Dragi cititori!

Astăzi se împlinesc 82 de ani de la un eveniment istoric marcat -

actul Unirii Basarabiei cu România. E un bun prilej pen- tru meditaţii şi profunde
reflecții istorico-social-etico- etnico-culturalo-politice. Ac- est subiect a fost foarte
mulți ani tabuizat ca în acest dece- niu să devină compromis. Dar oricum cred că
nu trebuie să neglijām şi să uităm istoria noastră, or vorba poetului, dacă împuști în
trecut cu re- volverul, viitorul va trage in tine cu tunul. Nu vreau să mai aduc încă o
dată probe că vor- bim aceeaşi limbă şi că avem aceeaşi identitate românească au
făcut-o până la mine alții mai deștepți și cu o sumedenie de argumente forte. Acum
po- lemizează doar acei care au nevoie de consultațiile unor specialişti refulați în
ale psiho- analizei.

Şi nici despre fobii sau de- spre Unire geografico-politică (reală sau virtuală),
apropiată sau mai îndepărtată. Nu vreau să vorbesc ca să nu vă traumez degeaba.
Un lucru este foarte clar-e nevoie de timp, de mult timp ca acest fapt să se producă
-nu e exclus că cel puțin 56 de ani, atât cât am fost despărțiți, răstimp în care au
reușit să ne facă se devenim alții sau oleacă altfel. Dar in acelaşi timp necesitatea
unei uniri, "conectări", persistă.
Pentru că daca guvernanții noştri (din rațiuni meschine) ne refuză deocam- dată
integrarea la nivel de biocurenți etnici, atunci nevoia de conectări nu poate fi
negată. Un singur exemplu doar: existența problemei acute a aprovizionării cu en-
ergie electrică. Nu e nevoie să studiezi la Academii ener- getice sau să lecturezi
biogra- fia planului leninist şi bolşevic "GOELRO" ca să înțelegi asemenea lucru
vital astăzi pentru noi.
Noi importām energie electrică la un pret foarte ri- dicat din Rusia. Ucraina,
precum şi din "jara" noas tră Transnistria, traind în permanenţa unor de- conectări
din diverse mo- tive. Ne amintim cu groază şi ciudă de faimoasele de- conectări "în
evantai" sau cum metropola noastră, Chişinăul, a trăit câteva zile de vară toridă
coşmarul de- conectării făcute de la Cuciurgan... România, cum bine se ştie,
produce energie elec- trică ce depăşeşte de câteva ori necesitățile pieței interne și e
gata să ne livreze la un preț rezonabil atâţia kWt, de câți avem nevoie ca să ne ve-
dem rudele şi vecinii la față toată noaptea. Dar nu se poate zic într-un glas Guv-
ernul, Parlamentul şi Preşedinţia, din punct de ve dere politic și mafiotic. Suntem,
ce-i drept, cu fun-dul gol dar suverani, şi cum se poate 0 asemenea "dependenţă".
Guvernanții noştri mai puțin luminați sunt aidoma unei fete bătrâne şi ţăfnoase nu
te iubesc chiar dacă îmi iești verişor, căci nu mi-ai dat nici un "carandas". Nu-i de
mirare dacă ei gândesc clinic că kWt-ul exportat din România poate să miroase a
unionism, a tricolor... Dragi cititori! Trebuie să conştientizăm cu durere în su- flet
şi frig în mădulare că ex- istă o mafie ce are "in grijă achiziționarea şi livrarea en-
ergiei electrice şi care, pe ba- nii noştri, plăteşte cât nu face pentru un k Wt., căci le
rămâne şi lor destul, ca să facă averi pentru nepoții nepoților lor. Deaceea, haideți
să ne de- conectăm politic şi omeneşte de hoţi şi de duşmani şi să ne unim
energetic şi spiritual cu acei care poate sunt mai puțin
blonzi decât noi, dar care, se vede, nu ne mai vor doar räul. Găsim potrivită pentru
ziua de azi lozinca inspirată a unui prim preşedinte de-al nostru: să ne ținem (bine)
de neamuri!

Anatol Moraru