LUCRARE SCRISĂ: LENIN

de Nicolae Tăutu

Pe tablă–tii, ce pâclă adâncă! –

Stă scris subiect: LENIN – cu alb de stâncă.

O elevă scria:

“Lenin a făcut întregul an să fie primăvară

A omului-on, - a răpus omul fiară.
Și a eliberat viața pe a șasea parte din glob,
În loc de lanț, lumină dând fiecarui rob.” […]

…Când citi teza tovarâșa profesoară,

Prin mugurii luminoși de-afară,
O și vedea, prin ani, pe fată –
În luptă grea înverșunată –
Un inginer cu bucle castanii,
Un inginer ce hotărât va sti
Că nu doar stâlpii cei de fier
Înalță trainic un șantier,
Ci forța vie și nestăvilită,
Puterea lui Octombrie pornită
Ce-a ridicat la noi, aici,
Hidrocentrala lui Ilici!

Nicolae Tăutu a fost un poet, prozator și jurnalist care s-a născut la 24 noiembrie 1919,
decedând la data de 13 iunie 1972. Înca de la debutul acestuia, în 1940 cu placheta Tăceri
pentru apă vie, a fost considerat de critica literară o personalitate cu un caracter profund
care, în viitor va crea opere însemnate. Cu timpul a continuat să creeze opere cu tematica
statului comunist URSS precum Vladimir Ilici, Armata lui Octombrie Roșu, Balada
comunistului fără nume și alte ode închinate și lui Lenin și lui Stalin, dar și comunistului în
general.
 https://ro.scribd.com/document/352109237/Lucrare-Scris%C4%83-
Lenin-Nicolae-T%C4%83utu

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_T%C4%83utu

De ziua tovarășului Stalin

De Marcel Breslașu

Un pionier recită:

IARNA a zugrăvit pe geamuri flori de gheață

Și molcom fulguie-n amurg pe-ntreaga fire...

Totuși în sufletele noastre-i dimineață

Și primăvara-și joacă blândă strălucire:

Azi STALIN are şaptezeci de ani de viaţă!

Și inimile mici-în mare sărbătoare-

Zvâcnesc în piept, de parc-ar vrea să-l spargă:

Noi, toți copiii clasei muncitoare,

Noi risipiți dar înfrânți în lumea largă. [...]

 https://www.google.com/url?sa=i&url=https
%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FMarcel_Bresla
%25C8%2599u&psig=AOvVaw3kliZ9nnG1sclEnvZWZGvX&ust=1615744445973000&source=images&
cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCPDLlqPrre8CFQAAAAAdAAAAABAJ

Fiul Patriei de Mihai Beniuc

Sirena-nfăşoară,

Ca un glas ce suna

Zbătut în furtună,

Inimi, oameni, ţară.

Şi stăteau la jar

Muncitorii roată

Ca-n veac legendar

Voinicii de-altădată.

Şi la focul viu

Vorbeau de Gheorghiu,

Da-mprejur nu fagi,

Nici izvoare dragi,

Ci ateliere

Stăteau în tăcere.

Fier, curent, maşină,

Strung,motoare,șină

Toate ale cui?

A dușmanului.

Ele sug din brața

Sânge și viață.

Și schimbă-n dolar

Pentru cămătar

Truda noastră,chinul

Și lasă veninul

Pentru omul muncii

Să-și hrănească pruncii

La Grivița, mări,

Muncitorii țării

Cumplit au murit

Și nu s-au bocit

Ci în loc de ramuri,

Îi plângeau dinamuri,

Și-n loc de izvoara,

Îi boceau motoara

Și țipau cu vaier

Trenurile-n aer,

Și plângea sirena

Din toată puterea,

De rupea tăria

Cât e România!

Iar Gheorghiu-Dej,

Cu alri fii viteji

A fost prins de viu [..]

Fragmentul dat din poezia: "Fiul Patriei" de Mihai Beniuc, începe cu prezentarea sirenei de alarmă
care se aude în "inimi, oameni, ţară" asemenea unui glas "Zbătut în furtună ". În următoarele versuri
sunt prezentaţi nişte muncitori, stand în jurul focului aşa cum stăteau şi voinicii "de-altădată"
făcându-se astfel legătură cu generaţiile trecute "Că-n veac legendar." În jurul focului aceştia
discutau despre Gheorghe Gheorgiu Dej "Vorbeau despre Gheorgiu" ,iar spaţiul în care se aflau era
lipsit de elemente ale naturii "Da-mprejur nu fagi ,/Nici izvoare dragi “.

Enumeraţia "Fier, curent, maşină / Strung, motoare, şină" simbolizează elementele necesare unei
lupte ,iar prin interogaţia "Toate ale cui?" şi răspunsul "A duşmanului", se conturează atmosfera
războiului. În versurile următoare la Griviţa "muncitorii ţării " mor într-un mod onorabil prin faptul că
:"Cumplit au murit / Şi nu s-au bocit .", bocitoarele lor fiind "dinamurile" , "motoarele" şi "trenurile".
Fragmentul se încheie cu imaginea auditivă dată de plânsetul sirenei "Şi plângea sirenă, / Din toată
puterea / De rupea tăria / Cât e România" şi prin prinderea lui Gheorghe Gheorgiu Dej cu vitejii
săi :"Iar Gheorgiu Dej, /Cu alţi fii viteji, / A fost prins de viu .“.

Sedința de Mihu Dragomir

În jurul mesei albe, trei țărani.

Pietroase sunt obrazele, de ani.

Și-au pus căciulile pe-un colț, deoparte.

Citește unul tare, dintr-o carte.

Apoi vorbesc, agale, în-de-ei.

Sunt președinți de colectiv tustrei.

Grăiește unul cu mustața stancă:

“Eu zic să facem virament, la bancă”. […]

În poezia Ședința de Mihu Dragomir este vorba de “trei țărani” care stau în jurul unei mese albe.
Obrazele sunt descries ca fiind pietroase, ceea ce arată bătrânețea celor trei țărani. Este descrisă
acțiunea de la masă, aceștia dându-și căciulile jos de pe cap, “și-au pus căciulile pe-un colț,
deoparte”. Faptul că unul dintre ei citește tare “dintr-o carte” accentuează bătrânețea acestora care
apoi vorbesc „agale” între ei. Adjectivul agale dă o stare de încetineală în scena dintre aceștia. Cei
trei sunt „președinți de colectiv”, prin aceasta arătând importanța acestora. Unul dintre ei “cu
mustața stancă” spune: “Eu zic să facem virament, la bancă” arătând și o bogăție a acestora.