Destinatii turistice montane competitive

Cap. 1 Particularitati, evolutii si tendinte la nivel mondial

Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost
definit in variante dintre cele mai felurite: arta de a calatori pentru propria
placere (M. Peyromarre Debord); activitate din timpul liber care consta in a
calatori sau locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna,
imbogatirea experientei de culturi, datorita cunoasterii unor noi aspecte umane si
a unor peisaje necunoscute (Jan Medecin); fenomen al timpurilor noastre,
bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si de schimbare a mediului
incojurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturii ca rezultat al
dezvoltarii comertului, industriei si a perfectionarii mijloacelor de transport
(Guy Freuler).
Din punct de vedere etimologic, cuvantul 'TURISM' provine din termenul
englezesc 'TO TOUR' (a calatori, a colinda), avand deci semnificatia de
excursie.
Odata cu evoluarea turismului din ultimele decenii si devenirea lui intr-o
miscare de masa, muntele s-a impus mult in atentia investitorilor si promotorilor
acestei forme de turism, datorita numeroaselor conditii pe care le propune
pentru desfasurarea unei activitati cu rezultate benefice. Efectele dezvoltarii
turismului montan in plan economic si social, desi destu de greu de cuantificat,
sunt apreciate ca fiind foarte importante.
Tendintele pe care oferta turistica montana le-a cunoscut pana in
momentul de fata au fost corelate cu cele inregistrate in domeniul cererii
turistice, ceea ce a constituit esenta evolutiei continue si in ritmuri inalte a pietei
turismului montan si in special a turismului pentru practicarea sporturilor de
iarna. Diferitele strategii care au fost alese pentru dezvoltarea ofertei turismului

montan s-au bazat pe o buna cunoastere a cererii in evolutia sa, dar si pe

conditiile specifice de ordin economic, social si ecologic.
In acest sens, putem spune ca impactul cel mai mare asupra strategiilor de
crestere a ofertei 1-a avut constientizarea, pe plan international, a problemelor
in ceea ce priveste dezvoltarea durabila a turismului, concept ce presupune o
corelare atenta intre dezvoltarea turistica prezenta si habitatul natural si uman.
1.1.

Turismul montan continut si tendinte la nivel mondial

Turismul montan a cunoscut pe plan mondial o evolutie in ritmuri foarte

inalte dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-au remarcat preocuparile ale unor
tari de a extinde, cu ajutorul unor investitii imense, o diversificata oferta in
statiunile montane, ce se bazeaza in cea mai mare parte pe practicarea
sporturilor de iarna.
Investitia s-a indreptat spre acele situri montane ce imbinau un cadru
natural si un anume interes pentru unele sisteme de valori precise; asadar,
statiunile montane au fost amenajate in zonele in care se asociau perfect
conditiile naturale cu cele economice cat si cele sociale.
Tarile dezvoltate economic au si cele mai competitive statiuni montane si
detin un potential turistic montan important: tarile alpine europene (Franta,
Elvetia, Austria, Italia, Germania), S.U.A. si Canada, tarile scandinave, Japonia.
Potentialul turistic
Asa cum mentionam anterior, cea mai mare concentrare a amenajarilor
se observa in urmatoarele areale sau regiuni:

Muntii Alpi (Franta, Austria, Elvetia, Italia, Germania,

Slovenia);

Muntii Carpati (Cehia, Slovacia, Polonia, Romania);

Muntii Scandinaviei (Norvegia, Suedia, Finlanda);

Muntii Pirinei (Franta, Spania);

Muntii Balcani - Rodopi - Rila (Bulgaria);

Muntii Apalachi (estul S.U.A. si Canadei);

Muntii Stancosi (vestul S.U.A.);

Muntii Anzi (America de Sud);

Muntii Himalaya (Nepal, China);

Muntele Fiji (Japonia). 1

Prin relieful sau montan, Europa detine cel mai variat potential touristic,
avand un mare interes legat de valoare peisagistica si de asemenea ofera
posibilitati de desfasurare a activitatii turistice.
Regiunea montana a Alpilor a fost si este in continuare principala
destinatie montana a lumii. Dezvoltarea turismului in Alpi a avut loc dupa cel
de-al Doilea Razboi Mondial, folosindu-se ca suport cateva vechi comune
infloritoare (Chamonix, Megeve sau Aix-les-Bains in Franta, Davos si CrasMontana in Elvetia etc.), astazi statiuni montane cunoscute in intreaga lume si
valorificand judicios valorosul lor capital natural (relief, clima, ape, vegetatie
s.a.)2
Muntii Alpi se impart in Alpii Occidentali si Alpii Orientali. Impartirea se
face pe linia dintre Lacul Constanta si Lacul Como, de-a lungul Rinului. Alpii
Occidentali se afla in Italia, Franta si Elvetia, iar cei Orientali in Austria,
Germania, Italia, Liechtenstein, Slovenia si Elvetia. Cel mai inalt varf din Alpii
Occidentali este Mont Blanc (4810 m). In Alpii Orientali, cel mai inalt varf este
Muntele Bernina (4052 m). In Alpi, exista in total 128 de varfuri cu inaltimi care
depasesc 4000 m.
Muntii Alpi, datorita structurii calcaroase, detin si numeroase pesteri,
care constituie si ele atractii turistice importante. Langa Salzburg (Austria) se

1 Tigu, G., Turismul montan, Editura Uranus, Bucuresti, 2001 pag. 91

2 Cocean, P., Vlasceanu, V., Negoescu, B., Geografia generala a turismului, Ed. Meteor
Press, Bucuresti, 2003, pag. 338

afla cea care este socotita cea mai mare pestera din Europa (Pestera Mamutului,
55km).3
Muntii Carpati, desi nu sunt atat de semeti ca cei alpini, detin si ei un
potential natural valoros pentru Romania. Frumusetea peisajelor si bogatia
fenomenelor carstice (pesteri, chei, defilee), a izvoarelor minerale si termale,
reteaua hidrografica densa, numeroasele paduri de foioase si conifere, cat si
rezervatiile naturale au permis valorificarea lor turistica mai ales in Muntii Tatra
si ramura rasariteana (Carpatii Romaniei).Resurse turistice asemanatoare se
remarca si in Muntii Balcani (cu peste 2000 de pesteri) si Pirinei.
Zona montana europeana, impreuna lanturile cele mai valoroase din punct
de vedere turistic, se remarca printr-o bogatie cultural-istorica imensa: vestigii
arheologice, monumente istorice, de arhitectura si arta (palate, castele, muzee
renumite etc.), patrimoniu etno-folcloric, care atesta continuitatea si evolutia
civilizatiilor umane in aceste locuri. Poate doar Muntii Anzi (Chile, Columbia)
mai pot starni un asemenea interes cultural-istoric.
In America de Nord, zona montana este reprezentata de doua mari
lanturi: Muntii Apalachi (in zona estica, cu altitudinea maxima de 2037 m in
sud) si Muntii Stancosi (in zona vestica, cu maximum 6198 m, in Alaska).
Muntele

cel

mai

inalt

al

lantului

Muntilor

Stancosi

este Mount

McKinley din Alaska, cu 6.194 m urmat de Mount Logan din Canada cu 5.959
m si Mount Elbert cu 4401 m inaltime.4
America de Sud este strabatuta de semetul lant al Muntilor Anzii
Cordilieri (cu 7000 m in vf. Aconcagua), renumiti prin salbaticia si
inaccesibilitatea lor, prin prezenta celui mai mare lac de altitudine (Titicaca 3820 m, lac navigabil), a numeroase rezervatii arheologice care protejeaza

3 Glavan, V., Geografia resurselor turistice pe plan mondial, Editura Fundatiei Romania de
Maine, Universitatea EDEN, Bucuresti, 1997, pag. 81
4 www,wikipedia.ro

urmele civilizatiilor incase (in Peru, Cetatile Cuzco - 3400 m altitudine si

Machu-Pichu - 3600 m altitudine), precum si a exoticelor parcuri nationale.5
Asia se remarca prin cel mai inalt lant muntos al lumii - Muntii Himalaya
(cu vf. Everest -8848 m sau Chomolungma cum este denumit de bastinasi si vf.
K2 8610 m), un paradis al alpinistilor si al celor pasionati de cultura si
spiritualitatea budista.6
Odata cu multitudinea atractiilor turistice ale zonei montane, se remarca si
o

neta

diferentiere

pe

regiuni

ale

lumii,

datorita

particularitatilor

geomorfologice, a climei, dar si evolutiei civilizatiilor care au populat regiunile

respective. Desi fiecare masiv isi are frumusetea sa, perceputa intr-un anume fel
de catre oamenii locurilor, putem spune totusi ca Europa detine cel mai bogat
potential montan, cu largi si variate posibilitati de valorificare turistica.
1.2.

Tendinta de actualitate a exploatarii spatiului montan oportunitate

de dezvoltare in conformitate cu principiile turismului responsabil

Carpatii Romanesti detin cel mai salbatic teritoriu montan al Europei si

cel mai mare masiv muntos, de pe continent, care se afla in cadrul aceleiasi
frontiere. Acestia ocupa o treime din suprafata Romaniei (cca 80.000 kmp).
Potentialul turistic al Carpatilor este dat de:
-varietatea mare a cadrului natural;
-consistenta zestrei turistice antropice care a rezultat prin insumarea
elementelor si vestigiilor arheologice, patrimoniului etnografic si cultural
istoric.
Astfel, cresterea interesului turistilor straini pentru componenta montana
romaneasca este data descaderea atractiilor naturale si antropizarea spatiului
5 Glavan, V., Geografia resurselor turistice pe plan mondial, Editura Fundatiei Romania de
Maine, Univ. EDEN, Bucuresti, 1997, pag. 51-55
6 Tigu, G., op. Cit., pag. 93

montan in tarile alpine ale Uniunii Europene, respectiv valentele ridicate ale
factorilor de mediu din muntii Romaniei, fapt ce a

favorizant deplasarea

turistica pe incoming catre arealul carpatic national.

In momentul de fata, cererea pentru produse turistice montane variaza in
permanenta, mai ales in sens ascendent, resursele materiale, facilitatile de
transport, nevoia de a cunoaste si de activitati in timpul liber, actionanad ca o
parghie emulativa in favoarea acestui proces. Asfel, apar noi tendinte de
manifestare care daca nu vor gasi intr-o anume perioada o oferta echivalenta, vor
crea o cerere fara piata si vor conduce fluxurile turistice interne spre locatii de
peste hotare. Pentru o tara ca si Romania, in care turismul montan nu a cercetat
multe decenii in evolutie, este obligatorie cunoasterea practicilor de timp liber
si implicit a categoriilor sociale cu un orizont deschis spre practicarea turismului
montan, scopul acela fiind determinarea grupurilor tinta de turisti romani cat si
straini care sa accepte ofertele destinatiilor romanesti si vacantele de care pot
beneficia la aceste destinatii.
Daca luam in considerare strategia urmarita de palierul turistic montan
romanesc sunt de dorit urmatoarele directii de actiune:
-o tactica care vizeaza redresarea (cu scopul de a recupera pietele de profil
pierdute);
-o directie de dezvoltare, pentru a obtine, pe parcurs, anumite performante
net superioare in acest domeniu, in comparatie cu perioada actuala.
Implementarea acestor strategii se poate realiza doar ca o tinta pe termen
mediu si lung, undeva in jurul anilor 2020-2025. Vorbim aici de data minima la
care baza tehnico-materiala, corelata cu infrastructura de transport si
vizibilitatea arealelor turistice, poate atinge un nivel mediu de satisfactie
comparabil cu cel din Uniunea Europeana.
In ceea ce priveste domeniul schiabil ca si principala componenta a
turismului montan in sezonul alb desi suprafata eligibila pentru practicarea
sporturilor de iarna a crescut simtitor in ultimii 10 ani, ea ramane la o valoare de

300 de ori mai mica, in comparatie cu Franta sau de 100 ori mai mica, in
comparatie cu Germania, iar o proportie in jur de 50% din acest domeniu
amenajat se regaseste in Muntii Bucegi, Postavaru si Clabucetele Predealului
(deci un perimetru foarte restrans). Majoritatea partiilor au lungimea sub 1 km,
multe dintre ele aflandu-se la altitudini joase (unde omatul nu rezista mult timp),
iar infrastructura care sustine sporturile de iarna este depasita sau insuficient
dezvoltata.7
Cele mai intinse partii aflate in Muntii Alpi sunt: Top Tauern Skischeck
(zona Salzburg-Austria), care insumeaza circa 770 km de partii de schi alpin, de
dificultati diferite; Mont Blanc (Franta), cu 700 km partii; Aostatal (Italia), cu
aproape 800 km partii; Les Portes du Soleil (Elvetia-Franta), cu 650 km partii;
Les Trois Valees (Franta Italia, incluzand statiunile Courchevel, Thorens, Le
Praz si altele, situate in trei vai paralele, in Savoia) cu 498 km partii; Dolomiti
Superski ( Italia ) cu 394 km partii, Espace killy (Franta-considerat cel mai bun,
din punctual de vedere al calitatii partiilor, de catre sportivii sau amatorii de
schi), cu 300 km partii etc.8
Sezonalitatea in statiunile montane este o alta problema din punctul de
vedere al:
-intretinerii echipamentelor in extrasezon;
-canalizarii resurselor financiare;
-identificarii factorului uman cu competente in turism;
-conditiilor de munca datorita activitatilor la cote ridicate in timpul
sezonului si lipsa aproape totala in restul anului.
Per ansamblu, alinierea turismului romanesc pe componenta sporturilor de
iarna la standardele existente in tarile cu traditie in domeniu reprezinta o
doleanta ce necesita o politica complexa si sustinuta printr-un program
guvernamental de amploare. De asemenea, o ingerinta mai mare a statului in
7 www.issuu.ro
8 Offzieller Deutscher Skiverband-Atlas Ski Winter 1997

organizarea activitatii operatorilor din turism este de dorit, in scopul corelarii

deciziilor luate la nivel macroeconomic cu cele la nivel microeconomic (unitati
de cazare si alimentatie publica etc.). Vorbim aici de o mai mare coerenta in ceea
ce priveste:
politica turistica;
canalizarea corecta a fluxurilor de capital si investitii;
stimularea cererii;
conexiunile cu alte ramuri ale economiei nationale (transport,
agricultura locala, silvicultura etc.).
Organizarea domeniului schiabil tinand cont de niste parametri moderni
este primordiala, avand in vedere experienta globala si tendintele din aceasta
sfera, care incetatenesc ideea cum ca practicarea sporturilor de iarna va ramane
si pe viitor principala activitate asociata turismului montan. In deplin respect
pentru concepte precum turism responsabil sau dezvoltare durabila, este de
dorit realizarea unui studiu de specialitate finantat de structurile Ministerului
Turismului pentru identificarea si cartarea domeniului schiabil potential al
Carpatilor Romanesti (tinandu-se seama de orientarea versantilor, altitudine,
persistenta a zapezii in functie de particularitatile climatice, ariile protejate),
acesta fiind ulterior inclus intr-un proiect de lege de care sa se tina cont in
proiectarea partiilor de schi. Scopul urmarit este eliminarea investiilor
nerentabile din partea unor investitori si autoritati locale, precum si a situatiilor
jenante in care se amenajeaza partii la altitudini joase, sau in zone cu climat
bland, expunere sudica, in care zapada nu rezista etc.;
In momentul de fata, canalizarea spre multe din destinatiile spatiului
montan romanesc a unor fluxuri de turisti intermediati de tour-operatori
consacrati la nivel european (Dertour, Thomas Cook-Neckermann, TUI etc.) nu
ar face decat sa creeze discomfort si un feedback negativ tarii noastre per
ansamblu, daca ne gandim la gradul de satisfactie scazut dat de nivelul lacunar
al factorilor ce converg la crearea produsului turistic. Turismul romanesc

functioneaza la un nivel de avarie, avand in vedere gradul scazut de contributie a

acestei activitati economice la PIB-ul tarii (cca 5%, in conditiile in care in
Croatia turismul contribuie in ultimii ani cu pana la 25% din PIB, iar in Bulgaria
cu pana la 14% din PIB!).
Pana la la alinierea practicii turismului montan la standardele medii ale
Uniunii Europene, este de dorit identificarea si incurajarea acelor categorii de
turisti care manifesta interes pentru activitati desfasurate in Carpatii Romanesti,
indiferent de gradul de satisfactie oferit de baza tehnico-materiala.
In ciuda cresterii numarului de sosiri al turistilor straini in tara noastra, cea
mai mare parte a circulatiei turistice montane se realizeaza in spatiul national. In
contextul mobilitatii turistilor romani si a diversificarii obiceiurilor acestora in
ceea ce priveste bifarea mai multor obiective si activitati turistice intr-o
perioada scurta, se constata o fragmentare a timpului petrecut de vizitator intr-un
anumit areal turistic, ca si o impartire a timpului alocat concediului, intre
perioada de vara si cea de iarna. In aceasta ordine de idei, turismul de scurta
durata (in week-end si in zone montane apropiate) capata o amploare deosebita.
Este de dorit:
-extinderea facilitatilor de acces inspre zonele montane traditional de
interes turistic (atat la nivelul infrastructurii, cat si a fluidizarii conditiilor de
trafic);
-diversificarea ofertei turistice in arealele montane relativ apropiate de
marile centre urbane traditional emitatoare de turisti (Bucuresti, Brasov, Sibiu,
Cluj, Timisoara, Iasi s.a.);
-campanii de educare si canalizare a gustului pentru anumite tipuri de
manifestari, pe masura ce cresc posibilitatile financiare ale turistilor.
Stratificarea pietei turistice, indeosebi la nivelul practicantilor de turism
montan, duce la necesitatea unei viziuni diferentiate, avand in vedere
segmentarea cererii in functie de pret si necesitati de manifestare. In acest
context, un mai mare interes pentru practica si necesitatile turismului de tip low-

budget (backpacking, caravane etc.), de o amploare deosebita la nivel european

si global, este de preferat si in arealul carpatic romanesc.
Indeosebi la nivelul drumetiei montane (trekking), analiza si cunatificarea
fluxurilor turistice din ce in ce mai consistente de la an la an poate aduce
plusvaloare in intreaga economie montana. Extinderea retelei de campinguri,
sate de vacanta, refugii si cabane alpine pe care se sprijina drumetia ca si
component de baza a turismului activ, de petrecere a timpului liber, necesita
eforturi investitionale care pot fi foarte bine indreptate spre fondurile de
convergenta, avand in vedere accentul care se pune pe relatia dintre turism si
dezvoltarea durabila in spatiul Uniunii Europene.
In practica turismului montan, independent de gradul de satisfactie oferit
de baza materiala si de infrastructura, s-a impus in ultimul timp si componenta
off-road-ului (asa-numitul endurism), o adevarata constanta in ceea ce
priveste evolutia numarului de amatori care practica aceasta forma de recreere
(indeosebi straini) cu masini de teren, motociclete s.a. Paradoxal, slaba
dezvoltare a infrastructurii de transport, cumulata cu factorii naturali nealterati
creeaza un potential extins de dezvoltare a endurismului, in contrast cu declinul
acestei activitati in Europa montana suprapopulata si supradezvoltata la nivelul
cailor de transport.
Turismul de off-road reprezinta o sursa foarte buna de venit pentru micile
comunitati locale din zona montana unde se practica aceasta activitate, acesti
amatori cautand facilitati de cazare, alimentatie si activitati cultural-artistice
specifice unei vacante active. Problema care se pune la nivelul acestui tip de
activitate turistica este nivelul dezorganizat la care se practica, cu efecte greu de
determinat asupra mediului si in deplin dezacord cu turismul responsabil ce se
doreste a fi promovat. Este nevoie de o lege care sa delimiteze trasee stricte de
desfasurare, sa limiteze accesul in parcurile nationale si rezervatiile naturale si
sa prevada sanctiuni la nivelul celor existente in Uniunea Europeana pentru cei
care se abat de la cadrul reglementat. Simptomatic pentru lipsa cadrului legal

bine pus la punct de practicare a off-road-ului, merita amintite aici vorbele unui
cetatean german, participant la un raliu in Muntii Apuseni: In Germania legea
interzice aa ceva. Nu putem intra cu mainile prin astfel de locuri frumoase.
Pedepsele sunt foarte mari. Aici, in Romania, este minunat i nici nu e scump.
Cu

bani

puini

totul

se

aranjeaza

cu

oficialii

(http://www.jurnalul.ro/editorial/44-54-529382.htm).
Impactul extinderii amenajarilor turistice si a practicilor turistice, asupra
mediului montan, reprezinta o variabila care de multe ori nu este luata in calcul
asa cum trebuie, ducand la alterarea resurselor peisagistice pe care s-a cladit
aceasta industrie fara fum in spatiul carpatic. Eroziunea solului, defrisarile
masive in scopuri lucrative sau pentru extinderea amenajarilor turistice,
drumetia, escalada sau schiul in zone protejate, acumularea de deseuri, poluarea
aerului printr-o circulatie rutiera in crestere, lipsa mijloacelor de tratare a apelor
menajere in zona cabanelor si a statiunilor alpine, acestea sunt doar cateva din
efectele negative pe care turismul prost gestionat le poate aduce spatiului
montan.
Majoritatea acestor activitati negative pentru mediu au fost si sunt
experimentate si de tari cu vechime in turismul montan (S.U.A., Franta, Italia,
Elvetia etc.), concluzia readucandu-ne spre argumentul de pornire al acestor
expuneri, in speta natura cat mai virgina, neafectata de antropizare, favorizeaza
deplasarea fluxurilor turistice, pe cand degradarea factorilor de mediu prin
turism de masa si alte activitati economice necontrolate poate duce la un recul in
circulatia turistica respectiva.
Un tipar de succes si demn de urmat in ceea ce priveste perpetuarea
activitatii turistice in spiritul dezvoltarii durabile il reprezinta regiunea Tirolului
din vestul Austriei, areal al carei politica in ceea ce priveste turismul a dus la
cresterea numarului de vizitatori fara a se constata modificari masive la nivelul
peisagistic de ansamblu. Se disting cateva linii de actiune principale, ce pot fi

incluse cu succes in politica romaneasca privitoare la turismul montan si nu

numai:
-statiunile montane sa fie dezvoltate in cadrul localitatilor deja existente,
diminuandu-se aparitia acestora in spatii virgine;
-extinderea retelei de unitati de primire turistica cu dimensiuni reduse,
care

sa

genereze

un

impact

material

important

pentru

locuitorii

satului/comunei/regiunii si o satisfactie pe masura in randul turistilor, prin

conditiile gasite de acestia din urma, apropiate de specificul zonei;
-sustinerea

si

incurajarea

activitatilor

pastorale

si

traditiilor

rurale/culturale, care aduc un plus de autenticitate si se muleaza pe asteptarile

turistilor;
-incurajarea agriculturii locale, includerea acesteia

intr-o relatie

simbiotica, complementara, cu turismului din perimetrul respectiv;

-reglementarea stricta prin lege a fenomenului caselor de vacanta,
pentru a se evita riscul urbanizarii statiunilor;
-constientizarea importantei mediului natural nealterat pentru dezvoltarea
activitatilor turistice, prin campanii sustinute in randul vizitatorilor si a
populatiei locale.
Ar mai fi de adaugat aici, ca un must-do la nivel legislativ:
adoptarea unui plan integrat la nivel arhitectural si al artei decorative,
care sa tina cont de imaginea traditionala a zonei sau a regiunii. In acest fel se
elimina kitsch-ul care a capatat o amploare formidabila la nivelul
constructiilor si care nu corespunde cu asteptarile in plan cultural si estetic ale
vizitatorilor.
O particularitate independenta de activitatea turistica montana, dar care
afecteaza indirect si acest domeniu, este data de exploatarea intensiva a anumitor
resurse, impactul fiind major asupra parametrilor de mediu. Vorbim in primul
rand de microhidrocentralele private, lipsa unui control riguros asupra
proceselor de sistematizare ducand la situatia unor lucrari de mantuiala, in

deplin dezacord cu normele tocmite in documentatia prealabila, turistic vorbind

fiind un dezastru prin peisajul alterat care se vadeste in urma acestor activitati.
Tot aici, incendiile asa-zis spontane care bantuie in ultimul timp culmile
carpatine creeaza un disconfort de mediu, implicit turistic, mai mult decat
frapant. Se cuvine un mic rationament si pe aceasta tema, ghidat fiind de
informatiile obtinute de la multi adminsitratori de cabane turistice, asociatii
montane sau chiar Salvamont. Pe scurt: se pare ca acei interesati de subventiile
acordate pentru pasunat prin intermediul APIA (Agentia pentru Plati si
Interventii in Agricultura) depun solicitari cu multe zero-uri pentru a primi acesti
bani. Conditia este data de intretinerea pajistii la un nivel optim pentru pasunat.
Baietii destepti ai multor primarii din zonele montane, declarati in acte mari
fermieri pentru a acesa fondurile (desi in realitate este posibil sa nu detina nici
un cap de bovina/ ovina!!!) premediteaza incendiile din zonele de pajiste cu
tendinta de impadurire spontana, in ideea in care, la un simplu control de rutina,
prezenta vegetatiei arboricole poate duce la sistarea platilor din fonduri
europene. Astfel, am ajuns sa traim un paradox pe multe meleaguri montane
autohtone: in loc sa ne bucuram ca natura se reface prin forte proprii, cautam sa
o distrugem si mai abitir!
Cu referire la problematica sensibila a industriei lemnului si a defrisarilor
ce au atins cote alarmante pe meleaguri romanesti, nu pot aduce decat un
argument statistic mai mult decat alarmant pentru situatia de facto: ca stat
european ce include cea mai mare catena muntoasa din interiorul aceleiasi
frontiere, ca suprafata montana ce atinge 31 % din totalul acestei tari, padurile
insumeaza un sfert din teritoriul national (conform unui studiu din anul 2012 al
Institutului de Cercetari i Amenajari Silvice ICAS), sub limita europeana de
30 % si sub limita ecologic necesara pentru sustenabilitatea factorilor de
mediu!!!
Consider ca aspect esential al problematicii turismului montan necesitatea
constientizarii de catre vizitatori a normelor etice si standardelor de

comportament ce trebuiesc urmate in momentul intrarii in acest spatiu geografic.

Printr-un efort sustinut al factorilor de decizie implicati in problematica
turismului montan (in colaborare cu ONG-urile de profil), se va urmari
informarea turistilor in ceea ce priveste codurile de conduita, universal
acceptate, cum ar fi Declaratia Kathmandu cu privire la Activitatile Montane
(1982) si Declaratia Tyrol (2002), ambele documente fiind adoptate si
publicate

de

organizatii

internationale

de

profil,

precum

Federatia

Internationala de Alpinism si Escalada, Uniunea Internationala pentru

Conservarea Naturii (IUCN) s.a.
Capitolul 2. Turismul montan romanesc: locul sau in ecuatia
produselor turistice de munte
2.1.

Diagnostic al situatiei turismului montan in Romania

In clasamentul efectuat de World Economic Forum (WEF), din 140 tari

evaluate din punct de vedere al competitivittii turismului, Romania se claseaz

pe locul 68 in lume si pe locul 35 din 42 de tari in Europa, Bulgaria situandu-se
pe locul 31 din 42 in Europa si pe locul 50 la nivel mondial.
Acest top este realizat lund in calcul 14 indicatori printre care:
calitatea infrastructurii,
calitatea mediului nconjurtor,
preturile,
sigurana publica,
igiena,
sistemul de sntate.
Primele poziii in acest top sunt ocupate de ctre: Elveia, Germania si
Austria in aceasta ordine.

In ceea ce privete veniturile obinute din turism si contribuia acestora la

produsul intern brut (PIB) naional, potrivit unui studiu efectuat de ctre WTTC,
Romania sa claseaz pe locul 170 in lume cu o contribuie de sub 1% la PIB,
adic aprox. 1 miliard euro, in timp ce Bulgaria are venituri din turism care
contribuie cu 5% la PIB, adic 2,9 miliarde Euro (sursa : Buletin OMT 2012).
Importana economic a turismului se menine la un nivel foarte redus in
Romania, att in plan regional ct i in plan naional, nregistrndu-se n ultimii
ani chiar o tendin de scdere a ponderii turismului n Produsul Intern Brut.
Astfel, la nivel naional ponderea turismului n valoarea adugat brut a cobort
de la 2,6% in 1998 la 1,9% in 2008.
Romania numara 32 de statiuni de munte din care 12 statiuni cu profil
balneo-climateric, 29 de parcuri nationale si naturale si 900 de arii protejate, din
care 381 sunt clasate Natura 2000.
Nivelul scazut la care se afla turismul romanesc, precum si potentialul
ridicat de care dispune, justifica o atentie speciala, care trebuie acordata in
perioada imediat urmatoare, dezvoltarii turismului in zonele montane.
Strategiile de dezvoltare montan trebuie s arate calea de urmat, n cazul
n care regiunile montane i prile interesate doresc s beneficieze de viitoarele
programe de finantare, axate pe Strategia UE 2020.
Cteva elemente ( non exhaustiv ), care necesit o atenie speciala:

Absena unui concept unic de dezvoltare, a unei scheme directoare, a unei

strategii pentru turismul montan si

destinatii turistice montane cu

functionare in toate cele 4 sezoane lipsa coerentei.

Problemele de guvernanta a turismului montan si a teritoriilor si

staiunilor turistice, att la nivel naional, ct i la nivel regional/local;

Probleme de operare/exploatare a domeniilor schiabile = locomotiva a

turismului montan; nu exist un operator specializat n Romnia; lipsa
experientei si competentelor in materie de operare.

Oferta general este insuficient diversificat. Clientul nu este n centrul

ateniei i al logicii turismului;

Produsul turistic pare a fi abordat doar din perspectiva investiiei i nu n

ansamblul componentelor destinate a propune un serviciu global i de calitate;
Probleme n promovarea i comercializarea ofertei turistice;
Absenta unor structuri i instrumente de coordonare a turismului montan;
Insuficiente structuri asociative instituionale i profesionale in domeniu.
n ultimii ani, in Romnia s-au fcut investiii n infrastructuri de turism
montan dintre care, unele sunt sortite eecului din cauza altitudinii, a climatului
local, sau a lipsei unui concept elaborat n funcie de condiiile locale. Diferitele
proiecte din diferite zone, uneori vecine, nu au tinut cont unul de altul. n unele
situaii s-a procedat la investiie n infrastructuri de schi fr s se coreleze
dezvoltarea schiului cu principiile de urbanism, cu cele ale gestiunii/operarii si
in absenta unui concept cooerent de dezvoltare si a unei planificari strategice
zonale. Siturile astfel tratate risc s devin o anti-reclam pentru Carpai i
pentru turismul montan din Romnia.
De asemenea:
Nu exist o structur de coordonare la nivel naional, care s trateze direciile de
dezvoltare general i de promovare a turismului montan, o structur naional
care s uneasc actorii interesai n dezvoltarea durabil a turismului montan i
care s dein capacitatea de a influena alocarea de finanri publice europene i
guvernamentale i pe cea de a introduce forme alternative de investiii/finanri
(ex : PPP), n vederea asigurrii unei dezvoltri pertinente i coerente a
turismului montan n Romnia. Aceasi lipsa se costata si la nivel judetean /local.
Nu exista nici structuri asociative cu astfel de rol.
Calificarea proiectelor i aciunilor ca fiind orientate spre dezvoltare
durabil este dat de urmtoarele 3 aspecte:

GUVERNANTA concentrat, aplicat printr-o mediere ntre aleii locali,

societatea civil i ntreprinderi;

un demers solidar (munca n reea, adaptat specificitii teritoriale);

un proiect de societate care s rspund n mod global problemelor

economice, sociale i de mediu i care s alimenteze un principiu de
perenitate i de speran.
Un proiect turistic de calitate trebuie s aib la baz un concept solid i,

prin intermediul echipamentelor preconizate, a gestiunii i a unei finanri

adaptate, s dea natere unei destinatii turistice - ntreprinderi viabile din punct
de vedere economic, capabil s seduc i s satisfac clientela, s remunereze
ansamblul ntreprinztorilor i s contribuie la dezvoltarea controlat a
teritoriului. La nivel regional, trebuie sa tina seama si de complementaritatea
zonelor si sa o puna in valoare, evitand formele nocive de concurenta.
Astfel, un obiectiv strategic al dezvoltrii turistice montane, trebuie s
cuprind abordri cum ar fi:

gestionarea i conservarea cadrului natural

s rspund necesitii de a amenaja i de a echipa spaiul natural conform

asteptarilor clientelei;

s asigure securitatea i s ncadreze clientela; atragerea clientelei este un

compromis ntre ceea ce gestionarul dorete s transmit i ateptrile
clientelei.

Avnd n vedere c:

turismul rmne, la nivel mondial, un important motor de dezvoltare

economic (se prevede o cretere continu pe termen lung a acestui
domeniu: + 3,3%/an pn n 2030 - sursa OMT);

Romnia beneficiaz de un cadru natural montan nealterat i

excepional ( potential major ), care poate fi valorificat i promovat.

si c:

exist probleme de natur legislativ i organizaional n domeniul

dezvoltrii turismului la nivel naional;

investiiile n infrastructuri turistice sunt realizate haotic i izolat,

datorit lipsei unui demers colectiv i coerent, fiind pierdute fonduri
nerambursabile importante.

Este mai mult dect necesar constituirea de instrumente de coordonare,

urmarire, implementare si organizare care s i asume rolul de interlocutor i de
motor al dezvoltrii coerente i durabile a turismului montan din Romnia.
n aceste condiii, devine imperativ formularea unor obiective pentru
dezvoltarea turismului montan care s urmareasc n special:
crearea unei platforme strategice pentru dezvoltarea turismului montan

incurajarea crearii unor destinaii turistice noi 4 sezoane;

promovarea mrcii/brandului turistic al Carpatiilor

organizarea modului de suportare a investiiilor

managementul proiectelor

organizarea promovrii i a comercializrii

crearea i adoptarea unor modele de gestiune ( exploatare/operare )

destinatiilor, a staiunilor de munte i a domenilor schiabile.
Trebuie incurajate dialogurile si colaborarile descentralizate cu actori

europeeni ai turismului montan in vederea cunoasterii si adoptarii de modele de

dezvoltare confirmate precum si eforturile de adaptare a modelelor alpine la
conditiile din Carpati si la cerintele clientelei actuale. Specialistii si partenerii

institutionali din tarile alpine, ca Franta ( prima destinatie turistica in lume ),

Austria, Italia, Elvetia pot acompania sub diferite forme demersul romanesc de
dezvoltare durabila a turismului si a Carpatilor; trebuie abordati, invitati si
trebuie incurajate initiativele de colaborare prin alocarea resurselor necesare si
prin participarea la initiativele europeene din domeniu. Stimularea asociatiilor si
IMM-urilor romanesti din domeniu este una din caiile prin care se promoveaza
acest dialog si transfer de competente si de experienta.
2.2.

Orientri Strategice Naionale pentru Dezvoltarea Durabil a Carpailor

Zona montan a Romniei constituie un teritoriu special, de interes

naional, cu un imens potenial economic, social, cultural i de mediu.

Orientrile strategice prezint principalele direcii de urmat pentru
asigurarea creterii atractivitii i dezvoltrii durabile a zonei montane, prin
punerea n valoare a resurselor, stabilizarea populaiei, meninerea identit ii
culturale, creterea puterii economice la nivel local, n condiiile pstrrii
echilibrului ecologic i proteciei mediului natural.
Prin ndeplinirea obiectivelor stabilite se va realiza protejarea i
valorificarea responsabil a resurselor montane, innd seama i de efectele
schimbrilor climatice, prevenindu-se depopularea acestor zone i degradarea
tradiiilor, ndeletnicirilor i specificitii culturale a acestora. Asigurarea
mijloacelor pentru dezvoltarea echilibrat a resurselor montane, la paritate cu
alte zone din Romnia i U.E. , n privina veniturilor i condiiilor de via,
trebuie s beneficieze de sprijin intens din partea statului.
Zonele de munte trebuie s beneficieze de o politic specific definit
conform principiilor dezvoltrii durabile, care asigur necesitile prezentului
fr a compromite ansele generaiilor viitoare. Se urmrete reducerea
dezechilibrului ntre regiunile mai favorizate i cele montane defavorizate,

viznd ansamblul problematicii economice, sociale, culturale i de mediu

nconjurtor.
Politicile montane trebuie s faciliteze cooperarea inter-comunal i interregional n cadrul naional, cooperarea trans-frontalier i trans-naional.
Valorificarea responsabil a resurselor montane in vederea obtinerii
unei dezvoltari durabile a Carpatilor presupune :
obtinerea unor rezultate economice in beneficiul societatii, in plan regional,
national si global
protejarea mediului carpatin in vederea perenizarii si cresterii rezultatelor.
Astfel, durabilitatea dezvoltarii nu este un scop in sine, iar natura nu poate
reprezenta un sanctuar separabil de om si societate.
Punerea in armonie a celor doua obiective ( dezvoltarea economicosociala si protejarea mediului natural ) reprezinta scopul final al demersului si
politicilor de dezvoltare durabila.
Orientarile Strategice pentru Dezvoltarea Durabila au drept scop:
dezvoltarea economico-sociala din Carpati si drept conditie sinae qua non:
proteajarea mediului si valorificarea responsabila a resurselor.
2.3.

Cresterea atractivitatii Carpatilor prin revitalizarea turismului montan

Cresterea atractivitatii Carpatilor:

sprijinirea dezvoltrii de produse turistice noi (oferte, experiene

specifice, activitati) i servicii care sa contribuie la cresterea frecventarii
turistice pe tot parcursul anului, la ocuparea forei de munc i la cresterea
veniturilor.

constituirea de instrumente de coordonare, urmarire, implementare si

organizare care s i asume rolul de interlocutor i de motor al dezvoltrii
coerente i durabile a turismului montan din Romnia.