Infiintarea NATO

Odata cu terminarea celui De-Al Doilea Razboi Mondial, mediul de

securitate a cunoscut schimbari majore, aflandu-se intr-o
permanenta evolutie, cu efecte pozitive asupra stabilitati si
securitatii, dar in acelasi timp, cunoscand noi provocari, riscuri si
amenintari.
O serie de evenimente spectaculoase petrecute intre anii 1945-1949
au condus la adancirea deosebirilor dintre cele doua blocuri:
capitalist si comunist. Unele dintre aceste evenimente au “ constat in
amenintari fatise la suveranitatea Norvegiei, Greciei, Turciei si a altor
tari din Europa Ooccidentala, lovitura de stat din iunie 1948 din
Cehoslovacia, “Lovitura de la Praga”, blocada ilegala a Berlinului ,
care a inceput in luna aprilie a aceluiasi an.” Puternic traumatizati de
“ Lovitura de la Praga”, occidentalii au hotarat sa grabeasca in zona
lor de ocupatie reconstituirea unui stat german puternic din punct de
vedere economic si politic, capabil sa reconstitute de acum inainte
un baraj in calea comunismului. “Prima etapa acestui proces care va
duce in mai 1949 la crearea Republicii Federale Germane cu capitala
la Bon, este reforma monetara efectuata de anglo –americani in
acele sectoare unite, numita ,,bizona”
Semanarea tratatului de la Bruxelles in martie 1948 , este “un pact
defensiv proiectat sa respinga orice incercari de a rasturna prin forta
guvernele democratice” , a marcat hotararea a cinci tari ale Europei
Occidentale- Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie de
a dezvolta un sistem de aparare comun si de a intari legaturile, in asa
fel incat sa poata rezista in fata amenintarilor ideologice, politice si
militare la adresa securitatii lor.
Diplomatia vest-europeana a initiat o serie de demersuri diplomatice
pentru a atrage Statele Unite intr-o forma mai ampla de aparare
colectiva trans-atlantica. “Fortele americane impreuna cu cele
canadiene, s-au unit cu armatele vest-europene sub o comanda
NATO internationala ” Consiliul Consultativ al Tratatului de la
Bruxelles a anuntat, in octombrie 1948 ‘asentimentul asupra
principiului referitor la un pact de aparare pentru Atlanticul de Nord’.
Impedimentul major il reprezinta faptul ca Statele Unite nu mai
fusesera implicate intr-o Alianta pe timp de pace, iar in opinia publica
si clasa politica americana manifestau rezerve fata de un astfel de
demers. “Dar, la 11 iunie 1948, printr-un vot istoric, Congresul SUA a
adoptat rezolutia Vandenberg, propusa de influentul senator Arthur
Vandenberg, care permitea SUA sa se implice, pe timp de pace intr-o
alianta defensiva de aparare colectiva” . Acesta a fost subsecondat
de subsecretarul Robert A. Lovett prin care presedintelui american i
se cerea sa sprijine aliantele colective regionale, care sunt conform
cu prevederile Cartei ONU. “Din acest moment incep tratativele cu
europeni pentru stabilirea unui sistem unic de aparare in care sa se
integreze si cel din Tratatul de la Bruxelles, tratative ce sfarsesc pe 4
aprilie 1949. Danemarca, Islanda, Norvegia si Portugalia au fost
invitate de puterile semnatare ale tratatului de la Bruxelles sa
participe la acest proces
Problemele aderarii acestor tari a generat dispute, fie datorita
asezarii geografice, cazul Italiei, excentrice fata de teatrul nord –
atlantic. Un caz special l-a reprezentat Suedia, care a refuzat invitatia
de a face parte din alianta ea optand pentru un sistem de securitate
Nordic din care face parte si Norvegia. In cele din urma, Italia,
Portugalia au fost acceptate datorita pozitiei lor geostrategice,
prezenta Portugaliei completa fatada atlantica iar Italia consolida
pilonul mediteranean (alaturi de Franta, care de altfel o si sustinea) si
flancul sudic.
Negocierile s-au finalizat la 4 aprilie 1949 prin semnarea Tratatului de
la Washington, care instituia un sistem de securitate comun bazat pe
parteneriat intre 12 tari, insa acesta a intrat in vigoare la 24 august.
“NATO este cea mai buna protectie impotriva santajului militar din
oricare parte”
Alianta este o asociere de state suverane, unite in hotararea lor de a-
si mentine securitatea prin garantii reciproce si relatii stabile cu alte
tari. “Unul dintre cei care s-au exprimat in favoarea Aliantei in
pregatire a fost Winston Churchill. Fostul Prim-ministru britanic din
timpul razboiului a plecat oficial in SUA ca sa le multumeasca
americanilor pentru ajutorul dat Europei” . “Tratatul incepe ca un
preambul in care se precizeaza ca Alianta a fost constituita in
conformitate cu prevederile articolului si al Cartei Natiunilor Unite” .
“Documentul este structurat in 14 articole in caz in care sunt stabilite
angajamentele fundamentale pe care statele membre urmeaza sa le
aduca la indeplinirea atat unul fata de altul, cat si fata de Alianta ca
intreg. Este prezentat scopul aliatilor acela de a promova relatii de
pace si prietenie in zona Atlanticului de Nord”
“O Alianta intr-adevar unica in istorie prin durata, prin originalitatea
structurilor sale militare si politice, grupand tari situate pe doua
continente-despartite de un ocean si extrem de diferite ca marime si
resurse, cum ar fi Statele Unite si Luxemburgul; unica prin stabilirea
unor proceduri si consultari, prin elaborari de pozitii si decizii
comune asupra unor probleme care privesc securitatea militara si
politica a membrilor sai, prin respectarea suveranitatii si
independentei lor” . In sfarsit, unica si mai ales exemplara prin
dimensiunea succesului inregistrat in raport cu toate scopurile fixate
de fondatorii sai.