BALTAGUL de Mihail Sadoveanu

-TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME IN ROMANUL TRADITIONAL, OBIECTIV, REALIST, MITIC, INTERBELIC-

Mihail Sadoveanu este un prozator interbelic ce dezvolta in creatiile sale teme diverse, ilustrand
frumusetea naturii, trecutul istoric, viata satului patriarhal, iubirea, creatiile sale devenind uneori
adevarate poeme inclinate naturii.
Romanul “Baltagul” a fost publicat in anul 1930, concomitant cu opera “Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi”, ilustrand o trasatura tipica perioadei interbelice: eclectismul
(imbinarea elementelor traditionale cu cele moderne).
Tema este complex conturata, intrucat pe de o parte opera dezvolta o monografie a satului de
munte, sinteza de credinte si superstitii, un univers arhetipal ce-si guverneaza existenta in functie de
legile nescrise ale traditiei. Pe de alta parte, din perspectiva lui Gheorghita, romanul este o etapa a
initierii, intrucat naratorul reliefeaza treptele maturizarii neofitului de-a lungul calatoriei, alaturi de
mama sa. Mai mult, se remarca tema vietii si a mortii, precum si tema iubirii abordata dual: in plan
juvenile prin reliefarea iubirii dintre Minodora si fiul dascalitei, respectiv in plan matrimonial, deoarece
iubirea pentru Nechifor devine resortul cautarilor Vitoriei. In relatie cu motto-ul operei “stapane,
stapane, iti cheama si-un caine”, se sintetizeaza tematica mitica, mioritica, scriitorul preluand din balada
populara motivul complotului si dezvoltand tema cautarii.
Curentul literar in care se incadreaza scrierea este realismul de factura mitica, putandu-se
constata buna fixare spatio – temporala a actiunii, dar si folosirea unor tehnici tipice realismului in
caracterizarea personajelor (tehnica amanuntului semnificativ, analiza psihologica). Frecventa
toponimelor “Suha”, “Borca”, “Cruci”, confera veridicitatea discursului narativ.
Titlul are multiple semnificatii. Pe de o parte desemneaza arma crimei, iar pe de alta parte
reliefeaza arma infaptuirii dreptatii, creionandu-se ideea unui transfer de autoritate de la tata la fiu.
Reperele spatio – temporale au valoare simbolica, evenimentele debutand toamna, anotimp al
crizei ce prefigureaza tema mortii si finalizandu-se in primavara anului urmator, simbol al regenerarii,
caci odata descoperit adevarul, viata isi reia cursul firesc pentru Vitoria. Spatiul derularii epice este vast,
intamplarile fiind proiectate in satul de munte Magura Tarcaului, Vitoria si Gheorghita parcurgand
ulterior un labirint, repere fiind “Piatra”, “Dorna”, “Sabasa”, “Suha”.
Structura este simpla, romanul fiind organizat in 16 capitole fara titlu, ce constituie 3 parti:
asteptarea (cap. 1-5, corespunzand expozitiunii si intrigii), drumul propriu – zis (cap. 6-13, continand
desfasurarea actiunii), respectiv descoperirea adevarului si infaptuirea dreptatii (cap. 14-16, ce cuprind
punctul culminant si deznodamantul).
Conflictele sunt puternice, interioare si exterioare. Cel interior, la nivelul constiintei Vitoriei este
bine sintetizat in cap. 5, in care Gheorghita revine acasa de la Apele Jijiei si ii pare Vitoriei nepregatit
pentru responsabilitatea cautarii tatalui. Munteanca intelege ca trebuie sa devina mintea, iar Gheorghita
bratul, avertizandu-si fiul ca alte responsabilitati ii revin odata cu disparitia tatalui: “vremea jucariilor a
stat; eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau”. Eroina se inchide in sine, nu se mai poate bucura de
sarbatorile de iarna ca in trecut, tulburata fiind de semnele rau – prevestitoare: “Vitoria era plina de
ganduri, banuiala era ca un vierme neadormit; se desfacuse incet – incet de lume si intrase in sine”.
Asadar, prin analiza psihologica, naratorul creioneaza labirintul framantarilor Vitoriei Lipan.
Nu lipsesc conflictele exterioare, o scena semnificativa fiind aceea a praznicului de pomenire,
cand Vitoria creeaza o atmosfera de angoasa, povestind pas cu pas asasinarea lui Lipan si provocandu-i
lui Bogza o cadere nervoasa, o izbucnire violenta. Secventa ilustreaza totodata finalul procesului de
maturizare, caci Gheorghita devine bratul infaptuirii dreptatii, lovindu-l pe Bogza cu baltagul: “feciorul
mortului simti crescand in el o putere mai mare si mai dreapta”.
Personajele sunt complex caracterizate, surprinse in modul lor de viata. Se remarca in privinta
Vitoriei Lipan folosirea unor tehnici moderne prin care naratorul sondeaza trairile eroinei, generate de
intarzierea nejustificata a sotului. In constructia acestui personaj sunt imbinate elementele caracterizarii
directe: “ochii caprui, aprigi si inca tineri”, “eu te cetesc pe tine, macar de nu stiu carte”, “se uita numai
cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica”; cat si procedee indirecte: comportament, ganduri, limbaj,
nume, mediul social in care evolueaza.
Gheorghita, in schimb, este conturat in mod indirect prin numele ce are conotatiile triumfului,
simbolizand totodata legatura cu tatal. Portretul fizic ii dezvaluie frumusetea mostenita de la mama:
“era un flacau sprancenat si avea ochii ei”, “intorcea un zambet frumos ca de fata si abia incepea sa-i
infiereze mustacioara”.
Prin analiza psihologica naratorul surprinde ezitarile flacaului ce nu se simte pregatit sa preia
responsabilitatile familiei. Baiatul mediteaza la jocurile copilariei si considera gospodaria “o corvoada”:
“cum se risipeste mireasma in ger, asa s-au dus toate; acum ai intrat la slujba grea si la nacaz”.
Limbajul se caracterizeaza prin oralitate, fapt creionat de frecventa termenilor populari si
regionali (“cetesc”,” fărmăcătoare “, “ năcaz”etc.) si de utilizarea unor constructii in vocativ,
evidentiindu-se adresarea catre cititor. Naratorul este obiectiv, intamplarile realizandu-se la persoana a
treia.
In concluzie, romanul “Baltagul” devine o monografie a unui spatiu patriarhal in care oamenii trec
prin greutati infinite, dar au de fiecare data puterea de a lua viata de la capat. Opera defineste astfel un
spatiu al datinilor si al traditiilor ce risca sa fie afectate de influentele modernismului, de aceea eroina
Vitoria Lipan sustine cu tarie superioritatea normelor nescrise si-si educa cei doi copii in spiritul
perpetuarii acestora, sanctionand-o aspru pe Minodora atunci cand le incalca.