Facultatea de Medicină

Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”G.E.Palade” din Tirgu Mureș

Contabilitate și management
financiar pentru sistemul
sanitar
Seminarii
Programul de studii ”MMSS” anul 1

Conf.univ.dr. Göndör Mihaela-Liliana

2021

1
Seminar 3
Tema 3: Analiza diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului. Studii de caz
pe baza bilanțurilor din Seminarul 2.

3.1. Analiza situaţiei nete

Pe baza abordării juridice a bilanţului, analiştii financiari determină situaţia netă (SN) a entității:
SN = Active – Datorii totale.

SN exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra

întreprinderii, fiind averea proprietarilor şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura
funcţionarea şi independenţa financiară a întreprinderii.

Comparativ cu capitalurile proprii, situaţia netă este mai restrictivă, deoarece exclude subvenţiile
şi provizioanele reglementate. De aceea, situaţia netă este un indicator mai relevant, care exprimă
valoarea activului realizabil la un moment dat, care interesează proprietarii, acţionarii, cât şi
creditorii entității, mai ales în cazul lichidării acesteia.

SN se calculează punând faţă în faţă bunurile şi datoriile cu aceeaşi scadenţă.

Pe baza bilanţului financiar, situaţia netă se determină astfel:

a) SN = Total active – Datorii totale - Venituri în avans = Capitaluri proprii.

Pe baza bilanţului contabil armonizat situaţia netă este:

b) SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G.

Pentru calcule se utilizează bilanțurile din seminarul anterior.

2
Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii) [1]

Notă: Am preluat bilanțul ca atare și am constatat o greșeală, care trebuie corectată astfel:

6. Datorii peste un an (G) 8493328

Restul rămâne nemodificat.

Se constată o Situaţie netă pozitivă şi crescătoare, care reflectă o gestiune economică sănătoasă,
ce maximizează valoarea întreprinderii (a capitalurilor proprii).

O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment, fiind consecinţa încheierii cu pierderi a
exerciţiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită
rămâne exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii.

Comentarii:
Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă dimensiunea gradului
de sănătate a entității referitor la menţinerea capitalului fizic sau financiar, mai ales în condiţiile
inflaţiei care îl erodează.

➢ Menţinerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obţinut numai prin creşterea
capacităţii fizice productive în cursul perioadei,
➢ Menţinerea capitalului financiar presupune obţinerea profitului prin creşterea valorii
financiare (monetare) a activelor nete.

Performanţele entității sunt direct legate de menţinerea capitalului fizic sau financiar.

3
“Situaţia modificării capitalurilor proprii” este un document al situaţiilor financiare anuale
prin care se prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-a suferit în cursul exerciţiului financiar
fiecare element al activului net (capitalurile proprii).

Situaţia modificării capitalurilor proprii cuprinde date referitoare la: soldul la 1 1anuarie, creşterile
(+), reducerile (-) şi soldul la 31 decembrie.

De exemplu,
Situaţia modificării capitalurilor proprii la entitatea analizată:

Situaţia modificării capitalurilor proprii (mii lei) [1]

Rezultă: Comparativ cu exerciţiul financiar precedent, rezultatul exerciţiului financiar a crescut

de la 425835,305 mii lei la 640141,085 mii lei, ceea ce atestă o situaţie favorabilă a capitalurilor
proprii,

3.2. Analiza fondului de rulment

Echilibrul financiar al entității rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanţului: fondul
de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă trezoreria (T).

Acest echilibru este determinat conform concepţiilor de prezentare a bilanţului: optica financiară
şi optica funcţională. (Calculele se fac pe baza bilanțurilor din Seminarul 2)

4
Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei, echilibrul
financiar presupune finanţarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenţa
peste 1 an, iar finanţarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an.

Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu
necesarul permanent (activul imobilizat), aşa cum rezultă din partea superioară a bilanţului
financiar:
FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung şi mediu) +
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete).

Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment
reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor, pe care
entitatea o consacră finanţării activelor circulante. Este partea din capitaluri cu grad de
exigibilitate slab, care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de
crescut.
➢ Metoda insistă asupra originii fondului de rulment şi permite înţelegerea cauzelor variaţiei
sale, creşterea lui fiind determinată de creşterea capitalurilor permanente. Odată cu fondul
de rulment, marja de securitate a entității creşte, ceea ce arată că o parte mai însemnată din
activele circulante este finanţată din capitaluri permanente.
➢ Scăderea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente
(rambursări de împrumuturi pe termen lung, sau de obligaţiuni) şi de creşterea
imobilizărilor nete (investiţii).
➢ Un fond de rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii, care poate fi temporară sau
de durată, având diferite cauze.

Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca

diferenţă:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans).

Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat din activul
circulant. În această ipostază, fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante nete

5
nefinanţate din datoriile temporare, evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială, ca o marjă de
securitate privind solvabilitatea întreprinderii.

Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment, în două
moduri:
a) Ca diferenţă: FRF = (Total active –Datorii curente) –Active imobilizate = F–A;
b) Direct: FRF = Active circulante, respectiv datorii curente nete (E).
Teoretic, fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă că în anumite situaţii nu
poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a întreprinderii.

➢ Un fond de rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie o marjă
de securitate a entității pentru exploatarea sa curentă, permiţându-i să-şi asigure un nivel
minim al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime, fond de casă
minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt
(Activ circulant net > Datorii sub 1 an).
➢ Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru entitate, care va fi
lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor
(Capitaluri permanente < Imobilizări nete), sau care are active circulante inferioare
datoriilor scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita.
(Activ circulant net < Datorii sub 1 an).

Calculul şi analiza fondului de rulment [1]

6
Se constată un fond de rulment pozitiv şi în creştere al entității în toate variantele de calcul, ceea
ce confirmă o dinamică favorabilă a marjei de securitate, ca urmare a unor decalaje favorabile între
ritmurile de creştere a factorilor luaţi în calculul fondului de rulment.
În interiorul capitalurilor permanente, ponderea capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie
excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească 50%), ceea ce impune
determinarea fondului de rulment propriu (FRp) şi a fondului de rulment străin (FRs):
a. FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete;
b. FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete.
Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare asupra constituirii sale,
adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii, ceea ce reflectă gradul
de autonomie financiară.
Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a
finanţa nevoi pe termen scurt.
Din dateleTabelului fondului de rulment rezultă că fondul de rulment propriu este pozitiv şi în
creştere, iar fondul de rulment străin este negativ.
Analiza fondului de rulment trebuie completată cu studiul unui alt agregat important al bilanţului,
necesarul de fond de rulment (NFR).

3.3. Analiza necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment NFR desemnează nevoile financiare generate de executarea unor
operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări, vânzări, plăţi salarii), al
cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (fondul de rulment net).
NFR reprezintă banii ce trebuie rulaţi în entitate pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea
imobilizărilor), care reclamă cheltuieli care vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi
sau la alocarea creditelor bugetare.
Structura necesarului de fond de rulment cuprinde:
- stocurile (de materii prime, produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează
cheltuielile de fabricaţie
- creanţele.

7
Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara exploatării), care
corespund decalajelor între încasări şi plăţi: NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice,
în care:
Necesităţi ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi
Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie
Pe baza bilanţului contabil financiar şi armonizat, necesarul de fond de rulment se determină astfel:
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) - (Datorii ce trebuie
plătite într-un an + Credite bancare +Venituri în avans).
Exemple de calcule pe baza bilanțurilor din Seminarul 2.
Calculul şi analiza necesarului de fond de rulment [1]

Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şi resursele temporare, NFR
constituie un indicator de echilibru financiar, pozitiv sau negativ, după cum urmează:
a) Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi
mobilizate, fiind o situaţie normală dacă este consecinţa unor investiţii privind creşterea
necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.
În caz contrar, NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor.
b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante,
necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Această
situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante, a urgentării
încasărilor şi relaxării plăţilor.
8
Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant, mai
instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri), durata de rotaţie a stocurilor,
decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor.

3.4. Analiza trezoreriei

Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanţ prezentat tabelar
Activ = Pasiv
care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR),
din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii, fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează
toate posturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar care vizează
cele două părţi
a) Partea superioară: TN = FR – NFR;
b) Partea inferioară: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie = = Trezoreia activă –
Trezoreria pasivă.
➢ Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea
întreprinderii, la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori
mobiliare de plasament).
➢ Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile creditoare de
bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului).
c) Pe baza bilanţului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferenţa:
TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR.
Calculul şi analiza trezoreriei nete [1]

9
Se constată că trezoreria netă este pozitivă şi în scădere în ambele variante de calcul, ceea ce
reflectă decalajul dintre ritmul superior de creştere a necesarului de fond de rulment comparativ
cu creşterea fondului de rulment financiar (351,65 > 325,02 %), precum şi ca urmare a creşterii
mai rapide a necesarului de fond de rulment comparativ cu activele circulante nete (251,65 >
225,02).
Trezoreria netă (±) rezultă atât din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul
imobilizat, cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen scurt.
Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment şi prin scăderea
necesarului de fond de rulment, sau prin creşterea disponibilităţilor şi reducerea creditelor bancare
de trezorerie.
Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa unor inegalităţi între fondul de
rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment

Surse:
Exemplele de bilanțuri sunt preluate din următoarele surse:
[1] Petrescu S, Analiză financiară aprofundată, UAIC, 2015, pp. 113-119

Sugestie de lectură:
Pentru aprofundarea tipurilor de analiză financiară din cadrul diagnosticului financiar al entității:
Analiza poziției financiare a întreprinderii, NUMĂRUL 23, 25 IUNIE - 1 IULIE 2019, EXPERTIZA ȘI
AUDITUL AFACERILOR, CECCAR,
https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/analiza-pozitiei-financiare-a-intreprinderii-a5050/

10