta distanta de la locul
CONDUCTIBILITATE de injectare pana la locul in care valoarea
MEMBRANARA
potentialului scade la 37% din valoarea inițială.
- Semnificația constantei de lungime este ca determina cat de departe de locul
injectarii/stimulării se propaga o modificare locala a voltajului membranei, pentru a influenta regiunile
vecine ale membranei.
- Cu cat constanta de lungime este mai mare, cu atât mai departe se propaga modficarea de
voltaj in lungul axonului.
- Curenții scazuti care se scurg departe de locul electrodului prin care trece curent se numesc
curenți electrotonici. Similar, scurgerea pasiva a voltajelor cu valoare sub prag, departe de locul de
origine, este denumită propagare electrotonica.
2) - Constanta de timp (τ m) arată cat de repede se modifica Vm in timp, intr-un anumit loc. Reprezinta
timpul necesar pentru ca valoarea voltajului sa scadă la 37% din valoarea inițială.
- Viteza de conducere este direct proporțională cu constanta de lungime si invers proporțională cu

constanta de timp. => V ~ λ/ τ m
- In concluzie, constantele de timp si de spatiu (parametrii de cablu) determina modul de

propagare al potențialelor treptate si PA in timp si spatiu prin țesuturile biologice.
36
29. TIPURI DE POTENTIALE MEMBRANARE SI TRANSMITEREA LOR
30. TRANSMITEREA INFORMAȚIEI NEURONALE. ÎNSUMAREA SPAȚIALĂ SI TEMPORALA.29.

- Tipuri de potentiale:
TIPURI DE POTENTIALE MEMBRANARE SI TRANSMITEREA LOR
1) potențial de receptor:
- generat in timpul transductiei stimulilor senzoriali.
- se transmite corpului celular cu o diminuare semnificativă a semnalului
2) PA (potential de actiune):
- transmis prin axonii mielinizati si nemielinizati.
- se genreaza la nivelul protuberantei axonale.
- transmiterea prin axonii nemielinizati se face sub forma unei unde (prin
depolarizarea membranei din aproape in aproape, a unor regiuni succesive).
- la nivelul axonilor mielinizati, transmiterea se face prin conducere saltatorie ( PA
fiind regenerate la nivelul nodurilor Ranvier).
3) Potențialele sinaptice:
- sunt generate prin deschiderea canalelor ionice activate de agoniști.
- exista PPSE(potential postsinaptic excitator) si PPSI(potential postsinaptic
inhibitor)
- Transmiterea informației neuronale se face de la dendrite, la corpul neuronal, la axon, la sinapsa.

(dendrite→corp→axon→sinapsa)
- Potențialele sinaptice generate la nivelul dendritelor se transmit corpului neuronal cu o diminuare

semnificativă a semnalului - potențialele dendritice sufera o scadere semnificativă a amplitudinii
înainte sa atingă corpul celular.
- Atunci cand un PPSE generat la nivelul unei dendrite atinge corpul celular, acesta se sumeaza cu alte
PPSE transmise de-a lungul celorlalte dendrite = Insumare spațială
→ se pot produce amplitudini mult mai mari decât cele generate intr-o sinapsa.
- Însumarea temporala se produce cand PPSE se succed rapid: înainte ca primul PPSE sa se diminueze,
un al doilea adauga amplitudine la finalul celui precedent.
- Tendința potențialelor sinaptice si de receptori de a se diminua de-a lungul transmiterii prin dendrite
afectează capacitatea lor de semnalizare: aceste potentiale se pot epuiza, astfel ajungând la un
potențial membranar de repaus atunci cand străbat corpul celular si axonii.
37
30. TRANSMITEREA INFORMAȚIEI NEURONALE. ÎNSUMAREA SPAȚIALĂ SI TEMPORALA.
31. CONDUCEREA SEMNALULUI ELECTRIC IN DENDRITE30. TRANSMITEREA INFORMAȚIEI

NEURONALE.
- Transmiterea informației neuronale ÎNSUMAREA SPAȚIALĂ
se face de la dendrite, SI TEMPORALA.
la corpul neuronal, la axon, la sinapsa.
(dendrite→corp→axon→sinapsa)
- Potențialele sinaptice generate la nivelul dendritelor se transmit corpului neuronal cu o diminuare
semnificativă a semnalului - potențialele dendritice sufera o scadere semnificativă a amplitudinii, de
obicei, înainte sa atingă corpul celular.
- Atunci cand un PPSE generat la nivelul unei dendrite atinge corpul celular, acesta se sumeaza cu alte
PPSE transmise de-a lungul celorlalte dendrite = Insumare spațială
→ se pot produce amplitudini mult mai mari decât cele generate intr-o sinapsa.
- Însumarea temporala se produce cand PPSE se succed rapid: înainte ca primul PPSE sa se diminueze,
- Tendința potențialelor sinaptice si de receptori de a se diminua de-a lungul transmiterii prin dendrite
afectează capacitatea lor de semnalizare: aceste potentiale se pot epuiza, astfel ajungând la un
potențial membranar de repaus atunci cand străbat corpul celular si axonii.
38
31. CONDUCEREA SEMNALULUI ELECTRIC IN DENDRITE
32. CANALE IONICE DE LA NIVELUL AXONILOR31. CONDUCEREA SEMNALULUI ELECTRIC IN

- Dendritele arborizeaza printr-un volum de tesut cerebral, putând colecta informații sub forma de
DENDRITE
influxuri sinaptice.
- De regula, dendritele sunt extinse si reprezinta pana la 99% din membrana neuronală.
- Dendritele unui singur neuron pot primi 200.000 de influxuri sinaptice.
- Citoplasma dendritelor are rezistivitate electrică scăzută, pe cand membrana are rezistivitate
electrică crescuta → dendritele (cabluri electrice neetans) atenuează potențialele sinaptice.
- Potențialele dendritice scad in amplitudine înainte sa atingă corpul celular.
- Atunci cand un PPSE atinge corpul neuronal, acesta se combina cu alte PPSE care au ajuns prin
celelalte dendrite ale celulei - însumare spațială, care determina amplitudini mult mai mari decât cele
generate intr-o sinapsa.
-Însumarea temporala se produce cand PPSE se succed rapid: înainte ca primul PPSE sa se diminueze,
- Dendritele atenuează mai mult semnalele cu frecventa înaltă decât pe cele cu frecventa joasa sau
semnalele stabile. Astfel, ele actioneaza ca un filtru de frecventa joasa, lăsând sa treacă mai usor
semnalele care se schimba încet decât pe cele care se schimba rapid.
- Cu cat dendritele au o constanta de lungime mai mare, cu atât transmit o amplitudine mai mare la
pediculul axonal.
- Dendritele contin canale voltaj-dependente de Ca2+ si Na+, care cresc amplitudinea mai mult decât
se așteaptă de la un sistem pur pasiv.
- In dendritele celulelor Purkinje, canalele de Ca2+ generează un potențial de actiune care se poate
transmite corpului celular, dar nu si axonului. In schimb, potențialele de Ca2+ generează potentiale
rapide de Na+, care sunt transmise axonului.
39
32. CANALE IONICE DE LA NIVELUL AXONILOR
33. CONEXIUNI INTERCELULARĂ IN SN. TIPURI DE SINAPSE32. CANALE IONICE DE LA

• In axonii centrali normali sunt prezente
NIVELULcanale de Na+ voltaj dependente Nav 1.6 care:
AXONILOR
- populează nodurile Ranvier mature cu o densitate de 1.000-2.000 canale/micrometru patrat

- putine in regiunile internodale, sub mielina, cu <25 canale/micrometru patrat (spre deosebire
de membrana axonilor nemielinizati cu 2-200 canale/micrometru)
→ Distribuția dramatic diferită a canalelor de Na+ intre membrana nodala si cea internodala are
implicatii importante in conducerea de-a lungul axonilor patologic demielinizati.
• Canalele de K+ voltaj dependente:
- au o importanta redusă in axonii mielinizati, spre deosebire de majoritatea celorlalte celule

excitabile
- sunt foarte putine in membrana nodurilor, iar fluxul rapid de K+ contribuie putin la faza de
repolarizare a PA in axonii mielinizati. Aceasta importanta redusă a canalelor de K poate fi o
adaptare si un mod de reducere a costurilor energetice, deoerece absenta curenților de K+
scade consumul metabolic al unui PA cu 40%
- unele canale se gasesc in membrana axonala, sub mielina, in special in regiunile paranodale;
au rol in stabilirea potentialului membranar de repaus al regiunilor internodale si stabilizează
proprietățile de descărcare ale axonului
40
33. CONEXIUNI INTERCELULARĂ IN SN. TIPURI DE SINAPSE
34. TRANSMITEREA
1. Continuitatea electricăSEMNALULUI
intre celule seLA NIVELUL
realizează SINAPSEI
prin CHIMICE33.
intermediul CONEXIUNI
sinapselor:
INTERCELULARĂ
a) sinapse electrice IN SN.
(jonctiunile gap): TIPURI
contact DEintre
direct SINAPSE
membranele celulare
b) sinapse chimice clasice: prin intermediul neurotransmitatorilor (depind de NT si
receptorii pentru NT)
2. Alte tipuri de transmitere a informației:

a) Transmitere prin volum:
- neurotransmitatorul difuzează in spatiul extracelular si actioneaza asupra
receptorilor extra-sinaptici.
- include transmiterea paracrina si transmitere auto-paracrina (prin spatiul
extracelular al creierului si LCR)
b) Transmitere efaptica:
- curenții electrici generați de un neuron specific alterează excitabilitatea
neuronilor învecinati ca rezultat al proximității anatomice si electrice
c) Transmitere prin exosomi:
- nanoparticule eliberate de celule
- Informația reprezinta transmiterea PA prin neuroni care se succed si poate fi:

1) blocată de la un neuron la următorul
2) schimbată dintr-un singur impuls la impulsuri repetitive
3) integrată cu impulsuri generate de alți neuroni dintr-o retea neuronală
- Un PA poate fi propagat pe distante lungi de-a lungul membranei unui singur axon.
- Un PA poate depolariza membrana postsinaptica cu câțiva microvolți - are loc o scădere a voltajului
semnalului de 10.000-100.000x de la o celula la următoarea.
- Transferul semnalului electric de la o celula la alta se face prin transmitere sinaptica:

- sinapsa electrică- continuitate electrică directa intre celule
- sinapsa chimica - un neurotransmițător este eliberat de un neuron presinaptic si actioneaza
asupra unui neuron postsinaptic
- Aceste 2 tipuri de sinapse pot coexista in acelasi neuron:

- celula folosește atat modul direct, rapid, electric de comunicare, cat si modul chimic, prin
neurotransmițători
- sinapse mixte/ interacțiuni heterosinaptice
41
34. TRANSMITEREA SEMNALULUI LA NIVELUL SINAPSEI CHIMICE
35. TIPURI DE NEUROTRANSMIȚĂTORI34. TRANSMITEREA SEMNALULUI LA NIVELUL

- 7 etape succesive: SINAPSEI CHIMICE
1. Moleculele de neurotransmițător sunt depozitate in vezicule cu membrana proprie,

concentrate (folosind energia generata de un gradient electrochimic de H+) si păstrate la
nivelul butonilor presinaptici.
2. Membrana neuronală presinaptica se depolarizeaza ca urmare unui PA (ce implica canalele

de Na+ si K+ voltaj dependente)
!!! Insa exista si sinapse care răspund la variații de tip gradient a potentialului membranar.
3. Depolarizarea membranei presinaptice determina deschiderea canalelor de Ca2+ voltaj-

dependente, permițând calciului sa intre la nivelul butonilor terminali.
4. Cresterea concentrației plasmatice, la nivelul butonilor terminali, a ionilor de Ca2+ determina

fuziunea veziculelor cu membrana presinaptica si consecutiv, eliberarea masiva de mediator,
intr-o cantitate de 100.000x mai mare decât in timpul potentialului membranar de repaus.
- Dependenta de Ca2+ a exocitozei veziculare este data de un set de proteine numite

sinaptotagmine, care formeaza aparatul de fuziune membranare. Fuziunile veziculare
individuale se petrec extrem de rapid, exocitoza veziculare necesitând mai putin de o
fracțiune de milisecunda pentru a se finaliza.
5. Neurotransmitatorul este eliberat in cuante(mici cantitati) in spatiul extracelular, dupa care

difuzează pasiv prin fanta sinaptica.
6. O parte din moleculele de neurotransmitator se leagă de receptorii aflați la nivelul membranei

postsinaptice, unde fie activează canale ionice (receptori ionotropi), fie declanșează o
cascada de semnalizare asociata cu proteine G (receptori metabotropi).
7. Moleculele de neurotransmitator care nu au activat receptori din membrana postsinaptica

difuzează continuu in spatiul extracelular, fiind indepartate prin diluție(difuzia NT in afara
spatiului sinaptic)/ degradare enzimatica (ex. hidroliza ACh de catre acetilcolinesteraza)/
receptare celulara activa (la nivelul portiunii terminale nervoase presinaptice sau in alte
celule, prin sisteme de transport dependente de Na+).
- Membrana veziculara de la nivel presinaptic este reciclata prin endocitoza.
42
35. TIPURI DE NEUROTRANSMIȚĂTORI
36. TIPURI DE RECEPTORI SINAPTICI. PPSE SI PPSI35. TIPURI DE NEUROTRANSMIȚĂTORI

- Tipuri de NT:
1. Aminoacizi
- aspartat/ glutamat (NT excitatori)
- Acid gama-amino-butiric (GABA)/ glicina (NT inhibitori)
2. Amine
- monoamine: histamina/ acetilcolina/ serotonina
- catecolamine: epinefrina/ norepinefrina/ dopamină
3. Derivati din purina: ATP/ adenozina
4. Peptide neuroactive (cu greutate moleculara mare, colocalizate cu NT cu molecula mica):
enkefaline/ endorfine
5. Neurotransmițători neconvenționali: oxid nitric (NO)/ monoxid de carbon (CO)/
endocanabinoide
- Neurotransmițătorii sunt reprezentați de cca 12 molecule cu greutate moleculara mica, la care se

adauga 50-100 de peptide cu diverse greutăți moleculare.
- De regula, neurotransmitaorii cu molecula mica sunt stocați si eliberați de neuroni distincți, dar
exista si neuroni care folosesc 2 sau mai mulți transmițători.
- Peptidele neuroactive sunt stocate si eliberate de neuroni care folosesc transmițători cu greutate
moleculara mica.
- Neurotransmitaorii colocalizati, deși sunt eliberați in acelasi timp, acestia vor acționa doar asupra
receptorilor proprii.
De exemplu)
- GABA poate fi asociat cu somatostatina in unele sinapse/ cu enkefaline si serotonina in
altele.
- Atât in veziculele clare (cu NT nonpeptidici), cat si in granulele secretorii cu miez dens(cu NT
peptidici), pe langa transmițătorul principal, se gaseste si ATP.
43
36. TIPURI DE RECEPTORI SINAPTICI. PPSE SI PPSI
37. PRINCIPALELE SISTEME MODULATORII/DIFUZE CEREBRALE36. TIPURI DE RECEPTORI

• PPSE SINAPTICI. PPSE SI PPSI
- deschiderea canalelor de Na+ determina influx de sarcini pozitive ce cresc potentialul
membranar mai aproape de valoarea prag
- scaderea conducerii de Cl- si K+ → potentialul membranar devine mai pozitiv
- cresterea metabolismului intern al neuronului postsinaptic determina modificarea
potentialului membranar spre o valoare mai pozitivă (mai aproape de prag)
- Apare atunci cand:

a) se deschid canalele de Na+ si/sau Ca2+ → influx de cationi
b) se inchid canalele de Cl- sau K+
- Influxul de cationi sau absenta efluxului de K+ determina depolarizarea membranei.
• PPSI
- efluxul de K+ sau influx de Cl- → hiperpolarizarea membranei

- inhibarea metabolismului intern al celulei determina scaderea potentialului
membranar
- Apare atunci cand:

a) se deschid canalele de K+ → efluxul de K+
b) se deschid canalele de Cl- → influx de Cl-
- Deschiderea acestor canale determina hiperpolarizarea membranei (valoarea potentialului

membranar sub cea de repaus) → este necesară o stimulare puternica pentru a ajunge la valoarea
prag.
- Receptorii sinaptici (de pe membrana postsinaptica) contin 2 componente:

1. situs de legare pentru NT
2. o proteina transmembranara care poate fi:
● Canal ionic - receptor ionotrop (excitator-permite influxul de Na+ / inhibitor- permite
efluxul de K+ sau influxul de Cl-)
● Cuplat cu proteina G - receptor metabotrop: legarea neurotransmitaorului determina
activarea in citoplasma a mesagerilor secunzi ce declanșează o cascada de reacții de
semnalizare, ce reduc/cresc funcții celulare specifice si operează indirect pe canale
ionice.
- Tipuri de receptori sinaptici:
1. Receptori adrenergici pentru epinefrina si norepinefrina.

- sunt receptori metabotropi:
o alpha2 cuplat cu proteina Galpha i - scade AMPc
o beta 1,2,3 cuplati cu proteina Galpha s - creste AMP c
2. Receptori colinergici pentru ACh
44
- ionotropi – receptori nicotinici: activează un canal ionic ce permite influxul de Na + si

efluxul de K+ si membrana se depolarizeaza
(intr-un muschi scheletic, rezultatul final va fi contractia musculara)
- metabotropi - receptori muscarinici: legarea ACh eliberează alpha-GTP + beta-gamma
din proteina G si activează canale ionice pentru K+ si membrana se hiperpolarizeaza
(in muschiul cardiac, rezultatul final va fi scaderea frecventei cardiace)
3. Receptori pentru serotonina - sunt metabotropi si ionotropi (doar 5-HT3)

- sunt inhibitori si excitatori
4. Receptori dopaminergici: - D1- cuplat cu proteina G alpha s (creste AMPc)

- D2- cuplat cu proteina G alpha i (scade AMPc)
5. Receptori pentru glicina - sunt ionotropi inhibitori (deschid canale de Cl-)
6. Receptori glutamatergici - sunt stimulatori

- pot fi ionotropi (AMPA/NMDA) sau metabotropi ( mGluR I si
II)
7. Receptori GABA: - sunt inhibitori

- GABA A- ionotrop / GABA B- metabotrop /GABA C
45
37. PRINCIPALELE SISTEME MODULATORII/DIFUZE CEREBRALE
38. SINAPSA COLINERGICA37. PRINCIPALELE SISTEME MODULATORII/DIFUZE CEREBRALE

- Unii neurotransmițători sunt folosiți de sisteme modulatorii cerebrale cu conexiuni corticale difuze
pentru a modula excitabilitatea generală a creierului.
- Sistemele modulatorii folosesc diverși NT in conexiuni sinaptice larg dispersate, difuze, pentru a
transmite un mesaj simplu la regiuni vaste ale creierului.
- Sunt esențiale in reglarea unor aspecte ale excitabilitatii, dispoziției, metabolismului cerebral,
învățării, memoriei, ciclului somn-veghe.
- Sistemele modulatorii folosesc neurotransmitaorii: ACh/ dopamină/ serotonina

(5-HT)/ norepinefrina/ histamina.
- Toate sistemele difuze folosesc receptori metabotropi, cuplați cu enzime precum adenilil ciclaza sau
fosfolipaza C prin proteine G.
- Sistemele sunt distincte anatomic si biochimic, dar au si caracteristi comune:

1) centrul sistemelor difuze este format dintr-un numar mic de neuroni (cateva mii)
2) neuronii sistemelor difuze se gasesc la baza creierului, in principal la nivelul trunchiului
cerebral
3) un singur neuron poate influenta activitatea a zeci de mii de neuroni postsinaptici (1 →
10.000)
4) Utilizează transmisia prin volum (neurotransmitatorii eliberați difuzează prin spatiul
extracelular) pentru a ajunge la cat mai mulți neuroni din vecinatatea fantei sinaptice
A) - Sisteme difuze colinergice:

- la baza complexului cortical anterior (inerveaza hipocampul si neocortexul)
- complexul colinergic pontomezencefalotegmental (inerveaza talamusul posterior si parti din
cortex anterior)
→ Rol: in reglarea excitabilitatii generale a creierului/ învățare si memorare/ ciclul somn-veghe
B) - Neuronii secretori de norepinefrina se gasesc bilateral la nivelul trunchiului cerebral, in regiuni

mici numite locus coeruleus (“punct albastru” datorita pigmentului= neuromelanina) . Exista 12.000
neuroni/locus. Acesti neuroni fac conexiuni cu aproape toate celelalte parti ale creierului (intregul
cortex cerebral/talamus si hipotalamus/ bulb olfactiv/ cerebelul/trunchi cerebral/ maduva spinarii).
→ Rol: reglarea ciclului somn-veghe/ învățare/ memorare/ dispozitie/ anxietate/ durere
C)- Neuronii secretori de serotonina se gasesc in nucleii Raphé.

Atât nucleii raphé, cat si locus coeruleus fac parte din sistemul reticular ascendent activator-SRAA,
care inițiază starea de trezire.
→ Rol: ciclul somn-veghe/ comportamente emoționale/ dispozitie
D) Neuronii secretori de dopamină se gasesc in:

- substanta neagră din trunchiul cerebral
- zona tegmentala ventrala
→ Rol: procese fiziologice precum recompensarea, dar si patologice: schizofrenie/ depdendentele/
diverse maladii psihiatrice
46
38. SINAPSA COLINERGICA
39. SINAPSA NOERPINEFRINERGICA38. SINAPSA COLINERGICA

• Acetilcolina(ACh) :
- este cunoscuta mai ales ca transmițător in jonctiunile neuromusculare si sistemul nervos autonom.
- aceasta este sintetizată din acetil-CoA si colina sub actiunea enzimei colin-acetil-transferaza.
- este transportată de veziculele specifice la nivelul terminațiilor presinaptice (butoni terminali).
- odata eliberată in fanta sinaptica, ACh actioneaza asupra receptorilor postsinaptici colinergici
nicotinici (ionotropi) sau muscarinici (metabotropi):
→ receptori nicotinici: legarea ACh determina deschiderea unor canale ionice activate de ligand
si permite influxul de Na+, urmat de depolarizarea membranei. Aceasta depolarizare
generează un PA excitator si are ca efect contracția musuclara.
→ receptori muscarinici: legarea ACh de receptor determina eliberarea alpha-GTP+ beta-gama
din proteina G heterotrimerica. Subunitatea alpha-GTP actioneaza asupra unor canale ionice
care permit efluxul de K+, astfel membrana se hiperpolarizeaza si scade frecventa cardiaca.
(efect inhibitor)
- in fanta sinaptica, ACh este divizata in acetat si colina de către enzima colinesteraza.
- colina este transportată activ înapoi in terminatiile presinaptice pentru a participa la sinteza de ACh.
47
39. SINAPSA NOERPINEFRINERGICA
40. SINAPSA SEROTONINERGICA39. SINAPSA NOERPINEFRINERGICA

• Norepinefrina(NE) este secretată de:
- majoritatea neuronilor postganglionari din SN simpatic, excitând unele organe si

inhibând altele
- numeroși neuroni care au corpul celular in hipotalamus si trunchiul cerebral.
o neuronii secretori de norepinefrina se gasesc bilateral la nivelul trunchiului
cerebral, intr-o regiune mica numita locus coeruleus/ “punct albastru” (12.000
neuroni/locus). Acestia trimit fibre nervoase in zone extinse ale creierului.
Neuronii din locus coeruleus fac parte din sistemul reticular activator ascendent-
SRAA (alături de nucleii raphe=neuroni secretori de serotonina) si initiaza starea
de veghe.
• Norepinefrina intervine in reglarea ciclului somn-veghe/ in procesele de învățare si

memorare/ in anxietate si durere/ in reglarea dispoziției si metabolismului cerebral.
- Efectele norepinefrinei sunt in principal excitatorii, dar pot fi si inhibitorii in functie de receptorul
adrenergic:
→ receptor alpha2 - este cuplat cu proteina G alpha i si actioneaza asupra enzimei adenilil
ciclaza, ducând la scaderea AMPc intracelular
→ receptorii beta 1, beta2, beta3- cuplați cu proteina G alpha s si actioneaza asupra enzimei
adenilat ciclaza, ducand la cresterea nivelului de AMPc intracelular
48
40. SINAPSA SEROTONINERGICA
41. SINAPSA DOPAMINERGICA40. SINAPSA SEROTONINERGICA

- Neuronii secretori de serotonina se gasesc in cele 9 structuri trunchiulare numite nuclei Raphé.
- Fiecare nucleu Raphé trimite fibre nervoase in direcții diferite, astfel încât, in final, neuronii din acest
nucleu pot acționa la nivelul întregului cortex.
- La fel ca neuronii din locus coeruleus, si cei din nucleii Raphé au o frecventa de descărcare mai mare
in timpul stării de veghe, de trezire, fiind inactivi in anumite perioade ale somnului.
- Fac parte, alaturi de neuronii din locus coeruleus, din sistemul reticular activator ascendent-SRAA
si sunt responsabili de inițierea stării de veghe.
- Numeroase droguri halucinogene, precum LSD(acid lisergic dietilaminic), isi exercita actiunea
interacționând cu receptorii serotoninergici corticali.
- Serotonina este implicată in fiziopatologia depresiei clinice, deoarece cele mai eficiente tratamente
antidepresive blochează receptorii de receptare serotoninergici, prelungind astfel actiunea ei la
nivelul creierului.
- Roluri serotonina:
- regleaza ciclul somn-veghe si inițiază starea de trezire, intervine in modelarea
comportamentelor emoționale si a dispoziției.
- serotonina este responsabila de integrarea pozitivă a comportamentelor pro-sociale
(precum îngrijirea, cooperarea) si de integrarea negativă a comportamentelor anti-sociale (precum
agresivitatea si izolarea socială).
- Receptorii de serotonina:
- sunt si metabotropi, si ionotropi (doar 5-HT3).
- in SNC si SNP, are efect inhibitor si excitator.
- Receptori:
- 5-HT1 si 5-HT5: cuplați cu proteina Gi, duc la scaderea AMPc - efect inhibitor
- 5-HT2: cuplat cu proteina Gq, duce la cresterea DAG si IP3 - efect excitator
- 5-HT3: canal ionic de Na+ si K+ operat de ligand - duce la depolarizarea membranei - efect
excitator
- 5-HT4,6,7: cuplați cu proteina Gs - duce la cresterea AMPc - efect excitator
49
41. SINAPSA DOPAMINERGICA
42. SINAPSA GLUTAMATERGICA41. SINAPSA DOPAMINERGICA

- Neuronii secretori de dopamină sunt răspândiți in întreg SNC. Se gasesc in special la nivelul:
→ substanței negre din trunchiul cerebral. Neuronii de la acest nivel sunt responsabili de
inițierea mișcărilor voluntare.
!!!Degenerescența lor inrautateste disfuncțiile motorii in boala Parkinson
→ zonei tegmentale ventrale din trunchiul cerebral. Neuronii de aici au rol in procese fiziologice
precum recompensarea, dar si patologice: dependenta/ schizofrenie/ alte maladii psihiatrice.
- Dopamină are in principal efecte inhibitorii, dar si excitatorii.
- Receptori dopaminergici:
- D1 cuplați cu proteina Gs, creste AMPc - efect excitator
- D2 cuplați cu proteina Gi, scade AMPc - efect inhibitor
50
42. SINAPSA GLUTAMATERGICA
43. SINAPSA GABAERGICA42. SINAPSA GLUTAMATERGICA

- Glutamatul este secretat de terminații presinaptice din cai senzoriale ce intra in SNC, precum si de
multe zone ale cortexului cerebral.
- Glutamatul este un aminoacid excitator care se leagă de canale rapide, cationice, ligand-dependente.
Activarea acestor canale de către glutamatul sinaptic determina canalele glutamat-dependente sa
genereze un PPSE.
- Receptori glutamatergici:
- receptori ionotropi: NMDA/ AMPA/ kainat (KA)
- receptori metabotropi: mGluR I si mGluR II
-
- Roluri:
- in învățare si memorare
- formarea sinapselor, plasticitate sinaptica
- in patologii asociate cu un exces de glutamat: epilepsie/ boala Parkinson si Alzheimer/
trauma/ hipoxie/ atac cerebrovascular(AVC)
- Sinapsele excitatorii mediate de glutamat generează un PPSE cu 2 componente temporale:

- faza rapida mediata de receptorii de glutamat AMPA
- faza lenta mediata de receptorii de glutamat NMDA
- Receptorii AMPA:
- in majoritatea sinapselor excitatorii.
- mediază excitarea rapida, permițând pătrunderea intracelulara a K+ si Na+ si unei
cantități scăzute de Ca2+
- Receptorii NMDA:
- au cinetica mai lenta, selectivitate pentru K+ si Na+, permeabilitate crescuta pentru Ca2+
- Modularea receptorilor NMDA:
- la un potential membranar de repaus (-70 mV), canalul este blocat parțial de un ion de Mg2+,
care insa permite trecerea câtorva ioni.
- ionul de Mg2+ se detașează de situsul sau de legare atunci cand membrana se depolarizeaza
la o valoare mai pozitivă (-60 mV).
=> Astfel, canalele NMDA sunt si ligand-dependente, si voltaj-depdente, activarea lor necesitând atat
prezenta glutamatul, cat si un Vm mai pozitiv
- Canalele AMPA si NMDA pot coexista la nivelul multor sinapse ale creierului. La un potential
membranar de repaus al membranei postsinaptice, eliberarea glutamatului de către terminația
presinaptica va deschide doar canalele AMPA, nu si cele NMDA. - - In urma activării AMPA, are loc
influx de Na+ si K+ ce depolarizeaza membrana si determina Mg2+ sa se detașează de situs si sa aibă loc
activarea canalului NMDA.
51
43. SINAPSA GABAERGICA
44. NEUROPEPTIDE43. SINAPSA GABAERGICA

• GABA (acid gamma-aminobutiric):
- cel mai abundent neurotransmitator inhibitor endogen

- este secretat de terminalele nervoase din măduva spinării/ cerebel/ ganglionii bazali/
hipocampul/ numeroase zone din cortex
Receptorii pentru GABA - se gasesc in majoritatea neuronilor din SNC (60-80%):

a. receptori GABA A- ionotropi (deschid canalele de Cl-)
b. receptori GABA B- metabotropi cuplați cu proteinele G (deschid canalele de K+ sau blochează
canalele de Ca2+)
c. receptori GABA C- intalniti, in special, in neuronii din retina
- in neuronii maturi, GABA facilitează hiperpolarizarea celulei prin influxul de Cl- in interiorul celulei
nervoase => astfel, majoritatea PPSI din creier sunt mediate de receptorul GABA A
- previne eliberarea presinaptica a neurotransmitatorilor (inhibare presinaptica).

- scade activitatea SNC, reglând echilibrul excitație-inhibiție.
• Receptorul GABA A
- are un situs de legare pentru GABA si alte situsuri de legare pentru substante chimice modulatorii:
benzodiazepine (diazepam) si barbiturice (fenobarbital).
- aceste medicamente influentează foarte putin receptorul, dar in prezenta GABA benzodiazepinele
cresc frecventa de deschidere a canalului si conductanta pentru Cl- in timp ce barbituricele cresc
durata de deschidere a canalului.
- unii metaboliți ai hormonilor steroizi (progesteron, corticosteron si testosteron) cresc frecventa sau
durata de deschidere a canalelor mediate de GABA
=> cresc inhibiția => sunt potențiali modulatori naturali ai receptorului GABA A
- receptorul GABA A poate fi modulat prin fosforilarea declanșată de reacțiile de semnalizare din
neuron, mediate prin mesagerii secunzi.
52
44. NEUROPEPTIDE
45. NT NECONVENȚIONALI44. NEUROPEPTIDE

- Sunt răspândite atat in SNC, cat si in SNP.
- Au efecte inhibitorii si excitatorii.
- Actioneaza si ca hormoni in unele parti ale corpului.
1)- Substanta P: creste percepția durerii
2)- Peptide opioide:

• Endorfine:
- sunt secretate in timpul stresului, exercițiilor fizice de catre neuroni hipotalamici si
celule din hipofiza
- descompun bradikininele (substante chimice dureroase)
- stimuleaza sistemul imunitar
- încetinesc cresterea celulelor canceroase
- se leagă de receptori mu-opioizi
● Enkefaline:
- descompun bradikininele (de 200 de ori mai puternice decat morfina)
- sunt analgezice
- au efect de calmare a durerii prin blocharea eliberării substanței P
● Dinorfine:
- regleaza durerea si emoțiile
53
45. NT NECONVENȚIONALI
46. INHIBIȚIA PRESINAPTICA45. NT NECONVENȚIONALI

• Oxidul nitric (NO)
- NO este un radical liber produs de o familie de enzime numite oxid nitric sintaze (NOS) prin oxidarea
L-argininei la L-citrulina.
- NOS are 3 izoforme:
- 2 dintre ele (NOS neuronală (nNOS) si NOS endotelială (eNOS))
sunt exprimate constitutiv
- a treia este inductibila (iNOS)
- iNOS este stimulata de citokine pro-inflamatorii.
- NO in concentrații crescute are efecte toxice si este asociat cu o varietate de boli (șoc septic/ diferite
tipuri de durere/ disfuncții cardiace/ cancer/ diabet).
- NO este eliberat din neuroni ca răspuns la eliberarea glutamatului si activarea ulterioară a
receptorului NMDA si a canalelor de Ca voltaj-dependente din segmentul post-sinaptic.
=> cresterea concentrației intracelulare a Ca activează enzima nNOS si NO difuzează spre celulele
vecine.
!!! NO nu este stocat in vezicule.
- Cand NO ajunge la celulele sau neuronii vecini, actioneaza asupra cascadelor mesagerilor-secunzi-
in special cele mediate de GMPc.
- Ca neurotransmitator, NO intervine in procesele olfactive. Prin calea de semnalizare NO/GMPc
intervine in:
a. procesarea neuronală olfactivă
b. memoria olfactivă
c. procesele de regenerare a epiteliului olfactiv.
- NO este un mediator non-adrenergic-non-colinergic (NANC) si este responsabil de bronhodilatatie.
• Adenozin trifosfat (ATP)
- ATP este eliberat la la nivelul multor sinapse, atat in SNC, cat si in SNP.
- Este mediatorul responsabil de vasoconstricție simpatica a arterelor mici si arteriolelor.
- In SNC, participa la procese excitatorii.
- Actioneaza asupra receptorilor purinici, care pot fi atat ionotropi, cat si metabotropi.
- Se gaseste in vezicule sau granule secretorii cu miez dens, din care este eliberat impreuna cu ceilalți
NT ai sinapsei, prin exocitoza veziculara.
- Însoțeste neurotransmițători clasici precum ACh, aspartat, glutamat, GABA
- Este degradat de ectonuceotidaze la nucleotide mai mici (ADP si AMP) si in final, pana la adenozina
(care este transmitator in SNC).
- Receptorii purinici pentru ATP si adenozina sunt grupați in 2 familii in functie de structura lor
moleculara si mecanismul de activare:
- receptori P2X- canale ionice activate de ligand (receptori ionotropi)
- receptori P2Y- cuplați cu proteine G (receptori metabotropi)
54
46. INHIBIȚIA PRESINAPTICA
47. SINAPSA ELECTRICĂ46. INHIBIȚIA PRESINAPTICA

- Fibra nervoasa inhibitorie (care eliberează GABA sau glicina) se combina cu butonul excitator
presinaptic, a carui membrana o hiperpolarizeaza si astfel se eliberează o cantitate mai mica de
transmitator, potentialul postsinaptic fiind scăzut.
- Conferă proprietatea de selectivitate ridicată, afectând doar semnalele care ajung la nivelul sinapsei
respective.
- Funcționează scăzând toate PPSE care ajung la neuron= inhibiție neselectiva.
- Creste specificitatea si complexitatea integrarii de la nivel neuronal.
- Inhibarea presinaptica este întâlnită in multe dintre căile senzoriale ale sistemului nervos.
- Fibrele nervoase senzoriale adiacente se inhiba reciproc si astfel se reduce la minim răspândirea
laterala si amestecarea semnalelor la nivelul tractelor senzoriale.
55
47. SINAPSA ELECTRICĂ
48. ETAPELE CUPLĂRII EXCITAȚIE CU CONTRACȚIA IN M SCHELETIC47. SINAPSA ELECTRICĂ

- 6 monomeri de conexina formeaza un conexon.
- 2 conexoni puși cap-la-cap constituie o joncțiune gap.
- Joncțiunea gap este o proteina canal care conectează 2 celule printr-un por larg neselectiv, ce
permite trecerea solvitilor de pana la 1 KDa intre celule: Ca2+, glucoza, nucleotide ciclice, ADP, ATP,
IP3 → sunt transmise si semnale metabolice intre celule.
- Sinapsa electrică:
→ este o cale de joasa rezistenta pentru curenții electrotonici
→ conducere directa a electricitatii intre celule, cu o atenuare redusă a voltajului semnalului
→ transductia semnalului este instantanee, fara întârziere (contact electric direct), dar
potentialul scade cu distanta
→ nu are capacitatea de a amplifica semnalul, ci doar il diminuează, astfel pierzându-se puterea
sinaptica
→ transmiterea semnalului este bidirecțională, cu aceeași eficienta (sinapsa reciproca)
→ in unele sinapse electrice operate de voltaj, conducerea semnalului este mai rapida intr-una
dintre cele 2 direcții (sinapsa rectificatoare)
→ se gaseste in special la nivelul conexiunilor dendro-dendritice si are rol in sincronizarea
activității populatiilor neuronale
→ rol in dezvoltarea conexiunilor sinaptice adecvate prin sincronizarea activării populatiilor
neuronale
→ porul dintre 2 conexoni așezati cap la cap intre 2 celule conectate se deschide si se inchide
arbitrar, dar are o posibilitate mai mare de deschidere atunci cand concentrația intracelulara
de Ca2+ sau H+ este mare intr-o celula sau cand una/amândouă celulele sunt depolarizate
- Se gaseste in aproape toate părțile SNC si conectează:

- neuroni inhibitori din cortexul cerebral si talamus
- neuroni excitatori din trunchiul cerebral
- o varietate de alți neuroni din hipotalamus, ganglionii bazali, măduva spinării
- Conectează atat neuroni, cat si celule gliale - rețele neuronale si rețele gliale: conectează
fotoreceptorii de la nivelul retinei/ astrocitele si restul celulor gliale in tot SNC/ majoritatea celulelor
din timpul dezvoltării embrionare.
- Numarul sinapselor electrice este mult mai mic decat al celor chimice, care sunt mai lente si mai
complexe.
56
48. ETAPELE CUPLĂRII EXCITAȚIE CU CONTRACȚIA IN M SCHELETIC
49. ETAPELE CUPLĂRII EXCITAȚIE CU CONTRACȚIA IN FIBRA MUSUCLARA NETEDA48.

• Cuplarea excitației
ETAPELE cu contracția
CUPLĂRII EXCITAȚIE CU CONTRACȚIA IN M SCHELETIC
→ PA se răspândește pe întreaga suprafata (se deschid canalele de Na+ voltaj-dependente) si patrunde
in tubii T
→ Tubii T prezintă numeroase canale de Ca2+ tip L voltaj dependente DHP.
→ Modificarea potențialului membranar deschide canale de Ca2+ şi permit pătrunderea Ca2+ în celulă
conform gradientului de concentrație. Cantitatea de Ca2+ pătrunsă în citosol prin aceste canale este
mică şi incapabilă să declanseze contracția fibrei musculare.
→ Totuşi, activarea acestor canale de Ca2+ DHP este obligatorie in declansarea contractiei
→ Activarea lor inițiază doua mecanisme care se aditionează:
- modificările conformationale ale subunitătilor canalului de Ca2+ DHP induse de activare
determină deschiderea canalelor RyR(rianodinice) din membrana RS şi eliberare de Ca2+ din
RS = cuplarea mecanica intre cele doua canale de Ca2+
- pătrunderea Ca2+ în celulă prin canalele de Ca2+ DHP stimulează exponențial elberarea de Ca2+
din RS. Acest fenomen se numeste "calciu cheamă calciu".
* Există diferențe între fibra musculară scheletica şi cardiacă în cantitatea de Ca2+ care patrunde prin
tubii T. Dacă în fibra musculară scheletică întreaga cantitate de Ca2+ din timpul contracției poate fi
asigurată de RS, în fibra musculară cardiacă o parte importanta a concentrației de Ca2+ este furnizată
prin canalele tubului T pentru atingerea unei contracții eficiente.
→ Odată calciu pătruns în celulă, concentrația creşte de la 10-7 M la 2x10-5M.

→ Acesta se fixează pe situsurile de legare ale troponinei C.
- Troponina prezintă 4 situsuri (unele de mare afinitate şi altele cu afinitate scazută).

o două situsuri cu afinitate crescută sunt ocupate permanent în condiții de repaus, de
Ca2+ si Mg2+.
o alte doua situsuri de joasă afinitate vor lega Ca2+ în funcție de nivelul concentratiei
intracitoplasmatice.
- Creşterea concentrație Ca2+ va permite legarea Ca2+ şi la aceste situsuri, inducând modificări
conformationale ale complexului troponinei, cu desprinderea troponinei I și a troponinei T
împreună cu tropomiozina de pe situsurile de legare ale actinei pentru miozină.
-
→ Prin eliberarea situsurilor active ale actinei cuplarea actino-miozinică este permisă și este urmată
de înaintarea miozinei printre filamentele de actină (glisare) cu scurtarea sarcomerului prin
evenimente care se repeta şi care cuprind mai multe etape:
1. ATP se leagă de capătul globular al filamentului de miozina și ii scade afinitatea pentru actina.
2. Lantul usor enzimatic al capului miozinei scindează ATP in ADP+Pi. Astfel se eliberează
suficientă energie (prin desfacerea legaturii macroergice) pentru flectarea capului miozinei
de la 45° la 90° si înaintarea miozinei printre filamentele de actina cu 11 nm.
57
3. Scindarea ATP la ADP+Pi determina modificarea afinității miozinei in sensul formarii unei noi
punți actino-miozinice.
4. Capătul miozinei legat in poziția noua la actina eliberează Pi si determina modificari

conformationale ale miozinei: angularea capului ei la 45° fata de tija si tractionarea actinei
spre benzile H cu 11 nm, urmată de scurtarea sarcomerului.
5. ADP de la nivelul capului miozinei este eliberat, cu pastrarea conformației miozinei si afinității
sale pentru situsul actinei.
→ Aceste cicluri de formare a punților acto-miozinice se repetă determinând glisarea filamentelor de

miozină printre cele de actină, adică scurtarea sarcomerelor, și ca rezultat scurtarea sau tensionarea
muschiului. Cu cât este mai mare concentrația citoplasmatică a Ca2+, cu atât este mai mare numărul
de punți acto-miozinice formate.
58
49. ETAPELE CUPLĂRII EXCITAȚIE CU CONTRACȚIA IN FIBRA MUSUCLARA NETEDA
- Printre mecanismele
50. CICLUL principale
CONTRACTIL care determină
IN FIBRA MUSCULARA creşterea concentrației
SCHELETICA49. de Ca2+ CUPLĂRII
ETAPELE în EXCITAȚIE
citosol sunt: CU CONTRACȚIA IN FIBRA MUSUCLARA NETEDA
1. influx de Ca2+ prin canalele de Ca2+ tip L voitaj dependente de la nivelul
caveolelor
2. eliberare Ca2+ din RS prin mecanismul “Ca2+ cheamă Ca2+” şi prin cuplarea canalelor de Ca2+
de tip L cu canalele de Ca2+ RyR din RS (cuplare diferită de cea din muşchiul scheletic)
3. activarea căii receptorilor cuplați cu proteina G (GPCRs)- (calea NT-GPCRs-PLC-IP3 ), activare
PLC, producție de IP3 care va stimula receptorilor-canal dependenți de IP3 din membrana RS și
eliberarea de Ca2+ din RS
4. deschiderea de canale de Ca2+ independente de voltaj, dependente de depozitele de Ca2+
din RS (store-opened Ca2+ channel) prin activarea caii STIM - ORAI.
- Indiferent de mecanismul implicat, creşterea concentrației de Ca2+ citosolic determină formarea
complexului Ca2+ -calmodulină (Ca2+ se leagă la cele 4 situsuri ale calmodulinei).
→ Complexul Ca2+ - calmodulină activează kinaza lanțului uşor de miozină (MLCK, miozin light
chain kinaze) care determină la randul ei fosforilarea lanțului uşor reglator al miozinei II.
→ Fosforilarea lanțul reglator al miozinei creşte activitatea ATP-azică a miozinei şi astfel
afinitatea pentru actină, cu formarea de punți acto-miozinice şi contracție.
- Controlul gradului de fosforilare a lanțului usor reglator al miozinei este elementul central în
controlul contractiei fibrelor musculare netede.
→ Activitatea MLCK poate sa fie diminuată de alte cascade de semnalizare intracelulară, prin
fosforilarea unor situsuri specifice ale kinazei precum adenilat ciclază-AMPc-PKA (protein kinaza A)/
protein kinaza C (PKC)/ kinaze dependente de complexul Ca2+ - calmodulină.
- Miozina se activează lent, dar activitatea ATP-azica este crescuta.
- Dupa indepartarea tropomiozinei, este inițiata contracția musculara.
59
50. CICLUL CONTRACTIL IN FIBRA MUSCULARA SCHELETICA
51. STRUCTURA JONCTIUNII NEUROMUSCULARE50. CICLUL CONTRACTIL IN FIBRA

• Ciclul contractil in fibra musculara scheletica: SCHELETICA
MUSCULARA
1. ATP se leagă de capătul globular al filamentului de miozina și ii scade afinitatea pentru actina.
2. Lantul usor enzimatic al capului miozinei scindează ATP in ADP+Pi. Astfel se eliberează
suficientă energie (prin desfacerea legaturii macroergice) pentru flectarea capului miozinei
de la 45° la 90° si înaintarea miozinei printre filamentele de actina cu 11 nm.
3. Scindarea ATP la ADP+Pi determina modificarea afinității miozinei in sensul formarii unei noi
punți actino-miozinice.
4. Capătul miozinei legat in poziția noua la actina eliberează Pi si determina modificari

conformationale ale miozinei: angularea capului ei la 45° fata de tija si tractionarea actinei
spre benzile H cu 11 nm, urmată de scurtarea sarcomerului.
5. ADP de la nivelul capului miozinei este eliberat, cu pastrarea conformației miozinei si afinității
sale pentru situsul actinei.
→ Aceste cicluri de formare a punților acto-miozinice se repetă determinând glisarea filamentelor de

miozină printre cele de actină, adică scurtarea sarcomerelor, și ca rezultat scurtarea sau tensionarea
muschiului. Cu cât este mai mare concentrația citoplasmatică a Ca2+, cu atât este mai mare numărul
de punți acto-miozinice formate.
60
51. STRUCTURA JONCTIUNII NEUROMUSCULARE
52. ETAPELE TRANSMITERII SEMNALULUI LA NIVELUL PLĂCII MOTORII51. STRUCTURA

Sarcolema fibrei musculare formeaza falduri jonctionale
JONCTIUNII cu receptori pentru Ach. Joncțiunea este
NEUROMUSCULARE
însoțită de o celula Schwann producatoare de mielina cu rol de izolare electrică.
• Alcătuirea plăcii motorii/jonctiunii neuro-musculare :
a) butonul terminal al terminației nervoase ( a neuronilor motori alpha cu originea in cornul anterior
al măduvei spinării si in nucleii motori corespunzători):
- are rolul de a transforma semnalul electric în semnal chimic.
- conţine veziculele cu mediator (acetilcolina, ACh) dispuse într-un mod foarte bine definit
(ME evidențiind o organizare foarte precisă).
→ o singura veziculă conţine între 6.000 şi 10.000 de molecule de ACh.
→ in peretele veziculei sinaptice se găsesc mai multe proteine cu rol de semnalizare
și docare a veziculelor la membrana sinaptică.
→ in peretele veziculelor sinaptice se găsesc proteine receptoare ataşate factorului
sensibil la N-etil maleimida (SNAREs = soluble N-etylmaleimide-senzitive attachement protein
receptors) numite sinaptobrevine.
→ alături de sinaptobrevină, în membrana veziculelor se mai găsesc: sinaptotagmina(
proteină cu rol reglator, care leagă Ca2+), sinaptofizina, sinapsina şi Rab3.
→ sinaptofizina este o proteină cu 4 domenii transmembranare care formează un por
cu rol în procesul de fuziune în timpul exocitozei.
→ sinaptotagmina este receptorul pentru Ca2+ care are două domenii repetitive
asemănătoare domeniilor C2 ale protein kinazei C.
→ in membrana butonului terminal, în zona activă, se află două proteine importante
cu rol în exocitoza veziculelor sinaptice care fac parte din clasa SNAREs: sintaxina și
sinaptozomul asociat proteinei cu greutate moleculară de 25kDa (SNAP-25 - synaptosome
associated protein of 25kDa). Sintaxina are asociată o proteină cu rolul de a bloca fuziunea
nedorită a veziculelor numita n-Sec-1.
- La nivelul butonului terminal există transportori pentru colină permitand resintetizarea locală a ACh
din colină si acetil~CoA sub actiunea colin-acetiltransferazei şi reintroducerea acesteia în vezicule cu
ajutorul schimbătorului ACh-proton.
b) fanta sinaptică conține matrice extracelulară. La nivelul ei se află enzima acetilcolinesterază care
clivează ACh la acetilCoA si colină.
c) sarcolema fibrei musculare

- care formează falduri joncționale cu receptori pentru ACh.
→ aceştia sunt receptori ionotropici, care au ca agonist nicotina (de aceea se mai
numesc şi receptori nicotinici).
→ sunt canale ionice ligand-dependente neselective cationice (Na+, Ca2+, K+) a căror
activare determină PPSE.
- crestele faldurilor segmentului postsinaptic prezintă o densitate crescută de receptori

colinergici în partea apicală si o densitate mică în profunzimea fantelor sinaptice primare si
secundare.
61
- in aceaste regiuni profunde se găsesc în schimb un număr important de canale de Na+ voltaj
dependente cu rol în transferul potentialului local obtinut în placa terminală în potential de
actiune.
- regiunea perijonctională este aria din imediata vecinătate a jonctiunii sinaptice şi joacă un
rol critic în conversia potențialului local în potențial de acțiune.
- regiunea perijonctională conține o mixtură de canale-receptor colinergic și canale de Na+
voltaj dependente. Acestă mixtură de canale creşte capacitatea fibrei musculare de a se
depolariza în urma generării potentialului de placă. Capacitatea de depolarizare este legată
în primul rând de densitatea canalelor de Na+ care în regiunea perijonctională este mai mare
decât în oricare regiune a membranei fibrei musculare.
d) o celulă Schwann localizată în jurul joncţiunii, cu rol de izolare.
62
52. ETAPELE TRANSMITERII SEMNALULUI LA NIVELUL PLĂCII MOTORII
53. MODULAREA FARMACOLOGICA A JONCTIUNII NEUROMUSCULARE52. ETAPELE

• Etapele transmiterii sinapticeSEMNALULUI
TRANSMITERII la nivelul placiiLA
motorii
NIVELUL PLĂCII MOTORII
→ Potențialul de acțiune propagat rapid, prin conducere saltatorie, prin axonul motoneuronului alfa,
ajunge la nivelul butonului terminal şi determină activarea canalelor de Ca2+ voltaj dependente, cu
influx de Ca2+.
→ Creşterea concentrației de Ca2+ în butonul terminal initiază contracția citoscheletului cu

mobilizarea veziculelor de ACh, docarea acestora la suprafața celulei şi exocitoza veziculelor cu
neurotransmiţător.
→ ACh difuzează în fanta sinaptică spre segmentul postsinaptic, unde se leagă de receptorii de ACh
din faldurile membranei sarcoplasmice, receptori ionotropici.
→ Activarea receptorilor colinergici de tip nicotinic permite preponderent pătrunderea Na+ în celulă
şi generarea unui potențial local de membrană( potențial miniatural de placă motorie).
→ Când prin sumarea potențialelor de placă motorie se atinge potențialul prag de deschidere a
canalelor de Na+ voltaj dependente din vecinătatea joncţiunii neuromusculare, se generează un
potențial de acțiune la suprafața fibrei musculare care se va propaga radiar prin sarcolemă activând
canalele de Na+ voltaj dependente, cuprinzând întreaga suprafată a fibrei, ca apoi să pătrundă în tubii
T.
→ ACh din fanta sinaptica este rapid divizata de acetil-colinesteraza in colina si acetil~CoA. Colina
este recăpătata prin receptori de suprafata ai butonilor terminali si este transportată activ înapoi in
butoni, in vederea sintezei de ACh.
→ Potențialul postsinaptic generat de eliberarea unei singure vezicule cu neurotransmiţător se

numeşte cuantă.
- Exocitoza a 200 de vezicule sinaptice (fiecare continand 6000-10.000 molec. de ACh) induce o
creştere a potențialului membranar local cu cca 40 mV.
- Un PA care activează joncţiunea neuromusculară determină o fluctuație a potențialului membranar
sarcolemal (PPSE) de aproximativ 3x mai mare decât variația minimă necesară pentru a stimula fibra
musculară, acest lucru reprezentând un factor de siguranță, că orice PA transmis joncţiunii
neuromusculare va determina activarea fibrelor musculare (safety factor of the neuromuscular
junction).
- Stimularea fibrelor nervoase cu frecvențe de peste 100 Hz pentru câteva minute poate diminua
numărul de vezicule cu ACh din butonul terminal, cu alterarea transmiterii sinaptice, frecvența de
stimulare depășind capacitatea de refacere a rezervelor locale de ACh.
- În condiții fiziologice epuizarea joncţiunii neuromusculare (fatigue of the neuromuscular junction)
se întâmplă extrem de rar, doar la eforturi fizice exagerate, epuizante.
→ Receptorul nicotinic din placa motorie
- pentru activare, este necesar legarea a 2 molecule de ACh.
- este un receptori ionotrop, canal ionic neselectiv pentru Na+, K+, Ca2+.
- agonist - nicotina, dar are afinitate mai mica decat receptorul nicotinic din SNC.
63
53. MODULAREA FARMACOLOGICA A JONCTIUNII NEUROMUSCULARE
54. MECANISMELE IMPLICATE IN RELAXAREA MUSCULARA IN MUSCHIUL STRIAT53.

→ La nivelul butonului
MODULAREAaxonal FARMACOLOGICA
transmiterea sinaptică poate fi modulată
A JONCTIUNII prin antagonişti ai canalelor
NEUROMUSCULARE
voltaj dependente de Na+, K+ și Ca2+, precum şi infuențând procesul de exocitoză:
• tetrodotoxina (neurotoxină produsă de peştele balon/ unii amfibieni/ scoici)- blocant al
canalelor Na+ voltaj dependente - inhibă transmiterea PA şi depolarizarea butonului terminal
inhibitori ai exocitozei veziculelor cu ACh - toxina botulinica (doza medie letală la om 1
ng/kgc, toxină produsă de bacteria Clostridium botulinum);
dendotoxina (veninul şarpelui Mamba negru) – inhibă canalele de K+ şi astfel facilitează
eliberarea de ACh
→ La nivelul segmentului postsinaptic:

- Agonisti ai receptorului de ACh:
o nicotina (dar are afinitate mica pentru receptorii nicotinici musculari; afinitate mai
mare pentru receptorii cerebrali)
o succinilcolina-agonist, dar determină paralizie flască depolarizantă - generează PPSE,
dar prelungeşte timpul de deschidere al R-ACh şi ulterior va inactiva canalele Na+-
voltaj dependente şi nu se va mai genera PA în sarcolemă
- Antagonisti ai receptorului ACh:

o D-tubocurarina (curara) - antagonist reversibil, competitiv - provoacă paralizie flasca
nondepolarizanta
o Bungarotoxina - antagonist ireversibil
*Toxina tetanică (produsă de clostridium tetani) actioneaza asupra neuronilor inhibitori ai

motoneuronilor alpha (inhiba exocitoza GABA si glicina) - creste funcția musculara si provoacă
tetanos.
→ La nivelul fantei sinaptice:

- blocanți reversibili ai acetilcolinesterazei( neo-/fizo-/pirido-stigmina)
- blocanți ireversibili (gazul sarin, organofosforice - insecticide)
→ Inhibarea activității enzimatice a acetilcolinestrazei crește disponibilitatea ACh în fanta sinaptică

(măresc durata si amplitudinea potențialelor de placa motorie), de aceea blocanții reversibili sunt
medicamente utilizate în tratamentul miasteniei gravis.
→ Blocarea ireversibilă a enzimei determină amplificarea excesivă a transmiterii colinergice urmată
de paralizia flască depolarizantă a muşchilor respiratori și deces.
64
54. MECANISMELE IMPLICATE IN RELAXAREA MUSCULARA IN MUSCHIUL STRIAT
55.Încetarea
MECANISMELE IMPLICATE IN RELAXAREA MUSCULARA, IN MUSCHIUL NETED54.
• contracției musculare:
MECANISMELE IMPLICATE IN RELAXAREA MUSCULARA IN MUSCHIUL STRIAT
→ Contracția musculara poate sa înceteze prin:
- hidroliza ACh legata de receptorul nicotinic
- inactivarea receptorului nicotinic (dupa 1 ms)
- indepartarea Ca2+ din citoplasma.
→ Contracția încetează ca urmare a clivării ACh în fanta sinaptică şi prin revenirea concentrației Ca2+
citoplasmatic la valoarea inițială, de repaus.
→ Ca2+ este expulzat din citoplasmă cu consum de ATP, fie fiind reintrodus în RS prin intermediul
pompei de Ca2+-SERCA(Sarco/Endoplasmatic Reticulum Calcium ATPaze), fie pompat în spațiul
extracelular cu ajutorul pompei de Ca2+ sarcolemale. (Acestor mecanisme li se adaugă activitatea
schimbătorului Na+/Ca2+, a cărui funcționalitate se bazează pe forța motrice a gradientului de Na+).
→ Pompa SERCA se gaseste in membrana RS si are rolul de a transporta Ca2+ împotriva gradientului
de concentrație.
→ Activitatea pompei SERCA este controlata de fosfolamban, o proteina integrala reglatoare care, in
condiții bazale, inhiba activitatea pompei.
→ Fosfolambanul se gaseste doar in fibra musculara scheletica rapida, fibra musculara cardiaca si
neteda si este controlat la rândul său de către receptorii beta adrenergici
→ Creşterea concentrației Ca2+ citosolic activează proteinkinaze Ca2+ dependente care vor fosforila
fosfolambanul şi vor iniția activitatea SERCA.
→ Similar, activarea beta adrenergică este urmată de stimularea proteinei G cu activarea adenilat
ciclazei (AC). Creşterea activității AC creşte AMPC citoplasmatic şi activarea în cascadă a PKA
(fosfokinaza A). PKA determina fosforilarea fosfolambanului, care pierde capacitatea de inhibare a
pompei SERCA, cu pompare mai rapidă a Ca2+ în RS şi cu scăderea duratei fazei de relaxare musculare.
65
66
55. MECANISMELE IMPLICATE IN RELAXAREA MUSCULARA, IN MUSCHIUL NETED
56. SURSE DE CA IN MUSCHI SCHELETIC55. MECANISMELE IMPLICATE IN RELAXAREA

• Mecanismul relaxării musculare :
MUSCULARA, IN MUSCHIUL NETED
- Relaxarea musculaturii netede este inițiată prin scăderea concentrație de Ca2+ în citosol.
- Mecanismele implicate eliminarea Ca2+ din citosol sunt:
1. activitatea pompei SERCA (readuce Ca2+ in RS)

2. pompa de Ca2+ sarcolemala - trimite Ca2+ în spațiul interstițial
3. antiportul Na+/Ca2+ scoate Ca2+ din celulă la schimb cu Na+ datorită gradientului de Na+.
- Prin scaderea concentrației de Ca2+ în citosol, se desface complexul Ca2+-calmodulină şi nu mai este
activată MLCK.
- Fosfataza lanțului uşor reglator al miozinei(MLCP)-heterotrimer defosforilează lanțul reglator uşor al
miozinei. Odată defosforilat lanțul uşor de miozină activitatea ATP-azică a miozinei încetează şi este
initiată relaxarea musculară.
* Fosfataza lanțului uşor al miozinei (MLCP) poate fi controlată prin activarea GPCR. GPCR activează
cascada de PLC-DAG-IP3-PKC. Activarea PKC scade activitatea fosfatazei lanțului uşor al
miozinei(MLCP).
67
56. SURSE DE CA IN MUSCHI SCHELETIC
57. SURSE DE CA2+ IN MUSCHIUL NETED56. SURSE DE CA IN MUSCHI SCHELETIC

- PA generat prin deschiderea canalelor de Na+ voltaj-dependent patrunde in tubii T, unde deschide
canalele de Ca2+ tip L voltaj-dependente (tip DHP). Astfel, Ca2+ patrunde in celula in sensul gradientului
de concentrație.
- RS contine depozite de Ca2+ legate de calsechestrina si calreticulina. Cresterea concentrației

intracelulare a Ca2+ pătruns prin canalele de Ca2+ de tip DHP determina deschiderea canalelor de Ca2+
de la nivelul membranei RS. Cu cat concentrația intracelulara a Ca2+ creste, cu atat se deschid mai
multe canale de Ca2+ - mecanism “calciu cheamă calciu”.
- De asemenea, se deschid si canalele rianodinice(RyR) de la nivelul RS, prin cuplarea mecanica intre
cele 2 tipuri de canale
*In fibra musculara scheletica, intreaga cantitate de Ca2+ din timpul contractiei poate fi asigurata de
RS, spre deosebire de fibra musculara cardiaca (in care o parte importanta a concentratiei de Ca2+ este
furnizata prin canalele tubului T)
68
57. SURSE DE CA2+ IN MUSCHIUL NETED
58. TIPURI DE FB MUSCULARE STRIATE57. SURSE DE CA2+ IN MUSCHIUL NETED

- Depolarizarea membranei determina deschiderea canalelor de Ca2+ voltaj-dependente de tip L,
permițând influxul de Ca2+ in celula.
- Prin activarea caii neurotransmitator-GPCR-PLC-DAG-IP3, sunt deschise canalele de Ca2+ de la nivelul

RS, iar Ca2+ este eliberat in citosol
- Deschiderea canalelor de Ca2+ voltaj-independente prin activarea caii STIM-ORAI1:

→ canalele de Ca2+ se deschid prin mecanismul “calciu cheamă calciu” si prin cuplarea
mecanica a celor 2 tipuri de canale de Ca2+ (din membrana RS si cele de tip L).
!!!In muschiul neted- RS se afla in apropierea caveolelor, insa nu mai exista un contact direct
al canalelor de Ca2+ tip L cu canalele RyR din membrana RS
- La nivelul RS au fost descrise mai multe tipuri de canale de Ca2+ :

- unele blocate de rianodina (RyR3)
- unele activate de Ca2+
- unele activate de IP3
- Mecanismul principal de deschidere al canalelor de Ca2+ de la nivelul RS este mediat de IP3.
!!!- Sursa de Ca2+ necesara contractiei musculare, fata de celula musculara striata, este atat din afara
celulei, cat si din RS.
69
58. TIPURI DE FB MUSCULARE STRIATE
59. TIPURI DE FIBRE MUSCULARE NETEDE58. TIPURI DE FB MUSCULARE STRIATE

• Modul in care fibra musculara isi produce energia si viteza cu care se contracta diferentiaza
fibrele musculare in:
a)- Fibre musculare glicolitice albe tip IIb:

- metabolism glicolitic rapid
- densitate scăzută a capilarelor
- rezistenta scăzută la efort
- viteza mare de contractie
- depozite mari de glicogen
- diametru mare
- conținut scăzut in mioglobina
b)- Fibre musculare oxidativ-glicolitice roșii tip IIa:

- se mai numesc si fibre intermediare
- au o viteza mare de contractie, asemănătoare fibrelor glicolitice
- rezistenta intermediara la oboseala musculara
- metabolismul combina glicozilarea anaeroba cu arderea oxidativa in ciclul Krebs
c)- Fibre musculare oxidative roșii tip I:

- metabolism oxidativ
- densitate crescuta a capilarelor
- rezistenta mare la efort
- viteza de contractie mica
- depozite mici de glicogen
- diametru mic
- conținut crescut in mioglobina
70
71
59. TIPURI DE FIBRE MUSCULARE NETEDE

- Caracteristici fibre musculare
MORFOLOGIE, netede:
DURATA, LATENTA)59. TIPURI DE FIBRE MUSCULARE NETEDE
- celule fusiforme, uninucleate, mai mici decat fibrele musculare striate
- inervatie vegetativa, control involuntar
- contractie lenta / peristaltica
- celulele actioneaza ca un sincitiu datorita comunicării prin numeroase jonctiuni gap
- fara striatii ( filamentele contractile nu mai sunt organizate in sarcomere)
- are mai multe filamente de actina decat de miozina
- caveolele sunt invaginatii ale membranei, cu functie asemănătoare tubilor T
- corpii densi reprezinta locuri de atașare a filamentelor ușoare de actina (~discurilor Z din fb
musc striata)
1) Muschiul neted unitar (visceral):

- Fibrele musculare netede viscerale prezintă numeroase joncţiuni gap, astfel celule pot realizeaza
sinciții care permit contracția sincronă a muşchiului.
→ joncțiunile gap sunt canale ionice care permit trecerea apei şi a ionilor liber, fără
restricție între două celule, împiedicând însă trecerea de molecule mari.
→ rolul central al joncţiunilor gap este de a permite fluxul de ioni, ceea ce permite
transmiterea excitației de la o celulă la alta.
→ viteza de transmitere a impulsului electric între celule este foarte mare şi permite
contracția aproape simultană a tuturor celulelor din sincițiu.
→ aceste sinciții au dimensiuni variabile în funcție de necesitatea viscerului, care

poate fi limitat cum este sfincterul piloric al stomacului, sau poate fi un sincițiu larg care
cuprinde în mai multe celulele musculare netede cum este cazul muschiului detrusor vezical.
Numărul de joncţiuni gap reglează viteza de propagare a potențialului de acțiune în intreg
sincițiul.
- Terminația nervoasă vegetativă efectoare face sinapsă cu o parte din celulele musculare
netede, prin intermediul unor varicozități(dilatatii). Impulsul electric care este transmis in toate celule
interconectate din sincitiu, determina contractia in bloc a muschiului ca o unitate.
- Exemple - muşchiul vezicii urinare/ al vezicii biliare/ a tubului digestiv/ musculatura uterină/
musculatura peretelui arterial etc.
2) Muschiul neted multiunitar:

- celulele musculare multiunitare au puține joncţiuni gap, de aceea aceste celule se comportă
ca unitați separate.
- fiecare unitate primeşte o terminație nervoasă vegetativă.
- PA al muschiului multiunitar este asemanator cu al muschiului striat sau cardiac.
- Exemple de muşchi multiunitari: irisul/ muşchiul ciliar/ muşchiul erector al firului de păr.
72
73

MORFOLOGIE, DURATA, LATENTA)
61. PRESIUNEA
- Potențialul INTRAOCULARA60.
de acțiune este o schimbarePREZENTATI
temporară înCOMPARATIV PA IN
potențialul electric al MUSCHIUL SCHELETIC
unei celule, care joacă
un rol crucial în SI NETED (MOD
transmiterea DE GENERARE,
semnalelor MORFOLOGIE,
în sistemul DURATA,
nervos și în activitatea LATENTA)
musculară. Vom compara
potențialul de acțiune în mușchiul scheletic și cel neted:
• Mușchiul Scheletic:
1. Mod de Generare:
- Sursa de Stimulare: Potențialul de acțiune în mușchiul scheletic este generat de stimularea directă a
neuronului motor de către un neurotransmițător, acetilcolina.
- Junctionarea Neuromusculară: Are loc la nivelul joncțiunii neuromusculare, unde neuronul motor
face sinapsă cu fibră musculară.
2. Morfologie:
- Fibră Musculară Striată: Mușchii scheletici au o structură striată datorită organizării sarcomerelor.
- Unitate Motorie: O unitate motorie constă într-un neuron motor și toate fibrele musculare pe care
le inervează.
3. Durata și Latența:
- Durata Potențialului de Acțiune: Aproximativ 1-2 milisecunde.
- Latenta: Timpul dintre stimul și apariția potențialului de acțiune este scurt, în jur de 1 milisecundă.
4. Control Voluntar:
Control: Mușchii scheletici sunt în principal sub control voluntar, iar potențialul de acțiune poate fi
declanșat în mod voluntar de sistemul nervos central.
• Mușchiul Neted:
1. Mod de Generare:
- Sursa de Stimulare: Stimularea în mușchiul neted poate fi inițiată de sisteme autonome sau de
stimuli locali, cum ar fi schimbările în concentrația ionilor.
2. Morfologie:
- Fibră Musculară Netedă: Fibrilele musculare netede nu prezintă organizarea striată a sarcomerelor.
- Absența Unității Motorii: Nu există o unitate motorie clar definită; un singur neuron poate inerva
multiple celule musculare netede.
3. Durata și Latența:
- Durata Potențialului de Acțiune: Potențialul de acțiune în mușchiul neted are o durată mai lungă,
variind de la câteva secunde la minute.
- Latenta: Poate avea o latenta mai lungă decât în mușchiul scheletic, deoarece răspunsul poate fi mai
gradual și nu este întotdeauna un răspuns imediat la stimul.
4. Control Involuntar:
Control: Mușchii netezi sunt în principal sub control involuntar și sunt supuși reglărilor autonome și
hormonale.
→ Concluzie:
Mușchii scheletici și cei netezi au diferențe semnificative în modul în care generează și răspund la
potențialele de acțiune, reflectând funcțiile și reglarile lor specifice în organism.
74
75
61. PRESIUNEA INTRAOCULARA
62. EMETROPIA SI REFRACȚIA OCULARA61. PRESIUNEA INTRAOCULARA

- Presiunea intraoculara are o valoare normala de 11-21 mm Hg.
- Valoarea normala este data de echilibrul dintre cantitatea de umoare apoasa produsă de corpul ciliar
si cantitatea de umoare apoasa eliminata.
- Cantitatea de umoare apoasa produsă de epiteliul non-pigmentar din procesele ciliare ale corpului
ciliar este de 2,0-2,5 microlitri/min. Secretia variaza putin atat diurn, cat si de-a lungul vieții.
- Eliminarea umorii apoase se realizează pe 2 cai:
- calea trabeculo-canaliculara (90%)-cale principala: prin trabecul in canalul Schlemm si apoi

prin venele apoase spre venele episclerale. Anatomic, trabeculul situat in unghiul dintre iris
si cornee este format din punți in sulcusul scleral (o retea de colagen acoperita de endoteliu),
situat anterior de o vena circulara numita canal Schlemm.
- calea uveo-sclerala (10%)-cale secundara: umoarea traversează succesiv fibrele longitudinale

ale muschiului ciliar, spatiul supra-coroidian, venele transsclerale, venele episclerale
- Eliminarea umorii apoase variaza atat diurn, cat si de-a lungul vieții.
- Presiunea din venele episclerale variaza cu poziția corpului:
→ in ortostatism => scade
→ in clinostatism => creste.
- Presiunea din venele episclerale influenteaza rezistenta la curgere a umorii apoase.
→ Astfel, in timpul noptii si prima parte a zilei, presiunea intraoculara este crescuta, iar in a doua
parte a zilei este minima.
- De-a lungul vieții, din cauza resturilor celulare, a pigmentului irian, a unor celule inflamatorii,
reteaua se poate bloca. De asemenea, poate suferi modificari morfologice cu scaderea diametrului
porilor din reteaua trabeculara.
- Scaderea filtrării umorii apoase duce la cresterea presiunii intraoculare la o valoare ce afectează
negativ nervul optic.
76
• Glaucomul = rezultat prin scăderea eliminării umorii apoase (scurgerea apoasa prin ambele
cai este diminuata)
→ Distrugerea progresiva de fibre nervoase datorita creșterii presiunii intraoculare
(PIO)
→ Punctul cel mai vulnerabil al ochiului la creșterea presiunii intraoculare este capul
nervului optic unde are loc o distrugere a fibrelor nervoase datorita a 2 mecanisme: mecanic
si ischemic
• Mecanismul creșterii PIO:

o creșterea producției (foarte rar)
o scăderea eliminării de umoare apoasa (frecvent)
77
62. EMETROPIA SI REFRACȚIA OCULARA
63. ACOMODATIA62. EMETROPIA SI REFRACȚIA OCULARA

- Ochiul joacă un rol integral în abilitatea de a analiza si intelege lumea exterioară. Ochiul uman, pentru
a analiza lumea exterioară, are nevoie să aducă imaginea obiectelor pe retină la o dimensiune
convenabilă pentru a putea fi procesată la nivelul retinei, unde este codificată. Informația este
transmisă/decodificată analizata la nivel cerebral. Înțelegem aşadar că ochiul se comportă ca un
sistem optic asemănător microscopului sau telescopului în dorința de a realiza o imagine reală,
focalizată pe retina şi de dimensiuni mici pentru ca aceasta să poată fi preluată şi transformată în
semnale nervoase de către retină.
- Sistemul de dioptrii al ochiului uman cuprinde 4 suprafete dioptrice principale:
1. Fața anterioară a corneei, care este cel mai important dioptru convergent, cu o valoare de
48D datorita curburii r = 7,8mm şi a diferenței mari a indicilor de refractie ai corneei (1,377) şi
aerului 1.
2. Fata posterioară a corneei, care este un dioptru divergent slab de -6D. Puterea slabă a acestui
dioptru este data de indicii aproximativ similari ai corneei și umorii apoase (1.336);
3. Fata anterioară a cristalinului care separă cristalinul (indice 1.386) de umoarea apoasă;
4. Fata posterioară a cristalinului care separă cristalinul de umoarea vitreană (indice 1.336).
→ Fața anterioară şi posterioară a cristalinului formează o lentilă convexă cu o putere de 20-21 dpt(D)
- Valoarea totală a sistemului de dioptrii este de 60 D +/- 3D

- Punctul nodal al ochiului este la 17mm de retina.
- Lungimea normala a axului ochiului este de 21-23 mm.
- Statusul refractiv al unui ochi se definește prin 2 metode:
1. Determinarea punctului focal

- Punctul focal este locul in care se formeaza imaginea unui obiect situat la infinit intr-
un ochi non-acomodativ. Infinitul oftalmologic (in mod uzual =5m) este distanta de la care
ochiul nu acomodează obiectele privite de ochiul emetrop.
- Astfel, in cazul emetropiei, PF este pe retina si in lipsa acomodatiei, imaginea unui
obiect situat la infinit va fi clară, bine definita. Daca PF este anterior sau posterior de retina,
imaginea formata in ochi va fi defocusata, neclara.
- Exista 3 statusuri refractive importante pentru ochiul non-acomodativ care privește

un obiect aflat la infinit:
78
→ punct focal pe retina - emetropie

→ punct focal anterior de retina - miopie
→ punct focal posterior de retina – hipermetropie
2. Determinarea punctului remotum

- Punctul remotum este punctul conjugat cu retina intr-un ochi non-acomodativ.
→ in cazul ochiului emetrop, punctul remotum este la infinit
→ In cazul ochiului miop, punctul remotum este real si intre infinit si ochi
→ In cazul ochiului hipermetrop, punctul remotum este virtual
Emetropia - este statusul refractiv al ochiului non-acomodativ, in care imaginea unui obiect situat la
infinit se formeaza pe retina.
- Punctul remotum este la infinit, iar punctul focal este pe retina.
- Exista un echilibru ideal intre puterea sistemului dioptric (format din fetele anterioara si posterioara
ale corneei si cristalinului) si lungimea axului ochiului.
Ametropiile (vicii de refractie) - reprezintă situația în care imaginea unui obiect situat la infinit pentru
un ochi non- acomodativ nu se formează pe retină.
- Aceste ametropii pot fi 1-de ax, când puterea dioptriilor oculare este normală dar axul ochiului este
fie prea scurt în cazul hipermetropilor, fie prea lung în cazul miopilor sau poate fi 2-de refracție când
puterea refractivă a dioptriilor fie este prea mare în cazul miopilor, fie este prea mică în cazul
hipermetropilor.
1)Miopia - reprezinta dezechilibrul dintre puterea dioptrica si lungimea axului ochiului.

- In ochiul miop non-acomodativ, imaginea unui obiect situat la infinit se formeaza anterior de retina.
Punctul remotum este intre infinit si ochi, iar punctul focal este in fata retinei.
- Exista 3 tipuri de miopii:
- miopie de ax, in care lungimea axului ochiului este mai mare decat normal
- miopie de refracție, in carea puterea de refracție a ochiului este mai mare decat normal
- miopie mixtă, in care lungimea axului si refracția ochiului sunt mai mari decat normal
- Puterea dioptrica a miopiei se definește ca inversul distantei dintre punctul remotum si ochi.
(PD=1/distPR-ochi)
- Miopia se corectează cu lentile care scad puterea de refracție a ochiului, lentile concave sau lentile
negative corespunzătoare viciului de refracție.
79
2)Hipermetropia - este dezechilibrul dintre puterea dioptrica si lungimea axului ochiului.

- In ochiul hipermetrop non-acomodativ, imaginea unui obiect situat la infinit se formeaza in spatele
retinei. Punctul remotum este un punct virtual, iar punctul focal este înapoia retinei.
-Exista 3 tipuri de hipermetropii:
- hipermetropie de ax - axul mai mic decat normal
- hipermetropie de refracție - refracția ochiului mai mica decat normal
- hipermetropie mixtă - refracție+ax mai mici decat normal
- Puterea dioptrica a hipermetropiei se definește prin valoarea lentilelor convexe (pozitive) necesare
ochiului non-acomodativ, capabile sa aducă punctul remotum la infinit sau punctul focal pe retina.
- Hipermetropia se corectează fie prin purtarea de lentile convexe, fie prin acomodatie. Totuși,
acomodatia prelungita provoacă cefalee, dureri oculare, ochi roșii, vedere neclara, fatigabilitate.
3)Astigmatismul - este un viciu de refracție dat de modificarea ordonata dpdv geometric a dioptriilor,
de la forma normala sferica a corneei la forma de calota torica.
- La pacientul astigmatic nu se formeaza imagini stigmate, fiecare punct al obiectului formeaza 2 linii
focale perpendiculare intre ele si la distanta corespunzătoare celui mai puternic si celui mai slab
meridian refractiv (intre ele se formeaza intervalul Sturm)
- Se corectează cu cilindri pozitivi/negativi (astfel se obtine o imagine stigmata).
80
63. ACOMODATIA
64. ACUITATEA VIZUALA63. ACOMODATIA

• Structuri implicate in acomodatie
- În cazul în care obiectul se apropie de ochi, în absența acomodației, imaginea acestuia se formează
în spatele retinei și deci devine neclară . Pentru a continua să vedem clar puterea sistemului de dioptrii
trebuie să crească astfel ca imaginea să fie focusată pe retină. Dintre dioptrii oculari, singurul care se
poate modifica este cristalinul. Creşterea puterii refractive aduce imaginea obiectului pe retină.
- Acomodatia este mecanismul in care ochiul isi modifica puterea de refractie prin modificarea
curburilor cristalinului.
- Modificarea curburilor cristalinului (cristalin mai bombat= raze de curbura mai mici) determina
modificarea punctului remotum al retinei. Daca in ochiul emetrop non-acomodativ punctul remotum
este la infinit, in cazul in care ochiul acomodează, punctul remotum se apropie de globul ocular. Cu
cat acomodatia este mai mare, cu atat creste puterea de refractie a cristalinului si întregului sistem
dioptric, astfel punctul remotum este mai apropiat de ochi.
- Modificarea curburilor cristalinului se datorează reflexului de acomodatie. Acest reflex nu este

înnăscut, ci este dobândit dupa varsta de 6 luni odata cu dezvoltarea funcției maculare.
- Efortul acomodativ implica 3 structuri:

→ muschiul ciliar (fibre circulare in principal)
→ ligamentele zonulare
→ cristalinul
81
• Mecanismul acomodatiei
- Acomodatia se realizează prin contracția muschiului ciliar care produce micșorarea aperturii descrise
de acesta, urmată de relaxarea zonulei si bombarea (accentuarea curburilor/ cresterea convexitatii)
cristalinului datorita elasticitatii proprii.
- Efortul acomodativ este cu atat mai important cu cat obiectul privit este mai aproape de ochi.
- La persoanele tinere, amplitudinea acomodatiei este de 10-14 D.
- Puterea acomodatia scade odata cu varsta, datorita scăderii elasticitatii cristalinului. Astfel, la 30 de
ani, acomodatia este de 7 D, iar la 40 de ani scade la 3-4D. Pentru a vedea la aproape (25 cm), avem
nevoie de 4 D. Cum la persoanele de 40 de ani, acomodatia nu depaseste 4 D, acestea au nevoie de
lentile convexe pozitive. La 70 de ani acomodatia este aproape 0.
• Reflexul acomodativ (controlul acomodatiei)
- Aferentele sunt realizate de nervul optic, tracturile optice si apoi radiațiile optice.
- Daca imaginea proiectata la nivel cerebral este neclara/ defocusata , impulsurile plecate prin
tracturile occipito-tectale si occipito-coliculare determina stimularea nucleilor Edinger-Westphal.
- Fibrele preganglionare intra in alcătuirea nervului II (asemanator caii eferente a reflexului pupilar)
si fac sinapsa cu neuronul 2 al caii in ggl. ciliar. De la acesti neuroni pornesc fibre scurte care inerveaza
componenta circulara a muschiului ciliar.
- Sistemul vegetativ simpatic contine 3 neuroni:
- primul - in hipotalamus
- al doilea - in cornurile intermediolaterale ale măduvei spinarii la nivel C8-T2
- Al treilea - in ggl. cervical superior
*NB. Un mecanism care să explice reglarea fină a acomodației provine din faptul că punctul focal
pentru lumina verde este anterior punctului focal pentru roşu la acelaşi grad de acomodație.
- Dacă imaginea recepționată de celulele cu conuri pentru verde este mai clară decât imaginea
recepționată de celulele cu conuri pentru roşu înseamnă că întreaga imagine se formează in spatele
retinei și reflexul va întări acomodația.
- Invers, dacă imaginea furnizată de celulele cu conuri pentru roşu este mai clară decât pentru verde
înseamnă că întreaga imagine se formează in fața retinei si reflexul va scădea efortul acomodativ.
- În situația în care imaginea furnizată de conurile pentru roşu şi pentru verde este similară, atunci
punctul focal este pe retină și nu trebuie făcute ajustări ale acomodației.
82
* Punctul proximum reprezintă distanţa până la care o persoană poate să vadă clar. * Punctul
remotum este în relație cu statusul refractiv al ochiului (emetrop, ametrop) dar şi cu puterea de
acomodatie.
o la tineri este la 5-10 cm de ochi, mai apropiat în cazul miopilor şi mai îndepărtat în cazul
hipermetropilor
o puterea acomodatiei scade cu vârsta, astfel că punctul remotum creste. În jurul vârstei de 40
de ani acomodația scade sub 4 dioptrii, astfel că punctul remotum este situat la peste 25 cm.
La vârste înaintate, acomodația scade aproape de 0, astfel că punctul proximum coincide cu
punctul remotum (PP=PR).
83
64. ACUITATEA VIZUALA
65. TRANSDUCTIA SEMNALULUI VIZUAL64. ACUITATEA VIZUALA

- Acuitatea vizuala reprezinta capacitatea ochiului de a distinge forma/ conturul/ dimensiunea
obiectelor. Este puterea de discriminare spațială pe care o poate exercita ochiul pentru a vedea
anumite detalii din spatiu. Acuitatea poate fi caracterizata in mai multe moduri:
1. Discriminarea vizuala spațială

- minima perceptibilă (determinarea dimensiunii minime a unui punct luminos din
spatiu care poate fi perceput)
- minima separabila - AV clinica/AV Snellen (determinarea unghiului minim de separare
dintre 2 puncte luminoase din spatiu percepute distinct)
2. Discriminarea vizuala luminoasa (1%) sau sensibilitatea la contrast reprezinta pragul minim
vizibil, adică strălucirea minima a unei tinte pentru a putea fi percepută distinct fata de fundal
3. Discriminarea vizuala temporala - durata minima intre 2 stimulări pentru a putea fi percepute
distinct (ex- cinematografia)
- In termeni obișnuiți, acuitatea vizuala este acuitatea clinica/acuitatea Snellen si reprezinta

determinarea unghiului de separare minim intre 2 puncte separate.
- Se măsoară cu teste construite astfel încât fiecare semn sa subintinda un unghi de 5 min de arc de
cerc, iar fiecare element al semnului sa subintinda un unghi de 1 min de arc de cerc.
- Se exprima ca raport intre distanta de la care pacientul vede cel mai mic semn si distanta de la care
acest semn este văzut sub un unghi de 5 min arc de cerc.
- Unghiul minim in termeni fiziologice este de 25 sec arc de cerc. Sub acest unghi, razele trimise de 2
puncte luminoase diferite cad pe 2 celule fotoreceptoare distincte.
AV= 5m(distanta de la care pacientul vede semnul care subintinde 15min arc de cerc)/15m(distanta
de la care acest semn este vazut sub unghi de 5min arc de cerc)=0.33
- Capacitatea de discriminare nu este egala in toata retina si depinde de intensitatea luminoasa a

punctelor luminoase.
- Acuitatea vizuala este mai mare in macula(retina situata in polul posterior al ochiului) decat in
retina periferica si se datorează diferențelor histologice dintre cele doua.
- Macula are o grosime mai mica central decat retina periferica si astfel lumina sufera un fenomen de
dispersie mai mic.
- Distribuția celulelor fotoreceptoare influenteaza acuitatea vizuala.

- In macula se gasesc doar celule cu conuri.
- In retina periferica este un amestec de celule cu conuri si bastonașe, densitatea celor cu conuri
scăzând odata cu indepartarea de macula.
84
*Celulele cu bastonașe sunt distribuite relativ uniform in retina periferica si lipsesc in macula. Aceasta
distribuție neuniforma a celulelor fotoreceptoare influenteaza scotopic si fotopic dpdv al acuității. In
fotopic, acuitatea vizuala este maxima in macula si scade abrupt la trecerea in periferie. In scotopic,
acuitatea vizuala este relativ omogena in periferie si absenta in macula.
85
65. TRANSDUCTIA SEMNALULUI VIZUAL
66. ADAPTARE LA LUMINA SI INTUNERIC65. TRANSDUCTIA SEMNALULUI VIZUAL

- Fototransductia are loc in segmentul extern al fotoreceptorilor.
- Proteina centrala din celulele cu bastonas este rodopsina.
→ rodopsina face pate din familia GPCR (proteinelor G cuplate cu un receptor).
→ aceasta are o forma activa si una inactiva.
→ rodopsina activata declanseaza o cascada celulara de amplificare a semnalului, care
generează hiperpolarizarea celulei.
→ rodopsina este formata din cis-retinal si opsina.
- Atunci cand o cuanta de lumina ajunge la nivelul rodopsinei, aceasta trece prin faze instabile de
scurta durata pana la stadiul de metarodopsina II (forma activa).
- Rodopsina activata are o durata de viața de sub o secunda, timp in care declanseaza cascada de
amplificare a semnalului.
- Timpul de actiunea al rodopsinei active este controlat de rodopsin-kinaza (protein teonin seraza).
- Fosfometarodopsina II formeaza rapid un complex cu Arrestin-1. Acest complex este instabil si se
desface in componentele sale: arrestin-1, transretinal, opsina.
- Trans-retinalul este redus la trans-retinol/vitamina A, care trece in epiteliul pigmentar, unde are
loc izomerizarea la 11-cis-retinol apoi dehidrogenarea la 11-cis-retinal. Acesta din urma ajunge la
nivelul fotoreceptorilor, unde reformează rodopsina.
- Activitatea rodopsin-kinazei este controlată de o proteina ce leaga Ca2+ numita recoverina.

→ La întuneric, concentrația Ca2+ este crescuta, iar recoverina leaga rodopsin-kinaza astfel ca
durata de actiune a rodopsinei activate este mai mare.
→ La lumina, concentrația Ca2+ este redusă, iar activitatea rodopsin-kinazei/arrestin-1 este
crescuta, astfel ca rodopsina este mai putin sensibilă la lumina.
- Sensibilitatea rodopsinei creste progresiv odata cu scaderea intensității luminii. !!!Acest fenomen
este important in celulele cu bastonas, in cele cu conuri expresia recoverinei fiind mai mica.
86
- La nivelul celulelor cu conuri si bastonașe exista mai multe tipuri de canale si transportori.
- In segmentul extern al fotoreceptorilor se gasesc canale cationice neselective controlate de
nucleotide ciclice (GMPc), care permit un influx continuu de Na+ si Ca2+.
- In segmentul intern exista canale de K+ permanent deschise care realizează un eflux
continuu de K+.
- Pentru a-si mentine echilibrul ionic, celula are numeroase pompe de Na+/K+ si transportori Ca2+/Na+.
→ La întuneric, fotoreceptorii sunt depolarizati prin fluxul continuu de Na+ si Ca2+ care are loc prin
canalele cationice controlate de GMPc.
Aceasta se numește curent de întuneric si provoacă o depolarizare persistenta (la -40 mV).
GMPc este produs din GTP de catre guanilat-ciclaza. Depolarizarea fotoreceptorilor si prin
influxul continuu de Ca2+ determina o eliberarea continua de neurotransmitator-glutamat.
→ La stimularea fotorecepotrilor cu cuante de lumina, are loc activarea rodopsinei. Rodopsina

activata activeaza mai multe molecule de transducina, care activeaza molecule de fosfodiesteraza, ce
transforma GMPc in GMP.
Scaderea concentrației de GMPc determina închiderea canalelor cationice, întreruperea
curentului de întuneric, hiperpolarizarea celulei la -70 mV si întreruperea eliberării de glutamat.
87
66. ADAPTARE LA LUMINA SI INTUNERIC
67. REFLEX PUPILAR66. ADAPTARE LA LUMINA SI INTUNERIC

Adaptare la lumina
- Cand cantitatea de lumina care patrunde in ochi este prea mare, pupila se micșorează (mioza),
ajustând cantitatea de lumina si astfel se obțin imagini clare atat in mediu luminat, cat si in întuneric.
- In întuneric pupila se mărește (midriaza) asigurând o creștere a sensibilității retinei.
- Este un reflex rapid care determina modificarea diametrului pupilar de la 1,5 mm in lumina pana la
8 mm in întuneric.
- De asemenea, determina cresterea profunzimii campului vizual in lumina prin îngustarea fasciculului
de lumina care ajunge la retina.
- Acest răspuns apare atat in ochiul expus la lumina-reflex pupilar direct, cat si in ochiul contralateral-
reflex pupilar consensual.
→ Exista un răspuns parasimpatic-cel mai important si un răspuns simpatic.
- Răspuns PS:
- cand lumina patrunde in ochi, este stimulata retina si determina impulsuri care ajung
prin fibrele nervoase nazale in nucleii pretectali de parte opusa si prin fibrele
nervoase temporale in nucleii pretectali de aceeași parte.
- Astfel, expunerea la lumina a unui singur ochi determina stimularea nucleilor
pretectali de ambele parti.
- Neuronii din nucleii pretectali stimuleaza neuronii din ambii nuclei Edinger-Westphal,
astfel o stimulare unilaterala determina o contractie pupilara simetrică.
- Neuronii preganglionari din nucleii Edinger-Westphal trimit fibre pe calea nervului III
spre ganglionul ciliar. Fibrele postganglionare din ggl. ciliar inerveaza sfincterul
pupilar.
- Raspunsul simpatic determina contracția muschiului dilatator al irisului si include 3 neuroni:
- al treilea - in ggl. cervical superior
→ fibrele postggl. amielinice formeaza plexuri nervoase perivasculare si o data cu ramurile arteriale
ale carotidei comune ajung si fibrele nervoase la nivelul muschiului dilatator al pupilei
88
Adaptarea la intuneric
- Sensibilitatea la lumina creste in scotopic prin mai multe mecanisme. Unele actioneaza mai rapid
precum reflexul pupilar, alte actioneaza mai lent si sunt legate de nivelul rodopsinei si concentrației
intracelulare a Ca2+.
- Mecanisme:
- la intuneric, pupila isi poate mari suprafata de pana la 16 ori
- refacerea pigmentului in segmentul extern al fotoreceptorilor prin recombinarea opsinei cu
cis-retinal. Etapa cea mai lenta din ciclul rodopsinei este izomerizarea trans-retinolului in cis-
retinol. Conurile se refac mai rapid (10 min) decat bastonasele (30 min)
- alte mecanisme implicate sunt in relatie cu concentratia de Ca2+ intracelulara
- in intuneric, concentrația GMPc intracelular este crescuta datorita activității continue a
guanilat ciclazei si inactivității fosfodiesterazei. In prezenta GMPc, curentul de intuneric
determina cresterea concentrației intracelulare a Ca2+.
- Nivelul crescut de Ca2+ activeaza fosfodiesteraza, astfel încât conc GMPc sa nu ajungă la un
nivel excesiv. Concentrația crescuta a Ca2+ determina legarea recoverinei de rodopsin-kinaza,
astfel ca durata de viața a metarodopsinei II creste. Metarodopsina II actioneaza mai mult
timp asupra transducinei si astfel creste sensibilitatea bastonaselor.
89
67. REFLEX PUPILAR
- Cand cantitatea de lumina 68. care patrunde

CURENT in ochi este prea
DE INTUNERIC67. mare,PUPILAR
REFLEX pupila se micșorează (mioza),
ajustând cantitatea de lumina si astfel se obțin imagini clare atat in mediu luminat, cat si in întuneric.
- In întuneric pupila se mărește (midriaza) asigurând o creștere a sensibilității retinei.
- Este un reflex rapid care determina modificarea diametrului pupilar de la 1,5 mm in lumina pana la
8 mm in întuneric.
- De asemenea, determina cresterea profunzimii campului vizual in lumina prin îngustarea fasciculului
de lumina care ajunge la retina.
- Acest răspuns apare atat in ochiul expus la lumina-reflex pupilar direct, cat si in ochiul contralateral-
reflex pupilar consensual.
→ Exista un răspuns parasimpatic-cel mai important si un răspuns simpatic.
• Răspuns PS:
o cand lumina patrunde in ochi, este stimulata retina si determina impulsuri care ajung
prin fibrele nervoase nazale in nucleii pretectali de parte opusa si prin fibrele
nervoase temporale in nucleii pretectali de aceeași parte.
o Astfel, expunerea la lumina a unui singur ochi determina stimularea nucleilor
pretectali de ambele parti.
o Neuronii din nucleii pretectali stimuleaza neuronii din ambii nuclei Edinger-Westphal,
astfel o stimulare unilaterala determina o contractie pupilara simetrică.
o Neuronii preganglionari din nucleii Edinger-Westphal trimit fibre pe calea nervului III
spre ganglionul ciliar. Fibrele postganglionare din ggl. ciliar inerveaza sfincterul
pupilar.
• Raspunsul simpatic determina contracția muschiului dilatator al irisului si include 3 neuroni:
- al treilea - in ggl. cervical superior
→ fibrele postggl. amielinice formeaza plexuri nervoase perivasculare si o data cu ramurile arteriale
ale carotidei comune ajung si fibrele nervoase la nivelul muschiului dilatator al pupilei
90
68. CURENT DE INTUNERIC
69. VEDEREA COLORATA68. CURENT DE INTUNERIC

- La nivelul celulelor cu conuri si bastonașe exista mai multe tipuri de canale si transportori.
- In segmentul extern al fotoreceptorilor se gasesc canale cationice neselective controlate de
nucleotide ciclice (GMPc), care permit un influx continuu de Na+ si Ca2+.
- In segmentul intern exista canale de K+ permanent deschise care realizează un eflux
continuu de K+.
- Pentru a-si mentine echilibrul ionic, celula are numeroase pompe de Na+/K+ si transportori Ca2+/Na+.
→ La întuneric, fotoreceptorii sunt depolarizati prin fluxul continuu de Na+ si Ca2+ care are loc prin
canalele cationice controlate de GMPc.
Aceasta se numește curent de întuneric si provoacă o depolarizare persistenta (la -40 mV).
GMPc este produs din GTP de catre guanilat-ciclaza. Depolarizarea fotoreceptorilor si prin
influxul continuu de Ca2+ determina o eliberarea continua de neurotransmitator-glutamat.
91
69. VEDEREA COLORATA

- Celulele cu conuri sunt fotoreceptori
FOTOPIC SIimplicați in vederea
SCOTOPIC69. diurna,COLORATA
VEDEREA colorata si au segmentul extern in
forma de con => celule cu conuri.
- Acest segment contine discuri incomplete formate prin plicaturarea membranei celulare externe.
- Exista 3 tipuri de celule, fiecare tip avand un pigment fotosensibil - fotopsina- diferit pentru fiecare
culoare fundamentala: roșu, albastru, verde.
- Receptorul este format din partea proteica diferită pentru fiecare tip de celula si partea prostetica
reprezentata de un cromofor identic- 11 cis-retinal.
→ Tipurile de celule cu conuri:

- celule cu conuri pentru albastru numite si celule S (short wave) au maximul de absorbție la
437 nm
- celule pentru verde numite si celule M (medium wave) au maximul de absorbție la 533 nm
- celule pentru roșu numite si celule L (long wave) au maximul de absorbție la 564 nm
- Distribuția celulelor in retina este neomogenă. In fovee exista doar celule cu conuri, in principal M si
L, iar in retina periferica densitatea acestora scade odata cu indepartarea de macula.
• Vederea colorata corecta necesita prezenta celor 3 pigmenți. Este necesar de minim 2
pigmenți pentru vederea cromatica.
→ Vederea tricromata este prezenta la 90% din populație si presupune folosirea in proportii apropiate
a celor 3 tipuri de celule RGB.
→ Discromatopsia reprezinta absenta unuia dintre pigmenți, insa persoana vede aproape toate
culorile utilizând ceilalți 2 pigmenți.
→ Vederea monocromatica este foarte rară si reprezinta prezenta unui singur pigment.
92
• Exista 2 teorii care încearcă sa explice vederea colorata:
1. Teoria tricromatica:
- se bazează pe posibilitatea percepției tuturor nuanțelor culorilor formate prin
combinarea in proporții relative a culorilor fundamentale.
- exista o excitație diferită a celor 3 tipuri de conuri, iar intensitatea excitație pentru
fiecare pigment este comparata de creier.
2. Teoria Hering:
- propune existența unui proces neurologic care considera culorile a fi opuse. → astfel,
roșu este opus verdelui, albastru este opus galbenului, albul este opus negrului.
93

FOTOPIC SI SCOTOPIC
- Capacitatea de discriminare nu este egala in toata retina si depinde de intensitatea luminoasa a
71. CARACTERISTICILE SUNETULUI70. RELAȚIA DINTRE STRUCTURA RETINEI SI ACUITATEA SI
punctelor luminoase.
SENSIBILITATEA RETINEI IN FOTOPIC SI SCOTOPIC
- Acuitatea vizuala este mai mare in macula(retina situata in polul posterior al ochiului) decat in
retina periferica si se datorează diferențelor histologice dintre cele doua.
- Macula are o grosime mai mica central decat retina periferica si astfel lumina sufera un fenomen de
dispersie mai mic.
- Distribuția celulelor fotoreceptoare influenteaza acuitatea vizuala.

- In macula se gasesc doar celule cu conuri.
- In retina periferica este un amestec de celule cu conuri si bastonașe, densitatea celor cu conuri
scăzând odata cu indepartarea de macula.
*Celulele cu bastonașe sunt distribuite relativ uniform in retina periferica si lipsesc in macula. Aceasta
distribuție neuniforma a celulelor fotoreceptoare influenteaza scotopic si fotopic dpdv al acuității. In
fotopic, acuitatea vizuala este maxima in macula si scade abrupt la trecerea in periferie. In scotopic,
acuitatea vizuala este relativ omogena in periferie si absenta in macula.
→ Câmpul receptor este mic la nivelul foveei şi creşte progresiv pe măsura ce ne îndepărtam de
centru.
În fovee, este format dintr-o singură celulă cu con. Aceasta face sinapsă cu o singură celulă
bipolară şi cu o singură celulă ganglionară.
→ În periferie, câmpul receptor este larg datorită unei convergențe foarte mari.
Câmpul receptor în periferie este format din celule receptoare de până la 100 care converg
spre câteva celule bipolare care în final converg către o singură celula ganglionara.
→ Creşterea câmpului receptor scade rezoluția spaţială (discriminarea vizuală) dar creşte
sensibilitatea la lumină → foveea= mai putin sensibila la lumina
→ retina periferica= mai sensibila la lumina
94
71. CARACTERISTICILE SUNETULUI
72. STRIA VASCULARA71. CARACTERISTICILE SUNETULUI

• Caracteristicile sunetului
- Din punct de vedere muzical (sau estetic), sunetul este o entitate caracterizată de patru atribute:
înălţime, intensitate, durată şi timbru:
→ Frecvența sau tonul muzical este corespondentul înălțimii sunetului (măsurata în Hz).
→ Intensitatea sau amplitudinea muzicala este corespondentul nivelului de intensitate sonora
(măsurat în dB).
→ Durata - se calculează din momentul impactului până la dispariția ultimei vibrații percepute.
→ Timbrul sau culoarea -este o caracteristică a unui sunet muzical care permite să-l deosebim
de alte sunete de aceeaşi înălțime, durata şi intensitate.
Ex: două sau mai multe instrumente interpretează concomitent același paragraf. Deşi sunt aceleaşi
note, noi putem deosebii diferența dintre un pian şi o chitara chiar dacă ele cânta în acelaşi timp.
1. Frecventa sunetului
- Urechea umană este sensibila pentru frecvente ale sunetului intre 20-20.000 Hz. Acest interval
depinde de amplitudinea vibrației, precum si de varsta si starea de sănătate a individului.
- Intensitatea sunetului regleaza intervalul de frecvente ale sunetelor care pot fi percepute de o
persoana tânăra.
→ La intensitate de 0 dB, pot fi percepute doar sunetele cu frecventa de 3000Hz.
→ Cresterea intensitații sunetului la 60 dB determina mărirea intervalului frecvențelor care
pot fi percepute, fiind intre 500-5000 Hz.
→ Cresterea intensității sunetului mărește intervalul frecvențelor audibile. Doar sunetele
intense pot fi auzite in intervalul complet de 20-20.000 Hz.
- Frecventa vibrației da tonalitatea sunetului. Aceste tonuri le putem clasifica in:

- tonurile pure sunt simple unde sinusoidele, rar întâlnite in realitatea de zi cu zi
- tonurile emise de instrumentele muzicale, vocea umană sunt un amestec de sunetele cu
frecvente diferite: frecventele cele mai joase constituie tonalitatea vocii, frecventele cele mai
înalte constituie timbrul vocii
- un amestec de frecvente fara nicio legătura intre ele formeaza zgomotele, caracterizate prin
lipsa încărcăturii informaționale.
2. Intensitatea sunetului
- Reprezinta densitatea superficiala a puterii acustice, anume puterea vibrației transferate printr-un
element de suprafata normal in direcția de propagare a undelor sonore.
- Intensitatea sunetului=puterea transferata/unitatea de arie si se măsoară in Watt/m2.
- Puterea sunetului este energia undei sonore transferata intr-o secunda si se exprima in Watt.
- Deoarece intensitatea sunetelor percepute de urechea umană variaza foarte mult, intensitatea
sunetului se exprima ca logaritmare a raportului dintre IS si IS de referinta.
- Nivelul IS de referinta se mai numește si pragul de audabilitate.
- Logaritmarea raportului se exprima in Beli sau decibeli.
95
- Valoarea IS de referinta este de 0 dB. Rezulta ca valoarea de 0 dB nu înseamnă lipsa sunetului sau
audibilitatii acestuia. 0 dB are cel mai slab sunet care poate fi perceput de urechea umană.
- Intensitatea sunetului este direct proporțională cu puterea sursei si

invers-proporțională cu distanta pana la sursa si suprafata ariei asupra careia se răsfrânge puterea
sunetului.
3. Presiunea sunetului
- Din definiție, sunetele sunt unde longitudinale de compresie si decompresie.

- Compresia si decompresia sunt presiunea pe care o exercita undele sonore asupra mediului.
- Intensitatea sunetului este direct proporțională cu pătratul presiunii sunetului. Deoarece pătratul
presiunii sunetului variaza, ca si intensitatea, foarte mult, presiunea sunetului se exprima ca
logaritmarea raportului dintre pătratul presiunii sunetului si pătratul presiunii de referinta care este
presiunea atmosferică.
4. Tărie
- Percepția sunetelor este dependenta de frecventa acestora.

- In plus, sunetele cu aceeași intensitate dar cu frecvente diferite nu sunt percepute egal.
- Tăria sunetului este intensitatea cu care urechea percepe sunetul.
- Se numește phone tăria sunetului de 0 dB cu frecventa de 1000 Hz.
- Sunetele cu frecvente diferite fata de a sunetului de referinta, pentru a avea aceeași tărie, trebuie sa
aibă intensități diferite (de regula mai mari).
96
72. STRIA VASCULARA
73. TRANSDUCTIA SEMNALULUI AUDITIV72. STRIA VASCULARA

- Stria vasculara produce endolimfa cu o concentrație crescuta de K+ si un potential pozitiv de +80
mV.
- Stria vasculara este un epiteliu bistratificat, care prezinta vase intraepitelial. Pe langa epiteliul
bistratificat format din celule marginale si intermediare, prezinta spre perilimfa fibrocite si celule
bazale.
- La nivelul striei exista mai multe elemente importante pentru producerea endolimfei.
→ Un prim element este prezenta jonctiunilor stranse la nivelul celulelor bazale si marginale.
Jonctiunile stranse dintre celulele bazale separa spatiul intrastrial de perilimfa, iar cele dintre celulele
marginale separa spatiul intrastrial de endolimfa.
→ Un alt element este prezenta jonctiunilor gap intre fibrocite-celule bazale si intre celule
bazale-celule intermediare, care permit trecerea libera a ionilor de la fibrocite aflate in contact cu
perilimfa la celule intermediare aflate in contact cu spatiul intrastrial.
• Etapele formarii endolimfei:
- încărcarea cu K+ a celulelor intermediare prin intermediul fibrocitelor

- jonctiunile gap permit trecerea K+ de la fibrocite la celule bazale si apoi la celule intermediare
- celulele intermediare sunt implicate in încărcarea spațiului intrastrial cu K+ si menținerea
potentialului puternic pozitiv prin eflux de K+
- extragerea K+ din spatiul intrastrial de catre celulele marginale si eliberarea lui in endolimfa
-
• Funcția striei vasculare
→ Stria vasculara asigura energia necesară depolarizarii celulelor ciliate auditive.

- In absenta depolarizarii prin influx de K+, depolarizarea acestor celule s-ar face teoretic prin
mecanismul clasic de influx de Na+ prin canale voltaj dependente.
97
- Deși influxul de Na+ este pasiv, extragerea lui se face prin actiunea pompei Na+/K+ care
necesita ATP.
- Cresterea necesarului de ATP, adică cresterea metabolismului celular implica necesitatea mai
multor vase la nivelul organului Corti, care prezinta niște inconveniente: cresterea greutăți
membranei bazale cu modificarea micro-mecanicii si pulsația vaselor ar oferi un sunet de
fond.
- Prin aceste modificari teoretice ar scădea pragul de sensibilitate auditive.
=> Astfel, stria vasculara joaca rolul unei centrale electrice la distanta, asigurand energia necesară
depolarizarii celulelor si permite ca structurile implicate in transductie sa fie suple si sa proceseze
sunete cu intensitate joasa.
98
73. TRANSDUCTIA SEMNALULUI AUDITIV
74. URECHEA MEDIE73. TRANSDUCTIA SEMNALULUI AUDITIV

- Transductia auditivă are loc in celulele ciliate externe si interne.
- Acestea sunt prevăzute apical cu stereocili, structuri asemănătoare cililor dar care nu au capacitatea
de mișcare spontana.
→ Cilii prezinta mecanoreceptori care sunt canale cationice neselective.
→ Cilii plutesc liber in endolimfa in cazul celulelor interne, iar cilii celulelor externe sunt
încorporați in membrana tectoriala.
→ Partea apicala unde se gasesc cilii este înconjurată de endolimfa bogata in K+, iar partea
latero-bazala este înconjurată de perilimfa cu o concentratie scazuta a K+.
- Depolarizarea celulelor ciliate se datorează gradientului electric, prin influx de K+.

- Repolarizarea celulelor se datorează canalelor de K+ care permit efluxul lui, datorita gradientului de
concentratie. Un rol important in repolarizarea celulelor il joaca canalele de K+ Ca2+-dep.
- Depolarizarea celulelor ciliate determina deschiderea canalelor de Ca2+. Cresterea concentratiei de

Ca 2+determina eliberarea glutamatului in fanta sinaptica si cresterea conductantei in canalele de K+
Ca2+-dep, cu eflux de K+ si grăbirea repolarizarii celulelor ciliate.
- Celulele ciliate primesc inervatie senzitiva (prin ramuri ale dendritelor neuronilor din ggl. spiral corti)
si motorie (eferente din nucleul olivar superior medial).
→ Celulele ciliate interne sunt puternic inervatie senzitiv, primind pana la 20 de aferente, pe
cand cele externe sunt slab inervate, o fibra aferentă pentru mai multe celule.
→ Celulele ciliate eliberează glutamat in sinapsa cu aferentă senzitiva.
→ Eferentele motorii inerveaza direct celulele externe, pe cand la celulele interne eferenta
actioneaza asupra aderentei senzitive. Eferentele sunt colinergice inhibitorii.
- Membrana tectoriala este fixată la nivelul limbului spiral si se poate mișcă doar prin marginea libera.
→ Vârfurile cililor celulelor ciliate externe sunt fixați in aceasta.
- Celulele ciliate au polul apical prevazut cu stereocili orientat spre mb tectoriala si polul bazal orientat
spre mb bazilara.
→ Deplasarea mb bazilare determina mișcarea celulelor ciliate apropiindu-se sau
departandu-se de mb tectoriala, mișcare însoțită de îndreptarea sau înclinarea stereocililor.
99
→ Mișcarea stereocililor determina depolarizarea celulelor ciliate. Prin acest mecanism are
loc stimularea celulelor ciliate externe.
→ Pentru celulele interne mecanismul este mai complex:
- scărița tracționează mb ovala determinând o presiune mai scazuta in scala vestibulara

decat in cea timpanica.
- mb bazilara se arcuiește in sus, spre zona cu presiune mai mica. Are loc deplasarea mb
bazilare care contine fb bazilare impreuna cu celulele ciliate spre si dinspre mb tectoriala.
- aceasta deplasare este însoțită de înclinarea stereocililor care determina depolarizarea
celulelor ciliate externe (transductie mecano-electrică datorita mecanoreceptorilor de la
nivelul cililor. Din cauza ca endolimfa este bogata in K+, depolarizarea se realizează prin
influx de K+)
- depolarizarea celulelor ciliate externe determina contracția lor prin intermediul unei
proteine transmembranare numita prestina
- tracțiunea mb bazilare spre mb tectoriala micșorează spatiul dintre ele
- micșorarea acestui spatiu determina deplasarea endolimfei din sulcusul intern spre
exterior pe sub mb tectoriala, ceea ce înclina stereocilii celulelor ciliate interne si
depolarizarea lor
- depolarizarea celulelor este urmată de eliberarea de glutamat cu stimularea terminațiilor
aferente din nervul cohlear.
100
74. URECHEA MEDIE
75. CELULELE AUDITIVE EXTERNE SI INTERNE74. URECHEA MEDIE

• Urechea medie
- situată in stânca osului temporal este o cavitate pneumatica tapetata de epiteliu respirator, ce
comunica cu cavitatea nazala prin trompa lui Eustachio (tuba auditivă), un canal ce permite egalizarea
presiunii intre urechea medie si mediul exterior.
→ tuba prezinta o portiune osoasa inițială care este permanent deschisă si o portiune
cartilaginoasa si musuclara spre nazofaringe, deschisă de musculatura faringelui in timpul mestecării
si înghițirii.
→ rolul tubei apare la modificarea de altitudine sau la scufundare.
- Urcarea la înălțimi determina scaderea presiunii exterioare, cu aparitia tensiunii in
timpan cauzată de presiunea mai mare pe care o exercita aerul din urechea medie.
- Scufundarea la adâncimi mari si in lipsa comunicării prin trompa lui Eustachio, se
creează o presiune mai mare in exterior, cu tensiune in timpan.
- In multe cazuri, mai ales modificarea rapida a presiunii, apare durere in una/ambele
urechi prin închiderea trompei. Aceasta poate fi deschisă prin mestecare sau înghițire
si durerea dispare prin încetarea tensiunii din timpan.
• Urechea medie contine 3 oscioare:

- Ciocanul atașata de fata interna a timpanului si care se articulează cu nicovala
- Nicovala se articulează cu scărița
- Scărița este atașata intim de fereastra ovala a ductului cohlear
→ Prin cele 3 oscioare se transmite vibrația timpanului la fereastra ovala.

→ Aceasta transmisie poate fi modulată prin reflexul acustic, care determina contracția
muschilor stapedius si tensor al timpanului, cu aparitia unei rigidități a sistemului osicular.
→ Reflexul acustic apare la sunetele cu intensitate mare.
→ Prin rigiditatea sistemului osicular din urechea medie se diminuează transmiterea
stimulului, protejând urechea interna de sunete cu intensitate mare.
→ Reflexul acustic apare si atunci cand vorbim sau sforaim, prevenind stimularea urechii pe
cale aeriana.
→ Muschiul tensor al timpanului tensionează timpanul producând o membrana in perfecta tensiune

care sa intre in rezonanta cu sunetele transmise de canalul auditiv extern.
→ Rolul fundamental al urechii medii este transmiterea si asigurarea corespondentei impedantei intre
aer si apa prin:
- raportul dintre suprafata timpanului si a ferestrei ovale de 17:1
- prin sistemul osicular are loc scaderea amplitudinii undelor sonore, dar cresterea puterii lor
de 1,3 ori. Ciocanul si nicovala funcționează ca un sistem de pârghie, care scade amplitudinea
mișcărilor, crescând forta acestora.
101
102
75. CELULELE AUDITIVE EXTERNE SI INTERNE
76. MACULA UTRICULEI SI SACULEI75. CELULELE AUDITIVE EXTERNE SI INTERNE

- Organul Corti se afla in ductul Corti si este format din celule senzoriale așezate in mai multe rânduri
pe membrana bazilara si acoperite de o membrana subtire numita membrana tectoriala.
→ Aceste celule senzoriale se numesc celule ciliate auditive.
→ Celulele sunt așezate in 3 rânduri externe (celule ciliate externe) si un rând intern (celule
ciliate interne).
Rândurile de celule ciliate sunt in lungimea canalului cohlear si perpendiculare pe fibrele

bazilare.
→ Celulele ciliate prezinta un pol bazal inconjurat de terminatii nevroase si un pol apical
prevazut cu cili care se îndreaptă, care in cazul celulelor externe se introduc in membrana tectoriala.
→ Rândurile externe sunt apropiate intim.
→ Intre rândul de celule interne si rândurile de celule externe se delimiteaza un canal numit
canalul Corti.
→ Terminatiile externe ale celulelor ciliate sunt fixate de lamina reticulata susținută de
celulele cohleare triunghiulare.
Fibrele bazilare, celulele ciliate si lamina reticulata formeaza o unitate compacta.
- Celulele ciliate primesc inervatie senzitiva (prin ramuri ale dendritelor neuronilor din ggl. spiral corti)
si motorie (eferente din nucleul olivar superior medial).
→ Celulele ciliate interne sunt puternic inervatie senzitiv, primind pana la 20 de aferente, pe
cand cele externe sunt slab inervate, o fibra aferentă pentru mai multe celule.
→ Celulele ciliate eliberează glutamat in sinapsa cu aferentă senzitiva.
→ Eferentele motorii inerveaza direct celulele externe, pe cand la celulele interne eferenta
actioneaza asupra aderentei senzitive. Eferentele sunt colinergice inhibitorii.
- Depolarizarea celulelor ciliate se datorează gradientului electric (150mV), prin influx de K+.
- Repolarizarea celulelor se datorează canalelor de K+ care permit efluxul lui, datorita gradientului de
concentratie. Un rol important in repolarizarea celulelor il joaca canalele de K+ Ca2+-dep.
103
- Depolarizarea celulelor ciliate determina deschiderea canalelor de Ca2+. Cresterea concentratiei de

Ca 2+determina eliberarea glutamatului in fanta sinaptica si cresterea conductantei in canalele de K+
Ca2+-dep, cu eflux de K+ si grăbirea repolarizarii celulelor ciliate.
- Celulele ciliate au polul apical prevazut cu stereocili orientat spre mb tectoriala si polul bazal orientat
spre mb bazilara.
→ Deplasarea mb bazilare determina mișcarea celulelor ciliate apropiindu-se sau
departandu-se de mb tectoriala, mișcare însoțită de îndreptarea sau înclinarea stereocililor.
→ Mișcarea stereocililor determina depolarizarea celulelor ciliate. Prin acest mecanism are
loc stimularea celulelor ciliate externe.
→ Pentru celulele interne mecanismul este mai complex:
- scărița tracționează mb ovala determinând o presiune mai scazuta in scala vestibulara

decat in cea timpanica.
- mb bazilara se arcuiește in sus, spre zona cu presiune mai mica. Are loc deplasarea mb
bazilare care contine fb bazilare impreuna cu celulele ciliate spre si dinspre mb tectoriala.
- aceasta deplasare este însoțită de înclinarea stereocililor care determina depolarizarea
celulelor ciliate externe (transductie mecano-electrică datorita mecanoreceptorilor de la
nivelul cililor. Din cauza ca endolimfa este bogata in K+, depolarizarea se realizează prin
influx de K+)
- depolarizarea celulelor ciliate externe determina contracția lor prin intermediul unei
proteine transmembranare numita prestina
- tracțiunea mb bazilare spre mb tectoriala micșorează spatiul dintre ele
- micșorarea acestui spatiu determina deplasarea endolimfei din sulcusul intern spre
exterior pe sub mb tectoriala, ceea ce înclina stereocilii celulelor ciliate interne si
depolarizarea lor
- depolarizarea celulelor este urmată de eliberarea de glutamat cu stimularea terminațiilor
aferente din nervul cohlear.
104
76. MACULA UTRICULEI SI SACULEI
77. ROLUL CANALELOR SEMICIRCULARE76. MACULA UTRICULEI SI SACULEI

Utricula si sacula sunt cavități membranoase, implicate in detectarea accelerației liniare si stabilirea
poziției capului.
- Fiecare contine o arie mica senzorială (macula) de aproximativ 2 mm, situată:

• in plan orizontal in cazul utriculei
• in plan vertical in cazul saculei
- Macula este formata din celule păroase(cu cili) înconjurate de o membrana gelatinoasa
mucopolizahardica (otolitica)
- Aceasta membrană contine cristale mici de carbonat de calciu si proteine- otolite.
- Membrana gelatinoasa cu aceste otolite are o densitate mai mare decat a endolimfei, deci o
inerție mai mare.
- Datorita inerției crescute a membranei otolitice, orice mișcare a capului determina o
accelerare diferită a celor 2 structuri.
- Membrana otolitică are o accelerare mai lentă în raport cu endolimfa la miscarea capului si
astfel rezulta o viteza mai mare a endolimfei si o viteza mai mica a membranei otolitice.
- Membrana otolitica ramane in urma endolimfei=> o deplasare „inapoi” a acesteia, insotita de
inclinarea stereocililor
Daca suntem in ortostatim si menținem poziția capului dreapta, macula utriculei situată in plan
orizontal detectează orice mișcare a capului in plan orizontal, precum mersul înainte/inapoi sau in
lateral.
Macula saculei din plan vertical detectează mișcarea capului in plan vertical, precum săriturile.
Celulele păroase vestibulare sunt situate in interiorul labirintului membranos, unde se afla
endolimfa. In aparatul vestibular, endolimfa este produsă de un epiteliu specializat format din celule
vestibulare întunecate, care secreta cantități mari de K+ si HCO3-. Potentialul endolimfei este de 0 mV.
Perilimfa scaldă polul bazal al celulelor păroase si este distribuită in jurul melcului membranos. Are
o compoziție asemanatoare cu LCR.
La nivelul maculei vestibulare, celulele ciliate au:

- un pol apical
• orientat spre membrana otolitica
• cu stereocili legati intre ei prin filamente fine numite legături de varf
• Cu un kinocil
• Cilii celulelor păroase sunt dispuși pe o linie de sensibilitate si ordonați descrescător,
de la kinocilul de la o margine a celulei spre cel mai mic cil de parte opusa.
- un pol bazal orientat spre terminatiile nervoase dendritice ale ganglionului Scarpa.
Celulele ciliate de la nivelul maculei sunt dispuse in functie de un reper structural numit linie de
întoarcere. Toate celulele vestibulare au linia de sensibilitate perpendiculara pe linia de întoarcere.
In cazul utriculei, kinocilul este cel mai apropiat de linia de întoarcere, iar in cazul saculei, kinocilul
este cel mai depărtat.
Mecanismul de stimulare a celulelor ciliate vestibulare:
105
1. Stereocilii din membrana otolitica se înclina odata cu mișcarea acesteia.

2. Înclinarea stereocililor spre kinocil determina deschiderea canalelor cationice cu
permeabilitate crescuta pentru K+=> are loc depolarizarea celulei.
3. Depolarizarea celulei detemrina deschiderea canalelor de Ca2+ si un influx maxim de Ca2+, cu
eliberare de glutamat in fanta sinaptica cu temrinatiile nervoase ale gg scarpa.
Înclinarea stereocililor in direcție opusa detemrina închiderea canalelor de K si
hiperpolarizarea celulei, cu oprirea eliberării de glutamat.
106
77. ROLUL CANALELOR SEMICIRCULARE
78. DETECTAREA SUNETELOR IN PLAN ORIZONTAL77. ROLUL CANALELOR SEMICIRCULARE

Canalele semicirculare sunt implicate in detectarea accelerației angulare. Acestea sunt in numar de
3: anterior, posterior, orizontal la nivelul fiecărei urechi și sunt situate in direcții diferite.
Caracteristici:
- Conțin endolimfă
- La nivelul fiecărui duct există o dilatație numită ampulă
- În ampulă se găsește crista ampulară, care este acoperită de o masă gelatinoasă laxă, numită
cupulă care nu conține otolite.
- Aceasta prezinta o zona receptoare care contine celule păroase tip I si II, cu stereocilii
inclavați cupulă
- Organele cupulare ale canalelor semicirculare sunt sensibile la rotatia capului in orice direcție.
Rotatia capului determina miscarea in sens opus a lichidului din canalul semicircular. Deoarece
ampula este legata intim de canalul semicircular, aceasta va urma miscarea capului.
Miscarea lichidului determina înclinarea stereocililor celulelor ciliate. Deoarece toate celulele ciliate
sunt orientate in aceeași direcție, rotatia va determina fie depolarizarea, fie hiperpolarizarea, in
functie de direcția rotației.
Determinarea accelerației angulare se realizeaza prin poziția canalelor semicirculare si organizarea

celulor ciliate de la nivelul ampulei.
Etape:
- rotația capului și a ductelor, precum si inerția endolimfei, determină mișcarea cupulei in
raport cu ampula
- Rotatia capului determina rotatia endolimfei cu efect de înclinare a stereocililor in sensul sau
sensul contrar cililor din canalului semicircular implicat, cu efect invers asupra canalului
omonim de parte opusa.
- Rotatia capului in plan orizontal determina stimularea celulelor ciliate din canalul semicircular
orizontal de aceeași parte cu rotatia si inhibarea celulelor din canalul orizontal de parte opusa
rotației.
- Înclinarea cililor este urmată de depolarizarea sau hiperpolarizarea celulelor, in functie de
direcția înclinații: spre kinocil sau in direcție opusa. Înclinarea spre kinocil dtermina
deschiderea canalelor de K si depolarizarea celulelor prin influx de K. Depolarizarea determina
deschiderea canalelor de Ca voltaj-dep si influx de Ca, cu eliberarea glutamatului in fanta
sinaptica, stimulând terminatiile nevroase dendritice din ganglionul Scarpa.
Înclinarea spre kinocil=>depolarizare
107
- Stimularea celulelor continua atâta timp cat exista o acceleratie angulară. Daca rotatia are
loc in liniar, stimularea încetează.
108
78. DETECTAREA SUNETELOR IN PLAN ORIZONTAL
79. RECEPTORI SENZORIALI SI GENERALITATI TRANSDUCTIE SENZORIALĂ78. DETECTAREA

- Determinarea direcției sunetelorSUNETELOR
in plan orizontal se realizeaza
IN PLAN prin compararea sunetului perceput
ORIZONTAL
de cele 2 urechi.
- Detectarea direcției in plan orizontal este initiata la nivelul nucleilor olivari superiori prin grupul
lateral si medial.
- Pentru sunetele cu frecventa mare, capul realizeaza umbra sonora. Datorita umbrei sonore, sunetele
cu frecventa mare nu au aceeași intensitate in ambele urechi.
- Sunetul este transdus si transmis la centrii nervoși si comparat in grupul lateral al nucleului olivar.
- Compararea intensității sunetului intre cele 2 urechi determina direcția in plan orizontal.
→ Daca sunetul vine din stanga sau din dreapta, diferența de intensitate este maxima.
→ Prin compararea intensității sunetului nu se poate diferenția daca acesta vine din fata sau
din spate, deoarece diferența de intensitate este nula.
- Pentru sunetele cu frecventa mica, nucleul olivar prin grupul medial compara întârzierea aceluiași
sunet perceput de cele 2 urechi, deoarece neuronii olivari superiori prezinta aferente ipsi si
contralaterale.
- Neuronii grupului medial actioneaza ca detectori de defazaj, iar axonii nucleilor cohleari actioneaza
ca linii de defazaj.
- Neuronii sunt așezati in lungimea nucleului pentru fiecare frecventa. Sunt aranjați astfel incat
neuronii de la o margine a nucleului au un răspuns maxim la intervale scurte de timp, iar cei de la
marginea opusa la intervale mari.
- Ajungerea unui semnal in acelasi timp la un detector de defazaj determina atingerea pragului si
declanșarea PA.
- Defazajul este dat de pozitia sursei.
→ Daca sursa este situată lateral, atunci defazajul este maxim.
→ Daca sursa se deplasează spre planul sagital, defazajul se micșorează. →
Ajungerea sursei in planul sagital determina un defazaj egal cu 0.
109
79. RECEPTORI SENZORIALI SI GENERALITATI TRANSDUCTIE SENZORIALĂ
80. RECEPTORI AI SENSIBILITĂȚII TACTILE79. RECEPTORI SENZORIALI SI GENERALITATI

→ Clasificare receptori senzoriali: TRANSDUCTIE SENZORIALĂ
- dupa natura stimulului: chemoreceptori, mecanoreceptori, fotoreceptori, receptori termici
- telereceptorii sunt receptori senzoriali specializați precum ochiul, nasul, urechea, receptori
care raspund la stimuli aflați la distanta
- Dupa localizarea in organism: exteroceptori, interoceptori, proprioreceptori
- Dupa energia pe care o contine stimulul:
● Receptori senzoriali generali care raspund la stimuli cu un nivel de energie joasa,
informativa
● Nociceptorii care raspund la stimuli cu o energie inalt distructiva sau potential
distructiv. Sunt receptori pentru durere, care detectează agenti interni sau externi ce
pot provoca leziuni ale organismului
→ Receptorii senzoriali diferă in complexitate, de la terminații nervoase libere la structuri complexe

precum ochiul. Structurile accesorii cresc specificitatea si sensibilitatea pentru un anumit stimul.
→ Receptorii senzoriali:
- sunt optimizați pentru un stimul (pragul de răspuns este cel mai jos pentru stimulul respectiv)
- raspund specific, raspunsul depinde de structura si amplasare
- de obicei evaluează un singur tip de energie, iar informatia este transmisă la structurile
centrale si provoacă o senzația adecvată, indiferent de modul de activare
- Pentru a putea detecta modificările din mediu, celulele receptoare utilizeaza receptori membranari,
care se clasifica in functie de mecanismul de răspuns si calea de semnalizare intracelulara in:
- receptori cuplați cu proteinele G (GPCRs)
- canale ionice cu potential tranzitoriu de recptori
- canale ionice de Na+ sensibile la amilorid ENaC, canale de Na sensibile la acid ASIC1, ASIC3
- canale de K+ cu 2 pori tip TREK1, care detectează deformări tegumentare
- receptori cu poarta tip canale ionice - mecanoreceptorii din celulele ciliate auditive,
vestibulare
→ Acesti receptori fie produc direct potentiale locale care generează la nivelul porțiunii spike a
dendritelor potentiale de actiune, fie activeaza cascade intracelulare care duc la modificarea
potentialului membranar, in cazul receptorilor cuplați cu proteina G. Proteina G activeaza adenilat
ciclaza in celulele senzoriale olfactive, PLC in celulele gustative pentru gust amar, dulce si
fosfodiesteraza in fotoreceptori.
→ Transductia senzorială este transformarea stimulului in informație biologica. Stimulul actioneaza

asupra unui receptor unde poate declanșa un potential de receptor sau activarea unei cascade
intracelulare.
→ Necesita detecție si amplificare, frecvent urmată de inițierea unui potential de receptor local sau
activarea unei cascade intracelulare ce modifica in final potentialul membranar.
→ Modificarea potentialului membranar determina deschiderea unor canale ionice voltaj dependente
care:
- cresc concentratia Ca2+ cu cresterea fuzionării veziculelor cu mediator si eliberarea acestuia
in fanta sinaptica
110
- generarea unui potential de acțiune cu o frecventa si un tipar specific - impulsuri nervoase

descărcate in aferente
→ Calitatea stimulului (energia lui) depinde de:

- rata de descărcare si tiparul temporal
- numarul de receptori stimulați
111
80. RECEPTORI AI SENSIBILITĂȚII TACTILE
81. TRANSDUCTIA SOMATOSENZORIALA80. RECEPTORI AI SENSIBILITĂȚII TACTILE

- Receptorii de la nivelul pielii pot fi incapsulati (terminatii specializate pentru un anumit tip de
sensibilitate somestezica) sau neincapsulati (terminatii nervoase libere-TNL).
- Receptorii tegumentari pot fi situati:
→ profund, in hipoderm - corpusculi Pacini
→ in profunzimea dermului - corpusculi Rufini
→ superficial, la limita dintre derm si epiderm - discurile Merkel
→ in imediata vecinătate a epidermului -corpusculi Meissner.
Corpusculii Pacini
- Sunt cei mai bine studiați receptori tactili, cu adaptare rapida la stimulare.
- Sunt cei mai mari mecanoreceptori, cu lungime de 2 mm si diametru de 1 mm, situati in vecinătatea
hipodermului.
- Sunt formați dintr-o terminație nervoasa încapsulată.
→ Capsula este alcătuită din 20-70 lamele dispuse asemanator foițelor de ceapa. Aceste
lamele sunt celule Schwann modificate, plate, foarte subțiri.
→ Intre lamele se gaseste un lichid vâscos, gelatinos, care poate aluneca printre foite si
permite distribuția uniformă a presiunii asupra terminatiei nervoase.
- Prin presiunea localizata pe corpuscul Pacini are loc deformarea terminatiei nervoase cu stimularea
mecanoreceptorilor, urmată de deschiderea canalelor de Na+ si influx de Na+, cu generarea unui
potential local.
- Cand potentialul local atinge valoarea prag, se deschid canalele de Na+ voltaj-dependente din
vecinătatea, cu generarea unor vârfuri de potential.
- Potențialele de actiune se propaga ascendent spre măduva spinării.
- Codificarea intensității stimulului prin:

- gradul de deformare al capsulei
- valoarea potentialului local de la nivelul terminatiei nervoase
- frecventa de descărcare a PA in fibra senzitiva (50-500 Hz, 120 descărcări/secunda)
- câmpul receptor este foarte mare.
Corpusculii Meissner
- situati in digitatiile pielii fara par a dermului
- sunt de 10 ori mai mici decat corpusculii Pacini
- sunt terminatii nervoase încapsulate cu adaptare rapida, dar mai lenta decat a corpusculului
Pacini
112
- rol in detectarea stimulilor vibratili cu frecventa joasa 2-80 Hz si in discriminarea spațială

- Camp receptor foarte mic
Corpusculi Rufini
- sunt asemănători organelor tendinoase Golgi
- situati in dermul pielii cu par si fara par
- sunt terminatii dendritice largi, acoperite de capsule conjunctive alungite
- au putere de adaptare lenta
rol in detectarea tonică a deformării pielii
Discurile Merkel
- sunt formate din celule epiteliale plate fara origine neuroectodermala si care fac sinapsa cu
terminația nervoasa
- situati la limita dintre epiderm si derm a pielii fara par
- se adaptează greu si au rol in detectarea presiunii tactile si a texturii obiectului studiat
- locul unde se formeaza potentialul local generat de presiunea pe disc este discutat (celula
epiteliala sau terminația nervoasa)
- câmpul receptor este foarte mic
Corpusculii Krause
- terminatiile nervoase apar înnodate
- inerveaza piele la limita cu mucoasa (pielea peri bucala)
- se adaptează rapid si au rol in detectarea presiunii ușoare
113
81. TRANSDUCTIA SOMATOSENZORIALA
82. MUGURELE GUSTATIV81. TRANSDUCTIA SOMATOSENZORIALA

- In transductia mecanica, deformarea terminatiei nervoase sau a tesutului din jur determina
modificarea locala a potentialului membranar.
- In transductia mecanica sunt implicate mai multe structuri si molecule: integrine, molecule de
adeziune, citoscheletul, canale membranare, transportori.
- Sunt 3 mecanisme principale implicate in transductia mecanica:

→ canale receptor mecanosenzitive
→ canale asociate cu ancore interne/externe
→ canale deschise de mediatori generați de stresul mecanic al membranei celulare.
• Mecanisme de deschidere a canalelor:
- deschiderea canalelor mecanoreceptoare de tip: TRPC cuplate cu proteine non-TRP de tip

piezo/ TRPC deschise de cascada lipidica generată de fosfolipid/ TRPC sensibile la miscarea
stratului lipidic si posibilitatea ancorarii la citoshelet
- deschiderea canalelor termice tip TRPA1 sau TRPV2
- deschiderea canalelor de Na+ din familia ENaC (implicate in contracția musculaturii netede
vasculare)
- deschiderea canalelor de K+ cu 2 pori TREK1, care răspuns la întinderea membranei si
concentratia de PIP2
- canale controlate de modificari ale citoscheletului (fie direct, fie printr-o ancora interna)
- canale controlate de o ancora externa - in cazul mecanoreceptorilor din varful stereocililor
- modificarea bistratului lipidic cu activarea PLC si inițierea cascadei intracelulare a DAG si IP3 -
poate modifica permeabilitatea unor canale urmată de generarea unui PA
- Stimularea terminațiilor senzitive din piele implica deformarea lor.

- Prin deformare se deschid canalele mecanoreceptoare ce permit un influx de Na+ direct proporțional
cu gradul de deformare al terminatiei si nr de mecanoreceptori stimulați.
- Mecanoreceptorii prezinta canale cu poarta controlate mecanic.

- Canalul prezinta o ancora externa care se prinde de matricea extracelulara si o ancora interna,
atașata de citoschelet.
- Deformarea terminatiei face ca ancora sa tragă poarta in direcție opusa, cu deschiderea ei si influxul
de cationi.
- Cand potentialul de receptor atinge valoarea prag, se deschid canalele de Na+ voltaj depdende cu
aparitia unor vârfuri de depolarizare care se propaga sub forma de PA.
114
82. MUGURELE GUSTATIV
83. TRANSDUCTIA GUSTURILOR82. MUGURELE GUSTATIV

• Mugurii gustativi :
- nu sunt implicați omogen in detectarea diferitelor tipuri de gust.
- exista o predispoziție pentru un anumit gust in functie de localizare: → varful
limbii- sărat si dulce
→ marginile limbii- acru
→ baza limbii- amar.
- totuși, toate secțiunile pot detecta toate tipurile de gust.
- O papila contine mai mulți muguri gustativi.

- Intr-un mugure (situat in epiteliul mucoasei linguale) se gasesc 50-150 celule receptoare, numeroase
celule bazale si celule de suport.
→ Celulele epiteliale receptoare prezinta un pol apical cu câțiva microvili orientat spre porul gustativ
si un pol bazal in jurul caruia se gasesc terminatii nervoase senzitive. La baza sunt celulele bazale, cu
rol de înlocuire al celulelor epiteliale receptoare.
→ Intr-un mugure gustativ sunt 4 tipuri de celule, toate de origine epiteliala:

- tip I - de suport
- tip II - celulele receptoare
- tip III - celule care fac sinapsa cu terminatiile aferente
- tip IV - celule bazale
115
→ Celulele tip II (chemoreceptori) fac sinapsa chimica cu terminatiile aferente senzitive si sinapsa
electrică cu celulele tip III (prezinta SNAP25).
→ Celulele tip III fac sinapsa chimica cu terminatiile senzitive aferente și au rol in amplificarea
raspunsului generat in celulele receptoare.
→ Fiecare mugure este inervat de 50 fibre senzitive, iar o fibra culege informatia de la 5 muguri.
→ Durata de viața a celulelor receptoare este de 10-14 zile.

→ Majoritatea populației are intre 2000 si 4000 muguri gustativi. Numarul mugurilor scade la
senescenta, cu scaderea sensibilității gustative.
116
83. TRANSDUCTIA GUSTURILOR
84. REFLEXUL SALIVAR83. TRANSDUCTIA GUSTURILOR

• Sarat
- Celulele receptoare pentru sărat se gasesc in papilele din părțile laterale ale limbii.
- Gustul sarat este dat de sărurile dizolvate in saliva, care disociază.
- Cea mai importanta sare este clorura de sodiu, care prin disociere in Na+ si Cl- permite influxul Na+
prin canalele ENaC si modificarea potentialului receptor al celulei.
- Transductia gustului sarat se bazează pe permeabilitatea fixa a canalelor de Na+ la gardiente ale Na+
diferite, spre deosebire de canalele voltaj-dependente, care au o permeabilitate variata la gradiente
fixe.
- Cresterea concentrației de Na+ in saliva determina cresterea influxului de Na+ in celula (datorita
permeabilitatii constante a ENaC), urmată de depolarizarea celulei.
- Acesta determina deschiderea canalelor de Ca2+ voltaj-dependente, cresterea concentrației Ca2+
citosolic si eliberarea mediatorului in fanta sinaptica.
• Acru
- Celulele receptoare pentru acru se gasesc in papilele din partea posterioara a fetei dorsale a limbii
si in regiunea palatului moale.
- Gustul acru este dat de cantitatea de acizi dizolvați in saliva.
- Disocierea acizilor provoacă cresterea concentratiei protonilor in saliva si scaderea pH-ului.
- Protonii stimuleaza celulele receptoare astfel:
- protonii patrund in celula prin canalele de Na+ ENaC, determinând depolarizarea celulei
- activeaza canale cationice selective (ex-hyperpolarisation activated) si canale ASIC (acid
sensitive ionic channel), care depolarizeaza celula
- alte mecanisme care implica toxicitatea directa a protonilor
• Dulce, amar, umami(delicios)

- Pentru aceste gusturi exista chemoreceptori specializați care prezinta la suprafata GPCRs – codati
de 2 familii mari de gene care codeaza receptori pentru gus (T1R si T2R)
- Aceste celule se gasesc in principal in mugurii din varful limbii.
- Celulele receptoare contin receptori specifici sensibili la o anumită clasa de substante:
- pentru dulce, receptorul este dimerul T1R2-T1R3. Acest receptor leaga cu mare specificitate
zaharuri, dar si alte molecule glucidice (precum aspartamul si zaharina)
- pentru amar, receptorul este unul din cei 25 dimeri T2Rs. Gustul amar este dat de alcaloizi
precum nicotina, stricnina, chinina → este asociat cu otrava si determina respingerea
alimentatiei din partea individului
- Pentru umami/delicios, receptorul este dimerul T1R1-T1R3. Gustul umami este dat de
aminoacizi-necesari in formarea de proteine cu rol enzimatic sau structural (este esentiala in
asigurarea unui aport echilibrat)
- Toti acesti receptori actioneaza similar, stimulând proteina G ce activeaza calea PLC-IP3.
→ Proteina G stimulata de receptor activeaza PLC, care desface PIP2 in DAG si IP3.
→ IP3 permite trecerea Ca2+ din RE in citosol.
→ Cresterea concentrației citosolice a Ca2+ activeaza canale cationice neselective, care permit
influxul de Na+ in celula si depolarizarea acesteia.
→ Se deschid canalele de Ca2+ voltaj depedente si are loc un influx masiv de Ca2+ in celula.
117
→ Aceasta determină contracția citoscheletului, dotarea veziculelor cu mediator de suprafata

membranei si eliberarea conținutului lor in fanta sinaptica.
118
84. REFLEXUL SALIVAR
85. TRANSDUCTIA OLFACTIVĂ84. REFLEXUL SALIVAR

- Fibre din nucleul tractului solitar fac sinapsa cu neuroni din nucleii salivari superior si inferior si de
aici, pe calea nervilor VII si IX, stimuleaza glanda parotida si glandele salivare sublinguala si
submandibulara.
- Astfel, prin ingestia de alimente sunt stimulați receptorii din mugurii gustativi, care, prin intermediul
neuronilor tractului solitar, stimuleaza neuronii din nucleii salivari.
- Ca urmare a ingestiei, glandele salivare secreta.
- Saliva este extrem de importanta pentru dizolvarea componentelor alimentare si stimularea
papilelor gustative, precum si in formarea bolului alimentar si in deglutiție.
119
85. TRANSDUCTIA OLFACTIVĂ
86. MODULAREA PERIFERICA A DURERII - HIPERALGEZIA PRIMARA SI SECUNDARA85.

• Transductia semnalelor olfactive are loc la nivelul
TRANSDUCTIA celulelor olfactive.
OLFACTIVĂ
→ Mai mult de 400.000 de substante diferite pot fi mirosite, dintre care peste 80% au miros neplăcut.
→ Mirosul are un rol protectiv prin atenționarea nocivității mediului si rol determinant in senzația
gustativa si pregătirea digestiei.
→ Receptorii olfactivi sunt stimulați se substante volatile care vin in contact cu epiteliul olfactiv dupa
dizolvare in startul subtire de mucus de la suprafata acestuia (solubilitatea crescuta in H2O sau lipide
→ caracterizeaza compusii cu mirosuri puternice).
→ Exista o multitudine de receptori, insa acestia declanseaza aceeași cascada de mesageri secunzi.
Etapele transductiei olfactive:
1. activarea chemoreceptorilor olfactivi situati la nivelul membranei cililor. Acesti receptori fac
parte din familia GPCR (peste 1000 de gene diferite- rozatoare/ ~350-om)
2. receptorii activeaza proteina GOlf cuplata cu adenilat ciclaza
3. stimularea proteinei G activeaza adenilat ciclaza care transforma ATP in AMPc
4. AMPc deschide canale cationice determinând cresterea permeabilitatii membranare pentru
Na+, Ca2+
5. cresterea concentrației de Ca2+ citosolic determina deschiderea unor canale anionice voltaj-
dependente
6. efluxul de Cl- din celula determina o depolarizare suplimentară a celulei
7. cand celula depaseste potentialul prag, sunt inițiate PA care se propaga prin axoni scurți ce
trec prin lama cribriforma
120
86. MODULAREA PERIFERICA A DURERII - HIPERALGEZIA PRIMARA SI SECUNDARA
87. MODULAREA DURERII LA NIVEL MEDULAR - MECANISMUL DE POARTA86. MODULAREA

- In etapa periferica are loc contactul dintre stimulul nociceptiv si țesuturile periferice unde se gasesc
PERIFERICA A DURERII - HIPERALGEZIA PRIMARA SI SECUNDARA
receptorii pentru durere.
→ In urma interacțiunii dintre stimulul nociceptiv si receptorul pentru durere, se generează
un PA care este transmis prin fibrele A-delta si C spre măduva spinării.
→ Modularea transductiei si transmisiei in etapa periferica este mediata nervos prin reflexul
de axon si umoral prin mediatorii eliberați de celulele tisulare periferice (macrofage/ mastocite/
keratinocite/ leucocite) stimulate de stimulul nociceptiv.
- Nociceptorii(receptorii pentru durere) sunt terminatiile nervoase libere ale fibrelor A-delta si C care
au proprietatea ca la contactul cu stimulul nociceptiv sa producă o depolarizarea locala prin
deschiderea canalelor de Na+ Nav 1.7 si Nav 1.8, urmat de generarea unui PA.
- Nociceptorii raspund la stimuli mecanici, chimici si termici (pt cald(>45°C) TRPV1 si TRPV2 si pt
rece(17°C) TRPA1 si TRPM8). Exista si nociceptorii polimodali, care raspund la toate cele 3 tipuri de
stimuli.
- In urma stimulării, celulele tisulare periferice enumerate mai sus produc mediatori care se impart in:
mediatori care produc durere prin actiunea asupra nociceptorului si mediatori care modifica pragul
de activare a nociceptorului - induc hiperalgezia.
- Aceste substante se leaga de un receptor specific, care fie direct (in cazul receptorilor ionotropi), fie
indirect prin sistemul mesagerilor secunzi, determina fosforilarea canalelor de sodiu, deschiderea lor
si generarea unui PA.
- Senzația nociceptiva se imparte in:
- durere primara- rapida, ascuțita, bine reprezentata, transmisă prin fibrele A-delta
(mielinizate, grosime= 1-5microni, viteza de conducere= 2-30m/s)
- durere secundara- lenta, slab localizata, difuza, transmisă prin fibrele C (nemielinizate,
grosime= 0,5-1,5micorni, viteza de conducere= 0,5-2m/s)
-In modularea periferica a durerii vorbim despre:
• Hiperalgezia primara (mediata umoral)
121
- reprezinta scaderea pragului de activare al nociceptorului, cresterea frecventei de

descărcare la aceeași intensitate a stimulului si prezenta descărcărilor
poststimulante.
- este produsă de mediatorii eliberați de celulele tisulare periferice: NO,
prostaglandine, leucotriene, noradrenalina, adenozina, NGF.
• Hiperalgezia secundara (mediata nervos)

- este produsa de inflamația neurogenica in care este implicat reflexul de axon, cu
eliberarea de substanta P la locul injuriei din colateralele axonale ale
protoneuronului.
- substanta P va produce eliberare de histamina si serotonina
- acest răspuns nervos lipsește la pielea denervata si este abolită de anestezicele
locale(ex. lidocaina), care blochează activarea canalelor de Na+.
* Capsaicina – aplicata tisular- induce inflamatia neurogenica, producand depletia rezervelor nervoase
de substanta P, ceea ce va duce ulterior la instalarea unui efect analgezic.
122
87. MODULAREA DURERII LA NIVEL MEDULAR - MECANISMUL DE POARTA
88. INHIBITIA SUPRASPINALA87. MODULAREA DURERII LA NIVEL MEDULAR - MECANISMUL

- Modularea informației nociceptive la nivel medulare se realizează prin amplificare si inhibiție (care
poate fi medulara sau supraspinala). DE POARTA
Amplificarea
- Stimularea repetata a fibrelor periferice conduce la un fenomen de amplificare persistenta, care
consta in descărcarea PA la nivelul cornului dorsal timp de maxim cateva minute de la încetarea
stimulării periferice.
- LTP(potentarea pe termen lung) implica aparitia unor modificari fiziologice si morfologice ale
neuornilor, care persista ore-zile de la încetarea stimulării.
- Acest fenomen are 2 etape: precoce si tardiva, mediate de receptorul NMDA.
- faza precoce: activarea receptorului NMDA-cresterea concentrației de Ca2+ citosolic - activare
CaMKII- fosforilarea receptorului AMPA- activarea receptorului AMPA
- faza tardiva- activarea receptorilor AMPA, NMDA metabotropi, activeaza prin intermediul
PKA, PKC, CaMKII, PI-3K, ERK(extracellular signal-regulated kinase), care modulează
transcripția genica, sinteza proteica si modificările morfologice
Inhibitia medulara
- Are la baza mecanismul de poarta.
- Aceasta teorie presupune ca informațiile nociceptive care ajung la cornul dorsal pot fi blocate prin
stimularea sincronă a fibrelor groase A-alpha si A-beta, care transmit informații non-nociceptive.
- Se presupune existența unui interneuron inhibitor la nivel medular care este stimulat de impulsurile
venite prin fibrele groase A-alpha si A-beta, si inhibat de impulsurile venite prin fibrele A-delta si C.
- Acest interneuron, cand este stimulat, eliberează opioide endogene (enkefaline), care actioneaza pe
receptori opioidergici din sinapsa medulara, blocând transmisia stimulilor nociceptivi.
- Constatarea ca stimularea fibrelor groase poate induce analgezie, a stat la baza conceperii metodelor
de stimulare electrica transcutanata(TENS) folosite in tratamentul durerii.
123
88. INHIBITIA SUPRASPINALA

- Inhibitia supraspinala se realizeaza prin fibre nervoase cu origine la nivel cortical, hipotalamic,
DUREREA
bulbar si mezencefalic, care,ACUTA- CARACTERISTICI.88.
prin mediatorii INHIBITIA
pe care ii eliberează la nivelSUPRASPINALA
spinal, produc analgezie prin
blocarea transmisiei informațiilor nociceptive.
- Tractul corticospinal lateral - 40% din fibrele sale se opresc la nivelul interneuronilor
opioidergici medulari, pe care ii stimuleaza (fibre opioidergice)
- Tractul hipotalamospinal are in componenta sa fibre dopaminergice
- Substanta cenușie periapeductala este locul de origine al unor fibre opioidergice care vor
determina analgezie la nivel spinal
- Locus coeruleus de la nivel pontin este originea unor fibre noradrenergice care blochează
transmisia nervoasa la nivel spinal prin actiunea asupra receptorilor alpha 2
- Nucleul raphe Magnus este origine fibrelor serotoninergice
- Unele medicamente utilizate in tratamentul durerii produc analgezie prin stimularea
inhibiției supraspinale: tramadolul inhiba recaptarea serotoninei si noradrenalinei,
nefopamul inhiba recaptarea serotoninei, noradrenalinei si dopaminei
124

DUREREA ACUTA- CARACTERISTICI.
- Informatia nociceptiva
90. NEURONII este integrata supraspinal
PREGANGLIONARI prin intermediul
SI PARAVERTEBRALI unor circuite
SIMPATICI89. ETAPAneuronale
TALAMO-ce
conectează substanta reticulata, talamusul, nucleii bazali, hipocampul si cortexul somato-senzitiv.
CORTICALA DE PROCESARE A DURERII-SISTEMUL MEDIAL SI LATERAL. DUREREA ACUTA-
- D.p.d.v. anatomic, căile talamo-corticale pot fi împărțite in sistemul lateral si sistemul medial:
CARACTERISTICI.
→ sistemul lateral, constituit din nucleii talamici laterali si ariile somatosenzoriala SI
si SII, este implicat in percepția senzorial-discriminatorie a durerii. Aria SI decodifica
intensitatea stimulului , iar aria SII are rol in atenție si învățare. De asemenea, cortexul
somatosenzitiv participa la localizarea stimulului dureros.
→ sistemul medial, alcatuit din nucleii talamici mediali si cortexul cingulat anterior,
este implicat in percepția aspectelor motivațional-afective ale durerii. Stimularea nociceptiva
periferica simultana duce la o activare mai mare a emisferei drepte decat cea stanga (acest
fenomen de lateralizare, nu este inca elucidat).
• Durerea acută- caracteristici
− durerea acută este nociceptiva (stimulul nociceptiv poate fi obiectivat)

− Durata: zile-săptămâni
− Manifestări:
o Cardiovasculare: HTA, bradicardie sau tahicardie
o Respiratorii: hiperventilație
o Gastrointestinale: hipersecreție gastrica, ileus(pareza intestinala)
o Endocrine: catecolamine, cortizol, glucagonul crescute
o Hematologice: cresterea agregarii plachetare
o Imunologice: leucocitoza cu limfopenie
125
90. NEURONII PREGANGLIONARI SI PARAVERTEBRALI SIMPATICI
91. NERVII CRANIENI III,VII,IX - COMP PARASIMPATICA90. NEURONII PREGANGLIONARI SI

- Neuronii preganglionari isi au originea in coloana celulara intermediolaterala care se întinde de la
nivelul T1 pana la nivel L3. PARAVERTEBRALI SIMPATICI
- Acesti neuroni ies din măduva spinării prin radacina ventrala, iar apoi, prin ramura comunicanta
alba (neuronii preggl. sunt neuroni tip B, parțial mielinizati) patrund in trunchiul simpatic.
- De la acest nivel, neuronul preganglionar poate urma 3 cai:

1. face sinapsa la acelasi nivel cu neuronul postganglionar, care va părăsi trunchiul simpatic prin
ramura comunicanta cenușie (neuronul postganglionar este tip C, nemielinizat)
2. Urca sau coboara la alt ganglion paravertebral, unde va face sinapsa cu neuronul
postganglionar (acest aspect explica de ce trunchiul simpatic se întinde de la nivel cervical
pana la nivel coccigian, si nu doar intre T1-L3)
3. Face sinapsa cu neuronul postganglionar intr-un ganglion prevertebral
126
91. NERVII CRANIENI III,VII,IX - COMP PARASIMPATICA
92. DIVIZIUNEA ENTERICA A SISTEMULUI NERVOS AUTONOM91. NERVII CRANIENI III,VII,IX -

• Neuronii preganglionari parasimpatici ai nervului III isi au originea in nucleul Edinger-
COMP PARASIMPATICA
Westphall(mezencefal).
→ Neuronii preggl. fac sinapsa cu cei postganglionari in ganglionul ciliar, de unde se
distribuie muschiului ciliar si muschiului constrictor al pupilei.
• Neuronii preganglionari parasimpatici ai nervului VII isi au origine in nucleul salivator

superior(NSS)-punte si fac sinapsa cu neuronii postganglionari in ggl. pterigopalatin.
→ Neuronii postganglionari vor inerva glandele lacrimale.
→ Unii neuroni preganglionari fac sinapsa cu neuronii postganglionari in ggl./nucleul
submandibular si se distribuie glandelor sublinguala si submandibulara.
• Neuronii preganglionari ai nervului IX isi au originea in nucleul salvatori inferior(NSI)-bulb si

fac sinapsa cu neuronii postganglionari in ggl. otic de unde se distribuie celei de-a treia glande
salivare - glandei parotide.
127
92. DIVIZIUNEA ENTERICA A SISTEMULUI NERVOS AUTONOM
93. SINAPSA NEURON PREGGL.- NEURON POSTGGL.- NT,RECEPTORI92. DIVIZIUNEA

• Sistemul nervos enteric- SNE: A SISTEMULUI NERVOS AUTONOM
ENTERICA
- este alcatuit dintr-o retea de neuroni aferenți, interneuroni si neuroni postganglionari care se
distribuie la nivelul tractului gastrointestinal/ sistemului biliar/ pancreasului.
- asigura funcționarea organelor pe care le deservește si in lipsa aferentelor simpatice si

parasimpatice, insa are un grad de adaptare scazut la variații din mediul extern.
• SNE este reprezentat de:

- plexul mienteric Auerbach → rol in mobilitate, peristaltism;
→ situat intre straturile musculare neted extern si circular
intern
- plexul submucos Meissner → rol in transportul de ioni si fluide
• SNE prezinta o multitudine de neurotransmițători, precum: NO, ATP, serotonina, GABA,

substanta P, norepinefrina, dopamină, neuropeptidul Y, colecistokinina, somatostatina,
enkefalina.
128
93. SINAPSA NEURON PREGGL.- NEURON POSTGGL.- NT,RECEPTORI
94. ACȚIUNILE NEUROTRANSMITATORILOR NONCLASICI/NONCONVENTIONALI: NO SI

Simpatic ATP93. SINAPSA NEURON PREGGL.- NEURON POSTGGL.- NT,RECEPTORI
- Sinapsa dintre neuronul preganglionar si postganglionar este colinergica, acetilcolina acționând

asupra receptorilor nicotinici tip N2, receptori ionotropi cu poarta controlați de liganzi.
- Activarea acestui receptor determina influxul de Na+ si efluxul de K+. Astfel, datorita receptorului
ionotrop, transmiterea la acest nivel este rapida.
- Neuronul postggl. eliberează in sinapsa cu organul-ținta norepinefrina, ce actioneaza asupra
receptorilor alpha si beta. Exceptie fac glandele sudoripare, unde este eliberată tot acetilcolina.
- R alpha1- activat mai mult de norepinefrina decat de epinefrina; activarea lui in stari de șoc,
hipotensiune gravă
- R alpha2 - activat mai mult de norepinefrina; activarea lui la nivel presinaptic inhiba eliberarea
de norepinefrina
- R beta1- activat mai mult de epinefrina; activarea lui in șoc cardiogen
- R beta2- activat mai mult de epinefrina; activarea lui in tratamentul bronhospasmului
- R beta3- activat mai mult de epinefrina
- Medulosuprarenala (MSR) este echivalentul unui grup de neuroni postggl. Celulele cromafine contin
receptori nicotinici N2, iar activarea lor cauzează eliberarea de epinefrina.
- Neuronii postganglionari pot utiliza si alți neurotransmițători, precum ATP si neuropeptidul Y.
→ ATP-ul :
- este eliberat de neuronii postggl. simpatici si este colocalizat cu norepinefrina, acționând asupra
musculaturii netede, provocând contracția acesteia.
- actioneaza asupra receptorilor purinergici P2X,P2Y,P2U.
- activarea receptorului P2X (ionotrop) determina deschiderea unor canale cationice ce permit
influxul de Na+ si Ca2+, cu depolarizarea membranei.
- se deschid secundar canale de Ca2+ voltaj-dependente, iar influxul masiv de Ca2+ determina
contracția muschiului neted.
→ Neuropeptidul Y actioneaza pe receptorul Y1 si determina cresterea fosforilarii lantului usor al

miozinei cu contracția musculaturii netede.
Parasimpatic
- La fel ca la simpatic, sinapsa dintre neuronul preggl. si postggl. este colinergica, acetilcolina
acționând pe receptorul nicotinic ionotrop N2.
- Neuronul postggl. eliberează in sinapsa cu organul-ținta tot acetilcolina, care actioneaza asupra
receptorilor muscarinici metabotropi M1-M5, cuplați cu proteine G.
- Activarea receptorilor M1,M3,M5 (nr impare) activeaza PLC, ce determina eliberarea de IP3 si DAG.
- Activarea receptorilor M2,M4 (nr pare) duce la scaderea AMPc prin inhibarea adenilat ciclazei(AC).
- In sistemul parasimpatic, sunt utilizate si NO si peptidul vasoactiv intestinal (VIP).
129
→ NO(oxidul nitric):
- este intalnit in sinapsele sistemul nervos parasimpatic.
- este produs astfel:
- la nivelul neuronului postggl. din L-Arginina, sub actiunea sintetazei neuronale a NO (nNOS)
- la nivelul celulei endoteliale sub actiunea sintetazei endoteliale a NO (eNOS), indusa de
acetilcolina ce actioneaza pe receptorul muscarinic M3, cu eliberare de IP3 si cresterea
concentrației de Ca2+ citosolic.
- NO activeaza guanilat-ciclaza(GC), cu cresterea concentrației de GMPc si activarea proteinkinazei G,
care activeaza miozin-fosfataza(MLCP) si duce, in final, la relaxarea celulei musculare netede (prin
defosforilarea miozinei).
→ VIP determina scaderea conc intracelulare de Ca2+ sau cresterea AMPc citosolic.
130
94. ACȚIUNILE NEUROTRANSMITATORILOR NONCLASICI/NONCONVENTIONALI: NO SI ATP
BIBLIOGRAFIE94. ACȚIUNILE NEUROTRANSMITATORILOR

● NO:
NONCLASICI/NONCONVENTIONALI: NO SI ATP
- este intalnit in sinapsele sistemul nervos parasimpatic.
- este produs astfel:
- la nivelul neuronului postggl. din L-Arginina, sub actiunea sintetazei neuronale a NO (nNOS)
- la nivelul celulei endoteliale sub actiunea sintetazei endoteliale a NO (eNOS), indusa de
acetilcolina ce actioneaza pe receptorul muscarinic M3, cu eliberare de IP3 si cresterea
concentrației de Ca2+ citosolic.
- NO activeaza guanilat-ciclaza(GC), cu cresterea concentrației de GMPc si activarea proteinkinazei G,
care activeaza miozin-fosfataza(MLCP) si duce, in final, la relaxarea celulei musculare netede (prin
defosforilarea miozinei).
● ATP:
- este eliberat de neuronii postggl. simpatici si este colocalizat cu norepinefrina, acționând asupra
musculaturii netede, provocând contracția acesteia.
- actioneaza asupra receptorilor purinergici P2X,P2Y,P2U.
- activarea receptorului P2X (ionotrop) determina deschiderea unor canale cationice ce permit
influxul de Na+ si Ca2+, cu depolarizarea membranei.
- se deschid secundar canale de Ca2+ voltaj-dependente, iar influxul masiv de Ca2+ determina
contracția muschiului neted.
131
BIBLIOGRAFIE
1. Cursurile Catedrei de Fiziologie II 2023, UMFCD, Bucuresti.

2. Bădărău, I. A. (2022). FIZIOLOGIE-Note de Curs. București: Editura Universitară "Carol Davila".
3. Boron, W. F. (2017). Fiziologie medicală (Ediția a 3-a). Editura Hipocrate.
4. Hall, J. E. (2019). Guyton & Hall. Fiziologie a omului. Editura Callisto.
132

Fizio Colocviu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fizio Colocviu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIZIOLOGIE AN 2, SEM 1

1. SISTEMUL NERVOS- NIVELE DE ORGANIZAREDESPRE MEDSCHOOL

MedSchool este o platforma de e-learning dedicata studentilor de la facultatile de medicina.

27. ROLUL MIELINEI IN CONDUCEREA AXONALA .............................................................. 35

58. TIPURI DE FB MUSCULARE STRIATE............................................................................ 70

88. INHIBITIA SUPRASPINALA ........................................................................................ 124

1. SISTEMUL NERVOS- NIVELE DE ORGANIZARE

2. CARACTERISTICI MORFO-FUNCȚIONALE ALE NEURONILOR

3. TRANSPORT AXOPLASMIC2. CARACTERISTICI MORFO-FUNCȚIONALE ALE NEURONILOR

- Transmiterea informației se face intr-o singura direcție catre terminatia presinaptica.

- Fiecare regiune este specializată pentru funcția sa:

- Localizarea corpului celular neuronal:

- Localizarea fibrelor neuronale:

- Funcțiile principale ale neuronului sunt:

- axon scurt: ramane local intr-o regiune cerebrala.

2. Dupa forma dendritelor:

3. Dupa numarul proceselor cu origine in corpul celular

4. FUNCȚIILE ASTROCITELOR3. TRANSPORT AXOPLASMIC

2. Transport retrograd mediat de dineine: asigura un mecanism pentru factorii neuronali de

3. Transport lent (DOAR anterograd)

5. FUNCȚIILE MICROGLIILOR4. FUNCȚIILE ASTROCITELOR

6. BARIERA HEMATO-ENCEFALICA5. FUNCȚIILE MICROGLIILOR

- Sunt macrofagele/celulele imune ale SNC.

7. TRANSPORTUL PRIN MEMBRANA CELULARA SI PERMEABILITATEA MEMBRANARA

− este formata din:

7. TRANSPORTUL PRIN MEMBRANA CELULARA SI PERMEABILITATEA MEMBRANARA

- Rolurile permeabilitatii selective membranare:

- direct proporțională cu diferența de concentrație

- Forta motrice a difuziei si difuzia neta depind de:

- gradient- diferența de concentrație

8. SISTEMUL DE TRANSPORT IONIC MEMBRANAR-PRINCIPII GENERALE STRUCTURAL-

• Sisteme de transport ionic membranar:

- canale ionice ( transport pasiv)

- Canalele ionice pot fi:

9. TRANSPORT IONIC MEMBRANAR - SUPORT ELECTRIC AL EXCITABILITATII

- Concentrația lichidului extracelular cerebral variaza in functie de:

- Gradientele electrochimice ionice influentează potențialul de membrana si excitabilitatea.

10. CANALE IONICE FARA POARTA

11. CANALE IONICE CONTROLATE DE VOLTAJ10. CANALE IONICE FARA POARTA

- Aspecte precum diametrul/ forma/ sarcina electrică interna/legăturile chimice influentează

• Canale de K+ fara poarta/de scurgere(leakage) - rol in generarea potențialului de repaus,

11. CANALE IONICE CONTROLATE DE VOLTAJ

12. CANALE IONICE CONTROLATE CHIMIC11. CANALE IONICE CONTROLATE DE VOLTAJ

• Canalul de Na+ voltaj-dependent:

- este utilizat in semnalizarea electrică rapida

• Canalul de K+ voltaj dependent:

- are rol in repolarizare/ finalizarea potentialului de actiune

12. CANALE IONICE CONTROLATE CHIMIC

13. RECEPTORI IONOTROPI12. CANALE IONICE CONTROLATE CHIMIC

1. Canale controlate de liganzi sintetizati de alte celule:

- Din aceasta categorie fac parte receptorii pentru neurotransmițători nonpeptidergici

2. Canale ionice controlate de substante sintetizate de celula proprie:

- Legarea neurotransmitatorului la canalul ionic poate determina 2 efecte, aflate in echilibru:

13. RECEPTORI IONOTROPI

14. RECEPTORI METABOTROPI13. RECEPTORI IONOTROPI

• Receptori ionotropi activati de glutamat:

14. RECEPTORI METABOTROPI

15. CANALE IONICE CONTROLATE MECANIC14. RECEPTORI METABOTROPI

15. CANALE IONICE CONTROLATE MECANIC

16. POMPE IONICE - PRINCIPII GENERALE, FUNCȚIONALE15. CANALE IONICE CONTROLATE

- Conversia semnalului mecanic in semnal electric definește fenomenul de mecanotransductie.

- In receptori tactili/ auditivi/ vestibulari/ proprioceptori/ baroreceptorii, deschiderea acestui tip de

16. POMPE IONICE - PRINCIPII GENERALE, FUNCȚIONALE