ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI

Prof. dr.
Carmen Angelescu
▪ “ New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor;
fără asigurări, n-ar exista zgârie-nori, deoarece nici un
muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime,
riscând să facă un plonjon mortal şi să-şi lase familia în
mizerie; fără asigurări, nici un capitalist nu ar investi
milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un
singur muc de ţigară le-ar putea transforma în scrum; fără
asigurări, nimeni nu ar circula cu automobilul pe străzi.

▪ Chiar cu un Ford, un bun şofer este conştient de faptul că

în fiecare clipă riscă să dea peste un pieton."
Henri FORD

2
 Definiţie:
„Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a
riscurilor cu care se confruntă persoanele sau
firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de
afaceri, acoperind consecinţele financiare ale
unor evenimente nedorite.”

3
 Mod de acţiune:
▪ Asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment
nefavorabil. Fondurile pentru compensarea financiară a
asiguratului sunt create de asigurător, din primele plătite de
persoanele sau organizaţiile care au cumpărat asigurări.

▪ În cazul în care deţinătorul poliţei va suferi un prejudiciu,

asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri semnificativ de mari,
în schimbul primelor încasate.

4
▪ Privită prin prisma modului de acţiune, asigurarea
reprezintă o metodă de transfer al riscului, iar
asigurătorii sunt aceia care îşi asumă riscul.

5
 ROLUL ŞI FUNCŢIILE ASIGURĂRII

▪ Rolul fundamental al asigurărilor:

➢ Protejarea bunurilor şi persoanelor împotriva diferitelor
riscuri

▪ Funcţiuni socio-economice:
➢ Contribuţia la crearea produsului intern brut;

➢ Participarea în calitate de ofertant pe piaţa capitalului de

împrumut;

➢ Realizarea de plasamente de resurse în investiţii sau pe piaţa

înscrisurilor de valoare.
6
▪ Dezvoltarea industriei asigurărilor prezintă
astfel, conotaţii economice complexe, care
implică nu doar persoanele asigurate ci şi
întreaga societate.

7
 ISTORICUL ASIGURĂRILOR ÎN
ŢARA NOASTRĂ

▪ Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane şi

răspundere civilă, desfăşurată în ţara noastră, se întinde pe o
perioadă de aproape 150 de ani.

Prima etapă
▪ a început în anul 1871, când s-a înfiinţat prima societate de
asigurări şi s-a încheiat în anul 1948, când s-a introdus sistemul
economiei planificate.

▪ dezvoltarea asigurărilor în această etapă s-a făcut în condiţiile

specifice economiei de piaţă, atingând performanţele cele mai
înalte în perioada interbelică.
▪ Cea mai intensă activitate de asigurare din perioada capitalismului
în ţara noastră s-a înregistrat în deceniul al patrulea al sec XX, când
s-au practicat toate formele de asigurări cunoscute şi toate
ramurile acestora.
8
 Etapa a doua
▪ începe în anul 1948, când, în urma actului de naţionalizare a
principalelor mijloace de producţie, societăţile de asigurare din
ţara noastră au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea
statului.

▪ în anul 1953, prin ADAS, se constituie monopolul statului în

domeniul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă.

▪ A.D.A.S. a fost, în această perioadă, singura instituţie de

asigurare din ţara noastră, iar asigurările de bunuri, persoane şi
răspundere civilă devin asigurări de stat.

▪ În această perioadă, monopolul statului a împiedicat

dezvoltarea şi diversificarea asigurărilor, accentul punându-se
pe eficientizarea activităţii de asigurare şi nu pe satisfacerea
cerinţelor asiguraţilor.
9
 Etapa a treia
▪ Monopolul statului în domeniul asigurărilor a durat până în
anul 1990, când prin H.G. nr 1279 s-a desfiinţat
Administraţia Asigurărilor de Stat, activitatea acesteia fiind
preluată de 3 societăţi comerciale pe acţiuni:
▪ Asigurarea Românească S.A.
▪ Societatea de asigurare şi reasigurare ASTRA S.A.
▪ Agenţia CAROM

10
 În prezent există numeroase societăţi cu capital privat, autohton
sau străin, fapt ce a condus la diversificarea ofertei de asigurare.
Nr. crt Anul Număr societăţi

1 1991 4

2 1997 47

3 1998 64

4 1999 72

5 2000 73

6 2005 43

7 2009 45

8 2011 43

9 2013 38

10 2015 35

11 2016 32

12 2020 28

13 2021-2022 26
11
 RISCURILE ÎN ASIGURĂRI

Producerea unor fenomene sau evenimente poate să provoace

pierderi materiale, să stânjenească activitatea economică, să pună în
pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor.

Pericolele la care omul este supus sunt generatoare de pagube, şi de

aceea, el trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de
efectele lor, pentru a putea acţiona împotriva lor.

Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte distructive puternice,

printre care se numără: seceta, îngheţul, ploile torenţiale, uraganele,
inundaţiile, cutremurele de pământ, trăsnetul, incendiile, prăbuşirile
şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă ş.a.

12
▪ O multitudine de cauze naturale provoacă decese, boli şi îmbătrânire
la oameni, afectează evoluţia plantelor ori pun în pericol viaţa
animalelor.

▪ Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii face posibilă creşterea rapidă a

producţiei, uşurarea muncii, progresul social, dar în anumite
împrejurări, ea poate provoca accidente care să avarieze sau să
distrugă complet anumite mijloace de producţie, bunuri, ori să
afecteze capacitatea de muncă şi chiar vieţile oamenilor.

▪ Omul, prin modul necorespunzător în care îşi îndeplineşte uneori

atribuţiile care-i revin în activitatea pe care o desfaşoară , sau prin
comportarea sa reprobabilă în societate, poate să provoace pierderi
semenilor săi.

▪ Anumiţi factori social-economici pot, de asemenea, provoca

fenomene cu efecte negative asupra desfăşurării neîntrerupte a
activităţii economice (crizele economice, şomajul, inflaţia,
conjunctura economică nefavorabilă etc).
13
▪ Cunoaşterea împrejurărilor, în care se pot produce diverse
fenomene care perturbă desfăşurarea normală a activităţii
economice şi provoacă pagube, permite omului să ia măsurile
de rigoare, pentru a evita apariţia unor asemenea fenomene, a
le preveni, a limita acţiunea lor distructivă sau a se pune la
adăpost de urmările nefaste ale acestora.

 În practica internaţională a asigurărilor, evenimentele care

provoacă pagube materiale sau afectează viaţa şi
integritatea corporală a oamenilor sunt denumite generic
"catastrofe naturale", și "catastrofe tehnice".

14
În categoria catastrofelor naturale se includ:
 inundaţiile;
 furtunile;
 seismele (cutremurele de pământ şi seismele submarine);
 seceta şi incendiile provocate de temperaturi caniculare şi
care transformă vegetaţia forestieră în scrum;
 frigul şi îngheţul;
 alte catastrofe naturale, în care intră căderile de grindină,
avalanşele de zăpadă ş.a.

15
În categoria catastrofelor tehnice sunt incluse
sinistrele care au o legătură nemijlocită cu activitatea
omului. Este vorba de:
 incendii şi explozii;
 accidente de aviaţie;
 accidente maritime, lacustre şi fluviale;
 accidente rutiere şi feroviare;
 accidente produse în mine şi cariere;
 prăbuşiri de clădiri şi de lucrări de artă;
 alte sinistre.

16
▪ De regulă, se face distincţie între:
 daunele totale înregistrate în urma unei catastrofe
 daunele protejate prin măsuri speciale (asigurare).

17
 CATASTROFE NATURALE
(calamităţi)

▪ Printre calamităţile naturale cele mai păgubitoare şi mai de

temut, având o largă arie de răspândire pe glob, se numără:
furtunile, inundaţiile, seismele, seceta, incendiile.

▪ Pagubele pricinuite de furtuni, cicloane, vijelii, vârtejuri, sunt

numeroase: dezrădăcinări de pomi, distrugeri de recolte, ruperi
de instalaţii, smulgeri de acoperişuri, dărâmări de clădiri,
moartea animalelor și chiar a oamenilor.

▪ Regimul ploilor este diferit de la ţară la ţară şi de la o regiune la

alta. Cauzele acestor diferenţe se regăsesc în poziţia geografică
şi microclimatul local

18
 Daune
Nr. Data Victime
Ţara Tipul sinistrului asigurate
crt. producerii
(mil USD)
1 24.08.2005 USA, Bahamas, Golful Uraganul Katrina 1836
72.302
Mexic

2 23 .08 1992 USA, Bahamas Uraganul Andrew 43 24. 870

3 11.09. 2001 USA Atacul terorist produs 2982

asupra WTC, 23. 131
Pentagonului şi altor
clădiri
4. 17.01.1994 USA Cutremurul de pământ 61 18.450
Northridge
5. 02.09.2004 USA, Caraibe, Barbados Uraganul Ivan 124 11.684
6. 20.09.2005 USA, Golful Mexic, Cuba Uraganul Rita 34 10.000
7. 16.10.2005 USA, Mexic, Jamaica, Uraganul Wilma 35 10.000
Haiti
8. 11.08.2004 USA, Cuba, Jamaica, Uraganul Charley 24 8.272
9. 27.09 1991 Japonia Taifunul Mireille 51 8.097
10. 27.02.2010 Chile Cutremur de pământ 562 8.000
11. 25.01 1990 Franţa, Furtuna de zăpadă Daria 95 6.864

12. 25.12 1999 Franţa, Elveţia Furtuna de zăpadă Lothar 110 6.802
13. 15.09.1989 USA, Puerto Rico Uraganul Hugo 71 6.610
14. 18.01.2007 Germania, Belgia, GB Furtună de zăpadă Kiril 54 6.410
15. 26.08.2004 USA, Bahamas Uraganul Frances 38 5.170
16. 15.10.1987 Franţa, Marea Britanie, Furtuni şi inundaţii 22 5.157
Olanda
17. 25.02.1990 Europa Furtuna de zăpadă Vivian 64 4.770
18. 04.09.2010 Noua Zeelandă Cutremur de pământ - 4453
19. 13.09.2004 USA, Caraibe, Haiti Uraganul Jeanne, 3.034 4.136
inundaţii, alunecări de
teren
20. 24.01.2009 Franța, Spania Furtuna de zăadă Klaus 25 3.315
21. 27.12.1999 Franţa, Spania, Elveţia Furtuna de zăpadă Martin 45 2.814
22. 27.02.2010 Franța, Germania, Belgia Furtuna de zăpadă 64 2.754
Xynthia
23. 06.08.2002 Marea Britanie, Spania, Inundaţii 38 2.621
Germania, Austria
24. 26.12.2004 Indonezia, Tailanda Cutremur, tsunami în 280.000 2.068
Oceanul Indian
Furtuna de zăpadă Erwin
25. 08.01.2005 Danemarca, Suedia, 18 1.887
19
Marea Britanie
20
Cele mai mari catastrofe naturale, după numărul victimelor,
produse în perioada 1970-2010
Sursa: Swiss Re. Sigma, Nr. 1/2011

Nr. Numărul Data Fenomenul Ţara

crt victimelor producerii
1. 300.000 14.11.1970. Furtuni şi inundaţii Bangladesh
2. 255.000 28.07.1976 Cutremur de pământ China
(M 7.5)
3. 222.570 12.01.2010 Cutremur de pământ Haiti
4. 220.000 26.12.2004 Tsunami în Oceanul Indian Indonezia, Tailanda
5. 138.300 02.05.2008 Ciclonul tropical Nargis Burma, Golful Bengal
6. 138.000 29.04.1991 Ciclonul tropical Gorky Bangladesh
7. 87.449 12.05.2008 Cutremur de pământ (M. China
7,9)
8. 66.000 31.05.1970 Cutremur de pământ, Peru
alunecări de teren
(M 7.7)
8. 55.630. 15.06.2010. Valuri de căldură Rusia
10. 50.000 21.06.1990 Cutremur de pământ, Iran
alunecări de teren
(M 7.7) 21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
Inundaţiile
Precipitaţiile sub formă de averse, ca şi ploile liniştite de lungă
durată, cele căzute pe terenuri impermeabile ori în pantă abruptă,
topirea bruscă a zăpezii ori a gheţii, conduc, la revărsarea râurilor.

Fisurarea digurilor, ruperea barajelor, blocarea unor cursuri de apă

de trunchiuri de copaci, crengi, pietre şi alte aluviuni provoacă
inundaţii extrem de păgubitoare.

33
Zonarea mediei celor mai mari cinci valori ale
intensităţii pluviale (1961-2000)

34
 Seismele
▪ Constituie unul dintre fenomenele cele mai de temut
ale naturii, deoarece ele pot provoca imense pagube
materiale, la suprafaţa pământului, precum şi
modificări profunde ale structurii subsolului, ale
fundului mărilor şi ale regimului de scurgere a apelor.

35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
▪ Statisticile arată că:
➢ se produc, în medie, aproximativ 80.000 de cutremure pe lună;

➢ se produc, în medie, aproximativ 2.600 pe zi;

➢ se produc, în medie, aproximativ 2 pe minut, deci, la aproximativ

30 de secunde se produce un cutremur de pământ.

➢ Dintre acestea, puţine la număr sunt percepute de oameni şi, mai

puţine, provoacă mari pierderi materiale şi umane.

➢ Peste 90% dintre cutremurele înregistrate de seismografe nu

produc nici un fel de pagube.

56
57
58
59
 Seceta
▪ Indiferent de forma pe care o îmbracă - afectează
puternic activitatea economică şi, prin aceasta,
periclitează însăşi viaţa oamenilor şi a animalelor, pe
întinse zone geografice.

60
61
62
63
▪ Pe un plan mai general, seceta influenţează negativ mărimea
produsului intern brut, echilibrul balanţei comerciale şi pe cel al
balanţei de plăţi.

▪ Pe glob există întinse zone frecvent afectate de secetă, printre

care se numără:
 Africa - cea mai mare parte a nordului continentului;
 America de Nord - statele din centrul şi vestul S.U.A;
 America de Sud - partea de vest a Argentinei şi parţial Peru şi
Brazilia;
 Asia - importante regiuni din China, Mongolia, India, Asia
Mică ş.a.;
 Europa - sudul continentului.
▪ În ţara noastră, sunt mai frecvent afectate de secetă:
Dobrogea, estul Moldovei, Muntenia şi Oltenia.
64
▪ Grindina este un fenomen meteorologic ce însoţeşte de multe
ori ploile şi în special furtunile.

▪ Caracteristica acestui fenomen este că plouă cu mici particule

de gheaţă de diferite dimensiuni şi forme.

▪ În general, grindina produce stricăciuni dacă diametrul

particulelor este mai mare de 3 mm.

▪ În ţara noastră, grindina este un fenomen care se manifestă

frecvent în numeroase regiuni, distrugând culturi agricole,
precum şi multe alte bunuri.

65
66
67
68
▪ Frigul, îngheţul şi furtunile de zăpadă perturbă
adesea viaţa economică şi provoacă importante
pagube materiale.

69
70
71
ANUL 2021
▪ Catastrofele naturale au provocat pierderi estimate la nivel mondial de 105 miliarde de dolari
în 2021, a patra cea mai mare din 1970 încoace.

▪ Uraganul Ida a fost principalul eveniment care a înregistrat pierderi, dar, din nou, mai mult de
jumătate din pierderile globale au venit din cauza pericolelor secundare.

▪ Este probabil ca pierderile cauzate de catastrofe naturale să continue să crească mai mult
decât PIB-ul global, având în vedere creșterea bogăției, urbanizarea și schimbările climatice.

▪ Fenomenele meteorologice extreme din 2021, inclusiv înghețul, inundațiile, furtunile

puternice, valurile de căldură și un uragan major, au dus la pierderi anuale asigurate, în urma
catastrofelor naturale, estimate la 105 miliarde de dolari, a patra cea mai mare din 1970.

▪ În timp ce uraganul Ida a fost cel mai costisitor dezastru natural din 2021, furtuna de iarnă Uri
și alte evenimente secundare au cauzat mai mult de jumătate din pierderile totale.

▪ Dezastrele provocate de om au generat alte pierderi asigurate de 7 miliarde de dolari, ceea

ce a dus la pierderi estimate la nivel mondial asigurate de 112 miliarde de dolari în 2021.

▪ În 2021, pierderile asigurate în urma dezastrelor naturale au depășit din nou media anterioară
pe zece ani, continuând tendința unei creșteri anuale de 5-6% a pierderilor înregistrate în
ultimele decenii. Se pare că a devenit normă ca cel puțin un eveniment secundar de pericol,
cum ar fi o inundație severă, furtună de iarnă sau incendii de vegetație, în fiecare an să ducă
la pierderi de peste 10 miliarde de dolari.
72
ACCIDENTELE
▪ “evenimente aleatorii care pericliteaza viata, sanatatea si integritatea
corporala a oamenilor aflati in diverse locuri si ipostaze (acasa, la locul
de munca, in deplasarea spre diverse locuri, etc.)”.

▪ Exista diverse tipuri de accidente:

➢ Profesionale sau de munca
➢ De transport rutier, feroviar, aviatic, etc

Accidentele de muncă
▪Statistica internationala a muncii remarca variatia extrema, de la o tara la
alta, a ratei accidentelor de munca, la 1000 de persoane ocupate

▪Cele mai frecvente accidente de munca se produc in ramurile

prelucratoare si extractive, apoi in agricultura, in silvicultura, pescuit, etc.

73
Accidentele aviatice
▪ Cele mai multe catastrofe aviatice au avut loc in anii “70 ai secolului
trecut, perioada in care si-au pierdut viata peste 24.000. oameni
▪ In ultimul deceniu desi a crescut intensitatea traficului aerian numarul
accidentelor este in scadere.
▪ Totusi in perioada 2000-2010, catastrofele aeriene au curmat viata a
circa 12.000 de pasageri.

Accidentele rutiere
▪ Din nefericire, au o evolutie crescatoare
▪ La nivel mondial se inregistreaza o variatie in limite foarte largi a
frecventei accidentelor de circulatie ce revin la 1000 de autovehicule
▪ Nu se poate spune ca este o corelatie directa intre cresterea parcului de
autovehicule si numarul accidentelor de circulatie ce revin la 1000 de
autovehicule.
▪ Factorii care pot avea insa o influenta variata sunt:

74
▪ Calitatea drumurilor si a soselelor
▪ Perfectionarea si nivelul tehnic al mijloacelor de transport
▪ Educatia preventiva a conducatorilor auto
▪ Nivelul de civilizatie si comportamentul pietonal, etc.

INCENDIILE
▪ De-a lungul timpului au produs mari pagube materiale si au curmat
adesea numeroase vieti omenesti

▪ Cauzele producerii acestora sunt: autoaprinderea unor zacaminte

sau materiale combustibile, explozii, scurcircuite electrice, actiuni
criminale, etc.

▪ Efectele acestora sunt: pagube uneori incalculabile si de neinlocuit,

atat pe plan material cat si socio-uman.
75
76
77
78
79
80
PRINCIPALELE FORME DE PROTECŢIE A OAMENILOR
ŞI A BUNURILOR ÎMPOTRIVA RISCURILOR

Pentru combaterea fenomenelor aleatorii, generatoare de

pagube, care sunt numite riscuri, omul are la îndemână mai
multe posibilităţi:

 evitarea sau prevenirea riscului;

 limitarea pagubelor provocate de riscurile produse;

 crearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a

eventualelor pagube;

 trecerea riscului asupra unei societăţi de asigurări.

81
1. Evitarea sau prevenirea riscului constă în luarea de măsuri
capabile să facă imposibilă producerea unui anumit risc.
Este vorba, spre exemplu, de:
 renunţarea la cultivarea, în anumite zone, a acelor plante
care sunt deosebit de sensibile la grindină sau la atacurile
unor dăunători şi cultivarea altor plante mai rezistente în
zonele respective;

 renunţarea la creşterea unor specii de animale în zonele

în care acestea sunt în mod frecvent afectate de
epizootii;

 evitarea practicării unor meserii sau profesii de către

persoanele predispuse să contracteze anumite boli
profesionale, etc.

82
▪ După cum se ştie, defrişările sălbatice efectuate prin
incendierea pădurilor în unele regiuni ale globului, pentru a
extinde suprafeţele de teren agricol, ca şi exploatările
neraţionale ale pădurilor, conduc la modificarea climei,
cu urmări grave pentru echilibrul ecologic.

Faţă de o asemenea evoluţie periculoasă, se impune

respectarea cu stricteţe a programelor:
 de exploatare raţională a pădurilor şi de reîmpădurire
 de regularizare a torenţilor
 de creare a unor perdele de protecţie în anumite zone
 de combatere a dăunătorilor pădurii
 de prevenire a incendiilor în pădure etc.

83
Prevenirea inundaţiilor provocate de Dunăre şi de râurile
interioare impune:
 construirea de diguri (respectiv întreţinerea celor
existente), care să protejeze culturile agricole şi
localităţile de furia apelor ieşite din matcă

 crearea de acumulări (bazine) de apă capabile să preia

cantităţile excedentare în perioadele în care nivelul
apelor creşte peste normal şi pe care să le deverseze în
perioadele când nivelul acestora scade.

84
▪ Pentru prevenirea incendiilor se impune luarea de
măsuri tehnice şi organizatorice în stadiile proiectării,
construcţiei şi exploatării obiectivelor industriale, social-
culturale şi gospodăreşti, precum şi ale mijloacelor de
transport.

▪ Prevenirea riscurilor se realizează prin măsuri având

caracter "activ" sau "pasiv", după caz. Primele reduc
probabilitatea producerii fenomenelor, iar secundele
atenuează forţa de distrugere a acestora.

85
2. Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse presupune ca, după
producerea evenimentului, însă înainte ca acesta să fi luat sfârşit,
persoanele interesate să ia măsuri capabile să reducă la minimum efectele
dezastruoase ale acestuia. În această categorie intră măsuri ca:
 stingerea incendiului şi împiedicarea extinderii lui;

 localizarea epizootiilor şi lichidarea urgentă a focarelor epizootice;

 tratarea animalelor accidentate ori bolnave şi sacrificarea celor

nevindecabile;

 înălţarea de diguri pentru protejarea localităţilor şi obiectivelor

economice, social-culturale sau de altă natură în caz de inundaţii.

 Pentru limitarea consecinţelor negative ale cutremurelor de pământ

apare necesitatea respectării riguroase a normelor elaborate în acest
scop de autorităţile competente.

86
3. Crearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama
resurselor proprii, a eventualelor pagube, presupune
constituirea de către unitatea economică a unui fond de
rezervă, pe care să-l folosească pentru acoperirea
pagubelor provocate de calamităţi sau de accidente.

4. Trecerea riscului asupra altei persoane se poate realiza

în condiţiile în care persoana fizică sau juridică,
ameninţată de un risc oarecare, consimte să plătească o
sumă de bani unei alte persoane (de regulă o organizaţie
specializată), care se angajează să suporte paguba
provocată de riscul respectiv.

87
▪ Necunoaşterea momentului izbucnirii calamităţilor
naturale sau al producerii unor fenomene întâmplătoare
şi a intensităţii acestora impune ca, în permanenţă,
societatea omenească să aibă la dispoziţia sa un
anumit fond de mijloace pe seama căruia să poată
acoperi pagubele produse de aceste forţe distructive.

88
 TIPURI DE FONDURI DE ASIGURARE

▪ Societatea omenească cunoaşte forme variate de constituire a

fondurilor băneşti de care are nevoie în caz de producere a unor
calamităţi naturale sau accidente.

▪ Dintre acestea pot fi enumerate:

➢ Fonduri de autoasigurare (autoprotecţie);

➢ Fonduri centralizate de rezervă;

➢ Fondurile de asigurare propriu-zise;

➢ Fondul de garantare a asiguraţilor;

➢ Fondul de protecţie a victimelor străzii.

89
a. Fonduri de autoprotecţie (individuale)
➢ astfel de fonduri îşi constituie unele gospodării ale populaţiei
şi mai cu seamă unele unităţi economice

➢ în măsura în care fondurile respective sunt destinate să

acopere pagubele provocate de fenomene neprevăzute, ele
capătă caracterul unor fonduri de autoprotecţie sau de
autoasigurare

➢ numai în cazul când fondul de care dispune este suficient de

mare, o gospodărie sau o unitate economică este în măsură
să-şi refacă bunurile materiale distruse de fenomene naturale
imprevizibile sau de accidente

90
b. Fonduri de rezervă constituite în mod centralizat
➢ în anii conducerii planificate, pentru acoperirea pagubelor provocate de
forţele naturii sau de accidente, bunurilor materiale ale organizaţiilor
cooperatiste, se folosea pe scară largă metoda asigurării.

➢ fiecare unitate cooperatistă - agricolă, meşteşugărească şi de consum -

participa la constituirea, pe bază de mutualitate, a fondului de asigurare
ADAS, care prelua asupra sa obligaţia acoperirii pagubelor provocate de
calamităţi sau de alte evenimente neprevăzute

c. Fonduri de asigurare propriu-zisă

➢ sunt constituite la dispoziţia unor societăţi comerciale sau a unor
organizaţii mutuale de asigurare, în mod descentralizat, pe seama
contribuţiei persoanelor fizice şi juridice asigurate (prime sau cotizaţii)

➢ se utilizează în mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de

asiguraţi.
91
d. Fondul de Garantare a Asiguraţilor
▪ Fondul efectuează plăţi de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din
contractele de asigurare facultative și obligatorii, în condiţiile legii,
în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de
garantare prevăzut de lege de 450.000 lei pe un creditor de
asigurare al asigurătorului în faliment.

e. Fondul de protecţie a victimelor străzii

▪ Constituit pe seama unei cote procentuale aplicate asupra
volumului de prime brute încasate pentru asigurările RCA, de la toţi
asiguratorii.

▪ Este utilizat pentru protecţia victimelor accidentelor de circulaţie,

în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul este
neasigurat

92
 ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURĂRILOR

▪ În explicarea conţinutului asigurării, elementele definitorii care

stau la baza acestora au un pronunţat caracter tehnic. Ca
elemente definitorii au fost cuprinse:
 asigurătorul;
 asiguratul;
 contractul de asigurare;
 riscul asigurat;
 evaluarea;
 suma asigurată;
 norma de asigurare;
 prima de asigurare;
 durata asigurării;
 paguba sau dauna;
 despăgubirea de asigurare.
93
Riscul asigurat este reprezentat de un fenomen sau grup de
fenomene, care odată produse, obligă pe asigurător să plătească
beneficiarului asigurării despăgubirea.

▪ Pentru ca un fenomen să poată constitui un risc asigurat, el trebuie să

îndeplinească o serie de condiţii:
 Apariţia fenomenului (evenimentului) asigurat să fie posibilă,
deoarece dacă un bun nu este ameninţat de nici un risc, asigurarea
nu este necesară.

 Fenomenul trebuie să aibă în toate cazurile de apariţie un caracter

întâmplător şi deci, nici asiguratul şi nici asigurătorul nu pot
cunoaşte momentul de apariţie şi intensitatea producerii riscului.

 Să existe posibilitatea evidenţierii statistice a rezultatelor acţiunii

fenomenelor producătoare de pagube.

 Apariţia şi producerea unui fenomen să nu depindă de voinţa

asiguratului sau a beneficiarului asigurării.
94
▪ Suma asigurată reprezintă nivelul despăgubirii maxime
acceptate de asigurător atunci când un eveniment asigurat se
produce.

▪ Prima de asigurare reprezintă acea sumă de bani pe care

asiguratul o achită asigurătorului, care se obligă în schimbul
preluării riscului, să acorde o îndemnizaţie în condiţiile
producerii unei pagube.

▪ Ea stă la baza constituirii fondului de asigurare din care

asigurătorul achită îndemnizaţiile (despăgubirile) în cazul
producerii pagubelor aferente unui risc asigurat.

▪ Societăţile de asigurare stabilesc volumul total al primelor de

asigurare, care urmează a fi plătite de asiguraţi, la un nivel cel
puţin egal cu volumul probabil al despăgubirilor totale ce
urmează să fie achitate.
95
▪ Paguba sau dauna reprezintă efectul unui fenomen asigurat care a
acţionat asupra obiectului asigurat şi a produs o pierdere.
▪ Paguba poate fi:
 egală valoric cu valoarea asigurată, atunci când bunul asigurat a
fost distrus în totalitate (totală)

 mai mică atunci când un anumit eveniment a acţionat parţial

asupra bunului asigurat (parţială).

▪ Despăgubirea de asigurare – suma de bani pe care asigurătorul

este obligat să o plătească, cu scopul de a compensa paguba
produsă de riscul asigurat.

▪ Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată şi este mai mică sau

egală cu valoarea pagubelor.

96
 CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR
Metodologia sistemelor de asigurare clasifică asigurările în funcţie de
particularităţile pe care le prezintă. Acestea sunt:
 domeniul la care se referă:
 obiectul de activitate;
 forma juridică de realizare;
 riscurile cuprinse în asigurare;
 sfera de cuprindere în profil teritorial;
 felul raporturilor care se stabilesc între părţile contractante.

Din punctul de vedere al domeniului la care se referă asigurările se

clasifică astfel:
 asigurări de bunuri
 asigurări de persoane
 asigurări de răspundere civilă.
97
▪ Din punctul de vedere al obiectului de activitate, societăţile
comerciale de asigurare din ţara noastră, prin contractul de societate şi
statut, au structurat asigurările pe următoarele categorii:
 asigurări de viaţă;
 asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă;
 asigurări de autovehicule;
 asigurări maritime şi de transport;
 asigurări de aviaţie;
 asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;
 asigurări de răspundere civilă;
 asigurări de credite şi garanţii;
 asigurări de pierderi financiare din riscurile asigurate;
 asigurări agricole.

▪ Din punctul de vedere al formei juridice, se clasifică în:

▪ asigurări prin efectul legii - obligatorii
▪ asigurări facultative - contractuale

98
▪ După riscurile cuprinse în asigurare se clasifică astfel:
 asigurarea împotriva riscurilor determinate de unele fenomene speciale
(incendiu, explozie, mişcări seismice)

 asigurarea împotriva fenomenelor naturale (grindină, furtună, ploi

torenţiale, inundaţii, trăsnet), care sunt specifice asigurării culturilor
agricole, rodul viilor şi al pomilor;

 asigurarea împotriva bolilor, epizotiilor şi accidentelor, practicate în cazul

animalelor;
 asigurarea împotriva avariilor şi a unor riscuri specifice pentru mijloacele
de transport;

 asigurarea împotriva evenimentelor ce pot apărea în viaţa oamenilor,

cum ar fi: boli, accidente, pierderea parţială sau totală a capacităţii de
muncă;

 asigurarea pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii

cauzate unor terţe persoane, prin accidente de muncă, accidente de
autovehicule etc. 99
▪ După sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările se grupează
în:
 asigurări interne, în care părţile contractante au domiciliul în
aceeaşi ţară, iar riscurile se pot produce pe acelaşi teritoriu

 asigurări externe, atunci când părţile contractante nu sunt în

acelaşi teritoriu sau obiectul (riscul asigurat) se va afla şi se va
produce pe teritoriul altei ţări.

▪ După felul raporturilor care se stabilesc între părţile contractante

asigurările se grupează în:
 asigurări directe prevăzute prin contractul de asigurare sau sub
efectul legii;

 asigurări indirecte (reasigurări), care se caracterizează prin

raportul care există între două societăţi de asigurare, din care una
are calitatea de reasigurat, iar cealaltă de reasigurator.
100
 ASIGURĂRILE DE BUNURI
Contractul de asigurare de bunuri
▪ În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea
riscului asigurat, să plătească asiguratului o despăgubire.

▪ Asigurări facultative de bunuri pot încheia persoanele fizice şi cele

juridice cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România.

▪ Bunurile şi riscurile care pot fi asigurate, precum şi situaţiile în care

se acordă despăgubiri sunt prevăzute în condiţiile speciale
stabilite pentru fiecare fel de asigurare.

▪ Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat şi care, la

data asigurării, nu trebuie să depăşească valoarea lor.

101
▪ De reţinut:
 asigurarea se încheie pe o perioadă de un an, iar la cerere şi
pe perioade mai scurte, în baza declaraţiei de asigurare
semnate de asigurat;

 asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de

asigurare şi emiterea de către asigurător a contractului de
asigurare;

 este valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în

contract, la adresele indicate în acesta;

 primele de asigurare se stabilesc de către asigurător şi se

achită anticipat şi integral;

102
 răspunderea asigurătorului începe, de regulă, după 24 de ore
de la expirarea zilei în care s-au plătit acestuia primele de
asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare;

 răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din

perioada pentru care s-a încheiat asigurarea;

 dacă asiguratul a dat răspunsuri inexacteasigurătorul are

dreptul, înainte de producerea evenimentului asigurat, să
propună asiguratului modificarea corespunzătoare a
contractului sau să-l denunţe;

 asiguratul este obligat să întreţină bunurile asigurate în

bune condiţiuni şi în conformitate cu dispoziţiile legale.

103
▪ Despăgubirea datorată de asigurător nu poate
depăşi valoarea bunului în momentul producerii
riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la
care s-a făcut asigurarea, dacă nu s-a prevăzut altfel
în condiţiile de asigurare.

104
După fiecare pagubă:
▪ suma asigurată se micşorează, cu începere de la data
producerii evenimentului asigurat, pentru restul perioadei
asigurării, cu suma cuvenită drept despăgubire;

▪ asigurarea continuă pentru suma rămasă, prima de asigurare

pentru această perioadă rămânând neschimbată.

▪ la cererea asiguratului, suma rămasă poate fi completată

printr-o asigurare suplimentară contra plăţii diferenţei de
primă corespunzătoare.

105
 Asigurarea complexă a gospodăriilor
persoanelor fizice

▪ Societăţile de asigurări folosesc mai multe tipuri poliţe, pe

care le adaptează continuu la exigenţele clienţilor lor.
▪ Astfel, ele emit poliţe de asigurare având sfere de cuprindere
diferite.

▪ O asemenea triplă combinaţie de asigurări este întâlnită sub

denumirea de asigurare complexă a gospodăriilor
persoanelor fizice, ea incluzând, într-o singură poliţă:
 o asigurare de bunuri;
 o asigurare de persoane, alta decât de viaţă;
 o asigurare de răspundere civilă legală, pentru unul şi
acelaşi asigurat, precum şi pentru persoanele cu care
locuieşte împreună.
106
 Asigurarea culturilor agricole
Obiectul asigurării
▪ Societăţile de asigurari încheie contracte de asigurare, cu
persoane fizice, asociaţii agricole şi societăţi comerciale
agricole pentru:
➢ culturi agricole;
➢ rodul viilor;
➢ rodul pomilor;
➢ rodul hameiului.

107
 Riscul asigurat

▪ Asigurarea acoperă următoarele riscuri:

❑ la culturile agricole - grindina, îngheţul târziu de
primăvară şi/sau îngheţul timpuriu de toamnă,
efectele directe ale ploilor torenţiale, prăbuşirile sau
alunecările de terenuri cultivate, incendiul provocat de
descărcări electrice, precum şi efectul furtunii pe
terenurile nisipoase;

❑ la rodul viei, al pomilor şi al hameiului -

fenomenele de mai sus, precum şi furtuna.
108
Durata asigurării
▪ Unele societăţi preferă contractele anuale, în timp ce altele lasă la
latitudinea asiguratului posibilitatea de a opta, fie pentru contracte
anuale, fie pentru contracte multianuale (nu mai mici de trei ani).

Suma asigurată
▪ La asigurarea obişnuită se stabileşte ca urmare a cererii asiguratului,
până la nivelul cheltuielilor de producţie specifice culturii asigurate,
în limitele agreate de asigurător şi care sunt diferenţiate, în funcţie
de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură.
▪ La asigurarea pauşală a terenului arabil, suma asigurată este fixă pe
hectar.

Prima tarifară este stabilită de asigurător, pe grupe tarifare şi pe

categorii de judeţe, în funcţie de:
❑ specificul culturii:
❑ gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asiguraţi;
❑ evoluţia daunelor provocate de respectivii factori în zona
respectivă;
❑ felul asigurării. 109
▪ Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea culturilor în
momentul produceri riscului asigurat, precum şi de valoarea pagubei
probabile;

▪ Determinarea daunelor şi evaluarea pagubelor constau în:

❑ Stabilirea suprafeţei afectate şi a procentului de dăunare a acesteia;

❑ Stabilirea pe baza documentelor financiar-contabile justificative a

cheltuielilor realizate efectiv până la data producerii daunei;

❑ Încheierea unui act de decont referitor la cuantumul despăgubirii.

❑ Despăgubirea nu poate depăşi valoarea producţiei probabile,

cuantumul pagubei şi nici suma asigurată.

110
 Asigurarea animalelor

▪ În ţara noastră, protecţia animalelor prin asigurare se realizează pe

baze contractuale.

▪ sunt asigurate animalele aparţinând persoanelor fizice şi celor

juridice, indiferent de forma de proprietate, cu domiciliul, sediul sau
rezidenţa în România;

▪ asigurătorul mai asigură animalele primite în folosinţă de persoane

juridice şi care aparţin altor persoane juridice;

▪ animalele primite spre creştere sau îngrăşare de persoane fizice şi

juridice, pe bază de contracte încheiate cu persoane juridice.
111
▪ Sumele de asigurare sunt propuse de asigurat, şi la stabilirea lor se
ţine seama de mai multe criterii.

▪ Despăgubirea de asigurare nu poate depăşi suma la care s-a

încheiat asigurarea, nici cuantumul pagubei şi nici valoarea
animalului din momentul producerii riscului asigurat.

▪ Despăgubirile se acordă în limita sumelor asigurate, ţinând seama

de rasa, sexul şi vârsta animalului la data producerii evenimentului
asigurat.

▪ Primele de asigurare anuale - Sunt stabilite de asigurător, în

procente faţă de suma asigurată, pe specii, rase şi grupe de vârstă
de animale.

112
 ASIGURĂRILE DE PERSOANE
Asigurările de persoane au ca obiect garantarea plăţii unei sume
de bani de către asigurător, în cazul producerii unui eveniment
legat de persoana fizică a asiguratului, şi anume:

 Vătămarea corporală;

 Îmbolnăvirea;

 Decesul;

 Supravieţuirea acestuia.

113
Caracteristici ale asigurărilor de persoane
▪ Suma asigurată se stabileşte forfetar de către asigurat, în funcţie
de nevoile şi de posibilităţile sale.

▪ Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare

împotriva aceluiaşi eveniment (complex de evenimente) şi pentru
sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să
facă acest lucru.

▪ La producerea riscului, asiguratul sau beneficiarul asigurării are

dreptul să încaseze drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii,
deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la bunuri.

▪ Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu suferă

restricţiile la care este supusă asigurarea de bunuri.

114
Clasificarea asigurărilor de persoane
▪ Asigurările de persoane se pot clasifica în funcţie de:
 riscul asigurat;
 momentul achitării primei;
 momentul încasării sumei asigurate;
 forma pe care acestea o îmbracă.

În funcţie de riscul asigurat,

asigurările de persoane pot fi:
▪ asigurări de supravieţuire;
▪ asigurări de deces;
▪ asigurări mixte de viaţă;
▪ asigurări de accidente;
▪ asigurări de boală;
Alte tipuri de asigurări de
persoane practicate, sunt:
▪ Asigurarea de sănătate
permanentă;
▪ Asigurarea dotală;
▪ Asigurarea de nupţialitate;

▪ alte forme. ▪ Asigurarea de natalitate.

115
▪ Formele concrete ale asigurărilor de viaţă diferă de la o ţară la
alta şi chiar de la o perioadă la alta.

▪ Asigurările de viaţă se încheie fie în mod individual, fie în grup

(asigurări colective).

▪ În fiecare ţară există legi speciale care reglementează modul

de încheiere şi de executare a contractului de asigurare,
incriminează abaterile de la prevederile legale şi stabilesc
sancţiunile aplicabile celor vinovaţi de încălcarea dispoziţiilor
legale.

▪ Aspectele concrete ale relaţiilor dintre asigurător şi asigurat

îşi găsesc reflectarea în contractul de asigurare.

116
▪ Societăţile de asigurări din ţara noastră practică
următoarele tipuri de asigurări de persoane:
 asigurări mixte de viaţă,
 de accidente,
 de economie şi invaliditate permanentă din accident,
 viagere de deces,
 asigurare cu termen fix,
 asigurare de rentă pe timp limitat,
 alte tipuri de asigurări individuale şi de grup.

117
 ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
▪ Reprezintă o componentă importantă şi de actualitate a activităţii
de asigurare.

▪ Prin acest tip de asigurare se acoperă prejudiciul produs de

asigurat (care poate fi persoană fizică sau juridică) unor terţe
persoane.

▪ În ultimele decenii a crescut importanţa care se acordă acestui tip

de asigurări, ca o consecinţă directă a sporirii vertiginoase a
numărului autovehiculelor aflate în circulaţie, fapt ce a condus la o
creştere însemnată a numărului persoanelor care cad victime ale
acestora.

▪ Prin asigurările de răspundere civilă sunt acoperite numai acele

prejudicii, produse de asigurat unor terţe persoane, care sunt
urmarea unui accident.

118
▪ Asigurările de răspundere civilă pot fi grupate după
mai multe criterii:

▪ după modul de reglementare juridică

 asigurări obligatorii
 asigurări facultative

▪ după obiectul lor se pot grupa în:

 asigurări izvorâte din deţinerea şi utilizarea mijloacelor de
transport
 asigurări de răspundere civilă legală sau generală.

119
 ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
PENTRU PAGUBELE PRODUSE PRIN ACCIDENTE DE
AUTOVEHICULE

▪ În numeroase ţări există asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.
▪ În ţara noastră, în acest tip de asigurare, sunt cuprinse – cu unele
excepţii – toate persoanele fizice şi juridice deţinătoare de
autovehicule supuse înmatriculării şi folosite pe drumurile
publice.

120
 TIPURI DE ASIGURĂRI DE
RĂSPUNDERE CIVILĂ LEGALĂ
▪ Asigurarea de răspundere civilă a conducătorilor auto
profesionişti
▪ Asigurarea de răspundere civilă a producătorului
▪ Asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în
calitate de cărăuş, pentru mărfurile transportate
▪ Asigurarea de răspundere civilă a societăţilor de transport a
călătorilor
▪ Asigurarea de răspundere civilă a angajatorului faţă de
proprii angajaţi
▪ Asigurarea de răspundere civilă a structurilor de primire
turistice
▪ Asigurarea turiştilor în cazul insolvabilităţii sau falimentului
agenţiei de turism 121
 REASIGURAREA:
NECESITĂŢI ŞI FORME DE MANIFESTARE

▪ O societate de asigurare trebuie să manifeste o preocupare

constantă ca portofoliul său să corespundă cerinţelor unei
bune stabilităţi financiare, adică să fie omogen, diversificat şi
dispersat.

▪ Pentru împărţirea riscurilor între mai multe societăţi de

asigurări, se folosesc două soluţii, şi anume coasigurarea sau
reasigurarea.

122
▪ COASIGURAREA
▪ Constă în participarea mai multor societăţi la asigurarea unui
bun de valoare mare.

▪ Fiecare societate de asigurări care participă la asigurarea unei

fracţiuni din valoarea bunului în cauză, reprezintă un
coasigurător.

▪ Fiecare coasigurător răspunde faţă de asigurat numai în limita

sumei pentru care s-a angajat prin contract.

▪ Sunt întâlnite în Marea Britanie, Franţa şi în alte ţări.

123
REASIGURAREA
▪ Constă în cedarea de către asigurător, către alte societăţi, a
părţii din riscul subscris care depăşeşte reţinerea sa proprie.

▪ Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, prin divizare,

a răspunderilor între mai mulţi asigurători, dispersaţi pe arii
geografice cât mai întinse, de menţinere a unui echilibru
între primele încasate şi despăgubirile datorate de fiecare
asigurător în parte.

▪ Reasigurarea avantajează nu numai pe asigurător, dar şi pe

asigurat, deoarece, prin cedarea unei părţi din răspunderea
iniţial asumată, asiguratul este pus la adăpost de surpriza
neplăcută ca, în caz de daună, asigurătorul să nu poată face
faţă obligaţiilor de despăgubire.
124
▪ Prin operaţia de reasigurare, societatea de asigurare care
cedează devine reasigurat sau cedent, iar aceea care primeşte,
devine reasigurător.

▪ SPRE DEOSEBIRE DE ASIGURARE, REASIGURAREA SE

POATE ÎNCHEIA NUMAI ÎNTRE SOCIETĂŢI DE ASIGURĂRI.

▪ Reasigurarea nu se poate încheia pentru o sumă mai mare

decât cea asigurată prin contractul de asigurare.

125
▪ Contractul de reasigurare poate avea caracter:
 facultativ;
 obligatoriu;
 mixt.

▪ În funcţie de modul de repartizare a riscurilor între

asigurător, devenit reasigurat, şi reasigurător,
contractele de reasigurare se pot clasifica în:
 contracte proporţionale;
 contracte neproporţionale.

126
 REASIGURAREA PROPORŢIONALĂ

▪ Contractele proporţionale se caracterizează prin aceea că

răspunderile reasiguratului şi reasigurătorului se stabilesc sub
forma unui raport, a unei proporţii faţă de suma totală
asigurată.

▪ Reasigurarea proporţională cunoaşte mai multe variante, şi

anume:
 reasigurare cotă-parte;
 reasigurare excedent de sumă asigurată;
 reasigurare proporţională mixtă, adică cotă şi excedent;
 reasigurare proporţională pe bază de pool de reasigurare.

127
 REASIGURAREA NEPROPORŢIONALĂ

▪ Contractele de reasigurare neproporţională prezintă o serie de

trăsături care le deosebesc de cele proporţionale:
 Repartizarea răspunderii între reasigurat şi reasigurător se
face în funcţie de volumul probabil al daunei, şi nu
proporţional cu suma asigurată;

 Răspunderea reasiguratului este limitată, pentru fiecare

daună, iar în sarcina reasigurătorului cade partea de daună
care depăşeşte răspunderea reasiguratului.

128
▪ Contractele de reasigurare neproporţională
cunosc trei variante:
 contracte excedent de daună;
 contracte oprire de daună;
 contracte de acoperire a sinistrelor majore.

129
 REASIGURARE

PROPORŢIONALĂ NEPROPORŢIONALĂ

Excedent de Excedent Oprire de

Cotă-parte sumă de daună
asigurată daună

Proporţională Pe bază de Acoperire a

mixtă pool sinistrelor
majore

130
 Mecanismul reasigurării
P.a. P.r. P.r*.

Pa Pr Pr‘

Asigurat Asigurator Reasigurator

(persoană fizică CA CR CR* Retrocesionar
C.A. C.R. C.R‘.
sau juridică)
Reasigurat Retrocedent
O parte din O parte din
Despăgubire
despăgubire despăgubire
Desp. O parte Desp. O parte Desp.

Pa – primă de asigurare C.A. – contract de asigurare

Pr – primă de reasigurare C.R. – contract de reasigurare

Pr‘ – primă de retrocedare C.R‘. – contract de retrocedre

131
Mulțumesc pentru atenție!

132