În funcţie de principalele tranzacţii economice prezentate anterior, procesele de
prelucrare care au loc în cadrul sistemului de gestiune al imobilizărilor se prezintă astfel: 1. Aprovizionarea cu mijloace fixe presupune o succesiune de etape premergătoare achiziţiei efective. Este vorba despre prelucrarea datelor referitoare la încheierea contractelor cu terţii în vederea achiziţionării de imobilizări indentificate ca fiind necesare. 1.1. identificarea imobilizărilor necesare pentru desfăşurarea normală a activităţii; 1.2. generarea unei situaţii de comenzi pentru aprobare; 1.3. încheierea contractelor cu terţii privind obţinerea de mijloace fixe. (contracte de vânzare – cumparare, contracte de închiriere, contracte de leasing etc.) 2. Evidenţa operativă a tranzacţiilor cu imobilizări, prin care se culeg, verifică şi prelucrează date legate de: 2.1. înregistrarea tranzacţiilor cu imobilizări: 2.1.1. Achiziţia de mijloace fixe. Prelucrările se realizează pe baza recepţiei, care conţine cantitatea intrată şi preţul pentru una sau mai multe imobilizări. Intrarea în unitate se realizează pe baza documentului de însoţire a mărfii emis de furnizor (factură sau aviz de însoţire a mărfii). Dacă se înregistrează situaţia întârzierii facturii , se va înregistra mai întâi intrarea de mijloace fixe pe baza avizului de însoţire a mărfii, după care se va face actualizarea cu factura. Recepţia este întocmită pe baza procesului verbal de recepţie emis ce comisia de recepţie, urmând să se efectueze punerea în funcţiune după executarea probelor tehnologice. 2.1.2. Transferul mijloacelor fixe de la o gestiune la alta, fie către o altă societate. Transferul între gestiuni se realizează pe baza bonului de mişcare a mijloacelor fixe emis de gestiunea sursă şi care conţine denumirea mijloacelor fixe, cantitatea şi valoarea acestora. Transferul către o altă societate se realizează în baza procesului verbal de dare în custodie. 2.1.3. Inventarierea imobilizărilor, urmăreşte prelucrarea datelor obţinute în urma desfăşurării inventarierii, având următoarele tipuri de diferenţe consemnate în procesul verbal de inventariere: 2.1.3.1. Intrări de imobilizări din plusuri de inventar – această situaţie apare în momentul în care se omite încărcarea gestiunii cu mijloace fixe la momentul recepţiei; 2.1.3.2. Ieşiri de imobilizări din lipsuri de inventar imputabile – imputarea se face pe baza deciziei de imputare; 2.1.3.3. Ieşiri de imobilizări din lipsuri de inventar neimputabile – apar ca urmare a deprecierilor. 2.1.4. Ieşirea din unitate a imobilizărilor se realizează prin casare/scoatere din folosinţă ca urmare a uzurii şi amortizării lor integrale sau a defectării lor din cauza neglijenţei personalului sau alte evenimente (întreruperi ale energiei electrice, inundaţii etc.). La baza acestei operatiuni stă procesul verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe. Imobilizările mai pot ieşi din unitate şi ca urmare a vânzării acestora către terţi. 2.2. înregistrarea documentelor de plată a furnizorilor de imobilizări – ordin de plată, extas de cont, chitanţa; 2.3. înregistrarea notelor contabile pe baza cărora sunt consemnate cota de cheltuieli aferente amortizării imobilizărilor; 2.4. generarea fişei mijlocului fix. 3. Evidenţa mijloacelor fixe prin preluarea informaţiilor din procesele de prelucrare anterioare 3.1. obţinerea balanţei analitice; 3.2. generarea registrului de inventar; 3.3. generarea registrului numerelor de inventar; 4. Evidenţa furnizorilor de imobilizări neachitaţi prin preluarea datelor din procesul de achiziţie şi colectarea datelor din sitemul de trezorerie: 4.1. situaţia datoriilor faţă de furnizorii de imobilizări; 4.2. actualizarea soldului furnizorilor.