Introducere

Reasigurarea este operațiunea prin care o societate de asigurări transferă o

parte din riscurile pe care le-a preluat prin contractele sale de asigurări către
o altă societate (reasigurătorul). Drepturile legale ale deținătorilor de polițe
de asigurare (asigurați) nu sunt în niciun fel afectate de reasigurare, întrucât
operațiunea nu dă naștere la raporturi juridice între aceștia și reasigurător,
asigurătorul rămânând răspunzător pentru îndeplinirea obligațiilor sale din
contractele de asigurare încheiate.

Reasigurarea a apărut dintr-o necesitate obiectivă, şi anume, aceea de

protecție împotriva unor riscuri majore (catastrofe naturale sau cauzate de
mâna omului, maritime, aviatice, incendiu, de viaţă, de accidente etc.) care
pot genera daune extrem de mari pe care societăţile de asigurări, neavând
capacitate financiară suficientă, pot fi incapabile să le suporte numai pe contul
lor, ducând, practic, la falimentul acestora.

Istoricul Reasigurărilor

Industria reasigurărilor reprezintă un pilon esențial în lumea asigurărilor,

având o evoluție complexă și semnificativă de-a lungul timpului. În acest
referat, vom explora istoria reasigurărilor, începând cu originile sale și
ajungând la stadiul actual al industriei.
 Cuprins
1. Origini și Evoluție Timpurie

Industria reasigurărilor are o istorie complexă și semnificativă, reflectând

adaptarea la schimbările sociale, economice și tehnologice de-a lungul
timpului. În acest eseu, vom explora evoluția industriei de reasigurări,
începând cu originile sale și ajungând la stadiul actual al industriei.
Antichitatea a fost perioada în care au apărut primele forme de asigurări. În
perioada marilor descoperiri și expansiuni maritime, negustorii și comercianții
obișnuiau să-și asigure bunurile împotriva pierderilor în călătoriile lor pe mare.
Așa cum se poate observa, aceste practici de asigurare timpurie au constituit
fundamentul pentru dezvoltarea ulterioară a industriei de reasigurări.
În secolul al XVII-lea, Londra a devenit un centru important pentru tranzacțiile
comerciale și navigația maritimă. Aici a fost înființată ună dintre primele piețe
de asigurări și reasigurări, Lloyd's of London, în 1688. Aceasta a devenit un
loc important pentru subscrizători, brokeri și comercianți, care se întâlneau și
încheiau tranzacții legate de asigurările maritimă.
De-a lungul secolului al XIX-lea, cu expansiunea comerțului internațional și
avansul tehnologic, industria reasigurărilor a cunoscut o creștere
semnificativă. Companiile de reasigurări au început să se formeze și să se
diversifice, adaptându-se la noile riscuri generate de industrializare și
dezvoltarea tehnologică.
Evenimentele majore, cum ar fi cele două războaie mondiale, au avut un
impact semnificativ asupra industriei de reasigurări. Pierderile uriașe suferite
pe parcursul conflictelor au evidențiat importanța gestionării riscurilor și
necesitatea reasigurărilor pentru a atenua impactul financiar asupra
asigurătorilor primari.
După al Doilea Război Mondial, industria de reasigurări s-a reconstruit și a
evoluat într-un mediu globalizat. Companiile de reasigurări și-au extins
operațiunile la nivel internațional, adaptându-se la schimbările economice și
politice din diferite regiuni ale lumii. Acest fenomen a transformat industria de
reasigurări într-un pilon esențial al economiei mondiale.

Riscurile catastrofale, cum ar fi cutremure, inundații și furtuni, au avut un

impact semnificativ asupra industriei de reasigurări de-a lungul istoriei. Aceste
evenimente au stimulat inovația în dezvoltarea produselor de reasigurare și
tehnologii de evaluare a riscurilor.
În epoca contemporană, tehnologiile digitale au început să redefinească
industria de reasigurări. Analiza big data, inteligența artificială și alte
instrumente tehnologice au devenit parte integrantă în procesele de
subscriere, evaluare a riscurilor și gestionare a portofoliilor. Aceasta a condus
la o creștere a eficienței proceselor și la îmbunătățirea performanțelor în ceea
ce privește evaluarea și gestionarea riscurilor.

Astăzi, industria de reasigurări joacă un rol crucial în menținerea stabilității

financiare la nivel global. Prin asigurarea asigurătorilor primari, reasigurările
contribuie la absorbția riscurilor majore și la prevenirea impactului financiar
devastator în caz de evenimente catastrofale. Se
În antichitate, practica asigurărilor a fost observată în diverse forme, dar a
început să se dezvolte cu adevărat în perioada marilor descoperiri și
expansiuni maritime. Negustorii și comercianții își asigurau bunurile împotriva
pierderilor în călătoriile lor pe mare, în cazul în care navele lor se confruntau
cu diverse pericole.

2. Lloyd's of London și Începuturile Pieței de Asigurări

O etapă semnificativă în istoria reasigurărilor a fost înregistrată odată cu
înființarea Lloyd's of London în 1688. Aceasta a fost una dintre primele piețe
de asigurări și reasigurări, devenind un centru vital pentru comercianții
britanici. Aici se desfășurau tranzacții asigurătoare și se forma o comunitate a
subscrizătorilor și a brokerilor.

3. Secolul al XIX-lea: Dezvoltarea Industriei de Reasigurări

Cu expansiunea comerțului internațional în secolul al XIX-lea, industria de
asigurări și reasigurări a cunoscut o creștere semnificativă. Companiile de
reasigurări au început să se formeze și să se diversifice, adaptându-se la
noile riscuri generate de industrializare și dezvoltarea tehnologică.

4. Războaiele Mondiale și Impactul Asupra Reasigurărilor

Evenimente majore, precum cele două războaie mondiale, au avut un impact
semnificativ asupra industriei de reasigurări. Pierderile uriașe din timpul
conflictelor au evidențiat importanța gestionării riscurilor și a necesității
reasigurărilor pentru a atenua impactul financiar asupra asigurătorilor primari.

5. Perioada Postbelică și Globalizarea Pieței de Reasigurări

După al Doilea Război Mondial, industria de reasigurări s-a reconstruit și a
evoluat într-un mediu globalizat. Companiile de reasigurări și-au extins
operațiunile la nivel internațional, adaptându-se la schimbările economice și
politice din diferite regiuni ale lumii.

6. Riscuri Catastrofale și Inovare în Reasigurări

În decursul istoriei, riscurile catastrofale precum cutremurele, inundațiile și
furtunile au avut un impact semnificativ asupra industriei. Acest context a
stimulat inovația în dezvoltarea produselor de reasigurare și a tehnologiilor de
evaluare a riscurilor.

7. Digitalizarea și Transformarea Actuală

În era contemporană, tehnologiile digitale au început să redefinească industria
de reasigurări. Analiza big data, inteligența artificială și alte instrumente
tehnologice au devenit parte integrantă în procesele de subscriere, evaluare a
riscurilor și gestionare a portofoliilor.

8. Rolul Reasigurărilor în Economia Globală

Astăzi, industria de reasigurări joacă un rol crucial în menținerea stabilității
financiare la nivel global. Prin asigurarea asigurătorilor primari, reasigurările
contribuie la absorbția riscurilor majore și la prevenirea impactului financiar
devastator în caz de evenimente catastrofale.

9. Tendințe și Provocări Actuale

Provocările actuale ale industriei de reasigurări includ adaptarea la
schimbările climatice, gestionarea riscurilor cibernetice și menținerea
rezilienței în fața unor evenimente neprevăzute. În același timp, se observă o
tendință crescută către parteneriate strategice și colaborare în abordarea
riscurilor complexe.

10. Perspective pentru Viitor

Cu evoluția continuă a tehnologiei și a mediului economic, industria de
reasigurări se îndreaptă către un viitor caracterizat de inovație și
adaptabilitate. Noile provocări vor impune necesitatea unor soluții creative și
flexibile pentru a menține stabilitatea financiară și a răspunde la nevoile în
schimbare ale pieței.

1. Ce este reasigurarea si cum functioneaza

Orice persoana are nevoie de o polita de asigurare, pentru ca niciodata nu se
stie cand poate intampina o situatie ce ii va cere un efort financiar colosal.
Practic, aceste asigurari ofera o siguranta si o acoperire in caz de pierdere.
Insa, companiile de asigurari cum isi acopera posibilele pierderi sau cum se
feresc de unele riscuri care pot aparea? Prin reasigurari. Afla mai jos ce este
reasigurarea.
1.1. Definitii pentru reasigurare
Companiile de asigurari sunt nevoite si ele, la randul lor, sa-si ofere o
siguranta pentru eventualele pierderi pe care le-ar putea suferi. Astfel, si ele
cumpara polite de asigurare de la alte companii. In acest fel se asigura de
faptul ca isi pot indeplini toate obligatiile fata de clientii lor atunci cand apar
anumite daune. Prin urmare, procesul prin care o companie de asigurari
cumpara, la randul ei, polite de asigurare pentru acele polite pe care ei deja le
vand se numeste reasigurare. Aceasta este, in termeni simpli, definitia
reasigurarii.
Practic, reasigurarea se intampla in momentul in care un numar de companii
de asigurari se asigura prin polite de la alte companii. Acest lucru le permite
sa isi limiteze propriile posibile pierderi si sa nu ramana expuse in situatii de
criza. Marile asociatii de asigurare descriu fenomenul reasigurarii prin
sintagma „asigurarea companiilor de asigurare”.
1.2. Diferente intre asigurare si reasigurare
Asigurarea este, fara doar si poate, cea mai comuna forma de protectie
financiara. Se apeleaza la ea pentru ca are puterea sa ofere protectie
impotriva unui eventual risc de pierdere. In alta ordine de idei, reasigurarea
este folosita de compania de asigurai in momentul in care aceasta nu-si
doreste sa fie in situatia de a suporta 100% riscul. Astfel ca il imparte cu un alt
asigurator. In cazul reasigurarii, riscul de pierdere este subscris de o alta
societate de asigurari.
Compania de asigurare initiala, care vinde polite de asigurare persoanelor,
alege sa despagubeasca riscul de pierdere a unui client, dar in acelasi timp
cedeaza raspunderea si unei alte companii. In acest caz, societatea se
numeste companie cedanta. Si, prin urmare, compania de unde se cumpara
polita de asigurare se numeste reasigurator.
Cea mai mare diferenta – si ceea ce face, de fapt, delimitarea a doua
concepte diferite – este aceea ca o persoana fizica sau juridica cumpara o
polita de asigurare de la o companie de asigurari in cazul conceptului de
„asigurare”, iar in ceea ce priveste „reasigurarea” – compania cumpara o
polita de asigurare de la alta companie de asigurari. Iata care mai sunt
diferentele intre cele doua concepte.
● Protectia. In cazul asigurarii, aceasta ii este oferita unui individ sau unor
lucruri, pe cand in cazul reasigurarii ii este oferita companiei de
asigurare initiala pentru acoperirea pierderilor.
● Plata. Persoana fizica face plata direct catre compania de asigurari, in
cazul asigurarilor. Pe de alta parte, plata, in cazul reasigurarii, este
impartita intre companii in functie de anumite aspecte stabilite de
comun acord.
2. Cand se face reasigurarea

Reasigurarea este des folosita in cazul societatilor de asigurare datorita

scopului principal atat de util. In contractul de reasigurare incheiat intre cele
doua companii, obligatia reasiguratorului se naste atunci cand raspunderea
companiei initiale – conform politei de asigurare sa a contractului – a fost
asumata.
Sunt cateva situatii comune in care se face reasigurarea. Companiile de
asigurari aleg sa faca reasigurarea din cateva motive care sustin aceasta
decizie.
● Cresterea capacitatii de a oferi asigurari. Reasigurarea permite
companiei cedante sa ofere mai multe polite si pachete de asigurari –
de sanatate, de viata, pentru casa, masina sau alte obiecte.
● Ajutor financiar. Reasigurarea protejeaza capitalul cedantului, dar si
resursele economice care ajuta la cresterea si dezvoltarea companiei si
are grija si de angajati, intr-o oarecare masura.
● Pentru extinderea capacitatii de a-si asuma riscuri. Reasigurarea ofera
si acest beneficiu, de aceea este listat printre situatiile in care cedantul
 face o polita de reasigurare. Indirect, imaginea cedantului este
imbunatatita si este vazut ca un asigurator general, receptiv care ofera
incredere pe o piata larga.
● Controlul catastrofelor. Expunerea la catastrofe naturale pune in pericol
cedantul. Reasigurarea ofera protectie cedantului si in ceea ce priveste
catastrofele naturale.
● Acoperirea pierderilor – in cazul in care mai multi asiguratori sunt
implicati intr-un accident.
● Ofera expertiza. Expertiza unui alt asigurator poate ajuta o companie sa
obtina un rating si o vizibilitate mai mare.

3. Forme de reasigurare

Reasigurarea prin tratat are loc ori de cate ori societatea cedanta este de
acord sa cedeze toate riscurile dintr-o anumita categorie de polite de
asigurare catre compania de reasigurare. La randul sau, compania de
reasigurare este dispusa sa despagubeasca societatea cedanta de toate
riscurile aferente acesteia, chiar daca societatea de reasigurare nu a efectuat
subscriere individuala pentru fiecare polita. Reasigurarea se aplica adesea
chiar si acelor polite care nu au fost inca scrise, atata timp cat se refera la
aceeasi categorie la care companiile au convenit in prealabil.
Cel mai important aspect al unei reasigurari prin tratat este lipsa subscrierii
individuale din partea reasiguratorului care isi asuma sa acopere pierderile
societatii cedante. Acest lucru face ca societatea cedanta sa transfere riscurile
de subscriere catre societatea reasiguranta. In acest caz, insa, societatea
care ofera reasigurare este expusa unei posibilitati ca in procesul initial de
subscriere sa nu fi fost evaluate in mod adecvat riscurile.
Exista mai multe tipuri de reasigurari prin tratat. Cele mai des intalnite se
numesc tratate proportionale. Asta inseamna ca un procent din politele initiale
ale asiguratorului cedant sunt asigurate pana la o anumita limita. Orice polita
scrisa care depaseste limita nu este acoperita de tratatul de reasigurare.
Pentru a exemplifica putin aceasta idee, sa ne gandim la urmatorul exemplu.
O companie de reasigurari poate fi de acord sa despagubeasca 75% dintre
politele auto ale asiguratorului initial, pana la limita de 100 milioane de lei.
Acest lucru inseamna faptul ca acea companie cedanta nu este despagubita
pentru 25 milioane lei din primele 100 de milioane lei in raport cu politele auto
scrise in baza contractului. Acesti 25 milioane lei sunt cunoscuti drept limita de
retentie a companiei cedante. Daca aceasta incheie asigurari in valoare de
200 de milioane lei, isi asuma cele 25 de milioane de lei din prima suta de
milioane, dar si urmatorii 100 de milioane de lei pana la 200 milioane. Asta cu
exceptia cazului in care se incheie o polita de tratat suplimentara. La modul
general, politele de asigurare ale companiilor de reasigurare sunt mult mai
mici atunci cand limitele de retentie sunt mai mari.

3.2. Reasigurare facultativa

Polita de reasigurare facultativa este, de regula, printre cele mai simple
modalitati prin care un asigurator – societatea de asigurari – poate obtine
protectie financiara, si nu numai, prin reasigurare. Aceasta este forma de
reasigurare care se adapteaza cel mai usor in cazul unor circumstante
specifice.
Dar ce inseamna reasigurarea facultativa? Aceasta este o polita de
reasigurare cumparata de un asigurator pentru a acoperi un singur risc sau un
pachet definit de riscuri. De obicei au loc tranzactii atunci cand compania de
reasigurare insista sa efectueze propria subscriptie pentru unele sau chiar
pentru toate politele care urmeaza sa fie reasigurate. Conform acordurilor si
contractelor, fiecare tip de polita subscrisa facultativ este considerat a fi o
singura tranzactie ce nu se grupeaza pe categorii. Insa un asemenea contract
de reasigurare este, de cele mai multe ori, neatractiv pentru companiile
cedante. Acestea pot fi obligate sa pastreze numai acele polite considerate
cele mai riscante.
Pentru a exemplifica: sa presupunem ca un furnizor de asigurari standard
emite o polita de asigurare pentru o cladire cu spatii comerciale de mari
dimensiuni – o cladire de birouri sau magazine. Polita trebuie sa acopere
30.000 euro. Acest lucru inseamna faptul ca asiguratorul are raspunderea –
pentru potentiale daune – de 30.000 euro, in cazul in care cladirea este grav
avariata. Insa compania de asigurari considera ca nu isi poate permite sa
plateasca suma de 30.000 euro, ci doar 20.000 euro. Asadar, inainte de a fi
de acord si inainte de a emite polita, aceasta companie trebuie sa caute alte
companii de asigurare si sa incheie un contract pentru o polita de asigurare
facultativa pentru cei 10.000 euro. Trebuie sa icerceteze piata pana cand
obtine aceasta asigurare sau mai multe. Pentru ca acest tip de polita,
facultativa, permite ca acea societate care cauta asigurari pentru 10.000 euro
sa incheie contracte cu oricate firme de asigurari pana se aduna cei 10.000
euro. Poate fi una singura, doua sau zece astfel de companii de reasigurare.
Insa fara aceste reasigurari, compania initiala nu poate emite polia clientului
care sa acopere 30.000 euro. In momentul in care are acordul companiilor si
este increzator ca poate acoperi intreaga suma, daca este nevoie, abia in
acest moment poate emite polita clientului.
In concluzie, o companie de reasigurare ofera polite de asigurare altor
companii de asigurari. Astfel, acestea sunt protejate impotriva circumstantelor
in care nu detin suficient de multi bani pentru a plati pentru daunele clientului
lor. Contractele de reasigurare au loc intre un reasigurator si societatea
reasigurata cedanta. Astfel ca o companie de asigurari isi poate extinde si mai
mult limitele si riscurile la care se supune prin oferirea de polite. Dar acesta nu
este singurul motiv pentru care ajuta mult reasigurarile. Ele ofera un ajutor
financiar foarte mare societatilor de asigurari pentru ca le permite sa-si
extinda si repertoriul de clienti. Mai mult, protejeaza compania impotriva
catastrofelor naturale si ofera expertiza.
Exista doua tipuri de contracte de reasigurare si fiecare societate de asigurari
este libera sa ia propria decizie cu privire la ce contract sa incheie, care sa fie
clauzele, ce daune sau pierderi majore sa acopere reasiguratorul si asa mai
departe. Aceasta decizie este recomandat sa se faca pe o analiza a nevoilor
companiei, dar si a clientilor pe care societatea ii reprezinta si onoreaza

Concluzie
În încheiere, istoria reasigurărilor reflectă o adaptare continuă la
schimbările sociale, economice și tehnologice.

De la începuturile sale în lumea marilor negustori până la rolul

central în gestionarea riscurilor la nivel global, industria de
reasigurări a evoluat considerabil, aducând contribuții semnificative
la stabilitatea financiară și reziliența economiei mondiale.