De Copiat

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Timişoara
2015
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI
EVALUAREA ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI

TURISTIC AL DEALURILOR LIPOVEI ȘI
CULOARULUI MUREȘULUI ÎNTRE ZAM ȘI LIPOVA
Coordonator științific,
Prof.dr.univ Martin Olaru
Absolvent,
Ianăș Daniel Lucian
Timişoara
2015
Cuprins
Introducere
Cap. 1 Poziţia geografică şi limitele zonei
Cap. 2 Potenţialul turistic al zonei – premisă în dezvoltarea turistică
2.1. Potenţialul turistic natural
2.1.1.Potenţialul turistic cu valoare peisagistică a reliefului
2.1.2. Potenţialul climato-turistic
2.1.3. Potenţialul turistic hidrografic
2.1.4. Potenţialul turistic biogeografic
2.1.5. Potenţialul turistic al ariilor protejate
2.2. Potenţialul turistic antropic
2.2.1 Obiective cultural - istorice
2.2.1.1 Edificii istorice
2.2.1.2 Castele şi conace
2.2.1.3. Edificiile religioase
2.2.1.4. Muzee, colecţii şi case memoriale
2.2.1.5. Monumente, statui (busturi), plăci comemorative
2.2.2 Stabilimente balneare curativ-recreative
2.2.3 Patrimoniul turistic aparţinând civilizaţiei şi culturii tradiţionale rurale
2.2.3.1 Sate cu gospodării tradiţionale vechi
2.2.3.2. Ocupaţii tradiţionale cu funcţie turistică
2.2.3.3. Manifestări etnofolclorice
Cap. 3 Infrastructura turistică-element fundamental de susținere a
activităților turistice
3.1 Unități turistice de cazare
3.2 Căi și mijloace de transport
Cap. 4 Analiza SWOT și strategia de dezvoltare turistică a Dealurilor Lipovei
şi Culoarului Mureşului între Zam şi Lipova
4.1 Analiza SWOT
4.2 Strategia de dezvoltare turistică a Dealurilor Lipovei şi Culoarului Mureşului
între Zam şi Lipova
4.2.1 Sinteza situaţiei actuale
4.2.2 Conceptul general
4.2.3 Obiective generale
4.3 Direcţii posibile de dezvoltare
4.3.1 Turism sportiv şi de recreere
4.3.2 Turism cultural
4.3.3 Turism de tranzit
4.4 Direcţiile cu potenţial maxim de dezvoltare
4.5 Măsuri specifice pentru dezvoltarea turismului pe valea Mureșului
4.5.1 Crearea de circuite turistice
4.5.2 Crearea de oportunităţi sporite pentru evenimente şi comunităţi
neconvenţionale
4.5.3 Creşterea şi regândirea finanţărilor acordate organizaţiilor
neguvernamentale
4.5.4 Îmbunătăţirea infrastructurii și cadrului instituţional al turismului în jud.
Arad
4.5.5 Comunicarea și facilitarea informării turistice cu privire la judeţul Arad
4.5.6 Sprijinirea IMM‐urilor care activează în turism.
4.6 Plan de acțiune
Cap. 5 Studiu de caz. Strategia de dezvoltare turistică a satului
Charlottenburg și a domeniului de vânătoare Șarlota
5.1 Strategia de dezvoltare pentru turismul rural
5.2 Strategia de dezvoltare pentru turismul cinegetic
Concluzii
Bibliografie și webografie
Anexe
Introducere
Acest studiu, intitulat Evaluarea şi valorificarea potenţialului turistic al Dealurilor
Lipovei şi Culoarul Mureşului între Zam şi Lipova a fost realizat cu scopul analizei resurselor
turistice din zonă şi evidenţierii modului în care acestea sunt valorificate.
Zona este situată în partea de vest a României şi cuprinde părţi din teritoriile judeţelor
Arad şi Timiş.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole. În primul capitol se prezintă poziţia
geografică şi limitele zonei care face obiectul acestei lucrări.
Al doilea capitol, Potenţialul turistic al zonei – premisă în dezvoltarea turistică este
împărţit în două subcapitole, Potenţialul natural şi Potenţialul antropic. Aici sunt inventariate şi
descrise principalele resurse turistice, unele dintre acestea având importanţă şi la nivel naţional.
În al treilea capitol este abordată prolema infrastructurii turistice, un subiect delicat atât
la nivel naţional cât şi la nivelul zonei studiate.
Capitolul patru cuprinde analiza SWOT și deasemenea strategia și principalele direcții
de dezvoltare a turismului în zona dealurilor Lipovei
În ultimul capitol am prezentat un studiu de caz în care am dorit sa prezint viziunea
proprie în legatură cu dezvoltarea turistică a sitului rural Charlottenburg și a domeniului de
vânătoare Șarlota
Situată la limita dintre judeţele Arad şi Timiş, zona studiată are o gamă variată de
obiective turistice. Din păcate, cu excepţia unor ghiduri turistice publicate de C.J.Arad în anul
2012, referitoare la o parte din zonă, s-a scris prea puţin comparativ cu potenţialul turistic de care
dispune. De aceea, ne-am propus ca prezenta lucrare să vină în sprijinul evaluării şi promovării
turistice a acestei zone.
Cap. 1 Poziţia geografică şi limitele zonei
Situată în partea de vest a României, la contactul dintre Carpaţii Occidentali şi Câmpia de
Vest, în Piemonturile Vestice, zona studiată cuprinde din punct de vedere geografic două
subzone: Culoarul Mureşului în nord şi Dealurile Lipovei în sud.
Administrativ, jumătatea nordică aparţine judeţului Arad, iar cea sudică judeţului Timiş.
Limita nordică porneşte de la Lipova - Radna şi urmează pe versantul sudic al Munţilor
Zărandului cotele: Izvorul Iovului (475), Cioaca Diedoviţa - Cioaca Medvediac - Cioaca Popii
(467) – Cioaca Uncioviţa (482) – Ursonea – localitatea Slatina de Mureş – Dealul Blidaru –
Vârful Gorunului – localitatea Troaş – Vârful Bogdanului (494) şi localităţile : Roşia Nouă –
Corbeşti – Petriş şi Zam.
Limita vestică urmează aliniamentul localităţilor Lipova – Neudorf – Zăbrani – apoi
denivelarea de 40-60m, ce se poate urmări pe linia loalităţilor Alioş, Maşloc, Remetea Mică,
Bencecul de Jos şi est de Ianova (V. Mihăilescu, 1966), care separă Dealurile Lipovei de Câmpia
Vingăi.
Limita sudică ce separă Dealurile Lipovei de Bega şi Depresiunea Făget este o linie ce
trece pe la sud de localităţile: Herneacova, Petrovaselo, Cralovăţ, Lucareţ, Paniova, Cladova,
Remetea Luncă, Pădurani, Povârgina, Nemeşeşti, Coşteiu de Sus, Ohaba.
Limita estică este dată de o denivelare mai mare ce separă Dealurile Lipovei de
Depresiunea Ilia pe direcţia Văii Mari în dreptul localităţii Grind şi de localităţile Burjuc şi Zam
de pe Mureş.
Cap.2 Potenţialul turistic al zonei – premisă în dezvoltarea turistică
2.1. Potenţialul turistic natural

2.1.1. Potenţialul turistic cu valoare peisagistică a reliefului
Relieful constituie suportul tuturor componentelor mediului geografic, inclusiv al
activităţilor turistice, atât prin valoarea potenţialului său de atractivitate,cât şi prin posibilitatea
de echipare a sa cu o suprastructură care să-i permită valorificarea sa turistică. El este temelia
oricărui peisaj, căci pe relief se clădesc factorii complementari de atractivitate a unui peisaj. De
aceea relieful devine principala componentă a potenţialului turistic dintr-un teritoriu. (Dinu M.
2005).
Cea mai întinsă unitate deluroasă a zonei analizate o reprezintă Dealurile Lipovei, în
cadrul careia se individualizează două subunităţi: în vest, Podişul Lipovei şi în est, Dealurile
Bulzei.
Podişul Lipovei este despărţit de Dealurile Bulzei prin valea Căpâlnaşului, afluent al
Mureşului. Formaţiunile sedimentare neogene (marne, argile, nisipuri şi pietrişuri) au fost
depuse în Marea Panonică clădind dealurile ce formează podişul. Mărturie stau locurile fosilifere
de la Rădmăneşti şi Zăbalţ.
 Locul fosilifer Rădmăneşti
Umplerea Bazinului Panonic cu ape dulci în timpul ponţianului a permis speciilor astfel
formate să capete o mai mare răspândire teritorială 1.
Acum se sedimentează depozite cu mare varietate de facies atât pe verticală cât şi pe
orizontală. Astfel au avut loc depuneri de conglomerate, marne, argile nisipoase, nisipuri etc.,
clădindu-se şi Dealurile Lipovei, care adăpostesc şi bogatele puncte fosilifere de la Rădmăneşti.
Pe lângă punctul clasic Rădmăneşti situat pe Valea Forgatianu, afluent pe dreapta al Văii Coruba,
la cca. 300m amonte de confluenţa cu aceasta, punct ce a constituit obiectul a numeroase
cercetări şi a fost amplu descris şi discutat în literatura de specialitate (Fuchs, 1870 2, Lóczy,1882
3
, Gillet, 1933 4, Horrenberger, 1955 5, Gillet şi Fl. Marinescu, 1971 6 ), aceluiaşi nivel stratigrafic
îi aparţin şi punctele fosilifere situate : pe Valea Coruba la cca. 300m de capătul din amonte al
1
M. Paucă, Bazinul neogen al Silvaniei, Analele Comitetului Geologic, XXXIV, Bucureşti, 1964.
2
T. Fuchs , Beiträge zur kenntuis fossiler Binnenfaunen III. Die Fauna der Congerienschichten von Radmanest in
Banate.(Jb. K.K.geol. R.A. XX, Vien, 1870.
corpului de gabbrodiorite ; pe afluentul stâng al Văii Stanoviţ (A. Z. Manea, A. Drăgănescu, T.
Popescu, 1968 7) ; ele constituind un nivel fosilifer continuu.
Referitor la vârsta faunei fosilifere de la Rădmănești, S.Gillet și Fl.Marinescu,1971, arată
că aceasta aparține nivelului inferior al Portaferrianului 8. În total, în momentul de față, se cunosc
121 de forme sigure de fosile ce se află în colecții din Europa (Strassbourg, Viena, Belgrad,
Zagreb, Budapesta,București), dintre care 60 de specii sunt semnalate pentru prima dată aici ; iar
o serie de specii menționate de autorii care au studiat zăcământul nu au mai fost nicăieri regăsite
și care au purtat peste hotare numele de Rădmănești. Dintre acestea arătăm : Congeria
rădmănești, Gyraulus rădmănești, Gyraulus gyraulus varians, Limnocardium chataceum
rădmănești, Netritina rădmănești, Parvidacna characeea rădmănești, Pleurocera rădmănești,
Theodoxus rădmănești, Unio rădmănești, Hydrobia rădmănyestensis.
 Rezervaţia Locul fosilifer Zăbalţ
Este localizată pe o păşune comunală, în locul numit ,, Râpa Galbenă”. Se poate ajunge la
ea pe DJ 682 Lipova – Făget în satul Zăbalţ din comuna Dorgoş, judeţul Arad. Are o suprafaţă de
5ha.
Este o arie protejată de interes naţional, Categoria IV (IUCN) de tip paleontologic.
Ea cuprinde moluşte fosile din Ponţianul mediu.
Aceste moluşte fosile sunt acumulate în zona litorală, fără a fi suferit deplasări din
poziţia iniţială. Rezervaţia prezintă o bogăţie paleontologică asemănătoare cu cea de la
Rădmăneşti (judeţul Timiş), aflată în apropiere, iar ca valoare este comparabilă cu zăcămintele
din Serbia şi Ungaria. Este unul dintre zăcămintele de referinţă pentru intervalul stratigrafic pe
3
L. Loczy, Geologische Notizen aus dem nördlichen Teille des Krassoer Komitates. Föld. Közlony Kiadia 1.
Magiar. Föld. Tarasulat, Bd. XII, Budapest, 1882, passim.
4
S. Gillet, Sur les termes de passage des couches sarmatiques aus couches dites “pontiques” dans le Banat
roumain, C. R. Somaire des Scéances S.G.FR., 1933.
5
I. Horrenberger, S. Gillet, Observations sur la faune de Rădmăneşti (Banat Roumain). Comptes Rendus de Société
géologique France 11/12/1955, Paris, p. 242 – 244.
6
S. Gillet, Fl. Marinescu, La faune malácologique pontienne de Rădmăneşti (Banat Roumain), Memoriile Inst.
Geol. Vol. XV, 1971, Bucureşti.
7
A. Z. Manea, A. Drăgănescu, T. Popescu (1968), art. Cit. p. 143 -164.
8
S. Gillet, Fl. Marinescu,op.cit.p.76.
care-l reprezintă, fiind printre cele mai interesante zăcăminte cu faună ponţiană din întreg bazinul
panonic.
Din cele 121 de forme fosile descrise în aceste locuri, 60 îşi au aici locul lor de tip, adică
aici au fost descrise pentru prima dată: Unio porumbeus, Limnocardium sp., Congeria
rădmăneşti, Teodoxux rădmăneşti etc. Aceste fosile de moluşte se găsesc cu uşurinţă la 5-19 cm
adâncime în stratul de sol.
Râpa Galbenă este o deschidere în peretele argilos al colinei, unde cuibăresc colonii de
rândunele9.
Această stivă groasă de sedimente are la bază un vechi soclu cristalin scufundat şi
puternic fragmentat de numeroase falii şi fisuri ce au favorizat iviri vulcanice cuaternare, cum
este vulcanul de la Şanoviţa-Lucareţ (Foto ).
Geologii au stabilit că în locul numit de localnici „Piatra Roşie”, în urmă cu circa un
milion de ani, a curs lavă vulcanică provenită de la un vulcan aflat la câţiva kilometri depărtare,
în apropierea actualei localităţi Şanoviţa. Vulcanul a erupt în trei faze, pe care geologii le-au
identificat după modul în care s-au format straturile de rocă. În afară de faptul că vulcanul de la
Şanoviţa este o curiozitate geologică în Câmpia de Vest, erupţiile acestuia au dus la formarea
unor peisaje spectaculoase, cu coloanele roşii, de bazalt, înalte de câţiva metri. Peisajul este unic,
mai ales că, printre fisurile coloanelor de bazalt roşu şi-au făcut cuiburi tot felul de păsări.
Totuşi, în ciuda frumuseţii sale, zona nu se află în niciun ghid turistic.
Coloanele de la Lucareţ au fost descoperite în cei 40 de ani în care s-a exploatat bazaltul,
decopertându-se pământul de deasupra. Culoarea roşie este dată de concentraţia mare de fier,
care există în lava vulcanică. Rocile bazaltice exploatate prin cariera deschisă, în urmă cu foarte
mulţi ani, în craterul vulcanului, au contribuit la dezvoltarea sistemului de căi de comunicaţie din
regiune.
Vulcanul de la Şanoviţa este unul „tânăr”, format în cuaternar. Conform geologilor,
erupţiile au fost lente, fără explozie, iar lava a ajuns, pe axa est-vest, la distanţe de 15 kilometri.
Erupţiile au schimbat şi două cursuri de apă locale, Chizdia şi Miniş, care vin din Dealurile
Lipovei. Cei doi afluenţi ai Begăi fac o buclă ce ocoleşte vulcanul.
9
Ibidem ,p. 88
Foto 1. Vulcanul de la Şanoviţa - Lucareţ
Relieful Podişului Lipovei prezintă două trepte (o treaptă înaltă de peste 300m şi alta mai
joasă de 200-300m),uşor înclinate spre sud. Văile sunt largi, cu terase şi o pantă lină spre Bega,
iar interfluviile au forma unor culmi prelungi, cu spinarea netezită, ce înclină uşor tot spre sud.
Dealurile Bulzei cu altitudini de peste 400m au o litologie foarte variată. Prezenţa
calcarelor masive din jurasicul superior, care se află la zi, pe suprfeţe restrânse, spre Culoarul
Mureşului generează procese carstice (V. Mutihac, L. Ionesi,1974). În apropiere de satul
Căprioara, comuna Săvârşin avem următoarele peşteri:
 Peştera lui Duţu
Peştera este o arie protejată de interes naţional ce corespunde categoriei IV (IUCN),

(rezervaţie naturală de tip speologic) datorită prezenţei în mod special ,a faunei cavernicole pe
care o adăposteşte. Aici se regăsesc colonii de chiroptere (lilieci) din speciile Myotin m. şi
Rhinotophus e. şi două specii de anelide.
Situată în comuna Săvârşin, peştera se află la o altitudine absolută de 245m, pe versantul
stâng al Văii Fundata în SE satului Toc, de unde ni se dezvăluie o privelişte minunată.
Se poate ajunge la ea de pe DN 7/E 68 Deva – Arad, la dreapta pe DJ 707A, sat
Căprioara, comuna Săvârşin.
Conform legendelor locului, Duţu a fost haiduc şi un revoluţionar implicat în Revoluţia
de la 1848, care a găsit adăpost în acest loc.
 Peştera Sinesie de la Căprioara
Situată în arealul localităţii Căprioara (Comuna Săvârșin, județ Arad) la circa 1 km de

centrul acesteia, în spatele unor case, Peştera Sinesie aparține de bazinul Văii Căpriorişca.
Peştera cu o suprafaţă de 0,10ha, are o singură intrare, care se găseşte la baza unei faleze de mici
dimensiuni la liziera pădurii, iar lângă aceasta mai există încă alte două peşteri de mici
dimensiuni: Peştera Mică de la Sinesie şi Peştera Vulpii.
Peştera Sinesie a fost declarată arie naturală protejată conform Legii nr. 5 din 2000,
primind clasa de protecţie B. Rezervaţia speologică a fost în custodia Asociaţiei Speologice
Speowest Arad în perioada 2005-2013, iar în prezent face parte integrantă din Situl Natura 2000
- ROSPA0029 Defileul Mureşului Inferior - Dealurile Lipovei.
Un element semificativ este prezenţa în interiorul peşterii, cât şi în jurul acesteia a unui
număr mare de specii de animale şi plante dintre care o parte sunt strict protejate prin lege. În
Peştera Sinesie se găsesc pe tot parcursul anului diferite specii de chiroptere: Myotis myotis,
Rhinolophus ferrumequinum/hipposideros şi Miniopterus schreibersii, care folosesc peştera ca
adăpost de iarnă pentru hibernare sau vara pentru naşterea puilor.
Singurele descoperiri, efectuate prin sondaj arheologic, în 2008 de Muzeul din Arad, sunt
ilustrate prin trei fragmente ceramice, databile în prima epocă a fierului.
Culoarul de tip defileu al Mureşului este constituit dintr-o succesiune de sectoare cu vale
largă : bazinetele Ilia, Sălciua, Vărădia de Mureş, Bârzava, Ususău şi sectoare înguste, de tip
defileu : între Şoimuş (Vest de Deva) şi Brănişca, între Burjuc şi Zam, un sector scurt în
perimetrele de la Căpruţa şi Săvârşin şi un altul înainte de Lipova, între văile Grosu şi Bârzava,
ca urmare a influenţei diferenţiate de tip litologic (Grigore M.,1989). Pe porţiunile cu vale
îngustă peisajul este deosebit de pitoresc, cu pante accentuate ale albiei minore, repezişuri, mici
praguri, stâncărie şi versanţi deosebit de abrupţi, iar în bazinetele depresionare larg dezvoltate
valea se lărgeşte printr-un curs leneş de ape, cu meandre mari şi dese.
Munţii Zărandului de pe dreapta râului se înfăţişează ca o culme mult netezită alcătuită
din roci cristaline eruptive şi sedimentare (cretacice) şi au versantul sudic mai scurt spre Mureş.
 Locul fosilifer Monoroștia

Este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație
naturală de tip paleontologic), situat în județul Arad, pe teritoriul administrativ al comunei
Bârzava, la confluența pârâului Eruga cu Valea Monoroștiei, are o suprafață de 0,10 ha, și
reprezintă aflorisment în malul unui curs de apă, ce adăpostește depozite de
faună fosilă (atribuite Ponțianului mediu) constituite din cochilii de moluşte.
2.1.2. Potenţialul climato-turistic

Datorită poziţiei geografice zona studiată are o climă temperat continentală.
,,Turismul, ca formă de activitate a omului în aer liber, depinde în mare măsură de starea vremii,
mai ales de durata precipitaţiilor, de durata de strălucire a Soarelui, de temperatură, de vânt şi de
alte elemente climatice »(Olaru M. ,1996).
Regimul climatic al zonei studiate pune în evidenţă efectele predominante ale circulaţiei
maselor de aer dinspre vest, sud-vest şi nord-vest. Influenţa activităţii ciclonilor dinspre Marea
Mediterană, cu frecvente procese frontale care generează timp umed cu precipitaţii şi încălziri
locale persistente, se simte, dar într-o măsură mai mică decât în aria muntoasă din est.
Fenomenele climatice de iarnă sunt slabe ca durată şi intensitate. Primăvara predomină masele de
aer oceanic, vara cele de aer tropical, iar toamna cele polare-maritime, care produc o uşoară
creştere a cantităţii de precipitaţii.
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9-10° C, în ianuarie -1°C, iar în luna
iulie, valorile termice sunt de 20°C.
Prima zi cu îngheţ este 11 octombrie iar ultima 21 aprilie. Intervalul anual fără îngheţ este
cuprins între 180 şi 190 de zile.
În interiorul defileului, inversiunile termice sunt destul de frecvente nu numai în
intervalul rece al anului, dar şi în cel cald. Legat de aceste particularităţi ale regimului termic se
produc cantonări ale aerului rece urmate de îngheţuri timpurii ori târzii la sol, brumă şi ceaţă mai
frecventă.
Pe ansamblul zonei, cantităţile medii anuale de precipitaţii se grupează în jurul valorii de
700mm, cu o anumită creştere în partea de vest şi în zona înaltă. În februarie se ating 40-50mm,
iar în iunie 100-120mm. În mod excepţional au fost cazuri când într-un interval foarte scurt de
timp au căzut cantităţi mari de precipitaţii atmosferice.
Numărul anual al zilelor cu ninsoare este de 20, iar numărul anual de zile cu strat de zăpadă este
de 40.
Regimul eolian este dominat de frecvenţa mai mare a vânturilor de vest şi sud-vest (14-15%) şi
cele de nord-vest şi nord(10-12%).
2.1.3. Potenţialul turistic hidrografic

Alături de relief, hidrografia are un rol important în stimularea şi dezvoltarea activităţilor
turistice.
Apele de suprafaţă
Cursurile râurilor indiferent de mărime, au atras dintotdeauna oamenii de orice vârstă,
mai ales în sezonul estival pentru înot, plajă, odihnă, pescuit. Mai mult în lungul lor sunt căi de
comunicaţie care leagă aşezări ce pe de-o parte sunt centre cu diverse activităţi turistice, iar pe de
altă parte surse de provenienţă a turiştilor şi a produselor necesare turismului.
Mureşul este cel mai important curs de apă care străbate zona în partea de nord unde
descrie un frumos defileu cu sectoare largi sau mai înguste, parcă gâtuite de râu şi munte ; calea
ferată şi drumul care leagă vestul ţării de Transilvania. Confluenţele frecvente care intervin prin
schimbări specifice, dar pline de farmec în suite tablourilor din peisajul de vale al Mureşului,
marchează gurile de vărsare ale numeroşilor afluenţi.
Foto 2. Valea Mureşului
Cei mai mulţi coboară din spaţiul montan situat la nord (Munţii Zărandului şi Munţii
Săvârşinului). Dintre cursurile mai importante menţionăm : Valea Roşie, Troaş, Slatina, Vineşti,
Căpriorişca, Valea Corbului, Valea Fiacului, Pârâul Mare, Şiştarovăţ ş.a.
Bega trece pe la sudul zonei studiate. Afluenţii de pe dreapta ai acestuia : Beregsău, Brestovăţ,
Miniş, Fădimac, Nieregiş, Cladova, Topla, Pădurani ş.a. datorită subsidenţei din Câmpia
Begheiului, au înaintat cu obârşiile regresiv până aproape de Culoarul Mureşului.
Apele subterane
a) Izvoarele minerale de la Lipova (Strada Lugojului nr.50 oraşul Lipova)

Sunt situate la circa 4 km sud de oraş (pe DJ 572), într-o regiune păduroasă, pe valea
pârâului Şiştarovăţ, la o altitudine de 138m.
Resursele naturale de ape minerale ,,apă acră”au fost cunoscute încă în timpul ocupaţiei
otomane.
Izvoarele minerale au fost descoperite întâmplător, în anul 1818 de către păstori 10.
În anul 1854: a avut loc prima analiză chimică a apelor. Face parte din categoria apelor
minerale carbogazoase, bicarbonate, sodice, calcice, magneziene şi feruginoase utilizate în
tratamentul afecţiunilor cardiovasculare şi hepatobiliare, căi urinare, tulburări endocrine şi
afecţiuni ale aparatului circulator şi locomotor.
10
Eugen Glűck, Alexandru Roz, Arad. Ghid de oraş, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982, p. 125.
În anul 1928 Borvizul de Lipova a fost premiat cu „Medalia de aur” la Expoziţia balneo-
climaterică de la Bucureşti, fiindu-i acordat titlul de „Furnizorul Curţii Regale”.
b) Izvoarele minerle de la Bogda. Aceste ape minerale sunt carbogazoase,
feruginoase, iodurate, cu o mineralizare de 717,7g/litru și sunt indicate pentru indicate pentru
tratarea afecțiunilor reumatismale, ginecologice, ale sistemului urinar și a rinichilor. Momentan
sunt amenajate doar buvete folosite pentru cura internă.
2.1.4. Potenţialul turistic biogeografic

Culoarul din zona studiată între Deva și Lipova constituie un domeniu al pădurilor de
foioase, în structura cărora intră cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto), pe alocuri în
amestec cu gorun(Quercus frainetto), stejar(Quercus), carpen (Carpinus belutus) și ulm(Ulmus
procera). Pajiștile colinare secundare, unele terenuri agricole ocupă mai frecvent arealele întinse,
întâlnindu-se în componența acestora păiuș (Festuca sulcata), iarba vântului (Agrostis tenuis),
păiuș roșu (Festuca rubra), etc.
Șleaurile de luncă se întâlnesc de-a lungul apelor curgătoare. Datorită excesului de
umiditate vegetația este reprezentată prin anin (Aenus glutinosa), salcie ( Salix alba), răchita
(Salix grafilix), rogoz (Carex), pipirig (Juncus), papură (Tipha), trestia (Phagmittes) și piciorul
cocoșului (Ranunculus Scacleratus).
La începutul secolului XX cea mai mare parte a acestor păduri a fost defrișată, fiind
înlocuită cu terenuri agricole și pajiști secundare cu Festuca pseudovina, Festuca sulcata,
Festuca valesiaca, Poa protensis, Poa bubosa.
Dintre fructele pădurii amintim: fragii (Fragaria vesca), zmeura (Rubus idaeus), mura
(Rubus hirtus), afinele (Vraccinimul myrtilus). Pe lângă ferigi mai întâlnim tufișuri de păducel
(Crataegus monogyna), sânger (Cornus sanguinea), porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa
canina).
Condițiile pedoclimatice au determinat existența unei flore ierboase constituită mai ales
din specii mezofile.
Flora zonei studiate are o valoare economică deosebită, un loc special ocupându-l
lemnul pădurilor situate în zona de deal, folosit atât la încălzirea locuințelor cât și în industrii la
fabricarea mobilei. Pe lângă acestea se mai găsesc plantele medicinale și fructele de pădure.
Trebuie amintită de asemenea baza meliferă din zonă, valorificată prin intermediul albinăritului.
Pădurile sunt populate cu urs brun (Ursus arctos), cerb carpatin (Cervus elaphus),
căprioara (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis
vulpes), iepurele în zona de platou și în luncile râurilor şi păsări (cuc, ciocănitoare, piţigoi,
dumbrăveancă etc.). Aceste specii de animale au importanță cinergetică fiind o sursă bună pentru
atragerea turiştilor străini pasionaţi de vânătoare.
Fauna ihtiologică prezentă pe râul Mureș este reprezentată prin somn (Silurus glaris), știucă
(Fsox lucius), boiștean (Phoxinus phoxinus), crapul (Cyprinus carpin), scobarul (Chondros
xtoma nasus), mreană (Barbus barbus), cleanul (Leuciscus cephalus). În Lunca Mureşului
predomină speciile de rozătoare şi păsări.
Pe acest fond biogeografic apar şi specii rare, unele endemice (laurul, tisa, arborele
pagodelor, pinul de Himalaya, arborele mamut, etc. ), care constituie elementul ocrotit în
parcurile dendrologice care se găsesc în preajama castelelor şi conacelor.
 Parcul dendrologic Neudorf

Este situat în judeţul Arad pe raza comunei Zăbrani, sat Neudorf în fondul forestier
administrat de Romsilva RA - Filiala Silvică Arad - Ocolul Silvic Lipova şi însumează 73 ha. A
aparţinut în trecut de domeniul contelui Jelinski care de altfel l-a şi înfiinţat. Se remarcă speciile
de Quercus borealis (în masiv), Juniperus virginiana, Pinus strobus, Quercus palusrtis, Abies
concolor, Tsuga canadensis, Magnolia Kobus, Quercus imbricaria. A fost încadrat conform NT
5/1966 al fostului MS la 1,5 k TII "Parc dendrologic".
 Parcul dendrologic din satul Bulci
Parcul situat la marginea localităţii Bulci, comuna Bata, la circa 400m pe malul stâng al
Mureşului a fost realizat în perioada 1850-1900 în jurul castelului din localitate.
 Parcul dendrologic de la Căpâlnaş

Castelul de la Căpâlnaş, conservat în stare bună, este înconjurat de un parc spațios de 8
hectare şi are în față statuia unui cerb. Astăzi, în castel funcționează un sanatoriu.
Volumetria sculpturală a parcului, dată de masa vegetației acestuia, devine astfel o
emblemă vizuală și simbolică în teritoriu, constituind un reper în zonă și o mărturie a
rafinamentului nobiliar.
Parcul, accesoriu indispensabil al locuirii nobiliare extraurbane moderne, este amenajat în
jurul palatului, atât cu rolul de a pune în evidență palatul ca obiect arhitectural dominant, cât și
pentru a completa funcția de loisir a acestor ansambluri. Parcul dendrologic al familiei Mocioni
din Căpâlnaș este compus din articularea ingenioasă a două zone cu caracter peisagistic distinct.
Prima, o grădină semipublică de factură neoclasică, armonizată cu stilul arhitectural al palatului,
este dezvoltată în imediata apropiere a acestuia și este constituită din doua curți de onoare ce
preced accesele principale în construcție, plantate cu arbori de esență rară.
A doua zonă, cu caracter privat și proiectată într-un stil romantic, prezintă o vegetație
abundentă, alei sinuoase și un pârâu amenajat și se află departe de spațiul public, unde găzduiește
monumentele funerare ale familiei Teleki.
Contele Jenö (Eugen)Teleki (1881-1947) a murit în anul 1947 şi a fost înmormântat în
parcul palatului, alături de fiica sa. Câteva luni mai târziu, odată cu venirea regimului comunist,
întreg domeniul va fi naționalizat iar familiei i se va interzice să vizitete domeniul şi mormintele.
Atât biblioteca palatului (una dintre cele mai valoroase biblioteci private ale Imperiului Austro-
Ungar), cât şi colecţia de fluturi a contelui (un entomolog pasionat) au fost distruse. Palatul a fost
golit și transformat în preventoriu TBC pentru copii și apoi în spitalul de psihiatrie care
funcţionează şi în prezent.
Domeniul a fost retrocedat, proprietarii fiind obligaţi să păstreze pentru o perioadă de
cinci ani funcţiunea actuală.
Foto 3. Parcul dendrologic de la Căpâlnaş, comuna Birchiş
 Parcul dendrologic de la Săvârşin

Parcul dendrologic din jurul castelului a fost înființat de vicecomitele Andras Forray, în
anul 1514, care a fost domn de pământ și a avut moșie în zona Săvârșinului. Acest parc are o
suprafață de 6,5 hectare și conține câteva specii rare de arbori și arbuști, declarate monumente
ale naturii: brad argintiu, molid, tuia piramidală, chiparoși de baltă, salcâm chinezesc, pin de
Himalaya, alun turcesc, stejari seculari și multe altele (Foto ).
Parcul cuprinde un lac ce are propria sa insuliţă, unde se ajunge pe un pod de lemn. Mica
insulă găzduieşte un foişor, spaţiu perfect pentru contemplare, meditaţie sau relaxare.
Foto 4. Parcul dendrologic de la Săvârşin
 Parcul castelului Salbek din satul Petriş

Castelul Salbek este înconjurat de un parc spaţios de 18,8 ha, în care se găsesc şi
doi stejari seculari. Potrivit tradiţiei populare, sub unul dintre stejari se ţineau scaunele domneşti;
aceste instanţe, de dinainte de 1848, judecau supuşii domeniului, condamnându-i la pedepse
corporale sau reţinerea în închisoarea domeniului, care se găsea în apropierea castelului.
2.1.5. Potenţialul turistic al ariilor protejate

Turismul trebuie practicat și planificat în așa fel încât să utilizeze mediul, dar în același
timp să contribuie activ la păstrarea calității lui pentru că mediul înconjurător de calitate
favorizează dezvoltarea turismului de calitate.
Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate, ale căror scopuri sunt protejarea și
conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect fluoristic, forestier, hidrologic,
geologic , speologic , paleontologic și pedologic.
Ca urmare , pe fondul unei legislaţii din ce în ce mai cuprinzătoare şi a biodiversităţii
existente în zona studiată, sunt declarate următoarele arii naturale protejate:
 Rezervaţia Balta Şoimoş (Cartierul Şoimoş, oraşul Lipova)

Balta Şoimoş se întinde pe o suprafaţă de 1ha şi este localizată în cartierul Şoimoş al
oraşului Lipova, pe partea nordică a Văii Mureşului. Accesul se realizează pe DN 7/E 68 Arad-
Deva. Face parte din ariile protejate Categoria IV (IUCN), tipul zoologic.
Rezervaţia s-a format pe un braţ al Văii Mureşului, sub forma unei bălţi (luciu de apă).
Aceasta reprezintă o zonă de protecţie pentru mai multe specii de : mamifere (vidra), păsări
(stârci, raţe, berze) şi peşti, precum şi broaşte, moluşte sau melci, printre care broasca ţestoasă
(din specia Emis orbicularis), scoica (specia Unio pictorium), melcul (din genul Planorbis
sp.),etc.11.
 Rezervaţia naturală Runcu – Groşi
Se află, din punct de vedere administrativ, în satul Groşii Noi din comuna Bârzava,
judeţul Arad. Din punct de vedere geografic, se află în Munţii Zarandului, chiar în bazinul
superior al Văii Groşi, unul din afluenţii pe dreapta ai râului Mureş.
Rezervaţia naturală Runcu – Groşi este o arie protejată, de tip forestier, înscriindu-se,
astfel, în categoria a IV-a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii. Ocupă o suprafaţă
totală de circa 261,80 de hectare şi este considerată şi o rezervaţie floristică, datorită speciilor
rare ce pot fi întâlnite aici. Altitudinea la care se află rezervaţia variază între 340 de metri
(minimă) şi 660 de metri (maximă).
În Rezervaţia naturală Runcu – Groşi se găsesc păduri virgine, precum şi păduri

cvasivirgine de gorun şi fag. Arboretele de aici se împarte în trei categorii: arborii cu vârsta de
100 de ani, cei care au 140 de ani şi cei care au vârsta de 180 de ani sau mai mult. Printre speciile
cel mai des întâlnite, se număra Fagus sylvatica şi Quercus petraea.
Fauna din cadrul Rezervaţiei naturale Runcu – Groşi este, în mare parte, alcătuită din
mistreţ, cerb, vulpe, lup, căprior, pisica sălbatică, viezure, salamandră, broasca de pădure, gaiţa şi
ciocănitoarea. Flora constituie şi ea un element special. La nivelul ierburilor sunt întâlnite
specii floristice rare, printre care: vinarița (Asperula odorata), popilnicul (Asarum europaeum')
sau colțișorul (Dentaria bulbifera).
 Rezervaţia ,,Măgura cu ghimpi,, de la Pătârş, comuna Ususău

Este o rezervaţie naturală de tip mixt, situată în satul Pătârş, pe teritoriul administrativ al
comunei Ususău.
11
***Crişana – Banat. Trasee naturale în zonele carstice din vestul Munţilor Apuseni (Crişana -Banat). Ghid turistic.
Regio. Asociaţia Profesioniştilor de Turism din România. August 2012. p. 86
Ocupa o suprafaţă de 111,7 ha. Ea protejeaza tipul de staţiune şi de pădure existente pe
acest teritoriu, ghimpele - Ruscus aculeatus, specie ocrotită, care îşi află aici cea mai
reprezentativă staţiune extremă din ţară. În rezervaţie se formează un strat de subarbust bine
conturat, întins pe întreaga culme a Dealului Măgura.
 Rezervaţia cu ghimpi de la Groşi şi Pestiş

Este situată în judeţul Arad, pe raza comunei Săvârşin, satele Căprioara şi Valea Mare, în
fondul forestier administrat de Romsilva RA - Direcţia Silvică Arad, Ocolul Silvic Valea Mare.
Total suprafaţa protejată, ocupată cu ghimpe (Ruscus aculeatus) 470,9 ha. Arbustul este
diseminat în suprafaţa menţionată, vegetând la adăpostul arboretelor de foioase. Ca şi în cazul
zonei de la Măgura cu ghimpi - Pătârş, această specie arbustivă reprezintă în aceste locuri cele
mai extreme staţiuni cu ghimpe din ţară.
2.2. Potenţialul turistic antropic

Obiectivele turistice de provenienţă antropică sunt rezultatul intercondiţionării dintre om
şi mediul său de viaţă, ele căştigă tot mai multă importanţă odată cu dezvoltarea noilor tipuri de
turism (itinerant, weekend), dar şi odată cu trecerea timpului (Olaru M.,1996). Sunt concentrate
de obicei în spaţiul aşezărilor, dar şi în afara acestora.
2.2.1. Obiective cultural - istorice

Dealurile Lipovei şi mai ales Culoarul Mureşului au un patrimoniu arhitectural bogat şi
diversificat. În această categorie se încadrează siturile arheologice, cetăţile, castelele, conacele,
fortificaţiile, edificiile religioase, muzee, case memoriale ş.a.
Oraşul Lipova este situat în zona de contact dintre Munţii Zărandului şi Dealurile
Lipovei pe râul Mureş, care desparte localitatea în două: Lipova propriu-zisă pe malul stâng,
Radna şi Şoimoş pe malul drept.
Cetatea Lipovei a fost clădită în timpul domniei regelui maghiar Bela al IV-lea
(12351270). Prima atestare documentară a oraşului este din anul 1245, şi reprezintă actul prin
care regele dispune refecerea cetăţii distrusă de invazia tătară din anul 1241.
Datorită poziţiei sale geostrategice pe râul Mureş, Lipova a fost permanent disputată de
habsburgi şi de otomani. Rolul de stavilă în înaintarea armatelor turceşti spre centrul Europei
este evidenţiat şi de statutul de oraş liber regesc (având aceleaşi privilegii ca şi Buda), statut
primit de la regele Ioan Zapolya (1529). Cu toate acestea între anii 1552-1595 şi 1613-1718, a
ajuns sub dominaţie turcească, devenind reşedinţă de sangeac, dar din anul 1718, odată cu
semnarea Păcii de la Passarowitz, oraşul a revenit definitiv în mâna habsburgilor. Lipova
reprezintă astăzi una dintre puţinele localităţi stăpânite de turci în care s-au mai păstrat urme ale
acestora.12 Cetatea Lipovei a fost demolată ( materialele din ea fiind folosite şi la ridicarea
diferitelor construcţii din oraş). Ulterior se desfiinţează companiile grănicereşti ale Mureşului, se
fac colonizările cu germani şi Lipova începe să ia înfăţişarea unui oraş de provincie, aflat, ca şi
întreg teritoriul Aradului, sub stăpânire habsburgică.
Situaţia grea a ţărănimii este exprimată frecvent prin revoltele acestora, cum au fost cele
din perioada 1735-1737, sau răscoala din anul 1784, care a cuprins toată Valea Mureşului până la
Lipova. Pe fondul evenimentelor resimţite în întreaga Europă, feudalismul întră într-o perioadă
de regres, făcând loc relaţiilor de tip capitalist. La Lipova se dezvoltă activităţile meşteşugăreşti
contribuind la o creştere a calităţii vieţii. Manifestarea violentă a revoluţiei de la 1848-1849 se
resimte şi la Lipova. Finalul ei, marcat prin capitularea armatelor reoluţionare, nu a îmbunătăţit
prea mult viaţa românilor. Dorinţa acestora de emancipare cunoaşte un apogeu în timpul
mişcărilor memorandiste (1892-1894). Primul Război Mondial şi Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia sunt evenimente care au întregit România Mare în graniţele delimitate şi consfiinţite
de Comisia de la Paris.
Membru delegat la această comisie a fost şi Sever Bocu (1874-1951), figură marcantă a
vieţii interbelice din Banat. S-a născut în anul 1874 la Şiştarovăţ, a învăţat în satul natal, la
Lipova şi la Arad, iar studiile superioare le-a făcut la Viena şi Paris. În anul 1892 a participat la
Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român din Transilvania, în calitate de redactor la
ziarul ,,Tribuna” din Arad.
În anul 1906 a publicat la Arad traducerea unei lucrări a ministrului liberal József Eötvös,
sub titlul ,, Chestiunea de naţionalitate”. În anul 1917 a editat, pentru prizonierii de război
români din lagăre, un ziar numit ,,România Mare”. După Primul Război Mondial a devenit unul
12
dintre fruntaşii Partidului Naţional Român, ulterior ai Partidului Naţional Ţărănesc, fiind şi
preşedintele organizaţiei din judeţul Timiş-Torontal. În anul 1921 a fost ales deputat din partea
acestui partid. ,, Directoratul Banatului” s-a aflat sub conducerea sa. Tot el a fost şi guvernator al
ţinutului în perioada 1938-1940. A fost arestat la începutul lunii mai 1950. A încetat din viaţă în
data de 21 ianuarie 1951, în închisoarea comunistă de la Sighet.
După al Doilea Război Mondial Lipova se dezvoltă ca oraş, dar în umbra marilor oraşe
vecine (Arad şi Timişoara). După 1989 Lipova îşi redefineşte personalitatae, cătând soluţii la
problemele actuale cu care se confruntă.
Toate aceste evenimente au lăsat în urmă, pe lângă amintiri şi mărturii istorice, şi diverse
obiective turistice de natură antropică, care se încadrează armonios în peisajul Defileului
Mureşului.
2.2.1.1 Edificii istorice

 Cetatea Şoimoş
La limita de nord-est a satului Şoimoş (astăzi parte a oraşului Lipova), pe Cioaca
Tăutului, pe partea dreaptă a Mureşului, se pot admira ruinele unei frumoase cetăţi medievale de
pe teritoriul României. Este situată la intersecţia paralelei de 46°09'63'' lat.N, cu meridianul de
21°68'33'' long.E.
Cetatea Şoimoş a fost construită de către Paul, ban de Severin, între anii 1271 –1275 13,
care o cedează mai întâi fratelui său Nicolae, iar apoi nepotului său de frate, Posa, fiul lui Ioan.
Prima menţine drept „castrum Solymos” datează din anul 127814.
Aceasta avea o însemnătate sporită datorită domeniului foarte întins şi a numărului mare
de sate care se aflau pe acest domeniu (peste 100 sate în a doua jumătate a sec. XV, între care 75
erau sate româneşti şi 142 sate la începutul sec.al XVI-lea, dintre care 93 cu populaţie
românească în majoritate absolută)15.
După anul 1311, cetatea ajunge în posesia voievodului Transilvaniei, Ladislau Kan. Doi
castelani de-ai acestuia: Alexandru castelan la 1310 şi Dominic, comite la 1311, deţin cetatea
13
Adrian Andrei Rusu, Castelarea Carpatică. Fortificaţii şi cetăţii din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec.
XIII –XIV), Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2005, p. 537
14
Pascu Ştefan., Voievodatul Transilvaniei,II, Cluj-Napoca, 1979, p. 275.
15
Ibidem,, p. 276
având titlul de comiţi de Arad . După anul 1315 devine cetate regală şi va avea acelaşi statut
până în a doua jumătate a sec. al XV-lea16.
Către sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XIV-lea (1440-1446) a fost reconstruită de
Iancu de Hunedoara. Elementele renascentiste aparţin secolului următor când vremelnic (1541-
1542), cetatea a devenit reşedinţa principelui Transilvaniei, fapt ce explică ridicarea edificiilor
rezidenţiale din interior.
În perioada 1550-1699, Şoimoşul a jucat un rol important în luptele cu turcii. În anii
1599-1600 cetatea s-a aflat în stăpânirea lui Mihai Viteazul. Începând cu secolul al XVIII-lea
cetatea şi-a pierdut importanţa militară.
Foto 5. Cetatea Șoimoș
 Lipova Fortificaţie preistorică ( circa 1000 î.d.Hr.)şi donjonul de la Lipoviţa

(sec. XIII)
Situl arheologic se află la circa 3 km de la ieşirea din Lipova spre Ususău, pe dealul din
dreapta DJ 882.
 Bazarul turcesc (Piaţa Libertăţii nr. 6, oraşul Lipova)
Unic pe teritoriul românesc, Bazarul turcesc din Lipova este una din cele mai vechi
clădiri ale oraşului. Este o clădire impunătoare, ce provine din a doua etapă a stăpânirii otomane
(1613-1716) şi figurează în catalogul monumentelor Semilunii în lume. Bazarul era folosit
pentru schimbul de produse de către comercianţi, proveniţi din cele tre ţări române, precum şi
16
Adrian Andrei Rusu op. cit., p. 536, 537
din ţări din centrul Europei.Clădirea este străjuită de 8 pilaştri masivi cu aspect cilindric, legaţi
între ei cu arcade. În centrul clădirii se găseşte un frontispiciu triunghiular, decorat cu 5 discuri
ceramice figurale care par a fi de provenienţă mai târzie. În spatele coloanelor există un larg
pasaj, unde comercianţii, potrivitdatinei orientale, expuneau marfa la îndemâna cumpărătorilor.
Încăperile bazarului au fost transformate în timp şi adaptate altor cerinţe. Azi bazarul numit ,,Sub
Dughene” adăposteşte locuinţe şi spaţii comerciale. Sub bazar însă se mai păstrează o uriaşă
pivniţă, folosită iniţial pentru magazii17.
 Pivniţele fostei mănăstiri minorite (Strada Matei Corvin nr. 30, oraş Lipova)
Sunt datate din secolul al XVI-lea.
 Ansamblul urban Lipova (Oraş Lipova)
Este zona cuprinsă de-a lungul străzii N. Bălcescu, între nr. 1-31 şi 2-28 (cu Primăria,
Bazarul ,,Sub Dughene”, Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”)- sec. XVII (bazarul)-
începutul sec. al XX-lea. Clădirile vechi ale oraşului, prin dimensiunile, vechimea şi arhitectura
lor, descriu un ansamblu arhitectonic urban interesant şi reprezentativ pentru Lipova (Foto ).
 Vechea şcoală românească Lipova
A fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi cuprinde elemente de stil

baroc.
 Ruinele unei abaţii benedictine din sec.XIII-XIV la Bulci (ABAS DE BULS)
Clădirea medievală ce datează cel puţin din secolul al XIII-lea (1225), care mai
păstrează şi astăzi urmele terasamentelor şi în pământ părţi de fundament, este Abaţia romano-
catolică ridicată de călugării benedictini, una dintre cele mai vechi şi mai bogate din Banat, după
Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atraşi de
măreţia mănăstirii şi a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crâncene. În şanţurile cetăţii s-au găsit
oseminte arse ale oamenilor care au luptat şi ale cailor acestora. Conducătorii localitaţii în acea
perioadă erau călugării benedictini (sec. XIII-XV) iar în acea abaţie lucrau copişti ce scriau un
17
codice conţinând texte ale istoricului roman, Titus Livius. După călugări au rămas familiile
Varadi, Ilyei, Rapolti şi Karay-Losonczy.
 Vestigii dacice şi romane din Situl arheologic de la Bulci
În satul Bulci, care aparţine comunei Bata, în locul ,,La Cetate,, situat la 500m N de
cimitirul satului şi 10m V de malul Mureşului, la intersecţia paralelei de 46°02'69''lat.N cu
meridianul de 22°13'36''long.E s-au descoperit vestigii dacice şi romane şi un Castru din epoca
roamană (sec.II-IV), unde a cantonat şi Legiunea XIII Gemina. Acestei legiuni îi revenea în mod
special paza ţinutului auriferal Munţilor Apuseni. Întreg drumul de-a lungul Mureşului era păzit
de detaşamente ale legiunii de la Apulum, instalate în staţiunile militare de la Micia, Bulci,
Sânicolaul Mare, Cenad, fapt dovedit de cărămizile cu ştampile descoperite în aceste localităţi 18.
 Fortificaţia medievală (sec. XIV –XV) de la Căpâlnaş
Este situată la sud de localitate, pe Dealul Ciumernic, între drumul care duce la Făget şi
cel spre Groşi. În prezent se pot observa doar şanţurile, acoperite de vegetaţie.
 Mănăstire benedictină/fortificaţie medievală (Eperyes) (sec. XII –XVI) de la

nord de localitatea Chelmac
Zona arheologică numită Cetate se află la 600 m NE de sat, unde se mai observă ziduri la
suprafaţa solului. Cercetarea arheologică a demonstrat în acest fel că ruinele de la nordul satului
Chelmac aparţin unei fortificaţii medievale,din sec.XV-XVII.
Foto 6. Ruinele fortificaţiei medievale de la Chelmac

Cercetările de teren au identificat şi locaţia mănăstirii medievale Eperyes, atestată în
izvoarele istorice la finele veacului al XII-lea. Ruinele acesteia se află în intravilanul
18
Adrian Bejan, Istoria Daciei Romane
Chelmacului, nu departe de intrarea în sat. O parte din acestea au fost acoperite de construcţii
recente de case şi anexe gospodăreşti, doar un spaţiu restrâns a rămas liber. Ele se identifică în
grădina şi curtea caselor de la nr. 18-21 din Chelmac. Mănăstirea Eperies era situată la cca. 800
m S de vechiul curs al Mureşului din perioada medievală. Ea se poziţionează la 150 m S de digul
de apărare al Mureşului. Zidurile bisericii au fost ridicate numai din cărămidă arsă aşezată în
cant. Monumentul are din punct de vedere al soluţiei constructive o analogie foarte apropiată cu
mănăstirea Khemenche, din apropiere de Igriş.
 Ruinele exploatării miniere “Zidurile de la Tău” de la Milova.

Se află la N de localitate, pe malul râului Miloviţa şi datează din anul 1800 când în zonă
era o mină de cupru care a fost deschisă în anul 1781 şi care livra anual 100 tone de metal. Din
barajul construit pe râul Miloviţa în prezent se mai păstrează pe ambele maluri câte un zid de 4-
6m înălţime şi 3m lăţime.
 Cetatea de pământ de al Alioş
La 1 km sud-est de sat s-a descoperit o cetatea din pământ din epoca medievală (sec.XIV-
XV) , cunoscută sub numele ,, Cetatea Turcească ».Este declarată monument istoric conform
O.M.C.P.N. nr.2361/12.07.2010.
 Cetatea « Dosul » de la Bencecul de Jos
Este situată la 1,2km NV de satul Bencecul de Jos, comuna Pişchia. Ea aparţine epocii
medievale sec. (XII-XIV). Este declarată monument istoric conform O.M.C.P.N.
nr.2361/12.07.2010.
 Aşezarea fortificată de la Herneacova
Este situată la N de sat în locul numit « Cetate ». Aparţine epocii Hallstatt, Latene, din
mil. I.a.Chr. Este declarată monument istoric conform O.M.C.P.N. nr.2361/12.07.2010.
 Cetatea de pământ de la Maşloc

Situată la 300m est de sat în locul ,,Şanţul turcilor », este datată din secolul al XIV-lea.
Este declarată monument istoric conform O.M.C.P.N. nr.2361/12.07.2010.
 Situl arheologic de la Vărădia de Mureş

În locul numit , « La Cetate » s-au descoperit : o aşezare fortificată din perioada Latene,
şi geto- dacă ; o cetate medievală şi ruinele unei biserici din sec. XIII-XIV.
 Situl arheologic de la Conop

În locurile numite « Dealul Hotărel » şi « La Cotărci » s-a descoperit o aşezare din
paleolitic şi sec. XI-XII.
2.2.1.2 Castele şi conace

 Conacul lui Ştefan Cicio Pop (Ususău)
Este situat la intrarea în localitate dinspre Lipova, în stânga DJ 882.
 Castelul de la Bulci
Castelul este situat la marginea satului Bulci, ce aparţine comunei Bata, la nord de
drumul principal care leagă Bata de Birchiş şi Valea Mare, la 400 de metri de Mureş, având
coordonatele geografice 46°00'64''lat.N şi 22°10'55''long.E.
Foto 7. Castelul de la Bulci
Conform documentelor, localitatea a fost proprietatea familiei Varadi până la jumătatea

secolului al XIII-lea iar în anul 1664 intră în proprietatea familiei Janka. În secolul XVIII
localitatea este administrată de Regimul Regesc Maghiar când în anul 1838 devine proprietar
baronul Fechting Fechtenberg, care constrieşte castelul, iar în anul 1858 apare familia
MOCSONY.
Amplasat într-un parc imens, pe malul Muresului, castelul Bulci este una din cele mai
impozante constructii de acest fel. Pe două din fațadele clădirii se află terase cu blazoanele
familiei Mocioni sculptate în relief, care au supraviețuit distrugerilor de după al doilea război
mondial. Corpul central are o frumoasă sală de arme, cu un splendid șemineu, iar în parc se afla
o seră. Lânga castel, Antoniu Mocioni de Foen a zidit o biserică și o școală pentru copiii din sat.
Ridicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea, castelul primeste forma actuala in jurul
anului 1860. In secolul XIX familia Mocioni detinea un mare numar de resedinte, castelul din
Bulci fiind dea de-a doua ca importanta. Domeniul și castelul au fost moștenite de Zeno (1842-
1905), plătindu-i în schimb fratelui său Victor - care și-a petrecut viața în strainatate - o rentă
anuală de 10 000 florini aur.
În timpul ultimilor doi proprietari, Antoniu Marius de Bulci (Mocioni) şi fiul său adoptiv
Ionel Mocioni-Stârcea, castelul din Bulci, moştenit de acesta din urmă în anul 1943, a cunoscut o
viaţă intensă, aici venind adesea la vânatoare regele Carol al II-lea, al cărui maestru de vânătoare
era Antoniu din anul 1936. După anul 1940, au fost amenajate camere speciale pentru regina
mamă Elena şi regele Mihai I, care în anul 1943, prin intermediul lui Ionel Mocioni-Stârcea
(secretarul său), va achiziţiona castelul contelui Huniady de la Săvârşin, aflat în apropierea
domeniilor Mocioneştilor. Castelul de la Bulci a fost naţionalizat şi transformat în anul 1949 în
sediu al G.A.S. din localitate. Ulterior, aici a fost amenajat un preventoriu TBC, destinaţie pe
care o are şi în prezent.
 Castelul Mocioni – Teleki din Căpâlnaş
Situat în centrul satului Căpâlnaş, ansamblul castelului este clasat pe lista monumentelor
istorice din județul Arad cu codul LMI AR-II-a-A-00594. Are coordonatele geografice 45°97'37''
lat.N şi 22°22'46'' long.E.
Cei doi soți Mihai de Mocioni (1811-1890) şi Ecaterina de Foeni vor ridica un palat în
stil francez pe domeniul de 6000 iugăre de la Căpâlnaș, cumpărat de tatăl Ecaterinei Ioan
Mocioni de Foeni, cu suma de 260.000 florini, în anul 1853, de la conții Zichy . Atât timp cât a
trăit, Ecaterina a fost o figură dominantă a Căpâlnașului, sprijinind pe fratele ei, Andrei, în
susținerea tuturor manifestațiilor culturale românești din vremea sa, amenajând în una din
camerele castelului o farmacie, medicamentele fiind oferite țăranilor de pe domeniu.
În castel, cunoscut şi sub denumirea de ,,Micul Trianon” a locuit pentru un timp
Alexandru Mocioni (1841-1909), preşedintele Partidului Naţional Român din Crişana şi Banat,
ales la Conferinta de la Timisoara din anul 1869, binecunoscut animator al vieţii culturale din
Transilvania. Prin căsătoria Ecaterinei Mocioni cu Eugen Teleki (1917), castelul şi domeniul trec
în proprietatea familiei Teleki.
Castelul are un parter și etaj, a fost proiectat de arhitectul vienez Otto Wagner în anul
1867 şi ridicat între anii 1876-1879 de către arhitecți și meșteri italieni, coordonaţi de arhitectul
Kallina Mór, fiind restaurat în anul 1964. Fațada decorată cu patru coloane de piatră și capiteluri
corintice având în cele trei spații câte o ușă considerabilă, iar deasupra lor câte o fereastră
pătrată, este prevăzută deasupra în toată lungimea cu o coroniță artistic dantelată. Ușile comunică
între salonul castelului și spațioasa terasă, la care accesul din exterior este asigurat de două trepte
de marmură în formă de semicerc.
Foto 8. Castelul Mocioni – Teleki de la Căpâlnaş
 Castelul Regal de la Săvârşin

Castelul a fost construită între anii 1650-1680 de către familia Forray. În noiembrie1781,
răsculaţii lui Horea, cărora li s-au alăturat iobagii de pe domeniul Săvârşin, au dat foc atât
castelului cât şi Bisericii Romano-Catolice de aici. Castelul a ars până în temelii şi întreaga
arhivă a fost distrusă. Din acest motiv nu se mai cunoaşte succesiunea exactă a proprietarilor. Se
cunoaşte că domeniul Săvârşin a intrat în posesia familiei Brunswick, în anul 1758, printr-o
donaţie a împăratului din Viena, după încetarea ocupaţiei turceşti asupra Banatului. Iulia
Brunswick s-a căsătorit cu Andrei Forray. Din această căsătorie au rezultat trei copii : Ioan, Iulia
şi Zefiza. Familia Forray a reclădit castelul. Când mişcările revoluţionare dina nul 1848 au
cuprins şi Valea Mureşului, castelul a fost din nou incendiat şi apoi reclădit. În anul 1870 a
primit forma de astăzi, cu faţadele în stil neoclasic târziu.
Castelul împreună cu domeniul aferent a fost cumpărat de regele Mihai în anul 1943. Din
anul 2005, reședința regală de la Săvârșin a intrat în circuitul turistic.
Foto 9. Castelul Regal de la Săvârşin
 Castelul Salbek din Petriş
Este situat în satul Petriş, din comuna cu acelaşi nume, judeţul Arad.
Ansamblul Castelului Salbek construit în stil neoclassic, datează din perioada 1800–1850,
în ultima perioadă fiind un sanatoriu pentru tratarea afecţiunilor pneumoftiziologice, până în
anul 2009, când a fost retrocedat.
Edificiul are un singur etaj, având o faţadă simplă, vopsită în alb, şi o terasă în spate.
După răscoala de la 1748, din ordinul contelui Salbek, vechea asezare a localităţii Petriş dispare,
toate gospodăriile fiind mutate pe noua vatră, în jurul castelului, unde se găsesc şi astăzi.
Construcţia castelului a fost realizată de către iobagii din comună, castelul fiind supraetajat de
catreMateiSalbek. Lucrările vor fi finalizate după 1811, când castelul va fi supraetajat de către
Von Matei Salbek. Noul aspect al castelului este diferit faţă de cel vechi care era sub formă de
cetate.
Castelul Salbek este construit în stil neoclasic. Faţada prezintă coloane din gresie
construite în stil doric, pe care au fost sculptaţi heruvimi.
Ca plan, castelul are formă dreptunghiulară având parter şi un etaj. Are două intrări
maiestuoase situate una fiind spre nord şi alta spre sud.
Încăperile sunt aşezate una lângă alta având câte o uşă de comunicare între ele. La etaj se
ajunge urcând o scară semicirculară. Aşa cum sunt dispuse camerele la etaj, se crede că acestea
erau folosite ca şi apartamente de locuit de către stăpânii castelului.
Construcţia este din cărămidă arsă, cu planşee drepte având pardoseli din parchet în
formă romboidală, duşumele de scândură şi ciment.
Foto 10. Castelul Salbek din localitatea Petriş

Castelul Konopi
Este situat în județul Arad, la 50 de km de municipiul Arad, în localitatea Odvoș, ce ține

de comuna Conop. Este monument istoric, AR-II-a-B-00637.(Foto 11.)
A aparținut familiei nobiliare de origine maghiară Konopi, a cărui ultim urmaș Baronul
Kálmán Konopi (n. 1880 – d. 1947), inginer și cercetător agricol (inventator al grâului de
Conop), înfiiază cu drepturi depline pe colaboratorul său György Lengyel, conferindu-i astfel și
titlu de Baron. Castelul a fost naționalizat în anul 1948, împreună cu întreaga moșie în suprafață
556 ha pădure și teren arabil. Conacul s-a reîntors în proprietatea familiei Konopi-Lengyel în
anul 2007. În prezent se află într-o stare avansată de degradare.
Foto 11. Castelul Konopi de la Odvoş
2.2.1.3. Edificiile religioase

Încercat din greu şi constant ispitit, omul are nevoie de un suport spiritual înainte de
toate, suport găsit din abundenţă prin credinţă. Credinţă în el şi în puterile sale, credinţă în forţa
comunităţii, dar mai ales credinţă în divinitate, ca izvor al puterii, înţelepciunii şi iubirii. Acesta
este şi motivul pentru care, în zona studiată, găsim numeroase schituri, biserici şi mănăstiri,
ctitorite din materiale variate şi de diferite confesiuni.
Cele mai cunoscute locaşe de cult cu valoare istorică sunt :
 Mănăstirea şi Biserica de pelerinaj Maria Radna (Piaţa Avram Iancu nr. 1. Oraşul
Lipova)
Mănăstirea poate fi observată de la mari distanţe, deoarece este aşezată pe o colină

numită ,,Dealul Popilor” şi are coordonatele geografice 46°12'14'' lat.N şi 21°71'87''long.E.
Înălţimea turnurilor terminate în cruci ajunge la 67m înălţime. De aceea ea polarizează atenţia
drumeţilor care călătoresc pe drumul european E68 (Arad -Deva).
Începuturile vieţii monahale la Radna se pierd în negura timpului. Primele menţiuni sunt
legate de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, care construieşte la Lipova (în 1327) o
mănăstire şi o biserică închinată Sfântului Ludovic de Toulouse, unchiul său. Amândouă sunt
încredinţate călugărilor franciscani.
Prima biserică a fost construită în anul 1520, dar a fost distrusă de către turci în repetate
rânduri.
Ridicată în stil baroc, mănăstirea datează din anul 1551 şi a fost întemeiată de călugării
franciscani veniţi din Bosnia, ocupată ca şi Banatul de otomani.
În anul 1668, George Vriconosa donează capelei fraţilor franciscani din Radna o icoană
tipărită pe hârtie în atelierul meşterului tipograf Remondini din Bassano del Grappa, în Italia.
Aceasta este icoana miraculoasă cinstită până în zilele noastre, care, în mod miraculos, a
supravieţuit incendiului din anul 1695 când soldaţii otomani au dat foc şi capelei. Locul de
pelerinaj de la Maria Radna a fost recunoscut public de biserică doar în 1750, prin intermediul
canonicului Johannes Szlezak.
Piatra de temelie a mănăstirii păstrate până astăzi a fost pusă la 7 iunie 1756, în
sărbătoarea Rusaliilor, biserica veche fiind deja neîncăpătoare. Celebrarea este condusă de către
prepozitul mare al Capitlului Catedral de Cenad, cu reşedinţa la Timişoara, Clemens Rossi. Tot
de sărbătoarea Rusalilor, dar după 11 ani, episcopul Franz Anton Leopold von Engl zu Wagrain,
mută solemn icoana miraculoasă din vechea capelă în noua şi frumoasa biserică, pe care o
binecuvântase cu o zi înainte. În anul 1770 icoana este înrămată în argint, rama fiind opera
meşterului aurar oficial al curţii imperiale, Josef Moser. Lucrările la biserică sunt finalizate în
1820, pentru ca la sfârşitul secolului al XIX altarul vechi al bisericii să fie înlocuit cu unul nou,
realizat din marmură de Carrara. În anul 1911 cele două turnuri ale bisericii sunt înălţate cu încă
33 de metrii. Această realizare se datorează lui Pater Augustinus Prieszter OFM, din cărui
iniţiativă este reamenajată şi colina cu calea Sfintei Cruci, din spatele bisericii. 19
În perioada interbelică viaţa monahală îşi continuă drumul firesc, înregistrându-se (1935)
cei ma mulţi pelerini din istoria Radnei. În schimb, după Al Doilea Război Mondial viaţa
monahală înregistrează un declin constant, în incinta mănăstirii funcţionând şi un sanatoriu.
Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, conferă bisericii de pelerinaj Maria Radna titlul de
Basilica Minor, în anul 1992, dar cu toate acestea, călugării franciscani observanţi, după o
prezenţă seculară, părăsesc mănăstirea (1 octombrie 2003) din cauza lipsei de fraţi. Ca atare,
întreaga viaţă a acestui loc de pelerinaj este încredinţată clerului diecezan. Primul paroh din
cadrul clerului diecezan este numit în persoana părintelui Andreas Reinholz, Canonicus
Arhidiaconus în cadrul Capitlui Catedralei Diecezei Romano-Catolice de Timişoara.20
Biserica de formă dreptunghiulară este construită din piatră şi cărămidă, cu absida
orientată către nord-vest şi pronaos supralărgit ca urmare a celor două turnuri-clopotniţă ce-i
flancheză orientarea sud-est. Nivelele 2 şi 3 au ferestre spre sanctuar, decorate cu elemente
baroce la nivelul 2 şi simple la nivelul 3. Uşa ce dă spre parter este sculptată şi cu ancadrament
baroc. La apus, sanctuarul dinspre coridor comunică cu sanctuarul de la parter, iar celelalte două
nivele sunt identice cu cele din nord. Altarul principal are trei ferestre, cea din mijloc fiind mai
mică şi rotundă. Toate trei ferestrele sunt cu vitralii. Laturile longitudinele ale navei sunt
prevăzute cu câte trei absidiale în grosimea zidurilor, care dăpostesc câte un altar. Peretele de
legătură al navei cu sanctuarul este rotunjit în ambele părţi şi adăposteşte câte un altar în fiecare.
În total, biserica are 8 altare secundare şi unul principal din marmură albă de Carrara 21 .
În interiorul mănăstirii se găseşte icoana Sfintei Maria, o lucrare în stilul renaşterii târzii-
secolul XVII, care este aşezată în altarul principal din marmură albă de Carrara. În spatele
altarului este aşezat un tablou al ,,Bunei Vestiri” de I. Roskovics (1891), iar în navă se găsesc opt
altare în stil baroc, datând din secolul al XVII-lea. În cor se află o orgă cu 24 registre, executate
19
***Ghid turistic. ,,Promovarea turismului arădean” prin circuite culturale. Descoperă pacea sufletească un circuit
cultural, spiritual şi ecumenic. Consiliul Judeţean Arad. Noiembrie 2012, p. 72
20
21
tot în stil baroc. În biserică se ţin concerte de orgă şi se desfăşoară ,, Festivalul de muzică veche,,
în luna august.
Este un loc de pelerinaj cu ocazia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului din 15 august.
Reabilitarea mănăstirii va amplifica din nou importanţa acestui deosebit obiectiv turistic
arădean.
Foto 12. Mănăstirea Radna
 Mănăstirea ,, Sfânta Cuvioasă Parascheva" din Dobreşti
Ideea construirii unei mănăstiri în satul Dobreşti i-a aparţinut Preafericitului Patriarh Daniel
încă de pe vremea când era ierarhul superior al bisericii din Moldova. Fiu al satului, provenind
dintr-o familie de buni creştini, de mic participa la toate slujbele religioase, şi era de ajutor
preotului pregătind cele necesare liturghiei în sărbători.
După studiile teologice, a îmbrăcat haina monahală la Mănăstirea Sihăstria, iar în 1990 a
fost ales şi hirotonit episcop–vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. În acelaşi an, devine mitropolit
al Moldovei şi Bucovinei unde a păstorit până în 2007, când a fost ales de către Adunarea
Naţională Bisericească şi Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe Române, patriarh al României.
În semn de preţuire şi mulţumire pentru ajutorul şi binefacerile primite de la Sfânta
Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, Preafericitul Patriarh întemeiază în satul în care a
văzut lumina zilei, o mănăstire de călugări, închinată Sfintei.
Dorind să creeze o punte de legătură între credinţa ortodoxă puternică, manifestată în
mănăstirile moldave şi realităţile religioase din occidentul României, Preafericitul Patriarh
selectează din rândurile monahilor de la mănăstirea sa de metanie, Sihăstria, un număr de cinci
călugări pentru a întemeia un ansamblu mănăstiresc în satul natal.
Ca prim semn al acestui liant între cele două zone româneşti, este donarea veştmântului
cu care au fost acoperite sfintele moaşte ale Preacuvioasei Parascheva de la Iaşi, mănăstirii
Dobreşti.
Veştmântul este de culoare albastru deschis, cu lungimea de 247 cm şi lăţimea de 142 cm
şi se află în biserica satului, într-o raclă de lemn de stejar sculptat, cu dimensiunile de 95,5/38
cm., iar înălţimea de 36 cm.
În 16 aprilie 2003 cei cinci monahi sosesc la Dobreşti, unde încep a se organiza astfel
încât activităţile mănăstireşti, să se desfăşoare în condiţii adecvate.
În anul 2004 se amenajează localul şcolii, care era în paragină şi a fost dat în folosinţa
mănăstirii întrucât nu au mai fost copii de vârstă şcolară, a rămas părăsită.
În anul 2005 s-a renovat şi modernizat casa natală a Preafericitului Patriarh Daniel, care
ulterior a fost donată mănăstirii, devenind casă de oaspeţi.
Din anul 2005 au început demersurile necesare realizării proiectului şi obţinerii
autorizaţiilor pentru înălţarea noului ansamblu mănăstiresc, care va fi compus din biserică cu
demisol, casă monahală, clopotniţă şi anexe gospodăreşti.
Arhitectura clădirilor este caracteristică stilului monahal moldovenesc.
Terenul de 4,64 ha, pe care se înălţă mănăstirea este situat la marginea satului, în partea
de sud - vest, pe locul fostei moşii a boieroaicei Halasz Amalia. A fost cumpărat de Preafericitul
Părinte Patriarh Daniel de la Busuioc Maria din Dobreşti, şi donat mănăstirii.
La 23 octombrie 2005, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Nicolae al Banatului,
Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, împreună cu P.S.
Lucian Mic, episcop al Caransebeşului, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei,
împreună şi cu mai mulţi preoţi şi diaconi din împrejurimi, au sfinţit locul pe care se construieşte
biserica mănăstirii şi au pus piatra îndătinată. 22
Până la 1 iulie 2008 s-au întreprins eforturi pentru finalizarea proiectului şi pentru
obţinerea autorizaţiilor necesare începerii construcţiilor, iar în 2 iulie, au început efectiv lucrările
la construcţia bisericii. În prima fază, datorită zonei colinare, a fost necesară terasarea unei
22
M. Buliga, O vatră monastică la Dobreşti, în Revista Noastră, publicaţie semestrială editată de Asociaţia pentru
dezvoltarea relaţiilor culturale între Moldova şi Banat, Ştefan cel Mare şi Sfînt, nr. I, (6)/2009, p. 6
suprafeţe de 4000 m², amenajându-se o platformă pe care s-au făcut săpătura generală şi
săpăturile fundaţiilor bisericii.
Actualmente, după finalizarea demisolului se execută lucrările de înălţare ale lăcaşului de
cult propriu zis, ajungându - se la cota + 6,00 m.
Fondurile investite până în prezent provin din donaţiile Preafericitului Părinte Patriarh
(lunar sunt alocaţi mănăstirii în jur de 60% din salariul său), ajutor primit din partea Ministerului
Cultelor, fonduri de la Consiliul Judeţean Timiş, donaţii din partea Asociaţiei Ştefan cel Mare şi
Sfânt din Timişoara, precum şi a unor credincioşi.
Cel mai important sponsor este dl. Iulian Dascălu, preşedinte al Complexului Iulius
Group din Timişoara, fond constând din materiale de construcţii.
Conceptul arhitectural al Bisericii se sprijină pe partiul cultului creştin ortodox
tradiţional din Moldova. Clădirea se structurează pe demisol, parter supraînălţat faţă de nivelul
terenului şi cafas.
Biserica are o lungime de 39,30 m, lăţimea la abside de 18 m, lăţimea la corpul bisericii
de 9,60m, înălţimea până la vârful crucii de pe turlă de 30,70m.
Pentru intrarea în demisol, sunt prevăzute două căi de acces, fiind amplasate în părţile
laterale ale bisericii, o cale de acces în partea dinspre miazăzi ( latura estică a bisericii ), iar
cealaltă, în partea dinspre miazănoapte ( latura vestică a bisericii ), pe unde se va face şi accesul
pentru handicapaţii locomotorii. La demisol, s-a prevăzut o sală multifuncţională având ca
funcţie de bază paraclisul mănăstirii.
La parter sunt asigurate două accese pentru închinători, respectiv o intrare principală pe
axa longitudinală şi una secundară în lateral, un acces pentru slujitori şi unul pentru handicapaţii
locomotorii.
Funcţia de bază a Bisericii se dezvoltă la parter pe plan trilobat şi cu toate subfuncţiunile
specifice respectiv altar, diaconicon, proscomidiar, naosul cu absidele laterale, pronaosul,
pridvorul închis, pridvorul deschis, o scară care asigură accesul vertical la cafas.
Naosul, pronaosul şi un spaţiu dintre ele amintind de tradiţionalele gropniţe, sunt
comasate în plan, acestea fiind sugerate prin tratarea volumetrică a spaţiului interior al bisericii.
Peste naos, se structurează turla care se înalţă până la cupola Pantocratorului.
Cafasul se află peste pridvorul închis cu acces din acesta pe o scară anume prevăzută.
Arhitectura exterioară se circumscrie proporţiilor şi elementelor caracteristice
construcţiilor cu caracter monastic din Moldova. Sistemul de boltire va fi cu arce în semicerc şi
bolţi semicilindrice racordate cu cupole sau semicupole sferice. Singurul turn care încoronează
edificiul se va structura în sistemul bolţilor moldoveneşti.
În cadrul investiţiilor pentru viitor, sunt prevăzute lucrări de construcţie a Casei
monahale şi de proiectare a clopotniţei mănăstirii.
Casa monahală se va compune din demisol cu boxe de depozitare a produselor alimentare
şi nealimentare, din parter cu sală de mese, stăreţie, cancelarie, bucătărie înconjurată de cerdac,
din etaj cu 10 camere cu băi individuale, unde va locui personalul monahal, înconjurate cu
cerdac şi din mansarda cu 10 camere cu băi individuale care vor fi folosite pentru cazarea
oaspeţilor.
Arhitectura acestora se încadrează în elementele caracteristice contrucţiilor cu caracter
monastic din Moldova.
 Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (Str. 9 Mai nr. 3 Oraşul

Lipova)
Este o capodoperă a artei feudale româneşti. A fost construită în trei etape, în secolul al
XIV-lea (pe la 1338) fiind ridicate pronaosul şi aproximativ jumătate din actuala navă în stil
bizantin. După câte se ştiu despre această perioadă, se pare că a fost ridicată pe cheltuiala cnejilor
români din Valea Mureşului şi poate potrivit tradiţiei, chiar a lui Basarab I, domnul Ţării
Româneşti.
Comunitatea românească din Lipova era suficient de puternică şi investind sume
considerabile, a prelungit biserica în anul 1797 până a luat forma actuală. În anul 1928 i s-au
adăugat galeriile din interior. Exteriorului bisericii şi turnului li s-au adăugat la sfârşitul
secolului al XVIII-lea elemente de stil baroc şi rococo.
Biserica dispune de valori picturale deosebite. Frescele din nava veche, situate lângă
intrare, au fost datate de către Nicolae Iorga în jurul anului 1500, asemănătoare cu cele de la
Mănăstirea Viforâta (sec. XV) din Ţara Românească. În anul 1732 cea mai mare parte a
zidurilor, atât în interior, cât şi în exterior au fost acoperite de splendidele fresce ale pictorului
Nedelcu Popovici şi apoi lui Ştefan Tenetski (1781), lucrate în stil bizantin. În exterior picturile
au fost acoperite cu tencuială, fiind parţial dezvelite începând cu anul 1928, împreună cu
străvechea poartă a ,,Eternităţii”. Dintre picturile ce se află pe iconostas, unele aparţin lui
Pocroniu (sec.XVIII), iar cele mai însemnate sunt datorate lui Ştefan Tenetchi- Ponerechiu,
dintre care ,,Sfântul Ioan Botezătorul”, pictată în 1785.
De interes deosebit este tronul arhieresc frumos sculptat, adus din Moldova.23
Un caracter unicat îl dă prezenţa a două pridvoare laterale dispuse simetric pe laturile de
nord şi sud.
Ultima renovare este făcută de Sever Bocu în anul 1930. În cadrul bisericii funcţionează
un punct muzeal cu obiecte vechi: carte veche (sec. XVI-XVII-XVIII), icoane pe lemn
(praznicare) din sec. XVIII, potire, veşminte bisericeşti, candele brâncoveneşti lucrate din
argint24.
Foto 12. Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Lipova
 Biserica „Buna Vestire”(Strada Şoimoş nr.316. Oraş Lipova)
Este una dintre cele două biserici ortodoxe din Lipova care figurează pe noua listă a
monumentelor istorice sub codul LMI: AR-II-m-B-00617, fiind situată pe partea dreaptă a DN 7
Arad-Deva.
23
Regio.Asociaţia Profesioniştilor de Turism din România. August 2012. p. 82
24
Biserica, cu hramul „Buna Vestire”, zidită în anul 1792, a fost sfințită în ziua hramului de
către episcopul ortodox sârb al Aradului Pavel Avacumovici. Iconostasul, remarcabilă operă de
artă religioasă, a fost pictat de pictorul bănățean Nicolae Popescu în anul 1875. Importante
reparații interioare și exterioare s-au făcut în anul 1932, ca urmare a revărsării Mureșului. În
1966 a fost realizată pardoseala din ciment, iar în anul 1966 a fost acoperită cu tablă zincată.
Deoarece a fost afectată de inundațiile catastrofale ale Mureșului din anii 1970 și 1975, au avut
loc alte lucrări de reparații: în anul 1977 (când este înzestrată cu uși și geamuri noi de stejar);
1982-1983 (tencuită din nou în interior și zugrăvită în exterior). În anul 1989 a fost pictat
interiorul în tehnica tempera de către pictorul bisericesc Matei Gheorghe. 25
 Biserica Romano-Catolică (Strada Haşdeu nr.2, oraşul Lipova)
A fost ridicată în anul 1727, în stilul neogotic, conţinând în pereţi şi pietre de la zidurile
cetăţii Lipovei şi poartă hramul ,, Sfântul Ion Nepomuk”. Ea a fost renovată recent (2006-2007),
fiind astfel puse în valoare detalile arhitectonice specifice stilului26.
 Biserica de lemn din Bruznic
Biserica de lemn din Bruznic, comuna Ususău, județul Arad, datează din anul 1805. Are
hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor
istorice.
 “Biserica Ortodoxă cu FLESA TRAFORATĂ”(Ususău)

Biserica cu hramul ,,Sfântul Nicolae ,, este unică pe Valea Mureşului. Ea se remarcă prin
arhitectura sa, barocă şi turnul în stil rococo. Se propune notificarea acesteia în lista
monumentelor de importanţă locală, istorice şi de arhitectură.
 Biserica Romano-Catolică din Bulci
25
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Buna_Vestire_din_Lipova
26
Citeşte mai mult la: http://www.hoinari.ro/biserica-romano-catolica-lipova-crisana
12481720100625.php#ixzz3JARC7cnZ
Aşezămintele monahale din satul Bulci au fost distruse în urma invaziilor tătăreşti şi
turceşti, pe locul acestora ridicându-se o mică biserică din lemn. În locul acesteia, în perioada
1870-1871 a fost ctitorită actuala Biserică Romano-Catolică, în stil baroc.
În cimitirul catolic din sat situat între castel şi situl arheologic, se găseşte mormântul
generalului revoluţionar maghiar, Gaal Laszlo(1810-1850), decedat la Bulci, în anul 1850, pe
vremea când se afla în refugiu. Deasupra mormântului se înalţă un monument de marmură ridicat
în anul 1883. Tot aici îşi doarme somnul de veci şi contesa Maria de Sztaray-Mocioni, mama
boierului Antoniu Marius de Bulci, grofiţa care s-a autoporeclit "mama săracilor".
 Biserica de lemn din satul Troaş, comuna Săvârşin

Este considerată ca fiind cea mai veche biserică de lemn de pe Valea Mureşului. Iniţial a
fost construită pe locul numit Buza Cărunţii, la intrarea în sat,în anul 1770, dar a fost mutată pe
la 1800 în mijlocul satului, pe Dâmbul Crucii. Pe colţul drept al prestolului de piatră se află
gravat cu litere chirilice « 1782 » , an în care unii cercetători plasează începutul monumentului.
Planul bisericii este o navă dreptunghiulară terminată cu o absidă cu trei laturi. Tălpile masive
sunt aşezate pe o fundaţie de piatră, iar intrarea se face prin trei uşi, pronaos şi două laterale.
Deasupra pronaosului se află turnul,sprijinit pe un fel de grinzi, şi care prezintă un acoperiş în
formă de piramidă cu baza pătrată. Pictura este din 1813, aşa cum reiese din inscripţia cu litere
chirilice existentă în stânga proscomidierului şi a fost executată de zugravul Nicolae Coler şi în
Lupşa Mare : « ACEASTĂ SFÂNTĂ BISERICĂ SAU ZUGRĂVIT LA ANUL 1813 DE
NICOLAE ZUGRAV CU CHELTUIALA ALU TOT SATU CU 30 FLORINI,
GROZAV,RAFILA,PETRU,ANA,TOADER,IANAŞ,TOADER,PĂSCUŢA,MIHAIL,TOADER
,BOSICA,IOVU,NIŢA,MIHAIL,BOSICA,IOSIF,LĂPĂDAT,ANISIE,IOVA ». Zugravul
Nicolae Bădău a fost unul dintre cei mai cunoscuţi pictori de biserici din Apuseni.
Biserica a avut şi pictură exterioară, în dreapta uşii de sud, dar înainte de primul război
mondial a fost acoperită cu un strat de tencuială. Pictura a fost descoperită numai în anul 1966,
când a fost înlăturat stratul de tencuială, când au ieşit la lumină mici fragmente, scenele
nemaiputând fi desluşite din cauza stării de degradare. Biserica de lemn a fost folosită pentru
nevoile cultului până în anul 1941, când a fost terminat un nou lăcaş de cult din cărămidă.
Foto 13. Biserica de lemn din satul Troaş, comuna Săvârşin
 Biserica de lemn din satul Corbeşti
Din drumul principal E 68, urmând indicatorul rutier spre stânga, întrăm pe drumul
judeţean 707 unde la circa 6 km se află satul Corbeşti, care deţine o frumoasă biserică de lemn,
cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului”, declarată monument al patrimoniului UNESCO datorită
elemnetelor ce o individualizează.
Biserica datează de pe la 1800 şi a fost adusă în acest loc pe la 1835, aşezându-se pe o
talpă de piatră. Biserica a fost lucrată cu toporul, din bârne de gorun, este netencuită şi păstrează
forme arhaice. La începutul secolului al XIX lea biserica a fost picatată de zugravul Nicolae
Coler de la Lupşa Mare având şi un ajutor al cărui nume nu este cunoscut şi căruia îi aparţine o
parte din pictura naosului. Se remarcă mai ales prin frumoasele picturi care acoperă zidurile,
tavanul boltit şi iconostasul.
Foto 14. Biserica de lemn din satul Corbeşti
 Biserica de lemn din satul Roşia Nouă
Pe Valea Roşie mai la nord, în satul Roşia Nouă, putem vizita o biserică de lemn care
poartă hramul « Sfântul Mucenic Dimitrie ». Actuala biserică a fost ctitorită în anul 1808, pe
locul unei biserici de lemn ce a fost strămutată în alt sat (probabil Şteia din judeţul Hunedoara) ţi
sfiinţită la 1811 de protopopul Zaharia Protici al Vărădiei.Pictura bisericii a fost executată în
anul 1820 de acelaşi zugrav Nicolae Coler din Lupşa Mare, aşa cum reiese dintr-o însemnare
făcută pe coperta unui Catavasier. De la vechea biserică s-au păstrat trei icoane împărăteşti cu
decoraţie din ipsos, tehnică de lucru întâlnită în Ţările Române, icoane databile din secolul
XVIII. La exterior, biserica a fost tencuită.
Turnul bisericii este special prin faptul că aparţine stilului gotic, cele mai multe biserici
din zonă adoptând un stil baroc pentru acest element. Acesta este motivul pentru care deseori
este comparată cu bisericile din Maramureş. Alte obiecte care se remarcă sunt ferestrele, ale
căror ancadramente se termină în arce de forma unor segmente de cerc.
Însă cel mai special lucru de la Biserica de lemn din Roşia Nouă este pictura. Ea a fost
executată de pictorul iconograf Nicolae, originar din Lupşa Mare. Se spune că a fost cel mai
important proiect al său, căruia i-a dedicat mult timp, finalizând în anul 1820. Temele şi scenele
religioase sunt variate şi sunt despărţite prin benzi decorative. Acestea sunt alcătuite din vrejuri,
pictorul acordând o mare atenţie detaliilor: vrejurile sunt ondulate, au flori ori frunze pe ele, care
alcătuiesc cruci culcate. Culorile sunt vii, intense, totul fiind executat într-o manieră specifică
şcolii de zugravi a secolului al XVIII-lea, din Munţii Apuseni.
Tot pe această vale a mai existat o biserică de lemn în satul Selişte, dar care a fost
strămutată (1984) în incinta Mănăstirii « Sfântul Simeon Stâlpnicul » din Gai (Arad).
Foto 15. Biserica de lemn de la Roşia Nouă
 Biserica de lemn din satul Juliţa
Tot de pe drumul european E 68(la kilometrul 466) se intră pe drumul judetean 707C,
pentru a ajunge în satul Juliţa, unde în centru, alături de noua bisertică de zid, putem admira o
biserică de lemn (Foto ), a cărei vechime depăşeşte 200 de ani. Biserica a fost construită în anul
1787 şi poartă hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. După unele păreri, ea ar fi fost
strămutată în acest loc în anul 1800, fiind adusă din satul Bătuţa.
Ea a fost executată de meşteri locali şi a suferit mai multe modificări în timp. În anul
1988 a fost total restaurată în exterior redândui-se forma şi aspectul original, iar turnul vechi a
fost înlocuit cu unul nou. Pictura în ulei, pe scânduri, este efectuată în anul 1813, împreună cu
zugrăveala şi decorurile, de către trei meşteri: Simon Salaghi de Brad, Nichifor Nandrolias şi
Nicolae Coler, zugravul din Lupşa Mare. Pictura acoperă atât zidurile interioare cât şi bolta
bisericii şi iconostasul, iar scenele biblice sunt redate cu mult talent, folosindu-se o gamă bine
aleasă de culori. Iconostasul este din lemn, decorat şi pictat de aceiaşi meşteri împreună cu tronul
arhieresc. Biserica are un clopot turnat la Timişoara în anul 1811.
Foto 16. Biserica de lemn din satul Juliţa
 Biserica de lemn din satul Groşii Noi

În satul Groşii Noi (ce aparţine de comuna Bârzava şi unde se ajunge din satul Căpruţa pe
drumul judeţean 708), la Dâmbul Bisericii nr. 154 – 155, există o frumoasă biserică de lemn
ridicată în anul 1807, carepoartă hramul „Întâmpinarea Domnului”. Aceasta a fost construită pe
drumul unei biserici mai vechi, tot de lemn (menţionată în anul 1755), cu hramul „Înălţarea
Sfintei Cruci”, devenită neîncăpătoare pentru credincioşii din zonă.
Biserica, cu multe elemente arhaice, are un plan dreptunghiular, cu pereţi din bârne de
gorun, etalează un aspect masiv, turnul fiind doar elementul care dă o dinamică construcţiei. În
ridicarea ei nu s-a folosit nici un cui din metal, bârnele fiind îmbinate printr-o tehnică specială
sau prinse cu cuie de lemn. Biserica este netencuită, iar pictura, de factură bizantină, acoperă
bolta naosului şi altarului cu diferite scene, realizată de zugravul Nicolae de la Lupşa Mare.
Foto 17. Biserica de lemn din satul Groşii Noi
 Biserica de lemn din Dubeşti

Se află amplasată în localitatea cu acelaşi nume.
Localitatea Dubeşti este situată între dealurile Pleşa şi Petrovăţul. După tradiţie biserica
ar fi fost contruită pe timp ce locuitorii Dubeştiului trăiau în 3 cătune pe valea pârâului Zarnoaie
pe la anul 1650. Mutându-se pe locurile unde trăiesc şi astăzi, au mutat biserica în mijlocul
aşezării. Biserica a fost amplasată pe dealul Toplei, fiind înălţată ca şi în alte cazuri de locuitorii
satului mai pricepuţi în meşteşugul lemnului.
Are formă de navă, având tindă, naos şi absida poligonală. Biserica este construită din
bârne de stejar cioplite, având astereala din scândură în interior. Turnul se ridică pe un sistem de
grinzi solide aşezate pe planşeul de la tinda bisericii.
Hramul bisericii este ,,Sf. Dimitrie’’.
 Biserica de lemn din Groşi

Se află într-o frumoasă aşezare între dealurile Cioaca şi Tabara a rămas şi astăzi izolată
între codrii ce o înconjoară.
Biserica de lemn a fost ridicată în octombrie 1741, aşa cum rezultă din inscripţia săpată
pe stâlpii dintre tindă şi navă. Tot din această inscripţie aflăm numele ctitorului, Jupânul Petcu
Neculai. Biserica a fost adusă de la Căpâlnaş, localitate vecină, din judeţul Arad.
Tehnica este cea tradiţională, are formă de navă, compartimentată ca şi celelalte biserici
de lemn din zonă. Şi aici pentru a proteja credincioşii de frig în timpul iernii, biserica a fost
tencuită atât interior cât şi exterior, mai precis lipită cu pământ, după tehnica tradiţională
cunoscută în zonă.
Hramul bisericii este : ,, Cuvioasa Paraschiva’’.
 Biserica de lemn din Povergina

Este situată pe coasta cea mai înaltă a cimitirului din sat. Ea este de plan dreptunghiular
cu absidă poligonală şi cu pridvor pe care se înalţă turnul-clopotniţă.
Construită în stil baroc, biserica are o linie elegantă, armonioasă şi echilibrată. Pisania din
partea stângă a altarului arată ctitorii şi împrejurările construirii bisericii (foto.16).
Foto 18. . Biserica de lemn din Povergina (Ianăş L., 2015)
Interiorul apare ca o revelaţie de bun gust, de nebănuită podoabă de artă şi în acelaşi timp
de înaltă semnificaţie morală prin gestul unui ţăran ctitor care în vremuri nesigure şi potrivnice a
construit din banii proprii acest lăcaş de închinare.
Hramul bisericii este ,,Sfântul Ilie’’.
 Biserica de lemn din Topla
Localitatea este situată între dealul Plesa, dealul Alb şi dealul Topla.
Biserica ,,Sfinţii Arhangheli,, din Topla a fost ridicată în 1746 la Remetea Luncă şi apoi
mutată. A fost adusă pe tăvălugi şi reaşezată şi consolidată cu ajutorul credincioşilor şi în mod
special de către un locuitor din Remetea Luncă, numit Rămeţeanu, maistor în costrucţii. Într-
adevăr acest lucru se adevereşte într-o ,,conscripţie a poporului,, din Remetea Luncă, unde la
casa cu nr. 99 se află indicat un urmaş a lui Constantin Remeţeanu, iar la 115 este arătat cap de
familie un urmaş a lui Vichentie Remeţeanu, născut în 1795.
Biserica este construită din bârne de stejar şi acoperită cu şindrilă, lucrată numai din
topor. Ca elemente decorative în interiorul peretelui în formă de funie care se întinde pe întreaga
suprafaţă a zidurilor. La fel este un brâu în acelaşi gen în exteriorul pereţilor care împrejmuieşte
apoi ca o cunună uşa dinspre apus pe care intră femeile. Alături lăngă biserică este aşezată
clopotniţa.
Pictura în întreg ansablul are câmpuri mai sterse. Iconostasul şi mai ales uşile împărăteşti
sub ,,Buna Vestire,, se află scris ,, Popa Paul 1746,,. Poate această inscripţie să ateste data când
s-a făcut pictura, precum şi numele pictorului ori anul când a fost construită biserica.
Biserica din Topla este una dintre cele mai frumoase biserici monument istoric din Banat,
şi este amplasată în prezent la Rezervaţia de arhitectură populară a Muzeului Banatului din
Timişoara.
 Biserica de lemn din Zolt
Localitatea Zolt este aşezată într-o pitorească vale înconjurată de dealuri şi păduri
seculari şi este amintită la 1454 ca fiind proprietatea lui Ioan Huniade.
Biserica cu hramul ,, Sf. Ap. Petru şi Pavel,, a fost construită în anul 1775. Are formă de
navă, care se termină spre răsărit cu absida prismatică construită din bârne de stejar şi acoperită
cu şindrilă, având fundaţia din piatră. Pereţii din lemn de estenţă tare, lucraţi numai cu barda,
sunt îmbinaţi prin chertari şi cuie de lemn. Turnul în secţiune pătrată învelit în exterior cu
astereală de scânduri, este aşezat deasupra tindei şi se sprijină pe grinzi puternice de stejar.
Biserica se compune din tindă, naos şi altar. Interiorul este pardosit cu scânduri. Pereţii în
exterior nu sunt tencuiţi, pe când în interior sunt acoperiţi cu astereală din scânduri.
Pictura este creaţia unui pictor cu un simţ artistic şi o tehnică superioară, care redă în mod
strălucit combinaţia colorilor şi gama de pronunţat nuanţe calde şi impresionante. Pictura în stil
bizantin este executată în ulei şi aplicată pe pereţii de lemn şi împodobesc altarul, bolta şi pereţii
ca şi iconostasul şi reprezintă sfinţii şi scene biblice.
Foto 19. Biserica de lemn din Nemeşeşti
 Biserica de lemn din Nemeşeşti
Biserica de lemn din Nemeșești a fost construită în anul1798. Biserica are hramul „Sf.
Nichita Romanul”.
Planul bisericii, specific arhitecturii populare din zona Făgetului, este dreptunghiular, cu
altarul pentagonal ușor retras față de pereții naosului. Realizată în întregime din lemn, biserica
are un spațiu boltit în naos și altar și nu este decorată cu picturi murale. Pereţii din lemn au fost
înlocuiţi cu zid de cărămidă cu aproximativ 10-12 ani în urmă. Exteriorul accentuat de turnul
clopotniţă de peste pronaos este îmbrăcat în tencuială zugrăvită în alb. Biserica are un spaţiu
boltit în naos şi altar, fără a fi însă pictat. Învelitoarea actuală este din tablă.
 Biserica sârbească de lemn din Lucareţ
Biserica sârbească de lemn din Lucareț, comuna Brestovăț, județul Timiș a fost construită
în anul 1750. Biserica are hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” (23 aprilie) și se află pe noua
listă a monumentelor istorice.
 Biserica de lemn din Crivobara

Biserica „Nașterii Maicii Domnului” datează din anul 1780. Pereții, din bârne de stejar,
sunt acoperiți cu pământ atât la interior, cât și exterior. Turnul de lemn din pronaos este
ornamentat cu tablă, în stil baroc. Deasupra pronaosului este un tavan de scânduri, naosul fiind
acoperit, de asemenea, cu o boltă semicilindrică din lemn. Iconostasul este realizat într-un mod
excepțional, având ușile împărătești sculptate și pictate în anul 1825, realizare datorată, probabil,
renovărilor de după 1820. Biserica mai posedă icoane pe lemn de la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi
începutul sec. al XlX-lea, precum şi cinci icoane pe sticlă de factură populară.
 Biserica ortodoxă din Căprioara

Biserica ortodoxă cu Hramul ”Cuvioasa Paraschiva” a fost ctitorită în anul 1889, iar
pictura murală şi iconostasul au fost realizate de Todor Zarma (1932).
 Biserica de lemn din Dobreşti, Timiş
Biserica de lemn din Dobrești, comuna Bara, județul Timiș datează din anul 1832. Are
hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul
LMI: TM-II-m-A-06218.
Foto 20. Biserica de lemn din Dobreşti

2.2.1.4.Muzee, colecţii şi case memoriale
Dintre muzeele, colecţiile şi casele memoriale ce pot fi vizitate în zonă menţionăm pe
următoarele :
 Muzeul Orăşenesc Lipova (Strada Nicolae Bălcescu nr.21. Lipova.)
Muzeul a fost înfiinţat în anul 1953 în casa omului politic Sever Bocu, edificiul existând
din secolul XVIII. La mijlocul secolului al XIX, clădirea se afla în posesia familiei Missici,
trecând în 1866, după moartea lui Athanasie Missici, în posesia fiilor lui. Iuliu Missici a vândut-o
lui Şerban din Lipova în anul 1893. În anul 1922 edificiul trece , prin vânzare, în proprietatea lui
Sever Bocu, care întreprinde reparaţii şi modificări de detaliu. A fost păstrat planul general, dar
edificiul a primit un pronunţat caracter de palat de stil franţuzesc, adăugând părţii superioare a
edificiului un atic cu balastre şi conferind edificiului o nobilă monumentalitate. Cele două
lampadare de la intrare sunt lucrate într-o feronerie de stil rococo, unite între ele prin copia unui
fragment din Columna lui Traian.27
Muzeul îşi mai păstrează piesele originale de mobilier, obiecte autentice, cărora le-au
fost înlocuite doar tapiţeria, iniţial lucrată manual. S-au mai păstrat parchetul, confecţionat din
lemn de palisandru şi abanos, lucrat în intarsie, reproducând ornamentaţiile tavanului, şemineul
din marmură de Carrara, sobele de teracotă, candelabrele şi oglinzile din cristal ce au fost aduse
din Viena de către Sever Bocu după anul 1930. Dintre cele 8 săli ale muzeului se remarcă în
special Salonul ,,roşu” şi Salonul ,,galben”, ambele având o tapiserie în culorile amintite.
Eleonora Costescu şi Vasile Varga donează muzeului, în anul 1980, lucrări de artă
românească şi universală (Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Gheorghe Pătraşcu,
Theodor Pallady, Dimitrie Ghiaţă), pictură flamandă, italiană, engleză, franceză, maghiară şi
obiecte de artă decorativă-argintărie, porţelan, sticlărie, mobilier.
În cadrul secţiei de istorie sunt expuse o seamă de descoperiri arheologice provenite din
aceste părţi. Alte două săli sunt dedicate evului mediu, iar o sală este dedicată evenimentelor din
27
***Ghid turistic. ,,Promovarea turismului arădean” prin circuite culturale. Pe urmele istoriei arădene- un circuit
al cetăţilor, siturilor arheologice şi al ansamblurilor arhitecturale. Consiliul Judeţean Arad. Noiembrie 2012, p. 66.
revoluţiei de la 1848-1849. Ultimele trei săli cuprind secţia etnografică, familiarizând vizitatorul
cu etnografia şi arta populară din Valea Mureşului28.
 Colecţia de artă bisericească ,, Ştefan Crişan” Lipova

(Strada B.P.Haşdeu nr. 22)
Este o colecţie ce cuprinde icoane pe lemn şi pe sticlă, carte bisericească şi obiecte de

cult din secolele XVIII-XIX. Vizitarea expoziţiei se face la cerere la Muzeul oraşului Lipova.
 Muzeul Etnografic şi Folcloric Bata
În muzeul comunei se află costume populare specifice zonei limitrofe, o zonă de

interferenţă dintre Ardeal şi Banat, predominantă fiind influenţa bănăţeană, cu podoabe de o rară
frumuseţe şi rafinament artistic, obiecte de uz gospodăresc, unelte de muncă, mobilier şi obiecte
de artă populară, colecţionate de la păstrătorii de tradiţie din Bata, având o vechime de 50-60 de
ani până la 140 de ani, toate bine conservate.
În vatra satului se mai pot vedea case ce păstrează aspectul arhaic, atât prin modul de
construcţie, cât şi ca amplasament.
O casă din Bata este cel mai vechi obiectiv al Muzeului Satului Bănăţean Timişoara, fiind
adusă în incintă odată cu înfiinţarea Muzeului, în anul 1970. Casa datează din secolul al XVIII-
lea, provine din zona etnografică Arad şi aparţine primului tip de locuinţă bicelulară. Casa este
construită din lemn şi se distinge prin faptul că are acoperiş de paie. Astfel de gospodării sunt tot
mai rare în Banat. Este compusă din tindă, cameră de locuit şi o prispă continuă pe latura lungă,
sprijinită pe stâlpi din lemn. Intrarea se făcea prin tindă, unde se găsea sistemul de încălzit şi
gătit, vatra cu hornul deschis şi gura de foc a sobei oarbe din camera de locuit. Ferestrele erau
mici iar mobilierul era realizat în casă de căre gospodari sau de către alte persoane din
comunitate.
28
Foto 21. Casă din Bata, cel mai vechi obiectiv al Muzeului Satului Bănăţean Timişoara
 Muzeul de Etnografie, Artă Decorativă şi Grafică din Săvârşin
Foto 22. Muzeul de Etnografie, Artă Decorativă şi Grafică din Săvârşin

A fost înfiinţat în anul 1988. Este situat pe drumul principal Arad-Săvârşin lângă Castelul
Regal.
Sunt expuse piese de grafică şi pictură semnate de Eugen Popa şi Gina Hagiu, grafică
universală, artă decorativă din Extremul Orient şi obiecte etnografice de pe Valea Mureşului de
Jos.
 Colecţia de artă şi casa memorială „Eugen Popa şi Eugenia Hagiu” Săvârşin
Prin actul de donaţie făcut în primăvara anului 2008 de către artista Eugenia Hagiu Popa,
casa părintească, renovată, a pictorului Eugen Popa şi o semnificativă colecţie de artă,
completată prin piese etnografice, a intrat în proprietatea domeniului public, cu statut de casă
memorială şi colecţie de artă. După 1996, anul mortii artistului, cea care s-a ocupat de păstrarea
memoriei artistului, a fost sotia acestuia, pictorita Gina Hagiu, care si-a dedicat toti acesti ani
încercării de a face cunoscute picturile, gravurile, colajele sau desenele lui Eugen Popa.
Casa memorială păstrează elementele principale ale încăperilor cu destinaţie de locuit,
unde se regăsesc: salonul mobilat cu piese în stil florentin, atelierul artistului, o mică cameră
amenajată cu piese etnografice şi o încăpere care reţine obiecte ce fac trimitere la istoricul zonei,
implicit la cel al familiei Popa.
Lucrările de artă, în cea mai mare parte pictură, expuse în salon, atelier şi în hol sunt
realizate de Eugen Popa în intervalul 1940 - 1980. Portretul soţiei, cele ale părinţilor, casa veche
părintească, o serie de autoportrete cu pălărie stil Rembrandt vin să însufleţească şi să
re/compună o atmosferă familială. Podul casei, complet şi modern renovat, este o mansardă
nedelimitată prin pereţi, unde predomină lucrările pictorului, majoritatea din anii '80 până în
1995, astfel încât iubitorii de artă de orice vârstă să trăiască clipe de delectare în fata picturilor
reprezentând flori si fructe, a desenelor sau studiilor în cărbune. Alături de naturi moarte, peisaje
din Savârşin sau de la Otopeni, cicluri de desene (Portretul, Nudul, Zbor, Structuri vegetale), aici
pot fi văzute lucrări semnate de Jean Al. Steriadi, Corneliu Baba, George Apostu, Ion Gheorghiu
şi diferite obiecte de artă decorativă din Extremul Orient, colecţionate de cei doi artişti în
perioada petrecută în sudul Chinei (1960-1962).
Vizitarea casei memoriale trebuie programată cu cel puţin trei zile în avans la tel.
0257.281.847.
EUGEN POPA (1919 - 1996), pictor, grafician, gravor, absolvent la Belle Arte în
Bucuresti, a urmat cursurile de pictură sub îndrumarea profesorului Camil Ressu şi de gravură cu
profesorul Simion Juca. A fost asistentul profesorului Alexandru Ciucurencu, devenind mai
târziu profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. Distins cu numeroase premii
nationale si internationale, premiul “Simu” pentru gravură în anul 1943, premiul pentru pictură
“Ion Andreescu” al Academiei Române, în 1957, onorat cu titlul de membru Honoris Causa
conferit de Academia Internationala Campanella din Roma, în 1969, iar în 1970 cu Distincţia
culturală pentru gravură, acordată de aceeaşi academie. Prima expoziţie personală a artistului se
deschidea în 1958 la Sala Universul din Bucureşti,. În urma acordului cultural între România şi
China artistul Eugen Popa si sotia sa Eugenia Popa Hagiu au lucrat la Academia de Arte Plastice
din Hangzhow, operele celor doi artisti fiind expuse la Beijing. Pentru întreaga activitate i s-a
decernat “Diploma de onoare” şi “Meritul Cultural Chinez”. În 1963 era ales vicepreşedinte al
Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti.
Foto 23. Colecţia de artă şi casa memorială „Eugen Popa şi Eugenia Hagiu” Săvârşin
 Muzeul Memorial Adam Müller Guttenbrunn
Cuprinde manuscrise, documente, fotografii şi volume ale scriitorului (1852 –1923)

născut la Zăbrani (nr. 316), fondatorul şi directorul Teatrului ”Raimund” din Viena.
 Punctul muzeal Temeşeşti
Este un muzeu comunal de istorie şi etnografie locală.
Aici sunt expuse piese de etnografie : port, ţesături, icoane, ceramică, specifice Văii
Troaşului.
2.2.1.5.Monumente, statui (busturi), plăci comemorative
 Monument La Ruga
Este un monument construit din piatră şi marmură ridicat în anul 1933 din iniţiativa lui
Sever Bocu. El aminteşte de mişcările populare din anul 1784, îndreptate împotriva unirii cu
Roma şi împotriva stăpânirii habsburgice.
 Monumentul Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial (1914-1918) . Lipova
Foto 24. Monumentul Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial
 Monumentul Eroilor Români şi Francezi din Războiul pentru reîntregire
Monument datează din anul 1921 şi este situat la câțiva kilometri la est de Radna, pe
șoseaua spre Deva. A fost restaurat în vara anului 2008.
 Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial
Opera comemorativă este amplasată în incinta UM 01191, fiind dezvelită la 7 octombrie

1990. Autorul acesteia este Groza Alionti. Pe un postament din beton, realizat în două trepte, s-a
montat o placă din marmură albă, care are următoarea inscripție: “GLORIE ETERNĂ
EROILOR/ DETAȘAMENTULUI PĂULIȘ/ - SEPTEMBRIE 1944”.
2.2.2. Stabilimente balneare curativ-recreative
 Staţiunea Lipova Băi
Este situată într-o zonă colinară în imediata vecinătate a oraşului Lipova şi la circa 30 km
de Arad. Căile de acces la stațiune sunt: feroviare, gara Radna pe linia București-Arad sau pe
linia Timișoara-Radna și apoi cu autobuzul pâna în stațiune; rutiere: DN7 de la Arad sau de la
Deva pâna la Lipova, cu derivatie spre stațiune, precum și DJ 691 Timișoara-Lipova.
Resursele sale naturale în ape minerale au fost cunoscute din timpul ocupaţiei otomane.
 1854: a avut loc prima analiză chimică a apelor;
 1892: localitatea a fost recunoscută oficial staţiune balneară;
Climatul este un factor care favorizează tratamentul bolnavilor în staţiune.
La începutul secolului al XX-lea, Staţiunea Băile Lipova era una dintre cele mai apreciate
staţiuni turistice ale vremurilor, impresionând prin potenţialul natural, calitatea, originalitatea şi
costul serviciilor. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu realizarea unui stabiliment
balnear alimentat cu apă de la două puţuri armate în lemn în anul 1894, a fost favorizată
desfăşurarea de activităţi balneare 29.
Apele minerale feruginoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, sunt recomandate în
cazul bolilor cardiovasculare, hepatobiliare, căi urinare, tulburări endocrine şi afecţiuni ale
aparatului circulator şi locomotor. Staţiunea este cunoscută şi pentru apa minerală, aceasta fiind
folosită pentru tratament în cură externă şi internă, agrement şi pentru îmbuteliere.
29
Regio. Asociaţia Profesioniştilor de Turism din România. August 2012. p. 87.
Foto 25. Baile Lipova
2.2.3. Patrimoniul turistic aparţinând civilizaţiei şi culturii tradiţionale rurale
Arealul studiat se încadrează Zonei etnografice a Podişului Lipovei şi Văii Mureşului cu

două subzone : Subzona Lipova şi Subzona Făget.
Caracteristicile geografice şi etnografice ale spaţiului rural din zona studiată reprezintă
elemente de luat în considerare de către majoritatea turiştilor care îşi doresc petrecerea vacanţei
la ţară, departe de aglomeraţia urbană. Oferta turistică actuală propune:
2.2.3.1. Sate cu gospodării tradiţionale vechi
 Clădirea Sediului ,,S.C. Rotolemn, SRL,, (Ususău)
Clădirea fostă locuinţă a protopopului, este propusă de autorităţile locale pentru a fi

inclusă în lista monumentelor de arhitectură de importanţă locală.
 Case de lemn aflate pe lista monumentelor istorice
În unele localităţi se mai păstrează câteva case tradiţionale din lemn care sunt pe lista
monumentelor istorice şi pot constitui puncte de atracţe pentru turişti. Dintre acestea notăm:
Foto 26. Casă de lemn (secolul XIX)
satul Pădurani, comuna Mănăştiur
nr. 20
Casa de la nr. 67 din satul Secaş, comuna Secaş, din anul 1879,
Casele de la nr. 86,89 din satul Sinteşti, comuna Margina, din anul 1900
Casa de la nr. 55 din satul Groşi, comuna Margina din anul 1741
Casă de olar din Birchiş (transferată la Muzeul Banatului din Timişoara)
Gospodărie din Căpâlnaş (transferată la Muzeul Banatului din Timişoara)
 Situl rural « Satul Charlotenburg »
Charlottenburg (sau Șarlota, s-a mai numit Barița, iar în germană Charlottenburg,
Charlotenburg ) este o localitate din județul Timiș, Banat, România. Face parte din comuna
Bogda și a fost înființată în 1771, odată cu cel de-al doilea val de colonizări germane. Satul a fost
întemeiat cu 32 de familii (171 persoane) imigrate din Provincia Autonomă Trento (actualmente
în regiunea Trentino-Tirolul de Sud, Italia), Lorena și Baden-Württemberg.
Construcția a fost coordonată de Carl Samuel Neumann Edler von Buchholt, funcționar la oficiul
sării din Lipova. Satul a fost construit în plan circular, cu diametrul interior de 210 m.
În anul 1718, după pacea de la Passarovitz, Banatul a devenit, dupa 164 de ani de
dominatie turcească domeniu al coroanei din Viena. Ca urmare în această regiune au fost
colonizați emigranți germani, in trei perioade numite "convoaiele șvabilor". Charlottenburg a fost
construit ca toate satele comunei Bogda (germ. Neuhof) în anul1771 în timpul celui de-al doilea
val de colonizare (1763-1772).
Despre acest ansamblu, Johann Caspar Steube scria în 5 martie 1779 în scrisoarea a treia
din Timișoara:
"... acest sat este singurul sub formă circulara (chorographie). În mijlocul satului se găsește o
fintina acoperita cu apă foarte bună. In jurul fântânii se gasește o plantație de duzi în spatele
căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajdul și șura. Apoi urmează grădina unde se
găsește plantata vița de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta,și nici cu un
picior mai distantată una față de alta, având un stil foarte frumos simetric;la fel și cele patru
intrări în sat - au aceasi distanță una față de alta".
Se remarcă prin faptul că este singurul sat construit în formă de cerc din Banat. Din acest
motiv întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii și
Cultelor, cu codul TM-II-s-A-06198
Foto 27. Satul Charlotenburg
2.2.3.2. Ocupaţii tradiţionale cu funcţie turistică

Meşteşuguri tradiţionale întâlnite în zonă sunt : olăritul (Birchiş, Lipova); ţesăturile,
împletiturile de nuiele, morăritul cu morile de apă (Temeşeşti). Produsele meşteşugarilor din
zonă erau vândute la târgurile din Lipova, Birchiş, Căpâlnaş, Zam, Dobra, Făget, Lugoj, Balinţ
ş.a.
Stăpânind un meşteşug de veche tradiţie, olarii din Birchiş şi Lipova au creat până nu
demult vase care prezintă un deosebit interes din punct de vedere etnografic. Înglobându-se din
punct de vedere al formei şi cromaticii, ceramicii bănăţene, preluând în acelaşi timp o parte din
frumoasele forme şi ornamente ale ceramicii dacice, vasele produse la Lipova şi Birchiş se
remarcă prin decoraţia simplă şi bine proporţionată. Deşi gama motivelor ornamentale nu este
prea mare, combinarea lor inspirată le dă varietate şi originalitate.
Pădurile întinse care acopereau în mare parte zona au oferit meşterilor lemnari diferite
specii pentru prelucrare. Unele specii erau folosite la construcţii, altele la confecţionarea de
unelte, coşuri, obiecte de uz casnic, instrumente muzicale etc.
Ocupaţiile principale ale locuitorilor zonei, agricultura şi creşterea animalelor, ofereau
materie primă pentru ţesut (lâna, cânepa, inul). Meşteşugul ţesutului se practică şi astăzi în
satele zonei.
Pe lângă alte domenii ale artei populare, costumul popular a dat din totdeauna specificul
unei anumite comunităţi. Majoritatea pieselor de port, atât cele bărbăteşti cât şi cele femeieşti,
erau ţesute şi apoi cusute de către femei (Foto ).
Gastronomie locală cuprinde: specialităţi culinare (brânzeturi din lapte de vacă, oaie sau
bivoliţă), preparate din carne (cârnaţi, maioş, caltaboş, slănină afumată), plăcinte („întorsuri” cu
varză, cartofi sau brânză), cozonaci (coardă cu mac sau nucă);
Se mai întâlnesc şi metode tradiţionale de producere a ţuicii din fructe.
 Moara de apă din Temeşeşti
Pe pârâul Troaş, înainte de intrarea în localitate, este o moară de apă nefuncţională în

prezent, datând din secolul al XIX-lea.
2.2.3.3. Manifestări etnofolclorice

Sărbători tradiţionale: târguri, nedei sau rugi în satele de pe Valea Mureşului sau în cele din
Dealurile Lipovei.
Obiceiuri: obiceiuri de iarnă: piţărăii, colindatul în Ajunul Crăciunului, „Dubaşii din
Săvârşin” Colindatul cu dube, „umblatul cu dube” sau, simplu, „Dubaşii”, obicei prezent în
fiecare an de Crăciun în judeţul Arad, în satele din partea de răsărit a Văii Mureşului, de pe
ambele maluri, repezintă o variantă locală a Colindatului bărbătesc de ceată, obicei românesc
înscris, în 5 decembrie 2013, pe Lista Reprezentativă U.N.E.S.C.O. La o analiză zonală, acest tip
de colindat, se regăseşte, ţinând firul Mureşului, şi în judeţul Hunedoara dar şi mai la sud, în
judeţul Timiş.
Sun renumite cetele de dubaşi din Săvârşin, Bata şi Ţela.
Manifestări culturale intrate în circuitul turistic:
Festivalul folcloric „La izvor de cânt şi dor”-Lipova. La festivalul care se desfăşoară în
staţiunea Lipova Băi participă tineri interpreţi vocali din judeţele Arad, Bihor, Hunedoara şi
Timiş, care, prin frumoase calităţi vocale şi prin costumele purtate, ilustrează originalitatea şi
diversitatea zonelor folclorice pe care le reprezintă.
Foto 28. Port tradițional din satul Birchiș
„Festivalul Vânătorilor” de la Bata, organizat de Centrul Cultural Judeţean Arad, în

colaborare cu Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi şi Primăria Bata, ajuns în
2014 la cea de-a VII-a ediţie. La acest festival participă asociaţiile de vânătoare din judeţul Arad,
reprezentanţi ai Direcţiei Silvice Arad, invitaţi din alte judeţe şi de peste hotare. În cadrul
festivalului se regăsesc probe de măiestrie vânătorească, de preparare a mâncărurilor specifice şi
de dresură canină; o sesiune de evaluare a trofeelor; prezentarea grupelor de vânători din judeţul
Arad și are loc Balul vânătorilor, „pigmentat” cu întreceri în imitarea boncănitului cerbilor şi cu
proverbialele poveşti vânătoreşti şi multe altele. În fiecare toamnă în luna Septembrie, Festivalul
Vânătorilor de la Bata vine în întâmpinarea tuturor celor care apreciază vânătoarea ca pe un
sport. . Evenimentul este marcat printr-un concurs de gătit în aer liber, aici se mănâncă cele mai
bune tocănițe din carne de vânat, cu multă muzică şi dans.
În tabelul de mai jos enumerăm principalele evenimente culturale ale zonei :
Tabelul 1. Principalele evenimente culturale din zona Dealurilor Lipovei şi
Culoarului Mureşului de la Zam la Lipova (după )
EVENIMENT LOC DE DESFĂŞURARE DATA
Festival concurs de folclor « La izvor de LIPOVA
cânt şi dor »
Festival de muzică Folk BULCI August
Festival de literatură « Dorel Sibii » SĂVÂRŞIN Septembrie
Festivalul vânătorilor Ediţa VIII-a BATA Septembrie
Tabăra de pictură de la Bata BATA Iunie-Iulie
Atelierul de proză Ariergarda a continuat seria manifestărilor S.O.S. prin artă începute în
Timişoara cu o Şcoală de vară cu participare internaţională cu tema Castele în ruină pe Valea
Mureşului. A organizat un atelier artistic la Lipova, în parteneriat cu TVR Timişoara şi cu
prozatorii Gheorghe Crăciun şi Alexandru Vlad, la care s-au alăturat doi graficieni şi artişti
fotografi (Nathalie Wolff, Franţa) şi Matthias Bumiller, (Germania), amîndoi foşti bursieri la
Akademie Schloss Solitude Stuttgart. Lor li s-a alăturat Helga Kopp de la Institutul Cultural
Francez din Stuttgart. Au mai participat tinerii romancieri Daniela Raţiu, Alexandru Potcoavă,
poetul şi artistul fotograf Viorel Suciu. Au descoperit, în cîteva expediţii pe Valea Mureşului, în
sate uitate de lume, o serie de castelele într-o paragină mai expresivă decît acelea evocate de
geniul liric paşoptist. Castelele din satele Odvoş, Bulci şi Căpâlnaş adăpostesc tabere şcolare
care nu mai funcţionează de un deceniu, spitale de psihiatrie sau de bolnavi TBC insalubre,
situate în mijlocul unor foste parcuri englezeşti asaltate de iederă, urzici, raţe şi izmene ale
bolnavilor afişate în balcoane surpate. În aceste decoruri felliniene participanţii la experimentul
epic şi plastic au descoperit binevenite (şi spectaculoase!) destine ale foştilor proprietari 30.
30
Vighi Daniel , Castele în ruină pe Valea Mureşului, Atelier Civic Ariergarda, pe ariergarda.go.ro/castele.html
Proiectul S.O.S. prin artă - Castele în ruină pe Valea Mureşului încearcă să atragă atenţia
autorităţilor regionale asupra lor, ca să li se găsească un rost în circuitul turistic sau cultural.
Pentru aceasta, la anul, vom organiza manifestări de tip S.O.S. cu editarea unei cărţi cu fotografii
şi istorii ale castelelor, la o editură în Germania, cu ilustrate de tip S.O.S. şi cu expoziţii de
fotografie de acelaşi calibru.
Cap. 3 Infrastructura turistică – element fundamental de susţinere a
activităţilor turistice
Infrastructura turistică cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, balneare, de agrement,
alimentație, transport și comunicații destinate satisfacerii turistice.
3.1 Unități turistice de cazare
Capacitatea de cazare este elementul esențial al bazei materiale turistice de care este
dependentă însăși dezvoltarea activităților turistice.
Tipurile de structuri de primire existente în zona studiată sunt următoarele: hoteluri, pensiuni și
vile turistice.
Nr. Crit. Localitatea Numele pensiunii Capacitatea de cazare Clasificare
1 Săvârşin Carmen 15 **
2 Căprioara Patrimara 20 **
3 Bata Casa Bata 40 ****
4 Lipova Oxana 19 ***
5 Lipova Faleza 14 **
6 Lipova Divertis 13 ***
7 Radna Maria Magdalena 22 ***
8 Șiștarovăț Pensiunea Hot Suite 18 **
9 Petriș Hotel Paradis 18 **
10 Barzava Hostel American Star 22 **
11 Bogda Casa Altringen 22 **
12 Neudorf Cabana de vânătoare - -
13 Șarlota Cabana de vânătoare - -
Pensiunea Carmen ** Săvârşin

Este situată în localitatea Săvârşin,nr. 149 A, în vecinătatea Castelului Regal, la 68 km de
Arad. Întrarea în pensiune se face de pe DN 7 şi E 68 la o distanţă de 500m.
Este mărginită de dealuri împădurite care sunt străbătute de un pârâu de munte.
Pensiunea dispune de 15 locuri de cazareîn 7 camere. Camerele sunt dotate cu TV
(satelit), internet şi baie. Are parcare şi piscină descoperită.
Foto 29. Pensiunea Carmen, Săvârşin

Pensiunea Patrimara: Pentru a ajunge din Arad la noi trebuie sa urmati drumul european E68
spre Deva, iar la Savarsin faceti dreapta pe podul peste Mures, la aproximativ 87Km distanta de
municipiul Arad, spre satul Caprioara.
Dinspre Timisoara, trebuie sa urmati drumul national DN6 spre Lugoj, apoi spre Faget pana in
Caprioara; in total aproximativ 96Km.
Complexul se întinde pe 3 hectare de teren, într-o zonă înconjurată de pădure, cu izvor cu
apă plată, nu are vecini şi este pazit non-stop.
Pensiunea dispune de 18-20 de locuri de cazare, astfel:
-cabana: 3 camere duble şi un apartament, living cu şemineu, cramă, sală amenajată pentru
conferinţe (22 locuri)
-5 căsuţe lemn
Casa Bata: Casa Bata, este o locatie de 4 stele aflata la granita dintre regiunile Crisana si Banat
pe Valea Muresului. Casa Bata dispune de 14 camere si 2 apartamente, salon, restaurant si terasa,
iar la etajul 2 sala de conferinte. Intreaga locatie este conceputa pentru servicii de lux. Este
destinata perfecta pentru un weekend relaxant alaturi de familie sau prieteni, pentru evenimente
sau petreceri private, team bulding sau conferinte si nu in ultimul rand pentru partide de vanatoare,
detinand un domeniu de 7000 ha de padure si in curand un complex de vanatoare
Pensiunea Oxana 3***, Lipova
Pensiunea Oxana este situată pe DN7, în localitatea Lipova, la numărul 33, pe partea dreaptă
spre Arad sau pe partea stângă spre Deva. Aceasta oferă servicii de cazare într-o clădire nouă,
construcţie 2014. Camerele moderne şi primitoare sunt dotate cu aer condiţionat, încălzire în
pardoseală, baie proprie, tv, wi-fi gratis. În funcţie de opţiunea clienţilor, există posibilitatea de a
servi micul dejun, prânzul sau cina în elegantul restaurant de la parterul pensiunii. De asemenea,
în clădire funcţionează un supermarket care vă oferă clienţilor posibilitatea de vă cumpăra tot
ceea ce aveţi nevoie. Ideală pentru un scurt popas sau chiar şi pentru o şedere mai lungă!
Motel Ana Maria Magdalena 3***

Motel - Restaurant Ana Maria Magdalena este situat pe DN7, in localitatea Radna in
apropiere de Manastirea Catolica Maria Radna.
Construita in anul 1888 in stilul neo-baroc, cladirea a fost restaurata in anul 2007 oferind o
ambianta primitoare in care se imbina placut trecutul cu prezentul arhitectural.
Restaurantul dispune de o gama larga de preparate culinare din bucataria traditionala
Romaneasca cat si din bucataria internationala.
Capacitatea restaurantului este de 150 de locuri la 25 mese oferind un cadru festiv pentru nunti,
botezuri sau petreceri private.
Pensiunea Divertis 3***

O vizita in orasul Lipova necesita si o cazare pe masura frumusetii locurilor.
La doar 200 m de DN7 si 1 km de Manastirea Radna pensiunea Divertis va pune la dispozitie 2
apartamente cu 2 camere si 2 garsoniere, cu un total de 13 locuri, servicii de calitate si nu in
ultimul rand o ambianta placuta
Pensiunea Faleza 2**

Complexul turistic este amplasat pe malul raului Mures in intravilanul orasului Lipova,
oras situat pe soseaua nationala E64, o artera europeana, intre orasul Arad si Deva.
Complexul are parcare proprie.
Pensiunea Hot Suite, Șiștarovăț: dispune de 9 camere ( spații ) cu un total de 18 locuri.
Hotel Paradis, Petriș: Hotel Paradis dispune de 9 camere ( spatii ) cu un total de 18 locuri.
Hostel American Star, Barzava: Hostel American Star dispune de 4 camere ( spatii ) cu un
total de 10 locuri și un bungalow care dispune de 6 camere ( spații ) cu un total de 12 locuri.
Casa Altringen, Bogda: De la veche gospodărie autentic șvăbească, la casă de vacanță pentru
prieteni și mai apoi la afacere de familie, Pensiunea Casa Altringen s-a născut din dorința de a
împărtăși și altora bucuriile casei de la țară.
Cabana de vânătoare Neudorf
Pentr Zona în care se află situată cabana Neudorf se caracterizează printr-o energie de relief
medie, cu altitudini cuprinse între 100 şi 200 m. Reţeaua hidrografică este reprezentată de
afluenţi ai râului Mureş.
Cabana a fost construită în anul 1977. Fundaţia este de piatră, zidul de cărămidă, parterul
este înalt şi are mansardă. Cabana a fost modernizată în anul 1999 şi 2004.ilovitei vestigii sunt
Complexul de vânătoare de la Şarlota
Complexul de vânătoare de la Şarlota a fost înfiinţat la începutul secolului XX (1904) de
către contele Winphen. Acesta a luat iniţiativa de a împrejmui pădurea pe o suprafaţă de 1.200 de
hectare. Periodic, aristocraţii vremii veneau acolo pentru a se distra la o partidă de vânătoare.
După Primul Război Mondial, parcul de la Şarlota a devenit domeniu regal. Ulterior, acesta a
fost preluat de autorităţile comuniste care nu au mai făcut nici o investiţie. După 2000, Direcţia
Silvică a luat iniţiativa de a reanima activitatea în zonă.
Suprafaţa parcului este de 1.200 de hectare şi tot aici trăieşte singura populaţie de
mufloni din judeţ. Sunt peste o suta de exemplare, iar numărul lor este în creştere.
De asemenea, pe domeniul de vânătoare de lângă Şarlota sunt şi 650 de cerbi lopătari,
precum şi 150 de mistreţi şi 50 de cerbi carpatini.
În plus, în acest parc de vânătoare mai există şi un heleşteu în care animalele se adapă,
dar şi tot felul de instalaţii de vânătoare cum ar fi observatoarele, depozitele de furaje, adăpători
şi multe altele.
Pe scurt, pădurea e un adevărat rai pentru vânătorii care se înghesuie pe tot parcursul
anului, în afara perioadelor de prohibiţie, să vină în acest loc.
Direcţia Silvică Timiş, administratorul parcului, a reabilitat o construcţie care este
cunoscută în zonă ca şi Casa de vânătoare Alioş şi care se află chiar la marginea satului
Charlottenburg, iar aici a fost amenajat un muzeu de vânătoare.
Acum, domeniul de la Şarlota atrage an de an zeci de vânători străini, care vin în
România cu portofelul şi cardul plin, pentru a-şi îmbogăţi colecţia de trofee. Majoritatea sunt
germani pasionaţi de vânătoare.
Reprezentanţii Direcţiei Silvice Timiş îi iau direct de la aeroport, îi cazează într-o vilă a
Direcţiei, după care le prezintă întregul complex. Turiştii aleg ce vor să vâneze: mufloni, cerbi
sau porci mistreţi.
Culoarul din zona studiată între Deva și Lipova constituie un domeniu al pădurilor de
foioase, în structura cărora intră cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto), pe alocuri în
amestec cu gorun, stejar, carpen (Carpinus belutus) și ulm. Pajiștile colinare secundare, unele
terenuri agricole ocupă mai frecvent arealele întinse, întâlnindu-se în componența acestora păiuș
(Festuca sulcata), iarba vântului (Agrostis tenuis), păiuș roșu (Festuca rubra), etc.
Șleaurile de luncă se întâlnesc de-a lungul apelor curgătoare. Datorită excesului de
umiditate vegetația este reprezentată prin anin (Aenus glutinosa), salcie ( Salix alba), răchita
(Salix grafilix), rogoz (Carex), pipirig (Juncus), papură (Tipha), trestia (Phagmittes) și piciorul
cocoșului (Ranunculus Scacleratus).
La începutul secolului XX cea mai mare parte a acestor păduri a fost defrișată, fiind
înlocuită cu terenuri agricole și pajiști secundare cu Festuca pseudovina, Festuca sulcata, Festuca
valesiaca, Poa protensis, Poa bubosa.
Dintre fructele pădurii amintim: fragii (Fragaria vesca), zmeura (Rubus idaeus), mura
(Rubus hirtus), afinele (Vraccinimul myrtilus). Pe lângă ferigi mai întâlnim tufișuri de păducel
(Crataegus monogyna), sânger (Cornus sanguinea), porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa
canina).
Condițiile pedoclimatice au determinat existența unei flore ierboase constituită mai ales
din specii mezofile.
Flora zonei studiate are o valoare economică deosebită, un loc special ocupându-l
lemnul pădurilor situate în zona de deal, folosit atât la încălzirea locuințelor cât și în industrii la
fabricarea mobilei. Pe lângă acestea se mai găsesc plantele medicinale și fructele de pădure.
Trebuie amintită de asemenea baza meliferă din zonă, valorificată prin intermediul albinăritului.
Fauna
Pădurile sut populate cu urs brun (Ursus arctos), cerb carpatin (Cervus elaphus),
căprioara (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis
vulpes), iepurele în zona de platou și în luncile râurilor, veverița (Scirus vulgaris). Foarte rar se
întâlnește râsul (Lynx lynx). Aceste specii de animale au importanță cinergetică fiind o sursă
bună pentru atragerea turiștilor străini pasionați de vânătoare.
Fauna ihtiologică prezentă pe râul Mureș este reprezentată prin somn (Silurus glaris),
știucă (Fsox lucius), boiștean (Phoxinus phoxinus), crapul (Cyprinus carpin), scobarul (Chondros
xtoma nasus), mreană (Barbus barbus), cleanul (Leuciscus cephalus). Turismul trebuie practicat
și planificat în așa fel încât să utilizeze mediul, dar în același timp să contribuie activ la păstrarea
calității lui pentru că mediul înconjurător de calitate favorizează dezvoltarea turismului de
calitate.
Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate, ale căror scopuri sunt protejarea și
conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect fluoristic, forestier, hidrologic,
geologic , speologic , paleontologic și pedologic.
3.2 Căi și mijloace de transport

Alături de celelalte componente ale bazei materiale, căile de comunicații aduc o
contribuție importantă, orientând și canalizând fluxurile turistice spre ariile de interes major. În
sectorul perifieric, zona este străbătută de importante axe de circulație după cum urmează:
Autostrada A1 Arad-Timișoara-Deva, DN7 Arad-Deva, DN68 Lugoj-Deva și de asemenea, calea
ferată din Culoarul Mureșului. La acestea se adaugă numeroase drumuri județene și comunale
care fac legătura între localități. Pe lângă drumurile publice existente, mai pot fi evidențiate
drumuri forestiere care pot fi utilizate pentru accesul la anumite obiective turistice, multe dintre
ele aflate, din păcate într-o stare destul de precară, ca urmare a circulației unor mijloace de
transport de mare tonaj.
Cap. 4 Analiza SWOT și strategia de dezvoltare turistică a Dealurilor Lipovei

şi Culoarului Mureşului între Zam şi Lipova
4.1 Analiza SWOT

Analiza datelor empirice a demonstrat faptul că turismul arădean se află actualmente într‐o
stare deficitară, accentuată de criza economică. Judeţul Arad se conturează ca o destinaţie
turistică în mai mică măsură decât judeţele limitrofe. În ancheta la nivel naţional, întrebaţi
pentru care dintre judeţele din vestul ţării ar opta pentru o excursie de weekend cu familia,
respondenţii au nominalizat Aradul de cele mai puţine ori (9% Arad, 13% Caraş‐Severin, 14%
Hunedoara, 15% Alba, 22% Bihor şi 24% Timiş).
Tipurile de turism la momentul actual presupun șederi scurte și accesarea a puţine servicii în
afara celor hoteliere și de restauraţie. Acest lucru înseamnă că dezvoltarea locală generată de
turism este la un nivel modest, din cauza cheltuielilor reduse și nediversificate pe care le fac
turiștii odată ajunși în locaţie.
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

-existenţa resurselor naturale diversificate, - Mijloacele deficitare de informare turistică.
acoperind cea mai mare parte din această - Slaba dezvoltare a infrastructurii de servicii
categorie publice în unele localităţi.
-existenţa resurselor antropice specifice - Slaba calificare a personalului.
mediului rural: diversificare, număr, valenţe - Obiective turistice aflate în paragină.
-profilul psiho-social al timişeanului, ca - Lipsa spaţiilor de agrement în zonele
gazdă ospitalieră, ( bănăţean de câmpie) este împădurite
evidenţiat prin activităţi de recreere -infrastructura din mediul rural pentru
specifice ( rugi, festivaluri, întâlniri, etc) practicarea turismului rural recreativ
- existenţa resurselor antropice cu potential -promovarea ofertei din turismul rural recreativ
touristic cultural de la nivelul judeţelor Timiş si Arad.
-raportul preţ-calitate-ofertă este în -pregătirea generală a populaţiei din mediul
avantajul mediului rural rural, respectiv pregătire de specialitate pentru
-asemănări ale culturii şi civilizaţiei anumite persoane responsabile de la nivelul
timişene ( Banatul de câmpie) cu cultura şi autorităţilor locale
civilizaţia austro-ungară ( dominantă secole -limitarea ofertei de cazare, masă şi divertisment
la rând), conjugată cu cultura şi civilizaţia la aspecte general cunoscute şi oferite turiştilor
sârbă ( slavii de sud) -investiţii în zone izolate, fără legătură cu alte
-Infrastructură de acces dezvoltată, E 68, zone şi obiective rurale de interes şi attractive -
aeroportul “Traian Vuia” Timisoara, păstrarea unui echilibru între ,,specificul
aeroportul Internațional Arad, CFR. mediului rural” şi nevoile moderne actuale
-Localizarea într-o zonă apropiată de mari -incapacitatea de a face faţă competiţiei din
centre urbane (Timișoara, Arad, Deva) care zonele limotrofe, atât la nivel national, cât şi la
pot genera cerere turistică. nivel transfrontalier
-Capacitate de comunicare în alte limbi de
circulaţie internaţională - engleză, germană,
franceză, italiană;
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
-interesul locuitorilor din mediul urban -numeroşi locuitori din mediul urban au rădăcini
timişean pentru turismul rural recreativ în mediul rural, astfel încât nu există un interes
-deschiderea turiştilor din zona constant pentru turismul rural recreativ
transfrontalieră pentru turismul rural -lipsa de interes a autorităţilor publice locale de a
recreativ se implica necondiţionat şi dezinteresat în
-existenţa de programe şi proiecte cu dezvoltarea turismului recreativ, din perspectiva
finanţareeuropeană ce susţin financiar beneficiilor individuale ale locuitorilor
dezvoltarea de iniţiative pentru turismul comunităţii, respectiv din perspectiva
rural recreativ beneficiilor comunitare
-dorinţa locuitorilor din mediul rural de a-şi -vecinătatea / concurenţa altor zone cu potenţial
depăşi condiţia de locuitori ai zonei şi turistic bine dezvoltat şi valorificat (Bihor,
trecerea lor la statutul de mici Timiş, Arad, Alba, Hunedoara)
întreprinzători rurali - degradarea monumentelor istorice şi de
-existenţa unor programe de formare arhitectură
profesională ( POSDRU) menite a forma - depopularea satelor şi migrarea tinerilor la oraş
sau a dezvolta competenţe profesionale - nivel scăzut de trai al unui segment important
specifice turismului rural recreativ - al populaţiei
existenţa unui număr foarte mare de - nerespectarea reglementărilor legale care are ca
evenimente locale, în mediul rural, ce rezultat afectarea mediului, a zonelor protejate, a
trebuie să se adreseze şi consumatorilor fondului silvic, poluarea apelor
urbani de astfel de evenimente, nu doar -lipsa uniei autostrăzi care sa imbunătățească
locuitorilor satului fluxul turistic*
-nivelul de dezvoltare economică a judeţului
Timiş care impune o aplicare a principiului
subsidiarităţii şi pentru mediul rural
timişean
-dezvoltarea cooperării transfrontaliere în
domeniul turismului, în contextul realizării
Euro-Regiunii Dunăre, Mureş, Criş, Tisa
-abordarea unor concepte şi strategii de
dezvoltare turistică regională, proiecte
comune în cadrul Regiunii de dezvoltare 5
Vest (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara,
Timiş)
- oportunitatea finanţării interne şi externe a
programelor în care turismul este domeniu
ţintă
- interes crescut pentru domeniul turismului
din partea ONG-urilor locale
4.2 Strategia de dezvoltare turistică a Dealurilor Lipovei şi Culoarului Mureşului între
Zam şi Lipova
4.2.1 Sinteza situaţiei actuale
Analiza stării turismului în judeţul Arad a pornit de la trei tipuri principale de date: date
oficiale (ce reies din statisticile naţionale și judeţene, din fișe ale localităţilor sau date despre
proiectele finanţate), sondajele concepute de echipa de cercetători a CADI 31 și aplicate de
INSOMAR, atât la nivel naţional, cât și la nivel judeţean (înglobând turiștii actuali și potenţiali,
cât și operatorii de turism) și interviuri extinse de grup cu reprezentanţii diverselor părţi
implicate în turismul arădean (operatori de hoteluri și pensiuni, reprezentanţi ai administraţiei și
ai agenţiilor de control, administratori ai unor obiective antropice și naturale, profesori
universitari etc.).
Rezumând, analiza datelor empirice a demonstrat faptul că turismul arădean se află
actualmente într‐o stare deficitară, accentuată de criza economică. Judeţul Arad se conturează ca
o destinaţie turistică în mai mică măsură decât judeţele limitrofe. În ancheta la nivel naţional1,
întrebaţi pentru care dintre judeţele din vestul ţării ar opta pentru o excursie de weekend cu
familia, respondenţii au nominalizat Aradul de cele mai puţine ori (9% Arad, 13% Caraş‐
Severin, 14% Hunedoara, 15% Alba, 22% Bihor şi 24% Timiş).
Principalul tip de turism regăsit în judeţul Arad este cel de tranzit, cu toate că există și un
anumit tip de turism de afaceri, de recreere în perioada de vară și turismul balnear, ultimul fiind
31
http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_strategia.pdf - PROIECT DE STRATEGIE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN
JUDEŢUL ARAD, 2012-2016
însă dependent de subvenţii. Agroturismul, menţionat frecvent ca oportunitate de dezvoltare a
turismului în cadrul interviurilor de grup, nu pare a avea deocamdată o tendinţă ascendentă.
Tipurile de turism la momentul actual presupun șederi scurte și accesarea a puţine servicii în
afara celor hoteliere și de restauraţie. Acest lucru înseamnă că dezvoltarea locală generată de
turism este la un nivel modest, din cauza cheltuielilor reduse și nediversificate pe care le fac
turiștii odată ajunși în locaţie.
4.2.2 Conceptul general
Pe termen lung (10‐15 ani), Aradul trebuie să se diferenţieze prin numărul și calitatea atracţiilor
oferite turiștilor, prin comparaţie cu judeţele din regiune. În acest sens strategia va separa tipurile
de turism ‐ fiecare adresându‐se câte unui grup‐ţintă diferit (de exemplu, tineri interesaţi de
sporturile în natură). Dezvoltarea câte unui tip de turism, astfel încât membrii grupului‐ţintă
respectiv să vină predominant în jud. Arad pentru a‐și satisface interesele, se constituie în câte
un avantaj comparativ pentru jud. Arad. Mai multe asemenea avantaje sunt necesare pentru a
asigura constanţa fluxurilor turistice.
4.2.3 Obiective generale
I. Obţinerea unui prim avantaj comparativ distinct faţă de regiunile învecinate. Orizontul
de timp. Perioada de investiţii: 2012‐2016, avantajul urmând să fie funcţional în anul 2017.
Cu cât acest avantaj este mai rar într‐un spaţiu geografic cât mai larg, cu atât este mai
solid și atrage mai mulţi turiști. Ar fi excelent ca acest avantaj să fie prezent în raport cu întreaga
Transilvanie ori măcar în raport cu judeţele limitrofe.
II. Pornind de la baza reprezentată de acesta, dezvoltarea unor noi avantaje comparative.
Orizontul de timp: perioadă de investiţii 2016‐2019, noi avantaje urmând să fie funcţionale în
anul 2020. Pe măsură ce va avea loc dezvoltarea generată prin urmărirea primului obiectiv va
deveni evident și care sunt cele mai fezabile alte avantaje comparative.
Există mai multe motive convergente pentru care această succesiune este alegerea
corectă. Dintre acestea, menţionăm doar două. În primul rând, planul este simplu și clar, fiind
format din doar două etape. În al doilea rând, resursele CJA sunt limitate și, deci, nu pot avea
vreun efect constructiv pe termen lung dacă sunt dispersate în toate direcţiile, în funcţie de
oportunităţile întâmplătoare (ex. ansamble folclorice, proiecte artistice, festivaluri etc.) care apar
în cursul unui an. Trebuie evitată disiparea inutilă a resurselor; concentrarea lor pe direcţiile cele
mai promiţătoare va structura, prin consecinţă, și restul planului unitar al dezvoltării turistice a
judeţului, inclusiv corelarea proiectelor existente și viitoarelor iniţiative, așa încât toate acestea
să se potenţeze reciproc.
În continuarea materialului de faţă vom căuta să identificăm primul avantaj comparativ. În acest
sens vom explora și evalua posibilele direcţii specializate de dezvoltare a turismului, adică vom
identifica cele mai promiţătoare segmente și nișe care ar putea construi avantajul comparativ
căutat.
Obiectiv special: creşterea atractivităţii judeţului Arad ca destinaţie turistică pe direcţiile cu
potenţial de dezvoltare: turism sportiv și de recreere, natural și cultural.
Considerăm că potenţialul cel mai mare îl au turismul sportiv și natural, în special
cicloturismul după modelul maghiar, turismul orientat către obiectivele naturale precum Lunca
Mureşului şi turismul ocazionat de festivaluri de succes, precum "Rock pe Mureş".
Aceste vârfuri de lance urmează a fi susţinute și diversificate prin activităţi de divertisment
precum plimbări cu caiacul și alte ambarcațiuni, parapanta, drumeţiile montane, circuite ecvestre,
pescuit‐vânătoare etc. și alte evenimente precum Festivalul Clătitelor, Sărbătoarea Vinului în
Podgorie etc.
Una dintre concluziile rezultate din consultări a fost că principala șansă constă în
vizitarea într‐o manieră sportivă, dinamică (utilizând biciclete, caiace etc.) a obiectivelor naturale
şi culturale situate în Lunca Mureşului şi pe Valea Crişului Alb. Obiectivul turistului este, în
acest context, dublu: vizitarea unor obiective turistice plus practicarea sporturilor preferate.
Creşterea atractivităţii judeţului Arad ca destinaţie turistică pe direcţiile prioritare recomandate
presupune:
oCrearea unei imagini unitare, care să scoată în evidenţă experienţele turistice atractive pe care
turistul le poate trăi în judeţul Arad o Crearea de circuite turistice culturale, naturale (și
combinaţii între acestea două) în care să fie integrate obiectivele turistice din judeţ
o Crearea și/sau dezvoltarea infrastructurii necesare, inclusiv a infrastructurii sportive necesare
circuitelor în combinaţia sport, natură și cultură: în special a pistelor de biciclete necesare pentru
cicloturism, centrelor de închiriere pentru caiace, canoe și bărci, parapante, circuite ecvestre,
drumeţii, etc.
o Crearea de oportunităţi sporite pentru evenimente culturale şi comunităţi neconvenţionale
o Creşterea şi regândirea finanţării pentru organizaţiile neguvernamentale şi instituţiile care
contribuie la dezvoltarea turismului pe direcţiile recomandate.
4.3 Direcţii posibile de dezvoltare
4.3.1 Turism sportiv şi de recreere
În cadrul aceluiaşi tip de turism, activităţile de vizitare şi cercetare speologică sunt organizate în
Peştera Duţu şi Peştera Sinesie de la Săvârşin. Totuşi, aceste locaţii beneficiază de puţine
amenajări şi sunt slab promovate. Organizaţia SpeoWest promovează acest tip de turism în judeţ,
prin vizitele în rezervaţiile speologice pe care le coordonează, vizite care sunt accesate
maidegrabă de arădeni, decât de turişti din afara judeţului, şi care nu reuşesc să aibă un impact
semnificativ din lipsă de infrastructură.
Remarcăm la acest punct o primă soluţie punctuală: valoarea turistică a râului Mureș ar
crește enorm dacă orice turist (sau localnic) ar putea cu ușurinţă închiria caiace, canoe și bărci cu
motor pentru a realiza incursiuni pe apă. În momentul de faţă, în afara Parcului Natural „Lunca
Mureşului”, este aproape imposibil pentru turiști să facă acest lucru. Mai mult chiar, cluburile de
caiac‐canoe existente s‐ar putea susţine și ele mai bine dacă ar oferi caiace, canoe și alte tipuri de
ambarcaţiuni spre închiriere.
Există aşadar un potenţial de dezvoltare pe această direcţie, care însă trebuie accesat prin
dezvoltarea infrastructurii (menţionată în interviurile de grup ca fiind deficitară) şi prin
promovarea corespunzătoare a acestor posibilităţi de petrecere a timpului.
4.3.2 Turism cultural
Turismul cultural are ca principale repere palatele şi conacele (26 la număr), multe dintre
ele declarate monumente istorice, unele în stare de conservare mai bună, altele mai puţin bună.
Interviurile de grup au relevat câteva exemple de astfel de palate care au fost foarte bine
amenajate pentru turism şi întreţinute ca urmare a retrocedării sau concesionării lor către actori
privaţi, cum este cazul Castelului Regal de la Săvârşin. Dintre muzee, se evidenţiază Muzeul
oraşului Lipova, Muzeul Adam Müller Guttenbrunn, dar acestea nu au reuşit să joace un rol
semnificativ în circuitele turistice, ci servesc doar funcţii culturale locale.
Acest lucru este parţial valabil și pentru edificiile vechi, precum cetatea de la Șoimoș și
din alte localităţi. Deși valoarea lor istorică și culturală o depășește pe cea turistică, situarea
acestor ruine în cadru natural le conferă oportunitatea turismului activ, discutată în a doua parte a
strategiei de faţă. Privind toate aceste obiective este necesară conservarea aspectului arhitectural
al zonelor respective, astfel încât noile construcţii să nu creeze disarmonie, lucru corect observat
în cadrul consultărilor.
În privinţa turismului cultural există un exemplu semnificativ de succes. Mânăstirea
Maria Radna este un alt obiectiv cu potenţial foarte mare de atractivitate turistică, drept dovadă
fiind fluxurile constante de turişti străini. Construită în secolul al XVI‐ lea (1551), basilica Maria
Radna a servit iniţial călugărilor franciscani drept adăpost împotriva năvălitorilor otomani, a fost
ulterior refăcută şi modificată în perioada 1727 ‐1828. În interior, este împodobită cu o icoană,
realizată în stilul renaşterii târzii în Italia, despre care se spune că este făcătoare‐de‐minuni şi
care a primit în secolul al XVIII‐lea o ramă în argint, făcută de însuşi aurarul împăratului. De
asemenea, are un altar din marmură de Carrara și o colină în spatele bisericii, unde este
simbolizată calea Sfintei Cruci. Mânăstirea și împrejurimile sale necesită însă multiple
restauraţii.
Mânăstirea se află pe lista obiectivelor turistice de interes major nu doar pentru
decoraţiile deosebite din interior sau arhitectură, ci şi pentru că este deja inclusă pe lista
itinerariilor celor care aleg să facă pelerinaje, cu ocazia sărbătorilor religioase (exemplu relevant:
pelerinajul motocicliştilor). Maria Radna are câteva zeci de mii de vizitatori pe an, o vizită
durând aproximativ o oră și jumătate, conform spuselor reprezentaţilor Mănăstirii. În plus,
accesul se face uşor, fiind bine deservită de drumul european E68. Pelerinajele în judeţul Arad au
ca punct central Mânăstirea Maria Radna din Lipova, fiind integrată în circuite internaţionale de
pelerinaj şi îşi ghidează vizitatorii şi către alte obiective turistice din judeţ. Alte repere turistice
majore sunt Mânăstirea Hodoş‐Bodrog sau Mânăstirea Feredeu.
4.3.3 Turism de tranzit
Din interviurile de grup a reieșit că turismul practicat în judeţul Arad este, în prezent, în
primul rând de tranzit. Din mai multe motive, acest tip de turism este mai puţin rentabil din punct
de vedere economic. Preponderenţa sa în jud. Arad reiese și din anchetele de teren. Astfel,
turismul de tranzit şi cel de afaceri sunt cel mai frecvent enunţate atât ca menţiuni prime (41%,
respectiv 27%), cât şi secunde (31%, respectiv 22%).
Durata medie a sejurului este un indicator important pentru evaluarea tipului de turism
preponderent, cât și pentru înţelegerea direcţiei şi potenţialului de dezvoltare a actualelor tipuri
de turism. Conform informaţiei statistice, durata medie a sejurului are o tendinţă de scădere, de la
un maxim de 2,09 înnoptări pe sosire în 2005 la un minim de 1,83 în 2008. Durate de şedere mai
mari se înregistrează în hoteluri (1,86 înnoptări pe sosire în 2008 de la 2,3 în 2005) şi în taberele
şcolare (în jurul a 3 înnoptări pe sosire, dar o durată oricum mică pentru un spaţiu de cazare cu
destinaţie de tabără şcolară). Aceste valori indică mai degrabă practicarea unui turism de afaceri
şi de tranzit, de scurtă durată. Chiar şi pensiunile turistice rurale şi agroturistice, frecventate
aproape exclusiv pentru turism de recreere, au durate mici ale sejurului, cu o creştere importantă
abia în 2008, la 3,09.
4.4 Direcţiile cu potenţial maxim de dezvoltare
Concluzia pe care o putem extrage de pe urma acestei treceri în revistă este faptul că
strategia de dezvoltare turistică a jud. Arad trebuie să se concentreze în special pe facilitarea
turismului activ: îmbinarea vizitării obiectivelor naturale și culturale cu practicarea recreativă a
sporturilor (prin utilizarea caiacelor, a bicicletelor etc).
Facilitarea turismului de vizitare (natural și cultural) se poate face în special indirect, (1) prin
încorporarea obiectivelor turistice în circuite şi prin informarea turistică adecvată şi (2) prin
facilitatea colaborării și creării de reţele (networking) între operatorii privaţi.
De asemenea, este important ca, pe cât posibil, să fie eliminate piedicile puse în calea
mediului privat pentru că o parte din obiectivele turistice care nu intră direct în atenţia strategiei
Consiliului Judeţean pot desigur să intre în atenţia agenţilor privaţi. Pentru ca dezvoltarea privată
să aibă loc eficient şi organic este necesară însă eliminarea atât a piedicilor birocratice, cât şi a
eventualelor privilegii anti‐competitive.
Înainte de declanşarea crizei economice, sectorul turistic în judeţul Arad a cunoscut o
creştere a importanţei sale între celelalte ramuri economice ale judeţului şi o creştere a ofertei şi
diversităţii serviciilor hoteliere şi de restauraţie. Principala creștere a avut loc în turismul de
tranzit, acesta putând acţiona ca o bază pe care să se poată dezvolta și celelalte tipuri de turism.
4.5 Măsuri specifice pentru dezvoltarea turismului pe valea Mureșului

4.5.1 Crearea de circuite turistice
Crearea de circuite turistice are două scopuri strategice:
(1) Turiştii care vin într‐o localitate (inclusiv cei sosiţi în tranzit) să fie atraşi să meargă şi în
altele alăturate, diversificând astfel oferta de petrecere a timpului liber din judeţul nostru.
(2) Să crească atractivitatea destinaţiei turistice pentru acei turiști care nu ar fi venit altfel.
Atingerea primului scop presupune o mai bună informare a turiştilor în privinţa oportunităţilor de
vizitare pe care le au şi necesită costuri minimale pentru Consiliul Judeţean. Pentru a facilita
informarea şi abilitatea turiştilor de a identifica obiectivele turistice noi, ele trebuie grupate pe
categorii uşor recognoscibile şi uşor de reţinut. De asemenea, este necesară punerea la punct a
unor trasee urbane şi interurbane de mijloace de transport în comun care să deservească aceste
circuite.
Ex :
Valea Mureşului Cu maşina (E68): Săvârşin (hotel, parc, castel) <‐>Vărădia de Mureş (biserică
monument, camping) <‐> Căpruţa(camping) <‐> Bârzava (benzinărie, bancă) <‐> Conop (castel,
arcă [proiect în construcţie]) <‐> Odvoş (castel, pădure) <‐> Milova (ruină) <‐> Şoimoş, Lipova
şi Radna (camping, pensiune, motel, hotel, benzinărie, ruină, mânăstire, monument arhitectural,
biserică) <‐> Miniş/Ghioroc (pensiune, motel, camping, vie) <‐> Vladimirescu (pensiune,
benzinărie) <‐> Fântânele (castel), Bodrogul nou (mânăstire) <‐> Pecica (pensiune, benzinărie,
monument arhitectural).
4.5.2 Crearea de oportunităţi sporite pentru evenimente şi comunităţi neconvenţionale
Evenimentele neconvenţionale sunt un success în diferite părţi ale României. După cum
menţionam în secţiunea „ 1.3.6. Evenimente culturale”, există deja şi în Arad o serie de
evenimente de succes. Ele pot reprezenta o oportunitate sezonieră de câştig atât pentru populaţia
locală (ca urmare a activităţii comerciale ocazionate de ele), cât şi pentru autorităţile locale şi
judeţene prin efectul de multiplicare (de pildă, ca urmare a traficului rutier sporit şi a banilor
câştigaţi astfel din accizele la benzină sau ca urmare a închirierii unor terenuri publice pentru a
găzdui festivalurile). Datorită poziţiei geografice, judeţul Arad, oferă posibilităţi foarte bune de
acces aerian, rutier şi chiar feroviar din ţară şi din afară. În acest sens, organizatorii de
evenimente ar trebui să facă operabil aeroportul din Arad (sau să organizeze mai bine transferul
de la aeroportul din Timişoara), alături de firmele de transport aerian low‐cost.
Adeseori, astfel de festivaluri neconvenţionale sunt finanţate privat, participanţii fiind
dispuşi să plătească un billet de intrare relative scump. Însă Consiliul Judeţean/Consiliile Locale
pot încuraja festivalurile în mai multe moduri.
4.5.3 Creşterea şi regândirea finanţărilor acordate organizaţiilor neguvernamentale şi instituţiilor

care propun proiecte menite să sprijine turismul în judeţ finanţările trebuie să urmărească
direcţiile de acţiune cu maxim potenţial identificate în secţiunile precedente ale Strategiei.
Realizarea acestuia presupune o concentrare de resurse financiare, implicit mai mari de 50.000
lei/an (cât este bugetul din acest an pentru domeniul turism), de effort și de timp din partea
autorităţilor, inclusive coordonarea lor în urmărirea obiectivelor propuse. Pe termen lung,
obiectivele liniei de finanţare având ca arie tematică turismul să fie stabilite în colaborare cu
reţeaua operatorilor din turism, să fie mai concrete, cuantificabile, iar tipurile de proiecte de
implementat mai riguros definite, reformulând metodologia de finanţare a proiectelor din aria
tematică de finanţare.
Evaluarea rezultatelor proiectelor aprobate şi evaluarea atingerii obiectivelor liniei de
finanţare pentru turism trebuie făcută tot în colaborare cu operatorii.
4.5.4 Îmbunătăţirea infrastructurii și cadrului instituţional al turismului în jud. Arad
Acest obiectiv are trei componente de bază: infrastructura, comunicarea (marketingul) și

mediul de afaceri. Să observăm, mai întâi, natura duală a comunicării: aceasta ţine de
infrastructură de comunicare, atunci când se adresează turiștilor prezenţi în judeţul Arad (de
exemplu, materiale de ghidaj, hărţi, broşuri etc) și de marketing, atunci când se adresează
potenţialilor turiști. Totuși, bazele acesteia (ca, spre exemplu, brand‐ul) sunt comune. Încă un
element care ţine de comunicare în sens de marketing este portalul comun al operatorilor de
turism (Proiectul ‐ Site‐ul turistic Arad), care se regăsește mai jos în secţiunea dedicată
networkingului mediului de afaceri.
Serviciile de informare turistică (materialele de informare şi ghidajul) înregistrează cele
mai slabe evaluări, o nouă indicaţie cu privire la nivelul slab dezvoltat al comunicării şi
informării turistice. Astfel, peste 20% dintre turiştii intervievaţi s‐au declarat nemulţumiţi de
disponibilitatea şi calitatea materialelor de informare turistică şi de serviciile de ghidaj şi
prezentare a obiectivelor turistice vizitate. Alte motive de nemulţumire semnificative au fost
calitatea/lipsa indicatoarelor către obiectivele turistice şi calitatea infrastructurii rutiere care
asigură accesul către obiectivele turistice din zonă.
O parte din componentele deficitare ale infrastructurii turistice enumerate mai sus ies din
raza de acţiune directă a autorităţilor judeţene şi locale şi a instituţiilor subordonate, ca de
exemplu disponibilitatea serviciilor pentru organizarea de training‐uri şi conferinţe sau densitatea
mică a restaurantelor în anumite localităţi. Ea poate fi adresată însă indirect de către autorităţile
judeţene şi locale, prin măsuri menite să încurajeze mediul de afaceri: scăderi de taxe şi impozite
locale, facilitarea obţinerii de autorizaţii şi certificate care se obţin la nivel local etc.
Astfel, Consiliul Judeţean Arad poate acţiona, direct sau prin intermediul instituţiilor
subordonate, pentru remedierea principalelor deficienţe de infrastructură reclamate de operatorii
din turism şi de turişti: serviciile de informare turistică, dezvoltarea reţelei de transport în comun
şi îmbunătăţirea accesului rutier către obiectivele turistice. De asemenea, Consiliul Judeţean
Arad implementează proiectul “Înfiinţarea Centrului Naţional de Informare şi Promovare
Turistică al judeţului Arad”, în cadrul Programului Operaţional Regional Axa prioritară 5 –
Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, menit să îmbunătăţească serviciile de informare
turistică. Centrul Naţional de Promovare şi Informare Turistică al Judeţului Arad va avea printre
atribuţii: o inventarierea principalele resurse turistice ale judeţului, alcătuind o bază de date
reactualizată periodic; o informarea generală asupra ofertei turistice şi a atracţiilor turistice
locale, regionale sau naţionale; o realizarea, întreţinerea şi difuzarea pe Internet a bazei de date
turistice pentru vizitatori, structuri turistice şi agroturistice, instituţii de cultură, educaţie şi
administraţie locală; o realizarea reţelelor de puncte de informare turistică pe raza judeţului, la
solicitarea Consiliului Judeţean Arad; o conceperea, editarea şi difuzarea de lucrări de
specialitate cu caracter informativ din domeniul turismului şi pe suport scris, audio‐video şi
digital: broşuri, pliante, ghiduri, albume, hărţi, cataloage, casete audio, filme documentare şi alte
materiale în scopul promovării imaginii judeţului Arad; o organizarea de manifestări
expoziţionale de turism pe plan local şi regional şi de activităţi generale de marketing intern şi
extern cu rol în creşterea circulaţiei turistice locale şi regionale; o informarea privind oferta
locală de cazare, ca serviciu cu titlu gratuit.
4.5.5 Comunicarea și facilitarea informării turistice cu privire la judeţul Arad.
Cercetarea realizată de CADI și INSOMAR a scos în evidenţă calitatea nesatisfăcătoare a

informării turistice. Atât operatorii de turism, cât şi turiştii consideră că posibilităţile de
informare turistică sunt insuficiente. Pe lângă remedierea ariilor problematice reclamate de
operatori şi turişti, strategia de dezvoltare a turismului pe direcţiile recomandate presupune un
efort de comunicare proaspăt, în armonie cu noul brand turistic al judeţului.
Astfel, pentru facilitarea informării turistice cu privire la judeţul Arad recomandăm:
Grupul de activităţi 1: Conceperea unui brand turistic ș i a unei strategii de comunicare
o Crearea unei imagini unitare (brand). Un prim element de infrastructură este crearea unei
imagini publice unitare. În acest sens, trebuie să existe o corelaţie între direcţiile identificate cu
potenţial maxim de dezvoltare şi natura brandului. Astfel, brandul subliniază şi el combinaţia
natură și recreere, sport şi cultură.
Grupul de activităti 2: Diseminarea brandului prin infrastructura de informare și dezvoltarea
acesteia
Dezvoltarea infrastructurii de informare este esenţială în direcţia diseminării pe internet şi
pe reţelele de socializare a informaţiei cu privire la obiectivele turistice, posibilităţile de cazare şi
mijloacele de transport, a semnalizării şi prezentării obiectivelor turistice de pe circuite
4.5.6 Sprijinirea IMM‐urilor care activează în turism.
Cercetarea realizată de CADI a relevat faptul că antreprenorii din turism se confruntă cu

un număr de probleme, între care se evidenţiază: complexitatea cadrului legislativ din turism,
tendinţa de reglementare excesivă şi de centralizare la nivelul ministerului de resort a unor
decizii cu privire la caracteristicile şi structura produselor turistice, care ar putea fi stabilite cu
costuri mult mai mici direct de către piaţă, bariere în iniţierea, desfăşurarea sau finalizarea unei
activităţi antreprenoriale în turism, taxe locale mari, controale abuzive din partea instituţiilor de
control şi dificultăţi în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene.
4.6 Plan de acțiune
Proiect Termen Responsabil Surse de Nivel de Indicatori Responsabil

de finanţare prioritate monitorizare/ monitorizare/
realizar evaluare evaluare
e Buget
estimat
„Promovarea 2015 CJA Fondul 1 Efectuarea de CJA, CCJA,

turismului European pentru raportări, situaţii AM
arădean prin Dezvoltare statistice
circuite Regională– periodice.
culturale” P.O.R.–Fonduri
publice ale CJA
Buget: costurile
se vor stabili
împreună cu
specialiştii.
„Circuite 2016 CJA, APL si Fondul 2 Raportare către CJA, AM

Turistice Stadiu: GAL European pentru structurile
Active”(const urmează Agricultură şi Autorităţii de
ruirea unei a fi Dezvoltare Management ș i
piste de iniţiat Rurala ale Agenţiei
bicilete pe de Plăţi
traseul Fonduri publice specifice
Săvârșin- ale CJA programelor din
Căpâlnaș- Axa LEADER
Buget: costurile
Zăbalț)
se vor stabili
împreună cu
specialiştii
Înfiinţarea 2013 CJA Fondul 2 Efectuarea de CJA

Centrului European pentru raportări,
Naţional de Dezvoltare situaţii statistice
Informare și Regională– periodice
Promovare şi P.O.R
Turistică–
Arad Fonduri publice
ale CJA
Buget proiect:
1.418.963 lei
Facilitarea 2012 CNIPT Arad‐ Sprijinul poate 2 Indicatori CJA, CNPIT
închirierilor agenţii lua diverse statistici de
de mașini, Stadiu: economici din forme, de disponibilitate a
biciclete, urmează turism stabilit. serviciilor,
caiace, bărci a fi respectiv de
cu motor, iniţiat Buget: costurile utilizare a
ATV‐uri în se vor stabili acestora
orașul Lipova. împreună cu
specialiștii.
Realizarea 2016 APL Fonduri 2 Prelucrarea

unor proiecte Stadiu:în Guvernamentale documentelor –
de curs de Alte fonduri prin efectuarea
reamenajare realizare europene Buget: de raportări,
urbanistică, costurile se vor situaţii
reabilitare a stabili împreună statistice.
unor obiective cu specialiştii.
turistice
antropice
pentru
Municipiul
Arad şi
oraşele din
judeţ.
Cursă low‐ 2012 CJA, Buget: costurile 1 Prelucrarea Persoane cu

cost spre și Stadiu: operator se vor stabili documentelor – atribuţii în
dinspre Arad urmează aerian privat împreună cu prin efectuarea acest sens
a fi specialiştii de raportări,
iniţiat situaţii statistice
Înfiinţarea 2012 CJA, Fonduri publice 1 Număr de CJA, CCJA

unei Asociaţii Stadiu: operatori şi private, operatori
a Operatorilor urmează privaţi bazate pe cotizanţi, buget,
din a fi cotizaţii. activităţi.
Turism(AOT) realizat
Buget:costurile
se vor stabili
împreună cu
specialiştii.
Cap. 5 Studiu de caz. Strategia de dezvoltare turistică a satului
Charlottenburg și a domeniului de vânătoare Șarlota
Charlottenburg (sau Șarlota, s-a mai numit Barița, iar în germană Charlottenburg,
Charlotenburg ) este o localitate din județul Timiș, Banat, România. Face parte din comuna
Bogda și a fost înființată în 1771, odată cu cel de-al doilea val de colonizări germane. Satul a fost
întemeiat cu 32 de familii (171 persoane) imigrate din Provincia Autonomă Trento (actualmente
în regiunea Trentino-Tirolul de Sud, Italia), Lorena și Baden-Württemberg.
Se remarcă prin faptul că este singurul sat construit în formă de cerc din Banat. Din acest
motiv întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii și
Cultelor, cu codul TM-II-s-A-06198
Datoriă unicității arhiteturii acestui sat și a complexului de vânătoare Șarlota aflat în
imediata apropiere, consider că dezvoltarea durabilă a turismului se poate face pe două direcții:
turism rural si turism cinegetic.
Strategia de dezvoltare a satului Charlottenburg presupune un plan bine structurat de
investiții și implementarea unor proiecte care să permită dezvoltarea turismului rural, astfel încât
tot mai mulți turiști să viziteze această zonă. Prin dezvoltarea turismului rural în satul
Charlottenburg se vizează atragerea difertitelor tipuri de turiști, aceștia pot fi: urmașii etnicilor
germani care au locuit în acest sat iar acum sunt plecați Germania, copii de la orașe ( în special
Timișoara și Arad ) care vor să cunoasca activitățile dintr-o gospodărie țărănească și mai ales
cultura șvabilor din Banat, un al treilea segment al cererii este orășeanul, care dorește să
scape de stresul cotidian, să-și petreacă vacanța într-un mediu curat și să aibă un regim alimentar
sănătos, altă categorie de potențiali este reprezentată de persoanele cu venituri mari, care doresc
să încerce ceva nou, personae cu copii cărora doresc să le ofere un mediu atractiv și mai curat
pentru petrecerea vacanțelor.
5.1 Strategia de dezvoltare pentru turismul rural
Prin turism rural înțelegem o forma a turismului care include orice activitate turistica
organizata și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice
locale /naturale, cultural-istorice, umane.
Datoriă faptului că acest sat a fost înființat de către etnici germani, consider că în
promovarea turismului, trebuie pusă în valoare această cultură a șvabilor, tradițiile lor,
obiceiurile lor, gastronomia specifică, arhitectura etc.
La implementarea proiectelor care au ca scop dezvoltarea turistică a localității
Charlottenburg trebuie să participe atât autoritățiile locale cât și investitorii privați. Rolul
autorităților fiind acela de a asigura și a întreține infrastructura de transport, asfaltarea străzilor, a
drumurilor comunale și județene, asigurarea de utilități atât locuitorilor satului cât și
investitorilor privați, oferirea de avantage celor care doresc să investească în tursim, asistență
juridică etc. Rolul investitorilor privați este acela de a valorifica potențialul turistic al satului,
amenajarea de unități de cazare cu arhitectura specific satelor de șvabi, unități de alimentație cu
produse specifice șvabești, folosirea de produse proaspete de la localnici, amenajarea unor locuri
de agrement pentru turiști etc.
Punerea în valoare a potențialului turistic al zonei se poate face numai prin
implementarea unor proiecte bine definite însumate intr-o strategie clară și obiectivă de
dezvoltare a turismului.
Primii interesați de dezvoltarea turismului ar trebui să fie autoritățiile locale, care pot
beneficia de pe urma acestui segment economic. La fel ca și în celalalte tipuri de turism și în cel
rural este nevoie de o bună infrastructură. Aceasta terbuie să fie una din principalele direcții de
acțiune ale autorităților. Prin intermediul banilor de la buget sau prin fonduri europene,
autoritățile locale trebuie să aibă în vizor menținerea căilor de acces într-o stare cât mai bună,
aceasta însemnând asfaltarea drumurilor principale, pietruirea si mentenanța drumurilor
secundare. Cu cât căile de acces sunt mai facile și ușor de folosit cu atât numărul de turiști crește.
De asemenea trebuie asigurate uitilități măcar la un nivel mediu, asta însemnând apă curentă,
canalizare, curent electric etc. La acestea se pot adăuga și alte utilități secundare precum acces la
internet, servicii poștale și chiar transport dinspre marile centre urbane către satul
Charlottenburg. Întreaga comunitate se poate bucura de aceste facilității, atât locuitorii satului
cât mai ales cei care investesc in turism.
Tot la capitolul infrastructură de acces se poate iniția un proiect inedit, amenajarea unor
piste de bicilete care să lege satul Charlottenburg de marile centre urbane din zonă precum
Timișoara și Arad sau chiar de Băile Lipova de unde turiștii pasionați de excursii în aer liber și
cicloturism pot vizita singurul sat circular din România.
Un alt proiect în care se pot implica autoritățiile locale este acela de amenajare acâtorva
case-muzeu care să fie reprezentative pentru cultura germană din Banat. Casele să fie utilate cu
toate uneltele și obiectele specifice vieții la țară pornind de la unelte agricole pâna la mobilierul
interior și elemente decorative populare specifice șvabilor bănățeni. De asemenea se pot organiza
diferite expoziții cu produsele meșteșugarilor șvabi.
Pentru o mai bună informare a turiștilor e absolut necesar instalarea măcar a unui panou
informativ plasat într-o zona ușor accesibilă care să cuprindă date despre istoricul satului, despre
primii coloniști, poze cu membrii marcanți ai comunității sau scene din viața de zi cu zi a
etnicilor germani.
Un pas vital spre reușita promovării turismului în Charlottenburg este creearea unui brand
local. Acest brand trebuie sa aibă la baza arhitectura specifică a satului și de asemenea cultura și
tradițiile șvabilor. Acest lucru se poate realiza de către primarie prin intermediul unor firme
specializate care să se ocupe de partea de marketing și de promovare a satului.
Un alt segment în care se pot implica autoritățiile administrative este acela al organizării
evenimentelor culturale cu specific popular la care să participe atât formații din România cât și
de peste hotare. Se pot organiza de asemenea târguri de produse locale specifice, festivaluri
medievale, sărbători câmpenești și vânătorești, toate acestea putând avea loc în centrul satului.
Succesul dezvoltării turismului rural în Charlottenburg depinde de atragerea de
investitori. Pentru aceasta este nevoie să se creeze un mediu atrăgător, propice investițiilor în
turism. Autoritățiile locale pot oferi facilități precum impozite pe terenuri mai mici celor care
investesc în turism, sau concesionarea terenurilor la prețuri avantajoase investitorilor cu condiția
ca aceștia să amenajeze unități de cazare și alimentație care să se încadreze în specificul local. De
asemenea pot oferi o informare corectă, sprijin juridic și financiar localnicilor care doresc să îți
amenajeze casele pentru primirea turiștilor.
Pentru ca ședera turiștilor să fie cât mai plăcută, se pot amenaja spații de agrement ca de
exemplu amenajarea unui parc, a unui teren de fotbal sau tenis sau de ce nu a unei săli de fitness.
Toate aceste proiecte se pot realiza fie cu bani de la buget fie cu bani din fonduri
europene. Cu siguranță succesul turismului rural în Charlottenburg depinde de investițiile făcute
de către autorități în implementarea acestor proiecte.
5.2 Strategia de dezvoltare pentru turismul cinegetic

Cea de-a doua mare direcție de dezvoltare a turismului este reprezentată de turismul
cinegetic. În apropiere de satul Charlottenburg se găsește Domeniul de vânătoare Șarlota,
domeniu cu o tradiție de peste 100 de ani în arta vânătorii.
Acesta este cel mai vechi parc de vânătoare din România, astfel, încă din anul 1890,
stăpânitorul pământurilor din Charlottenburg, contele Siegfried von Wimpffen construiește aici o
Casă de vânătoare. Apoi, în 1902, începe împrejmuirea și amenajarea pădurii ca parc de
vânătoare, pe o suprafață inițială de 18 hectare, care ajunge în final, la 1195 hectare. Acest parc a
fost colonizat cu exemplare de cerb lopătar aduse din Serbia, iar mai apoi și din Boemia,
Germania și Austria.
Domeniul de vânătoare este foarte bine cunoscut printre pasionații acestui sport astfel ca
atrage sute de vânători care vin aici să-și îmbăgățească colecția de trofee.
Preţurile pe care vânătorii le plătesc pentru trofeele de aici variază în funcţie de calitatea
sa, dar şi de animal. Numai în cazul cerbilor, ele pornesc de la 500 de euro şi pot ajunge până la
4.000 euro.
Domeniul de vânătoare Șarlota este un foarte bun exemplu de dezvoltare durabila.
Datorită rezultatelor bune și a experienței dobândite de-a lungul timpului în gospodărirea
cinegetică a efectivelor de cerb lopătar, Domeniul de Vânătoarea de la Șarlota a constituit
principala sursă pentru colonizarea cerbului lopătar pe alte terenuri de vânătoare din toată țara,
constituindu-se 48 de populații în cca 30 de județe. Din cele cca 1000 de exemplare colonizate, s-
a reușit menținerea în prezent, în 28 de nuclee populaționale. Totodată, de-a lungul timpului,
cerbul lopătar crescut la Șarlota a fost colonizat și în Germania, Austria, Bulgaria și nu numai.
Un pas important în devoltarea domeniului de vânatoare a fost aducerea și aclimatizarea
muflonilor, care reprezintă o atracție specială atât pentru vânătorii români cât și pentru cei veniți
din Germania, Italia, Austria, dar şi din Liban sau China
Momentan domeniul de vânătoare se bazează pe un turism de nișă ceea ce se traduce
printr-un număr relativ mic de turiști care vin în zonă. Consider ca numărul de turiști ar putea
crește simțitor dacă pe acest domeniu de vânătoare ar fi atrași și turiști care nu se ocupa cu
vânătoarea dar care vor sa iasă în natură. Pentru aceasta, administratorul domeniului de la
Șarlota, Romsilva, ar putea amenaja un poligon de tir în care cei care doresc să poată invăța arta
vânătorii, să organizeze cursuri de tir cu arma sau cu arcul, cursuri de supraviețuire în natură,
concursuri specifice de tir etc.
Consider că satul Charlottenburg prin arhitectura sa specifică și tradițiile germanilor
precum și domeniul de vânătoare de la Șarlota, au un potențial foarte de mare de atragere a
turiștilor. Cu o bună strategie de dezvoltare a zonei care să cuprindă cele două ramuri, turismul
rural și turismul cinegetic, zona ar putea devenii foarte atractivă pentru turiștii din vestul țării și
nu numai. Problema constă în disponibilitatea autorităților de a investi și a promova turismul în
această zonă.
100 tonee cupru, ace54sta era topit tot aici pe locul denumit de popor "La barbier5454
Bibliografie şi webografie
Ardelean, A., (1971), Ocrotirea naturii în judeţul Arad, Editura Gutenberg, Arad
Ardelean, A., et. all., (1978), Flora şi vegetaţia Munţilor Zărand, Editura Universităţii Babeş-
Bolyai, Cluj.
Ardelean, A., Dumescu, F., (2000), Rezervaţiile naturale din judeţul Arad, Editura „Vasile
Goldiş”, University Press, Arad
Bleahu V. (2001), Monografia oraşului Lipova judeţul Arad, Ed. Marineasa, Timişoara
Căpitan (Dănoiu), D.M. (2015), Starea factorilor de mediu şi influenţa asupra turismului în
judeţul Arad. Teză doctorat, Oradea.
Filip V. - Colecţia de artă şi casa memorială „Eugen Popa şi Eugenia Hagiu” la Săvârşin, în
Jurnal arădean din 15.02.2013
Godea, I. și Medeleanu, H. (2009). Biserici de lemn din Arad. Timișoara: Editura Brumar.
Grigore M., (1989), Defileuri, chei şi văi de tip canion în România, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
Iancu M., Parichi M. (1971), Observații geomorfologice și pedologice în Piemontul înalt al

Lipovei, Dări de seamă ale ședințelor, Vol. LVII (1969-1970), 5, Tectonică și geologie regională.
Ianoş I., Popa N.(coord.), 2011, Eléments de planification territoriale et de développement
régional, Editura Universitară, Bucureşti
Mihăilescu V. (1966), Dealurile şi câmpiile României. Studiu de geografie a reliefului. Edit.
Ştiinţifică, Bucureşti.
Murgu E.(2009), Comuna Petriş, trecut şi prezent – contribuţie monografică, Editura Mirador.
Olaru M.,(1996) Turismul in Munţii Banatului. Resursele turistice naturale şi antropice, Editura
Hestia, Timişoara, Colecţia ,,Montana”,
Olaru, M., 2000, Charlattenburg-un model de aşezare rurală inelară în Banatul românesc. În:
Regional Conference of Geography. Regionalism and integration: culture, space, development.
The papers of the IVth Edition. Timişoara, 12-14 Mai 2000. TimişoaraTubingen-Angers, pp.,
421-431
Olaru, M., (2002), Strategia de dezvoltare a turismului în Banat, în: Geocarpatica. Analele
Universităţii Creştine"Dimitrie Cantemir". Facultatea de Geografie-Turism. Revistă geografică,
an.II, nr.2, Sibiu, pp. 137-144
Petrea, Rodica, Petrea D. (2000), Turism rural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca
Pişota, I., L. Zaharia & D. Diaconu (2005) Hidrologie, Editura Universitară, Bucureşti
Popa N. (coord.), 2008, Banatul. Identitate, Dezvoltare, Colaborare regională [The Banat.
Identity, Development, Regional Co-operation], Ed. Mirton, Timişoara
Snak, O., (1976), Economia şi organizarea turismului, Editura Sport-Turism, Bucureşti
Şimon A.L. (2011), Cercetarea etnografică şi folclorică a Defileului Mureşului de Jos (Lipova
Săvârşin). Mentalităţi arhaice şi modernitate întârziată (rezumat teză doctorat), Bucureşti.ms.
Tomoni,D., Oltean,I.Gh., Milostean,D., (1991) – Biserici de lemn din Zona Făgetului, Editura
FED- Filiala Lugoj.
VelceaV.,Velcea I.,Mândruţ O.,(1981), Judeţele patriei,- Arad Monografie, Editura Academiei,
Bucureşti
Vespremeanu E. (1972), Dealurile Lipovei și defileul Mureșului, Rezumatul tezei de doctorat,
Universitatea din București.
*** (1962,1966), Clima R.S.România, vol.I,II, Bucureşti
*** (1981), Judeţele patriei, Timiş- Monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti
*** (1987), Geografia României I.Geografia fizică . Edit. Academiei, Bucureşti
*** (1987), Geografia României, III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Edit.
Academiei, București.
*** (1992), Geografia României IV. Regiunile pericarpatice : Dealurile şi Câmpia Banatului şi
Crişanei, Pod.Mehedinţi, Subcarpaţii, Piemontul Getic, Podişul Moldovei. Edit. Academiei,
Bucureşti
*** (2009), Propuneri strategice pentru dezvoltarea turismului cultural în Banat (coord.
Corina Răceanu), Institutul Intercultural Timişoara
*** (2011), Itinerarii spirituale arădene. Lăcaşele de cult. Centrul cultural judeţean Arad.
EdituraTiparniţa. Arad.
*** (2013), Actualizare plan de amenajare a teritoriului județului Timiș, Etapa II, vol.3, zone
protejate, turism.
http://bulciu.blogspot.ro/
ro.wikipedia.org/wiki/Bulci,_Arad
www.cjarad.ro/
www.cjarad.ro/.../ANEXA%201%20trasee%20culturale(pag%213-223...
http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Teleki_din_Căpâlnaş
Vighi Daniel , Castele în ruină pe Valea Mureşului, Atelier Civic Ariergarda, pe

ariergarda.go.ro/castele.html.
drd. arh. Anca Majaru, ist. Irina Leca, Castelul Mocioni-Teleki, Căpâlnaş.Monumente
uitate,org.ro.
https://savarsincity.wordpress.com/cazare/pensiunea-carmen-savarsin-arad-romania/
http://arad.geto-dacii.ro/?p=633
enciclopediaromaniei.ro/wiki/Crivobara
http://www.speowest.ro/index2.php?p=sinesie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Charlottenburg,_Timi%C8%9
http://www.casaaltringen.ro/rezervari.html
http://www.cazarelapensiune.ro/savarsin/cazare-savarsin
http://travelminit.ro
http://casabata.ro/
http://www.infopensiuni.ro/cazare-lipova/#
Anexa nr. 1
LISTA RESURSELOR TURISTICE NATURALE
Nr.crt. Denumirea Localizare
1. Rezervaţia Balta Şoimoş Cartierul Şoimoş, oraşul

Lipova
2 Rezervaţia Locul fosilifer comuna Dorgoş

Zăbalţ
3 Peştera lui Duţu comuna Săvârşin
4 Peştera Sinesie comuna Săvârşin
5 Parcul dendrologic comuna Bata

din satul Bulci
6 Parcul dendrologic de la comuna Birchiş

Căpâlnaş
7 Rezervaţia Locul fosilifer comuna Bârzava

Monorostia
8 Rezervaţia forestieră Runcu comuna Bârzava

– Groşi
9 Rezervaţia comuna Dorgoş

naturală,,Măgura cu
Ghimpi ,, Pătârş,
10 Rezervaţia paleontologică comuna Bara

Locul Fosilifer Rădmăneşti
11. Rezervaţia cu ghimpi de la Pestiş
Groşi şi Pestiş
12. Parcul dendrologic de la Săvârşin

Săvârşin
13. Parcul dendrologic de la Neudorf

Neudorf
14. Parcul castelului Salbek din comuna Petriş

satul Petriş
LISTA RESURSELOR TURISTICE ANTROPICE
Nr.crt. Denumirea Localizarea
1. Cetatea Şoimoş Șoimoș
2 Fortificaţie preistorică ( circa Lipova

1000 î.d.Hr.)şi donjonul de la
Lipoviţa (sec. XIII)
3 Bazarul turcesc Lipova
4 Pivniţele fostei mănăstiri Lipova

minorite
5 Ansamblul urban Lipova Lipova
6 Vechea şcoală românească Lipova
7 Ruinele unei abaţii Bulci

benedictine din sec.XIII-XIV
la Bulci
8 Vestigii dacice şi romane din Bulci
Situl arheologic de la Bulci
9 Fortificaţia medievală (sec. Căpâlnaş
XIV –XV) de la Căpâlnaş
10 Mănăstire Chelmac
benedictină/fortificaţie
medievală (Eperyes) (sec. XII
–XVI)
11 Ruinele exploatării miniere Milova
“Zidurile de la Tău”
12 Cetatea de pământ de al Alioş
Alioş
13 Cetatea ,,Dosul » de la Bencecul de
Bencecul de Jos Jos
14 Aşezarea fortificată de la Herneacova

Herneacova
15 Cetatea de pământ de la Maşloc
Maşloc
16 Situl arheologic de la Vărădia de
Vărădia de Mureş Mureş
17 Situl arheologic de la Conop Conop
18 Conacul lui Ştefan Cicio Pop Conop
19 Castelul de la Bulci Bulci
20 Castelul Mocioni – Teleki Căpâlnaş
21 Castelul Regal de la Săvârşin Săvârşin
22 Castelul Salbek Petriş

23 Mănăstirea şi Biserica de Radna
pelerinaj Maria
24 Mănăstirea ,, Sfânta Cuvioasă Dobreşti
Parascheva"
25 Biserica Ortodoxă Lipova
Adormirea Maicii Domnului
26 Biserica „Buna Vestire” Lipova
27 Biserica Romano-Catolică Lipova
28 Biserica de lemn din Bruznic Bruznic
29 Biserica Ortodoxă cu FLESA Ususău

TRAFORATĂ
30 Biserica Romano-Catolică Bulci
din Bulci
31 Biserica de lemn din satul Troaş
Troaş, comuna Săvârşin
32 Biserica de lemn din satul Corbeşti
Corbeşti
33 Biserica de lemn din satul Roşia Nouă
Roşia Nouă
34 Biserica de lemn din satul Juliţa
Juliţa
35 Biserica de lemn din satul Groşii Noi
Groşii Noi
36 Biserica de lemn din Dubeşti Dubeşti
37 Biserica de lemn din Groşi Groşi
38 Biserica de lemn din Povergina

Povergina
39 Biserica de lemn din Topla Topla
40 Biserica de lemn din Zolt Zolt
41 Biserica de lemn din Nemeşeşti

Nemeşeşti
42 Biserica sârbească de lemn Lucareţ
din Lucareţ
43 Biserica de lemn din Crivobara
Crivobara
44 Biserica ortodoxă din Căprioara
Căprioara
45 Biserica de lemn din Dobreşti
Dobreşti, Timiş
46 Muzeul Orăşenesc Lipova Lipova
47 Colecţia de artă Lipova

bisericească ,, Ştefan Crişan”
48 Muzeul Etnografic şi Bata
Folcloric Bata
49 Colecţia de artă şi casa Săvârşin
memorială „Eugen Popa şi
Eugenia Hagiu”
50 Muzeul Memorial Adam Zăbrani
Müller Guttenbrunn
51 Punctul muzeal Temeşeşti Temeşeşti
52 Monument La Ruga
53 Monumentul Eroilor căzuţi Lipova

în Primul Război Mondial
(1914-1918) . Lipova
54 Monumentul Eroilor Lipova
Români şi Francezi din
Războiul pentru reîntregire
55 Monumentul Eroilor Români Lipova
din Al Doilea Război
Mondial
56 Staţiunea Lipova Băi Lipova Băi
57 Clădirea Sediului ,,S.C. Ususău

Rotolemn, SRL,,
58 Case de lemn aflate pe lista -
monumentelor istorice
59 Situl rural « Satul Charlotenburg
Charlotenburg »
60 Moara de apă din Temeşeşti Temeşeşti
Anexa nr.2
Listă fotografii
Nr. Denumire Sursa

crit
1 Vulcanul de la Şanoviţa – Lucareţ Ianăș Daniel (2014)
2 Valea Mureşului Ianăș Daniel (2014)
3 Parcul dendrologic de la Căpâlnaş, comuna Birchiş Ianăș Daniel (2014)
4 Parcul dendrologic de la Săvârşin Ianăș Daniel (2014)
5 Cetatea Șoimoș Ianăș Daniel (2014)
6 Ruinele fortificaţiei medievale de la Chelmac Ianăș Daniel (2014)
7 Castelul de la Bulci Ianăș Daniel (2014)
8 Castelul Mocioni – Teleki de la Căpâlnaş https://

adytzu344.wordpress.com/
savarsin/
9 Castelul Regal de la Săvârşin https://

savarsin/
10 Castelul Salbek din localitatea Petriş http://

www.dreamdestinations.ro
/castelul-salbek-petris-
romania-10063/
11 Mănăstirea Radna Ianăș Daniel (2014)
12 Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Lipova Ianăș Daniel (2014)
13 Biserica de lemn din satul Troaş, comuna Săvârşin Ianăș Daniel (2014)
14 Biserica de lemn din satul Corbeşti Ianăș Daniel (2014)
15 Biserica de lemn de la Roşia Nouă Ianăș Daniel (2014)
16 Biserica de lemn din satul Juliţa Ianăș Daniel (2014)

17 Biserica de lemn din satul Groşii Noi Ianăș Daniel (2014)
18 Biserica de lemn din Povergina Ianăș Daniel (2014)
19 Biserica de lemn din Nemeşeşti Ianăș Daniel (2014)
20 Biserica de lemn din Dobreşti Ianăș Daniel (2014)
21 Casă din Bata, cel mai vechi obiectiv al Muzeului Satului Ianăș Daniel (2014)
Bănăţean Timişoara
22 Muzeul de Etnografie, Artă Decorativă şi Grafică din https://

Săvârşin adytzu344.wordpress.com/
savarsin/
23 Colecţia de artă şi casa memorială „Eugen Popa şi Eugenia https://

Hagiu” Săvârşin adytzu344.wordpress.com/
savarsin/
24 Monumentul Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial https://

savarsin/
25 Baile Lipova Ianăș Daniel (2014)
26 Casă de lemn (secolul XIX) Ianăș Daniel (2014)

satul Pădurani, comuna Mănăştiur
nr. 20
27 Satul Charlotenburg https://ro.wikipedia.org/

wiki/
Charlottenburg,_Timi
%C8%99
28 Port tradițional din satul Birchiș http://

www.romanianmuseum.co
m/Romania/
RomaniaEthnoBANATses
.htm
29 Pensiunea Carmen, Săvârşin https://

savarsin/

De Copiat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

De Copiat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE

EVALUAREA ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI

2.1. Potenţialul turistic natural

 Rezervaţia Locul fosilifer Zăbalţ

 Peştera lui Duţu

Peştera este o arie protejată de interes naţional ce corespunde categoriei IV (IUCN),

 Peştera Sinesie de la Căprioara

Situată în arealul localităţii Căprioara (Comuna Săvârșin, județ Arad) la circa 1 km de

 Locul fosilifer Monoroștia

2.1.2. Potenţialul climato-turistic

2.1.3. Potenţialul turistic hidrografic

a) Izvoarele minerale de la Lipova (Strada Lugojului nr.50 oraşul Lipova)

2.1.4. Potenţialul turistic biogeografic

 Parcul dendrologic Neudorf

 Parcul dendrologic din satul Bulci

 Parcul dendrologic de la Căpâlnaş

 Parcul dendrologic de la Săvârşin

 Parcul castelului Salbek din satul Petriş

2.1.5. Potenţialul turistic al ariilor protejate

 Rezervaţia Balta Şoimoş (Cartierul Şoimoş, oraşul Lipova)

 Rezervaţia naturală Runcu – Groşi

În Rezervaţia naturală Runcu – Groşi se găsesc păduri virgine, precum şi păduri

 Rezervaţia ,,Măgura cu ghimpi,, de la Pătârş, comuna Ususău

 Rezervaţia cu ghimpi de la Groşi şi Pestiş

2.2. Potenţialul turistic antropic

2.2.1. Obiective cultural - istorice

2.2.1.1 Edificii istorice

Foto 5. Cetatea Șoimoș

 Lipova Fortificaţie preistorică ( circa 1000 î.d.Hr.)şi donjonul de la Lipoviţa

 Bazarul turcesc (Piaţa Libertăţii nr. 6, oraşul Lipova)

 Vechea şcoală românească Lipova

A fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi cuprinde elemente de stil

 Ruinele unei abaţii benedictine din sec.XIII-XIV la Bulci (ABAS DE BULS)

 Vestigii dacice şi romane din Situl arheologic de la Bulci

 Fortificaţia medievală (sec. XIV –XV) de la Căpâlnaş

 Mănăstire benedictină/fortificaţie medievală (Eperyes) (sec. XII –XVI) de la

Foto 6. Ruinele fortificaţiei medievale de la Chelmac

 Ruinele exploatării miniere “Zidurile de la Tău” de la Milova.

 Cetatea de pământ de la Maşloc

 Situl arheologic de la Vărădia de Mureş

 Situl arheologic de la Conop

2.2.1.2 Castele şi conace

Este situat la intrarea în localitate dinspre Lipova, în stânga DJ 882.

Foto 7. Castelul de la Bulci

Conform documentelor, localitatea a fost proprietatea familiei Varadi până la jumătatea

 Castelul Mocioni – Teleki din Căpâlnaş

Foto 8. Castelul Mocioni – Teleki de la Căpâlnaş

 Castelul Regal de la Săvârşin

Foto 9. Castelul Regal de la Săvârşin

 Castelul Salbek din Petriş

Foto 10. Castelul Salbek din localitatea Petriş

Este situat în județul Arad, la 50 de km de municipiul Arad, în localitatea Odvoș, ce ține

Foto 11. Castelul Konopi de la Odvoş

2.2.1.3. Edificiile religioase

Mănăstirea poate fi observată de la mari distanţe, deoarece este aşezată pe o colină

Foto 12. Mănăstirea Radna

 Mănăstirea ,, Sfânta Cuvioasă Parascheva" din Dobreşti

 Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (Str. 9 Mai nr. 3 Oraşul

Foto 12. Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Lipova

 Biserica „Buna Vestire”(Strada Şoimoş nr.316. Oraş Lipova)

 Biserica Romano-Catolică (Strada Haşdeu nr.2, oraşul Lipova)

 Biserica de lemn din Bruznic