Cursuri Audit

Audit Statutar
Master II
Contabilitate, control și expertiză
Prezentare: structura cursului,
modalitate de examinare, bibliografie.
Sumar
Structura cursului
Examen scris: În Campus, fizic - față
în față
 Curs 1
Introducere
 Reglementarea profesiei de audit la nivel

internaţional
Necesitatea reglementării profesiei contabile
Modalităţi de implementare a reglementării
Reglementarea profesiei de audit la nivel
internaţional
 Situațiile financiare si rolul auditului privind

furnizarea informațiilor corecte către utilizatori
Cadrul legal si reglementar al auditului (Rolul
IFAC,rolul CAFR, ISA, Codul Etic IFAC şi
reglementarea legislaţiei în domeniul auditului)
Planul cursului
 Curs 2
◦ Codul etic IFAC
◦ Principii fundamentale
◦ Categorii de amenințări
◦ Măsuri de protecție
◦ Numirea profesională
◦ Onorarii şi alte tipuri de remuneraţii
◦ Cadouri şi ospitalitate
◦ Profesionistul contabil angajat – întocmirea şi
raportarea informaţiilor
◦ Deţinerea de expertiză suficientă de către
profesionistul contabil angajat
◦ Independenţa într-o misiune de asigurare
Planul cursului
 Curs 3
 Independenţa într-o misiune de asigurare
 Legea 162/2017 privind auditul statutar
 Planificarea unui audit al situaţiilor financiare
 Riscul de audit
 Curs 4
 Înţelegerea entităţii şi a mediului său, inclusiv a
controlului intern al entităţii
 Pragul de semnificație în planificarea şi
desfăşurarea unui audit
 Conceptul de eroare şi de fraudă într-un audit
al situaţiilor financiare
Planul cursului
 Curs 5
 Conceptul de eroare şi de fraudă într-un audit al
situaţiilor financiare (continuare)
 Documentația și probele de audit
 Curs 6
 Proceduri şi tehnici de audit
 Tipuri de proceduri de audit
 Curs 7
 Raportul de audit și tipuri de opinii
Planul cursului
1. Alvin A. Arens, James K. Loebbecke, Audit. O abordare
integrată, Editura ARC, Chişinău, 2010;
 2. Camera Auditorilor Financiari din România, Ghid pentru un
audit de calitate, Bucureşti, 2019;
 3. Camera Auditorilor Financiari din România, Manualul
“Codul etic al profesioniștilor contabili”, București, 2015;
 4. Camera Auditorilor Financiari din România, Manualul de
reglementări internaţionale de control al calităţii, audit,
revizuire, alte servicii de asigurare şi servicii conexe, Ediţie
 2015 (3 volume);
 5.CECCAR, Manualul de reglementări internaționale de
control al calității, audit,revizuire, alte servicii de asigurare
și servicii conexe, Vol. I,II,III, Ediția 2018 al
IAASB, publicat de IFAC în dec. 2018, tradus de CECCAR
în iulie 2020;
 6.CECCAR, Standardele IFRS, 2017, București, Editura
CECCAR;
Bibliografie
 7. CECCAR, Manualul pivind Codul etic internațional al
profesioniștilor contabili, Ediția 2018,Editat de CECCAR;
 8. CAFR, „Manualul Codului Etic Internațional pentru
Profesioniștii Contabili (inclusiv Standardele Internaționale
privind Independența) ediția 2021, elaborat de Consiliul
pentru Standarde Internaționale de Etică (IESBA) din cadrul
Federației Internaționale a Contabililor (IFAC).
 9.Tatiana Dănescu, Audit financiar. Convergenţe între teorie
şi practică, Editura IRECSON, Bucureşti 2007;
 10. Tatiana Dănescu, Proceduri şi tehnici de audit financiar,
Editura IRECSON, Bucureşti, 2007;
 11. Laurenţiu Dobroţeanu şi Camelia Dobroţeanu, Audit,
concepte şi practici, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
 12. Gabriela Cristina Jinga (Mihai), Audit financiar, Editura
ASE Bucuresti, 2009;
 13. Marin Toma, Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale
Bibliografie

unei entităţi, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007;
14. Horia Neamțu, Eugeniu Țurlea, Aureliana Geta Roman,
Audit financiar, Misiuni de asigurare si servicii conexe,
Editura Economică, 2012;
 15.Ana Morariu, Flavia Stoian, Audit Financiar, Editura ASE,
2011;
 16. Alexandru Rusovici, Emil Iota, Florea Cojoc, Gheorghe
Rusu, Auditul situaţiilor financiare în entităţile economice,
Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Audit, Asigurări şi Etică publicate de IFAC,
Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2006;
 17. Alexandru Rusovici, Gheorghe Rusu, Manager în
misiunea de audit, Regia Autonomă Monitorul Oficial,
Bucureşti, 2008;
 18. Eugeniu Ţurlea, Ana Morariu, Auditul financiar contabil,
Editura Economică, Bucureşti, 2008;
 19.*** Colecţia Revistei „Audit Financiar”, Editura CAFR;
Bibliografie
 20.***Colecția Revistei “Practici de Audit”, Editura CAFR;
 21.*** Colecţia Revistei „Contabilitatea, Expertiza şi Auditul
Afacerilor”, Editura CECCAR;
 22***Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată cu modificările şi completările ulterioare;
 23.***Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
 24.***Legea 162/2017 privind auditul statutar, publicată în
MO nr. 548 din 12 iulie 2017 , în forma actualizată;
 25.***Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1802/2014
pentru aprobarea Reglementărilor contabile, Monitorul
Oficial Partea I nr. 963 din 30.12.2014;
 26.***Norma privind cadrul unitar de desfășurare a
auditului statutar la entitățile autorizate, reglementate și
supravegheate de către Autoritatea de Supraveghere
Financiară din 8 mai 2019;
Bibliografie
 27.*** www.cafr.ro
 28.*** www.ceccar.ro
 29 *** www.mfinante.gov.ro
Bibliografie
international
1. Necesitatea reglementarii profesiei contabile
●Profesia contabila- reprezinta totalitatea
▪ activitatilor (serviciilor) care presupun cunostinte in
domeniul contabilitatii;
▪ specialistilor care le efectueaza;
▪ organismelor lor profesionale.
●Activitatile sau serviciile care compun profesia contabila
sunt|:
1. Tinerea contabilitatii;
2. Elaborarea, examinarea si prezentarea situatiilor financiare;
3. Auditul statutar;
4. Alte lucrari de audit financiar;
5. Management financiar contabil;
international
6.Servicii fiscale (consultanta, consiliere si asistenta fiscala;
7. Servicii de studii si consultanta pentru crearea intreprinderilor;
8. Evaluari de intreprinderi si titluri;
9. Alte servicii contabile si paracontabile.
Avand in vedere faptul ca profesionistii contabili, clientii
acestora, organismele profesionale si guvernele doresc sa se asigure
ca profesia contabila continua sa furnizeze servicii de inalta calitate si
contribuie la cresterea si dezvoltarea economica globala,in ultimii ani
au avut loc multe schimbari in modul de reglementare a profesiei
contabile.
international
●Responsabilitatea si rolul esential al organismelor
profesionale se regasesc in obiectivele fundamentale ale
acestor organisme:
1 . Educatia – asigurarea unei dezvoltari profesionale continue a

membrilor lor.
2. Etica – comportamentul deontologic al membrilor lor.
3. Calitatea – certificarea calitatii serviciilor oferite de membrii
lor.
international
● Atingerea acestor obiective prin intermediul
reglementarii.
Astfel, in scopul atingerii acestor obiective, organismele
profesionale trebuie sa sustina si sa promoveze practicile profesionale
la un nivel inalt prin intermediul reglementarii.
Organismul profesional trebuie sa reglementeze:
▪activitatile;
▪conduita membrilor sai,
pentru a se asigura ca responsabilitatea sa fata de interesul public
este indeplinita.
international
● Aria de acoperire a reglementarii profesiei contabile
De obicei, reglementarea profesiei contabile acopera urmatoarele
domenii:
1. Cerintele de acces si certificarea sau autorizarea;
2. Cerintele referitoare la educatia continua;
3. Monitorizarea comportamentului profesionistilor contabili;
4. Standardele profesionale si etice pe care profesionistii contabili
trebuie sa le respecte;
5. Sistemele si procedurile disciplinare in cazul in care
profesionistii contabili nu indeplinesc cerintele de mai sus.
international
● Calitatea reglementarii; caracteristici ale reglementarii
profesiei contabile pentru ca aceasta sa fie de calitate
Reglementarea trebuie sa fie de calitate pentru a raspunde
interesului public. Acest lucru inseamna ca reglementarea trebuie sa
fie:
1. Proportionala;
2. Transparenta;
3. Sa nu fie impotriva competitiei;
4. Nediscriminatorie;
5. Precisa;
6. Segmentata in functie de tinta sa;
7. Implementata consecvent si just;
8. Supusa unei examinari periodice.
international
2. Modalitati de implementare a reglementarii
Cele trei modalitati de implementare a reglementarii sunt:
● Autoreglementarea;
● Reglementarea externa;
● Coreglementarea.
1. Autoreglementarea este specifica economiilor liberale.
Organismul este recunoscut de guvern care ii deleaga
responsabilitatea de a reglementa profesia.
2. Reglementarea externa – profesia este reglementata de guvern,
fie prin intermediul
►unei agentii guvernamentale
►unei agentii independente,
international
careia guvernul i-a delegat sarcini de reglementare.
3. Coreglementarea este o combinare a celor doua modalitati.
●Organismele profesionale – rol hotarator in
reglementarea profesiei.
Exista mai multe modalitati de combinare a autoreglementarii si
reglementarii externe. Una dintre acestea este o combinare in care
organismul profesional este responsabil pentru anumite aspecte ale
reglementarii iar guvernul sau o agentie independenta, pentru alte aspecte.
EXEMPLU : Organismul profesional poate reglementa domeniul
educatiei pentru profesionistii contabili deoarece acest organism
profesional poate avea o capacitate semnificativa de expertiza.
Oricare ar fi modul de implementare, rolul hotarator in
reglementarea profesiei trebuie sa-l joace organismele profesionale,
acestea fiind cel mai bine pozitionate pentru apararea interesului public.
international
● Guvernele – rol
Guvernele trebuie sa se asigure ca reglementarea isi atinge
obiectivul referitor la interesul public la cel mai scazut cost posibil.
In acest scop guvernele trebuie :
1. sa inteleaga natura si caracteristicile problemelor pe care
reglementarea doreste sa le rezolve;
2. sa beneficieze de un sistem de monitorizare a performantei
organismului profesional care reglementeaza profesia;
3. sa se bazeze pe rezultate, respectiv calitatea si consecventa
serviciilor contabile;
4. sa amendeze legislatia si reglementarea atunci cand este
nevoie.
international
● Dialog constant intre Guvern si Organismele
Profesionale
Avand in vedere faptul ca guvernele si organismele profesionale
au interese si obiective comune – profesionistii contabili sa serveasca
interesul public prin utilizarea de standarde de inalta calitate in
serviciile prestate – trebuie sa existe un dialog constant intre guvern si
organismele profesionale:
►pentru ca sistemul de reglementare sa ramana actual si
eficient;
►si in scopul obtinerii unui echilibru intre autoreglementarea si
supravegherea publica prin prisma cerintelor pietei serviciilor
contabile.
international
3. Reglementarea profesiei de audit la nivel international
● Reglementarea profesiei contabile
Profesia contabila este reglementata de Directiva 89/48/CEE inlocuita
prin Directiva 2005/36/CEE cu privire la recunoasterea calificarilor
profesionale, modificata prin alte Directive si Regulamente.
● Profesionistul contabil este specialistul care a absolvit, intr-un stat
membru, cel mai inalt nivel de pregatire si formare cerut in acea tara pentru
activitatea de profesionist contabil si care are acces fara restrictii la toate
serviciile si activitatile componente ale profesiei contabile, inclusiv, odata
autorizat, la activitatea de audit statutar.
Profesionistii contabili au studii superioare, au efectuat un
stagiu practic de cel putin trei ani si au sustinut si promovat un test de
aptitudini.
international
Calitatea profesionala obtinuta are diferite denumiri dar cu
acelasi continut. Cele mai frecvent intalnite sunt:
▪ cea de expert contabil in tarile latino-continentale;
▪ chartered accountant in zona anglosaxona;
▪ contabil public autorizat (CPA) in SUA.
● IFAC - organismul international de reglementare in domeniul
auditului
Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) a luat nastere in 1977
cu ocazia Congresului International al Contabililor de la Munchen. Este o
organizatie profesionala nonprofit si neguvernamentala, avand drept membri
organizatii profesionale nationale.
international
● Misiunea IFAC este:
► de a servi interesul public;
► de a continua sa consolideze profesia contabila la nivel
mondial;
► de a contribui la dezvoltarea unor economii internationale
puternice,
prin infiintarea si promovarea loialitatii fata de standardele profesionale de
inalta calitate.
● Cadrul conceptual global – componente
IFAC a recunoscut demult nevoia unui cadru conceptual global
armonizat pentru a satisface cerintele internationale in crestere ale
profesiei contabile, fie in comunitatile de afaceri, sectorul public sau
educatie.
international
Componentele majore ale acestui cadru sunt:
1. Codul Etic al Profesionistilor Contabili;
2. Standardele Internationale de Audit (ISA);
3. Standardele Internationale de Educatie;
4. Standardele Internationale de Contabilitate pentru Sectorul
Public (IPSAS).
Consiliile IFAC de elaborare a standardelor care sprijina
elaborarea standardelor de inalta calitate in interesul public, sunt:
■ Consiliul pentru Standardele Internationale de Audit si Asigurare;
■ Consiliul pentru Standardele Internationale de Contabilitate si
Educatie;
■ Consiliul pentru Standardele Internationale de Etica pentru
Contabili;
international
■ Grupul Consultativ de Conformare.
●Organele de conducere IFAC:
▪ Congresul IFAC;
▪ Consiliul IFAC;
▪ Comitetul executiv;
▪ Comisii Tehnice.
Domenii care intra in sfera de preocupare a Comisiilor Tehnice sunt:
1. Educatia;
2. Etica;
3. Contabilitatea financiara si de gestiune;
4. Tehnologia informatiei;
international
5. Practici de audit IFAC;
6. Relatiile cu tarile membre;
7. Sectorul public.
● Activitatea de audit statutar reglementata prin Directiva
a-VIII-a
Avand in vedere importanta activitatii de audit statutar ca
ultima activitate care filtreaza fluxul informatiilor continute in
situatiile financiare ale unei entitati catre utilizatori, exigentele
suplimentare in ceea ce priveste aceasta activitate (de Audit statutar),
ca si conditiile de autorizare a persoanelor fizice si juridice care doresc
sa presteze servicii de audit statutar sunt reglementate distinct prin
Directiva 84/253/CEE, cunoscuta ca a-VIII-a Directiva privind
autorizarea persoanelor raspunzatoare de efectuarea auditului statutar,
inlocuita prin Directiva 2006/43/CEE cunoscuta sub
international
denumirea de Noua Directiva a-VIII-a privind auditul statutar al
situatiilor financiare anuale si al situatiilor financiare anuale consolidate
(modificata si completata).
● Directiva a-VIII-a - principalele prevederi
Principalele prevederi se refera la:
♦ conditiile de autorizare si de retragere a autorizarii unui
profesionist contabil de a efectua audit statutar. O persoana
fizica ce doreste sa efectueze audit statutar trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
1. sa aiba studii superioare relevante sau un nivel
echivalent;
2. sa fi sustinut un examen de acces la calitatea de
profesionist contabil;
international
3. sa fi efectuat un stagiu de pregatire practica de cel
putin trei ani;
4. sa fi promovat un examen de competenta
profesionala.
♦ conditiile speciale privind independenta auditorului, calitatea
prestatiilor de audit statutar si standardele aplicabile
♦ crearea unui sistem de supraveghere publica asupra activitatii
de audit statutar si a auditorilor statutari.
DIRECTIVA 2014/56/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A
CONSILIULUI, din 16 aprilie 2014 vine şi modifică Directiva
2006/43/CE privind auditul legal al situațiilor financiare anuale și al
situațiilor financiare consolidate.
international
● Auditorul statutar – rol de ultim aparator al interesului
public
Auditul statutar ca ultima activitate ce filtreaza fluxul
informatiilor cuprinse in situatiile financiare ale unei entitati catre
utilizatorii finali, are un rol deosebit, auditorul statutar fiind
ultimul aparator al interesului public. De aici rezulta
urmatoarele:
►necesitatea unei evidente distincte a profesionistilor contabili
autorizati sa efectueze un audit statutar;
► necesitatea stabilirii masurilor de ordin etic, deosebit de
stricte mai ales in ce priveste independenta acestor auditori.
international
Categoriile de entitati supuse auditului statutar sunt prevazute
prin Directivele a-IV-a CEE si a-VIII-a CEE dar si prin reglementarile
nationale, pentru Romania – OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea
Reglementarilor contabile privind situatiile financiare……...
Din ratiuni de costuri, dar si legat de numarul si categoriile de
utilizatori ai situatiilor financiare, nu orice entitate poate fi obligata sa
fie supusa auditului statutar. Este vorba mai ales despre micro
intreprinderi si intreprinderile mici si mijlocii.
Pentru astfel de entitati este incurajata, la nivel european, gasirea
unor metode alternative de control. Este vorba despre:
▪ “comitetele sindicale “din Italia
▪ “cenzoratul” din Romania, etc,
promotoarea sistemelor de control alternativ la audit fiind profesia britanica.
international
OMFP nr. 1802/2014 prevede in Capitolul 10 Auditul, Secțiunea 10.1, “
“Situațiile financiare anuale ale entităților mijlocii și mari, precum și
ale soc./companiilor naționale, soc. cu capital integral sau majoritar de
stat și regiilor autonome sunt auditate de unul sau mai mulți auditori
statutari sau firme de audit.” Prevederile pct 563 alin.1 referitoare la
obligația auditării se aplică și situațiilor financiare anuale consolidate.
Situatiile financiare si rolul auditului privind
furnizarea informatiilor corecte catre utilizatori
1. Rolul auditului
a. Sporeste credibilitatea situatiilor financiare
b. Adauga valoare informatiilor din situatiile financiare – Cei
care pregatesc situatiile financiare vor presta o munca de o mai
buna calitate deoarece stiu ca acele situatii financiare vor fi
auditate (este descurajata practica intocmirii unor situatii
financiare distorsionate de realitate)
c. Asigura CONTROLUL asupra calitatii informatiilor,
intrucat:
1. Asigura o verificare independenta a informatiilor
contabile, potrivit unor criterii prestabilite in
conformitate cu dorintele si nevoile utilizatorilor
de informatii contabile;
2. Motiveaza contabilii sa desfasoare o munca
conforma cu criteriile utilizatorilor, stiind ca
situatiile lor vor fi verificate de auditorul statutar.
d. Sporeste increderea utilizatorului in informatia contabila.
●Utilizatorii externi ai situatiilor financiare au nevoie
de auditarea acestora pentru a avea incredere in
informatiile prezentate in situatiile financiare.
Exemplu: Pentru a lua decizia acordarii unui
imprumut Companiei Y, un manager de banca are
nevoie de auditarea situatiilor financiare ale Companiei
Y. Decizia managerului de banca se va fundamenta pe:
- relatiile financiare anterioare ale bancii cu
Compania Y
- pozitia financiara a Companiei si
performantele prezentate in situatiile
financiare.
● Publicul ca utilizator se asteapta ca auditorul statutar
sa joace un rol in protejarea intereselor sale prin
oferirea unei reasigurari referitoare la cinci aspecte
care privesc intreprinderea:
1. acuratetea situatiilor financiare;
2. continuitatea activitatii si solvabilitatea
firmei;
3. existenta sau inexistenta unor fraude;
4. respectarea de catre firma a reglementarilor
specifice si generale;
5. comportamentul responsabil al firmei fata de
problemele legate de mediu si problemele
sociale.
2. Rolul auditorului
a. De a spori increderea utilizatorului in informatia contabilă;
b. De a aduce un plus de sigurantă in faptul ca informatia
contabilă a fost obtinută, tratată si prezentată in conformitate
cu standardele, principiile nationale si internationale. In
cazul situatiilor financiare, asigură imaginea fidelă, clară si
completă a pozitiei, a situatiei financiare si a
performantelor financiare.
c. De a da o asigurare rezonabila asupra faptului ca situatiile
financiare nu sunt viciate de frauda, erori semnificative, astfel
incât informatiile din situatiile financiare sa poata fi utilizate in
procesul de luare a deciziilor.
3. Care sunt actiunile intreprinse de auditori in scopul
indeplinirii rolului lor?
■ Sa verifice respectarea cadrului conceptual al contabilitatii;
■ Sa verifice respectarea procedurilor interne stabilite de
conducerea entitatii, a mecanismelor de control intern;
Toate acestea au loc cu scopul certificarii imaginii tranzactiilor
efectuate reflectate in situatiile financiare, urmarindu-se modul in
care informatiile contabile sunt culese,prelucrate, redate si daca
principiile, normele, regulile, criteriile stabilite se aplica in
permanenta.
■Auditorii statutari justifica calitatea informatiilor prezentate in
situatiile financiare prin alegerea si utilizarea procedurilor de audit care sa
verifice utilitatea acestora, respectiv existenta caracteristicilor calitative
ale informatiilor financiare. Aceste caracteristici calitative constituie
atribute care determina utilitatea acestor informatii.
Caracteristicile calitative fundamentale prevăzute de OMFP
1802/2014 sunt:
1. Relevanţa şi
2. Reprezentarea exactă.
Comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea şi
inteligibilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea
informaţiilor relevante şi reprezentate exact (vezi Secţiunea 2.3
Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare).
Situatiile financiare si rolul auditului privind furnizarea
informatiilor corecte catre utilizatori
Exprima o opinie
Apara in responsabila,
mod egal motivata si Sporeste
pe toti independenta asupra increderea
utilizatorii situatiilor financiare utilizatorului in
de informatia
informatie contabila
contabila AUDITUL
STATUTAR
Da o asigurare rezonabila
Asigura imaginea asupra faptului ca situatiile
fidela, clara si financiare nu sunt viciate de
completa a pozitiei, a fraude, erori semnificative
situatiei financiare si astfel incat informatiile din
a performantelor situatiile financiare sa poata fi
financiare utilizate in procesul de luare a
deciziilor
Cadrul legal si reglementar al auditului (Rolul IFAC, rolul
CAFR, ISA, Codul Etic IFAC si reglementarea legislatiei in
domeniul auditului)
Nevoia unui cadru conceptual global este recunoscuta de IFAC,
in scopul satisfacerii cerintelor internationale in crestere ale profesiei
contabile.
Componentele cadrului conceptual (prezentate deja ):
● Codul de Etica;
● ISA .
Primele tentative de normalizare a auditului financiar le-au constituit
reglementarile emise de CECCAR sprijinit de profesorii universitari
din Romania si de comisarii de conturi din Franta, concretizandu-se
in :
♦ Normele de audit financiar si certificare a bilantului
contabil (1995);
Cadrul legal si reglementar al auditului
♦ Normele nationale de audit (1999).
CAFR – Organismul reprezentativ al profesiei de audit din Romania
● A luat fiinta in baza OUG nr. 75/1999 privind activitatea de
audit financiar, aprobata prin Legea 133/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare.
● Este o organizatie profesionala de utilitate publica.
● Este membru cu drepturi depline al IFAC.
Responsabilitati ale CAFR
►Organizeaza, coordoneaza si autorizeaza desfasurarea
activitatii de audit financiar in Romania;
►Promoveaza cunoasterea si utilizarea ISA de catre:
♦ auditorii financiari
♦ stagiarii in audit
♦ in general, de catre toti profesionistii
contabili din Romania.
►CAFR dar si CECCAR au avut ca prioritati in activitate,
armonizarea reglementarilor nationale cu cele internationale
emise de IFAC si Consiliul pentru Standarde Internationale
de Contabilitate (IASB).
► CAFR si-a completat si actualizat reglementarile proprii
(standardele de lucru), asimiland standardele elaborate de
IFAC. (Ulterior, Standardele si Codul privind conduita etica
si profesionala au fost reeditate).
Aplicarea acestor standarde si reglementari elaborate de IFAC

este o conditie obligatorie dar nu si suficienta in activitatea si
serviciile profesionale prestate de auditorii financiari din
Romania, pentru ca acestia trebuie sa-si stabileasca si sa aplice
reguli proprii(interne), reguli care sa tina seama atat de
realitatile economice, cat si de experienta fiecaruia.
► Organizarea pregatirii profesionale a membrilor la nivelul
cerut deStandardele internationale si de Codul etic IFAC astfel
incat acestia sa actioneze cu competenta, profesionalism si in
deplina independenta spre satisfacerea nevoilor tot mai
exigente ale pietei, ale clientilor, ale tuturor entitatilor carora
le sunt adresate produsele financiar-contabile.
►Dezvoltarea profesiei de audit financiar. In acest sens,
CAFR si Institutul Contabililor Autorizati din Scotia(ICAS) au
prezentat in anul 2000 Ghidul privind Auditul Calitatii, un
manual de proceduri de audit, destinat membrilor CAFR, Ghid
ce a fost ulterior actualizat. Acest Ghid este conceput pentru
a raspunde celor mai actuale cerinte profesionale si etice in
desfasurarea misiunilor de audit dar si realitatilor economice.
In acelasi timp, Ghidul se subscrie prioritatilor CAFR
privind cresterea continua a competentei profesionale a
auditorilor.
Consiliul IFAC pentru Standardele Internationale de Audit

si Asigurare (IAASB):
► Dezvolta :
●Standardele Internationale de Audit si Standardele
Internationale pentru Misiunile de Revizuire care
trateaza subiectul auditului si revizuirii situatiilor
financiare istorice;
● Standardele Internationale pentru Misiunile de
Asigurare care trateaza subiectul misiunilor de
asigurare, altele decat auditul sau revizuirea situatiilor
financiare istorice;
●Standardele de Control al Calitatii pentru firme si
echipe ale misiunii in ariile de practica ale auditului,
asigurarii si serviciilor conexe;
►Elaboreaza comunicate privind practica;
►Ofera recomandari pentru auditorii si profesionistii
contabili si indrumare in domenii specializate.
Consiliul IFAC pentru Standardele Internationale de Etica
pentru Contabili (IESBA):
►Dezvolta Codul Etic al profesionistilor contabili;
►Stabileste cerinte etice pentru profesionistii contabili;
►Ofera un cadru conceptual pentru toti profesionistii contabili

pentru a asigura conformitatea cu principiile fundamentale de
etica:
● Integritatea
● Obiectivitatea
● Competenta profesionala si atentia cuvenita
● Confidentialitatea
● Comportamentul profesional.
Potrivit cadrului general, tuturor profesionistilor contabili li se cere
sa identifice amenintarile la adresa acestor principii si daca exista, sa
aplice masuri de protectie pentru a se asigura ca principiile nu sunt
compromise.
CODUL ETIC IFAC
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE pe care trebuie să le

respecte un profesionist contabil sunt:
1. INTEGRITATE
2. OBIECTIVITATE
3.COMPETENȚĂ PROFESIONALĂ ȘI ATENȚIA
CUVENITĂ
4. CONFIDENȚIALITATE
5. COMPORTAMENT PROFESIONAL.
Profesioniștii contabili trebuie să identifice amenințările la adresa
acestor principii și dacă acestea există, să aplice măsuri de
protecție pentru a se asigura că principiile nu sunt compromise.
CODUL ETIC IFAC
Daca acestia nu pot aplica masuri de protectie adecvate, ei trebuie :

● Sa refuze sau
● Sa intrerupa serviciul profesional sau
● Sa renunte la clientul respectiv sau la organizatia
angajatoare.
Categorii de ameninţări la adresa principiilor fundamentale:
1. Amenintari generate de interesul propriu – un interes
financiar sau de alt gen al profesionistului contabil sau al unui
membru apropiat al familiei sale;
2. Amenintari generate de auto-revizuire – pot apare atunci
cand un rationament anterior trebuie sa fie reevaluat de
profesionistul contabil responsabil de acel rationament;
CODUL ETIC IFAC
3. Amenintari generate de reprezentare – pot apare atunci

cand un profesionist contabil promoveaza o opinie pana la
un punct in care obiectivitatea sa poate fi compromisa;
4. Amenintari generate de familiaritate – apar atunci cand
in virtutea unei relatii stranse, un profesionist simpatizeaza
prea mult cu interesele altor parti;
5. Amenintari generate de intimidare – pot apare atunci cand
un profesionist contabil poate fi impiedicat sa actioneze
obiectiv prin intermediul unei amenintari.
CODUL ETIC IFAC
Măsuri de protecţie ce pot avea drept consecinţă eliminarea

sau reducerea ameninţărilor la adresa principiilor fundamentale:
a. Masuri de protectie create de profesie, legislatie sau
reglementari;
b. Masuri de protectie aferente mediului de activitate.
a. Masurile de protectie create de profesie, legislatie sau
reglementari includ:
1. Cerinte educationale, de formare si experienta pentru
accesul la profesie;
2. Cerinte de dezvoltare profesionala continua;
3. Reglementari referitoare la guvernanta corporativa;
CODUL ETIC IFAC
4. Standarde profesionale;
5.Revizuirea externa a rapoartelor, evaluarilor,
comunicatelor sau informatiilor unui profesionist contabil
de catre o terta parte imputernicita prin lege;
6. Proceduri disciplinare si de monitorizare profesionala
sau reglementara.
Masuri de protectie ce pot creste probabilitatea identificarii sau
eliminarii comportamentului lipsit de etica, pot fi si:
● Sisteme de reclamatii eficace, gestionate de compania
angajatoare, un organism de reglementare care ii
imputerniceste pe colegi, angajatori sau persoane din public sa
atraga atentia asupra unui comportament neprofesional sau
lipsit de etica;
CODUL ETIC IFAC
● o obligatie explicita de a raporta incalcari ale prevederilor

de etica.
b. Masuri de protectie aferente mediului de activitate
A. Masurile de protectie in mediul de lucru (activitate) al
profesionistilor contabili in practica publica cuprind:
1. Masuri de protectie la nivelul firmei
2. Masuri de protectie specifice misiunii.
1. Masurile de protectie la nivelul firmei includ:
■ Sublinierea de catre liderii firmei a importantei
conformitatii cu principiile fundamentale;
■ Politici si proceduri de implementare si
monitorizare a controlului misiunilor;
CODUL ETIC IFAC
■ Politici si proceduri care sa permita identificarea

relatiilor dintre firma sau membrii echipei misiunii si
clienti;
■ Politici si proceduri de monitorizare a veniturilor
primite de la un singur client si de gestionare a
credibilitatii datelor privind acele venituri;
■ Politici si proceduri publicate care sa ii incurajeze si
sa ii abiliteze pe angajati sa comunice nivelurilor
superioare din cadrul firmei orice problema legata de
conformitatea cu principiile fundamentale, si altele.
CODUL ETIC IFAC
2. Masurile de protectie specifice misiunii includ:

■ implicarea unui profesionist contabil suplimentar
pentru a revizui munca efectuata sau pentru a oferi
consiliere;
■ discutarea problemelor de etica cu persoanele
insarcinate cu guvernanta clientului;
■ prezentarea naturii serviciilor prestate si a marimii
onorariilor percepute , catre persoanele insarcinate cu
guvernanta clientului;
■ implicarea altei firme pentru a efectua sau a
reefectua o parte a misiunii.
CODUL ETIC IFAC
B. Masurile de protectie din domeniul de activitate al

profesionistilor contabili angajati cuprind:
1. Sisteme de supraveghere ale organizatiei
angajatoare;
2. Programe de etica si conduita ale organizatiei
angajatoare;
3. Proceduri de recrutare ale organizatiei angajatoare
care pun accentul pe angajarea unor persoane extrem
de competente;
4. Controale interne puternice;
5. Proceduri disciplinare adecvate;
CODUL ETIC IFAC
6. Politici si proceduri de imputernicire si
incurajare a angajatilor de a informa conducerea
organizatiei angajatoare asupra oricaror aspecte de
etica fara teama de represalii;
7. Consultarea cu un alt profesionist contabil.
In cazul in care un conflict de etica nu poate fi rezolvat, un
profesionist contabil poate solicita asistenta profesionala consilierilor
juridici sau organismului profesional pentru a obtine indrumari pe
probleme de etica, fara a incalca clauza de confidentialitate.
EXEMPLU: Un profesionist poate intalni un caz de frauda prin
raportarea caruia ar incalca clauza de confidentialitate. Acesta
trebuie sa ia in considerare consilierea juridica pentru a
determina daca este obligat sa raporteze acest lucru.
CODUL ETIC IFAC
In situatia in care toate masurile de protectie au fost epuizate si nu

exista posibilitatea de a reduce amenintarea la un nivel acceptabil,
profesionistul contabil angajat poate ajunge la concluzia ca poate
demisiona din cadrul organizatiei angajatoare.
Principii fundamentale
1. INTEGRITATE – acest principiu impune ca obligatie
tuturor profesionistilor contabili sa fie directi si onesti in relatiile
profesionale si de afaceri. Integritatea implica si tranzactii corecte si
juste.
CODUL ETIC IFAC
Un profesionist contabil nu trebuie sa se asocieze cu

rapoarte, evidente, comunicate sau alte informatii atunci cand aceste
informatii:
● contin o declaratie falsa sau care induce in eroare
● contin declaratii sau informatii intocmite neglijent;
● omit sau ascund informatii necesare a fi incluse, in cazul in
care acest lucru ar induce in eroare.
Se considera ca profesionistul contabil nu incalca acest
principiu atunci cand acesta furnizeaza un raport
modificat cu privire la un aspect din cele prezentate mai sus.
CODUL ETIC IFAC
2. OBIECTIVITATE – acest principiu impune tuturor

profesionistilor contabili obligatia de a nu-si compromite
rationamentul profesional sau de afaceri din cauza subiectivismului,
conflictelor de interese sau influentei nedorite a altor persoane.
In consecinta trebuie evitate relatiile care influenteaza in mod
nejustificat rationamentul profesional al profesionistului contabil.
Potrivit sectiunii 280 “ Obiectivitate-toate serviciile” din Codul
Etic al Profesionistilor Contabili, un profesionist contabil in practica
publica trebuie sa aiba in vedere daca exista amenintari la adresa
conformitatii cu principiul fundamental al obiectivitatii care rezulta
din interese avute in relatiile cu un client sau cu directori, functionari
sau angajati.
CODUL ETIC IFAC
EXEMPLU: O amenintare de familiaritate asupra obiectivitatii,

poate fi generata de o relatie de familie, o relatie apropiata
personala sau o relatie de afaceri.
In urma evaluarii amenintarilor (daca amenintarile sunt
semnificative) profesionistul contabil trebuie sa aplice masuri de
protectie pentru a elimina sau a reduce amenintarile la un nivel
acceptabil:
● sa se retraga din echipa misiunii;
● sa aplice proceduri de supraveghere;
● sa incheie relatia financiara sau de afaceri care genereaza
amenintarea;
CODUL ETIC IFAC
● sa discute problema cu nivelurile superioare ale

conducerii firmei;
● sa discute problema cu persoanele insarcinate cu
guvernanta.
3. COMPETENTA PROFESIONALA SI ATENTIA
CUVENITA – Impune urmatoarele obligatii profesionistilor
contabili:
1. Mentinerea cunostintelor si aptitudinilor profesionale la
nivelul necesar care sa asigure clientii sau angajatorii de
primirea unor servicii profesionale competente;
2. Sa actioneze cu constiinciozitate in conformitate cu
standardele tehnice si profesionale aplicabile, atunci cand ofera
servicii profesionale.
CODUL ETIC IFAC
Competenta profesionala se imparte in doua faze:

► Obtinerea unui nivel de competenta profesionala;
► Mentinerea unui nivel de competenta profesionala.
Mentinerea competentei profesionale presupune o permanenta
monitorizare si intelegere a evolutiilor relevante pe plan profesional
tehnic si in mediul de afaceri.
Constiinciozitatea include responsabilitatea de a actiona in
conformitate cu cerintele unei misiuni, cu atentie, meticulozitate si
oportunitate.
CODUL ETIC IFAC
4.CONFIDENTIALITATE - acest principiu impune

profesionistilor contabili obligatia de a se abtine de la:
► Dezvaluirea de informatii confidentiale in afara firmei sau
organizatiei angajatoare, in lipsa unei autorizari sau cu exceptia
cazului in care exista o obligatie legala sau profesionala, de a
face publice acele informatii;
► Folosirea informatiilor confidentiale dobandite in urma
relatiilor profesionale sau de afaceri in avantajul lor personal
sau in avantajul unei terte parti.
CODUL ETIC IFAC
Totodata, profesionistul contabil trebuie :

● Sa fie vigilent fata de posibilitatea unor scurgeri de
informatii, in special in situatii ce implica o asociere de afaceri
de lunga durata cu un asociat sau cu un afin;
● Sa pastreze confidentialitatea informatiilor prezentate de
catre un posibil client sau angajator;
● Sa pastreze confidentialitatea informatiilor in cadrul firmei
sau al organizatiei angajatoare.
CODUL ETIC IFAC
Obligatia respectarii acestui principiu trebuie sa existe si dupa
incheierea relatiei dintre profesionistul contabil si client sau
angajator. Daca profesionistul isi schimba locul de munca sau obtine
un nou client, el are dreptul sa foloseasca experienta anterioara dar
nu trebuie sa foloseasca sau sa divulge informatiile confidentiale
dobandite dintr-o relatie profesionala sau de afaceri.
Situatii in care profesionistilor contabili le poate fi
solicitata divulgarea de informatii confidentiale:
1. Cand divulgarea este permisa prin lege si este autorizata
de catre client sau angajator;
CODUL ETIC IFAC
2. Cand divulgarea este autorizata prin lege:

● pentru a furniza documente sau alte probe in cursul unor
proceduri judiciare;
● pentru a aduce la cunostinta autoritatilor publice eventualele
incalcari ale legii.
3. In cazul in care exista o obligatie profesionala sau un drept de a
le divulga si nu este interzis prin lege:
● pentru a se conforma controlului calitatii unei organizatii
membre sau al organismului profesional;
● pentru a raspunde unei anchete sau unei investigatii din
partea unei organizatii membre sau a unui organism de
reglementare;
CODUL ETIC IFAC
● pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist

contabil in cursul procedurilor judiciare;
● pentru a respecta standardele tehnice si cerintele de etica.
5. COMPORTAMENTUL PROFESIONAL
Acest principiu impune profesionistilor contabili obligatia:
■ de a se conforma legilor si reglementarilor relevante
■ si de a evita orice actiuni care pot discredita profesia.
In acest sens, in cadrul strategiei de promovare si de mediatizare a
profesionistilor contabili si a activitatii pe care o desfasoara, acestia
nu trebuie sa furnizeze informatii care sa compromita profesia.
CODUL ETIC IFAC
Ei trebuie sa fie cinstiti si loiali si nu trebuie:

● sa faca revendicari exagerate pentru serviciile pe care le
pot oferi, pentru experienta si calificarile pe care le detin;
● sa ofere referinte compromitatoare sau comparatii lipsite
de fundament privind munca desfasurata de altii.
CODUL ETIC IFAC
NUMIREA PROFESIONALA
A. ACCEPTAREA UNUI CLIENT
Inainte de a accepta o relatie cu un client, profesionistul contabil in practica
publica trebuie sa ia in considerare daca acceptarea ar da nastere la
amenintari privind conformitatea cu principiile fundamentale.
Probleme ce ar putea ameninta conformitatea:
● implicarea clientului in activitati ilegale (spalarea banilor);
● lipsa onestitatii;
● existenta unor practici de raportare financiara care pot fi puse
sub semnul intrebarii.
CODUL ETIC IFAC
Daca amenintarile sunt semnificative trebuie aplicate masuri de protectie.
Atunci cand amenintarile nu pot fi reduse la un nivel acceptabil,
profesionistul contabil trebuie sa refuze acceptarea relatiei cu clientul
respectiv.
B. ACCEPTAREA MISIUNII
Un profesionist contabil trebuie sa ofere numai acele servicii pe care are
competenta de a le presta. Inainte de acceptarea unei misiuni,
profesionistul contabil trebuie să ia în considerare daca acceptarea ar da
nastere la amenintari privind conformitatea cu principiile fundamentale.
EXEMPLU: O amenintare de interes propriu la adresa competentei
profesionale si la acordarea atentiei cuvenite apare daca echipa misiunii
nu poseda competentele necesare pt. desfasurarea misiunii in mod adecvat.
CODUL ETIC IFAC
Masurile de protectie aplicate de profesionistii contabili in practica publica,
pt. eliminarea si reducerea la un nivel acceptabil a amenintarilor la adresa
conformitatii cu principiile fundamentale ar putea fi:
■ Dobandirea de cunostinte adecvate cu privire la natura
afacerii clientului;
■ Detinerea sau obtinerea experientei privind cerintele de
raportare sau reglementare;
■ Desemnarea unui personal suficient care sa dispuna de
cunostintele necesare;
■ Utilizarea de experti atunci cand e necesar;
■ Convenirea asupra unui buget de timp realist pt. realizarea
misiunii.
CODUL ETIC IFAC
ONORARII SI ALTE TIPURI DE REMUNERATII
In cadrul negocierilor privind serviciile profesionale, un profesionist contabil
poate mentiona orice onorariu pe care il considera corespunzator. Nu este lipsit
de etica faptul ca un astfel de profesionist percepe un onorariu mai mic decat
altul.
Onorariile profesionale trebuie sa reflecte corect valoarea serviciilor
prestate in functie de:
● indemanarea si cunostintele cerute pentru acel tip de serviciu;
● nivelul de pregatire si experienta profesionistului contabil;
● timpul necesar petrecut pentru prestarea serviciului;
●gradul de responsabilitate implicat, etc.
CODUL ETIC IFAC
Onorariul se calculeaza in baza unui tarif/ora sau tarif/zi, stabilit de

fiecare profesionist contabil.
Exista si situatii in care iau nastere amenintari la adresa conformitatii cu
principiile fundamentale, care apar din nivelul onorariilor percepute.
EXEMPLU: Perceperea de catre un profesionist contabil a unui onorariu
mic care ar face dificila realizarea misiunii in conformitate cu standardele
tehnice si profesionale aplicabile genereaza o amenintare cauzata de
interesul propriu, la adresa competentei profesionale si a atentiei
cuvenite.
CODUL ETIC IFAC
Masuri de protectie aplicate pentru eliminarea sau reducerea
amenintarilor la un nivel acceptabil , pot fi:
● atragerea atentiei clientului cu privire la termenii misiunii, cu
privire la baza pe care sunt percepute onorariile si la serviciile
acoperite de onorariul perceput;
● alocarea timpului necesar si a personalului calificat pentru
realizarea sarcinii.
Tot amenintare generata de interesul propriu este si marimea
onorariilor totale generate de un client de audit. Cand aceste onorarii
reprezinta o proportie semnificativa din onorariile totale ale firmei de
audit, dependenta de acel client sau grup de clienti dar si preocuparea
privind posibilitatea pierderii clientului pot constitui o amenintare
generata de interesul propriu.
CODUL ETIC IFAC
Masurile de protectie avute in vedere ar putea fi:
●discutarea amplorii si naturii onorariilor percepute cu comitetul de
audit sau cu alte persoane insarcinate cu guvernanta;
● luarea de masuri pentru a reduce dependenta de client;
● revizuiri externe ale controlului calitatii;
● consultarea unei terte parti cum ar fi un organism profesional
de reglementare sau un alt profesionist contabil.
CODUL ETIC IFAC
Onorariile contingente (conditionate) sunt onorarii calculate pe o baza
predeterminata cu privire la rezultatul unei tranzactii sau al muncii efectuate.
Daca onorariile au fost stabilite de o instanta sau de o alta autoritate publica,
acestea nu sunt considerate ca fiind contingente.
Codul etic prevede la Sectiunea 290 ”Independenta” respectiv 290.210
”Onorarii contingente” faptul ca o firma nu trebuie sa incheie nici un acord
privind onorariile pentru o misiune de asigurare in care valoarea onorariului
depinde de rezultatul muncii de asigurare sau de elemente care fac obiectul
misiunii de asigurare.
EXEMPLU: Unei firme de audit i s-a permis sa incaseze 10.000$ dacă la
sfarsitul misiunii s-ar fi exprimat o opinie fara rezerve si numai 5.000$ daca
opinia ar fi fost cu rezerve. Un astfel de acord ar putea tenta un profesionist
contabil sa emita o opinie inadecvata si ar constitui o incalcare a regulii de
conduita “Onorariile contingente”.
CODUL ETIC IFAC
CADOURI SI OSPITALITATE
Este posibil ca unui profesionist contabil in practica publica, unui afin sau unei rude
apropiate a acestuia sa i se ofere cadouri sau ospitalitate din partea unui client.
Acceptarea amenintari generate de • interesul propriu
• familiaritate,
la adresa conformitatii cu principiile fundamentale.
CODUL ETIC IFAC
Amenintarile la
adresa
Cand o firma sau un independentei nu
membru al echipei de pot fi reduse la un
asigurare accepta nivel acceptabil prin
cadouri sau ospitalitate aplicarea vreunei
(exceptie – valoarea masuri de protectie.
acestora este
nesemnificativa)
Firma respectiva sau profesionistul

contabil nu trebuie sa accepte astfel
de cadouri sau ospitalitate.
CODUL ETIC IFAC
PROFESIONISTUL CONTABIL ANGAJAT -
INTOCMIREA SI RAPORTAREA INFORMATIILOR
Profesionistul contabil angajat este implicat in intocmirea si raportarea
informatiilor care, fie • pot fi facute publice
• pot fi utilizate de catre alte persoane din
interiorul sau exteriorul organizatiei
angajatoare.
Informatiile pot include:
● prognoze si bugete;
● situatii financiare;
● discutii administrative si analize;
CODUL ETIC IFAC
● scrisoarea de declaratie a conducerii furnizata profesionistilor
contabili ca parte a unui audit al situatiilor financiare.
Profesionistul contabil angajat trebuie sa intocmeasca sau sa prezinte astfel
de informatii
► in mod corect
► just
► in conformitate cu standardele profesionale relevante.
Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a intocmi sau
aproba situatii financiare TREBUIE:
■ sa se asigure ca situatiile financiare sunt prezentate in
conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiara;
■ sa prezinte informatiile astfel incat acestea:
CODUL ETIC IFAC
● sa descrie clar natura reala a tranzactiilor de afaceri, a
activelor si a datoriilor;
● sa clasifice si sa inregistreze informatiile in timp util si intr-un
mod adecvat;
● sa prezinte faptele cu acuratete si in mod complet din toate
punctele de vedere.
Amenintarile ce privesc conformitatea cu principiile fundamentale pot apare
cand un profesionist contabil angajat poate fi fortat sa devina asociat cu
informatii eronate (printr-un castig personal sau din exterior). Daca
amenintarile sunt semnificative trebuie luate masuri de protectie pentru a le
elimina sau a le reduce la un nivel acceptabil.
CODUL ETIC IFAC
Măsuri de protecție:
● consultarea superiorilor din cadrul organizatiei angajatoare
(comitetul de audit sau alta persoana responsabila cu guvernarea);
● consultarea unui organism profesional relevant.
Daca amenintarile nu pot fi reduse la un nivel acceptabil, profesionistul
contabil angajat:
►se poate adresa autoritatilor competente (vezi sectiunea
“Confidentialitate”);
►poate recurge la consiliere juridica
sau
►poate demisiona.
CODUL ETIC IFAC
DETINEREA DE EXPERTIZA SUFICIENTA DE CATRE

PROFESIONISTUL ANGAJAT
“Competenta profesionala si atentia cuvenita” cere ca un profesionist
contabil angajat sa indeplineasca numai sarcini pentru care detine, sau poate
obtine suficientă formare de specialitate sau suficientă expertiză.
Profesionistul nu trebuie sa induca in eroare un angajator cu privire la nivelul
de pregatire si experienta, detinut, iar atunci cand este cazul sa faca apel la
consilierea de specialitate si la asistenta.
CODUL ETIC IFAC
Amenintari cu privire la conformitatea cu principiul fundamental al

competentei profesionale si al atentiei cuvenite, pot fi:
► timp insuficient pentru a realiza si a duce la bun sfarsit sarcinile;
► informatii incomplete, inadecvate pentru indeplinirea sarcinilor;
► experienta, instruire si/sau pregatire insuficienta;
► resurse necorespunzatoare pentru indeplinirea adecvata a
sarcinilor.
CODUL ETIC IFAC
Pentru a evalua semnificatia acestor amenintari trebuie sa avem in

vedere:
● gradul in care profesionistul contabil colaboreaza cu ceilalti;
● vechimea relativa in domeniu;
● nivelul de supervizare si de examinare aplicat activitatii.
Daca amenintarile sunt semnificative trebuie luate masuri de protectie,
astfel:
► obtinerea unei formari sau a unei consilieri suplimentare;
► asigurarea ca exista suficient timp pentru indeplinirea sarcinilor;
CODUL ETIC IFAC
► obtinerea asistentei de la persoanele care au experienta

necesara;
► consultarea, daca este cazul cu superiori din cadrul
organizatiei angajatoare, experti independenti sau un organism
profesional relevant.
Cand amenintarile nu pot fi reduse sau eliminate, profesionistul contabil
are doua posibilitati:
Sa indeplineasca sarcinile respective
sau
Sa refuze indeplinirea si sa comunice motivele refuzului.
CODUL ETIC IFAC
INDEPENDENȚA ÎNTR-O MISIUNE DE ASIGURARE

Intr-o misiune de asigurare ( un audit al situatiilor financiare)
profesionistii contabili in practica publica (membrii echipelor de
asigurare ai firmelor) trebuie sa fie independenti fata de clientii
de asigurare.
Sectiunea 290 “Independenta-misiuni de asigurare” din Codul Etic
al profesionistilor contabili prevede că,
● independenta la nivel mental (sau in gandire) si
● independenta in aparenta
sunt necesare pt. a permite profesionistilor contabili sa exprime o
concluzie neafectata de subiectivism, conflict de interese sau
influente necorespunzatoare ale altor parti.
CODUL ETIC IFAC
Independenta la nivel mental - Stare de spirit( atitudine in

gandire ) care permite exprimarea unei concluzii neafectate de
influente care compromit rationamentul profesional si care permite
unei persoane sa actioneze cu integritate si sa-si exercite
obiectivitatea si scepticismul profesional.
Independenta in aparenta – Se refera la evitarea faptelor si a
imprejurarilor care sunt atat de semnificative incat o terta parte
informata si rezonabila care cunoaste toate informatiile relevante,
inclusiv masurile de protectie aplicate, ar concluziona in mod
rezonabil ca a fost compromisa integritatea, obiectivitatea sau
scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei
misiunii.
CODUL ETIC IFAC
Intr-o misiune de audit al situatiilor financiare membrii echipei de

asigurare si firma trebuie sa fie independente fata de clientul
auditului sit. fin. Astfel de cerinte de independenta includ interdictii
privind anumite relatii dintre
▪ membrii echipei de asigurare si ▪ directori
▪ functionari
▪ angajati ai clientului, care
pot exercita influenta directa si semnificativa asupra situatiilor
financiare.
Astfel de relatii amenintari la adresa independentei.
CODUL ETIC IFAC
Daca o firma are un interes financiar intr-un client de audit al sit.

financiare, acest lucru genereaza o amenintare de interes propriu
semnificativa, amenintare ce nu ar putea fi redusa la un nivel
acceptabil de nici o masura de protectie.
Firma poate realiza misiunea numai prin renuntarea la
interesul financiar ( masura adecvata).
Atunci cand firma de audit are un interes financiar
► semnificativ indirect intr-un client de audit al situatiilor
financiare
► semnificativ intr-o entitate care detine un procentaj de
control intr-un client de audit al sit. financiare, aceasta poate realiza
misiunea de audit numai prin renuntarea la interesul fin. sau la
un procent suficient de mare din acesta.
CODUL ETIC IFAC
RELATII intre
Firma de audit ▪ clientul de asigurare
(membru al echipei de asig.) ▪ conducerea acestuia
▪ angajati,
care dau nastere la amenintari la adresa Independentei:
1. Relatii apropiate de afaceri cu clientii de asigurare;
2. Relatii familiale si personale;
3. Angajarea la clientii de asigurare;
4. Servicii recente furnizate clientilor de asigurare;
5. Detinerea unei functii de conducere sau de director in consiliul de
conducere al clientului de asigurare;
6. Asocierea de lunga durata a personalului de conducere cu clientii
de asigurare.
CODUL ETIC IFAC
1. Exemple de relatii apropiate de afaceri intre o firma
si un client de audit al sit. fin. care pot duce la amenintari
generate de interesul propriu si intimidare pot fi:
* detinerea unui interes financiar semnificativ intr-o asociere
in participatie cu un client sau cu un director sau cu o alta
persoana care exercita functii de conducere pentru acel client;
* aranjamente pentru a combina unul sau mai multe produse
sau servicii ale firmei cu unul sau mai multe produse sau
servicii ale clientului si pentru a comercializa pachetul;
* aranjamente privind distributia sau comercializarea in
conformitate cu care firma actioneaza ca distribuitor sau
comerciant al produselor sau serviciilor clientului sau
clientul actioneaza ca distribuitor sau comerciant al prod. sau
serv. firmei.
CODUL ETIC IFAC
In cazul in care interesul financiar este semnificativ nici o
masura de protectie nu poate reduce amenintarea .
Singurele solutii posibile sunt:
● incheierea relatiei de afaceri;
● reducerea complexitatii relatiei astfel incat interesul
financiar sa fie lipsit de semnificatie ; sau
● refuzul de a desfasura misiunea de asigurare.
2. Relatii familiale si personale
Atunci cand o persoana ce face parte din familia unui membru al
echipei de asigurare ocupa functia de director, o alta functie de
conducere sau este angajat al clientului de asigurare si se afla in
pozitia de a exercita o influenta directa si semnificativa asupra inf.
CODUL ETIC IFAC
cuprinse in situatiile financiare sau a fost intr-o astfel de pozitie in

orice perioada acoperita de misiune, amenintarile la adresa
independentei pot fi reduse la un nivel acceptabil numai prin
indepartarea acelui membru din echipa de asigurare.
EXEMPLU : In cazul auditarii situatiilor financiare, daca sotia
unuia dintre membrii echipei de asigurare este angajata a
clientului de audit intr-o pozitie prin care exercita o influenta directa
si semnificativa asupra pregatirii inregistrarilor contabile sau asupra
sit. fin. , amenintarea la adresa independentei ar putea fi redusa la
un nivel acceptabil numai prin indepartarea sotului acesteia din
echipa de asigurare.
CODUL ETIC IFAC
Astfel de RELATII la AMENINTARI generate de:

► interesul propriu
► familiaritate sau
► intimidare.
3. Angajarea la clientii de asigurare
Daca un director, o persoana din conducere sau un angajat al
clientului de asigurare, aflat in pozitia de a exercita o influenta
semnificativa si directa asupra sit. fin. a fost un membru al echipei
de asigurare sau un partener al firmei, este amenintata
independenta unei firme sau a membrului echipei de asigurare, mai
ales atunci cand intre persoana si fosta sa firma se pastreaza
relatii semnificative.
CODUL ETIC IFAC
Independenta unui membru al echipei de asigurare este amenintata

si atunci cand o persoana participa la misiunea de asigurare stiind ca
urmeaza sa se alature clientului de asigurare.
Aceasta amenintare poate fi redusa la un nivel acceptabil atunci
cand se aplica urmatoarele masuri de protectie:
● Politici si proceduri care cer persoanei sa notifice firma
atunci cand incep negocierile de angajare la clientul de
asigurare;
● Inlaturarea persoanei din misiunea de asigurare:
●Analizarea necesitatii efectuarii unei revizuiri
independente a tuturor evaluarilor semnificative pe care le-a
facut persoana respectiva pe parcursul misiunii.
CODUL ETIC IFAC
Astfel de RELATII la AMENINTARI generate de:
► interesul propriu
► familiaritate sau
► intimidare,
(mai ales cand intre persoana si fosta sa firma se pastreaza relatii.)
4. Servicii recente furnizate clientilor de asigurare.
Prezenta in echipa de asigurare a unui fost director, a unei
persoane din conducere sau a unui angajat al clientului poate
reprezenta o amenintare generata de:
► interes propriu:
► auto-revizuire ;si
► familiaritate.
CODUL ETIC IFAC
In astfel de situatii, membrul echipei de asigurare trebuie sa
raporteze informatii pe care acesta le-a pregatit sau elementele sit.
fin. pe care le-a evaluat pe cand era angajat la clientul de asigurare.
Daca membrul echipei Amenintarea ar fi atat de
de asigurare a fost semnificativa incat nici o masura
angajat pentru clientul de protectie nu ar putea sa o reduca la
de asigurare, director sau un nivel acceptabil.
a avut o functie de
conducere si a exercitat
o influenta directa si
semnificativa asupra
situatiilor In astfel de situatii persoana
financiare in perioada la care respectiva nu trebuie numita in
se refera Raportul de echipa de asigurare.
asigurare,
CODUL ETIC IFAC
5. Detinerea unei functii de conducere sau de director in
consiliul de conducere al clientilor de asigurare
In cazul unei misiuni de audit al sit. fin. daca un partener sau un
angajat al unei firme in retea ar urma sa ocupe o functie de
conducere sau de director in consiliul unui client de audit,
amenintarile generate de auto-revizuire si de interesul
propriu la adresa Independentei ar fi atat de semnificative incat
nici o masura de protectie nu le-ar putea reduce la un nivel
acceptabil.
Persoana respectiva ● ar trebui sa refuze ocuparea acelei
functii de conducere sau
● sa se retraga din misiunea de
asigurare.
CODUL ETIC IFAC
Firma din cadrul unei retele – O entitate aflata sub controlul

comun, proprietatea sau conducerea unei altei firme
6. Asocierea de lunga durata a personalului de conducere cu
clientii de asigurare
O amenintare de familiaritate poate fi generata si de utilizarea
aceluiasi personal superior intr-o misiune de asigurare pe parcursul
unei perioade lungi de timp.
Cand aceasta amenintare este semnificativa trebuie aplicate masuri
de protectie in scopul reducerii acesteia la un nivel acceptabil,
astfel:
CODUL ETIC IFAC
● rotatia personalului superior din echipa de asigurare;

● implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a
fost un membru al echipei de asigurare pentru a revizui munca
efectuata de personalul superior sau pentru a acorda
consultanta; sau
● revizuiri interne si independente ale calitatii.
Planificarea unui audit al situaţiilor financiare
PLANIFICAREA UNUI AUDIT AL SITUAŢIILOR

FINANCIARE
Planificarea
● îl ajută pe auditor să acorde atenţie cuvenită domeniilor importante
ale auditului;
● contribuie la selectarea membrilor echipei misiunii şi la
repartizarea de sarcini adecvate acestora;
● facilitează coordonarea şi supervizarea membrilor echipei misiunii
şi revizuirea muncii acestora.
La începutul misiunii de audit, auditorul trebuie să efectueze o serie
de activităţi:
○ să ia în consideraţie integritatea principalilor proprietari,

persoanelor cheie din conducere şi a celor însărcinaţi
cu guvernanţa entităţii;
○ să ia în consideraţie competenţa echipei misiunii pentru
efectuarea misiunii de audit, dacă aceasta dispune de
capacităţile, timpul şi resursele necesare;
○ să ia în consideraţie respectarea cerinţelor de etică de
către firmă şi echipa misiunii;
○ să ia în consideraţie aspectele semnificative care au apărut
pe durata misiunii actuale sau a celei anterioare şi a
implicaţiilor acestora asupra continuării relaţiei;
○ să evalueze respectarea cerinţelor etice relevante, inclusiv
independenţa;
○ să stabilească un mod de înţelegere a termenilor

misiunii. Potrivit ISA 210 Convenirea asupra termenilor
misiunilor de audit, termenii misiunii trebuie sa fie
cuprinşi într-o scrisoare de misiune sau altă modalitate de
acord scris.
Scrisoarea de misiune trebuie să cuprindă:
▪ obiectivul şi domeniul de aplicare al auditului situaţiilor
financiare;
▪ responsabilităţile auditorului;
▪ responsabilităţile conducerii;
▪ identificarea cadrului de raportare financiară aplicabil pt.

pregătirea sit. fin.;
▪ forma şi conţinutul raportului ce urmează a fi emis de
auditor.
ACTIVITĂŢI DE PLANIFICARE
A. Stabilirea strategiei generale de audit
B. Elaborarea planului de audit
A. Stabilirea strategiei generale de audit
Auditorul trebuie să întreprindă următoarele:
1. Să identifice caracteristicile misiunii ce îi definesc

domeniul de aplicare, cum ar fi:
■ cadrul general de raportare financiară care stă la baza
întocmirii situaţiilor fin. ce urmează a fi auditate;
■ cerinţele de raportare specifice sectorului de activitate
precum rapoartele solicitate de autoritaţile de reglementare;
■ disponibilitatea activităţii auditorilor interni şi măsura în care
auditorul se poate baza pe această activitate;
■ utilizarea estimată a probelor de audit obţinute în urma
unor audituri anterioare;
■ disponibilitatea personalului şi a datelor clientului.
2. Să identifice obiectivele de raportare ale misiunii pentru

planificarea plasării în timp a auditului şi a naturii
comunicărilor prevăzute, cum ar fi:
■ termenele limită pentru raportarea interimară şi
finală
■ organizarea de întâlniri cu conducerea entităţii şi cu
persoanele însărcinate cu guvernanţa pentru a discuta
natura, plasarea în timp şi amploarea activităţii de
audit;
■ discuţii cu conducerea şi cu pers. însărcinate cu guv.
cu privire la tipul şi plasarea în timp a rapoartelor ce
urmează a fi emise şi la alte comunicări, inclusiv
raportul auditorului, scrisorile conducerii;
■ discuţia cu conducerea cu privire la comunicările

asupra stadiilor activităţii de audit pe parcursul
misiunii;
■ comunicarea cu auditorii componentelor cu
privire la tipurile şi plasarea în timp a rapoartelor ce
vor fi emise şi cu privire la alte comunicări în legătură
cu auditul componentelor;
■ natura şi plasarea în timp estimată a comunicărilor
dintre membrii echipei, a întâlnirilor echipei dar şi
plasarea în timp a revizuirii activităţii;
■ dacă există aşteptări legate de comunicări cu terţe
părţi.
3. Să ia în considerare factorii care sunt semnificativi
pentru direcţionarea eforturilor echipei misiunii adică să
determine pragul de semnificaţie pentru sit. fin. ca întreg şi
atunci când este cazul, nivelul sau nivelurile prag. de semnificaţie
ce vor fi aplicate pt. anumite clase de tranzacţii, solduri de
conturi sau prezentări. Determinarea prag. de semnificaţie
reprezintă un aspect ce ţine de raţionamentul profesional;
4. Să ia în considerare rezultatele activităţilor preliminare
misiunii adică:
■ identificarea preliminară a componentelor
semnificative şi a claselor semnificative de tranzacţii, a
soldurilor conturilor şi prezentărilor;
■ identificarea preliminară a zonelor în care riscul de
denaturare semnificativă poate fi mai ridicat.
5. Să ia în considerare măsura în care sunt relevante

cunoştinţele dobândite în alte misiuni efectuate de
partenerul de misiune pt. entitate cum ar fi rezultatele
unor audituri precedente care au implicat evaluarea
eficacităţii controlului intern, inclusiv natura deficienţelor
identificate şi a acţiunilor întreprinse ca reacţie la acestea.
6. Să prevadă natura, plasarea în timp şi amploarea
resurselor necesare desfăşurării misiunii precum:
■ utilizarea de auditori cu experienţă adecvată pt. zonele în
care pot exista riscuri de denaturare semnificativă mai ridicate
sau implicarea experţilor pt.anumite aspecte complexe;
■ numărul membrilor echipei desemnaţi să observe

numărarea stocurilor la locaţii semnificative;
■ bugetul de audit în ore ce trebuie alocat zonelor în care pot
exista riscuri de denat. semnific. mai ridicate;
■ momentul în care resursele urmează să fie alocate;
■ datele la care se estimează că vor avea loc şedinţele de
informare şi de evaluare a echipei;
■ modul în care se estimează că vor fi efectuate revizuirile de
către partenerul de misiune sau de către manager (exemplu: la
faţa locului sau indirect).
B. Elaborarea planului de audit

Se realizează de către auditor.
Planul de audit cuprinde:
1. O descriere a naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor
planificate de evaluare a riscurilor (vezi ISA 315 “Identificarea
şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin
înţelegerea entităţii şi a mediului său”);
2. O descriere a naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor
de audit suplimentare planificate la nivelul afirmaţiilor ( vezi ISA
330 “Răspunsul auditorului la riscurile evaluate”);
3. O descriere a altor proceduri planificate de audit care trebuie
aplicate în timpul misiunii.
● Evenimente Modificarea de către

neaşteptate auditor, pe parcursul
● Modificări ale derulării auditului a:
condiţiilor date
● Probe de audit ● Strategiei generale de
obţinute în urma audit;
aplicarii procedurilor
de audit ● Planului de audit.
În activităţile de planificare se încadrează şi planificarea

naturii, plasării în timp şi amplorii coordonării şi
supervizării membrilor echipei misiunii şi a revizuirii
activităţii acestora.
În entităţile mici auditul se efectuează de o echipă de audit foarte
mică ( se poate implica partenerul de misiune care poate fi un
practician individual - dacă apar aspecte deosebit de complexe,
acesta poate planifica consultarea cu alţi auditori cu experienţă sau
cu organismul profesional al auditorilor).
Riscul de audit
RISCUL DE AUDIT
A .Conceptul de risc de audit
Riscul de audit este riscul ca auditorul să exprime o opinie
neadecvată de audit atunci cănd situaţiile financiare sunt denaturate
semnificativ.
Riscul de audit este o funcţie a:
1. Riscurilor de denaturare semnificativă;
2. Riscului de detectare.
1. Riscul de denaturare semnificativă este riscul ca sit. fin. să fie
denaturate semnificativ înainte de auditare. Acesta are două
componente:
Riscul de audit
a. Riscul inerent
b. Riscul de control.
2. Riscul de detectare este riscul ca procedurile efectuate de auditor
pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut să nu fie în
măsură să detecteze o denaturare care există şi care ar putea fi
semnificativă, fie individual fie la nivel agregat împreună cu alte denaturări.
Pentru elaborarea procedurilor de audit care să determine dacă există
denaturări semnificative pt. sit. fin. în totalitatea lor, auditorul ia în
considerare riscul unor denaturări semnificative la două niveluri:
► la nivelul situaţiilor financiare; şi
► la nivelul afirmaţiilor pt. clasele de tranzacţii, solduri ale
conturilor şi prezentări.
Riscul de audit
► Riscurile de denaturare semnificativă la nivelul situaţiilor

financiare – pot deriva în special dintr-un mediu de control deficient.
EXEMPLU: Îngrijorările legate de integritatea conducerii pot fi atât de
serioase încât să-l facă pe auditor să ajungă la concluzia că riscul privind
declaraţiile false ale conducerii în sit. fin. este atât de semnificativ încât nu
poate fi desfăşurat un audit.
► Riscul unor denaturări semnificative la nivelul afirmaţiilor
pt. clasele de tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări –
auditorul ia în considerare astfel de riscuri deoarece acest lucru ajută direct
la determinarea naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit
viitoare la nivelul afirmaţiilor, necesare pt. obţinerea de suficiente probe de
audit adecvate.
Riscul de audit
Afirmaţiile utilizate de auditor pt. a lua în considerare diferitele

tipuri de denat. potenţiale care pot apare se incadrează în trei
categorii:
I. Afirmaţii cu privire la clasele de tranzacţii şi evenimente pt.
perioada supusă auditului:
● Apariţie (Existenţă);
● Exhaustivitate;
● Exactitate (Acurateţe);
● Data de închidere (separarea exerciţiilor financiare);
● Clasificare.
Riscul de audit
II. Afirmaţii despre soldurile conturilor la sfârşitul perioadei:

● Existenţă;
● Drepturi şi obligaţii;
● Exhaustivitate;
● Evaluare şi alocare.
III. Afirmaţii privind descrierea şi prezentarea:
● Apariţia şi drepturi şi obligaţii;
● Exhaustivitate;
● Clasificarea şi gradul de înţelegere;
● Exactitate şi evaluare.
Riscul de audit
B. Tipuri de riscuri
Riscul de denaturare semnificativă are două componente:
1. Riscul inerent
2. Riscul de control.
1. Riscul inerent - Susceptibilitatea ca o afirmaţie cu privire la o
clasă de tranzactii, sold de cont sau prezentare, să fie denaturată
semnificativ, fie individual fie în mod agregat împreună cu alte
denaturări, înainte de a lua în considerare orice controale legate de
acestea.
Riscul inerent este mai mare pt. anumite afirmaţii decât pt. altele:
Riscul de audit
EXEMPLU: Riscul inerent ar putea fi mare pt. calcule complexe

sau pt. conturi care constau în sume ce rezultă din estimări contabile
care sunt susceptibile de un grad de nesiguranţă semnificativ cu
privire la estimare.
De asemenea, împrejurările externe care dau naştere la riscurile de
afacere pot influenţa riscul inerent.
EXEMPLU: Progresele tehnologice ar putea face ca un anumit
produs să fie perimat, generând astfel posibilitatea ca stocurile să fie
supraevaluate.
2. Riscul de control este riscul ca o denaturare care ar putea să
apară la nivelul unei afirmaţii cu privire la o clasă de tranzacţii, sold
de cont sau prezentare şi care poate fi semnificativă, fie individual
fie în mod agregat împreună cu alte denaturări, să nu poată fi
Riscul de audit
prevenită sau detectată şi corectată la timp de către controlul

intern al entităţii.
Controlul intern poate reduce dar nu poate elimina riscul de
denaturare semnificativă a situaţiilor financiare datorită limitărilor
inerente ale controlului intern.
Riscul de detectare este legat de natura, momentul şi întinderea
procedurilor auditorului care sunt stabilite de acesta pt. a reduce
riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.
Riscul de detectare poate fi redus , nu şi eliminat din cauza
limitărilor inerente ale unui audit.
Acest risc nu poate fi eliminat şi datorită influenţei unor factori:
■ posibilitatea ca un auditor să selecteze o procedură de audit
necorespunzătoare;
Riscul de audit
■ posibilitatea ca un auditor să aplice în mod eronat o

procedură de audit adecvată;
■ posibilitatea ca un auditor să interpreteze în mod greşit
rezultatele auditului.
Aceste probleme pot fi rezolvate astfel:
● printr-o planificare corespunzătoare;
● prin distribuirea corectă a personalului în echipa misiunii;
● prin supervizarea şi revizuirea muncii de audit efectuate.
Riscul de audit
Pentru un nivel dat al riscului de audit, nivelul acceptabil al riscului

de detectare comportă o relaţie invers proporţională cu riscurile
evaluate de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor. Astfel, cu cât
este mai mare riscul de denaturare semnificativă pe care auditorul îl
consideră că există, cu atât mai puţin poate fi acceptat riscul de detectare.
C. Proceduri de evaluare a riscului
Auditorul trebuie să efectueze proceduri de evaluare a riscului (proceduri
de audit):
● pentru a obţine o înţelegere a entităţii şi a mediului său, inclusiv a
controlului intern al entităţii
● pentru a identifica şi evalua riscurile de denaturare semnificativă la
nivelul situaţiilor financiare şi al afirmaţiilor.
Riscul de audit
Informaţiile obţinute prin efectuarea acestor proceduri, pot fi

folosite de către auditor drept probe de audit pt. a susţine evaluările
riscurilor de denaturare semnificativă.
Procedurile de evaluare a riscului trebuie să includă:
1. Interogări ale conducerii şi ale altor categorii de personal
din cadrul entităţii care potrivit raţionamentului profesional al
auditorului pot deţine informaţii necesare identificării riscurilor de
denaturare semnificativă datorate fraudei sau erorii.
Informaţiile pot fi obţinute de la:
● conducere
● persoanele responsabile cu raportarea financiară
Riscul de audit
●persoanele însărcinate cu guvernanţa

● personalul de audit intern
● angajaţii implicaţi în iniţierea, procesarea sau înregistrarea
tranzacţiilor complexe sau neobişnuite
● consilierul juridic intern
● personalul de marketing şi vânzări.
2. Proceduri analitice care:
■ pot identifica aspecte ale entităţii cu care auditorul nu era la
curent
■ pot ajuta la identificarea existenţei tranzacţiilor sau
evenimentelor neobişnuite.
Riscul de audit
3. Observarea şi inspecţia :
■ operaţiunilor entităţii
■ documentelor, evidenţelor şi manualelor de control intern
■ rapoartelor întocmite de conducere şi persoanele însărcinate
cu guvernanţa (procese verbale ale şedinţelor)
■ sediului şi punctelor de lucru ale entităţii.
Auditorul poate utiliza informaţiile referitoare la entitate, obţinute
din experienţa anterioară, cum ar fi:
► denaturările anterioare şi măsura în care acestea au fost
corectate la timp
►natura entităţii, a mediului său şi a controlului intern al
acesteia.
Riscul de audit
În acelaşi timp auditorul trebuie să determine măsura în care

modificările care au avut loc de la auditul anterior pot afecta
relevanţa acestor informaţii. În acest sens, auditorul poate efectua
interogări şi alte proceduri de audit adecvate.
C.1 Înţelegerea entităţii şi a mediului său, inclusiv a
controlului intern al entităţii (In scopul identificării şi evaluarii
riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul sit. fin. şi al
afirmaţiilor)
I. Înţelegerea entităţii şi a mediului său constă în înţelegerea
următoarelor aspecte:
Riscul de audit
a. Sectorul de activitate, factorii de reglementare şi alţi factori

externi, inclusiv cadrul de raportare financiară aplicabil;
b. Natura entităţii inclusiv operaţiunile sale, structurile de
proprietate şi guvernanţă, tipurile de investiţii pe care le face,
modul în care entitatea este structurată şi finanţată;
c. Selectarea şi aplicarea politicilor contabile de către entitate,
inclusiv motivele modificării acestora;
d. Obiectivele şi strategiile entităţii, riscurile aferente afacerii
care pot avea drept rezultat riscuri de denaturare semnificativă;
e. Evaluarea şi revizuirea performanţei financiare a entităţii.
Riscul de audit
a. Sectorul de activitate, factorii de reglementare şi alţi factori

externi, inclusiv cadrul de raportare financiară aplicabil
Exemple de aspecte luate în considerare de către auditor:
1. Factori aferenţi sectorului de activitate:
● piaţa şi concurenţa, inclusiv cererea, capacitatea şi
concurenţa preţurilor;
● activitatea ciclică sau sezonieră;
● tehnologia de produs referitoare la produsele entităţii;
● furnizarea şi costurile energiei electrice.
Riscul de audit
2. Factori de reglementare:
● principiile contabile şi practicile specifice domeniului de
activitate;
● cadrul general de reglementare pt. un domeniu de activitate
reglementat;
● legislaţia şi reglementările care afectează semnificativ
operaţiunile entităţii;
● impozitarea;
● politicile guvernamentale care afectează în prezent activitatea
entităţii (stimulentele monetare, controale ale schimbului
valutar, stimulente fiscale, financiare);
● cerinţele de mediu care afecteză domeniul şi activitatea entit.
Riscul de audit
3. Alţi factori externi care afectează în acel moment entitatea:

● condiţiile economice generale ( recesiune sau creştere
economică );
● ratele dobânzii şi disponibilitatea finanţării;
● inflaţia;
● reevaluarea valutei.
b. Natura entităţii inclusiv operaţiunile sale, structurile de
proprietate şi guvernanţă, tipurile de investiţii pe care le face,
modul în care entitatea este structurată şi finanţată
Exemple de aspecte pe care auditorul le ia în considerare:
Riscul de audit
1. Operaţiuni de afaceri:
● natura surselor de venit, produselor sau serviciilor şi pieţelor,
inclusiv implicarea în comerţul electronic precum vânzări şi
marketing prin internet;
● derularea de operaţiuni (exemplu: etape şi metode de
producţie, livrarea produselor sau serviciilor);
● alianţe, asocieri în participaţie şi activităţi de externalizare;
● dispersie geografică şi segmentare pe domenii de activitate;
● locaţia facilităţilor de producţie, depozitelor şi birourilor şi
locaţia şi cantităţile stocurilor;
● clienţi principali şi furnizori importanţi;
Riscul de audit
● acorduri de angajare (contracte sindicale, pensii şi alte

beneficii post-angajare, acorduri privind acordarea de
stimulente tip bonusuri);
● activităţi de cercetare şi dezvoltare şi cheltuieli;
● tranzacţii cu părţile afiliate.
2. Investiţii şi activităţi investiţionale:
● achiziţii, fuziuni sau cedarea unor activităţi;
● investiţii şi cesionări de titluri de valori şi împrumuturi;
● activităţi de investiţii de capital;
● investiţii în entităţi neconsolidate, inclusiv parteneriate,
asocieri în participaţie.
Riscul de audit
3. Finanţare şi activităţi de finanţare:

● sucursale majore şi entităţi asociate inclusiv structuri
consolidate şi neconsolidate;
● structura datoriilor şi a termenelor aferente inclusiv
angajamentele extrabilanţiere şi contractele de leasing;
● utilizarea instrumentelor financiare derivate.
4. Raportare financiară:
● principii contabile şi practici specifice domeniului de
activitate;
●practici de recunoaştere a veniturilor;
●contabilizarea valorilor juste;
Riscul de audit
● active, datorii şi tranzacţii valutare;

● contabilizarea tranzacţiilor neobişnuite sau complexe,
inclusiv a celor din domeniile controversate sau în curs de
dezvoltare.
c. Selectarea şi aplicarea politicilor contabile de către entitate,
inclusiv motivele modificării acestora
Auditorul trebuie să înţeleagă selecţia şi aplicarea de către entitate a
politicilor contabile şi să analizeze dacă acestea sunt corespunzătoare
pentru activitatea sa şi consecvente faţă de cadrul aplicabil de
raportare financiară.
Riscul de audit
Auditorul trebuie să aibă în vedere următoarele:

●metodele pe care le utilizează entitatea, pentru a contabiliza
tranzacţiile semnificative şi neobişnuite;
● efectul politicilor contabile semnificative în domenii
controversate sau în curs de dezvoltare pt. care există o lipsă
de îndrumări cu valoare de normă sau un consens;
●modificările în politicile contabile ale entităţii;
●standardele de raportare financiară, legile şi
reglementarile care sunt noi pentru entitate şi momentul şi
modul în care entitatea va adopta aceste cerinţe.
Riscul de audit
d. Obiectivele, strategiile şi riscurile afacerii.

Obiectivele reprezintă planurile generale ale entităţii iar strategiile
sunt abordări prin care conducerea intenţionează să işi atingă
obiectivele.
Riscul afacerii poate fi generat de :
● o modificare sau complexitate;
● nerecunoaşterea nevoii de schimbare;
● conceperea de produse sau servicii noi care pot înregistra
eşec;
●piaţă neadecvată pentru a susţine un produs sau serviciu.
Riscul de audit
Exemple de aspecte pe care auditorul le poate lua în considerare

în obţinerea înţelegerii obiectivelor, strategiilor şi riscurilor
afacerii entităţii care pot avea ca rezultat un risc de denaturare
semnificativă a situaţiilor financiare:
1. Progresele din domeniul de activitate ( un potenţial risc al
afacerii – Entitatea nu are suficient personal sau nu dispune de
personal pregătit pt. a face faţă modificărilor din domeniul de
activitate);
2. Produsele şi serviciile noi (un potenţial risc al
afacerii – există obligaţii mai mari cu privire la produse);
3. Extinderea activităţii (un potenţial risc al afacerii – cererea
nu a fost estimată cu exactitate);
Riscul de audit
4. Noile cerinţe contabile (un potenţial risc al afacerii –

implementarea incompletă sau necorespunzătoare sau costuri
sporite);
5. Cerinţe de reglementare (un potenţial risc al
afacerii – există o expunere mai mare din punct de vedere
juridic);
6. Cerinţe de finanţare actuale şi preconizate (un potenţial
risc al afacerii – pierderea finanţării din cauza incapacităţii
entităţii de a respecta cerinţele);
7. Utilizarea echipamentelor IT (un potenţial risc al
afacerii – sistemele şi procesele sunt incompatibile).
Riscul de audit
e. Evaluarea şi revizuirea performanţei financiare a entităţii

Evaluarea performanţei financiare crează presiuni asupra entităţii,
presiuni care pot motiva conducerea să ia măsuri pt. creşterea acestei
performanţe şi pentru denaturarea situaţiilor financiare. În
consecinţă, înţelegerea performanţei entităţii îl ajută pe auditor să-şi
dea seama dacă astfel de presiuni pot da naştere unor măsuri ale
conducerii care să mărească riscul de denaturare semnificativă.
Exemple de informaţii pe care auditorul le poate lua în
considerare ( Informaţii utilizate de conducere pentru evaluarea şi
revizuirea performanţei financiare):
● indicatorii principali de performanţă;
Riscul de audit
● analizele performanţelor financiare în fiecare perioadă;

● bugete, previziuni, analiza variaţiei;
● evaluări ale performanţelor angajaţilor şi politici de
compensare prin stimulente;
● comparaţii ale performanţei unei entităţi cu cele ale
concurenţilor.
Evaluările performanţei pot indica faptul că entitatea a înregistrat o
creştere a profitului, neobişnuit de rapidă, în comparaţie cu alte entităţi din
acelaşi domeniu de activitate.
Astfel de informaţii, simple sau combinate cu alţi factori cum ar fi
acordarea de remuneraţii ca bonusuri sau stimulente pe baza
performanţei, pot indica potenţialul risc de influenţă a conducerii în
întocmirea situaţiilor financiare.
Pragul de semnificaţie în planificarea şi
Conceptul de prag de semnificaţie
În “Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare”, Pragul de semnificaţie este definit astfel:
“ Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau denaturarea lor
ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza
sit. fin. Pragul de semnificaţie depinde de dimensiunea elementului
sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau
denaturării. Astfel, pragul oferă mai degrabă o limită decât să
reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o
aibă pentru a fi utilă.”
Pragul de semnificaţie funcţional este suma sau sumele stabilite de
auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de semnificaţie pt. sit. fin.
ca întreg, pt. a reduce la un nivel adecvat de scăzut probabilitatea ca
denaturările necorectate sau nedetectate agregate să depăşească
pragul de semnificaţie pt. sit. fin. ca întreg.
Prag. de semnificaţie funcţional se poate referi şi la suma sau
sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de
semnificaţie pt. anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi sau
prezentări.
Scopul pt. care auditorul determină prag. de semnificaţie
funcţional este următorul:
● Evaluarea riscului de denaturare semnificativă
● Determinarea naturii, momentului şi ariei de cuprindere a
procedurilor de audit suplimentare.
Pragul de semnificaţie ca întreg se determină în momentul
planificării auditului, cu ocazia stabilirii strategiei generale de
audit.
Auditorul poate stabili şi nivelul sau nivelurile pragurilor de
semnificaţie, având o valoare mai mică decât prag. de semnificaţie
stabilit la nivelul sit. fin. ca întreg, pt. anumite clase de tranzacţii sau
solduri de conturi atunci când există clase de tranzacţii specifice,
solduri de conturi pt. care se aşteaptă să existe denaturări care ar
putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor.
Determinarea pragului de semnificație reprezintă un aspect ce ţine
de judecata profesională a auditorului. Acesta alege un reper
asupra căruia aplică un procent.
În identificarea unui reper, auditorul poate avea în vedere următorii
factori:
► elementele situaţiilor financiare. (ex: active, datorii, capitaluri
proprii, venituri, cheltuieli)
► elemente pe care se concentrează atenţia utilizatorilor situaţiilor
financiare ale unei anumite entităţi
Exemplu: Utilizatorii se pot concentra pe profit, venituri sau active
nete atunci când urmăresc performanţa financiară a unei entităţi;
►natura entităţii, industria şi mediul economic în care entitatea
operează;
►structura de proprietate a entităţii şi modul în care este finanţată.
Exemple de repere alese:
1. Profit înaine de impozitare (pentru entităţi orientate către profit);
2. Total venituri
3. Profit brut şi total cheltuieli
4. Total capitaluri proprii
5. Valoarea activelor nete.
Factori care ar putea indica existenţa unor clase de tranzacţii, solduri
de conturi sau prezentări pentru care se aşteaptă să existe denaturări
în sume mai mici decât pragul de semnificaţie stabilit la nivelul sit.
fin. ca întreg, denaturări care ar putea influenţa deciziile ec. ale
utilizatorilor, pot fi:
►prezentările cheie în legătură cu industria în care unitatea operează;
Exemplu: costuri de cercetare şi dezvoltare pentru o companie de
medicamente.
► concentrarea atenţiei pe un aspect particular al afacerii entităţii, prezentat
separat în situaţiile financiare;
Exemplu: o afacere nou achiziţionată.
Revizuirea pragului pe măsură ce auditul avansează
Pe măsură ce auditul avansează pragul de semnificaţie pt. sit. fin. ca întreg
sau nivelurile prag. de semnific. pt. anumite clase de tranzacţii, solduri de
conturi sau prezentări ar putea necesita revizuire. Acest lucru se poate
întâmpla atunci când auditorul descoperă pe parcursul auditului noi
informaţii.
Exemplu: Pragul de semnificaţie stabilit iniţial ar putea fi
modificat dacă pe măsura avansării auditului, auditorul descoperă
faptul că rezultatele financiare efective sunt diferite de cele folosite
iniţial pentru determinarea prag. de semnificaţie pt. sit. fin ca întreg.
Pragul de semnificaţie joacă un rol major în determinarea tipului
adecvat de raport de audit emis de auditor în etapa finală a
procesului de audit. Astfel:
● Când denaturările la nivelul sit. fin. sunt nesemnificative ,
Raport fără rezerve
● Dacă pragul de semnificaţie este mai mic ,
Opinie cu rezerve
●Când sumele implicate sunt atât de semnificative încât sit. fin. sunt
afectate în mod semnificativ în ansamblul lor,
1. Fie un refuz de a exprima o opinie
2. Fie o opinie contrară.
Conceptul de eroare şi de fraudă într-un audit al
situaţiilor financiare
1. Eroarea, frauda şi caracteristicile fraudei
În planificarea şi efectuarea auditului, pt. a reduce riscul la un nivel
acceptabil de scăzut, auditorul trebuie să ia în considerare riscul unor
denaturări semnificative ale sit. fin. ca urmare a fraudei.
Conceptul de eroare şi de fraudă într-un
audit al situaţiilor financiare
Eroarea se referă la o denaturare neintenţionată a sit. fin.
Erori înseamnă:
● greşeli de colectare sau procesare a datelor;
● estimări contabile incorecte;
● greşeli în aplicarea politicilor contabile referitoare la
evaluare, recunoaştere, clasificare, prezentare de informaţii.
Exemplu: o greşeală de calcul, când se face produsul dintre preţul
unitar şi cantitatea dintr-o factură.
Frauda – acţiune cu caracter intenţionat întreprinsă de una sau
mai multe persoane din interiorul sau exteriorul entităţii, acţiune ce
implică utilizarea înşelăciunii în scopul obţinerii unui avantaj
injust sau ilegal.
Există două tipuri de denaturări intenţionate:
1. Denaturări apărute în urma raportării financiare frauduloase;
2. Denaturări apărute din deturnarea de active.
1. Raportarea financiară frauduloasă presupune denaturări sau
omisiuni intenţionate ale valorilor sau informaţiilor prezentate în sit.
fin, în scopul inducerii în eroare a utilizatorilor.
Raportarea financiară frauduloasă poate implica:
● Fapte de înşelăciune cum ar fi manipularea, falsificarea sau
modificarea înreg. contabile sau a documentelor justificative;
● Denaturarea sau omiterea intenţionată a evenimentelor, a
tranzacţiilor sau a altor informaţii semnificative din sit. fin;
● Aplicarea greşită în mod intenţionat a principiilor de contabilitate
în privinţa valorilor, clasificării, prezentării sau descrierii de
informaţii.
Raportarea financiară frauduloasă poate fi cauzată şi de eforturile
conducerii de a manipula veniturile (maximizarea acestora).
Exemplu:Supraevaluarea intenţionată a vânzărilor (cifrei de afaceri)
cu puţin înaine de data de închidere a bilanţului, cu scopul de a
majora profiturile raportate.
2. Deturnarea de active – presupune furtul activelor unei entităţi şi
este efectuată, deseori, de angajaţi, în valori relativ mici şi
nesemnificative. Aceasta poate implica conducerea ce se află în
poziţia ce permite ascunderea deturnărilor.
Deturnarea activelor poate fi realizată prin:
● chitanţe frauduloase
● furtul de active corporale sau a proprietăţii intelectuale
● plăţi pentru bunuri şi servicii nerecepţionate
● folosirea activelor entităţii pentru bunul personal.
Deturnarea de active este adesea însoţită de înregistrări sau
documente false care induc în eroare, cu scopul de a tăinui lipsa
activelor.
Exemplu: Situaţia în care un vânzător încasează numerar în
momentul efectuării vânzării, dar nu înreg. operaţiunea în jurnalul
de vânzări.
Raportarea fin. frauduloasă poate fi comisă atunci când
conducerea este supusă presiunilor din exteriorul sau interiorul
entităţii, de a ajunge la un nivel al veniturilor sau rezultatelor
financiare preconizat, neîndeplinirea obiectivelor financiare având
consecinţe semnificative pt. conducere.
Percepţia unei oportunităţi de raportare fin. frauduloasă sau de
deturnare a activelor există atunci când un individ crede că se
poate eluda controlul intern prin faptul că se află într-o poziţie de
încredere sau are cunoştinţă despre existenţa unor deficienţe în
controlul intern.
2. Responsabilitatea conducerii entităţii şi a pers.
însărcinate cu guvernanţa acesteia
Potrivit ISA 240 “ Responsabilităţile auditorului privind frauda
în cadrul unui audit al sit. fin.”, responsabilitatea primară pentru
prevenirea şi detectarea fraudei aparţine atât celor însărcinaţi cu
guvernanţa cât şi conducerii unei entităţi. Aceasta din urmă are
obligaţia conceperii, implementării şi menţinerii controlului
intern.
Cei însărcinaţi cu guvernanţa au responsabilitatea să garanteze
prin supravegherea conducerii faptul că entitatea stabileşte şi
menţine un control intern.
Conducerea este responsabilă de stabilirea unui mediu de control ,
de menţinerea politicilor şi procedurilor pt. spijinirea atingerii
obiectivului de a asigura o activitate disciplinată şi eficientă a
entităţii.
3. Responsabilităţile auditorului pentru detectarea
denaturărilor semnificative ca urmare a fraudei
Un auditor ce desfăşoară un audit în conformitate cu ISA este
responsabil pt. obţinerea unei asigurări rezonabile cu privire la
faptul că sit. fin. considerate ca întreg nu conţin denaturări
semnificative cauzate de fraude sau erori (ISA 240.5). Această
asigurare reprezintă ceva mai puţin decât asigurarea absolută,
auditorul neputând fi garantul corectitudinii 100% al sit. fin.
Motive pt. care un auditor poartă răspunderea de a obţine şi a
furniza o asigurare rezonabilă nu şi una absolută:
►cea mai mare parte a probelor de audit rezultă din testarea unui
eşantion dintr-un ansamblu de date, iar eşantionarea presupune un
grad de risc de a nu descoperi o eroare semnificativă; în acelaşi timp
acesta poate fi inexact în raţionament (raţionament subiectiv);
►auditorul se bazează pe estimări complexe care dau naştere unor
incertitudini;
► fraudele din sit. fin. sunt extrem de greu de detectat , mai ales
atunci când există o complicitate între manageri.
Pentru obţinerea asigurării rezonabile, auditorul menţine o atitudine
de scepticism profesional pe întreg parcursul misiunii de audit.
Această atitudine presupune a avea permanent în minte întrebarea
dacă informaţiile şi probele de audit obţinute indică faptul că ar putea
exista o denaturare semnificativă datorată fraudei.
În cazul în care auditorul descoperă anumite situaţii care îl determină
să creadă că un document ar putea să nu fie autentic sau că
termenii unui doc. au fost modificaţi fără ca acest lucru să îi fie
adus la cunoştinţă, acesta va aplica proceduri de investigare cum ar
fi:
►să confirme direct cu o terţă parte;
►să utilizeze un expert pentru evaluarea autenticităţii
documentelor respective.
De asemenea, auditorul poate face investigaţii şi în cazul în
care, în cadrul intervievării conducerii sau persoanelor
însărcinate cu guvernanţa, răspunsurile acestora sunt
inconsecvente.
În planificarea angajamentului de audit, auditorii trebuie să
acorde importanţă evaluării riscului de fraudă şi eroare,
stabilind procedurile adecvate de audit care să asigure
identificarea fraudelor şi erorilor semnificative.
Astfel, auditorul poate identifica factorii de apariţie a riscului
de fraudă care indică faptul că există un stimulent sau o
presiune pt. a comite o fraudă sau oferă ocazia de a comite o
fraudă.
Factorii de apariţie a riscului de fraudă sunt clasificaţi pe baza a trei
condiţii care, în general, sunt prezente atunci când există fraudă:
1. Un stimulent sau o presiune de a comite frauda;
2. O ocazie observată de a comite frauda;
3. O capacitate de a conştientiza acţiunea frauduloasă.
Exemple de astfel de factori sunt prezentate în lucrarea “Audit
financiar” , autor Cristina Gabriela Jinga, Ed. ASE, 2009, pp. 197-
203.
4. Proceduri de evaluare a riscurilor de denaturare
semnificativă ca urmare a fraudei, aplicate de auditor
1. Efectuează intervievări cu conducerea , cu cei însărcinaţi cu
guvernanţa şi alte persoane din cadrul entităţii, astfel:
a. Intervievează conducerea cu privire la:
evaluarea făcută de conducere a riscului ca sit. fin. să fie
denaturate semnificativ, ca urmare a unei fraude;
procesul conducerii pt. identificarea şi răspunsul la riscurile
de fraudă din entitate, inclusiv orice riscuri specifice de fraudă
identificate de conducere sau solduri ale conturilor, clase de
tranzacţii sau prezentări pentru care se presupune că există un
risc de fraudă;
modul în care conducerea comunică celor însărcinaţi cu
guvernanţa cu privire la procesele de identificare şi răspuns la
riscurile de fraudă din entitate;
modul în care conducerea comunică angajaţilor viziunea sa
cu privire la practicile de afaceri şi comportamentul etic.
b. Intervievează conducerea, auditul intern şi alte persoane
potrivite din entitate, pt. a determina dacă au cunoştinţe despre
fraude reale sau suspectate ce afectează entitatea.
În intervievarea personalului auditului intern auditorul urmăreşte
viziunea auditorilor interni asupra riscurilor de fraudă, dacă în timpul
anului aceştia au efectuat proceduri de detectare a fraudei, dacă
conducerea a răspuns satisfăcător la rezultatele acestor proceduri şi
dacă auditorii interni cunosc fraude existente sau suspectate.
Alte persoane cărora auditorul le poate adresa
întrebări, sunt:
•personal operativ neimplicat direct în procesul de
raportare financiară;
• angajaţi cu niveluri de autoritate diferite;
•angajaţi implicaţi în iniţierea,procesarea sau
înregistrarea unor tranzacţii neobişnuite sau complexe
şi cei care supraveghează astfel de angajaţi;
•consilieri juridici ai entităţii;
•responsabilul şef de etică;
•persoane însărcinate cu tratarea acuzaţiilor de fraudă.
c. Auditorul trebuie să înţeleagă modul în care cei
însărcinaţi cu guvernanţa supraveghează procesele
conducerii de identificare şi tratare a riscurilor de fraudă
din entitate, precum şi mecanismele de control intern
stabilite de conducere pt. diminuarea acestor riscuri.
Această înţelegere poate furniza indicii cu privire la:
•susceptibilitatea entităţii la fraudă din partea conducerii;
•gradul de adecvare a controlului intern;
•competenţa şi integritatea conducerii.
d. Auditorul intervievează persoanele însărcinate cu
guvernanţa , coroborând răspunsurile obţinute în urma
intervievării conducerii.
2. Auditorul analizează dacă sunt prezenţi unul sau mai mulţi
factori de risc de fraudă
Evenimente sau condiţii (factori) care indică faptul că există un
stimulent sau o presiune pt. a comite o fraudă, pot fi:
● Necesitatea de a îndeplini aşteptările unor terţe părţi pt. a
obţine finanţare de capital suplimentar;
● Acordarea unor prime importante dacă sunt atinse ţinte de
profit nerealiste;
● Un mediu de control ineficace.
3. Auditorul analizează orice relaţie neobişnuită sau neaşteptată
care a fost identificată în timpul procedurilor analitice şi care ar
putea indica riscuri de denat. semnific. ca urmare a fraudei.
4. Auditorul analizează alte informaţii care ar putea fi folositoare
pt. identificarea riscurilor de denat. semnific. ca urmare a
fraudei.
Pot fi relevante pt. identificarea riscurilor de denat. semnific. ca
urmare a fraudei următoarele:
● discuţiile din cadrul echipei misiunii;
● informaţia obţinută din procesul de acceptare şi păstrare a
clientului;
● experienţa câştigată cu ocazia altor misiuni efectuate pt.
entitate.
5. Răspunsurile auditorului la evaluarea riscurilor de
denaturare semnificativă datorate fraudei
Pentru tratarea acestor riscuri, auditorul trebuie:
a. Să determine reacţiile generale;
b. Să proiecteze şi să implementeze proceduri de audit
suplimentare a căror natură, moment şi întindere să răspundă
riscurilor evaluate de denaturare semnificativă ca urmare a
fraudei la nivelul afirmaţiei ;
c. Să proiecteze şi să aplice proceduri de audit ca reacţie la
riscurile de evitare a controalelor de către conducere.
a. Pentru determinarea reacţiilor generale auditorul trebuie:
● să analizeze desemnarea şi supervizarea personalului;
Exemplu: Auditorul poate desemna persoane suplimentare
cu abilităţi şi cunoştinţe specializate, precum experţi judiciari
sau de IT, sau mai multe persoane cu experienţă în cadrul
misiunii.
● să analizeze dacă selectarea şi aplicarea politicilor contabile
de către entitate indică o raportare fin. frauduloasă ce rezultă
din eforturile conducerii de a manipula veniturile pt. a înşela
utilizatorii sit. fin. prin influenţarea percepţiilor acestora cu
privire la performanţa şi profitabilitatea entităţii;
● să includă un element de imprevizibilitate în alegerea naturii,
momentului şi ariei de cuprindere a procedurilor de audit ce
urmează a fi aplicate. Acest lucru se întâmplă când
personalul entităţii este familiarizat cu procedurile de
audit aplicate şi este tentat să ascundă raportări fin.
frauduloase.
În acest caz auditorul:
►aplică proceduri de fond asupra anumitor solduri ale
conturilor care, în alte condiţii, nu ar fi testate;
►aplică proceduri de audit la locaţii diferite sau inopinat la
anumite locaţii;
►utilizează metode de eşantionare diferite.
b. Răspunsurile auditorului pt. a trata riscurile evaluate de
denaturare semnificativă ca urmare a fraudei la nivelul afirmaţiilor
pot include modificarea naturii, momentului şi ariei de
cuprindere a procedurilor de audit.
Exemplu:
1. O procedură de audit mai importantă ce urmează a fi efectuată
poate fi Observarea sau Inspecţia fizică.
2. Poate exista riscul de maximizare a vânzărilor de către conducere
prin încheierea de contracte ce includ termeni ce nu permit
recunoaşterea veniturilor. În aceste situaţii auditorul poate proiecta
Confirmări externe pt. a confirma sumele neprimite şi detaliile
contractelor de vânzare inclusiv data şi orice alţi termeni privind
condiţiile de retur şi livrare. Totodată auditorul poate realiza şi
Intervievarea personalului nonfinanciar cu privire la orice
modificări apărute în contractele de vânzări.
3. În ceea ce priveşte aria de cuprindere a procedurilor de audit,
auditorul poate considera că ar fi mai adecvată creşterea
dimensiunilor eşantioanelor sau efectuarea unor proceduri
analitice la un nivel mai detaliat.
4. Observarea efectuării inventarului în locaţiile în care
participarea auditorului nu a fost anunţată înainte sau numărarea
banilor lichizi la o anumită dată în mod surprinzător.
5. Efectuarea unei revizuiri detaliate asupra ajustărilor de la
închiderea exerciţiului fin. şi investigarea acelora care par a fi
neobişnuite ca natură sau valoare.
6. Căutarea de probe de audit suplimentare din surse exterioare
entităţii auditate.
7. Contactarea verbală a clienţilor şi furnizorilor importanţi, în plus
faţă de transmiterea confirmărilor scrise.
8. Desfăşurarea inventarului la, sau aproape de, sfârşitul
perioadei de raportare pt. a minimiza riscul de manipulare
neadecvată în timpul perioadei dintre data efectuării inventarului şi
sfârşitul perioadei de raportare.
9. Efectuarea unor proceduri suplimentare în timpul observării
inventarului ca de exemplu examinarea mai riguroasă a conţinutului
elementelor aflate în cutii, modul în care sunt etichetate sau stivuite
bunurile şi calitatea substanţelor lichide (parfumuri sau subst.
chimice) . În acest scop poate fi utilizat un expert.
c. Să proiecteze şi să aplice proceduri de audit ca reacţie la
riscurile de evitare a controalelor de către conducere. Conducerea
se găseşte într-o poziţie unică de a frauda din cauza abilităţii sale de
a manipula direct sau indirect înregistrările contabile şi de a întocmi
sit. fin. frauduloase prin evitarea controalelor.
În consecinţă, auditorul trebuie să proiecteze şi să implementeze
proceduri de audit pentru:
● a testa gradul de adecvare al înregistrărilor zilnice în registrul
Cartea mare şi alte ajustări efectuate în vederea întocmirii sit.
fin;
● a revizui estimările contabile pt. detectarea subiectivităţii
care ar putea avea ca efect denaturarea semnificativă ca urmare
a fraudei;
● a obţine o înţelegere a logicii de afaceri ce stă la baza
tranzacţiilor importante care vin în atenţia auditorului şi care
sunt în afara cursului normal al afacerilor entităţii, sau care par
a fi neobişnuite.
6. Comunicarea auditorului cu conducerea, cu cei
însărcinaţi cu guvernanţa şi cu autorităţile de
reglementare şi de aplicare
În situaţia în care auditorul a identificat o fraudă sau a obţinut
informaţii care indică faptul că frauda poate exista, acesta trebuie să
comunice aspectele nivelului corespunzător de conducere (cel
puţin cu un nivel peste persoana care ar putea fi implicată în fraudă.)
Dacă auditorul a identificat o fraudă ce implică conducerea,
angajaţii cu roluri importante în controlul intern sau alte
persoane să comunice aceste aspecte celor însărcinaţi cu
guvernanţa.
Dacă integritatea sau onestitatea conducerii sau a celor însărcinaţi cu
guvernanţa sunt puse la îndoială auditorul poate apela la
consiliere juridică.
De asemenea auditorul trebuie să aducă în atenţia conducerii şi a
celor însărcinaţi cu guvernanţa orice carenţe semnificative în
modul de concepere şi implementare a controlului intern pt.
prevenirea sau detectarea fraudelor.
Dacă în urma unei denaturări apărute din fraudă sau a suspiciunii de
fraudă, este adusă în discuţie capacitatea auditorului de a
continua desfăşurarea auditului, acesta trebuie:
● să determine responsabilităţile profesionale şi legale
aplicabile în această situaţie, inclusiv dacă există o cerinţă ca
auditorul să raporteze celor care au făcut numirea sau
autorităţilor de reglementare;
● să analizeze posibilitatea retragerii din misiune;
● dacă auditorul se retrage:
• să discute cu conducerea şi cu cei însărc. cu guv.
retragerea din misiune şi motivele acesteia;
• să analizeze dacă există o cerinţă profesională sau
legală de a raporta celor care au programat
auditul sau autorităţilor de reglementare,
retragerea acestuia din misiune şi motivele retragerii.
ISA 240 “Responsabilităţile auditorului privind frauda în cadrul
unui audit al situaţiilor fin.” precizează la punctul 43 faptul că
există situaţii în care auditorul are responsabilitatea de a raporta
identificarea unei fraude sau suspiciunea, către o parte din afara
entităţii.
În unele ţări auditorul are datoria de a raporta denaturările către
autorităţi în acele cazuri în care conducerea şi pers. însărc. cu guv.
nu întreprind măsuri corective.
Deşi datoria profesională a auditorului de a menţine
confidenţialitatea cu privire la informaţiile clientului ar putea să nu
permită raportarea , în anumite circumstanţe, statul, legislaţia sau
instanţele judecătoreşti pot prevala asupra datoriei de
confidenţialitate.
Documentaţia şi probele de audit
Documentaţia de audit
Auditorul trebuie să se documenteze asupra situaţiilor importante pt.
a furniza probe care susţin opinia de audit. În conformitate cu ISA
230 Documentaţia de audit, “documentaţia de audit” înseamnă
înregistrarea : • procedurilor de audit efectuate,
• probelor de audit relevante,
•concluziilor la care a ajuns auditorul(230.6).
Documentaţia de audit serveşte următoarelor scopuri:
►joacă un rol esenţial în realizarea misiunii de audit
(planificarea, efectuarea, îndrumarea, supervizarea,
revizuirea activităţii de audit).
►dă posibilitatea echipei misiunii să fie responsabilă pt.

activitatea sa;
►păstrarea evidenţei problemelor cu semnificaţie continuă pt.
auditurile viitoare;
► permite efectuarea inspecţiilor şi revizuirilor controlului
calităţii;
► permite efectuarea inspecţiilor externe conform dispoziţiilor
legale.
Documentaţia de audit furnizează:
● dovada bazei pt. concluzie a auditorului cu privire la
atingerea obiectivelor generale ale auditorului;
● dovada faptului că auditul a fost planificat şi

efectuat în conformitate cu ISA şi cu dispoziţiile legale şi de
reglementare aplicabile.
Documentaţia de audit se referă la două categorii de documente:
1. Documente emise/primite de la entitatea auditată sau terţi
(extrase, copii) care devin probe de audit;
2. Documente întocmite de auditor ( foi de lucru, rapoarte,
analize,etc.) care devin probe de audit şi instrumente de control şi
evaluare a calităţii auditului.
Documentaţia de audit ( documentele de lucru sau foile de lucru )
reprezintă evidenţe ţinute de auditor, în care acesta menţionează:
● informaţiile culese, concluziile din timpul misiunii de audit;
● procedurile de audit efectuate, probele de audit relevante;
● informaţiile legate de planificare.
Proprietatea asupra foilor de lucru şi confidenţialitatea acestora

Foile de lucru sunt proprietatea auditorului iar confidenţialitatea acestora
este o cerinţă a codului de conduită etică şi profesională. Unica ocazie cu
care oricine altcineva, inclusiv clientul, are prin lege dreptul de a examina
foile de lucru ale auditorului este atunci când acestea sunt citate în instanţă
ca probe judiciare. Documentele de lucru pot fi puse la dispoziţia altor
persoane numai cu acordul entităţii la care se referă. De asemenea, anumite
extrase din documentele de lucru pot fi puse la dispoziţia entităţii, cu
acordul auditorului.
Arhivarea documentelor de audit

Standardele internaţionale de audit cer auditorului să păstreze
documentele de audit un anumit nr. de ani după ce raportul de audit a
fost finalizat. După cum indică ISQC1(Standardele Internaţionale pt.
Controlul Calităţii) în mod obişnuit, perioada de păstrare nu este mai
scurtă de cinci ani de la data raportului auditorului.
Standardele americane (Legea Sarbanes-Oxley, Standardul
PCAOB-AS3) cer ca documentaţia de audit să fie păstrată şapte ani
de la data finalizării angajamentului dacă legislaţia specială nu cere o
perioadă mai mare sau, în cazul unor procese, dacă nu se aşteaptă
sentinţa finală.
Forma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de audit

Factorii care influenţează forma, conţinutul şi amploarea
documentelor de lucru sunt:
● dimensiunile şi complexitatea entităţii;
● natura procedurilor de audit ce urmează a se efectua;
● riscurile unor denaturări semnificative identificate;
● semnificaţia probelor de audit obţinute;
● natura şi amploarea excepţiilor identificate;
●necesitatea de a documenta o concluzie sau o bază pt. concluzii ce
nu poate fi determinată imediat din documentaţia activităţii efectuate
sau din probele de audit obţinute;
● metodologia şi instrumentele de audit folosite.
Documentaţia de audit cuprinde:
► programe de audit
►analize
►descrierea problematicii
►rezumate ale aspectelor semnificative
►scrisori de confirmare şi reprezentare
►liste de verificare
►corespondenţă privind aspectele semnificative
►rezumate sau copii ale înregistrărilor entităţii.
Documentele de lucru au anumite trăsături comune, respectiv:

● Titlul:
• numele clientului;
• menţionarea exerciţiului financiar auditat;
• obiectivul (sfera auditată).
● Numele auditorului şi data întocmirii:
• iniţialele persoanelor care efectuează auditul, revizuirea;
• data întocmirii documentului de lucru.
● Scopul: datele de conţinut;
● Indexul: indexarea tabelelor cu trimiteri la situaţiile financiare;
● Proceduri, concluzii: menţionarea explicită a procedurilor de

audit, concluziilor, erorilor, etc.
Cele mai utilizate documente de lucru standardizate sunt cele sub
formă de tabele.
Proceduri şi tehnici de audit
PROCEDURI DE AUDIT DESFĂŞURATE ÎN VEDEREA
OBŢINERII PROBELOR DE AUDIT ÎNTR-UN AUDIT
AL SITUAŢIILOR FINANCIARE
Pentru a ajunge la concluzii rezonabile pe care să se bazeze opinia
auditorului, acesta trebuie să obţină suficiente probe de audit
adecvate.
Pot fi folosite ca probe de audit, următoarele: facturi, chitanţe, avize
de expediţie şi recepţie, contracte, procese verbale de
primire/predare, confirmări din partea terţilor, documente primare
obţinute din observări fizice, inventarieri parţiale sau totale, notiţele
din convorbirile avute cu manageri, cu personalul, clienţii sau
furnizorii entităţii,
confirmări de la bănci, instituţii publice, registrul jurnal, registrul

inventar, înregistrări contabile, situaţii financiare centralizatoare,
evidenţe precum documentele de lucru şi foile de calcul, documente
încheiate în reuniunile de lucru ale organelor de conducere ale
entităţii.
Pentru obţinerea probelor de audit, auditorul trebuie să
efectueze proceduri de audit cu ajutorul cărora:
● să obţină o înţelegere a entităţii şi a mediului acesteia, inclusiv a
controlului intern, pentru a identifica şi evalua riscurile de
denaturare semnificativă la nivelul situaţiilor financiare şi la nivelul
afirmaţiilor
(procedurile desfăşurate în acest scop se numesc în ISA “proceduri

de evaluare a riscului” –ISA 315 “Identificarea şi evaluarea riscurilor
de denaturare semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a mediului
său”);
● să testeze eficacitatea operaţională a controalelor în prevenirea
sau detectarea şi corectarea denaturărilor semnificative de la nivelul
afirmaţiilor (procedurile desfăşurate în acest scop sunt denumite în
ISA ca “teste ale controalelor” –ISA 330 “Răspunsul auditorului la
riscurile evaluate”);
● să detecteze denaturările semnificative de la nivelul

afirmaţiilor (procedurile de audit desfăşurate în acest scop sunt
denumite în ISA ca “proceduri de fond” –ISA 330).
O decizie majoră cu care se confruntă orice auditor este de a
determina tipurile şi cantităţile adecvate de probe pe care trebuie
să le colecteze pentru a se putea convinge că toate elementele
situaţiilor financiare ale unui client sunt adecvat prezentate.
În acest sens auditorul trebuie să ia anumite decizii , cum ar fi:
● Ce procedură de audit trebuie să se utilizeze?
● Ce dimensiune trebuie să aibă eşantionul selectat pentru aplicarea
unei anumite proceduri?
● Ce elemente trebuie extrase din populaţia supusă analizei?

● Când să se desfăşoare procedura?
O procedură de audit reprezintă un set de instrucţiuni detaliate
privind colectarea unui tip de probe de audit, care urmează a fi
obţinute la un anumit moment pe parcursul auditului.
Exemplu: procedură de audit pentru verificarea plăţilor: ”A se
obţine jurnalul de plăţi şi a se compara numele beneficiarului, suma
şi data cecurilor achitate cu înregistrările din jurnalul de plăţi.”
Referitor la dimensiunea eşantionului selectat, acesta poate varia
de la un element până la toate elementele care constituie populaţia
testată.
Exemplu: Dacă avem în vedere procedura de audit mai sus

menţionată, auditorul poate selecta un eşantion de 200 de cecuri
pentru a le compara cu înregistrările din jurnalul de plăţi, în
condiţiile în care în jurnal sunt înregistrate 7000 de cecuri.
După determinarea dimensiunii eşantionului din cadrul procedurii
de audit respective, auditorul trebuie să decidă ce elemente vor fi
extrase din populaţie pentru a fi testate. Pentru selectare acesta poate
utiliza mai multe metode:
● poate alege o anumită săptămână şi examina primele 200 de cecuri
din acea săptămână;
● poate alege 200 de cecuri cu cele mai mari sume;
● poate alege cecurile de manieră aleatorie;

● poate selecta acele cecuri pe care el le consideră ca prezentând cea
mai mare probabilitate de a conţine erori.
Procedurile de audit pot fi programate oricând, începând cu
primele luni ale exerciţiului contabil şi până după închiderea
exerciţiului având în vedere că un audit al situaţiilor financiare
tratează o anumită perioadă cum ar fi un an. În mod normal, clientul
vrea ca auditul să fie terminat între o lună şi trei luni după data de
închidere a exerciţiului contabil.
Tipuri de proceduri de audit
Potrivit ISA 500 “Probe de audit”, auditorul utilizează unul sau mai
multe tipuri de proceduri de audit. Aceste proceduri sau combinaţii
ale acestora pot fi folosite:
● ca proceduri de evaluare a riscului;
● ca teste ale controalelor;
● ca proceduri de fond.
Aceste tipuri de proceduri de audit sunt următoarele:
1. Inspecţia:
a. înregistrărilor şi a documentelor;
b. imobilizărilor corporale, a stocurilor.
2. Observarea;
3. Interogarea;
4. Confirmarea externă;
5. Recalcularea;
6. Reefectuarea;
7. Proceduri analitice.
1.a. Inspecţia înregistrărilor şi a documentelor se referă la
examinarea înregistrărilor sau a documentelor, interne sau externe, în
formă tipărită, electronică sau de altă natură. Această inspecţie
furnizează probe de audit.
Exemplu: ● Inspecţie utilizată ca test al controalelor: inspecţia
înregistrărilor sau a documentelor pentru obţinerea probelor
referitoare la autorizare.
● Inspecţia unui contract executat poate furniza probe de audit
pentru aplicarea de către entitate a politicilor contabile, cum ar fi
recunoaşterea veniturilor.
1.b. Inspecţia imobilizărilor corporale constă în examinarea fizică
a activelor. Această procedură furnizează probe de audit credibile cu
privire la existenţa lor, dar nu neapărat şi cu privire la drepturile şi
obligaţiile entităţii sau la evaluarea respectivelor imobilizări.
2. Observarea. Observaţia constă în urmărirea unui proces sau a
unei proceduri ce este efectuată de alţii.
Exemple:
● observarea de către auditor a inventarierii stocurilor realizată de
către personalul entităţii;
● observarea efectuării activităţilor de control.
3. Interogarea constă în căutarea de informaţii financiare şi

nefinanciare de la persoane cu experienţă din interiorul sau din afara
entităţii. În unele cazuri, răspunsurile primite furnizează auditorului
o bază pentru modificarea sau efectuarea unor proceduri
suplimentare de audit.
Auditorul trebuie să obţină probe de audit conform cărora:
■ conducerea îşi asumă responsabilitatea pentru prezentarea fidelă a
situaţiilor financiare potrivit cadrului de raportare financiară
aplicabil;
■ sit. fin. sunt aprobate de conducere.
În legătură cu anumite aspecte, auditorul poate cere conducerii

declaraţii scrise care să confirme răspunsurile la interogările
verbale.
Declaraţiile scrise solicitate se referă la:
■ responsabilitatea acesteia privind întocmirea sit. fin. în conf. cu
cadrul general de raportare financiară aplicabil şi prezentarea fidelă a
acestora;
■ informaţiile furnizate auditorului (a furnizat toate informaţiile);
■ integritatea tranzacţiilor (toate tranzacţiile au fost înregistrate şi
sunt reflectate în sit. fin. );
■ Controlul intern (conducerea a comunicat auditorului toate
deficienţele din controlul intern de care aceasta are cunostinţă) .
4. Confirmarea externă reprezintă o probă de audit obţinută de auditor
drept răspuns scris primit direct de la o terţă parte, în format
imprimat, electronic sau prin alt mijloc. De obicei, auditorul caută
confirmarea directă a creanţelor prin consultarea debitorilor. Această
procedură este utilizată des atunci când este vorba despre soldurile
conturilor şi elementele acestora.
Auditorul poate folosi confirmările externe pentru:
● a confirma sau a solicita informaţii cu privire la soldurile contului
sau a elementelor acestuia;
● confirmarea termenilor acordurilor, contractelor sau tranzacţiilor
dintre entitate şi alte părţi;
●a confirma absenţa anumitor condiţii cum ar fi un “acord
secundar”.
Exemplu: Pentru auditul afirmaţiei privind exhaustivitatea
datoriilor comerciale auditorul trebuie să obţină probe de audit că
nu există datorii semnificative neînregistrate. Pentru aceasta,
auditorul trimite cereri de confirmare către furnizorii principali ai
entităţii prin care solicită furnizarea de copii de pe extrasele de cont.
Cererea de confirmare externă pozitivă îi solicită destinatarului să
îi răspundă auditorului:
● prin a menţiona acordul său cu privire la informaţiile
furnizate; sau
● prin a completa informaţiile.
Există riscul ca răspunsul să fie dat fără a se verifica dacă
informaţiile sunt corecte. În acest caz auditorul poate reduce riscul
prin utilizarea unor cereri de confirmare externă pozitivă care sa nu
menţioneze valoarea, ci să ceară destinatarului să completeze
valoarea sau să furnizeze alte informaţii.
Cererea de confirmare externă negativă îi solicită destinatarului să
răspundă doar atunci când există un dezacord faţă de informaţiile
cuprinse în cerere. În astfel de situaţii auditorul nu are certitudinea
faptului că terţii vizaţi au verificat corectitudinea informaţiilor
cuprinse în cereri. Acest lucru înseamnă că utilizarea cererilor de
conf. neg. asigură de regulă, probe mai puţin credibile decât
utilizarea cererilor pozitive, auditorul fiind nevoit să efectueze alte
teste detaliate.
Cererile de confirmare externă negativă se utilizează în situaţiile:
● când nivelul evaluat al riscului unor erori semnificative este
mai scăzut;
● când este implicat un număr mare de solduri mici;
● când nu este preconizat un număr mare de erori;
● când auditorul nu are motive să creadă că terţii vizaţi vor
ignora aceste cereri.
Auditorul poate utiliza o combinaţie între confirmările externe
pozitive şi negative
Exemplu: Soldul total al creanţelor este format dintr-un număr
mic de solduri mari şi un număr mare de solduri mici. În situaţia
aceasta auditorul poate decide să ceară confirmare pentru toate sau
pt. un eşantion din soldurile mari printr-o cerere de confirmare
pozitivă şi pt. un eşantion din soldurile mici printr-o cerere de conf.
negativă.
În situaţia în care conducerea îi solicită auditorului să nu confirme
anumite solduri sau alte informaţii, acesta trebuie să analizeze
dacă există motive întemeiate pt. o astfel de solicitare şi să obţină
probe de audit privind validitatea solicitării conducerii. Dacă
auditorul este de acord cu conducerea să nu obţină confirmarea
externă a unui aspect, acesta va trebui să aplice proceduri
alternative pt. a obţine probe de audit adecvate şi suficiente cu
privire la acel aspect.
Există şi varianta ca auditorul să nu accepte validitatea solicitării
conducerii şi în acelaşi timp chiar să fie împiedicat să obţină
confirmările. În acest caz sfera activităţii auditorului este limitată,
lucru care îl determină să analizeze impactul posibil asupra
raportului de audit ( implicaţiile asupra opiniei auditorului).
Pentru a analiza motivele oferite de conducere auditorul trebuie să

aibă în vedere dacă solicitarea are vreo implicaţie privind
integritatea conducerii, dacă aceasta poate indica posibila
existenţă a unor fraude sau erori.
5. Recalcularea constă în verificarea acurateţei matematice a
documentelor sau a înregistrărilor. Aceasta poate fi efectuată manual
sau prin utilizarea tehnologiei informaţiei.
6. Reefectuarea se referă la executarea de către auditor, în mod
independent, a procedurilor sau controalelor care au fost efectuate
iniţial, ca parte a controlului intern al entităţii.
7. Procedurile analitice (ISA 520 “Proceduri analitice”) constau
în evaluări ale informaţiilor financiare, făcute printr-un studiu al
relaţiilor plauzibile dintre datele financiare şi nefinanciare.
Procedurile analitice includ luarea în considerare a comparaţiilor
dintre informaţiile financiare ale entităţii şi, de exemplu:
● informaţiile comparabile aferente perioadelor anterioare;
● rezultatele anticipate ale entităţii, cum ar fi bugete sau previziuni
sau estimări ale auditorului, cum ar fi o estimare a amortizării;
● informaţiile referitoare la un sector de activitate similar, cum ar fi
compararea indicatorului vânzărilor unei entităţi cu media pe ramură
sau cu alte entităţi comparabile ca dimensiune, aparţinând aceleiaşi
ramuri.
De asemenea, procedurile analitice includ considerente cu privire
la relaţiile dintre:
● elemente ale informaţiilor financiare care se estimează a fi
conforme unui model previzibil bazat pe experienţa entităţii, cum ar
fi procentele marjei brute;
● informaţiile financiare şi cele nefinanciare, dar relevante, cum ar fi
costurile cu salarizarea raportat la numărul de angajaţi.
Auditorii fac o estimaţie privind un sold de cont sau un indicator
financiar prin analiza informaţiilor din exerciţiile trecute, a
tendinţelor de evoluţie din ramură, a estimărilor cu caracter bugetar
făcute de client şi a informaţiilor fără caracter financiar. De regulă,
auditorul compară soldurile şi indicatorii clientului cu soldurile
şi indicatorii estimaţi, făcând apel la unul sau mai multe dintre
următoarele tipuri de proceduri analitice:
● compararea datelor clientului cu datele de ramură;

● compararea datelor clientului cu date similare din exerciţiile
anterioare;
● compararea datelor clientului cu rezultatele estimative
determinate de client;
● compararea datelor clientului cu rezultatele estimative
determinate de auditor;
● compararea datelor clientului cu rezultatele estimative,
utilizându-se date fără caracter financiar.
Compararea datelor clientului cu date similare din

exerciţiile anterioare
Exemplu: Compararea soldului din exerciţiul curent cu cel din
exercţiul precedent. Auditorul poate include rezultatele balanţei de
verificare rectificate a exerciţiului anterior într-o coloană distinctă a
tabelului de calcul al bal. de verificare a exerciţiului în curs, apoi
poate compara soldurile exerciţiului curent cu cele ale exerciţiului
precedent, cu scopul de a decide dacă un cont ar trebui să beneficieze
de mai multă atenţie din cauza unei modificări semnificative a
soldului său.
Exemplu: Cheltuielile privind materialele consumabile.
Daca auditorul constată o creştere substanţială a acestora, el trebuie
să determine dacă acest fenomen se explică:
● printr-o creştere a consumului de materiale;
● printr-o eroare de înregistrare în cont;
● printr-o prezentare eronată a stocului de materiale
consumabile.
Compararea datelor clientului cu rezultatele estimative
determinate de client
Majoritatea entităţilor întocmesc bugete. Atunci când apar diferenţe
între rezultatele bugetate şi cele efective, este posibil să existe erori.
În aplicarea acestei proceduri analitice, auditorul trebuie, în primul
rând, să evalueze dacă bugetele sunt planuri realiste. În al doilea
rând se verifică rezultatele efective deoarece există posibilitatea ca
acestea să fi fost modificate de angajaţii clientului pentru a le adapta
prevederilor bugetare. Dacă acest lucru s-a întâmplat, auditorul nu va
constata nici o diferenţă în urma comparării, chiar dacă în sit. fin.
există prezentări eronate.
Compararea datelor clientului cu rezultatele estimative

determinate de auditor
În aplicarea acestei proceduri, auditorul face o estimare a soldului pe
care ar trebui sa-l aibă un cont prin raportarea acestuia la unul sau
mai multe conturi de bilanţ sau de rezultate, ori prin efectuarea unei
extrapolări pornind de la o tendinţă de evoluţie în timp.
Exemplu: Determinarea independentă a cheltuielilor privind
dobânzile pt. creditele pe termen lung prin înmulţirea soldului de
sfârşit de lună al creditelor pe termen lung cu rata medie lunară a
dobânzii.
Compararea datelor clientului cu rezultatele estimative,

utilizându-se date fără caracter financiar
Exemplu: În auditul unui hotel se pot determina numărul de
camere, preţul pentru fiecare cameră şi gradul de ocupare a hotelului.
Folosind aceste date se poate estima venitul total din închirierea de
camere şi se poate compara estimarea cu venitul înregistrat.
Procedurile analitice sunt folosite de catre auditor ca proceduri
de fond, drept proceduri de evaluare a riscurilor, dar şi spre
sfârşitul auditului, când aceste proceduri îl asistă pe auditor în
formularea unei concluzii generale cu privire la situaţiile
financiare (ISA 520 Proceduri analitice).
Curs 7 –Completare
Opinia cu rezerve
1. Model de raport al auditorului care conţine o opinie cu rezerve datorită incapacităţii

auditorului de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate cu privire la o investiţie într-
un afiliat străin (societatea B). Posibilele efecte ale incapacităţii de a obţine probe de
audit suficiente şi adecvate sunt considerate semnificative pentru situaţiile financiare , dar
nu permanente.
Raportul auditorului independent

Destinatarul
Am auditat situaţiile financiare ale societăţii „A” , anexate, care cuprind bilanţul la data de
31decembrie 2..., şi contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi
situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul care s-a încheiat precum şi un rezumat al politicilor
contabile semnificative şi alte informaţii explicative.
Responsabilitatea conducerii pentru situaţiile financiare
Conducerea este responsabilă de întocmirea şi prezentarea fidelă a acestor situaţii financiare în

conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi pentru acel control
intern pe care conducerea îl determină necesar pentru a permite întocmirea situaţiilor financiare
care sunt lipsite de denaturare semnificativă, fie cauzată de fraudă sau eroare.
Responsabilitatea auditorului
Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie cu privire la aceste situaţii financiare pe

baza auditului nostru. Ne-am desfăşurat auditul în conformitate cu Standardele Internaţionale
de Audit. Aceste standarde prevăd conformitatea cu cerinţele etice şi planificarea şi desfăşurarea
auditului în vederea obţinerii asigurării rezonabile cu privire la măsura în care situaţiile
financiare sunt lipsite de denaturare semnificativă.
Un audit implică desfăşurarea de proceduri în vederea obţinerii de probe de audit cu privire la

valorile (sumele) şi prezentările din situaţiile financiare. Procedurile selectate depind de
raţionamentul auditorului, inclusiv de evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a
situaţiilor financiare, cauzate fie de fraudă fie de eroare. În efectuarea acelor evaluări ale
riscului, auditorul consideră controlul intern ca fiind relevant pentru întocmirea de către entitate
şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare, în vederea conceperii de proceduri de audit care să
fie adecvate circumstanţelor, dar nu cu scopul exprimării unei opinii cu privire la eficacitatea
controlului intern al entităţii. Un audit include, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare a
politicilor contabile şi a gradului de rezonabilitate a estimărilor contabile efectuate de către
conducere, precum şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.
Considerăm că probele de audit pe care le-am obţinut sunt suficiente şi adecvate pentru a
oferi o bază pentru opinia de audit cu rezerve.
Baza pentru opinia cu rezerve
Investiţia societăţii „A” în societatea „B” , un asociat străin achiziţionat pe parcursul anului şi
justificat prin metoda punerii în echivalenţă, este înregistrat cu numarul xxx în bilanţ la 31
decembrie 2..., iar acţiunea „A” din venitul net al „B” de xxx este inclusă în venitul „A” pentru
anul încheiat. Nu am putut să obţinem probe de audit suficiente şi adecvate cu privire la valoarea
contabilă a investiţiei „A” în „B” la 31 decembrie 2... şi cu privire la ponderea deţinută de „A”
din venitul net al „B” pentru anul respectiv deoarece ne-a fost restricţionat accesul la informaţiile
financiare de către conducerea şi auditorii „B”. În consecinţă, nu am putut să stabilim dacă sunt
necesare ajustări ale sumelor respective.
Opinia cu rezerve
În opinia noastră, cu excepţia efectelor posibile ale aspectelor descrise în paragraful Bazei pentru
opinia cu rezerve, situaţiile financiare prezintă fidel, din toate punctele de vedere semnificative,
(sau oferă o imagine corectă şi fidelă cu privire la) poziţia financiară a societăţii „A” la data de
31 decembrie 2..., şi (la) performanţa financiară şi fluxurile sale de trezorerie ale anului care
s-a încheiat, în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.
Semnătura auditorului
Data raportului auditorului
Adresa auditorului
Imposibilitatea exprimării unei opinii
Model de raport al auditorului care se află în imposibilitate de a exprima o opinie

datorită incapacităţii acestuia de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate cu privire la mai
multe elemente din situaţiile financiare. Auditorul nu a fost capabil să obţină probe de audit
suficiente şi adecvate cu privire la stocurile şi conturile de creanţe ale entităţii. Posibilele efecte
ale acestei incapacităţi sunt considerate a fi atât semnificative cât şi permanente pentru situaţiile
financiare.

Destinatarul
Am fost contractaţi să auditam situaţiile financiare ale societăţii „A” , anexate, care cuprind
bilanţul la data de 31decembrie 2..., şi situaţia veniturilor, situaţia modificărilor capitalurilor
proprii şi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul care s-a încheiat precum şi un rezumat al
politicilor contabile semnificative şi alte informaţii explicative.

care sunt lipsite de denaturare semnificativă, fie cauzată de fraudă fie de eroare.
Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie cu privire la aceste situaţii financiare

bazată pe efectuarea auditului în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit. Cu toate
acestea, din cauza aspectului descris în paragraful Bazei pentru imposibilitatea exprimării
unei opinii, nu am avut capacitatea de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate pentru a
oferi o bază pentru opinia de audit.
Bază pentru imposibilitatea exprimării unei opinii
Nu am fost numiţi în calitate de auditori ai societăţii decât ulterior datei de 31 decembrie 2...şi,
prin urmare, nu am asistat la inventarierea stocurilor fizice de la început şi sfârşit de an. Nu am
putut să realizăm acest lucru prin mijloace alternative cu privire la cantităţile stocurilor ţinute la
31 decembrie 2... care sunt declarate în bilanţ la xxx, respectiv la xxx. În completare,
introducerea unui sistem de evidenţă pentru conturi de creanţe computerizat în septembrie 2... a
avut drept rezultat un număr mare de erori în conturile de creanţe. La data raportului nostru de
audit, conducerea se afla în continuare în proces de rectificare a deficienţelor sistemului şi de
corectare a erorilor. Nu am putut confirma sau verifica prin mijloace alternative conturile de
creanţe incluse în bilanţ cu o valoare totală de xxx la 31 decembrie 2... Drept rezultat al acestoe
aspecte, nu am putut stabili dacă este posibil să fi fost necesare ajustări cu privire la stocurile
înregistrate sau neînregistrate şi conturile de creanţe, şi la elementele care constituie situaţia
veniturilor, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situaţia fluxului de trezorerie.
Imposibilitatea exprimării unei opinii
Din cauza semnificaţiei aspectelor descrise în paragraful Bazei pentru imposibilitatea exprimării
unei opinii, nu am putut obţine probe de audit suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru
o opinie de audit. În acest sens, nu exprimăm nici o opinie cu privire la situaţiile financiare.
Adresa auditorului
Opinia contrară
Model de raport al auditorului care conţine o opinie contrară datorită unei denaturări
semnificative a situaţiilor financiare. Denaturarea semnificativă este considerată a fi permanentă
în situaţiile financiare.

Destinatarul
Am auditat situaţiile financiare ale societăţii „X” , anexate, care cuprind bilanţul la data de
31decembrie 2..., şi contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi
situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul care s-a încheiat precum şi un rezumat al politicilor
contabile semnificative şi alte informaţii explicative.

care sunt lipsite de denaturare semnificativă, fie cauzată de fraudă sau eroare.
Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie cu privire la aceste situaţii financiare pe

baza auditului nostru. Ne-am desfăşurat auditul în conformitate cu Standardele Internaţionale
de Audit. Aceste standarde prevăd conformitatea cu cerinţele etice şi planificarea şi desfăşurarea
auditului în vederea obţinerii asigurării rezonabile cu privire la măsura în care situaţiile
financiare sunt lipsite de denaturare semnificativă.
Un audit implică desfăşurarea de proceduri în vederea obţinerii de probe de audit cu privire la

valorile şi prezentările din situaţiile financiare. Procedurile selectate depind de raţionamentul
auditorului, inclusiv de evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a situaţiilor
financiare, fie cauzată de fraudă sau eroare. În efectuarea acelor evaluări ale riscului, auditorul
consideră controlul intern ca fiind relevant pentru întocmirea de către entitate şi prezentarea
fidelă a situaţiilor financiare, în vederea conceperii de proceduri de audit care să fie adecvate
circumstanţelor, dar nu cu scopul exprimării unei opinii cu privire la eficacitatea controlului
intern al entităţii. Un audit include, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare a politicilor
contabile şi a gradului de rezonabilitate a estimărilor contabile efectuate de către conducere,
precum şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.
Considerăm că probele de audit pe care le-am obţinut sunt suficiente şi adecvate pentru a
oferi o bază pentru opinia de audit contrară.
Bază pentru opinia contrară.
(Se descrie aspectul care determină modificarea şi se cuantifică efectele financiare ale
denaturării)
Opinia contrară
În opinia noastră, datorită semnificaţiei aspectului discutat în paragraful Bază pentru opinia
contrară, situaţiile financiare nu prezintă fidel (sau nu oferă o imagine corectă şi fidelă cu privire
la) poziţia financiară a societăţii „X” la 31 decembrie 2..., performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie pentru anul încheiat, în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară.
Adresa auditorului
RAPORTUL DE AUDIT ŞI TIPURILE DE
OPINII
RAPORTUL DE AUDIT ŞI TIPURILE DE OPINII
Rolul Raportului de audit (triplu rol)
1. Instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare;
2. Instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor
în situaţiile financiare prezentate de o entitate;
3. Instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi
pentru conducerea entităţii auditate:
●Răspunderea conducerii entităţii auditate se referă la
întocmirea şi prezentarea sit. fin.
●Responsabilităţile auditorului sunt:
►responsabilitatea de bază (exprimarea opiniei);
►responsabilităţi secundare;
OPINII
►responsabilităţi adiţionale.
Elementele de bază ale raportului de audit:
■ Titlul
■ Destinatarul
■ Paragraful introductiv
■ Responsabilitatea conducerii pentru situaţiile financiare
■ Responsabilitatea auditorului
■ Baza pentru opinie (pentru opinia cu rezerve, contrară şi în
imposibilitatea exprimării unei opinii)
■ Opinia auditorului
■ Alte responsabilităţi de raportare
■ Semnătura auditorului
■ Data raportului auditorului
■ Adresa auditorului.
OPINII
Tipologia opiniei de audit
Opinia fără rezerve;
Opinia cu rezerve;
Opinia contrară;
Imposibilitatea de a exprima o opinie.
Opinia fără rezerve
Model de raport al auditorului cu privire la situaţiile financiare
Destinatarul
Am auditat situaţiile financiare însoţitoare ale Companiei „X” , care
cuprind bilanţul la data de 31decembrie 2..., şi contul de profit şi
pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situaţia
fluxurilor de trezorerie aferente exerciţiului încheiat la acea dată şi un
sumar al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii explicative.
OPINII
Conducerea este responsabilă de întocmirea şi prezentarea fidelă a
acestor situaţii financiare în conformitate cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară şi pentru acel control
intern pe care conducerea îl determină necesar pentru a permite
întocmirea situaţiilor financiare care sunt lipsite de denaturare
semnificativă, fie cauzată de fraudă sau eroare.
Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie cu privire la
aceste situaţii financiare pe baza auditului nostru. Ne-am desfăşurat
auditul în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit.
Aceste standarde prevăd conformitatea cu cerinţele etice şi
planificarea şi desfăşurarea auditului în vederea obţinerii asigurării
rezonabile cu privire la măsura în care situaţiile financiare sunt
lipsite de denaturare semnificativă.
OPINII
Un audit implică desfăşurarea de proceduri în vederea obţinerii de
probe de audit cu privire la valorile şi prezentările din situaţiile
financiare. Procedurile selectate depind de raţionamentul
auditorului, inclusiv de evaluarea riscurilor de denaturare
semnificativă a situaţiilor financiare, fie cauzată de fraudă sau
eroare. În efectuarea acelor evaluări ale riscului, auditorul ia în
considerare controlul intern relevant pentru întocmirea de către
entitate şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare, în vederea
conceperii de proceduri de audit care să fie adecvate circumstanţelor,
dar nu cu scopul exprimării unei opinii cu privire la eficienţa
controlului intern al entităţii. Un audit include, de asemenea,
evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile şi a
caracterului rezonabil al estimărilor contabile efectuate de către
conducere, precum şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor
financiare.
OPINII
Credem că probele de audit pe care le-am obţinut sunt suficiente
şi adecvate pentru a furniza o bază pentru opinia noastră de
audit.
Opinia
În opinia noastră, situaţiile financiare prezintă fidel, din toate
punctele de vedere semnificative (sau oferă o imagine corectă şi
fidelă cu privire la) poziţia financiară a Companiei „X” la data de
31 decembrie 2..., şi (la) performanţa financiară şi fluxurile sale
de trezorerie aferente exerciţiului încheiat la acea dată, în
conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară.
Adresa auditorului
OPINII
Opinia cu rezerve
Model de raport al auditorului care conţine o opinie cu rezerve
datorită unei denaturări semnificative a situaţiilor financiare
Destinatarul
Am auditat situaţiile financiare ale societăţii „X” , anexate, care
cuprind bilanţul la data de 31decembrie 2..., şi contul de profit şi
pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situaţia
fluxurilor de trezorerie pentru anul care s-a încheiat precum şi un
rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii
explicative.
OPINII
Conducerea este responsabilă de întocmirea şi prezentarea fidelă a
acestor situaţii financiare în conformitate cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară şi pentru acel control
intern pe care conducerea îl determină necesar pentru a permite
întocmirea situaţiilor financiare care sunt lipsite de denaturare
semnificativă, fie cauzată de fraudă sau eroare.
Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie cu privire la
aceste situaţii financiare pe baza auditului nostru. Ne-am desfăşurat
auditul în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit.
OPINII
Aceste standarde prevăd conformitatea cu cerinţele etice şi
planificarea şi desfăşurarea auditului în vederea obţinerii asigurării
rezonabile cu privire la măsura în care situaţiile financiare sunt
lipsite de denaturare semnificativă.
Un audit implică desfăşurarea de proceduri în vederea obţinerii de
probe de audit cu privire la valorile şi prezentările din situaţiile
financiare. Procedurile selectate depind de raţionamentul
auditorului, inclusiv de evaluarea riscurilor de denaturare
semnificativă a situaţiilor financiare, fie cauzată de fraudă sau
eroare.
OPINII
În efectuarea acelor evaluări ale riscului, auditorul consideră
controlul intern ca fiind relevant pentru întocmirea de către entitate
şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare, în vederea conceperii de
proceduri de audit care să fie adecvate circumstanţelor, dar nu cu
scopul exprimării unei opinii cu privire la eficacitatea controlului
intern al entităţii. Un audit include, de asemenea, evaluarea
gradului de adecvare a politicilor contabile şi a gradului de
rezonabilitate a estimărilor contabile efectuate de către conducere,
precum şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.
Considerăm că probele de audit pe care le-am obţinut sunt
suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru opinia de
audit cu rezerve.
OPINII
Baza pentru opinia cu rezerve
(Se descrie aspectul care determină modificarea şi se cuantifică
efectele financiare ale denaturării)
Opinia cu rezerve
În opinia noastră, cu excepţia efectelor aspectelor descrise în
paragraful Bazei pentru opinia cu rezerve, situaţiile financiare
prezintă fidel, din toate punctele de vedere semnificative, (sau oferă
o imagine corectă şi fidelă cu privire la) poziţia financiară a
societăţii „X” la data de 31 decembrie 2..., şi (la) performanţa
financiară şi fluxurile sale de trezorerie ale anului care s-a
încheiat, în conformitate cu Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară.
OPINII
Adresa auditorului

Cursuri Audit

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Audit

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Audit Statutar

 Reglementarea profesiei de audit la nivel

 Situațiile financiare si rolul auditului privind

1 . Educatia – asigurarea unei dezvoltari profesionale continue a

Aplicarea acestor standarde si reglementari elaborate de IFAC

Consiliul IFAC pentru Standardele Internationale de Audit

►Ofera un cadru conceptual pentru toti profesionistii contabili

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE pe care trebuie să le

Daca acestia nu pot aplica masuri de protectie adecvate, ei trebuie :

3. Amenintari generate de reprezentare – pot apare atunci

Măsuri de protecţie ce pot avea drept consecinţă eliminarea

● o obligatie explicita de a raporta incalcari ale prevederilor

■ Politici si proceduri care sa permita identificarea

2. Masurile de protectie specifice misiunii includ:

B. Masurile de protectie din domeniul de activitate al

In situatia in care toate masurile de protectie au fost epuizate si nu

Un profesionist contabil nu trebuie sa se asocieze cu

2. OBIECTIVITATE – acest principiu impune tuturor

EXEMPLU: O amenintare de familiaritate asupra obiectivitatii,

● sa discute problema cu nivelurile superioare ale

Competenta profesionala se imparte in doua faze:

4.CONFIDENTIALITATE - acest principiu impune

Totodata, profesionistul contabil trebuie :

2. Cand divulgarea este autorizata prin lege:

● pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist

Ei trebuie sa fie cinstiti si loiali si nu trebuie:

Onorariul se calculeaza in baza unui tarif/ora sau tarif/zi, stabilit de

Firma respectiva sau profesionistul

DETINEREA DE EXPERTIZA SUFICIENTA DE CATRE

Amenintari cu privire la conformitatea cu principiul fundamental al

Pentru a evalua semnificatia acestor amenintari trebuie sa avem in

► obtinerea asistentei de la persoanele care au experienta

INDEPENDENȚA ÎNTR-O MISIUNE DE ASIGURARE

Independenta la nivel mental - Stare de spirit( atitudine in

Intr-o misiune de audit al situatiilor financiare membrii echipei de

Daca o firma are un interes financiar intr-un client de audit al sit.

cuprinse in situatiile financiare sau a fost intr-o astfel de pozitie in

Astfel de RELATII la AMENINTARI generate de:

Independenta unui membru al echipei de asigurare este amenintata

Firma din cadrul unei retele – O entitate aflata sub controlul

● rotatia personalului superior din echipa de asigurare;

PLANIFICAREA UNUI AUDIT AL SITUAŢIILOR

○ să ia în consideraţie integritatea principalilor proprietari,

○ să stabilească un mod de înţelegere a termenilor

▪ identificarea cadrului de raportare financiară aplicabil pt.

1. Să identifice caracteristicile misiunii ce îi definesc

2. Să identifice obiectivele de raportare ale misiunii pentru

■ discuţia cu conducerea cu privire la comunicările

5. Să ia în considerare măsura în care sunt relevante

■ numărul membrilor echipei desemnaţi să observe

B. Elaborarea planului de audit

● Evenimente Modificarea de către

În activităţile de planificare se încadrează şi planificarea

► Riscurile de denaturare semnificativă la nivelul situaţiilor

Afirmaţiile utilizate de auditor pt. a lua în considerare diferitele

II. Afirmaţii despre soldurile conturilor la sfârşitul perioadei:

EXEMPLU: Riscul inerent ar putea fi mare pt. calcule complexe

prevenită sau detectată şi corectată la timp de către controlul

■ posibilitatea ca un auditor să aplice în mod eronat o

Pentru un nivel dat al riscului de audit, nivelul acceptabil al riscului

Informaţiile obţinute prin efectuarea acestor proceduri, pot fi

●persoanele însărcinate cu guvernanţa

În acelaşi timp auditorul trebuie să determine măsura în care

a. Sectorul de activitate, factorii de reglementare şi alţi factori