If'JS

_-~ ('~.

'.
1, .. ..:z.
/")/_'
:~ul~l'yWtJ~4~IU
) J A .'

GO:IX;Jiel rel)lXi'c!UCe!'a Cle des songes, de

,,"Hmicarca : dificultatile unei definitii . . ...

,hema de pr'indpilJ, a pX'oc:ef,e1or de cor:nunicare
, si. prob,le:lllll.ti.ca ascultarii
:",dificarea veriga in.diisl.len!labitii. a oricarui proces de
,H'\lUUCarc •.
mosoHee. Consednte etice ..... ,
'omunicarca si cunoasterea interpersonala
"puri de comunicare sociala .,
cunctiile si ,,<IXi'Dl:IIC! comunicarii
:omunicarea la distante\.
~:()duri si cif:cu:ri . . o • •

I.~edundanta si detectarea c:rorilor

:) :lIJU,::a:tie a teoriei codurilor binare : diagnoza ritmului in
,'crsificatia româneasca. . . . . . .. . .. , .....
(.:edu.ndanta si abreviere in cormmicarca scrisa
I,"hmnatia si entropia inf(lrmationala
t 'tIHP.uUcarea animala ~., .....
1 '","unicarea umana. non-verbala ..
r·;I.. /" ilesta.rile instinctului teritorial in comunicarea inteI'-
II"', Proxe:mica .
'1 ~,icarea gcstu.ala. Kinez.ica
,1

wq]I'{Jrea nlllzicalit
w ; 1 rea pl.a~;ti,c8.
CO!iIH.1Ilic:~;"
ti Editura Stiintifica S.A., BtJ.CIIH:Sti 1997 Informatia ,. ·1"'licii si estetica inform.atianala
: oraLitatea
Cartea a aparut eu fvljnisterului Culturii.
" COfm,:micarea de cuvinte .
ISBN 973-44-022~1-4

5
 ( 'OMUNICAREA : DIFICUI,TATILE
lJNm DEFINITII

1)(' Ja Aristotel ineoaee, intocmirea unui tablou gene-

Iii I nl 9tiintelor continua S2•. constituie un proiect mereu
ill ';cl1is, Cad, pe mi:"lsura progreselor cercetarii ~tiintifiee,
I IW'SC nu numai necesitatea definirii unor domenii ~i
II ,''If)lille noi, ci ~i cerinta reconsiderarii periodice a
f'lIHJlturilor reciproce dintre eele existente (modificarea
l\llltierei dintre fizica ~i chimie, 0 data eu descoperirea
111l()rtuluimicrofizic al proprieta.tilor macroscopice ale
I Ii) ,tantelor, e poate exemplul eel mai la indemana pen-
IIII 11u.3trareaacestui proces), De aid cameterul provizo-
III, ve:;:.nic sU'scepfibil de revizuiri, al odcarui demers
I IVIJlornic, ceca ce nu pare a fi insA. de natura S8. demo-
,ill ·~(zeinitiat.iva, specific umana, de a opera c1asificari
II Illlde estc ceva de clasincat. Se cauta. astfel, in con-
Illlinre, criteriile cele mal judicioase de delimitarc a
Ii ,Ill"niilor cunoa~terii, activitate in care argumenteJe de
I din filosofic cedeaza astazi tot mai mult locul ceIor
l!illlld de logica interna a §tiintelor Inse~i. Dar pentru ca
Ii!,:;!. partqj interdisciplinar sa poata avea lac, 0 premisa
Illdl':pensabila este ca obieclul fieca.!ei ~tiinte sa. fie pre-
lit f~m3. echivoc.
() alare conditie pare atat de elementar8. incat. s-ar zice
1,1 (';l nid nu ar mai trebui ac.usa in discutie. $i totu:?i, de
• I (I lid lumea, au existat disciphne care au intampinat difi-
I ulilltl deloe neglijabile in a-~i circumscrie domeniul ~i in
j l~xplicita obiectul de cercetare. Este evident, de pilda,

7
 ca geologului sau lingvistului Ie e cu mult mai w~or sa
explice Cll ce se ocupa deeM filosofului sau mate mati-
cianului. Pentru ace§tia din urma, definirea propriului
obiect de studiu ridica probleme atat de delicate indU
tinde sa se transforme ea Insa~i 1ntr-o ramura de cercetare
distincta (subordonata, respectiv, gnoseologiei, in prirnul
caz, §i metamatematicii, in eel de a1 doilea).
In ceea ee prive§te rdativ recenta teorie a comunicarii,
tocmai aparenta claritate a denumirii noii discipline s-a
dovedit a ascunde 0 capcana, Intruea.t aducea cu sine
intreaga incarcatura de ambiguitati §i conotatii aeumu-
late de-a lungul vremii de cel de a1 doilea termen al sin-
tagmei. Intr-adevar, aflat intr-o spectaculoasa cre§tere de
popularitate, atat in limbajul uzual cat §i in terminologia
unor tot mai diverse domenii ale §tiintelor sodale (§I nn
numai), conceptul de comunicare denlteaza prin multi-
tudinea ipostazelor sale §i tinde sa se constituie Intr--o
permanenta sursa de confuzii §i eontroverse.
in dorinta de a intelege §i, eventual, contrala acesl
proces de proliferare semantica, cercetatorii american!
Frank E.X. Dance §i Carl E. Larson au incercat, in urma
cu aproape douazed de a.ni, sa adune 1ntr-o carte defi.
nitiile comunicarii propuse de eliferiti au tori, limiHindu-se
la cele mai reprezentative 126 (1)de formulari [32]. Ei
bine, in duda acestei oferte atat d.e generoase, inca din
faza in care lucrarea citata circula sub forma de pre-print,
au §i inceput sa se faea auzite obiectiile speciaIi§tilor de
diferite formatii, pe care nici una dintre propunerik
retinute de cei doi nu era de natura sa if satisfaca. S-a
evidentiat cu acel prileJ'faptul ca, in aproape Hecare sub-
domeniu al biologiei, sociologiei sau §tiintelor informatiei
(cibernetica, teIecomunicatii etc.), termenul este utilizat
intr··o acceptiune particulara, speciaIizata, aflata nu 0
data in divergenta cu sensul incetatenit in alte sectoare
ale cunoa~terii.
.. Pentru un biolog ca IWw~d O. Wil~n, "comunicaree
este 0 aqiune a unui organism sau a unei eelule care
\ altereaza modelele probabile de comportament ale altui
. organism sau ale altei celule, intr-o maniera adaptativa
8 9
1111ltnul sau pentru ambii participanti". E de la sine
1['11 de ce 0 atare definitie are toate motivele sa Ii
II dlll1neasca deopotriva. pe informaticianul interesat
iJllll111icareadintre "organisme " sau "celule" nevii., ba
II /lllorganice, in al caror comportament criteriul
i1tntii la mediu devine inoperant, §i pe psihologul sau
, ",II/gul care nu concep comunicarea in absenta unui
,j II, (I dotat eu con~tiinta, chia.r daea nu intotdeauna
III'lll de informatia pe care 0 vehiculeazjJJ Ace~ti din
II. I :Ipcciali§ti ar fi, probabil, inclinati sa accepte, mai
I II,,' I definitia avansata de Carl 1. Hovland, Irving 1.
1.'" "i Harold H. Kelley: "Comunicarea este un proces",\
I~/lle
I, vcrbali) cu scopul de a schimba comportarea altor
un individ (eomunicatorul)
1\III (auditoriul)", Totu§i ei nu VOl' transnY_tE..2!imuli(de
putea sa nu observe
l'llilularea preponderentei comunicarii verbale se af1a
1
i!lita contradict-ie Cll rezultatele recente ale
,'nlnrilor din campul kinezicii, potrivit carora per-
illl I,' af1ate in interaetiune nemijlocita i1;iitransmit eu
" ItII re me"saje non-verbale. Acestea sunt estimate la
I , II'; (% de Ray Birdwhistell, care are in vedere numai
I, q 111 gestuaI, §i Ia nu mai putin de 93 % de Albert
III t1llfm (94), care include in aceastA categorie ~i para-
illl vocali de tipul intonatiei, ritmului, inaltimii, volu-
I" III lionor etc., ce insotesc expresia verbala, fara a
"\1111' planului lingvistic propriu-zis. In plus, nu tre-
1!1t IlillHa larga gama de situatii in care oamenii sunt
i1i(1 'lil comunice prin mijloace exclusiv non-verbale, ea
1:11'111mutismului sau al surditatii unuia dintre
I, Ilt'd, in cel al aloglotiei' interlocutorilor sau al unor
i ill I' situationale particulare, ca distan1-a excesiva, un
t
HIIIIIdc fond puternie, interdictiile cu caracter magic
II 1('III~Il)s,ori eonstrangerile de ordin ludic/artistic,
111111 III jocurile de societate bazate pe mimarea unor
lil"i tintl in spectacolele de pantomima. Chiar facand
II lic' de toate acestea, ramane neacoperit de definitie
lie
I!II dOlf\cniu al. comunicarii animale, ce face obiectul
i'l IIp.1I ilor etologiei ~i care, eu exceptia "verbalitatii"
I 1llIllu'llIi7.nte a pasarilor imitatoare (papagalul, corbul,
 graurul, pasarea-lira), nu eunoa§te ipostaza lingvistkli
(deeM, eel mult, in fabula sau basm I). De asemenea, tn'
buie mentionat faptuLea nu orice_comunicare U!IJla.re~l(
sa provoace modifieari comportamenta.le; cum lase. sa f;(
inteleagiCdefiniti~f""Citafa.Muzica "sau-artele plastice can
stituie mijloace puternice de influentare a con§tiinteJor
de mode1are a afectivit~tii, fara ca in intentiile artistuluj
emitator sa stea ~i impunerea sau macar sugerarea uno,
schimbari in conduita receptorului. in fine, referirea 1"1
destinatarii comunicarii in termenii alteritatii ("a schimhil
comportarea altar mdivizz") exclude, in mod arbitrar, dill
domeniul de definitie importanta zona a comunicuTli
'ntrapersonale (dialogul interior).
Incercarile de a largl cadrul definitiei, pentru a acopell
astfel exigentele particulare ale cat mai multora dintrc
disciplinele interesate de pwblemele comunicarii, nu all
condus nki ele la rezultate mai fericite. In viziunea hll
3, Charles Morris, sfera conceptului de comunicare, definll
ca. "punerea In comun, imparta§irea, transmiterea urlOl
proprietati unui numar de lucruri" se extinde pana la ,I
cuprinde tipuri de imeractiuni ce uu mai au nimic de
face cu informatia. Filosoful american i~i ilustreaza d
Insu§i definitia eu exemplul surprinzator al unui radiatol
care I§i "comunica" caldura obiectelor din spat-nIl
ambiant. :;;i pentru a limpezi luerurile, adauga definili("1
precizarea ca "orice mediu care serve§te acestui proces ell
punere in COlTlune un mijloc de comunicare : aerul, dru
mul, telefonul, lirnbajul" (apud [53], p. 11).
o privire atenta ar putea decela Indaratul ac~s[("1 Iliil. dllvada ca termenii respectivi nu sunt purtatori de
opinii singulare 0 anume pre'siune exercitata de griJa pel
ceptiva a limbajului, recte 0 rnanifestare a postulatult II
cunoscut sub nume1e de "ipoteza Sapir-Whorf' ([1171.
[134]). Potrivit acestei conjecturi, imaginea pe care ne
formam asupra realitatii depinde esentialrnente de limb;,
pe care 0 vorbim. Or, dupa cum se ~tie, engleza (ea, de all
fel, §i limba franceza) nu poseda un cuplu de cuvinte can'
sa marcheze distinctia, existenta in romane~te, din tn'
comunicare §i comunicatie. Pentru vorbitorii de limb"
romana, autobuzul sau rnetroul sunt mijloace de cornu
10
'lll\ iur logosul §i melosul - mijloace de comunicare,
II 11'11 Ii nefiind intervertibili, de cat cu riscul de a se crea
diLdo sau efecte eomice. Cand Cl;1arles Morris
lIill"jl(' drumurile "means of communication", el se
li'l') tl\ ealitatea lor de cai de comunicatie, notiune diferita
I~'I:II de cale de cornunicare, din sfera careia fae parte,
:;;1
ill,'llIl\r<'l" po~ta sau telefonul. Pentru roman, 0 m~rfa se
"i/UlI"ta pe 0 cale de comunicatie, in timp ce 0 ~tire se
,',Illite pe 0 cale de comunicare ~i nu invers. Aerul,
!I(lollat de Morris, poate fi §i una §i alta, dupa cum
1\lI,lc tr"ansportului de marfuri §i pasageri sau difuzarii
11I1llu a cuvintelor pc care Ie rostim.
I)IMlinctia de mai sus e importanta §i pentru ca atrage
1i(ln asupra erorii frecvente de a discuta despre trans-
H I I'll mesajelor, adic{l despre comunicare, in termenii
t dorei transportului. Din perspeetiva acesteia, cuvin-
nnt presupuse a purta intelesuri, imagine
I iloare, intrucat vorbele nu i~i con tin sensurile, aces-
Ill\('xistand de cat in mintea cclor care Ie utilizeaza..
III Itul rostit nu e nimic altceva decM un semnal care,
ilfiU' ajuns la un receptor, poate sau nu sa il?te in
Li
111,1\ acestuia un inteles, strict conditionat insa de
I I II 1.''' QIerea unu.i cod anume, in absenta caruia comuni··
I f'it ('ste il:nposibila: Cuvintele mal sau miel sunt
If II 'I(' ~i de un fraueez, dar Intr-un mod diferit de eel
II de romanul care Ie pronunta, tocmai din pricina
I" I II leoo titatii codurilor lingvistice ale eclor doi interlocu-
illlJlIIl'atie, ci constituie doar simpli stimuli, meniti sa
1!l1)" pit' In mintea receptorului, printr-un mecanisrn aso-
illi I" lipccific, intelesuri, d.e dorit cat mai apropiate de
(J
III wille in veclere de catre emitator. Incereand sa dea
1110 dcopotriva de acceptiunea de "comunicare" §i de
cI, "comunicatie" a anglo-saxonului communication,
11111(1" lui Ch. Morris nu numai ca devine prea
\pll onrc, ~i cieci inoperanta, dar mai §i incurajeaza
f
II I'll .lill' privind natura reala a proceselor de sem-
Illf.ltl c -;i scmnificare.
11

De altfel, definitiile deficitare sub raportul pertinentei,
de tipul eelei mai sus citate, au putine ~anse de a seapa
de ironiile eonfratilor, a~a cum s-a intihnplat eu aceea
datorata profesorului britanic de telecomunicatii Colin
Cherry, autorul uneia dintre primele luerali de teoria
comunicarii din literatura mondiala a domeniului [25].
Remarcabila prin concizia ei ("Comunicarea este ceea ce
leaga organismele intre de"), formularea propusa de aces-
ta i-a prilejuit lui Louis Forsdale ([53], p. 11) observatia
critic-glumeata ca, in litera definitiei, ~i lesa cu care ne
scoatem diinele la plimbare ar constitui tot o' forma de
comunicare. De fapt, daca depa~im efectul comic al
repro~uIui adus de Forsdale ~i judecam lucrurile mai la
rece, putem observa ca relatia Iesei eu comunicarea nu e,
nici pe de parte , atat de arbitrara pe cat pare Ia prima
vedere. Chiar daca, ce-i drept, lesa in sine nu este comu-
nicare, ea stabiIe~te 0 legatura comunicationala,
masura in care Ie cia ocazia, atat stapanului, cat ~i
cainelui sa-~i transmita, prin mijlocirea unoI' smucituri
semnificative, informatii relative la intentiile proprii de
deplasare, sugestii privind planurile de actiune pentru
viitorul imediat, atentionari sau avertismente, care toate
srar~esc prin a transforma banalul obiect intr-un auten-
tic canal de comunicare, in !ipsa caruia acelea~i mesaje ar
fi trebuit sa-~i caute 0 alta forma de codificare ~i trans-
mitere (ca, de exempIu, fluieraturile sau apelul verbal, de
o parte, latratul, maraielile, ori guduratul persuasiv -- de
cealalta).
Precum se vede, justa cumpana dintre definitia pre-
eisa, dar restrictiva, care nu-1 satisfaee deeat pe specia-
listul dintr-un domeniu de cercetare strict circumscris, $i
cea eu caracter general, dar vaga, de care, pana la urma,
nu e nimeni rnultumit, ramane dificil de realizat. Nici cir-
. cularitatea definitiilor din dictionarele explicative (DEX-ul
define~te pleonastic comunicarea ca "actiunea de a comu"
nica !ilirezultatul ei") ~i nici pseudo-rezolvarile care muta
problema in alta parte (pentru Warren Weaver, de pilda,
comunicarea reprezinta "totalitatea proceselor prin care 0
minte poate sa 0 afecteze pe 0 alta" , ceea ce rev~ne 18
1.2
II)1ocuirea unUl lmpas eu altul, cad mintea nu e mai
Irene de definit decaf. camuriicarea) nu par sa ofere un
Inspuns satisfacator problemei noastre.
Complexitatea acesteia s-ar reduce, fire§te, daca,
Indind abstractie de comunicarea animala ~i de cea din-
ll'c artefacte, ne-am margini la definirea numai a,S2!illl:
111.s.~!ji ~Dj:elJ:!:~~, dar nici aid lucrurile nu merg chiar ..
,
I't: la sine. Un ,punct nevralgic este, indiscutabil, proble-
1110. !gtentionalitatii. Raspunsul la intrebarea daca putem
vorbi de comunicare §i atunci cand scurgerea de infor-
IlIntie este involuntara desparte teoriile comunicarii in
t lIma mari. clase.
Cea dintai ar putea fi ilustrata de ~miolQgia comu.-
IIIC.~, a~a cum a fost ea dezvoltata de semioticienii Eric
i
ihlyssens, Jeanne Martinet, Georges Mounin §i Louis
I'lleto ([lO), p. 51). Ace~ti autori i~i stnlctureaza teoria pe
in l~tinctifJ fundamental a dintre ~gJ §ijnd~ numai
I 1'\ din tai-presup~i1yantr-e~is!.~l!ta~gn.~rluJ~ii~~9!~a:n~i!.SilP.: YJ.,
11Ilrteaemitato·rul:yi."Paloarea brusca ce invadeaza chipul
I tlivaesfe'#d~oa'r-'~nindiciu al sentirnentelor incercate, pe
rl111d0 chemare in ajutor reprezinta un semnal explicit,
1111 act deliberat savar~it intr-un scop precis. Cele do.ua
lllpecte nu sunt ins a intotdeauna u~or de separat : intr-un
Idgat de groaza, e greu sa precizam ce este reactie spon-
I"li~, raspuns reflex la un stimul exterior, nesupus con-
1I1IIuluicon~t~ent al subiectului, §i ce -- apel in vederea
11t\(:rventid semenilor §i deci comun~care intentionata.
1'111 rivit autorilor citati, nu suntem indrepUtNi sa vorbim
"'1 cQ!Winic.ar.e_d~catin ·c?itiC semnale'tor, studflif indici-
\11I' fiind rezervat unei discipline aparte : semiologia sem-
Id Jlci\rii.
I,a polul opus s-ar situa ~lcoala de la Palo Alto, in ~
,tdrul careia au fast elaborate renumite1e "axiQme" ale
IIIIHl~(ii, asupra carora yom reveni intr··;:m capitol
!Illl1lHor (8). Prima .dintre ele, datorata cercetatorilor Paul
W'!'Iiluwick, Janet Beavin :;;i Don Jackson ([131], pp.
II, 117), postuleaza ca "non-comunicarea este imposibila",
t t I'III vreme cat infati:;;area, vestimentatia, mirnica,
IlIlvlrca, mersul, gesturile ~i chiar tacerile noastre Ie
13
 'Ia "care i§i face datoria, Indatorit.or, serviabil". Acest din
dezvaluie celorlalti conditia sociala, temperamentul, obi-
Ilrma cuvantadat na§ter~ierfamim lexiCale bogate, din
ceiurile, dispozitia, atitudinile sau emotiil~ pe care Ie
I'IIre retinem adjectivele ~mmuni.s. "seutit de sarcini,
==
resimtim. Ideea ce sta la baza demersului paloalti~tilor e
,ceptat de la indeplinirea unei datorii" (la Tit Liviu immu-
deci ca oricecomportamefft are 6'vaIoare comunicativa §i
"is militia figureaza cu intelesul de "scutit de serviciul
ca, prifi"'ufmare", -distinctia~'sem,tl~ versus indiciu este
lllilitar"), de unde :,?i sensul actual "exceptat de la con-
irerevanta-:-ea-~co'!llpnand' imitil 1ucrurile Intr-uh dome- I,actarea unei boli", communis == "care i§i iroparte
niu ce presupun'e §i a§a destule,., complicatil. Practic
lrcinile ell altdneva", iar mai tarziu, in epoca c1asica, "ce
vorbind,·'daca. gestuiile interlocutorului' ne furnizeaza
informatii ce ne pot fi utile, e de fapt destul de putin Ipartine mai multora sau tuturora" (acceptiunea din sin-
important In ce masura a avut intentia sa ni Ie ofere t.lgma "trasaturi coroune"), sursa a sensului derivat
(cazul actorului, care I§i premediteaza jocul de scena) §i obi§nuit, banal" (ca in "substantiv comun") f?i,probabil,
In ce masura s-a "demascat", livrandu-ne itlvoluntar date nunicus, euvant neatestat in texte, dar reconstituit
pe care poate ca, ar fi dorit sa Ie tina ascunse. Dealtfel, In (illtre altele, f?i eu ajutorul unui muiniJcu, identificat in
viziunea sociologiei moderne, care pune un accent tot mai Ilmba osca). Aeesta din urma, prin mijlocirea derivatului
H\U *cammunicus il poate explica aeceptabil pe communi-
mare pe conceptul de ral, conditionat de contextul spatial,
,lire, termen insemnand la inceput punerea in comun a
temporal, social· sau psihologic al comunicarii, este de
\loor lueruri de indiferent ce natura. Apoi, 0 data ell
a§teptat' ca raporturile,.dintre ,spontaneitate, §i.premeciitare
sa fie substantial revizuite:'dIs]ll-rigereaserrmalelor de indicii II:)pandirea cre:;;tinismului, s-a conturat sensul sacra-
aparand In muIte situatii ea ° chestiune indeCidabila. 1I1l~ntal,euharistic, cuvantul desemnand imparta~irea
Revenind la dificultatilc:~legate de formuiarea unei deft- Iedincio:;?i1orin cadrul agapelor ce s-au aflat la originea
I" viciului liturgic de mai tarziu. Din aceasta ultima
nitii convenabile a comunicarii, trebuie observat ca, in
mare masura, ele se datoresc vechimii termenului, care, ceptiune,
IC s-a. dezvoltat antonimul excommunicare =
de-a lungul mai mult dedit milenarei sale existente a acu- lnterdictie de a primi imparta~ania", eehivalenta eu
mulat progresiv trascituri §i conotatii ce ingreuneaza con- duderea din comunitate f?i punerea, practic, in afara
siderabil misiunea celui care incearca astazi sa-i II Hii.
expliciteze cantinutu1. Aidama lui HenriJ:3er@0t: ([15],pp. Demn de notat este faptul ca romanii nu au retinut
5-6), care i§i imagina clipa prezenta ca fiind "gravida" de tit cut Intelesul cultual, ecleziastic, al lat. communicare,
toate momentele anterioare ale timpului trait, ne putem Illl~tenit sub form_a cuminecare. Preluarea reeenta, pe
inchipui notiunea de. cGl-llaniGa:re __"grea" de. ur1n;irile lit: savanta, :;;ia. sensului laic a.l cuvantului, reprezentat
peripetiilor semantice prin hati§ul carom cuvantul care 0 " neologismul comunicare, a condus la aparitia unui
intruchipeaza a ajuns pan a in zilele noastre. Ni se pare, I"hlet etimologic bogat in semnificatii. Cele doua cuvinte
de aceea, ca restituirea'semnificatiei initia1e, printr-un Ilmri dau seama impreuna. de ambivalenta procesului de
demel's de natura etirnologica, poate contribui la Illllmicare, evidentiindu-i dubla dimensiune, cornuni-
luminarea sensului de baza al cuvantului, u§urand dis- fIlII :';1i
sacra. Comunicarea sta 1a baza organizarii sodale,
tinctia dintre ceea ce reprezinta substratul peren a1 con- "Iguland Gi controland raporturile "orizontale" dintre
ceptului §i accesoriile treccitoare, notele conjuncturale, IIwmi, dar angaje-aza totodata §i aspiratiile lor "verti-
efemere, adaugate de un context istoric sau aUul. III,", intr-o mi§care ascensionala catre planurile supe-
Se presupune ca la ternelia formarii verbului latin com- 111111 n; ale realitatii. Nu poate trece neobservata, In
munico, -are ar sta adjt;ctivuLmunis, -e, al carui Inteles Illata ordine de idei, paralela semnificativa cu dublul

14 15
statuI al cuvantului, care, pe langa intelesul comun, situni I SCHEMA DE PRINCIPIU A PROCESELOR
in sfera semantica a comunicarii, 11are ~i pe acela dl' DE COMUNICARE
Logos,Verb divin, apropriat prin cuminecare.
A~ezata sub semnul cruciform al acestei dub Ie on
entari, comunicarea dobande~te 0 rezonanta mai adanc<l,
un timbru metafizic, pe care definitiile uzua1e i-I refuz",
din pacate. Sa nu ezitam a i-l restitui.

I~stefoarte posibil ca, dupa lectura capitolului prece-

111., ideea pe care cititorul ~i-o facea despre comunicare
i mai fi pierdut cate ceva din limpezimea contururilor ~
Illlule.Faptul era, in fond, previzibil. Lucrurile par intot-
lima simple acelora care nu se apleaca asupra lor cu
IIlleienta atentie, .dupa cum multe adevaruri "ele-
lliltare" nu sunt altceva dedit aspecte ale complexitatii
IlIlii, deformate de 0 perceptie gr~bita. De-abia atunci
tiel incepi sa-ti pui intrebari pe margine a unui concept
11111, cand ai dubii, cand ceea ce iti parea mai inainte

I,ll ca lumina zilei devine incert ~i discutabil, e semn ca

IJlropiide chipul adevarat allucrurilor, ca ai §anse de
l"lrcede cu succes 1a recuperarea sensurilor genuine,
1IIlIbliatede intrebuintarea excesiva a termenilor. Un
1'1 ltCI' de accesibilitate insote~te adesea notiunile cele
,I ~lUbtile,deghizate in haina modesta a limbii "de toate
I. le,/I.

I'e este timpu1 ?" se intreba, cu mai bine de un mile-

i jumatate in urma Sfa.ntul Augustin §i adauga :
I'll nu ma intreaba nimeni, §tiu, dar daca vreau sa
I'lllld 1aintrebare, incetez de a mai ~ti" (Co1ifessiones,
" XI, cap. XIV). Situatia comunicarii este intru totu1
111(\natoare:termenul se afla pe buzele tuturora §i, de
,I, pare lipsit de ascunzi~uri, dar, de indata ce
110m sa-1definim, el i~i reliefeaza polivalenta §i ambi-·

I ,\(llc. Ferecare~~~ ••~'lU1ainchisa, autosufi-

~ f.·C"";-~\
::':Xl':~(,;~;,:,;"'-:' ..~....
wl.':::
r,n::::::,G~Glii:;~~r\
;~; .1}
17
 denta, i-ar limita orizonturile, pe care interesul progm 11 plus, organizarea §irurilor de semnale trebuie sa se

matic al cartii de fata este de a Ie mentine deschise CMIT jllll1<\ tinor restrictii combinatorice determinate, unor
toate punctele cardinale ale cunoa~terii. Dar, pe de alt:\ "II ce exclud anumite secvente §i Ie privilegiaza pe
parte, inaintarea pe terenurile mi~catoare ale comunicarii lit'le. Altminteri spus, est.e prezenta aid ideea unei sin-
fara sprijinul macar al unei definitii de lucru, fie ea cat d(' a nivelului signaletic al comunicarii, alaturi de
aproximativa ~i provizorie, risca sa sporeasca primejdia Illill'nsiunea semantica pe care 0 presupune codificarea
ratadrii in iabirint. ji( "'Yului. Cum afirmarea componentei pragmatice se
Este motivul pentru care mai retinem atentia dtitoru·· "- prin chiar evidentierea caracterului dinamic a1
lui asupra int::aa unei definitii, pe care ne propunem sa 0 11'llil1urilor, care junctioneaza facand astfel sa functioneze
adoptam pentru moment, din ratiuni operationale, aVEtnd istemu1caruia i-au dat na:;;tere,putem afirma ca, intr-o
in vedere cateva note distinctive ce 0 recomanda drep!
mai completa :;;iflexibila dedit eele mentionate anterior, I,",menii lI1a implicita,
trihotomiei
se regasesc
sintaxa-semantica-pragmatica
in definitia lui J.~.Forsdalepro-
toti r
~_~".Elaborata de lLouis FQrsdal~ nume cu care ne-am intal- 1'II'le de Charles Morrisinca din anii '30 ai seco1ului nos-)
IIII. 0 teorie comp1eta a comunicarii va trebui sa aiba ;
,..0.. nit deja in capitolu1 precedent, ea suna astfel
v ~'carea e procesul prin care un sistem este stabilit, ~t
.1: : "Comuni- Ilndar in vedere integralitatea acestor trei dimensiuni ale
:;;imoamcat prin interrnediu1 unor se.!!!!f.§:.Ie __gmJ.une ocesului.
I"

(imparta§ite) care actioneaza potrivit unor reguli" ([53], Dar exista oare 0 teorie a comunicarii ? Parcurgerea
pp. 12-13). -- 111('raturiide specialitate ne ofera, din acest punct de
Formularea de mai sus eludeaza elegant problema ,-<Jere, u n spectacol intrucatva denltant. Nu de putine
delicata a precizarii naturii entitatilor care comunica, 1111, sint.agma este pusa la plural, vorbindu-se in paralel,
,II teoria comunicarii :;;ide teoriile comunicarii. Contra-
~<..t.lsubliniind totodata h:.o1u1 integrator al comunic~ii. Prin
s? - interconectarea unor agenti paua atunci izolati, comuni- dktia e numai aparenla. Ambele denumiri sunt legitime,
~. carea genereaza configuratii de nivel superior, inzestrate c1,lre1edesemneaza realitati diferite, in functie de accep-
cu propriet~S~noi in raport eu cele ale unitatilor alcatui- lilmea pe care 0 dam termenu1ui regent.
toare. (Daca un grup um2.~ reprezinta mai mult decat Construit pe baza verbului grecesc theon~o (kropEro) = a
suma indivizilor care-l compun, faptul se datoreaza, in pdvi, a contemp1a, a examina, a considera, generator de
primul rand, cornunicarii interpersonale dintre membrii ,It:rivate precum theoreion (8ECOpEiov) = teatru, loc unde
sai, reteaua de 1egaturi astfel formata adauga.nd trasaiuri I'tlblicu1 contempla reprezentatia actorilor, the6rema
suplimentare, structurale, de ordin interactional, carae- (th:roprll"W,) = spectacol, dar §i obiect de observatie
teristicilor individuale ale participantilor. Atat conserva- tiintifica, principiu (de unde rom. teorema), theoretOs
rea, cat ~i evolutia in continuare a grupului depind in (Ot:roPll'tO£;) = vizibil (la propriu, dar §i Cll ochii mintii, recte
mod hotanltor dedirectia in care se dezvolta relatiile din , omprehensibil) §i theoretik6s (8Empll'ttK6<;) '"' contemplativ,
cadrul sau, a§adar de bunu1 fiers a1comunicarii. IJlte1ectual,teoretic, cuvantpJ teorie (gr. 9Ecopia = theona =
Fire~te, ideea interconectarii era prezent~r ~i in alte I'Ontemplare, examinare, studiu) a dezvo1tat trei sensuri
definitii, dar cea a 1uiL. Forsdale adauga precizarea in.di8- ,liferite :
pensabila ea raporturile dintre componentele sistemului (0 Cel de ipoteza particulara destinata elucidarii
se bazeaza numai pe utilizarea de semnale recunoscute "u.uze1orsau naturii unui fenomen determinat. In aeest
de toti participantii la proces, adica pe un consens privi- ns se vorbe§te de teoria corpusculara sau de cea ondu-
Illtorie a luminii.
tor Ia codul in care are loc transmiterea informatiilor §i
18 19
 · eel de incel'can> dl~ explicare unitanl a u!!.!:1iansam III semnale, supus de altfel unei examinari dintre cele mai
blu mai !Jognt do f~te, ip pe~pectiva unei ipoteze:adic~
11 \ll1cf l('ol:'JT(lc tipul 1. Teoriile geocentrica sau heliocen dente, ~i universul mental al semnificatiilor asociate
lc;estora, a caror natura ~i cali tate raman in afara
I file
lTkl\ 1tI1licl1rii
. planetelor at putea ilustra aceasta~ a 01 karar preoeupari ale disciplinei. In lumina definitiei
C1111/1 f\GccptlUne.
tussuriene a semnului vazut ca "eeva" care tine locul a
~ Cc:.:l
de conceptie globala]a care a ajuns ~tiinta intr-un
c!ollll.;niu dat. Teoria probabilitatilor sall, teoria versifica.
".\ltceva", teoria informatiei (Hartley, Szilard, Wiener,
I :hannon etc.) nu are ochi (~i instrumente de masura)
lie.! indud toate achizitiile sectoarelor respective :;;linu
decat pentru"ceva", ignorand deliberat "altceva"-ul.
depind de vreo, ipoteza particulara, chiar daca e~e sunt eu toate acestea, impactul ei asupra ·~tiintelor comu-
datoare sa consemrteze, in virtutea naturii lor tdtaliza;
Jlicarii a fost considerabil. Multe dintre conceptele elabo-
toare, teoriile apartinand tipurilor 1 ~i 2.
Privite din unghiul extensiunii lor notionale, cele trei Illt~ in cadrul acestei a.bordari tehnice a proceselor de
ipostaze ale teoriei, Tl, T2, T3, intretin deci relatii de lomunicare au intrat in patrimoniul comun a1 mai mul-
incluziune de forma: Tl c T2 c T3, dat fiind faptul ca orice lori,discipline ; din paeate insa, nu intotdeauna in accep-
liunea lor cea mai corecta. Rea1izari1e noului domeniu au
teorie generala T3 inglobeaza teoriile T2, care presupun ~i
contin, la randullor, teorii de tip T1. l:xercitat bunaoara 0 veritabila fascinatie asupra lingvi~-
In perspectiva cIasificarii de mai sus, teoria comu- lilor, ceea ce i-a determinat pe unii dintre ei sa preia fara.
mficient discernamant ~i intr-o maniera mult prea libera
nicarii s-a nascut sub forma T2, 0 data. cu aparitia, in
lermeni care, 113. origine, beneficiau de definitii riguroase,
anul 1949, a lucrarii The Mathematical Theory oj
Communication a americanilor Claude Shannon ~i Warren univoce. Dupa cum bine observa Georges Mounin : "Teo-
Weaver [123]. Insu~i adjectivul prezent in titlu atesta carac- lia informatiei a avut parte de a difuziune ~i de 0 favoare
terul de T2 al acestei prime teorii. Lucrand in domeniul Imediata, terminologia ei proprie a trecut repede in limba
telecomunicatiilor, unde se confruntau cu problemele ('urenta ~i in multe alte discipline, precpm ~i in literatu-
tehnice ale transmiterii semnalelor (codaj optim, reducere ra de vulgarizare. Ea,a pierdut sau risca sa piarda in orice
a zgomotului, ma.'{imizare a debitului de infor!l1atie) pe moment specificitatea sa, functii1e coneeptuale exacte,
care erau interesati sa Ie rezolve de 0 maniera strict for- pentru a impregna vocabularul curent cu valori aproxi-
mala, fani a lua in considerare ccmtinutul mesaj~lor mative, metaforice sau simbolice (in sensul pe care psih-
vehiculate" cei doi autori ai teoriei care se cristaliza astfel ma~iza il da acestui cuvant), care nu e deloe sigur ca mai
~i-au centtat preocuparile pe raporturile dintre cod §i conserva calitatea p:ropriu-zis operatorie pe care 0 poseda
canalul de transmisie. Aidoma functionarei de la po~ta, lermenii in teoria informatiei insa.~i" ([100], pp. 35-38,
care numara ~i taxeaza cuvintele telegramelor prezeritate u.pud [10], p. 47). .
de clienti conform unui criteriu pur cantitativ, indiferent Unii au asimilat, astfel, cantitatea de informatie eu
de valoarea cognitiva sau afectiva a celor cuprinse in ele, vechea notiune de semnifieatie a unui cuvant. Or, para-
teoria matematica a comunicarii ignora intelesul ~i utili- metrul formal ce exprima potentialul informational al
tatea mesajelor, ea operand cu unitati distinctive, dar nu unui mesaj transmis printr-un canal nu contine nici un
~i semnificative, ceea ce revine la 0 analiza strict si1).tac- termen care s-ar putea pune in legatura cu planu1
tica a comunicarii. De~i conceptul de cod constituie unul semantic a1 comunicarii. Incercarea de a corda ce1e doua
dintre pilonii centrali ai teariei, el nu depa~e~te aid perspective, prin recurgerea 1a reprezentarea intr-un cod
conditia unei carespondente formale dintre un repertoriu binar a intelesului euvintelor, pornind de la 0 arbores-
centa de dihotomii succesive, idee ce reIua, de fapt,
20
21
 stnivechiul vis al logicienilor de a clasifica toate notiunile
imaginabilepotrivit genului proxim §i diferentei specifice,
slstem pe care un Descartes, un Dalgarno sau un Leibniz
i~i propuneau sa-l puna la baza constructiei unei limbi
artificiale perfect rationale a e~uat, in cele din urma, din
pricina imposibilitatii de a se elimina total efectele
optiunii subiective a celui ce efectueaza analiza. Cum
reconstructia semantica se dovede§te a nu fi univoca,
evaluarea canfitativa a informatiei corespunzatoare
furnizeaza mereu alte rezultate, in functie de traseullogic
ales, ceea ce anuleaza toate avantajele recurgerii la for-
mule de calcul exacte.
Tot 0 confuzie pagubitoare se dovede~te a fi ~i cea din-
tre Jimhile naturale ~i coduri a§a cum sunt ele definite in
teoria matematica a comunicarii. Ne yom ocupa ceva mai
departe de asemanarile §i deosebirile dintre cele doua
concepte. Pana atunci, sa retinem numai caracterizarea
c succinta a raporturilor dintre limba §i cod datorata lui
\f: Pierre Guiraud : "Limba §i codul sunt, §i una §i celalalt, sis-
teme de conventii'care permit transformarea unui mesaj;
astfel, limba e sistemul de echivalente lexicale ~i de reguli
sintacfice cu ajutorul carora ~eile, gandireasunt trans-
formate in cuvinte articulate. Dar exista intre limba:;;i cod
o diferenta fundamentala : conventiile codului sunt expli-
cite, prestabilite :;;iimperative; cele ale limbii sunt impli-
cite, ele se instituie spontan in chiar cursul comunicarii.
r\ limba
Omul ase creat
creeaza
un chiar
cod ininvederea
comunicare.
comurilc~fri1-;-ln'-timpce
De aceea codul e
i unui acord explicit al utilizatorilor, pe cand limba e
inchis :;;iinc~emenit, el nu se tr.ansforma decat in virtutea
deschisa :;;i repusa in discutie eu fiecare yorba noua"
,.,¥ ([64],
La pp.
randul lor, asihologiJ.-,au
37-38, u ::,\P.49).
asimilat abuziv subiectul
uman eu un simplu canal de transmitere a informatiei,
propunandu-§i sa estimeze capacitatile mentale in ter-
menii fluxului informational maxim pe care omul 11poate
vehicula. Rezultatul experimentelor, total defavorabil pen-
tru potentialul intelectual al speciei, a fost sintetizat de
G.A. Miller intr-o fraza plina de umor : "Orice soar spune,
22
evident ea omul reprezinta 0 componenta slaba a sis-
Irmului de comunicare. El prezinta 0 plaja ingusta, un
Illvelde zgomot ridicat, intretinerea sa consta mult :;;i,din
H de ore, doarme 8" (dtat dupa (10], p. 44).
De fapt, debitul de informatie, realmente dezamagitor!
(nlIb25 de bi i e se unda), pus in evidenta de cercetarile \
III' la orator efect.uate, trebuie atribuit faptului ca mintea
oici unui om nu se comporta ca 0 simpla conducme-are.T
11l~ ce prime:;;te ni§te stimuli exteriori pe care'
II restituie apoi ea atare sub forma output-ului emergent, I
Ii functionarea ei este incomparabil mai complicata : sem- \
11l11ele receptionate sunt supuse deeodificarii, iar mesajul
Il'zultant face obiectul unei analize, ce presupune, intre \
i1tele,flltrajul prin grila personalitatii proprii, dupa care
Iczultatul prelucrarii este sintetizat intr-un nou mesaj,
I('codificat :;;i emis sub forma unui' :;;ir de semnale de f
ll:§ire, care, prin forta imprejurarilor, nu au CUln sa repete
Identic alcatuirea input-ului initial. Procesul implica(
Il§arlar, manifestarea unui anume fel de discernamant al\,
llispozitivului uman, ce nu se multume§te cu conditia \,
mecanica de curea de transmisie, ci intervine activ in pro- i
ces, punandu-:;;i amprenta identitatii personale, intlu- .
(;hipate aici de autonomia (in sensul strict etimologic de \,
tutoguvernare dupa legi proprii) psihicului individual.
Limitele de aplicare mentionatc nu trebuie sa ne deter-
mine insa sa consideram te'?ti§t informatiei drept 0 teorie '
II comunicarii nereu:;;ita sau ineompleta, atata vreme cat
('a raspunde satisfacator obiectivelor pc care §i Ie-a pro-
pus. Faptul e(~,- abordeaza comunicarea numai in lumina
unei ipoteze anume, oferind sintaxei un loc privilegiat in
raport eu semantica :;;ipragmatica nu poate fi privit ca 0
slabiciune, ei, pur §i simplu, ca un indiciu ca ne aflam in
rata unci te?t1i de tipul 2, pe care teoria generala a comu-
nicarii e chemata sa 0 in lobe~e §i,""eventual, sa 0 tran-
~ceada. Foloase e perspectivei informationale s-au dove-
...alt~el,
In,',t:Cie
h.~:.~...: substantiale,
?!~mgeneral printre intemeiate
ale disciplinei achizitiile d¥,§h~11nQ.l.1.-
ipe'entesta-
1 Weaver numanindu-se §i elaborarea schemei eanonice
•••••••••.•• ''''"':"''''_ .J .".." •• ,.~ •• ~ •••. - ••• ""~""" , •.••.•••.•••• , ••..• '''-''''''' •. .........-
23

care Ie poarta numele, schema ce ~i-a dovedit aplicabili-
tatea in toate domeniile comunicarii.
:l J :"/v'J;....-
..fleprezentata in Fig. 1, schema Shannon-Weaver
,1lJt"""-··prezintaavatarurile unui MESAJ care, elaborat de 0 sURsA,
/" este codificat de un TRANSMITATOR sub forma unor SEMNALE,
ce parcurg un CANAL, pe traseul caruia se confrun1;.a cu
i primejdia distorsionarii lor ca urmare a interventiei unei
\1 surse de ZGOMOT, dupa care parvin la RECEPTORUL ce Ie
\ decodifica, restituind mesajului forma initiala ~i
incredintandu-l astfel DESTINATARULUI. Meritul major al
schemei este ca, de~i conceputa in vederea explicarii unor
aspecte specifice sferei telecomunicatiilor, ea ne ingaduie
transmiterea ereditara a caracterelor biologice, pana la
{;a discursul poetic,
intelegem mai muzical sau cinematografic.
bine esenta oricarei comunicari, de la
MESAJ SEMNAL SEMNAL MESAJ
ISURSAI-· T~NSMITA:?R -ICANAL I-IRECEPT~R I-IDESTIN~TIE
t I 0 faca : el nu e cu nimie mai abilitat decM simturile sa
SURSA
DE
ZGOMOT
eOhema genen""a romunka.H,dup. Sh=non,i Wea~,.
o prima distinct-Ie importanta pe care 0 pune in evi-
dcnta schema din Fig. 1 este cea dintre sursa_. ~i trans-
.
mitator. Sursa produce mesajul, dar, in general, ea nu
dispune ~1 de mijloacele necesare pentru a-I face S{l
ajunga la destinap.e. Ne confruntam aid cu principalul
paradox al comunicarii, proces a carui ratiune de a fi este
vehicularea de intelesuri, care, prin insaf;}inatura lor, nu
pot fi vehiculate. Termenul global MESAJ acopera 0 mare
24
",date de realitati, pe care Ie desemnam in limbaj
Illent prin cuvinte ca : ganduri, sentimente, trairi, idei,
Illotii, stari de con~tiint-a sau produse ale fanteziei, toate
"/lllld drept numitor comun'inefabilitatea, virtutea (sau
111111te defectul ?) de a ramane inaccesibile sistemelor noas-
iiI' senzoriale. Nici una dintre manifestarile mentionate
ill' psihismului uman nu poate fi sesizata direct d~ un
dlHpozitiv material, fie acesta chiar atM de complex ca
!IHlrtesofisticatele noastre organe de simt-. De aceea, enti-
h
I Ilea emit-MoaTese vede obligata sa procedeze prin substi- \
lillie·: ea incredinteaza unoI' semriale"rri:::ileriale; percepti-
l,lIe senzorial, misiunea de a reprezenta indirect, prin
plOcura, produsele impalpabile ale con~tiintei ~i afecti-
It at-ii. inlocuirea nu inseamna insa transport, a§a incat
westea din urma raman §i pe mai departe principial
1
III'lransmisibile.
Asemenea omului invizibil din cunoscutul roman allui
II.G. Wells, mesajul nedrapat in semnal ramane inaccesi-
Ill! interlocutOlului, care nu are cum sesiza 0 prezenta ce
lilt Ii impresioneaza simt-urile. Contrar unei prejudecati
Illaterialiste solid inradacinate, nki creierul nu este apt
"pereze cu mesaje, toate inregistrarile biochimice care s-ar
putea descoperi pe scoarta cerebrala. reprezentand tot sim-
ple semnale, engrame materiale perfect similare traiec-
I.oriei grafice a unui cuvant scris, od descarcari electro-
(:himice asemanatoare transferului energetic asociat celui
InstiL A spune, cum 0 fac inca multi autori (v. de exem-
plu [10], p. 17), ca intelesurile cuvintelor se afla. in creie-
I ul vorbitorului sau se produc acolo denota persistenta
(~onfuzieinaive, dar tenace, dintre activitatea cortexului ~i
('on~tiinta. In ipoteza, inca indepartata, ca ~tiinta va
descoperi §i identifica alcatuirea chi mica ~i localizarea in
ltructurile de memorie a fiecarei unitati lexicale din
vocabularul unui individ uman, nu yom fi cu nimic mai
lvansati ca astazi in cunoal;iterea a ceea ce reprezinta. cu
ldevarat sensurile cuvintelor in realitatea no astra psi-
ltica. In aceasta privinta, nici 0 observatie nu va servi
vreodata la ceva, dat fiind ca, prin definitie, un fapt
25
 observabil nu poate fi dedit, cel mult, indiciul material al
prezentei semnificatului, dar niciodata semnificatul
insu§i. Aspectul cel mai spinos al comunicarii rezida toc-
mai in cont.radictia dintre nevoia interlocutorilor de a-§i
transmite mesaje §i imposibilitatea practica in care se afla
ei de a emite §i receptiona altceva dedit semnale.
Codificarease dovede§te astfel 0 activitate indispensabila,
iar TRANS~ITATORUL care 0 efectueaza - un participant de
neinlaturat Iaprocesul comunicarii.
Conceptul ere lSURSN recT8.ma§i .el unele clarificari.
Exista numeroase situatii in care emitatorul nu face decat
sa repete cuvintele unei terte persoane (cazul reeitatoru-
lui, dar §i al oricarui ins care e pus ori dore§te sa repro-
duca replicile altcuiva). In termenii logicii enuntarii
schitate de Emile Benveniste [13] un ~tare comunicator
nu este §i enuntc1toD11 mesajului pe care 11difuzeaz.a.
Daca se are in vedere numai planul strict verbal al comu-
nicarii, reeitatorul nu joaca un rol diferit de cel a1
aparatelor de inregistrare §i redare a vorbirii (fonograf,
magnetofon, casetofon) sau de cel a pasarilor imitatoare
(papagalu\, . corbul, grauru1, gaita). Totu§i semnalele
vocale non-verbale din sfera mijloacelor paralingvistice,
ca timbrul vocu, ntmul vorpiri1. pauzele, variatiile de
intensitate §i inaltime, conturul intonational al' frazarii,
tonul (ironic,bland, iritat etc.) §i alte marci asociate unor
parametri ca ezitarea, graba, plictiseala, hotararea, mania
etc. apartin actorului'lilSu§i. Cum §i acestea sunt
purtatoare de lnformatie, avem tot dreptul sa vorbim de 0
sursa dubla autor-recitator. 0 yom face cu atat mai mult
in cazul purtatorului de cuvant, care nu repeta ad litte-
ram fraze prefabricate, ei Ie formuleaza el insu§i, fara a
inceta sa transmita, de fapt, gandurile altcuiva.
Facand un pas mai departe, am putea afirma ca
oricine preia, con§tient sau nu, idei, expresii ori eitate
enuntate ~ior de alteineva nu poate fi privit drept
en'::!.,ntatorul
exclusiv §i unic al mesajelor transmise. Prin
gura sa ne vorbesc multi altii : parintii §i educatorii, prie-
tenii, vecinii, grupul de apaitenenta sociala sau profe-
sionala, opinia generala, intelepeiunea populara, spiritul
26
epocii. Eruditia se intalne§te aiei, paradoxal, cu lenea
intelectuala, Dictionarul ideilor primite al Iui G. Flaubert
ilustrand cu sarcasm ipostaza degradata, rutiniera, a per-·
manentului transfer de paternitate ce caracterizeaza
interactiunea comunicativa dintre oameni.
Daca judecam, a§adar, mesajele prin prisma origi-
nalitatii lor, iar sursa - in lumina "dreptului de autor"
asupra celor enuntate, ,yom fi nevoiti sa conch idem ca'nu
e'X~sta.decat(S~r:se··col~~J.
oncaru1 cu'plu e comumcaton, §ist~u, ca,_prin intermedi~l
1n fond, de vorba,
ma¥'i muitimi de indivi~i, cunoscuti sau necunoscu.ti,
traitori inprezent ori pierduti in negura istoriei. Preluand
o idee a 1ui C. Baylon §i P. Fabre, Oswald Ducrot ([43], p.
44) caracterizeaza, in acest Caz,comunicarea dre.l2.t..,QQ1.i-
fonica", "emisa de 9-pll.u:alitatede lWei".
La randuT~ T,RANSMITATORUL poate fi §i el multiplu,
dar in cu totu1 a1t sens decat su1'sa. 0 conditie sine~qua-
non pentru ca semnale1e sa ajunga 1areceptor este ca e1e
sa posede 0 natura compatibila cu cea a canalu1ui de
transmisie. Astfel, comunicarea sonora e posibila numai
daca mediu1 fizic interpus intre cei doi comunicatori per-
mite propagarea undelor din spectrul audibil. Aflati in
vidul cosmic, doi astronauti vor fi obligati sa renunte 1a
cuvantu1'[ostit infavoarea, de exemplu, a limbaju1ui ges-
tual. lntunericu1 va anu1a insa ~;i aceasta posibilitate,
noile semnale dovedindu-se incapabile sa strabata spatiul
ce-i desparte pe cei doi interlocutori. Comunicarea va
putea fi restabilita prin alegerea undelor electromagnetice
ca vehicu1 a1 informatiei, dar de aceasta data recurgerea
1a un singur transmitator nu va mai fi suficienta. Cum
fiinta umana nu dispune de mijloacele naturale necesare
pentru a-§i traduce direct gandurile in unde hertziene,
codificarea va avea de parcurs doua etape. Cea dintai va
consta in transpunerea in cuvint'e a intentiHor e~m-
lui, operatiune pe care, in calitate de prim transmitator, 0
poate efectua e1insu~i, pe cand cea de a doua va trebui
sa 0 incredinteze unui sistem electronic specializat in tra-
ducerea discursu1ui sonor 1ntr-unul electromagnetic, dis-
pozitivul cu pricina jucand r01ul unui transmitiHor
27
,\,
 secund, la fel de indispensabil, in cazul in speta, ca :?icel . BRUIAJUL $1 PROBLEMATICA ASCULTARII
dintai. Similar, 0 persoana care vorbe:?te la telefon
opereaza 0 prima codificare a mesajului sub forma acus-
tica, urmand'ca microfonul aparatului sa asocieze cuvin-
\
,. ..
.'
/

telor pronuntate de emitator semnale electrice conventio-

nale, apte sa strabata conductorul metalic ce constituie
canalul de comunicare utiliiat.
E de la sine inteles ca lantul transmitatorilor poate fi
:;;i mai lung. Astfel; un compozitor i:;;itranspune intentiile
muzicale in structuri sonore virtuale, pe care Ie codifica
grafic in paginile partiturii ; dirijorul traduce indicatiile
acesteia intr-un limbaj gestual, pe care instrumenti:?tii
din orchestra Ie talmacesc intr-un discurs sonor, preluat
:;;irecodificat electric de microfolme, iar apoi eleetromag-·
netic in sistemul' antenei de emisie a postului de radio,
pentru ca, in final, radioreceptorul de la domiciliul
ascultatorului sa retranspuna In termeni acustici :;;isa
puna la dispozitia acestuia produsul muzical destinat
descifrarii :;;icontemplarii estetice.
'.
1-,(.
dintre emit(}tor ~i receptor (sau al canalelor interpuse
intre diver~ii transmitatori, in eazu! codificarilor multi-
ple), semnalelelorpot
In calatoria de-afilungul
afectate, in orice
canalului moment,
care face de \
legatura
actiunea perturbatoare a zgomo1Jdllij.Termenul desem- \
neaza,
de a distorsiona
nalelor.clasa, praetic
mesajul
infinita,prin
a fenomenelor
alterarea. calitatii
susceptibile
semj )
Uneorl zgomotul arc chiar aspectul unei perturbatii
sonore (larma din clasa, zarva din piata, tumultul
multimii de pc stadion, vacarmul din halele unui :;;antier
naval, vuietul furtunii, bubuitul tunetului). La fel de bine
insa el se poate prezenta, dimpotriva, ca 0 atenuare a
undei acustice purtatoare a mesajului, care diininueaza
iiiansele accstuia de a fi corect perceput. In acest sens,
vata purtata in ureche din motive medicale, peretii
fon.oizolanti, 0 caciula trasa adanc pc cap sau chiar vor-
birea in ~oapta constituie surse de bruiaj, pentru ca, la
limita, zgomotul eel mai "puternic" sa ia insu~i chipul
tacerii!
Atunci insa cand veriga senzoriala implicata in analiza
~i traducerea semnalelor este alta dedit auzul, e de a~tep-
tat ca bruiajul sa inceteze de a mai avea vreo tangenta cu
galagia ori eu contrariul ei. Gre:;;elilede bpar dintr-o
carte, lacrimile iubitei care pica pc scrisoarea de adio,
pr:oducand pete ce ingreuneaza descifrarea textului, ceata
sau ploaia care uda parbrizul ma:;;inii,impiedicandu-l pc
29
 (' ~ofer sa "dteasca" corect semnele de circulatie sunt ~i ele (tin. mediul inconjurator, d, tocmai dimpotriva, ~~ei
f zgomote in cel mai exact sens al definitiei. In"comunicarea t9(pacitatisuperioare de procesare a acestorao Cercetanle
I illterpersonala, o?h~larii de soare pot constitui 0 seriOasa m:l demonstrat ca scoarta cerebrala um,ana dispune de
~ursa aibiiiifij, data mnd i~ortanta binecuno~ it capacitatea de aprelucra ~i interpreta tin flux sonor de
Erivirii in reglarea interactiunii dintr~~L eel putin 800 de cuvinte/minut, in timp ce debitul verbal
Blocarea, fie ea ~i partial a, a accesului la "ferestrele sufle-, nl,;unuilocutor mediu atinge de-abia un sfert din aceasta
tului" tulbura considerabil comunicarea ~i face sensibil v&oare* Diferenta de trei patrimi, reprezinta 0 rezerva de
0

mai dificila decelarea starilor psihice ale persoanelor ce procesare a informatiei pe care receptorul mesajului ver-
recurg la acest procedeu. Nu intamplator 11 practica bal e tiber sa 0 utilizezedupa cum crede de cuviinta. $tim,
, jucatorii de poker sau oamenii de afaceri, care doresc sa lnir-adevar fiecare, din proprie experienta, ca faptul de a
l~i ascu~da intentiile precum :;?ireactiile emotionale spon- a.s(!mltape' cineva vorbind nu ne impiedica sa ne mai
tane ce .1-arpou~eademasca. Dar la fel de bine ca prezenta gandim:?i la alte lucruri, mai mult sau mai putin legate
ochelanlor, :?1hpsa lor poate fi producatoare de zgomot, in de discursul interlocutorului nostru. Avantajele acestei
cazul persoa~elor eu defecte de vedere. a savuroasa. stari de fapt sunt atiH de evidepte indit nu necesita nid
p,~vestlre a 1m E:AoPoe.([108], p. ~2) aduce in scena un uti comentariuo In schimb, merita discutat pt1ricolul
; n~lOpca:-e, refuz~nd, dlI~c.?ch~tan~, sa po~rte. ochelari, potential, de care nu e nimeni scutit, ca, Iasandu-se
aJunge, In eele dm urma, In sltuatla de nemvldiat de a" . d' 0 tOO d °d'0 t 0 t .
!" a dresa 0 cerere _ ..
In casatone .' propnelo. sale strastrabunici !. antrenata _.' e CIne:?t1ece aSOCla11. e 1 el, mln. ea noas ra
"-.._ _-'.s::.t~-e~a
1-'JlO' lIlt e ~'3.n!"l:.e,~enzona
1 . 1e nu sunt scutite de agre·· sa'."se Indeparteze suficlent de mult de sublectul comu-
0 • •

s.iun
, , 0""..e.a
_ zD"omotului
~...:::.J::1""' __ •.' Degu's·t·'
awru
, -I-'de Vlnun
. . -'
1:;?1c-1""
atc:;?te mcar11pentru a plerde . Clltotul
1 - c0!1tactul
-. I' cu acesta.
- ' INu e
indelung
_ ' gura dupa .'_ filf'Careesant'on
'" 1 t es t atc pen t ru a COfl- greu '_. de observat ca . lucru se Intamp a eu atat mat esne
oo '" • •

tracara bruiaJ'uI produs de degustare a . prece d en t-a. c\f ~ cat . ntmul

" vorblr11'emltatoruiUl
b' '1 'h 1 . e..mat1 lent,
1 ' ceeaI ~e
0 I
Revenit acasa de 1a cumparaturile de sarbatori, constati laY~~1Zeaza~~to rmalu P~1 ~ ogl~ a ~cu tatoru Ul. , ~
0

ca apa de colonie destinata sotiei miroase cu. totul altfel spnJmul acelela:?1observatll vme :?1constatarea, devemta
decat In magazinul unde 0 alesese:;;iin conditiile pertur- pt~veI:biala"ea ,savanti~sunt i~~e~~:?temai dis~rati de~at
batoare ale efluviilor produse de prezenta simultana a c~llaltl munton, Dotatl eu cahtatl mtelectuale deoseblte,
altor parfumuri. In fine, stratagemeca acelea prin care ace:?tiasunt mai expu~i, datorita vitezei cu care gandesc,
Ulysse §i tovara:;;ii sai au izbutit sa in:;;ele vigilenta la, fenomenul deeolarii atentiei din zona obiectului de
ciclopului Polyphem streeunlndu-se afara din pe:?tera disc:,utiecatre cea a propriilor preoeupari.
acestuia pltiti sub pantecele oHor sau cea ell ajutorul Nu este insa nevoie sa fii om de :;?tiintapentt;li ca gan-
careia patriarhul Iacob a smuls binecuvantareaparin- durile sa inceapa a-ti fa-tad aiurea in timp ce asculti pe
teas,ea a lui Isaac (Geneza, 27) ilustreaza ideea de bruiaj cineva vorbind, Elevii mai putin atra:?i qe invatatura sau
(-tach!.
.,,,0 forma mai aparte de zgomot, aproape omniprezenta o.ceiamai yisatori din fire, stimulati eventual :?ide mono-
in interaetiunea noastra comunic"ativa eu semenii, este * Merita mentionat, in acest context, faptul ca npoarta acustica" a
receptiei verbale e incomparabil mai ingusta decM cea optical cltitori
autobruiajul psiholodic. El reprezinta 0 bariera perceptiva ('apizi, care elimina total vocalizarea in gand, pot atinge vitez~~ lectura
,. .' ,cu..caraeter paradoxaJ, in~rucat i:;?idatoreaza existenta flU I~Ide intelegere a eelor citite de pana la 1..0000 de cuvinte/minut (Pauf
unor limite organice,sa"u funetionale aIe""clispozitivelor f~tefanescu : Citirea rapida - curs fn 12 lectii, Bucure§ti, Ed. Miracol,
noasti-e de receptie §i prelucrare a informatiilor p,!imite 1995, p. 5). .

I
30 31
 tonia expunerii profesorului, sunt victime sigure ale efec-
telor de-conectante pentru atentie ale acelui "isvor de
horum-harum" descris de Eminescu in Scrisoarea a II-a,
unde procesul autobruiajului generator de reverii hipno-
tice i§i afla 0 ilustrare poetica magistrala :
Idurilordin mana,
"Imi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scartairea de condeie dadea farmec astei lini§ti,
Vedeam valuri verzi de grane, undoiarea unei ini§ti,
Capul greu cadea pe banca, pareau toate-n infinit ;
Cand suna §tiam ca Ramses trebuia sa fi murit".
Daca, pana in vremea noastra, §tiinta a neglijat oare-
cum analiza mecanismelor disiparii §i concentrarii
atentiei, aceasta a constituit, in schimb, un permanent
obiect de preocupare pentru practicantii rugaciuqii sis-
tematice din mai toate marile religii ale lumii. Grija de a
evita "risipirea mintii" 0 regasim deopotriva la mari asceti
ai cre§tinismului rasaritean, ca Sf. Isaac Sirul sau Sf.
loan Scararul §i la renumitul intemeietor at hasidismului
iudaic, Israel beIi" Eliezer supranumit Baal $em Tov tel' statistic privind ponderea relativa a diferitelor tipuri de
(1700~1760), care §i-a petrecut 0 parte din viata in
Moldova, in singuratatea muntilor §i intr-o sinagoga de
lemn din Piatra Neamt ([129], p. 385). Se spune despre
acesta din urma ca Ie recomanda ucenicilor sai ca : "Inainte
de a incepe rugaciunea, omul sa cugete : propriul meu
destin, soarta poporului evreu, ba chiar a intregii lumi
atarna de aceasta rugaciune ; daca voi face cumva 0 sin-
gura gre§eala, daca voi rosti incorect un singur cuvant.
dacci in minte imi va pcitrunde un singur gcind strciin (s.n.),
mantuirea lumii va intarzia" (apud H. Bloch Povestiri
hasidice, Bucure§ti, Ed. Cartea Romaneasca, 1994, p.
30).
lata, pe de alta parte, cum se prezinta, sintetizata de
asupra problemei : "...patima duce cugetarea, fara sa
, vrem, pe cine §tie ce c~'~f, -producand fenomenul zis al
i
\ ~llnpra§tierii ei, pana
regretatul teolog ce scapam
Dumit,ru cu totul franele
sta,nnoa,e,perspectiva gan-
ortodoxa
32
t@.a.!G pi['filira:~'a::-
Pwa.·gil:ndurilore 0 'paz~ce ~i-o face ,/
,~;~~~~:~~.',9:',:-~~.~~f~:~~~U
~~~:~~~~~:~
ceea ce aduce §i 0 viata externa necon- (
asupra ei. lar,sc,' pul a,?,e,steiv.egherieste, fie ca, pr.hnind ~~
0.
,.':~~s~rtd '~so'ci~tilde"gi3.n?uricu~~rnice, ~e ca: a~a~a~d (
alte gg.ndun ca Inceputun de sem, ele sa fie lara§l dm
prima clipa indrumate pe albia cea sanatoasa. Aceasta
~andUI
ste 0 cale . se' desfa~oare
"'sa stramta, . intr-o cugetare
0 cale sustinute. plOasa, ),
eu efart continuu,
care la inceput e foarte grea, dar cu vremea devine tot mai
u§oara" ([125], p. 130).
Convergente din anumite puncte de vedere cu aceste
preocupari traditionale, cercetarile actuale, izvorate din
apleearea catre eficienta a omului modern, unnaresc nu
atM dirijarea intr-o directie determinata a cursului vietii
interioal'e, dH" mai degraba, sporirea atenSiei acordate
raporturilor noastre interpersonale, in veclerea obtinerii
untifprotlLsoda,Ui intelectucJ maxim din fieeare inter-
ac~u semlW-ii.Investigarea metodica a procesulul
ascllltarii a pornit, de altfe1,de la unele sondaje eu carac-
activitati comunicationale in rnediile universitare ameri-
cane. Luarldu-se in considerare cele patru categorii prin-
cipale de activitati ell profil de comunicare pe care Ie
desfa~oara un intelectual pe parcursul unei zile, a fost
detel'minata urmatoarea repartizare a timpului acordat
fiecareia dintre indeletnicirile respective :
- scrisul ~11 %
'- cititul 15%
'·-'1>-
- vorbitul,,32%
.- ascultat~C~2%)
E de presupus';../fire§te, ca pentru alte segmente ale
societatii valorile procentuale VOl"fi diferite, in primul
rand din pl'icina marH variabilitati in ceea ce prive~te
implicarea in primele doua tipuri de activitate, a carol'
pondere poate scadea pana la zero (in cazul mediilor anal-
fabete, dar nu numai allor). Nu incape insa indoiala ca §i
acolo intaietatea ascultarii se va mentine ne~tirbita macaI'
33

~i numai pentru faptulca, 1n gru,puri, vorbitul concomi-
tent e mai rar decat auditia simultana, iar individual sunt
multi cei ce asculta 1n singuratate (emisiuni radiofonice
sau de T.V.)~i putini cei care obi~nuiesc sa vorbeasca de
unii singuri (ar mai ramane de discutat daca un atare
solilocviuconstituie cu adevarat sau nu un act de comu-
nicare). Toata lumea ~tie 1nsa ca primele trei activitati
mentionate sunt departe de a avea un caracter spontan,
1nnascut. Atat vorbitul cat ~i scrisul ~i cititul au la baza
procese de inv$re, desfa~urate de-a lungul unor peri:-
oade indeIungate, de multeonsITDindlumarea unor per-
soime special pregatite in acest scop. Ciudat este ca toc-
maLascu!tw1, situat, macar sub raport cantitativ, in
fruntea manifestarilor noastre comunicationale, nu face
obiectul nici unei ped:;gogii. Dintre persoanele responsa-
bile cu formarea noastra ~colara ~i umana (educatori,
parinti, profesori), nimeni nu se intereseaza daca ~tim sa
ascultam ~i nu 1ncearca sa he invete sa 0 facem. Cauza
acestei extrem de obi~nuite situatii neobi~nuite rezida,
fire~te, 1n ignorarea problemei inse~i. $i cum"ar fi altfel
cand prea putina lume opereaza distinctia dintre q..Q]Bi ~i
semnale sonore, pe cand ascultatorulle traduce ~i inter-
preteaza, tragand ~i un folos personal, in masura 1n care
aintegreaza
asculta ? informatiile
Cel ce aude primite
nu e dedit
1n structura
un receptacul
personalitatii
pasiv dej
proprii.
Experienta contactului cu muzica ne poate ajuta sa
intelegem mai limpede deosebirea dintre cele doua
actiuni. 0 piesa muzicala oricat de dificilaeste auzita, in
toate detaliile sale acustice, de orice persoana fara defecte
de auz, dar ascultarea ei poate presupune 0 lunga ~i
complicata ucenicie. Putini sunt, probabil, cei care nu
sesizeaza aceasta realitate simpla. Mult mai multi, in
s.ehimb, sunt vorbitorii care confunda auzitul eu as cul-
tatul atunci cand este yorba despre receptarea mesajelor
verbale. Ca urmare, ei nici nu manifesta vreo preocupare
de a-~i 1mbunatati formele de ascultare, ceea ce explica
neglijarea: vreme indelungata a acestui important do-
meniu.
34
Astazi se ~tie ca 0 buna calitate a ascultarii se obtine
numai 1n anumite conditii. Insa~i ms,gilizarea flZica a
organismului joaca un rol insemnat, pozitia ~i tonusul
muscular afreceptorului conditionand nivelul sau de
aten{ie.""lnlocuirea in ,~colia bancilor de lemn cu fotolii
eomode, .ce permit 0 relaxare totala a auditoriului, se
dovede~te a avea efecte de10cfavorabile asupra procesu-
lui de invatare. E cunoscut, de altfel, modul in care as cul-
tatorii reactioneaza
trunchiul la auzul
se 1ndreapta unei informatii
~i.se incordeaza u~or,inter.esante
capul avani:f
seaza, cu gatul intins, ca spre a capta mai bine sunetele,
urechile "se ciulesc". Inca in a doua jumatate a secolului
trecut, 1ntr-o lucrare de etologie avant Lalettre, intitulata
The Expression of Emotions in Man and Animals, Charles
Darwin observase existenta unor indicii gestuale comune
ale atentiei la om ~i la unele mamifere. Astfel, 0 fata care
prive~te cu interes un baiat inc1ina capul 1ntr-o parte,
exact ca ~i catelul sau pisica ce observa.un ~oricel,ori alta
prada mica ~i mi~catoare.
Pozitiile defensive diminueaza receptivitatea noastra la
mesajele celorlalti. S-a demonstrat experimental di" per-
soanele care asculta cuoratele incrucl~ate Ia piept, POZl-
tie:ae prOfeCtie", denotanao1rtitrrd:ifie"ptl:ti1'l:-l.rifol~-.e-
fata de vorbitor, ce poate merge de la circurnspectie pana
la ostilitate, retin cu circa 38% mai putin din ceea ce
spune acesta decal cele nep~te de 0 atare bariera.
Esentiala pentru ameliorarea modulu[ de a asculta
este valorificarea.eficienta a decalajului dintre gandire ~i
vorbire. Locutorii cu debit verbal mai lent sunt 1ntotdeau-
na mai greu de urmarit ~i pentru a-I putea totu~i asculta
se impune sa-I dam de lucru mintii noastre, pe cat posi-
bil, tot 1n sfera tematica a discutiei pe care 0 purtam cu
ei. Recapitularea a ceea ce ne-au spus pana atunci,"
cautarea unor sensuri ascunse ori mai putin evidente ale
cuvintelor lor, incercarea de a prevedea cursu 1ulterior al
expunerii ne mentin in aceea~i zona de interes,
impiedicand decolarea gandului spre zari straine subiec-
lului ~i 1ntreruperea legaturii cu interiocutoru1. Daca
'untem con~tienti ca 1nte1esul comunicarii se afla ~i 1n
35
comportaJ;.Pentulnon-verbal al emitatorului, ba chiar §i in
ceea ce elfoi,omlte,ijeliberat sau nu, sa ne transmita, yom
"

cunoa§terea argumeritelor cuiva care gande§te altfel

decat tine ti-ar putea imbogati substantial orizontu1. Nu e
\
folosi eapaCltatea noastra disponibila de prelucrare a yorba, fire'§te,sa accepti neaparat opmll1einterlocutoru-
informatiilor pentru 0 ascultare totala, deopotriva critica lui, ci sa Ie iei in considerare, eventual pentru a Ie com-
§i empatica. Spre deosebire de postura de emitator, in bate §i a Ie consolida pe ale tale, printr-o motivare inte··
care detii controlul total asupra celor comunicate, meiata pe un rap.onament mai solid. E 6 adevarata arta sa
conditia de receptor presupune ef0t:tul contjDllll de \a §tii sa. inveti chiar §i de la cineva care iti este profund
urmari un gand strain. Acesta poate contrazice propriile antipatic, sau sa eontinui sa ascuiti eu atentie dupa ce
tale convmgeri sau--poatepur §i simplu sa nu te intereseze interlocutorul a faeut 0 remarca ostila, ori a [olosit l~
§i sa te plictiseasca. A~sculta opinii pe care nu Ie adresa ta 0 expresie care te-a jignit. Ca 0 regula generala,
imparta§e§ti nu e inmtdeauna u§or. Atunci cand impre- ar fi de retinut ca nu exista conversatie a priori neintere-
jurarile nu iflPermit'sa ripostezi pe loc, pregatirea replicii
pe care urmeaza sa 0 dai mai tarziu se poate constitui ea poate invata ceva. Nimic mai regretabil dedit manifes-
insa§i intr-o puternica sursa de bruiaj. Nu rareori tarile de snobism eomunicational ale celor care impart
prelegerile urmate de intrebari §i comentarii ofera unor santa, cain din
oamenii uniiorice intel'actiune
cu care altii0eu
merita §i Cll al.ta persoana
care se}
nu medta
intervenienti prilejul de a se discredita ridicand obiectii la sa stai de yorba.
care conferentiarul insu§i a raspuns in chiar cuprinsul
expunerii sale. Faptul se explica prin efectul de bruiaj al
incercarii de a-ti formula observatiile intr-un chip cat mai
percutant §i convingator. in majoritatea cazurilor, planul
viitoarei luari de cuvant iti acapareaza atentia in aseme-
nea masura incat pierzi contactul cu mersul argumen-
tatiei oratorului §i ri§ti sa te expui deriziunii asistentei,
care ii sanctioneaza intotdeauna pe "cascatii" ce aduc in
discutie probleme deja elucidate. Este, de aceea, prefe-
rabil ca orice obiectie sa fie'"notata telegrafic §i sa nu se
revina asupra ei parra in momentlil luarii de cuvant,
decat in cazul in care, pe parcurs, apar elemente noi, de
natura sa antreneze 0 schimbare de perspectiva asupra
aspectului sesizat. Oricum, repetarea in minte a replicii
pe care urmeaza sa 0 dai reprezinta optiunea cea mai
proasta.
Tot 0 practica nefericita 0 constituie §i [iltIarea
mesajeIor, in sensul de a eluda ceea ce ne displace, nu ne
c~ine sau cere un efort de intelegere pe care ;;-usuntem
dispu§i sa iT facem. in realitate, tocmaimesajele
aparftnand acestor tipuri ar trebui ascultate cu mai
multa atentie. De ideile care iti confirma propriile convin-
geri te poti dispensa fara a pierde mare lucru, in timp ce

36

4. CODIFICAREA : VERIGA INDISPENSABILA
A ORICARUI PROCES DE COMUNICARE
(..
Revenind la schema Shannon-Weaver, trebuie spus
ca zgomotul nu este nici unica ~i nici cea mai impor-
tanta sursa a necoincidentei dintre mesajul expediat ~i
eel ajuns la destinatar. Sistemele noastre de comunicare
dispun, in general, demijloace de atenuare a efectelor
bruiajului, cel mai eficient dintre ele fiind redundanta
codificarii, concept asupra caruia yom revefiiPe larg
intr-un alt capitol. Mult mai grave, insa ~i mai greu de
combatut, sunt neintelegerile intervenite ca urmare a
non-identitatii cod{;"J.-ilor cu care opereaza- transmita-
torul, pe de ;Parte, §i recept;:;rul, pe de alta. Numai 0
simetrie perfecta dintre codificare ~i decodificare garan--
teaza fidelitatea transmisiei. Or, intr-un mare numar de
cazuri, 'aceasta conditie absolut naturala nu e nici pe
departe indeplinita.
Pentru a asigura reversibilitatea transformarii mesaj-
semnal, codul va trebui sa fie conceput astfel incat tra-
ducerile pe care el Ie mijloce~tesa aiba un caracter uni·-
voc, lipsit de orice ambiguitate. Din acest motivse impune
definirea riguroasa a codificani~i codului, nothini utilizate
adesea intr-o maniera vaga, aproximativa sau inexacta. Ca
~i in alte situatii in care se incearca evitarea impreciziei ~i
a echivocului, yom recurge, cu scuzele de rigoare fata de
cititorul mai putin familiarizat,la un formalism matematic
minimal, menit sa elimine orice neclaritate conceptuala.
Termenii cu care yom opera apartin ,teoriei multimilor,
38
abordare datorata lui Georg Cantor (1845-f918), a carei
aparitie a condus la regandirea intr-o noua perspectiva a
tuturor disciplinelor matematice. .
Conceptul de baza' a1 acestei teorii este unul absolut
intuitiv : multimea, inteleasa ca 0 colectie de obiecte oare-
care, date fie in mod explicit, prin enumerare, (de exem-
plu multimea alcatuita din aceasta. carte, sonata "Lunii"
~i piramida lui Keops), fie prin enuntarea unei proprietati
comune (de pilda, multimea numerelor pare sau cea a
fetelor blonde, ale caror elemente sunt mai greu ori
imposibil de listat exhaustiv, dar pot fi oricand departa-
jate, pe baza trasaturii enuntate - divizibilitatea cu 2 sau
culoarea parului - de elementele ce nu apartin multi-
milor.mentionate). Singura conditie impusa unui ansam-
blu de elemente pentru ca el sa constituie 0 multime este
ca nici un element sa nu se repete. A~adar M = {a, b, c}
este (, multime, pe cand P = {a, b, a} nu este.
Fiind date doua multimi M ~i S, numim relatie orice
multime de perechi de elemente alcatuite astfel incat
primul element al perechii sa apartina multimii, M, iar cel
de..,a}doilea multimii S. Daca, bunaoara, M este multimea
autorilor GiS - multimea cariilor, exista 0 relatie R care
asociaza autorii cu cartile pe care Ie-au scris. Elementele
acestei rdatii sunt cupluri de felul (L. Tolstoi, Rdzboi $i
p'ace), (G. Flaubert, Madame Bovary), (rh. Mann, Munt~le
vrajit) c.tc. Relatiacare pune in corespondentafiecare ele- .
ment dintr-o multime M cu numai, cel mult, un element
al allei multimi S se nume~te functie, Nu este cazul
relatiei R mentionate, .deoareee destui autori au scris mai
mult de 0 carte. ~nschimb, 0 functie leaga multimea indi-
vizilor de mu1timea mamelor care i-au nascut; nimeni
neavand mai mult decat 0 singura mama. Spunem despx:e
o funetie ea este biunivoca a~unci cand ea asociaza ~i
l1eearuielement din multimea de sosire S eel mult un ele-
ment din multimea de plecare M. Casatoria monogama.
:ste 0 asemenea functie biunivoea,/intrucat ea iriterzice
Itat barbatilor sa aiba mai multe 80tii cat ~i femeilor -
Inaimulti soti.
39
 Un cod este ~iel, prindefinitie, 0 funetie biunivoea sta-
bilita intre 0 multime M de mesaje ~i 0 multime S de sem-
nale. Conditia de biunivocitate (sau bijeetie)este obligato-
rie pentru asigurarea unei reversibilitati perfeete intre
eodifieare ~i deeodifieare.
o definitie mai precisa a eodifiearii face neeesara intro-
dueerea unei notiuni noi, ~i anume eea de limbaj pe un
alfabet dat. Fiind data 0 multime M de elemente de
natura nespecifieata, vom. numi cuvant pe alfabetul M
orice ~ir de elemente, repetate sau nu, apartinand mul-
timii M. Oaea M este multimea literelor alfabetului latin,
yom spune despre orice seeventa de litere latine, fie ea
poseda un sens in vreo limba eunoseuta, fie ea nu
inseamna nimie in nici 0 limba, ea este un "euvant pe M".
Multimea tuturor euvintelor distinete ee se pot aleatui eu
ajutorul aifabetului M (multime evident infinita, deoareee
nu am impus cuvinte10r nici 0 restrietie de lungime) se
eheama vocabular universal pe M. Prin limbaj pe M
intelegem 0 parte oareeare a voeabularului universal.
Lexieullimbii romane este un astfel de limbaj pe alfabetul
latin, la fel cum lexicul suedez, portughez sau tureese
reprezinta l?i ele limbaje distinete (dar nu neaparat dis-
junete) pe aeela~i alfabet.
Suntem aeum in masura sa formulam definitia rigu-
roasa a ee10rpatru tipuri de eodifieare intillnite in proee-
suI eomunicarii interumane. Oaea M este 0 multime de
mesaje, S - 0 multime de semnale, f un cod, adica 0
funetie biunivoea, iar L(M)~i L(S)doua limbaje definite pe
alfabetele M ~i, respeetiv, S, yom numi eodifieare orieare
dintre multimile :
C1 = {M, S, f}, c2 = {M, L(S), f}, C3 = {L(M),S, f}, c4 = {L(M),L(S), f}
Primul eaz corespunde asoeierii mesaje10rsimple eu sem-
nale simple, ea in cifrurile alfabetice, in care 0 litera se
substituie alteia. Suetoniu ne relateaza ea Cezar i~i
redaeta serierile catre intimi inloeuind litera a eu d, litera
b eu e ~i a~a mai departe, intr-un sistem de permutari
40
care transformau caraeterul ce oeupa rangul i in alfabetul
latin cu eel de rang i + 3 ("... si qua occultius perferenda
erant, per notas seripsit, id est, ic stru~to litterarum
ordine, ut nullum verbum efficiposset : quae si quis inves-
tigare et persequi velit, quartam elementorum litteram, id
est, d pro a, et perinde reliquas eommutet"* - De duo de-
cim Caesarum, C.J. Caesar, LVI).in acest caz, ca ~i in eel
al transliterarii dintr-un alfabet intr-altul, inlocuirile se
fac element eu element, nu seeventa eu secventa.
Codificarile de tip C2 substituie mesajelor simple din M
§iruri de semnale, recte euvinte, din limbajul L(S). Este
cazul "Jtifabetului" Morse, unde M reprezinta multimea
caraeter'elor latine §i a semnelor uzuale de punctuatie, iar
S 0 pereche de semnale notate prin punet (impuls electric
scurt) ~i linioara (impuls electric lung). Fiecarei litere i se
asociaza, de data aceasta, nu eate un simplu element din
S, ci seevente de pana la 7 astfe1de elemente.
In codifiearea de tip C3, semnale elementare exprima
intelesuri eomplexe.Astfel,in transportul rutier sau feroviar
mesaje:de genul "Accesule libel''' sau "Treeerea interzisa"
sunt eomunieate printr-un semnal luminos unie, la fel
cum in sport un simplu pocnet de pistol poate insemna
"Luati-o la fuga" sau sunetul produs de fluierul arbitrului
"Opriti jocul, fiindea s-a eomis 0 incalcare a regulamen-
tului".
In fine, traducerea dintr-o limba intr-alta reprezinta
un eaz. tipic de eodifieare de tip C4, intrucat opereaza eu
substitutii la nivelul euvintelor, nu al literelor sau
fonemelor eomponente. Echivalenta dintre francezul tapis
~i euvantul romanese covoy se stabile~te printr-o funetie
definita pe vocabularele eelor doua'limbi ~i ar fi absurd sa
o intelegem in sensul ea, in franceza c se spune t, 0 e
numit a, iar p inseamna v.
• •... daea dorea sa transmita eeva mai in aseuns, seria cifrat, adica
potrivind astfel ordinea literelor ineat nici un euvant sa nU poata fi
deslu~it : daea eineva ar vrea sa eereeteze ~i sa deseopere aces tea, sa
him be fieeare litera a alfabetului eu eea de a patra, de pilda, pe d in
Ineul lui a, ~i tot a~a ell toate eelelalte".
41
 Comunicarea verbala presupune 0 codificare de tipul
C2, care pune in corespondenta multimea Ma conceptelor
gandite de sursa, cu multimea secventelor constituite de
cuvintele limbii in care ne exprimam. In cazul cand
folosim 0 limba straina continuand sa gandim in idiomul
matern, intre momentul elaborarii mesajului ~i eel al for-
mularii ~i emiterii lui se interpune 0 noua codificare, de
data aceasta apartinand clasei C4. La randul sau, inter-
locutorul nostru poate, dupa cum este vorbitor nativ sau
nu allimbii utilizate, sa inteleaga direct ce ii spunem sau
sa i~i traduca in prealabil mesajul in limba proprie, ceea
ce ne atrage atentia asupra faptului ca in:tr-un proces de
comunicare numarul treptelor'de codifcare nu trebuie sa
fie, in mod obligatoriu, egal cu al celor de decodificare.
Dupa cum se vede, distinctia dintre diferitele
modalitati de codaj are in vedere primele doua elemente
ale tripletei C1• Marea problema a comunicarii verbale
este insa legata de eel de al treilea termen. Pentru ca
mesajul sa ajunga intact la destinatar, functia f, care nu
e nimic altceva dedit codul utilizat, trebuie sa fie, precum
s-a spus, riguros biunivoca. Numai astfel avem garantia
ca decodificarea se va prezenta ca imaginea in oglinda a
codificarii, restituind cu fidelitate intentiile emitatorului.
Dar este oare indeplinita aceasta conditie in cazul lim-
bilor naturale ?
Evident nu, macar ~i numai daca luam in considerare
fenomene ca sinonimia sau omonimia, care infirma biu-
nivocitatea relatiei f. Daca un acela~i mesaj poate fi expri-
mat in doua feluri diferite, inseamna nu numai ca functia
f nu este bijectiva, ci, mai gray, ca ea nu e deloc 0 functie
in sensul definitiei matematice a termenului. In plus,
posibilitatea ea 0 aceea~i secventa de semnale sa reprezinte
doua mesaje diferite, adica existenta omonimiei, creeaza,
la decodificare dileme semantice incompatibile cu ideea
de cod, chiar daca multe dintre ele pot fi rezolvatecu aju-
torul eontextului. Dar nu acesta e obstacolul eel mai
redutabil de care se love~tedorinta noastra de a comuni-
ca cu semenii. Definitia pe care am acceptat-o
42
conditioneaza comunicarea de existenta unui repertoriu
de semnale imp~e atat de emitator cat ~i de recep-
tor, ceea ce arpresupune consensul asupra'mesajelor ele-
mentare pe care aceste semnale Ie codifica. Exista iusa 0
lista completa, explicita ~i unanim accceptata a echiva-
lentelor convenite dintre cuvinte ~i intelesurile lor?
Existenta dictionarelor explicative ar parea sa pledeze
pentru un raspuns afirmativ. La prima vedere, dictionarul
se prezinta intr-adevar ca 0 lista de corespondente care
l'leofera cheia codifiearii lexicale a notiunilor, in acela~i
fel in care, de pilda, "alfabetul Morse" ne dezvaluie modul
in care literele ~icuvintele a1catuite din ele sunt codificate
in sistemul binar al punctelor ~i linioarelor. Facand
abstractie de unele abateri de felulsinonimiei ~iomonimiei,
ce ar putea fi socotite, la rigoare, drept accidente sau
exceptii neglijabile (de~i 0 cercetare statistica infirma
categoric 0 atare ipoteza*), am putea vedea in dictional'
expresia unui cod ~i in limba modalitatea practica de uti-
Hzarea acestuia in comunicarea interumana.
De fapt insa, raporturile dictionarului cu limba vorbita
sau scrisa sunt de 0 cu totul alta natura decM cele ale
"alfabetului Morse" cu telegramele codificate ~i transmise
eu ajutorul sau. In cazul din urma, codul este dat a pri-
ori, cunoscut ~i respectat "cu sfintenie" de cei doi comu-
nicatori. A§a cum observa Pierre Guiraud, in fraza citata
putin mai inainte (pag. 21), "codul nu se transforma decat
in virtutea unui acord explicit al utilizatorilor", el nu
evolueaza in mod natural ca limba, aflata intr-o dinamica
* in ceea ce prive:'Jte sinonimele din limba romana, e suficient sa
amintim ca dicponarul pe care Ii I-au consacrat Luiza :'JiMircea Seche
[122] contine mai bine de 35 000 de intn\ri. Cat des pre omonimie :'Ji
polisemie, investigapa intreprinsa de autorul acestor randuri [37] a per-
mis 0 prima evaluare cantitativa a considerabilei extensiuni a aces tor
fenomene. Nu e aici locul unei expuneri pe aceasta tema, dar merita
mentionat, cu titlu de exemplu, ca, in romane:'Jte, verbe ca tine, face sau
da posed a cate 46, 45 1li,respectiv, 36, de sensuri distincte, adjectivele
bun :'Ji rdu - cate 28 :'Ji,respectiv, 22 de sensuri, substantivul ochi -
17, adverbul bine - 17, prepozipile de :'Jipe cate 47 :'Ji,respectiv, 31 de
sensuri.
43
necontenita, care face ca in orice moment imaginea pe
care ne-o ofera despre ea dictionarele sa fie deja depa§ita..
Consemnari a posteriori ale "codului" lingvistic, dictio-
narele ne vorbesc, chiar din clipa aparitiei lor, despre 0
limba care nu mai exista. Nu incape indoiala ca dupa
incheierea redactarii marelui Dictionar al Academiei, a
carui elaborare se apropie de sfar§it, obiectivul prioritar al
cercetatorilor Institutului de Lingvistica va fi reluarea
muncii sisificeincepute cu mai mult de un secol in urma,
intrucat limba de astazi difera suficient de cea consem-
nata de Hasdeu sau Philippide pentru a necesita 0
revizuire capitala a acestui mamut lexicografic.
. De fapt problema dictionarelor, de~i interesanta in
sine, nici nu ar trebui sa ne preocupe aici, Intrucat expe-
rienta ne Invata ca ele nu fac decat sa consemneze un uz
lingvistic, e§uand, in schimb, sistematic atunci c.and
incearca sa il impuna, adica sa joace efectiv .rolul de
instrument de codificare a gandurilor vorbitorilor.
Pentru 0 rriai corecta evaluare a situatiei, sa ne rea-
mintim doar modul in care am deprins noi in~;inelimba
materna. Macar §i din pricina faptului ca lucrul s-a petre-
cut la 0 varsta cand inca nu §tiam sa citim, dictionarele
nu ne-au fost de nici un folos. Nu din ele am invatat
intelesurile imensei majoritati a cuvintelor pe care Ie
folosiln, ci dintr-o experienta personaia de eomunicare,
directa sau mediata (de leeturile parintilor, bunicilor sau
educatorilor) cu semenii no§tri cuvantatori. Cu exeeptia'
unor termeni foarteeoncreti, ai caror referenti pot fi aratati
"la propriu",cuvintele i§i eontureaza treptat, in mintea
copilului, un semnificat dedus din contextul lingvistic §i
situational in care au fost auzite. Aseultandu-i pe ceilalti
vorbind, am. incercat fiecare dintrenoi sa aproximam
intelesul cutarei sau cutarei tran§e sonore, ceea ce a
facut ca, inevitabil, ideea pe care ne-am format-o despre
sensul cuvintelor sa depinda de propria experienta
lingvistica. Or, aceasta zestre ne apartine in exc1usivitate.
Nici un alt individ nu a avut, prin forta imprejurarilor,
prilejul de a auzi de-a lungul vietii sale exact acela§i
repertoriu de fraze, §i in acelea§i circumstante, ca un
AA
altul, ceea ce inseamna ca, cel putin la nivel conotativ,
semnificatiile cuvintelor trebuie sa difere de la 0 persoana
la aIta. Daca exista un oarecare acord asupra continutu- ,
lui notiunilor pe care Ie exprima unitatile lexicale, acesta
selimiteaza la sfera denotatiei, singura, de altfel, pe care
incearca sa 0 circumscrie definitiile din dictionar. Dar
nesfar§itele nuante in care se coloreaza cuvintele ca
urmare a §irului irepetabil de intiilniri cu ele ale fiecarui
vorbitor (§i, mai ales, ascultator) in parte constituie un
patrimoni.u netransmisibil, 0 proprietate exclusiva, pe care
mijloacele noastre de comunicare nu ne ingaduie sa 0
transfenim mi.ntii ~i sensibilitatii interlocutorilor. Dupa
cum am mai spus-o in capitolul introductiv, cuv~ntele
constituie simple semnale flZicccare nu transporta sen-
suri. Ele pot intr-adevar de§tepta in con§tiinta reeeptoru-
lui un inteles, dar aceasta numai daca intelesul se afla
deja aeolo. Simplificand, lucrurile decurg astfel : ,~..ita-~
tortll dorc§te sa comunice un sens s 1 pe care il codifica,
potrivit experientei sale lingvistice personale, prin cuvan-
tul c. 1nsa pentru eel ee prime§te mesajul, c inseamna,
mai mult sau mai put-in, alteeva ; e1se asociaza in mintea
re~)Jlj cU.J:!..n
inteles S2, care constituie, la randul
sau, 0 rezultant~\ a unor vectori semantici absolut indi-
viduali -ee vin din trecutul biografic-comunicational al
persoanei Cll pricina. Idiolectul, despre care ne vorbesc
sociolingvi~tii, nu consta atat in repertoriul mijloacelor
lingvistice de care dispune un locutor particular intr-un
moment determinat al vietii sale, cat In intelesl.lrile pe
care Ie atribuie acesta cuvintelor in acel moment.
fntelegem sensul cuvan.t:l.!.1!:!i
dragoste in moduri diferite la
10, 20, 40 sau 60 dc-ani, din pricina aCl.lffiulariiin timp
a exper~t.£!"or, Teale§au simbolice, legate de acest con-
cept/sentiment complex §i, din pacate, §ansele de a intill-
ni canava 0 persoana pentru care cuvantul sa insemne
acela§i lueru ca "§lpenna nO! sunt cvasinule.
fiignjOrator, poate, 111 ordine sentimentala, fenomenul
nu e mai putin lipsit de consecinte pe plan social sau
politic. 0 mare problema a tranzitiei de la regimul totali-

tar la democratie consUl. in faptul ca ea trebuie realizata
cu oameni care inteleg democratia intr-o sumedenie de
moduri diferite. $i de aceasta data, intelesul s-a constru-
it in mintea fiecaruia dintre noi din fanimel.e de semnifi-
catie adunate de-a lungul timpului, din conversatii, lec-
turi sau audieri de emisiuni televizate sau. radiofonice,
adica din experiente de comunicare numai partial
imparta~ite de ceilalti semeni ai no~tri. E normal ca, §i in
acest caz, sa apara"diferente de interpretare, ceea ce, in
termenii discutiei de fata, inseamna 0 distorsionare a
mesajului, cauzata de asimetria dintre eodifieare ~i
decodificare. Altfel spus, eomunicarea este minata de fap-
tul ce: transmitatorul ~i 'receptorul !fu opereaza cu un
acela~i cod.
-Dirlacestpunct de vedere, comunicarea verbala de tine
totu~i 0 pozitie privilegiata.. In ciuda dificultatilor
mentionate, exista aid, de bine de rau, eonventii accep··
tate, ce limiteaza marja de incomprehensiune la valori cu
mult mai mid dedit in cazul comunicarii non-verbale.
Insa~i existenta dictionarelor, care consemneaza accep-
tiunile curente, "normate", ale semnelor lingvistice arata
ca un pact semantic minimal e posibil. 0 carte ne spune
tuturor lucruri cat de cat asemanatoare. Dar un cvartet
de Beethoven ? Dar 0 partita pentru vioara solo de Bach ?
Dar 0 melopee tibetana sau 0 piesa pentru pian preparat
de John Cage? Exista oare vreun dictiona~t;.l!:.telesuri
muzicale la care sa facem ape! pentru a afla care e sem-
nificatia unui anumit acord, al unei combinatii timbrale,
al unui motiv ritmic sau melodic? $i nu numai "in gene-
ral", ci in opera unui compozitor anume, caci e evident,
chiar din exemplele mentionate,. ca nu toti creatorii de
muzica vorbesc aceea~i limba. Caracterul neexplicit al
codului ingreuneaza infinit decodificarea discursului muzi-
cal in raport cu cea a limbii vorbite. Aproape fiecare mare
compozitor inoveaza in domeniul limbajului, ceea ce il
obliga de fiecare data pe ascultator sa deprinda un cod
nou, la a carui descifrare cuno~tintele anterioare Ii sunt
de prea putin folos. Nu e, de aceea, nimic surprinzator in
faptul ca unii dintre cei mai importanti arti~ti care ~i-au
46
tIes 0 cale non-verbala de comunicare s-au lovit in mod
lureros de neintelegerea contemporanilor. Cum le-ar fi
"utut recepta corect mesajul ni~te destinatari care igno-
rau limb a in care Ii se vorbea ? -
Este semnificativ faptul ca, in cazul marilor arti~ti
lIovatori, contestatla a pornit intotdeauna din mediile cele
mal competente. Nu un public alcatuit din tarani sau tar-
\oveti ignari, ci criticii muzicali ~i de arta cei mai avizati
lU negat orice valoare operei unor Wagner sau Monet.
Tocmai cunoa~terea ,,:3. fond" a tuturor mijloacelor de
I'xprimare artistic a folosite de om de-a lungul vremii Ie
Ia..deaacestora certitudlnea ea nu pot gre~i in evaluarea
evera pe care 0 faceau creatiilor respective. Poligloti ai
trtei, stapanind la perfectie eodurile trecutului, ei se
pomeneau dintr-o data in fata unoI' "barbari" (din gr.
l\alJ.~aiv(J) = a clantani din dinti, a baigui, a gangavi, a se
halbai} care "bolborose~u" Intr-1.1n grai necunoscut, 0
pasareasca nascocita pescmne fie pentn.! a-I Iua in ras, fie
lin incapacitatea autorilor de a produce ceva mai bun.
Arti~tii neintde~i au fost §i vor fi intotdeauna suspectati
';au de nepticeperc sau de impostura, pana in momentul
10 care limbajullor va ajunge suficient de cunoscut pen-
1m ca intentiUe artistice sa Ie fie traduse corect §i
'miterea judecatilor de valoare sa devina posibila.
Parra atunci insa, ealea e cu atat mai lunga cu cat
noile conventii de cod pe care Ie introduc au un caracter
rnai insolit, mai indepartat de modalitatile de exprimare
consaerate din campul artelor respective. E nevoie de timp'l
Ilimiliarizeze cu noullimbaj, pr'oces care, inmai
absenta
pentru ca publicul, fie el' maiocultivat,~ri frust, expli-
sa. se
f/,
cutilloI' verbale ale autorului insu~i (Wagner §i-a dublat, I
practic, opera muzicala cu una teoretica de proportii
Impresionante - vreo 20 de volume de comentarii §i
ll\muriri privind conceptia so. muzical-dramatica. revolu-
llonara), urmeaza drumul schitat mai sus al invatarii din
l'Ontexte a 1ntelesurilor cuvintelor. Asemenea copilului
'nre patnmde treptat sensurilor vorbelor pe care Ie aude,
d0ducandu-le din frazele rostite de persoanele eu care
vine in contact, auditoriul unei creatii muzicale inedite
47
 sau vizitatorul unei expozitii de avangarda VOl' avea nevoie 5. IMPLICATII FILOSOFICE. CONSECINTE
de un interval de timp, mai lung sau mai scurt, in care sa ETICE
se familiarizezecu nouilimbaj, pentru a avea, in cele din
urma, dreptul de a accepta sau respinge mesajul artistu·-
lui. A refuza de la inceput oferta acestuia, cum, din
pacate; 0 facem, adesea, din superficialitate, inertie cul-
turala, ori, pur §i simplu, din lipsa de timp, e ca §i cum ai
declara lipsita de orice valoare 0 carte numai pentru ca e
scrisa intr-o limba pe care nu 0 intelegi. Incearca sa 0 tra-
dud mai intai sau roaga-l pe altul sa ti-o traduca, dupa
care e§ti liber §i indreptatit sa-ti °exprimi orice parere,
oricat de critica la adresa ei ! Cum ins a intre scara de timp
Ia care se desfa§oara viata artei §i longevitatea artistului Afirmatiile privitoare la uni£\tatea practicii comunica-
st~ie discrepanta sesizata de un aforism al lui Hipocrat tionale a fiecaruia dintre noi ra~an intru totul vaIabile §i
(0 pioe; Ppaxue;, 'h 'tEXVl1 J.1aKpa = "ars longa, vita brevis), nu friC'eeace pnve§te cadrul mai larg al experientei serizori-
e de mirare ca adesea flinta pamanteana a creatorului nu ale. Nu exista :;;inu pot exista doua persoane diferite care
mai apuca momentul descifrarii :;;iintelegerii corecte a sa,fi fost supuse pe parcursul vietii acelora:;;istimuli exte·
sensurilor operei sale. riori, sa fi vazut, auzit, gustat etc. exact acelea§i lucruri :;;i
Recapituland, omniprezenta zgomotului §i necoinci· in aceea:;;i ordine temporala. Mai mult decat atat, nid
denta dintre codul transmitatorului :;;ieel al receptorului macar vreuna ·singurf.l.dintre senzatiile elementare ale
limiteaza_ drastic posibilitatile comunicarii. In ciuda uDui anum it individ nu poate coincide cu una apartinand
credintei, inculcate de :;;coala,potrivit careia cuvintele au altcuiva, pentn.! dublu motiv ca receptorii senzoriali ai
un inteles, ele sunt, de fapt, lipsite de vreo semnificatie cclor doi nu se pot afla concomitent in aceeal?i pozitie in
intrinseca. Secventa de sunete cor inseamna pentru spatiu (un obiect privit de mine in acest moment arata
roman 0 formatie vocala, pentnl francez - un instIument altfel din unghiul din care i1vede ori.cinealtcineva) :;;ica
muzical, pentru latin - inima §i a§a mai departe. Nici parametrii functionali ai organelor de simt difera §i ei de
unul dintre aceste sensuri nu e continut in cuvant; de:;;i Ia un organism la altul. Dar tocmai din asemenea atomi
atat vorbitorii obi§nuiti cat :;;ilingvi§tiiapeleaza curent la senzoriali unici §i irepetabili se construie$t~aginea
formule de genul "continutul cuvantului", "intelesul vor- noastra asuw:aJ.umii. r
belor"; "semnificatia termenului", "ta1cul expresiei". De Fara a reprezenta, in sensul propriu, o' gre§eala,
fapt, cuyjn~.. ca :;;iacordurile muzicale sau petele de folosirea aid a termenului imagine orientea.za gandirea
lntr-o directie inadecvata, deoarece sugereaza un proces
c~d~tablou,
~nalerlZi<i:>menite sa nu sunt altceva
reactualizeze decat simple
in mintea recep- fe reflectare in care lumea este data de doua ori : 0 data
toniitri concepte preexistente, idei conturate :;;ifixate in ca realitate obiectiva §i ii- doua oara ca sinteza de per··
trecut, pe baza generalizarii experientei personale, atat ceptii, ca impresie despre hune a individului, ca atunci .
lingvistice
. cat :;;iextralingvistice.
.-:::::.~-
La primul tip /de expe- cand vedem simultan un copac §i oglindirea sa in apele
nenta ne-~"Teferit deja·: ramane sa il examirram pe cel Io.cului..De fapt 1nsa unica realitate la care omul are acc~s
de al doilea. l' tocmai imaginea din lac, existenta lumii obiective con-

48 49
 llIotivele sa imparta§im indoiala unor filosofi privind
stituind 0 inferenta care, oridit ne-ar parea de naturala, Illsa~i posibilitatea de principiu a unei comunicari reale
se situeaza categoric dincolo de hotarele logicii, chiar ntre oarnenL
daca §tiinta este eonstnlnsa sa 0 aeeepte pentm· a nu-§i Teza comuna mai tuturor ganditorilor'din vastul ~i
vedea spulberat, dintr-o trasatura. de condei, obieetul de Inarte variatul teritoriu al existentialismului, ideea incQ-
sludiu. Pe scurt, indiferent daca lurnea exista §i in afara
~...,...------,. I,mnicabilitatii adevarurilor ultime ale fiintei noastre pro-
con~tiintei noastre, ceea ce putern cunoa~te :$iexplora nu (unde, a imposibHitatii de a transmite eeluilalt elemente
este acea lurne, c~c!.J~ersonal, t::~f.;\!;lt1:!Ldin emnificative apartinand straturilor intime ale lumii
integrarea intr-o structure. coerenta a senzatiilor noastre Lluntrice, asodata temerii subsecvente de singuratate,
sau, mal de raba, a ceea ee memoria ne-a permis sa "are imbraca 0 rnultitudine de forme, de la cea tulbure-
re1inern din el •xista a:;;adar tot atatea lumi cate lelini~titoare a anxietatii pana la cea paroxistica, terifi-
cO~lnre-~di:~iduale §L intre aUe paradoxmi ale comu- mta, a angoasei in fata unui univers ostil, de la care nu
nicarii, unul dintre eele mai descumpanitoare consta in (lutem a§tepta nici 0 alinare, nici un raspuns eonsoiator,
eterogenitatea funciara a rcalitatilor despre care eomu- I fost stralucit ilustrata de cativa dintre scriitorii cei mai
nicam. Abordand un anumit subiect, inter1oeutorii au
IcmarcabHi ai secolului nostru, un ~n Camus sau
inipresia ea vorbese despre acela§i lucru, cand, de fapt, I In ~~..f~t. Oar poate ca cea mai sugestiva ~i originala
neeare se refer~la entita·ti apartinand lumii sale proprii, Ihrrna a aeestei drame care macina con~tiinta omului
la eare eelalalf nuvaavea niciodata acces. Non idem est Il)odern ne-a oferit-o Eugen Ioneseo in parabola scenica a
si duo dicu.nt idem.. Participantii 1a dialog se gasese astfel ,'!caunelor. Tocmai din grija de a. nu rata comunicarea,
in postura orbilm· dint':"-o cunoscuta fabula oricntala., Ill'rsonajul principal al piesei, un batran care dupa 0 viata
care discutau despre un elefant pe baza impresiilor tactile de meditatie a ajuns in posesia unui adevar existential
obtinute din pozitia particulanl pe care 0 avusese fieeare Itmdamental, incredinteaza misiunea de a-I face cunqs-
in raport eu acesta. Or, celui ce statuse langa coastele I ut omenirii unui orator, stapan pe toate secretele retoricii.
pachidermului i se paruse ca are de a. face eu un zid, cel I!\ aparitia acestuia, batranul i§i pune, impaeat, capat
care Ii a.tinsese trompa credea ca e yorba de un ~arpe, eel tleler, dar conferentiarul pe care n angajase se dovede~te
care ii imbrati~ase pieiorul 11eonfunda eu 0 colaana, iar IlIcapabHsa se exprime : era surdo-mut. Imposibilitatea sta-
eei ce ii pipaisera urechile sau filde~ii 7"""" eu 0 frunza IIi1iriicontaetului' atunci cand avem cu adevarat ceva
uria~a, ori ell un iatagan)Oaca e c~va ell a~~~imi-
tor in eomunicare este faptul ca oamenii reu~esc totUf,li, 'lcntial de comunicat semenilor, (ipo)teza filosofica con··
de bine de rau, sa se intelea a, de~i gandurile lor au in II overs abila, dar ~i nelini~titoare, se impune astfel
I ()n~tiintei spectatorului prin impactul eu 0 metafora per-
ve ere re.alitati apartinand unor lumi diferite _~i care, in
I tltanta, ce face direct perceptibila intuitiei 0 idee alt-
plus, stint traduse in semnale in baza unar coduri strict
IIlinteri dificil de argumentat.
individuale, deci numai partial comprehensibile pentru
Cad, la urma unnei, in ciuda limitelor sale inerente,
interlocutor. Adaugand la acestea ~i discrepanta dintre
infinitatea inepuizabila a me~ajelor (idei, stari, senti- IIdraeolul comunicarii exiga, el sta la temelia societatii
mente, ganduri :;;itrairi de tot feluJ), pe care comunicatorii liinane ~i ii conditioneaza evolu,.tia. Un singur exemplu
Ie a.u de transmis semenilor §i numaml foarte limitat de ponte tine aici locul unei intregi pledoarii : progresul
semnale ce Ie stau 1a dispozitie (di.teva zeci de foneme, Illntei, atilt de cap:ci.ciosvariabil de-a Iungul vremii,
grupate in eateva sute de silabe, care dau na§tere cator- I II, de_lungi perioade de stagnare, dar §i d~ accelerari
va mii, ori cel mult zed de mii de cuvinte), am avea toa.te IH~ctaculoase, s":a anat intotde~u~a intr-o stransa §i

50 51
hotanltoare dependentade nivelul ~i calitatea comunicarii
dintrecercetatori. Le datoram suficient de multe desco-
periri alchfrffi:;?tilor (amoniacul, bismutul, boraxul, apa
regala, fosfoml, procedee de fabricare a pietrelor pretioase
artificiale, a portelanului etc.) pentm a recunoa~te in ei nu
daar precursori, ci reprezentanti remarcabili ai ~tiintelor
experimentale din Evul Mediu ~i Rena~tere. Oameni de
laborator perseverenti 1?iingenio~i, ei ar fi putut duce
inainte cunoa~terea ~tiintifica intr-un ritm mult mai rapid
decat au facut-o, da.ca, din considerente legate, mai ell
seama, de miza foarte ridicata a demersului lor, nu ar fi
refuzat sistematie sa-§i comunice rezultatele cercetarilor.
Teama de a nu pune la dispozitia concurentei mijloacele
necesare pentru realizarea MarH Opere, lipsindu-se astfel
pe ei in~i1?ide gloria ~i, nu in ultimul rand, de imensele
foloase matcriale pe care aceasta era presupusa. a Ie
aduce, i-a condamnat la 0 cantonare intr-o secretomanie
paguboasa, ce a franat vreme indelungata dezvoltarea
~tiintei. De abia 0 data eu schimbarea de mentalitate con-
cretizata in infiintarea primelor societati savante, in
int~nsificarea corespondentei dintre cereetatori, urmata
de).paritia ce10r dintai publieatu§filntifice periodice, s-au
ereat co?di~entni acea revolu ie in cunoa~tere care,
intr-un ritm tot mai acce crat, continua ~i in zilele noastre.
Daca Newton, el insu~i alchimist, ~i-ar fi ascuns
descoperirile capitale dw: domeniul mecanicii, ingropan··
du-le in manuscrise cifrate, asemena predecesorilor sai, e
greu de imaginat cum ar fi aratat astazi lumea. in orice
caz, avem dreptul sa presupunem ca drumul pana la sta·,
diul tchnologic actual ar fi fost parcurs intr-un interval
incomparabil mai lung.
Mutatis mutandis, 0 experienta asemanatoare a cunos-
cut America in anE razboiului rece, cand teama. scurgerii
cafre Moscova a informatiilor' ~tiintifice de importanta
strategica a franat intruc.ltva progiesul cel'cetarii, tot mai
multe fonduri mnd alocate masurHor de protectie impotri-
va "indiscretiei" marH puteri concurente. Rezultatele
mediocre ale acestei politici, tot mai evidente pc masura
ce sporea promptitt~~irlea "preluarii" de catre sovietici a
52
cuceririlor tehnologiei de varf din domeniul nuclear sau
din eel a1 vectorilor reaetivi, au sfar~it prin a determina 0
sehimbare de optica. Sumele cheltuite pan.a atunci pen-
tm apararea secretului descoperirilor au inceput sa fie
investite in cercetari de dezvoltare, ceea ce a permis atin-
gerea unei rate de cre:;;tere de natura sa asigu:'c
entinerea ~i chia.r majorarea avansului tehnologic. In
schimb, in Est, grija obsesiv[{ pentru paza informatiilor de
ochii tot mai indiferenti ai spionaju1ui industrial apusean
facea In continuare rava.gii. In acest context, lansarea
initiativei de aparare strategica, supranumita §i "razboiul
stelelor", a constituit momentul decisiv pentru intreaga
istorie contemporana., cand, devenind con§tienti de
pierderea ireversibila. a competitiei tehnologice ~i deci a
sperantei unei suprematii militare :;;1politice, conduc~l.torii
destinelor URSS s··au vazut nevoiti sa recurga la solutia
reformarii sistemului, cunoscuta sub numele de pere-
stroika, dec1an§and forte a car or actiune a condus la 0
situatie geopolitica pc care putini anali:;;ti ar fi putut-o
prevedea cu numai un deceniu in urma. Chiar ~i "post
festum", dependenta evenimentelor de comportamentul
comunicational al cercurilor :;;tiintifice e departe de a fi
evidenta., dar la 0 analiza mai atenta a lantului cauzal ea
i~i dezvaluie insemnatatea, moral a fabuIei fiind aceea ca
mare Ie secret al progresului consta tocmai in abolirca
oricami secret. tn fond, aparitia anuala in lume a peste
un milion de lucrari tiin' Ice reprezinta una dintre
<
cond1 11e :;;1, otodata, garantia ace1ei evolutii care a con-
dus in ultimele decenii la dublarea la fiecare zece ani a
itltregului volum de cuno~tinte ~tiintifi<;:pe care Ie detine
matiilor se vade§te ~i aici preferabila oricarei forme de
cenzura §iCa
omenirea. control, indiferent
~i in alte domenii,delibera
considerentele
circulatie acare Ie )
infor-
inspira.
Comunicarea este insa nu numai un comandament
pragmatic, impus de nevoia de eficienta a actiunii umane,
ci §i unul moral. Cele doua aspecte nu merg insa intot-
deauna mana in mfma. Dupa cum observa Harry L.
Weinberg [133], exista deopotriva C3Lmunicatori"eficienti,
--.:
53

dar ne.e~i~§..i ..c~mur:icatori "et~~ dar i?-efi?ier;-ti".. ~u .0
-
data pol1t1clem~:?l-au m~elat eficient alegatorn, hdem reh-
gio~i i-au antrenat Cll succes pe membrii comunitatii lor
pe drumul unor erezii primejdioase sau chiar eriminale,
profesorii ~i-·au indus eficient in eroare discipolii. Dar
insa~i luarea in discutie a moralitatii eomunicarii pre-
supune situarea intr-o perspectiva etica determinata,
adieu acceptarea unci anumite eonceptii filosofico-reli-
gioase :;;1 respingerea altom, mai muH sau mai putin
divergente. Depinzand de sisternul de referinta, concluzi-
Henu vor putea fi decat relative, astfel incat eeca ce treee
drept moral intr-un spatiu cultural sii fie taxat ca imoml
intr-un altul.
Pentru a elimina acest neajuns,. Weinberg propune
recurgerea la un criteriu tnmscultur~l, aplicabil, dupa
opinia sa, oricarei societati. £1 11nume§te time-binding,
sintagma care traduce ideea de transfer al cuno~tiinte1or
dobandite de 1a 0 generatie.1:.';lalta. Pc la.nga ca 11 dlstmge
pc am ae animal, care acumuleaza ~i el, de-a lungul vietH,
iniormatii des pre lume, dar nu e capabil sa Ie transmit:'\
urma~ilor, conceptui de legatur6, temporala ii permite
autorului sa reduca moralitat:eacom;:;-nicarii la 0 anumita
forma de eficienta a acesteia. El caracterizcaza drept etica
oriee comunicare ce contribuie 13.asigurarea, intarirea :;)i
dc:;:voltarca legaturE temparale. 0 data stabilit acest prin-
ciplU, Wemberg formuleazll doua comandamente morale
ale comunicarii, indepe"ndente de vreun cadlu etic de
referinta:
1. Fa astfel indit sa tc transformi lntr-un liant tempo-
ral cat mai efi.cient.
2. Procedeaza in a~a fel incat sa stimulezi §i la eeilalti
dezvoltarea capacitatilor de time-binders.
Nu iutentionam sa intram aid in detaliile acestei teorii,
poate discutabile, dar am amintit-o fiindca stabilc§te 0
anumita legatura intre doua notiuni pe cat de importante
pc atat de greu de definit : timpul §i comunicarea. In
acela~i an eu lucrarea lui Weinberg, 0 alta carte, astazi
c1asicl:t, a antropologului Edward T. Hall [67] discuta :;;i
ca, dintr··un eu totu1. alt unghi, i111~.!!£.~.pile
temporalitatii
54
t~upra comunicarii interurnane. Pentru Hall, timpul
nsu§ipoate rt tUl sernnaI purrntor de mesaj, insa unul
.ui-generi.<;, intrucat el nu se adreseaza unu.i slmt anume.
{~aracterul sernnificativ al Intarzierilor 1a intalniri, trata-
dye, receptii, pe care HallIe analizeaza intr-o perspectiva
il1terculturala, demonstreaza ca ~i pdn intermediul tim-
"ului se poate comunica, 1a fel cum 0 facem cu ajutorul
Ipatiului, in cadru1 variatelor strategii proxemice pe care
Ie' adoptam in relatiile eu eeila1ti. Cercetarea comparativa
I insemnatatii aeordate timpului de reprezentantii unar
,mpuri UIXrane, etnii sau rase diferite jj prilejuie~te
lutorului cital sernnalarea mari10r decalaje existente
Illtre oarneni in ceea ce privqte pcrceptia' subiectiva a
Icmporalitatii. De aid incearca sa porneasca ~i conside-
I'atiile ce urmeaza.
Examinarea mai atenta a notiunii de timp pune In evi-
rlenta structura sa polimorfa. Exista un timp uniform §i
mnogen cu care, eel putin pana 1a aparitia teoriei re1ativi-
Intii, au operat astronomia, fizica :;;i,in general, §tiintele
\ise "pozitive", un timp biologic, propriu procese1or vitale,
Ivand un ritm §i 0 dinamica proprii ~i, In fine, 0 durata
ubiectiva., un limp a.1con§tiintei individuale, ori colec-
five, caracterizat prin fluctuatii dintre cele mai bizare. 0
mtreaga popu1atie poate sa nu pose de cuvinte pentru
mumite aspecte ale temporalitatii, cum se intampla, de
"Uda, cu unele triburi amerindiene studiate de E.T. Hall,
care nu cunosc un echivalent a1 verbului a a{;tepta,
rleoatece modul lor de viat;i exclude impunerea de limite
pa,tria.rhal, presiunea timpului .asupra individului e
lepartevaloarea
Ill1de de a atir~ge niv~lu~
tunpulUl celei d~l1civH~atia
3Junge sa se masoare in~ustri.a~a:
In umtati
lcmporale pentru 0 activitate
Jrloneta:re (time is money). sau aHa. In societatile de tiPJ
Variatii in privinta pereeptiei timpului se inregistreaza
IIUnumai de 1a 0 cultura la alta sau de la un grup uman
I I altul, ci ~i de 1a individ 1a individ, In functie de va.rsta,
I'rofesiune, intensitatea activitatii, filosafia de viata a
li(~caruia. Timpul unui copU nu se scurge la fel cu eel a1
unui batran, timpul unui om de afaceri eu eel a1 unui
55
paznic de noapte, timpul unui §ef de stat cu cel al,.unui
pensionar de aceea§i varsta. Mai mult decM atM, In exis-
tenta unei aceleia:;;i persaane, scurgerea timpu1ui inregis-
treaza f1uctuatii considerabile, in functie de drcum-
stantele concrete ale vietii. E bine cunoscut faptul ca, In
momente biografice de exceptie (examene, pericole, imi-
nenta mortii), accelerarea timpului psihic poate atinge
va10ri nebanuite. lntr-un interval de durata neInsemnata
se retraiesc lungi periaade de viata sau este parcursa
mental 0 vasta retea de cuno§tint.e, realizandu-se, practic
instantaneu, un numar imens de eonexiuni, in cautarea
raspunsului corect 1a problema ce se cere rezo1vata.
Dimpotriva, a~teptarea, privarea de 0 placere dorita, (ziua
de post a devenit 0 metafora-c1i:?eu pentru di1atarea tirn-
pu1ui subiectiv in asemenea situatii) Incetinesc, adesea
insuportabil, trecerea vremii. Varietatea senzatiilor, den-
sitatea evenimentelor, caracterul favorabil a1 situatiilor
par sa. constituie factori de grabire a scurgerii timpului
psihic, in timp ce monotonia, plictiseala, activitatile deza-
greabile, genereaza efecte contrare.
Nu e locul aici sa intram mai adanc in cercetarea aces-
tor aspecte, de care ne-am mai ocupat cu alte prilejuri
[39] §i [40]. Este suficient sa mentionam daar existenta
unor deosebiri importante Intre timpu1 "cronologic",
masurat de orologiile naturale {mi§carea a§trilor} sau arti-
ficiale (ceasornicele), §i reflectarea sa in con§tiinta. in
ciuda aces tor diferente, cele doua concepte temporale
poseda Insa in comun eel putin un element esential ~i
anume liniaritatea. Timpul, indiferent de avatarurile sale,
se prezinta ca 0 sccesiune total ordonata de momente, in
care exista intotdeauna un "mai devreme" §i un "mai
tarziu", un trecut, un prezent §i un viitor. Cum se consH-
tuie aceasta ordine liniara ? In virtute a carui principiu un
eveniment apare drept anterior sau posterior altuia ?
Unul dintre raspunsurile posibile (fizica mai cunoa§te
§i un altul, legat de evolutia entropiei termodinamicel este
ca principiulordonator a1 timpu1ui nu e aItul decat cauza ..
litatea. 0 lege ce nu ad mite exceptie proclama anteriori-
tatea absoluta a cauzelor In raport cu efectele. Intervalul
56
de timp dintre un eveniment :?i 0 consecinta a sa poate fi
IdeM de mic, dar niciodata §i nicaieri efectu1 nu a prece-
dut cauza care I-a produs. Aceasta observatie eu caracter
eneral ramanc valabila i?iin cazul timpu1ut psihologic : 0
lare, 0 tn~J.irepersonala, 0 emotic, un gand sunt resimtite
Irept anterioare altar fapte de coni',)tiinta similare numai
In masura in care au determinat cumva, in mod direct o1'i
Inediat, natura, aspectul, valoarea sau calitatea acelora.
111organizarea tempora1a a lumii noastre interioare,
I'opilaria precede varsta adulta nu pentnl ca s-a petrecut
Il1tr-o perioada istorica anterioara, marcata conven~ional
printr-o valoare nume1'ica mai mica a ardor calendaristici
'C i se asociaza pe scara timpului fizic, ci fiindea "a lasat
mme", :,?i-a pus amp1'enta asupra configuratiei noastre
psihice de 1a maturitate. Starea actuala a eului nostru
depinde, mai mult sau mai putin, de fiecare dintre starile
lrecute, suceesiunea aceswra fiind data. de sensul
kgaturilor lor cauzale. Suntem, fiecare d.intre noi, re,zul-
latul acumularii acestor straturi temporale, sedimentate
Io.tr-o ordine determinata i',)ideterminanta pentru struc-
Iura in sincronie a profilului personalitatii noastre. E 0
realitate pe care 0 simtim cu totH, dar pe care probabil. ca
oimeni nu a descris-o in termeni atM de exacti :?i, tot-
odata, seducatori prin plasticitate ~i eJeganta ca filosoful
prin excelenta a1 duratei creatoare care a fost Henri
Uprgson [15].
Oar succesiunea nu constituie ~L.u.nul.-dintre
rap.o.r1~Se pot~ doua evenimente fizice sau
"uf1ete:?ti : eel de a1 doilea tip de relatie este simu1tanei-
tatea. Ea se define§te prin exc1udere : fiind ~a
('venimente distincte A §i B, daca nici unu1 dintre ele nu
11 precede pe ce1alalt, vom afirma ca A i?i B sunt simul-
lnne.
Aparent, defintia are un ca.racter banal, aproape tau-
loJogic. Totu§i une1e dintre consecintele ei sunt de-a drep-
IuJ neobi~nuite. Conditionarea ordinii temp orale a eveni-
mentelor de existenta unei relatii cauzale presupune asigu-
I'Ilsea.unui cadru propice pentru manifestarea practica,
57
efeetiva, a eauzalitatii. Cad producerea de efeete nu este lemporala dedit ca acea eoneomitenta eu care suntem
nid instantanee ~i nid obligatorie oriunde :;;ioricand. obi§nuiti din viata eotidiana :?i pe care obi~nuim sa 0
In domeniul proceselor materiale, faptul ea propagarea definim prin raportarea la un timp obieCtiv, universal,
nid unui efect f1zicnu poate avea loe Cll 0 viteza mai mare newtonian, a ca.rui existenta pana :;;iflZicaa incetat sa 0
dedit eea a luminii in vid introduce 0 limitare obiectiva a mai'admita.
posibilitatii de a se preciza in orice situatie succesiunea ,jn relatiile interumane se intalnesc atM asemenea
temporala a doua evenimente. Fata de un eveniment A, situatii de non-interferenta intre con~tiin1.eistorice~te
survenit intr-un punct oatecare al universului, poate fi contemporane, cat ~i de eorelare ~i "contemporaneizare" a
definita, a:;;a cum a observat E. Schrodinger ([120], p, lr£irilor unoI' indivizi umani ale caraT vieti sunt
183), la orice interval de tirnp t de la producerea sa, 0 despartite, in ordinea cronologiei obiective, de veacuri
sfera. eu centrul in aeel punet ~i avand raza egala ell c·t lI1tregi.
(unde, in conformitate ell nota1.iaconsacrata, c este viteza Astfel, starea de spirit a unui sprinter care ia startul
luminii) in interiorul ca.reiaar fi posibiJ.sa observam even- lstazi intr-o competitie de atletism importantapentru
tuale efecte ale evenimentului A. In schimb, in intreg eadera sa sportiva. :;;i emotia incercata de fiul unui man-
spatiul exterior acestui domeniu, procesele ce au loc nn darin ehinez din secoluJa1VII-lea,in ziua in care urma sa
pot suferi nid un fel de influenta din partea evenimentu- ,le prezinte pentru prima oara in fata imparatului, nu
lui A, pentru simplul motiv ca, din pricina limitadi 1a c a interfereaza nicicum, ceea ce ne obliga sa Ie eonsideram
vitezei de propagare a orkarei interactiuni, efectde luiA ,imultane, intrucat trairile niei unuia dintre ei nu
nu au "apucat" inca sa se manifeste aid, dupa cum nid t:xereita vreo inf1uenta asupra traidloT ce1uilalt ~i, ea
evenimentele petrecute in aceasta zona nu au avut cum itare, raman neordonabile pe eriteriul determinarii
sa.-:;;ipuna amprenta asupra lui A. Or, in absenta cauzale. Inexistenta unoI' conditii minimale pentru ca
urmarilor, a consed-nt-dor care sa ateste anterioritatea mtre gandurile ~i sentimentele cclor doi sa se stabileasca
sau posterioritatea aeestor evenimente in raport cu A, tre- nn ,raport de succesiune ii sort.e:;;tevietuirii in timpuri
buie sa aeceptam ca, potrivit definitiei simultaneitatii, ,mbiectivenecorelabile intre ete, ceea ce nu se poate afir-
absolut toate evenimentele ce au loe dincolo de frontierele ma §i despre epocile istorice in care Ii se inscriu biografi-
sferei de raza c·t sunt eoncomitente cu A, chiar daca ele He.Lumea fizica in care traie§te sprinteml contemporan
intre ele se afla in raporturi clare de suecesiune. Astfel, Iloua e, indiscutabil, urma$a lumii in care i~i dueea viata
un eveniment care s-ar petrece in nebuloasa Andromeda, lanarul chinez din urma cu 1300 de ani, deoarece ea
situata la 0 distan1.ade cca 2 milioane de ani de Pamant, Gontir).eurme, vestigii de naturi diverse, ale acelei lumi .
trebuie eonsiderat simultan cu oricare dintre intamplarile clisparute. Nu acela~i lueru se intampla insa cu lumile
survenite pe planeta noastra in ultimele doua mii de Jauntrice ale cclor dol. Reactiile lor afective pot fl, in tam-
milenii. In mod paradoxal, un "andrornedan", daea a:;;a plator, asemanatoare in situatiile considerate, dar ele nu
ceva exista, ar putea fi contemporan, in sensul definitid, rlepind nicicum una de alta, eeea ee ne interzice sa 0 con-
atat cu omul de Neanderthal, cat ~i eu Ramses al II-lea, ideram pe una dintre e1eanterioara eeleilalte. Nu exista
Carol eel Mare, Napoleon sau cu noi in~ine, de~i in ::;is-- liciun [nainte 1?iun dupa, ca in eazul cronologiei istorice,
temul nostru de referinta spatio-temporal epoci.lein care lmde, cu indreptatire, se poate vorbi de 0 suceesiune a
au trait personajele mentionate sunt despartite de secole ('pocilorin care se inscriu eroii parabolei noastre, fiindea
:;;iehiar milenii. De fapt, simultaneitatea de care e yorba l'ivilizatiilecarora ei Ie apartin sunt legateintre de printr-un
aid se prezinta mai mult ea 0 forma de non-interferenta Illtreg paienjeni~ de cauzalitati, ce legitimeaza situarea

58 59

unui eveniment in posteritatea celuilalt. in acest sens,
toate eveniment.ele petre cute in America inainte de
Columb se afla intr-un raport de simu.ltaneitate potentiaid
(termenul Ii apartine lui E. Schrodinger) eu oricare dintre
intiimplarile istoriei europene sau asiatice anterioare
acestei date.
Ne putem imagina ins a :;;i 0 aHa desfa.:;;urare a
lucrurilor. Dupa primirea 10. suveran, tanarul chinez i~i
descrie starile traversate cu acel prilej unui poet d.e curte
(§i au fost multi :;;i st.raluciti in epoca Tang in eare se
situeaza povestea noastra). Impresionat, acest.a Ie
oglinde:;;te intr-un poem care ajunge dupa 1 300 de ani 10.
euno~tinta sportivului pomenit mai sus. Lectura acestei
piese il mi§ca, participa 10.modelarea sensibilitatii sale, se
inscrie in textura sufleteasca a personajului §i cum,
potrivit formulei lui Bergson, "fiecare clipa a vietii noastre
e gravida de toate c1ipele precedente", adica poarta in
fiinta ei "urme" ale tuturor starilor de con:;;tiinta trecute,
aceasta leetura Ii va influenta indirect (sau chiar nemijlo-
cit, daca i:;;iaminte1?te de eo. exact in momentul startului)
starea psihica din timpul cursei. Efectele, transmise pc
miera mentionata, ale indepartatei cauze ce trebuie cautata
in biografia necunoscutului din urma eu 13 veacuri per·-
mit, de a.sta data., ordonarea temporaJa a celor doua
evenlmente interioare, pe care situatiile respective leo-au
declan§at. Abia in acest caz avem dreptul sa situam
emotiile sprinterului contemporan in posteritatea celor
ale chinezului medieval, iar nu in acea concomitenta
potentiala 10. care ne obliga absenta oricaror puncte de
tangenta intre vieti.le launtrice ale celor doL
Ce legatuni au toatc aeestea cu comunicarea ? E lesne
de obserirat ea daca, in eele din urma, interferenta dintre
fluxurile temporale subiective s-a produs, eo. este rezul··
tatul comunicarii : tanarul mandarin §i-a transmis, prin
intermediul unui gate-keeper, adica 0.1' unui colector,
selector ~i furnizor de informatie, care, in acest eaz, este
poetul contemporan lui, elementele de time-binding indi8-
pCl1sabile pentru corelarea timpului sau psihologic cu eel
al sportivului de astazi......In- lipsa comunicarii,
~~ prin inter-
60
J
Il~L£§l:!'_~g._.§.®iJ.e--tlFH_l.i-subiecLajung ..sa._ in:f111enteze·
Ifa:rile celuilalt:, .com;;tiintele noastre se situeaza in
domenii dis'uncte ale temporalitatii, faptql ca suntem
storiCe§te cont:emporam p1erzan - ice relevanta.
I'raim intr-adevar in aeeJa~i timp fizic cu mai bine de
dnd miliarde §i jumatate de oameni, dar absenta comu-
I\icarii ni--i face pe cei mai multi dintre ei 10.fel de straini
(:a multi alti sel1').enidc-ai n.Q§tricare au vietuit cu veacuri
In urma. Nu~~ista, in fond, nici un motlv sa resimti fata
de victimcle foametei din Africa zilelor noastre 0 mai mare
(;ompatimire decat fata de sclavii egipteni care au con-
truit piramidele, cat timp calvarul eelor dintai nu ti se
:omunicd in mai mare masura decat suferinta eelo!" din
urma. Persoan'ele a caror existenta. nu te Roate influenta
nilman l:li§tc simple abstractiuni §i nu are de ee sa ne sur-
prinda indiferenta eu care sunt tratate vietile lor de con-
clucatorii politici sau militari, in viziunea carora. acestea
nu reprezinta decat simple cifre inscrise intr-un registru,
(Ie unde pot disparea fara a produce co§maruri. Lupta
corp la corp dm razboaiele trecute se ducea intre contem-
porani, intre oameni ale caror stari suflete§ti, ganduri,
Intentii, stratageme se influentau reciproc, aflandu-se
Intr-un dialog, inexistent in conditiile conflagra.tiilor com-
puterizate, in care apasarea pe un buton produce supri-
roarea unor fiinte umane la fel de putin contemporane, in
ordinea timpului subiectiv, co. luptatorii din r'azboaiele
punice. Imoralitatea crimei nu mai este, in acest caz,
I'csimtita ca atare §i un Rastignac poate accepta, fara sa
dipeasca, averea obtinuta cu pretul asasinarii unui man-
I darin
Nu poti iubi pe
cineva cu care nu comunici §i, din A./~VV
bogat pc care
nu 11va cunoa~tepentru
niciodata.
ncest punct de vedere, dragostea umanitate in ~' ,\
Itlbirea de patrie a cuiva care nu a "cuminecat" cu fru ) U)i, <\
lousetile ei ei
IInsamblul naturale, CLl istoria
nu e dedH ~i valorile
0 fnunoasa. culturii §i
minduna.
Ilzatiei sale eonstituie pura demagogie. De altfel, coman-
Lacivi-'
fel~. 'JI.
dnmentul biblic al iubirii nu se refera 10. oarneni in general,
'i 10. "aproapele" cu care ai interferat, 10. semenul 10. 0.1
f\ttrui ape! ai raspuns, facandu-ti-l astfeI contemporan.
61
 I. COMUNICAREA ~I CUNOA~TEREA
INTERPERSONALA
ne-o ofera parabola drumetului ce "cazuse intre talhari"

J
!
(din Evanghelia dupa Luca, 10, 30-37) darifica lucrurile
Definitia indirecta,
de 0 maniera totodata darsimpla
cu atM
:;;idmai percutanta,
efinitiva pe care
: numai cel care
J nu treee pe alat.uri refuzand comunicarea, ci stabile:;;te
contact.ul :;;ise implica in destinul semenului sau poate fi
socotit eu adevarat aproapele acestuia. Functia etica a
comunicarii,
.J__ ca---,_._._
fJi re~p-onsabi1itatea
..-- >-(
con~nicarorului,
------

apar-.i'SfferTu'adevarata lor lumina,

Nu mai putin :;;iraspunderea gate-keeper-ului. a eehii ~
nlf-
ce mijloee§t.etransmiterea informatiilor provenind de la
subieeti umani inaceesibili in mod direct e.atre un desti- Termenul de gate-keeper este folosit astazi mai eu
nataI' doritor sa Ie af1e,
eama pentru a desemna institutiile eomunicarii de
ll1asa,presa serisa :;;iaudiovizuala, care alimenteaza Cll
lnforrhatii, filtrate potrivit unor criterii specifice, foamea
de nou a publicului larg, Sfera conceptului este insa cu'
inuit mai larga. Cercetatorii americani Bruce H. Westley
i Maltolm S, Mac Lean jr. au incercat sa 0 circumscrie
I'U ajutorul unui model original al comunicarii [133] pe
,'a.reI-au elaborat luand ca punct de pornire sugestiile
I'Ontinuteintr-o lucrare a lui Thomas M. Newcombd2-0~.
!ntr-o prima etapa, cei doi autori defirtesc c£municare~
nterpersonala, recurgand la 0 reprezentare grafica simpla
Wig.2), a carei interpretare este urmatoarea :

Xl _,~
3••

X1~
X ~ I
,~--,
X3~:>tl"

~'::S:Ac
11,)

X{ x >8
X: :1:,.•• "'--- ~ J
I L .f~
*11.

Fig,2

63
~ Fie X un obiect sau fenornen inzestrat eu un nurnar de
caracteristici care se preteaza Ia a fi comunicate intr-o
forma abstracta, simbolica. Sa notam cu Xl, )(2' ... Xn,
unde n poate fi foarte bine infinit, aceste trasaturi per-
ceptibile §i transmisibile. A este 0 persoana care se afla in
situatia de a face observatii directe asupra lui X, unele
dintre caracteristicile acestuia, de exempIu, Xl' X3 §i Xs
impresionandu-i simturile sub forma stimulilor X~A' X3A §i
XSA- Cele doua sageti ce merg de Ia X3 Ia A semnaleaza
posibilitatea ca 0 anumita trasatura a lui X, aici X3, sa
stimuleze sistemul senzorial al lui A pe doua sau mai
multe cai diferite (de pilda, vizual §i auditiv, ori olfactiv,
tactit §i gustativ). 0 a doua' persoana B nu are acces
direct la X ~au, eventual, din pricina unei bariere spatiale
sau fiziologice (cecitate, surzenie etc.), percepe doar un
.numar mai mic de tra~aturi aIe lui X (bunaoara, numai pc
Xl' sub forma stimulului xis)' Pentru a se orienta in
mediul sau de viata, a-§i solutiona probleIhele §i a-§i satis-
face un anume fel de trebuinte, B i§i completeaza atunci
cuno§tintele despre X cu ajutorul observatorului A.
Acestaopereaza 0 selectie a impresiilor sale referitoare
lub forma unor mesaje X, cat §i, eventual, prin observarea
i1irectaa
n , Iui X (stimulii xsc, xtic) §i de a comunica
. benefi-
darului B datele necesare satisfacerii nevoiisale de infor-
tna,re.(mesajul x").Acest C este gate-keeper-ui. Prill serviciile
ale,' mediul inconjurator al lui B se extinde considerabil,
IlU, conditia ca informarea pe care 0 realizeaza C sa fie
I'ore,cta. Garantia acestei corectitudini e data de' existenta
mai multor gate-keepers, in raport cu care B functioneaza
l:a un selector de oferte. El va alege acel C care raspunde in
mod optim cerintelor sale" conditia supravieturii ILiiC fiind
I'ocmai adecvarea serviciilor la exigentele clientelei sale. E
Iim'~pedede ce posibilitatile de dezinformare ale gate-keep-
l'r-:-il,or
din tarile cu economie de piata libera, in care tiU
(~xistaun monopol al difuzarii informatiei, sunt extrem de
re~use, ceea ce nu se poate afirma, in schimb, despre
t.atele cu sisteme totalitare de guvernare .
f~.•.
XI "~
~, ~'\
C c::::> B
.•.

la X §i formuleaza intr-o maniera simbolica: un mesaj x' 'X2~A

X -
oJ " • c:=::>
"X' . :x"

adresat luij3. De exemplu : B observa fumul care iese pe

fereastra casei vecine (= stimulul xlB) §i" sunandu-l la <~~
X~X~/::< "
telefon pe A, care locuie§te acolo, afla de Ia acesta detalii '1, '.
despreincendiul ce a izbucnit la domiciliul sau (mesajul I \,

I •
x'). Cu sau fara voia sa, B reactioneaza cumva la auzul '1i
I
spuselor lui A (paraverbal, prin ton §i exclamatii, sau
verbal, prin cuvinte de compatimire, surpriza, mustrare, * /'l.

imbarbatare), producand un feedback fBA pe baza caruia

A i§i ajusteaza pe parcursul convorbirji traiectoria
relatarii.
Ce se intampla insa atunci cand nici obiectele sau
fenomenele X §i nici observatorii lor nemijlociti A nu se
gasesc in campul senzorial al lui B ? Se impune, in acest
caz, interventia unui agent C (Fig: 3), caruia it revine misi-
unea de a selecta informatiile cuiese atai de la diver§ii A,
64
Fig. 3
Fara a 0 spune pe §leau,"comentariul de mai sus are in
vedere, fire§te, gate~keeper-ul de tip institutie din dome-
niul'mas"s-media, dar, a§a cum subliniam mai devreme,
moctelul Westley-Mac Lean jr. acopera §i fllte situatii, in,
care pot fi implicate entitati dintre cele mai diverse.
i\utorii dau, in acest sens, cateva exemple edificatoare.
65

Astfe1, atunci cand Beste 0 gospodina mutata de
curand intr-un cartier pe care nu 11cunoa~te inca, gate-
keeper-u1 la care va face de obicei apel pentru a afla
des pre noul sau mediu de viata mai multe decat Ii poate
oferi observatia directa este "gura lumii", personificata
prin vecinele dornice sa i se confeseze. $i aici, absenta
competitiei dintre gate-keepers risca sa faca din B victi-
ma unei manipu1ari. Este, de aceea, recomandabil ca, pe
1anga aplicarea metodei sanatoase a verificarii de visu,
gospodina noastra sa recurga ~i 1a confruntarea infor~
matiilor furnizate de mai multe persoane (atat
binevqitoare cat ~i "binevoitoare"), pentru a-~i face 0 pa-
rere cat mai justa asupra realitatii. Paralela cu publicul
care incearca sa obtina informatii cat mai obiective
asupra evenimentelor politice curente, urmarind ~tirile
difuzate pe mai multe canale mass-media, merge aid
pana la detalii.
Nu este insa obligatoriu ca B sa fie 0 persoana sau un
grup de persoane. Gama de B-uri posibile se intinde de la
state ~i organizatii suprastatale (observatorii ONU sunt
gate-keepers care elaboreaza rapoarte x" rezultate ca
urmare a colectarii ~i selectarii date10r provenite atat de
la informatori de tip A, cat ~i din constatari directe, pe
teren) pana la nive1uri sub-personale, precum cele de care
depinde bun a functionare a sistemelor componente ale
organismu1ui uman. Structura etajata, ierarhica ~i cen-
tralizata a sistemului nervos, presupune prezenta mai
multor gate-keepers, situati la diferite niveluri (a1
maduvii spinarii, al trunchiului cerebral, a1 cerebelului,
al diencefalului, a1 emisfere10r cerebrale ~i, in fine, a1
cortexului), in raport cu care organele de simt joaca
rolul informatorilor A, sensibili, fiecare, numai la anu-
mite caracteristici ale obiectelor observate. Atat ochiul
cat §i urechea percep numai vibratii. In plus, aces tea sc
intind de-a lungul unor benzi de frecventa limitate (de 1a
161a 20000 Hz pentru auz §i intre 4.1014 §i 7,5.1014 Hz
pentru senzatiile vizuale), iar pragurile de intensitate
incepand cu care stimulu1 excita terminatiile nervoasc
, 66
ale receptorilor sunt §i ele destul de inalte, sporind inca
in conditii de obosea1a a organu1ui de simt (supu§i mai
mu1t timp agresiunii unui miros, incetam, la un moment
dat, sa 11 mai simtim, din pricina cre§terii pragu1ui de
sensibilitate a mucoasei). Potrivit unei legi de organizare
~i'functionare a sistemului nervos central, cunoscute sub
nume1e de regula convergentei, fieeare din,tre formatiunile
amintite mai sus selecteaza §i eomprima informatia
venita de la periferia' sistemu1ui, jueand ro1u1 de gate-
keeper pentru etajul imediat urmator. In ascensiunea sa
catre instanta suprema eare este scoarta cerebra1a, fluxu1
informational se reduce astfe1 progresiv, fiecare formatiune
ree1aborand mesa.ju1, dupa ce a rezolvat tot ceea ee intra
in domeniu1 sall de competenta. Se obtine, in felu1 acesta,
o degrevare a cortexului de activitatile de rutina, oferin-
du-i-se conditii mai bune de a se ocupa de ce1e inaccesi-
briG verigilor inferioare ale sistemu1ui nervos, adica de tot
ceea c:;etine de sfera eon§tiintei.
Explicand inte1esul notatiilor eu care opereaza mode-
11.11Westley-Mac Lean jr., am aratat ca indar8.tulliterei X
e pot ascunde orice fe1 de 1ucruri sau fenomerte obser-
vabile, neexistand in aceasta privinta nitio conditie limi--
t'atoare. In principiu, nimic nu se opune ca X sa fie 0 per-
oana, adica 0 entitate cugetatoare §i cuvant8.toare de '
Itceea§i natura cu A sau B. Intrebarea care se pune este,
ltun,d, in ce situatii un individ trebuie considerat drept
IIn' A ~i in ce caz el se margine§te sa fie un simplu X.
I}istinctia dintre ce1e doua statute, eel de A §i cel de X, se
hazeaza ~existenta sau n.'LL.?int~p.tiei de comunicare.
Ne-am mai referit ia acest aspect atunci carid, in primu1
nap.it?l Ambele
Illd1ClU. a1 eartii, auprec~am
eahtatea deoseb~rea
de a mforma ~1, dupa
dintr~
Jlc-odemonstreaza. studiul comunica.rii non-verbale,.aQ,e-
H,;a:itlg,m m?LIl1qJ~..1!:;l_~r~la
semnalc'ED
~i despre interiocu-
*.
§i '
II) ru1'h2§.trl,!p.Iin ipter~Jliii1J.ic;il'Cnl9TC~,.s~pfiQDJm11k:,"
llli con§ti~rit al emitat0!2:~t~j ~te.£a.Ugnsemnalele pe care
Ilncsta ni Ie transmite cu buna ~tiilli~~"Teamaae-t'a·'li··-
IIdntitC fiindca' §tim cat de w~or'"'e sit tri§ezi folosind
IIlna1ul verbal, ne determina sa ne indreptam atentia
67
asupra manifestarilor non-verbale, incerdind sa deducem rmitatorului §i, respectiv, a receptorului atarml §i de ceea
din graiul indiciilor ce se ascunde in spatele cuvintelor. In l:C §tiu sau nu §tiu unul despre celalalt, orice proces de ! r'
orice comunicare interpersonala coexista cele doua compo-
nente, cea intentionata §i cea neintentionata, in cazul celei
de-a doua neputfuldu-se vorbi despre 0 formulare a mesaju-
l!~U!!Qa§tere interpersonala. _ ,:If
l:om1.,l;Qicareintre oameni fii~.iitiona:tae
Datoram c~X~~~.em~.xi£~J,,:~Lo~~f1..§iJi~-ry
grad~110r W'~
l
lui in vederea influentarii receptorului. 0 sursa de infor-
matie acarei emisiune nu e deliberata ramane un simplu I~haintr~apud [35],~~ •.:~~~~§jmpl~~ge;;...~~
~,""!:~q,,t~l~~S~,!;;.l,ln~51§,t~J~~ .•,te,~iP~~_'o.,J.I~
f

X, obiect de observatie al caroi aspect §i comportament ne

vorbe§te fara voie. Pentru a accede'la statutu1 de A, ea tre-
buie sa urmareasca in mod con§tient un anumit obiectiv
legat de destinatarul B sau C al mesajului pe care il emite.
In cadrul schemei discutate aici, distinctia dintre
sursele de tip X §i cele de tip A nu se rezuma insa la dife-
rentele existente intre indicii §i semnale. Sfera intentio-
nalitatii nu se suprapune exact peste 'cea a comunicarii
prin semnale, cum prea bine ne-o arata situatiile in care
o convorbire este interceptata de un ascultator nevazut.
Pentru Polonius, ce sta ascuns in spatele perdelei, dia-
logul dintre Hamlet §i mama sa reprezinta 0 comunicare
verbala (probabil chiar exclusiv verbala, daca nu cumva
cortina improvizata care il disimuleaza privirilor celor doi
pe sfetnicul suveranului e prevazuta cu un orificiu prin
care sa poata fi urmarite ~i gesturile protagoni§tilor) ce nu
Ii este adresata. De§i conversatia se poarta in limbaj ver-
bal, intentia de comunicare catre destinatarul Polonius
lipse§te, ceea ce face ca, in raport cu el, regina §i fiul ei sa
~fc~~£tQr~-€l..~.~.I~t~
..2.IJ.tr;,Q_J,DJ~rq<:t.ll-lm;'",,~COIllJ,!m~G.tJ~f-
l~ ' . orma unui desen, botezat, dupa prenumele agluti-
11~P~OOl~litgu;:~;;re~srm'lui"johari"-"(F1g~'4'r'
Constructia acestuia porne§te de la ideea ca in fiecare
(lintre nOl in§ine exista 0 zona supusa cOll~i
l'on§tient .~i 0 zona de um12ra, la care nu avem acces
direct, dar despre care putem afla cate ceva cu ajutorul
emenilor no§tri, in masura in care izbutim sa comu-
lIicam eficient cu ace§tia. "Fereastra lui Johari" ne carac-
lc:riZeaza a§adar a~at pe noi cat §i relati~tra cu inter-
locutorul, intr-o anumita etapa a raporturilor reciproce.
Amputea spune ca fieeare individ poseda tot atatea "fe-
I'cstre" cate legaturi comunicationale intretine cu alti
Dam-eni ,?i ca aspectul qcestom,. sufera. schimbari, mai
ma:ri sau mai mici, dupa fiecare noua interactiune (intal-
Ilire sau dialog).
_ . Ofi!1J2/!) 19-
ZONA DESCHISA ZqNA DE-SettIS*, -
_I',

In
eunoscuta sie~i necunoscutii. sie~i
aiba statut de X, iar nu de A. Pentru gate-keeper-ul numit eunoscuta celuilalt cunoscuta eeluilalt
televiziune, trecatorii de pe strada sunt A-uri cand
raspund la intrebarile puse de reporter ~i X-uri in cazul
ZONA ASCUNSA ZONA NECUNOSCUTA
in care conversatiile lor sunt inregistrate cu un microfon
eunoscuta sie~i necunoseut.a sie~i
ascuns. Dupa cum se vede, nu de faptul de a face uz de neeunoscuta celuilalt neeunoscuta eeluilalt
un limbaj simbolic, alcatuit din semne de al caror inteles
emitatorul sa fie con§tient, depinde calitatea sa de A, ci de
intentia de a se adresa unui anumit receptor, pentru a-i F\gi.4I
inrauri intr-o masura oarecare ideile, sentimentele sau
comportamentul. Un acela§i personaj, situat intr-un
acela~i context situational se poate. prezenta ca un A Fiecare dintre panourile "ferestrei" corespunde unei
(Hamlet in raport cu Regina §i viceversa) sau ca un X (ori- IIlldtimi de informatii privitoare la comunicatorul C la
care dintre cei doi pentru Polonius). Mai general,pozitia I'Jl'n~aceasta se refera.

68 69
 Astfel:
~ONA DESCHISA cuprinde datele despre C aflate atM in
posesia sa cat ~i in cea a interlocutorului 1. Ele pot avea
•...
in vedere aspecte dintre cele mai variate, mergand de la
infati~area flZiea, nume, varsta, ocupatie, sex, pana la
sentimente, atitudini, predispozitii, convingeri, idei etc.
Nimie nu apartine insa in mod necesar acestei zone.
Putem sa comunieam cu cineva fara a-i cunoa~te numele
sau fara sa ~tim cum arata (daea relatia se stabilef?tetele-
fonie sau prin corespondenta) ~i a~a mai departe. Evident
insa, cu cat zona deschisa are dimensi~ni m~estranse,
cu atat comuniearea e mai dificila. Cu noile cuno~tinte ea
are initial "un caracter impersonal tocmai din pricina
absentei unor informatii indestulatoare despre partenerul
de discutie pentru a putea aborda subieetele ~i strategiile
conversationale cele mai potrivite. E unanim eunoseuta ~i
ridieulizata practica dialogului despre vreme in fazeletim·
purii ale unei relatii §i, cu toate acestea, ea nu da semne
sa dispara, tocmai pentnl ca reprezinta 0 solutie (chiar
daca nu foarte fericita, pentru ea tema,se epuizeaza rapid
§i lasa loc unei taceri adesea mai Jenante decat cea din-
tail a problemei initierii unei interactiunt cu cineva despre
care nu §tii inca mai nimic. Multe.-Q.intrecontactele noas-
tre cotidiene raman impersonale, i~trucat dimensiunile
preareduse ale "ferestrelor" interlocutorilor resp~tivi in
raportcu noi nu ne permit sa Ii abordam deeat prin pris-
ma statufului lor sau al rolului jueat in contextul cu prici-
na: ia~ nu ca entitati individuale, dotate cD.calitati ~i
defecte care Ii particularizeaza printre ceilalti semeni ai
lor. Florareasa, agentul de circulatie, casierita de la cine-
matograf, ~oferul autobuzului cu care mergem la slujba ~i
multi altii cu care venim zilnic in contact ajung rareori sa
ne fie cunoseuti sufi~ient pentnl a putea numi interper-
sonala (§inu impersonala) relatia pe care 0 stabilim eu ei.
a~teptat sa ne extindem fata de el zona deschisa, ceea ee
se realizeaza, de obicei, prin transferul de informatii din-
spre zona ascunsa. Confidentele diminueaza aria aeestei
~ ultime
Cu cat
z?nene§iprezinta
simtim mai bine in
avantajul ea tovara~ia cuiva, e de
invita la reeiprocitate,
70
I'ure"larandul ei, eontribuie la amplificarea zonei deschise,
ticdata aceasta pe seama zonei oarbe. Intr-adevar, Un om
l'G.ruiai-ai ca§tigat increderea prin destainuiri revelatoare*
Ie va simti dator sa raspunda cu un plus de sinceritate,
indr,ilznindsa iti dezvaluie propriile sale constatari privi-
loare la unele aspecte ale personalitatii tale de care tu
lnsuti,nu e~ti con~tient, Confesiunea devine astfel sursa
hldirecta de autocunoa~tere.
Procesul prin care datele inmagazinate in zona
Is'cun,sa sunt transferate zonei deschise poarta, de
I'egula, in literatura consacrata comunicarii interper-
onale, numele de .utodezvaluir (self-disclosure).
I'ractica spovedani.ei cfe~fine- ~t·;te·rifpt~psihanalitica au
lratat cu prisosinta insemnatatea acestui demers pentru
chilibntl interior ~i sanatatea complexului psiho-somatic
itman. Pentru omul dotat cu con§tiinta morala,
Iledestainuirea pacatului amplifica progresiv sentimentul
tievinovatie, pana la a-I face insuportabil (sunt cunoscute
I'azurile de asasini care se predau autoritatilor ~i i~i
Inarturisesc crima, in mod aparent paradoxal, dupa
II1Cetareaurmaririi penale).
In evaluarea foloase1or autodezvaluirii trebuie tinut
eama ~i de faptul ca ascunderea unor lucruri care-ti
tau' pe suflet nu e 0 forma de inactiune, ci un prbces
lctisv,'ce presupune un consum de energie deloc neglija-
hil. Marturisirea face sa inceteze aceasta macinare inte-
IiO'ara, eliberand energiile blocate in cercul vicios al
Il\inuirii.Aruncarea ma§tii te ajuta sa redevii tu insuti. ~i,
Ildesea, sa rec8.§tigiincrederea celorlalti, care devin mai
('ooperanti, ceea ce antreneaza consecinte benefice in
\I'lanul comunicarii cu semenii. ,.
Din simpla enuntare a acestor beneficii, ar parea sa
I czulte ca autodezvaluirea e dorita de toti oamenii, pre-
• E yorba de cele care tin de ceea ce Gerard Egan nurne~te story,
IIdicii.~irul de evenirnente ale vietii interioare, a caror destainuire poate
hnplica riscuri pentru eel care 0 face, notiune definita prin opozitie cu
llistory, povestire a intiimplarilor biografiei vizibile a persoanei, la care
1I11.oine are acces ~i care, adesea, spune prea putin des pre ornul cu care
,I de 3.! face.
c@3
U'....) ..

supunere infirmata categoric de experienta sociala. In
afara de faptul ca exista anumite structuri interioare
refractare la spovedanie, ori macar reticente in ceea ce
ptive:;lte exteriorizarea sentimentelor (introvertitii),. se
cuvine mentionata existenta unor ~stacole ps~ in
calea autodezvaluirii, dintre care mention am :
1. Teama de autoeunoa$tere. Marturisirea unor secrete
de natura sa nu ne puna in lumina cea mai buna ar putea
face ca, din confruntarea cu reactiile inter1ocutoril~r,
imaginea idealizata pe care ne-am format-o despre noi
in:;linesa iasa u:;lorponosita.
2. Teama de pedeapsa. Nu e yorba atat de 0 sanctiune
juridica (de~i nici 0 atare eventualitate nu e exclusa), cat
de diferite forme de respingere din partea grupului social
caruia ii apartii, de la rasul rautacios pana Ia pierderea
prietenilor, a pozitiei ierarhice, a slujbei.
3. Teama de "efeetul de antihalou". Lucrarile de psihoIo-
gie sociala numesc "efect de halou" tendinta raspand ita
de a se atribui persoanelor care s-au remarcat intr-un
domeniu 0 competenta asemanatoare :;Iiin alte domenii.
Parerile politice ale unui actor celebru sunt urmarite cu
mai muita atentie decM cele ale unui anonim, ca ~i cum
taientul sau maiestria sa i-ar conferi 0 pricepere supe-
rioara in treburile cetatii; un prim-ministru poligiote pre-
supus a fi competent §i in probieme de economie etc. Un
mecanism similar sta Ia baza "efectului de antihalou",
prin care nepriceperea dovedita intr-un domeniu e
extinsa abuziv asupra altora. Multi oameni se tern, as tfel,
sa se destainuie altora de teama ca relevarea unor slabici-
uni sau gre§eli cu caracter punctual §i pasager sa consti-
tuie argumente pentru 0 judecata globala asupra compe-
tentei sau valorii lor morale.
4. I.nteriorizarea de eatr~ barbati a unui anumit prototip
umanpopularizat de literatura $ifilmul de aventuri. Avand
vechi radacini folclorice, ideea ca reprezentantii "sexului
tare" trebuie sa fie inchi:;li §i taciturni, sa-§i asume
responsabilitati fara ca ceilalti sa 0 afle, sa refuze orice
forma de asistenta sufleteasca §i sa-§i ascunda cat mai
bine adevaratele sentimente a prins in mentalitatea 'litodezvalui~ea sa contrib~~mbu~~~atire:.~
72
lJ~rbatilorradacini indeajuns de adanci pentru ca tipul
l:oJ:).fesiv,
care i§i verbalizeaza emotiile sa fie dispretuit §i
Ildiculizat.
Exista circumstante care favorizeaza producerea
lutodezvaluirii: Ea are loc mai u§or in prezen~·---
lIumar mai mic de persoane, ideala fiind relatia diadica,
ntre l',l1tele§i fiindca reactiile unui singur inter1ocutor
unt mai lesne de urmarit §i, in functie de acestea, se
poate lua in orice moment decizia continuarii sau intre-
ruperii destainuirii. E, de aItfel, destul de dificil sa aduni
Inun loc exact persoanele carora ai dori sa li te confesezi.
) puteau face cre§tinii din Biserica primara, solidarizati
lIecomunitatea de credinta §i de opozitia neta in raport
I'U ansamblul corpului social, dar, treptat, dupa ie:;;irea
l\in ilegalitate, practica penitentei publice a fost abando-
I\at~,sfar§ind chiar prin a fi interzisa, pe motivul, perfect
tntemeiat, ca favoriza un anume fel de exhibitionism §i
pricinuia "sminteala" sufletelor mai putin ferme in
Icspectarea comandamentelor morale ale cre§tinismului.
Manifestarile de reciprocitate genereaza un feedback
pozitiv,incurajandu-l pe cel ce se destainuie sa-§i con-
IInuie marturisirea, in timp ce, dimpotriva, absenta
IIricarei deschideri din partea inter1ocutorului are toate
ansele de a bloca proc~sul.
o importanta indiscutabila 0 au natura subiectului
lQ.Qr.dat(vorbim cu mai mu.Ita u§U)jpta despre 'gusturile
au opiniile personale, decat despre propriile probleme
tlxuale sau despre nivelul real al. veniturilor noastre) §i
.valenta" destainuirii, pozitiva atunci cand ne pune intr-o
Ilimina favorabila §i negativa dacane compromite.
Sexul :;;ivarsta joaca §i ele un rol sesizabil. Baietii sunt
lIIaideschi:;;icu colegiidecM cu parintii, fetele prezinta un
,rad de intimitate mai ridicat in raport cu mama decM cu
I/ltal sau fratii. Cercetarile au aratat ca propensiunea
I lUreautodezvaluire fata de partenerul de sex opus cre:;lte
Illtre 17 §i 50 de ani, dupa care incepe sa se inscrie pe 0
Illrba descendenta.
Din perspectiva comllnicarii, este impQrt.B.n.t_~<!_~
_~cesteia,
 nu la blocarea ei. Destainuirea antipatiei pe care II
nutre:;;tifata de interlocutor nu are multe §anse de a mad
receptivitatea acestuia la mesajele tale. In schimb.o-.atit!:,
dine emEatica, de intelegere a mobilurilor comportamen
~.b:!i,~&.~ avea ~1! ..sert!t~~ 0 mUuenta pozitivo
asupra inj:~a.~tiunii~<::u_ac~~.tf3.",-_Con1eaza,-de asemenea,
sa :;;tii sa alegi corect loeul :;;i momentul eonfesiunii,
rezistand tentatiei, uneori presante, de a 0 face cand nu
este cazul. Efecte nedorite antreneaza :;;i exprimarell
neclara. Daca nu putem spune !impede ce avem de spw.,
e preferabil sa nu 0 mai faeem deloc, pentru a nu crea II
stare de confuzie pagubitoare pentru bunul mers al
relatiei. Marturisirea trebuie gradata, evitandu-se genul
"dai :;;ifugi", prin care nu facem deeM sa ~ocam inter
locutoml, la a carui prietenie e de presupus ca tinem, ~I'
sa it lipsim de posibilitatea de a-I;;iexprima punetul dl
vedere eu privire la cele auzite. In fine, tot pe linia menajarl
receptorului, este cazul sa ne intrebam daca facem binl
impovarandu-l pe acesta cu secretele noastre, prin tre
cerea asupra sa a apasarii de care pe noi ne-a eliberal
autodezvaluirea.
o ehestiune controversata ramane cea referitoare 111
tipul de relatie care favorizeazaconfesiunea. Unii considerll
ca intimitatea u§ureaza "deschiderea sufletului". Cu toatl
acestea, se constata ca, adeseori, oamenii prefera sa 11
faca confidente unoI' _. necuno~cuti.
. E bine cunoscuto
tendinta de a te destainui in tren tovara:;;ilorde ca1atoric,
in intentia, con:;;tientizatasau nu, de a profita de avanta
jele spovedaniei fara a-ti asuma :;;iriscurile ei, intrucii\
speri sa nu-i mai intalne§ti niciodata pe cei fata de care al
facut dezvaluirile cu pricina. Ace:;;tia,la randul lor, tl
asculta eu plaeere, :;;tiindprea bine ca, dupa despartirc,
pot face uz in orice fel doresc de informatiile primite"
ignorand deliberat regula, atM de constrangatoare, /I
nedivulgarii secretelor incredintate.
ZONA OARBA contine toate aceIe date despre noi in§inc
careTI:st.mraccesibile inter1ocutorului, dar pe care per
sonalle ignoram. Intaia oara cand ne imprimam vocea PI'
banda magnetica ;:;untem izbiti de discrepanta flagrantll
74
dintre timbrul glasului nostru ~i ceca ce credeam pana
atunci despre el, avand tendinta sa atribuim neconcor-
danta cu pricina imperfectiunilor aparatului de inregis-
trare. Propriile ticuri verbale, modul cum umblam, privim
sau gesticulam, mirosul personal ne sunt in mare masura
necunoscute. II?-plan moral, tindem sa ne ignoram ~e:;;e-
lile, suntem prea putin eon:;;tienti de defectele noastre,
dar, in destule cazuri, :;;ide calitatile pe care Ie posedam.
Avema:;;adarceva in comun nu numai cu criminaIul care
se crede inocent, ci §i cu proverbialul Ingres, pictorul renu-
mit, convins ca adevarata sa vocatie e aceea de violonist.
Unii oameni pretind ca ar fi reu§it sa supnme zona
oarba, ajungand sa §tie totul despre ei in:;;i§i.E 0 iluzie.
Altiisustin ca doresc sa 0 diminueze cat mai mult cu aju-
toml celorlalti, ca primesc cu recunm~tinta orice critica,
dar, cand Ii se aduce vreuna, contesta cu vehementa
cusumrile sau erorile care Ii se repro§eaza. Cel care
dore:;;tesineer sa af1eadevan.:J,Lges~ el insu§i, nn va cere
direet parerea inter~ocutorului, fiindca sunt putine :;;anse
ca aeesta sa Ii vorbeasca. pe §leau, fie din dorinta de a-I
menaja, fie din teama de 0 reaetie violenta. Informatii din
zona oarba vor ie§i treptat la iveala, pe masura ce
ca~tigam, prin gesturi de autodezva1uire, increderea
partenerului de diaI~.
~£::A ASCUNSA pastreaza micile sau mai marile noastre
secrete personale. Am trecut deja, pc seurt, in revista
foloasele reducerii dimensiunilor acestui depozit de date
confidentiale. Ar mai fi de adaugat ca nici tendinta de a-I'
suprima nu e sanatoasa. Exista oameni capabili §i
dispu§i sa se destainuie oricui, fara pic de discernamant.
In ceea ce Ii prive§te, subiectele tabu sunt ca §i inexis-
tente. Omg.1echilibrat §i rational :;;tieinsa cui Gice trebuie
sa m..arturlle.asca. 0 bun a eomuni~are presupune
autodezvaluitori selecti'li-
E §tiut faptul ca, dincolo de toate exceptiile ~i acciden-
tele locale, relatia cea mai apropiata ~i mai deschisa din-
tre oameni e cea matrimoniala. $i, cu toate acestea,.chi.ar
!;Iiin menajurile cele m~ fericite, sotii pot sa nu-:;;idezvaluie
niciodata unul a1tuia un mare numar de pareri, amintiri
75
placute sau dureroase, aspiratii, griji, sentimente, disimu-
latemai ales din dorinta de a-I menaja pe partener sau de
a asigura homeostazia cuplului. In aceasta categorie (d.
~i consideratiile lui E. Goffman din [60], p. 66) ,se inscriu
impresiile defavorabile despre parintii, rudele sau pri-
etenii partenerului, informatii legate de aspecte financia-
re ce ar putea genera tensiuni, unele chestiuni legate de
copii, ca ~i date privitoare la experiente anterioare
casatoriei, ori la f1irturi af1ate in curs ~i lista nu e nici pe
departe incheiata.
Alaturi de destainuitorii liRsiti de discernamant, intaI-
nim ~i persoane care, de teama respingerii, a ironiilor, a
"efectului de antihalou", se inchid lU-er,- refuzandu-le
celorlalti orice posibilitate de acces fa zona lor ascunsa.
Urmarea, paradoxala, e adesea chia.r respingerea pe care
incercau sa 0 evite, fiindca un om care refuza sistematic
sa-I;?i exteriorizeze adevaratele intentii ~i sentimente
ajunge sa inspire neincredere celor cu care vine in con-
tact. EI este de doua ori pedepsit, deoarece, pe de 0 parte,
secretomania it impiedica sa se apropIe de oameni ~i, pe
de alta, ea il lipse~te de u§urarea suf1eteasca pe care 0
procura confesiunea.
~ONA NECUNOSCUTA are un statut mai aparte. Insa§i exis-
tenta ei poate h pusa in discutie, atat timp cat ea
reprezinta un domeniu despre care nimeni nu are nici 0
§tire. Nu dispunem decat de dovezi indirecte ale existentei
acestei zone. Visul, halucinatiile produse de consumul de
droguri sau de deprivarea senzoriala scot la iveala infor-
matii ce nu pot proveni de altundeva dedit din noi in~;ine,
ceea ce sugereaza (fara a demonstra totu§i) existenta unui
stoc de date ce ne privesc §i care nu se af1a nici la
indemana noastra, nici la cea a observatorilor din afara.
Tratamentul psihanalitic i§i propune tocmai extragerea
din zona necunoscuta a unor informatii a caror refulare
in subcon§tient e responsabila de manifestarile patologice
ale pacientului.
76
7. TIPURI DE COMUNICARE SOCIALA
Lasand la 0 parte comunicarea dintre artefacte §i cea
din lumea animalelor, in cazul careia precizarea gradului
de intentionalitate §i con§tienta a participarii la dialog
ridica probleme insurmontabile, se recunoa§te indeob§te
ca, in functie de numarul participantilor §i tipul de relatie
dintre ei, exista,dnci tipuri de comunicare, l'Jianume :
U) Comunicarea intrapersonala, in care emitatorul §i
receptorul sunt mdlscernabth. De~i nl1 presupune exis-
tenta UDor comunicatori distincti, dialogul interior pe
care it purtam cu noi in~ine reprezinta un autentic proces
d~ comunicare, in care il;?iafla locul chiar §i falsificarea
informatiei in vederea inducerii in eroare a inter1ocutoru-
lui (ne referim la situatia, destul de frecvent intalnita, a
oamenilor care se mint sau amagesc pe ei in§i§i).
Dialectica ispitei §i a remul'Jcariise intemeiaza toemai pe
a.ceasta sciziune launtrica a.personalitatii noastre, genera-
toare de eonf1iete,dar §i de dezbateri interioare ce se pot
dovedi productive in planul gandirii §i al con§tiintei
morale. Spre deosebire de toate eelelalte tipuri de comuni-
care, eel intrapersonal nu presupune eu necesitate codifi-
area §i decodificarea mesajelor, intrucat ele nu trebuie
sa strabata un spatiu fizic, ci exclusiv unul mental, adi-
mensional §i subiectiv. eu sine insu:;;i,omullpoate sta de
vorba I;?ifara cuvinte, ceea ce nu inseamna ca verbalizarea
andurilor nu e un fenomen foarte frecvent.
Ne af1am aid pe un teren pc care teoreticienii limbaju-
lui nu inceteaza sa se infrunte : raportul dintre limba §i
77
 gandire. intrebarea daca una ar putea exista fara cealalta
a primit de-a lungul timpului raspunsuri diferite. Pentru
unii, activitatea pe care psihologii 0 numesc "gandire
imaginativa", in opozitie cu cea denumita "notionala", nu
constituie decat 0 etapa premergatoare a gandirii propriu-
zise, 0 evocare mentala de imagini vizuale care raman
simple reprezentari emotionale, in absenta formularii in
termeni lingvistici. De-abia inve:;;mantarea in cuvant
transforma aceste "preganduri" in ganduri, in adevaratul
inteles al cuvantului. in aceasta perspectiva, se tinde sa
se puna semnul egalitatii intre gandire :;;iexpresia ei ver-
bala. E ceea ce sustinea, in fond, Karl Wilhelm yon
Humboldt, intemeietorullingvisticii
f
scria ca : "Limba nu este produsul generale,
activitatiiatunci cand
gandirii, ci
aceasta activitate insa:;;i" ([72], p. 41 apud [5], p. 20).
Dintr-o intelegere similara a lucrurilor s-au nascut
incercarile (precum se :;;tie,c:;;uate)de construire a unei
gramatici rationale, filosofice;universale, bazate pe iden-
tificarea categorii1orlimbii Cll categoriile gandirii.
Pentru altii insa limba nu este deloc indispensabila
gandirii. Se citeaza adesea afirmatia lui Albert Einstein
potrivit careia in procesul gandirii sale ~tiintifice "cuvin-
tele nu au jucat niciodata nici un rol". Emile Benveniste
are in vedere experiente asemanatoare, atun~i cand scrie,
incercand sa salveze, totu:;;i,pozitia primordiala a limbii :
,;E 0 realitate faptul ell., supusa exigentelor metodei
§tiintifice, gandirea adopta pretutindeni acela1;lidemers.
in acest sens, ea devine independenta nu de limba, ci de
structurile lingvistice particulare (...) Nici un tip de limba
nu poate, prin el insu§i, nici sa favorizeze, nici sa
impiedice activitatea spiritului. Dezvoltarea gandirii e
legata mult mai strans de capacitatile oamenilor, de
conditii1e culturale generale, de organizarea societatii
decat de natura particulara a limbii. Dar posibilitatea
gandirii este legata de facultatea limbajului (...) §i sa
gande:;;tiinseamna sa manipulezi semne ale limbii" ([1OJ,
p.89).
Cu mult mai radicala este pozitia lui Eric Buyssens,
pentru care: "Gandirea exista inaintea limbii :;;icampul
78
Ideilornoastre este mai vast decat acela al cuvintelor :
ndirea se intovara§e~te de vorbe, functionarea ei nu e
I'onditionata de cuvintcle folosite" ([21],p. 46). In favoarea
Icestei teze pledeaza faptul, incontestabil, ca, in ciuda
diversitatii limbilor, universul semantic al omenirii i~i
plistreaza 0 anumita unitate. Exista ceva comun in toate
llrnbile, altrninteri traducerile ar fi imposibile, :;;iacest
I'cva constituie un argument in favoarea independentei,
lieea ~i relativa, a gandiri.i.Chestiunea e greu de tran§at
II data ce, pe de 0 parte, ipoteza Sapir-Whorf, la care ne-am
mailimba
f'a referitpeincare
capitolul 1 (p. ne
0 vorbim 10),sustine,
impune 0 nu fara dreptate,
anumita viziune I
Isupra rea1itatii, pc care 0 segmenteaza lntr-un mod spe-
dfie, iar pe de alta parte, a:;;acum subliniaza Ch. Baylon
i X. Mignot ([10], p. 37), un acela§i individ poate vorbi
Illai muIte limbi, fa,raca in el sa coexiste mai multe,uni-
vcrsuri semantice diferite, ceea ce l-ar transforma intr-un
chizofrenic. Cert e ca va mai curge multa cerneala pc
lceasta tema ~i ca momentul elucidarii raporturilor din-
Ire limba §i gfmdire nu e tocrnai aproape.
Pentru necesitatile discutiei de aici, e suficient sa
l)bservam ca limba indepline:';?tedoua@@9 distincte, dar
Ilu~i total independente : cel de reprezentare conceptuala
I formulare a gandului §i cel de comunicare a acestuia.
Primul este exclusiv endopsihic (sau, mai degr~ba, endo-
Iloetic),pe cand cel de al doilea are un caracter prepon-
derent indreptat catre exterior, fara a lipsi totu§i din
lumea activitatilor interne ale cow~tiintei, dovada tocmai
prezentaelemen1:elorverbale in comunicarea intrapersonala.
Oricum, promptitudinea cvasiinstantanee a unora dintre
dcciziilenoastre, lntemeiate pc deliberari intrapersonale,
c1cnotafaptul ea gandirea se poate dispensa de limba §i
f"\, in asemenea cazuri ne aflam in fata unei comunicari
'11.ti-generis, in care sursa §i destinatarul sunt conectati
Ilcmijlocit,fara obi§nuite1einstante intermediare insarci-
Illltecu co,!&ul...1?idecog~l1_~~_.
~l Comunicarea intefPersonala diadic!ll presupune
t nct doi participanti §i ocupa un loc aparte in ierarhia
Ilpurilor de cornunicare, deoarece prezinta, mai mult
79
 dedit oricare dintre acestea, calitatea de a inf1uenta opini-
ile, atitudinile sau credintele oamenilor. Nu intamplator
noHe religii sunt difuzate eu precadere "de 1a am la am",
cad nimic nu te convinge mai u~or dedit discursul ce ti-e
destinat ill exc usivitate. Panop la mijloacelor non-ver-
bale, precum ~i armele inefabile ale magnetismului per-
sonal cunosc aici terenul ideal de desfa~urare..
unulDardintre
persuadarea interl..Q&lltQml1li..n1J,..reEr..~.inj,~
\Qbiectivelecomun~rperson,al.ej deciit
S-ar
mai putea adauga, intr-o trecere sumara in.revista ;
.- aut6cuno~~er~q,: dupa cum a rezultat din discutia
purtata pe marginea "ferestrei lui Johari", singura noas-
tra ~ansa de a ne diminua zona oarba consUi in dirijarea
interactiunii cu partenerii de comunicare in a:',lafel incat
sa-i determine sa ne destainuie constatarile pe care Ie-au
facut in legatura cu 1:rasaturile :',Iimanifestarile noastre ce
scapa propriei capacitati de observare.
- 1.t;~co£eri!.eaJumjL!l,~1!l,ri~w : fire~te, cuno1,?tintele
noastre despre lume provin din multe alte surse, schim-
bul de informatii cu inter1ocutori umani directi ocupand,
din acest punct de vedere, un loc destul de modest, dar
nu e mai putin adevarat ca ele se TlXeazad'evenind parte
a personalitatii noastre, in mare masura, sub influenta
convorbirilor purtate cu cunoscutii pe temele respective:
o carte sau un spectacol sunt altfel asimilate :',Iiinteriorizate
dupa ce Ie-am comentat cu cineva, schimbul de idei con-
tribuind la sedimentarea elementelor ce medta a fi me-
morate.
.- ...f!:£.,.L~IEtiL$g.!nwfi~QJj~
s,ta.ba.i!'~,,2i.,.!!l~JJ,ti1Jf:L,~
at tin.teumane : William Schutz(121] afirma.ca printrc
'facto .""(;'-determina comportamentul nostru comunica·
tional se numara:',ll a:',la-numiel~_,
Cea dintai, nevoia cMU.@uziune,se manifesta sub forma
t\ aspiratiei de a obtine de la ceila1ti recunoa~terea valoril
., proprii. Dorim sa fim acceptati intr-un anumit grup de
~referinta, dar nu oricum, ci in baza macar a unci calitatl
;l care sa ne distinga de eeilalti (efectul "primus intel
Ipares"). Nevoia de incluziune ne impinge sa ne com
portam in a§a fel incat sa ne remarcam, sa ie~imin relief,
80
Tn forma ei acuta, ea caracterizeaza vedete1esau pe copiii
ell tendinte exhibitioniste, ce prefera sa se expuna unor
pedepse care ii singu1arizeaza, scotandu-i in evidenta,
decat sa se piarda in anonimat. Potrivit aprecierii
cercetatorului american, atM acest tip de person3J, cat ~i
eel situat la extremitatea opusa a scalei nevoii de incluzi-
une (antivedeta ce fuge de publicitate, ilustrata paradig-
matic de enigmatica Greta Garbo) actioneaza sub impul-
suI unei motivatii identice, care este teama de a nu It.§~_
recunoa§te meritele, presupuse sau reale:-Indiferent unde
ne ~fLla'm'intr:o-arai'ttierarllie"e"apro"ape'imposibil sa nu
simtim nicioda1:anevoia de a fi remarcati de cineva (0 per-
soana de sex opus, un profesor sau un antrenor etc.) :;;ide
IIfi acceptati in preajma, in cercul, in anturajul persoanei
respective.
Cea de a doua nevoie interpersonala este, dupa
Schutz, ~uoia de control~ expresie a dorintei de a impune 2. ~
celorlalti vointa noastra, de a-.j conduce cri macar influ-
enta" pe fata sau din umbra. Contrar aparentelor, nu
cxis1:a0 core1atieobligatorie intre nevoia de incluziune ~i
cea de control. Nu rare sunt cazurile cand cineva prefera
rolul de "eminenta cenu~ie" puterii exhibate in vazul
lumii, ceea ce denota coexistenta unei slabe nevoi de
lncluziune cu 0 foarte pronuntata nevoie de control.
Dimpotriva, unele persoane se straduiesc sa ajunga in
pozitii de comanda nu pentru a exercita controlul, ci din
tlorinta de a se af1ain atentia, ce1orlalti.
In fine, 0 a treia este nevoia de afeetiune. Unii oameni J:
C] lunt calzi ~i prieteno:',liin toate relatiile lor, chiar ~i in cele ~ I
(;U totuI pasagere. Ei a§teapta un comportament asemana-
tor:',Iidin partea celor1alti,deoarece 'nevoia lor de afectiune
r' mai mare deciit a alto1'a. Cand aceasta nevoie e mai
,'stompata, avem de a face cu persoane care prefera sa i~i
~Inasemenii la distanta, evitand intimitatea, ceea ce poate
. 1\ Ie creeze renume1e de oameni increzuti, orgolio§i sau
,·Itlobi.0 atare atitudine provoaca interlocutorului 0 stare
tit' disconfort, care ingreuneaza considerabil comuni·-
I'mea. 0 anumita ~fecJ:Na se dovede~te, astfel,
lIccesara bunei desfa~;uraria unui dialog autentic, fara ca
81

aeeasta sa insemne ea nu putem sa eomunicam eu suc-
ces dedit cu parteneri pe care ii iubim.
Oricum, ehiar ~i din simpla enumerare a nevoilor
interpersonale, se desprinde ideea ca interactiunea noas-
tra cu semenii nu e dictata numai de interese cognitive, ci
~i de trebuinte suflete§ti. Daca petrecem adesea are bune
in compania prietenilor nu 0 facem, in general, pentru a
culege sau a Ie furniza informatii, ci pentru a ne simti
bine impreuna, a face schimb de valori afective §i, even··
tuai, a ne recunoa§te in ei, ceea ee ne procura 0 multumire
aparte, in masura in care ne valideaza pe noi in:;;ine.
Constatarea ca mai exista ~i alte fiinte care g{mdesc §i
simt ca noi, au gusturi, preferinte ~iaspirapi asemanatoare
J constituie un argument in favoarea justetii conceptiilor ~i
atitudinilor noastre. $i cum prietenii proprii 8unt, indis-
cutabil, persoane cu ealitati deosebite (altminteri nu ne-ar
fi prieteni f), legitimarea care ne vine pe aceasta cale e Cll
atat mai pretioasa.
- ajutorarea semenilor reprezinta motivatia §i obiec-
tivul un--;;icIasebogateCf(;comunicari interpersonale. Poti
ajuta pe cineva sfatuindu-l de bine, consoJandu-l intr-un
moment greu, acordandu-i asistenta profesionala,
imbarbatandu-l sau chiar §i numai schimband yorba
intr··o imprejurare in care s··a vazut pus intr-o postura
penibiJa, glumind pentru a-i descreti fruntea, od prezen-
tandu-i 0 persoana care i-ar putea fi de folos.Comunicarea
in scopul ajutorarii face obiectul unor profesiuni dis-
tincte, precum cea de medic, preot, consilier etc.
.- jocul §i distractia implica §i ele 0 comunicare inter-
personala. Aparent marginal ~i frivol,jocul ocupa in viata
omului §i a omenirii un lac mult mai important decat con-
simte sa-i acorde opinia eomuna. Johan Huizinga [71] a
demonstrat eonvingator ca intreaga cu1tura poate fi COll-
siderata sub specie ludi. Razboiul §i justitia, filosofia ;;i
poezia, retorica §i artele sunt toate, mai mult sau mai
putin, datoare propensiunii omului catre joc. Psihologii
vad in acesta numai 0 cornpensatie acordata copilului din
noi, dar lucrurile par a fi mult mai complicate :;;iincarcate
de semnit1catii, pe care nu e aid loeul sa Ie aprofundam.
82
/\vand in vedere ca discutam despre comunicare, merita
mention am insa macar in treacat, .prezenta mani-
I~Htarilorspiritului ludic in procesul comt.micarii. Spre
Ikosebire de minciuna, in spatele eareia se ascunde intot-
i1cauna un interes personal, pacaleala e un joe eomu-
Illcativgratuit, fara alta finalitate decat jubilatia ludica,
ituata in afara distin:::tiilor de genul adevar /neadevar,
Illtelepciune/nebunie, bine/rau. La fel - jocul de
Illvinte, care pune in valoare, intre altele, functia meta-
Illmunicationala a discursului verbal.
o trasatura spedfica a comunicarii interpersonale este
Illlportanta retroactiunii, data fiind promptitudinea
Il\spunsului ce earaeterizeaza aeest tip de comunicare.
('hiar daca nu imbraea 0 forma verbala, replicile sunt
,iei, .de regula, imediate. Mimica, privirea, gesturile,
..nernl" receptorului i1informeaza pe emitator eu privire la
Iccte1emesajel~i ii ingaduie sa-§i dirijeze discur-
HI in a~a fel inc~Hsa-j asigure maximum de eficadtate.
Un tip aparte de eonexiune inversa i1 reprezinta auto-
Ir'cdbaek-ul. Faptul ca, atund cand vorbim, ne auzrm
cl:rbmd, laYcand scriem, avem in fata ochilor randurile
IC'dactate anterior creeaza conditii pentru ajustarea pe
Illlrcurs a diver~ilor parametri ai comunicarii, de la eei
ocali (tonul, volumul, inaltimea glasului, ritmul vorbirii,
u:uratetea prorluntiei etc.) sau vizuali (caligrafie,
"' tografie),pana la aspecte de continut (claritatea ideilor,
Illgicaargumentarii lor etc.).
@VComunicarea de qrnp eo alta ipostaza a comunicarii
Illterpersonale, ce presupune, de asta data, mm mult de
.Ioiparticipanti. Limita superioara variaza de Ia caz la caz,
IllIr,in general, sunt considerate tipice pentru aceasta
forma de comunicare grupurile zise "mid", cu cel mult
.'C'eparticipanti, in care legatura interpersonala a fiecaruia
II( fiecare nu e grevata de nid un fel de ingradiri. Cand
IIllmaml membrilor erel?te (mult) peste aceasta valoare,
1\ (pul are tendinta sa se fragmenteze in subgrupuri
!)Ilsericute"), care, de§i raman interconectate, ingreuneaza
II himbul de replici intre oricare dintre participanti.I
83
 c) inregistrarea :;;iretinerea, in mod egal, democratic, a
In genere,~rmarea grupurilor este urmarea dorintcl Ililuror ideilor formulate, indiferent daca ele par judi-
de cooperare in vederea atingerii unui tel comun, fie ca (' Iionse, rationale, realiste sau Jotal trasnite ;
yorba de un proiect profesional, de 0 actiune de intraju d) dreptul participantilor de a asocia liber, in orice fel,
torare sau de un joc de societateJProximitatea s~!:t2~a (' Illrile enuntate de colegii lor, eu conditia respeetarii re-
:;;iea 0 tnisatura definitorie a grupurilor. Evolutia tehno "Iii b.
logiea' a permls"i-nsa ~i reunirea intr-un grup de lucru II Multe dintre succesele metodei sunt puse de anali§ti
unor persoane aflate fizice:;;tela mari distante una de altai I'f' seama shifting-ului ([130], p. 87), adica a abordarii de
cum se intampla in cazul teleconferintelor. I lit re speciali:;;ti a unor probleme din afara domeniului lor
Din motive ·lesne de inteles, comunicarea de grup cd If' activitate. Privirea proaspata a outsider-ului se
mai mult studiata in ultimele decenii este cea din cadrul dovede:;;te adesea apta de a seoate la lumina aspeete
:11 echipelor de profesioni:;;ti angajati intr-un proiect comun, III111ubliatepentru cunoseatori toemai de prea indelunga-
lili
Modalitatile optime de definire a problemelor de rezolval, Ii' familiaritate eu subieetul. Luerarea citata mai sus, a
stabilirea criteriilor pentru evaluarea solutiilor, identifi lid Pierre Verone, semnaleaza, in aeest context, intalnirile
I'

carea, selectarea :;;i testarea acestora fac obiectul unol IlI'riodice neeonventionale organizate de unele institute de
cercetari amanuntite, avand drept scop prioritar eficienti Illvatamant superior, in eadrul earora membrii anumitor
zarea activitapi grupurilor de lucru. 0 atentie deosebit~ I npuri profesionale dezbat probleme ee tin de sferaaltor
pcciaIitati, ea, de pilda, simpozioanele eu titlul Der
se acorda comunicarii in cadnil :;;edintelord~i~'torming,
--)/1-
I . JII!lenieur sieht a.nders ("Inginerul vede altminteri") de la
prin care ~are§te producer!;.~tr-un ti~ILS£H.!J:.Ji I'niversitatea din Darmstadt.
unui numar cat mai mare de idei noi, indiferent de valoare(1
_ I , c>l ----.. .• r ._~..-~ ••~
Din multitudinea rolurilor jueate de membrii grupului de
"/4..'''.oU'~<IIt'1!',,,,,,,.-n' ;•.~, ••
I,J
~P.?.r~.m!..e ~.s.~l2-' cli.:q ..S.~,L~,J.l,lteJiQJ~
.•. urmeaz{i.~aJie ale$t Iilem potrivit clasificarii datorate lui K. Benne §i P. Sheats
~l~ ~feg~y_~~g.ile. ([130], pp. 85-88). Conceputa dt
prof. Alexander Osborn de la Buffalo University, metodn dft! III t],eeapp.mai
44-49 ateotie[35],
IDlllta apud p, 259),~
e mlul de Ii er. piactivarea
i s-a§i men-
acor-
consta in reunirea intr-o incapere special amenajata pen lillcrea interaetiunii comunicative dintre participanti, rea-
tru a crea 0 atmosfera destinsa, decQntractata, a unul dllcerea la subiect a amatorilor de digresiuni, asigurarea
grup format din 3-10 persoane, caror~ Ii se propune sO ,"'ntru fiecare a satisfaetiei psihologice de natura sa-i mo-
rezolve 0 problema cu privire la care nu fusesera infor liveze continuarea eolaborarii, crearea eonditiilor i;nterne
mati in prealabil. in varianta c1asica, timpul acordat par III'ntru imbunatatirea aetivitatii grupului, pregatirea ma-
ticipantilor variaza intre 0 jumatate de ora §i 0 ora ~I "'Ilala, psihologica §i informaponala a intalnirilor ce ur-
jumatate, dar exista §i versiuni mult mai restrictiw 1I1l'ftZa (prin multiplicarea :;;idifuzarea eu anticipatie a do-
(metoda "Philips 66" limiteaza durata totala a discutiilol I Illnentelor indispensabile bunului mers allucrarilor) sunt
la numai 6 (!) minute pentru un grup standard de 6 pel Ilillnai cateva dintre sarcinile liderului, pe care acesta Ie
soane). Trasaturile care deosebesc branstorming-ul dt I'II/Lteduce la bun sfar§it, adoptand, in functie de impre-
comunicarea din cadrul grupurilor de lucru sunt : 11111\ri,tactici :;;i stiluri diferite (stilul autoritar, stilul
a) accentul pe cantitate (cu cat mai multe idei, cu atdl
mai bine !) ; 1. Comunicarea publica implica prezenta unui e..mi.tator
Il'~r oeratic, stilul "laissez-faire").
b) interzicerea stricta a emiterii oricarei opinii critice 111~ §i a ~nei multitudini de receptQI;i. Nici 0 alta form~
In

adresa ideii unui alt participant; ,I,· comunicare interumana nu s-a bucurat, de-a lungul

84
/~\,
timpului, de 0 atentie comparabila cu cea aCOJ ..data aces
teia. Disciplina mai mult decat bimilenara, retorica,
socotita deopotriva ~tiinta ~i arta (era una dintre celf'
~apte "arte liberale" ale invatamantului universitaJ
medieval, alaturi de gramatica, dialectica, aritmetica,
geometrie, astronomie §i muzica), i§i propunea tocmai Stl
stabileasca BDnci£ig~_§.~regulile comunicarii publice eft
ciente din perspectiva a ceea ce astazi teoreticienil
numesc "teona tintei". Termenul dese'mneaza una (crono
logic prima) dintr~onceptii1e care au dominat succesiv
de mer suI teoretic al §tiintelor comunicarii ([101], pp, 14-
16.
ITeoria ac i0rtala, supranumita §i "a tintei", absolu
tizeaza rolul emitatorului, nutrind ideea nalVa ea succe
suI comunicarii depinde exc1usiv de abilitatea acestuiu,
receptorul jucand rolul unui simplu receptacul pasiv
Oratorul este vazut ca un arca§ care, adaugand
inzestrarii naturale un antrenament corespunzato{, VII
lovi drept la tinta, adica va obtine efectul dorit indiferenl
de trasaturile d.e personalitate, predispozitii1e;.pe~hvt:,
ideTiesau starea psihica a destinataruh;li. VomifOrul ee sr
arata intrigat de efectul persuasiv mediocru al discursu
lui sau ("Nu inteleg cum de n-au priceput, odata ce Ie-am
spus-o de nu §tiu cate ori I")e inca tributar acestei viziunl
depa~ite. Recunoa§terea trolulUl m~erlocutoru:E~:Ya dal
na§tere unei noi conceptii des re comunicare, denumi1'
astazi, conventional, t~nt~rac . sau ,,~g
p~".
Aceasta ia drept punct de porn ire observatia ca 1\
trasatura esen iala a co~.unicarii este caracterul ekS§OP,
rat Printre nenumaratele definitii ale comunicarii, din
tre care am citat numai cateva in primul capitol allucraril
de fata, figureaza ~i una,datorata profesorului spaniol
Jose Aranguren ([8], p. 11), care surprinde ~i formuleazo
explicit aceasta conditie : "Comunicarea este 0 transmiten'
d~ informatie la care se a§t~apta raspun§". De~i ;-u poatl'
fi negata existenta unor procese de comunicare ce excliJd
posibilitatea ca emitatorul sa mai primeasca replica cellli
caruia acesta i se adreseaza (cazul, bunaoara, al operelOl
86
Ilostume, al caror ecou nu ii mai poate parveni autorului),
In intentia initiatorului ei, comunicarea este intotdeauna
I:ooperativa. Naufragiatul c';re arunca in mare stic1a
l:ontinand mesajul adresat prezumtivilor salvatori nutre~te
lntotdeauna speranta unui raspuns la apelul sau, chiar
(Iaca, adeseori, acesta nu va mai sosi la vreme, ori, poate,
niciodl:'lta.Asemenea lui, unii radioastronomi lanseaza in
patiu mesaje destinate eventualelor fiinte extraterestre
Inteligente (s-au elaborat in acest scop ~i limfiaje speciale,
l~afaimosul LINeos ([93], pp. 189-202) al profesorului
Hans Freudenthal de la Universitatea din Utrecht),
nadajduind ca, mai devreme sau mai tarziu, tentativa lor
A. fie incununata de succes, altminteri tot efortul ~i chel-
luiala presupuse de atari proiecte ar fi lip site de noima.
Pana ~i practica imemoriala a inscriptiilor tombale se
xplica doar prin credinta autorilor lor in posiblitatea de
I Iua act, dupa moarte, de reactia trecatorilor ce Ie· vor
1\ trasatura
l'iti, in viitor, generala
epitafurile.a ea
oricarei forme rep1jciiconstitui~
a~teptarea de comunicare 1
!!I~n1ion~ ne-o dovede~te ~i comportamentul animal. In'
Iltualurile de imperechere, ca ~i in luptele dintre masculi,
posturile adoptate, semnalele sanore emise sau mi~carile
pc care Ie efectueaza protagoni~tii urmaresc sa provo ace
Ilurtenerului/ adversarului 0 reactie, in functie de care va
11 aleasa linia de conduita ulterioara. "Curtea" sau
"duelul" dintre rivali prezinta caracterele eviClente ale
IlllUidialog.
Alternarea replicilor, ce se prezinta ca succesiuni sti-
11I1l1-raspuns,presupune inversarea necontenita a rolurilor
dl~ emitator ~i receptor, proces care aminte~te de schim-
lit tl de mingi din partidele de tenis de masa, de unde ~i
dr<l1umirea teoriei. Comportamentul comunicational al
IIl1rticipantilor depinde in fiecare moment de ras unsul
dllt; de interlocutor la replica precedenta, dback-u
1'11I.~1ignorat de teoria iintei_dev<::,nind astfe! 110.111 ctiBtre •
1,~·t:QriLia.ra. _A~. care mecanismele·c6mllDicarii ne-ar
III 1Hf!!1~_Lncomprehensibiie.
I)ar aprofundarea, in ultimele decenii, a cercetarilor
1"lvind comunicarea non-verbala a condus la 0 noua
87·

schimbare de perspectiva. 0 data cu recunoa§terea valorii
comunicative a comportamentului, nu se mai poate vorbi
de asumarea alternativa a rolurilor de emitator §i receptor,
ci de doua fluxuri inforrilationale continue §i simultane,
orientate in sensuri contrare, ca in sistemul telegrafic
duplexinventat de Th.A. Edison (1872). Ipoteticului schimb
de actiuni §i reacthmi i se substituie acum ideea con·
comitentei sistematice a "replicilor", descoperire cu urmari
profunde, mai ales in ceea ce prive§te modurile de mani-
festare a cauzalitatii. Prin renuntarea la teoria ping-pong-
uIui, explicatia simpla potrivitcareia riposta unuia dintre
comunicatori i§i afla sursa in replica anterioara a celuilall ('Icero, constau in a dovedi, a incanta §i a emotiona (ut
i§i pierde mult din credibilitate. Paloalti§tii au demonstrat I'robet, ut delectet, ut fleetat), comunicarea strict infor-
convingator ca, in comunicarea interpersonala, 0 seg-
men tare obiectiva in cauze §i efecte (punetuatia despre
care vorbesc Watzhl.wick, Beavin §i Jackson [131), p.52)
este principial imposibila. Acumularile inceteaza de a mal
fi discrete, edificiul comunicarii inaltiindu-se continuu,
prin contributia greu discernabila a tuturor participanti1or,
In aceasta consta esenta abordarii' moderne cunoscut('
~--~_.~'
sub numele de eona tranzaetionala. sau "a spiralei
. Evolutia con eptiilor despre comumcarea' publica H
urm.at si ea trase.lll schitat mai sus. In raport ell
rstravechea teoricl InWiU"tirea
\ tintei, noile retorica,
cercetarisubordonata, cum deosebit
pun un accent am vazut,p~1
LVnteractiunJ.gpe ~;r!ibutia raspul1sului, continuu ~i plu
riform, al auditonu ui l~ccesul sall e§eeul
Aceasta nu inseamna ciitu§i de putin ea principiilr
cQmunic~~i,
. retoricii clasice ar fi fost abolite. Dimpotriva, ele capata II
valorizare superioara §i i§i confirma valabilitatea 0 dat
eu fiecare tentativa de a fi inlocuite, cad, la 0 analiza mal
atenta, redeseoperim mereu, ca intr-un 'palimpsesl,
prezenta lor ascunsa indaratul inovatiilor terminologict
.'care incearca sa Ie oculteze.
In ceea ee priv~§te structurarea discursului, singureli
contributii notabile ale teoriei modern,e a comunicarll
publice privesc spedile alocutiuhii informative (prelegerl,
cursuri, conferinte, comunicari §tiintifice, rapoarte, dall
de seama). Multe dintre problemele pe care Ie ridica aee~
88
Irl\, ca, de pilda, cele_Iegate de modalitatile de imbinare a
'omunicarii verb ale cu recUl;:sul la surse audiovizuale
Illlapozitive, postere, proiectii, inregistrari p~ banda mag-
111;tica)nici nu aveau eum sa se puna pentru ereatorii
Il'toricii. In plus, obiectivul principal al aeelora nu era
Il'nnsmiterea cu maxima acuratete §i obiectivitate a unei
illfonn.atii coreete dintr-un domeniu dat, ci persuasi-
linea, ea§tigarea publicului pentru 0 teza, poate nu
rilwtdeauna irepro§abila sub raportul valorii ei de
Idevar.
A§a se face ca printte seopurile retoricii, care, dupa
Illativa nu i~i afla locuI. Preocuparile principale alelui
Adstotel §i ale urma§ilor sai urmareau atingerea celor
(lei obiective mentionate, printr-o argumentatie eat mai
olida, prin sedueerea publieului eu ajutorul etalarii
Illlor calitati morale irepro~abile :;;i prin manipularea
«:ntimentelor auditoriului. Structura ternara a c1asicei
"llJentio eorespunde intoemai aeestor strategii.
Cat prive§te organizarea partilor discursului,
l(;easta faeea obiectul seetiunii numite dispositio, ale
Il\rei preseriptii nu §i··au pierdut actualitatea.
tcomunicarii publice persuasiv~ intr-un
_ordium, destiriat starnirii interesului ascultatorilor
Ill! pledoariei, 0 narratiJ4 ee prezinta materialul faptie, :,
Jll;ntru
'I tema tratata,
C.Q.nfirmatip, 0 prol?ositio,
consacrata care enunta
argumentarii subiec-
punctului I
de '
vl'dere sustinut de vorbitor, 0 !!ifutatio, menita sa (
jll'eintampine §i sa inlature eventualeleobiectii §i 0
Ilf'roratio, ce recapituleaza ideile principale §i desavar-
f~:~tedemersul persuasiv, ramane ne§tirbit valabila, in
I luda unor revizuiri ce nu schimba fandul ideilor, ci
1IIImai formularea lor, pentru a Ie aduce mai aproape
oil' rnentalitatea §i deprinderile de gandire ale omului
IIntemporan.
Ofilirea componentei emfatiee, tot mai putin apreci-
tll\ de publicul zilelor noastre, a impus 0 reconsiderare
,Ifica radicala a eapitolului elocutio, privitar la stilurile
89
 comunicarii ("simplu", "temperat", "sublim") :;;ila, in parlt' "impromptu-ul" (examene, mese rotunde, :;;edinte de
desuetele, figuri retoriee*. In sehimb, de 0 atentie deosebit' Kpertiza sau de brainstorming, interviuri), ceea ce nu
se bueura, la ora actuala, eereetarile legate de actio, can Illseamna insa ca nu exista modalitati de a ne imbunatati
eept post-aristotelic, referitor la funetia retorica a gesticu prestatia in acest domeniu. 0 putem face practicand sis-
latiei :;;ia eontrolului parametrilor vocali, preeum ~i ]11 hlmatic interventia spontana in ciuda barierei psihologice
apelul la memoric §i adjuvantii sai (notite, material ilm din faza de debut (in SUA,. sondaje intreprinse la scara
trativ). Asupra eclor dinUii yom reveni in eapitolul consa lIutionala de Bruskin Asociates au pus in evidenta faptul
crat comunicarii non-verbale. 1"\ teama numarul unu a adultilor, atat barbati cat :;;i
Referitor la temeiul pus pe memorie in alegerea form('1 l(~mei,este aceea de a fi nevoiti sa vorbeasca in public) ;
de prezentare a comunicarii publice, teoreticienii actuall - metoda "improvizatiei" ; termenul, corespunzand
([35], pp. 363-364) clasifica metodele de expunere to(' Illglo-saxonului extemporaneous method, nu e intru totul
mai in functie de apelul mai amplu sau mai redus la for lt~ricit,deoarece procedeul cu pricina are numai in parte
mule dinainte pregatite :;;i fixate, fie prin memorizare, fit c',racter improvizatoric ; el consta. in pregatirea temeinica
prin notarea pe un suport material. Ei disting astfel : ,\ alocutiunii :;;imemorarea atat a ideilor principale cat :;;i
- metoda "manuscrisa", ee presupune leetura intoc 1\ unor fraze-cheie, printre care cvasiobligatoriu a celor
mai a unui text redactat in prealabil ; ea este recoman Illtroductive :;;ifinale; rezultatele obtinute prin aplicarea
data oamenilor politici, in declaratiile ce privesc problerm Icestei metode sunt apreciate drept cele mai bune,
delicate, unde orice ambiguitate, scapare sau afirmatil Intrucat se asigura interactiunea optima. cu auditoriul :;;i
necontrolata pot avea consecinte dintre cele mai grave I I onduita cea mai naturala a emitatorului ; acesta se
procedeul prezinta avantajul ca la elaborarea textulul poate adapta Ia situatia de fapt, zabovind mai mult
poate participa un intreg colectiv de experti :;;ica, in cell' lliUpra punctelor pe care publicul da semne ca nu le-a
din urma, ceea ce se spune este strict ceea ce s-a dorit ; piltruns suficient, e liber sa-§i aleaga cuvintele in confor-
- metoda "memorarii", asemanatoare precedentei prill 1I1itatecu reactiile salii ; e drept ca exista riscul ca stUul
preexistenta textului, numai ca de data aceasta el esll' 1\ fie mai putin ingrijit deeM in cazul textelor dinainte
invatat pe de rost :;;iredat cuvant cu cuvant, simulandu-s(', I'regatite ~i ca fluenta expunerii poate fi afectata de lap-
pe cat posibil, spontaneitatea prezentarii libere ; llsuri, dar, una peste alta, aerul mai destins, de conver-
- metoda "impromptu-ului" se situeaza la polul opus Iltie inte1ectuala, i:;;i spune cuvantul §i efectul asupra
vorbitorul nu se pregate:;;te in nici un fel pentru inter pllblicului se dovede:;;te mai intotdeauna superior celui
ventia sa ; recurgem la aceasta in situatii obligate~ eand Ilbtinut prin aplicarea celorlalte metode.
trebuie sa luam cuvantul intr-o che'stiune ce ne-a fmll @LComunicarea de masd presupune prezenta obligato-
adusa la cuno:;;tiinta cu numai ca,teva momente mol te a g~e-keeper:1!.lui, al carui rol I-am definit §i analizat
1

inainte de a ni se cere parerea despre ea. SunI n capitolul 6. In cazul de fata, el se prezinta ca un pro-
nenumarate circum stante Ie in care nu putem evi1/1 IhJCI'Hor institutionalizat de mesaje adre~te unor de.@-
Il~,tari n~unoscuti. De:;;iimbraca forme dintre cele mai
• Totu~i examinarea atenta a aloeutiunilor apreciate drcJ!1 v.triate (productie de carte, presa scrisa, transmisii de
convingatoare de un auditoriu din zilele noastr.e evidentiaza prezenta III
I <Illiosau televiziune) acest tip de comunicare se carac-
cuprillsu.I lor a unui numar nea~teptat de mare de proeedee retorirr
consacrate, ea antiteza, climaxul, comparatia, metafora, hiperbola, PCI Ir'tizeaza in toate eazurile printr-o ~~..E.~ezenl~ ctJeed-
sonifiearea, interogatia retorica, ce atesta continuitatea eu maw hllck-ului .• incomplet §i mult intarziat comparativ Cll cel
traditie a oratoriei clasiee.
oIlll domeniile comunicarii interpersonale sau publice.
90
91
 putin eficace, constand in. selectarea informatiei trans-
Exista, fire~te, posibilitatea unei conexiuni inverse (po~ta Illise~i in stabilirea unor prioritati, percepute de receptori
redactiei, telefoanele puse la dispozitia publicului), dar drept adevarate ierarhii de importanta. Ef~ctul din urma
amploarea §i impactul retroactiunii raman modeste. in
plus, persoanele care se adreseaza organizatiilor mass- I~bazeaza pe un soi de "prejudecata ]2erceptiva" pe care t
Jlsihologii americani 0 numesc wimac!V([36], p. 37). Ea
media nu sunt, adesea, cele mai reprezentantive pentro ,,,nsta in tendinta noastra de a vedea 0 ierarhie acolo
preferintele §i opiniile masei de consumatori, d, pur ~i "nde .nu e yorba de cat de 0 simpla enumerare. Nu degea-
simplu, cele care dispun de eel mai mult timp liber. i1a. se spune atat de des "last but not least" : altminteri
Proliferarea spectaculoasa ~i uria§a fOria de influentare dl~stinatarul mesajului ar socoti secundar sau neglijabil
pe care au dovedit-o a facut din mijloacele de comunicare Itltimul dintre lucrurile mentionate. Experimentele psiho-
in masa deopotriva vedete ale vietii pub lice de la acest Illgice arata ca, de exemplu, oamenii sunt inclinati sa
sfar~it de mileniu §i obiect predilect de cercetare pentru :tlorizeze mai pozitiv 0 persoana ale carei tnisaiuri Ie
sociologia contemporana, fascinata de impactul lor
I mt prezentate incepand cu calitatile decat pe una
asupra mentalitatilor §i a modului de viata al oamenilor, "(~serisa printr-o succesiune de caracteristici ce
supu:;;i astazi unui bombardament informational fani
Il'lmteaza Cll defectele. Astfel, ne formam 0 imagine mai
precedent in intreaga istorie a societatii. Urmarea directa
a acestui interes deosebit este 0 imensa literatura. consa·· Ilvorabila despre cineva caracterizat drept inteligent, har··
'I/'e, lJoluntar,fncapatanat §i invidios decat despre un
crata analizei rolului mass-media in plan social, cultural,
economic, organizational etc. Nu sta in intentia noastra dtul, zugravit ca invidios, fncdpatanat, voluntar, harnic ~i
sa trecem aici in revista toate punctele de vedere care s-au Leligent.
"1 Efectul de primacy domina modul in care
emis referitor la functiile comunicarii de masa (cititorul II'cepta.m §tirile furnizate de presa scris8. §i mai ales de
interesat poate parcurge cu folos capitolul "Functiile I'a audiovizuala (fiindca paginile ziarului Ie putem citi in
socio-culturale ale mass-media" din sinteza de speciali- ," ordine dorim, in timp ce intr-un program de actualitati
tate a lui Mihai Coman [26]). Ne limitam doar sa ldiodifuzat, ori televizat ordinea receptarii informatiilor
mentionam ca in mai toate c1asificarile despre a caror te impusa de realizator), care ne poate manipula fata sa
III'dam seama.
varietate lucrarea citata ne ofera 0 imagine concludenta,
figureaza, intr-o forma sau alta : . ;) Fu~tig, in stulctjll::£l-!J.turalizatoarese refei'a atat la
® Functia de inLormar~, ce satisface 0 incontestabilu 'Ilrnizarea explicita de cuno§tinte cultural-~tiintifi.ce, ca
trebuinta umana, dar ~i provoaca receptorului prins ill II eazul unoI' filme documentare sau pagini de popu-
joc 0 veritabila bulimie informationala, al carei efect poate I,lrizare a §tiintei din publicatiile periodice, cat §i 1~ pro··
fi estomparea discernamantului, ce poate conduce la insta lIovarea, intr-o forma mai putin evidenta, dar eu atat mai
larea acelei forme de pasivitate, de apatie, de paralizie a pt'l'suasiva, a valorilor, normelor, modelelor de comporta-
vointei de a intelege ~i actiona pe care Paul Lazarsfeld ~I IIl1mtce tin de paradigma culturala a societatii, la a carei
R.K. Merton au denumit-o "disfunctia de narcotizare". Illbilitate contribuie astfel, intr··o masura deIoe neglija-
din.
Q;;.Eun.eti~'E.retare, ce se manifesta atat explicit,
prin productii jurnalis1ICe" de genul editorialului sau al lFunctir;l de li.£!lLderiva din precedentele, caci indi-
comentariului, primul exprimand punctul de vedere ofi· i!ii care poseda un bagaj de informatii asemanator, sunt
cia! al qrgariului de presa, pe cand eel de al doilea fact' 1'Il'ocupati de acelea§i probleme ale actualitatii ~i
cunoscute publicului numai opiniile personale ale IllpE\rta§esc valori morale §i culturale comune se vor
autonllui sau, cat §i intr-o maniera implicita, dar nu mal I I\ti mai apropiati unul de celalalt §i se VOl'solidariza, la

92 93
 nevoie (cum s-a intamplat apesea, in caz de calamitall
I.FUNCrULE ~l "AXlOMELE'J COMUNIC.ARH
naturale sau antropice), dincolo de frontierele nationa1(',
religioase, politice sau rasiale, mobilizandu-se in favoarell
unor cauze nobile, percepute drept ale intregii umanitati
ceJ Functia. de djyemsTlw.nt, raspunzand dorintei d('
reIaxare a omului stresat de solicitarile profesionale, dal
~i setei de evadare intr-un univers imaginar a neadaptatl.l
Iui, a invadat pana intr-atat continutul mass-media indil
tinde sa devina 0 a doua natura a acestora. Nu numai ca,
procentual, emisiunile sau paginil.e dedicate relaxarii ~I
amuzamentului sunt in continua cre~tere, dar, mai mull
deeM atat, se constata 0 orientare tot mai marcata catrc Dupa cum era de a!}teptat, prime1e preocupari legate
tratarea in termeni de spectacol a tuturor subiectelOJ de definirea functiilor comunicarii s-au ivit in contextul
ii
abordate de mijloacele de comunicare in masa. S-ar zicl' letoricii. datoram Stagiritului 0 prima c1asifica.re,potrivit
ea asemenea regelui Midas, Ia atingerea caruia oriel' ,i\reia ,cQ.municarea"pubIlc3) poate indeplini una dintre
obiect se preface a in aur, televiziunea, dar §i aite organi· llrmatoa'fele trcif~~~ctii :
zatii mediatice transforma in ~ orice situatie pe carl' _ jimctN-flDliti.ca. sau deliberativa, atunci cand discur--
o infati:;;eaza. Primejdia de ordin moral a unei atari atitu \11 stabile~te oportunitatea sau, dimpotriva, inoportuni-
dini rezida in riscul de a eultiva Ia receptor 0 anUInl' latea unei actiuni cu caracter public;
"deta§a,re estetica" in raport eu problemele grave ale _ functia forensicq. sau judiciara, ce consta in dovedi-
realitatii, nepercepute in dimensiunile lor veritabile toc-
J(.ajustetii sau a imoralitatii unor fapte deja petrecute, pe
mai din pricina prezentarii lor pe coordonatele specta- 'flre Ie aproba sau incrimineaza ;
colului, modalitate ce tin de sa estompeze granitele dintrc
rea1itate §i fictiune. _ .i'Y£t.£1iB...ePideictica sau demonstrativa, axata pe elo-
:ierea sau blamarea unor personalitati, pe exprimarea
'lt1sfactiei fata de un eveniment favorabU, ori deplan-
I'(rea unnarilor unei calamitati.
Perspectiva moderna, eliberata de 'in'~e1egereain eheie
lrict pe1'suasiva a. discursului, porne~te de la 0 analiza a
,()mponentelor procesului de comunicare ~i identifica.
hlOctiile acestuia prin raportare la de.
Astfel In cunoscuta sa '(earle a limbii, din 1934, Karl
l\(1hler define~te actul comunicarirTingvistice prin analo-
I'h~ eu transmisia radiofonica, atunci foarte la mada, ceca
, (. it determina sa adopte, pentru prima oa1'a, termenii,
I ,tazi consacrati, de emitator, mesaj $i receptor. Nu altfel
'l1dea Sextit Pu:;?cariu, care, in primul volum a1 monu-
llll'l1taleisale sinteze consacrate limbii romane, preciza ca
vorbirea se poate asemana ell radioemisiunea. Ea are un
95
 post de emisiune - vorbitorul -, unul de receptie - 3. Functia poeticd e centrata. pe mesaj. Trebuie insa
ascultatorul -- ~i un program - obieetul vorbirii" ([109], "hservat ca 'ea" nu are in vedere §rreferinta~ adica situatia
p. 99) ~i i~i intitula seetiunile capitolului Cugetarea IU fenomenul real pe care Ie vizeaza comunicarea. A~a
lingvistica : Receptia, Lungimea de unda ~i Emisiunea. $i explica alegerea de catre Jakobson a denumirii aces-
Blihler constata. ca vorbirea poate fi conceputa ca
It'l [unctii. Se ~tie ca, spre deosebire de limbajul §tiintific,
expresie in raport ell emitatorul, ca reprezentare i~ raport I'rntru care ceea ce conteaza cu precadere este despre ce
cu mesajul :?i ca apel in raport. eu destinataru1. In con- " vorbe$te, limbajul poetic pune accentul pc cum se
secinta, el distinge func.tiile eX2re§iv~, reprezentativa ~i (lune. eel dintai privi1egiaza. semnificatul, eel de a1 doilea
apelativa. -_ ..- --- c'mnifieantu1. Indaratul cuvintelor dintr-un text ~tiintific
Dupa cel de al doilea razboi mondial, profitand ~i de
" vad intelesurile pe care ele ni Ie dezvaluie, pe eand
achizitiile conceptuale ale teoriei informatiei, Roma.n ,Ilvintele unui poem sunt, in mare masura, opace, ele
.Jakobson, atunci stabilit in SUA, cOD:lpleteaza tabloul
If'linand atentia cititoru1ui asupra aspectului lor concret,
functiilor comunicarii, propunand 0 clasificare mai
('ca ee face ca orice incercare de a 1e inlocui eu sinonim~ ..
nuantata, ce are in vedere §i alte elemente ale procesu1ui,
o

II distruga poetidta.tea textuluL

cum ar fi codul ~i canalul de transmisie. De asemenea, el
opereaza distinctia dint.re forma-"~rcontinutul mesajului, 4.Y..JJ.l1.Gt·ia-T'eferentialg acopera eealalta 11atur.tL_~_.
ata:;;and functii distincte aces tor doua componente. Sc 'Gprezentarii" (in sensullui Buhler), dar pe langa referinta
ajunge astfe1 la 0 clasificare cuprinzand urmatoarele ~as(' Illcsaju1ui, ea vizeaza, in eonceptia 1ui,Jakobson, ~i cadrul
Il.uational in. care are loc transmiterea. aeestuia. Ideea de
functii distinct ...;
I tnlta imp-reuna aceste doua aspecte (e drept, intrepa-
1. Functia IIImse, mai ~es in situatii1e de eomunicare in care refe-
starilor interneemotiva ~ comunicariiIrnbibate
a e ein1tatorului. consta in
de evidentiercn
valori emo
I rntul e chiar prezent in orizontul senzorial al emitcUoru-
tive sunt interjectiile de tipu1 of, sac, brr, ura, huo, halal,
unele forme verbale (modul optativ), expresiile de gennl Itll) pare sa se fi nascut din dorinta de a separa printr-o
I ,'zura unica a~cj:ele_ee_ tin de sintaxa. mesajului (forma
Doamne paze§te, pacatele mele, fir-ar sa fie, epitele en
fncantdtor, emotionant §i 0 sum a intreaga de mij10acc I c~)lnbinatq[ica semna1elor) de. tot ceea ce prive§te
>;; stilistice prin care exprimam reactiile noastre suflete§ti 1a ldatia acesttEa eu reaiitati exterioare, adica de compo-
contactul.cu 0 realitate oarecare. 11f'ntelesemantica ~i pragmatica·. De§i logica, abordarea
1f:casta a fost receptata de a1ti eercetatori drept insufi-
2. Functia I(onativd sau Rersuasiv9: sau retoricd C'

indreptata, dupa cum ne-o arata ultimele doua denumin (~ntde pertinenta, motiv pentru care Dell Hymes a pro-·
1'118 scindarea functieijakobsoniene in doua : una propriu-·
(cat despre prima, ea este mai putin explicita: provine din
verbul latin semideponent conor, conad, conatus sum = a r~~renliald,_axata
1M pc subiectul comunicarii ~i alta con-
se sforta), catre destinatarul comunicalii, de 1a care Sl' I,':(tualdsau situationald, orientata catre cadrul in care se
'''·Bfa~o~re.procesurde comtmicare.
intentioneaza sa se obtina un anume tip de raspuns. PI'
langa interjectiile exprcsive exista 1;>idestu1e cu funetil' 5. .fu.nctia metalingvisticd se manifesta on de cate ori
conativa : nani, zeit, sst, hdis. Forma verbala conativa prin III cadrul eomunicarii apare necesitatea de a se atrage
exeelenta este modul im.... pemtiv. In cali tate a sa de arta H ,II'ntiftasup~?COaulu-i utilizat. Perifra..ze1ee~plieative care
constluirii discur.,>urilor persuasive, retorica avea in I"l'cizeaza aeccptiunea in care trebuTe-inter~s un t~~~en,
vedere tocmai valorificarea potentelor conative ale comu f·ntuEl~ (,Jacutul ell ochiul") S~:'.:!.19...nul (ironic, bunaoara)
nicarii interumane. f indicILrec~ptoru1ui cheia in care trebuie decodificat
I
1I1l"sajul apartin sfercl metalingvisticului. lli-eInentul
96
97
 metalingvistic e prezent chiar I?iin comunicarea animala:
cainele .care te ataca, latrand fioros, dar 0 data ajumJ
Ianga tine, se lasa in extensie pe Ia;bele din fata iti indic~
prin aceasta mil?care ca nu are intentii rele I?ica mani
festarile Iui de agresivitate trebuie traduse in eheie Iudica,
6. Fu!}c,tiaf£!ic.Q are in vedere car~canalulUl
- -.-~.----
de comunicare
.. ------_--.._-_ - .. -a ~G~tuia,
~i controlul bunei functionari
,,Alo"-ul cu care incepem 0 convorbire telefonica nu
exprima nimic privitor la noi, Ia inter1ocutorul nostru, la
mesajul pe care dorim s8,-1transmitem ~i nid macar la
cod, caci, dat fiind caracterul international al acestui
cuvant, cel care n receptioneaza nu se poate baza pc el
pentru a deduce in ce limba dorim sa-I vorbi~jn schimb
III non-verbalitatii eu care am incercat sa ilustram unele
Illltre functiile jakobsoniene confirma gradul ridicat de
lleralitate al acestor coneepte. eu deosebire aspectele
pate din vedere de Buhler, ~i anume celelegate de con-
wlul canalului l?ide recursul la metalimbaj, au ca~tigat
I lnsemnatate 0 data cu aprofundarea studiului non-ver-
'Iltlitatii de catre cereeta.torii ce gravitau in jurul celebru ..
II InStitute of Mental Research, intemeiat In 1959, de
ILre psihiatrii
'1llcuta localitate P~atzlawick §i Don D. Jackson
Palo ATt:o;Sffi:latala-humai· in .•.
cativa kilo- I
IIl~trila sud de San Francisco. Stlucturandu-~i demersul
11f' coordonatele fL'{ate de personalitatea prestigioasa I?i
IlUltilaterala a lui Gregory Bateson, paloaltil?tii porneau V

el ne ~a sa sta~ITI contactul, marcheaza deschideret\

canalulu~O functie asemawUoare 0 au gesturile sau for lIu:le proceselor de comunicare, trebuie sa studiezi f

mulele de salut. Nenumarate semnale fatice insotesc ,I.'IuaBile

la ideea~1 ca,
..s:~~e
pentru
_~~esj:ea
a cunoa§te
suJera in
der~glari
adEmcime
_~bloeaje.
mecanis-l
comunicarea Triterpersonala ; confirmari verbale sau prin III uitia lor s-,a dovedit eorecta, intrudit cercetarile origi-
mi§cari ale capului ("da"..urile dIn timpul unci conversatii lale (in ambele sensuri ale cuvantului) pe care Ie-au
nu semriifica - acordul receptorului ell emitatorul, ci i1lfreprins in dorneniul schizofreniei Ie-au permis ca, pe
numai faptul ca primul este atent la spusele celui din I,toga rezultatele de ordin medical, semiol~i terapeu-
urma), dar mai ales joeul privirilor prin care se reconfirmiJ II",_s~ .formuleze eateva im20ngn~~~al~ :~
mereu pastrarea contactului. 'Ilcarn mterum~~, pe care Ie prezentar.i, pe scurt, In cele
Potrivit conceptiei l.ui Jakobson, cele §as'e functii pc urmeaza. Pentru a Ie denumi, vom conserva termenul
care el Ie-a definit coexista, practic in arice comunicare, 1IIIositinitial de autorii primelor patru dintre ele, care
Diferita de~Ia:caz la caz este numai ierarhia lor de impor- lint Paul Watzlawick, J. Helmick Beavin §i Don D.
tanta, stratificarea rezuHata constituind un criteriu dl' hckson ([131], pp. 45-69), anume eel de axiome ale
" -plasificare a evenimentelor verbale. in aceast~ ordine de '.lmunicdri~ dar vom recurge la ghilimele pentru a sem-
I idei, el subliniaza ca : "De§i distingem :;?aseaspecte fun- 'I.lla deosebirea dintre aceste postulate destul de etero-

LI , mesaje
damcntale
verbale
ale limbii,
care sa
amindeplineasea
putea totu§i eu
numai
greu 0safunetie,
gasim
Diversitatea consta nu in monopolul uneia dintre aeeste
lite §i,con~
~'1. riguros de axioma
omunicarea
humU1are mai apropii:rta de·~a
din matematica_
este i.neIDtabila" sau, intr-o
autorilor, "Non-comuni-
cateva functii, ci in ordinea ierarhica diferita a functiilor, "rea este imposibila". Pre cum am spus-o ~i lrt-primul
Stmctura verbala a unui mesaj depinde, in primul rand, IpitoTaCcarli1,-"axioma" are sens numai in conditiile in
de functia predominanta"([77], p. 353). Ire inglobarn in sfera comunicarii :;;itransmiterea nein-
Unul dintre marile merite ale clasificarii propuse de I, I\tionata de informatie, ce se realizeaza prin intermediul
Jakobson este acela ca, de:;?i,a:;?acum rezulta ~i din citatui 1'lHliciilor.Daca acceptam ca orice comportament are 0
de mai sus, ea a fost elaborata penttu a expliea fapte de Ilumita valoare comunicativa, ca nu doar mimica §i ges-
lIrile, ci §i absenta lor este elocventa, vom putea accepta
('hmba, se dovede~te perfect extrapolabila la toatc
I lor prima "axioma". E suficient sa ne gandim la eazul
;"odalitapJe de comunicare. Cele ciiteva exemple din dim
) 98
99
 Illeaza reciproc indicii1e non-verbale de natura sa
tipic de "non-comunicare" a:1omului care tace. Pozitia cor ,Iflnohstreze ca ce1aJalt e de vina : gesturiJ.e plictisite sau
pu1ui, co1oratia obrazului, stralucirea sau opacitatea ~l
'Il'rlibdatoare, tonu1 iritat, ori fani chef, privirea batjacori-
orientarea privirii, expresia gurii ~i nenumarate altc
111;lre,;Morala ar fi ca mecanismele intelegerii redproce
indicii, uncle aproape insesizabile, dar totw~i perceput('
subliminal, ne ofera indi.catiile metacomunicationa1c
necesare pentru a descifra semnificatia reala a tacedl "1I1ctiol1..eaz~'Jine
l1@Qma'~'y,,,Cg.~.f.!l!ni££.~~El cand nu Ie percepem. nu
exact atuncil::_\.:!!'~_:rro?esco!"ltinu~L~_e f>
r~

sale. Observaton11 atent va confunda cu greu 0 tacen' I'oatec....fi....tmtat In termem de _cauza-efect sa-a stmml-
admirativa cu una plictisita, tacerea meditativului cu cell I,WpiuJ,S". Ne-am t~fe~:it-;1;;.i;:'--i;'treactrt, l:3-acest aspeCt in
a maniosului aflat pc punctul de a exploda, taceren '''pitoluJ. precedent, atunci cand incercam sa justifi.cam
stingherita a celu! ce nu §tie ce sa spuna Cll cell ll'or,ia spiral ei" , ExempleI<: simple date de \<Vatzla\vick ~i
incapatemata, sfidatoare a omului care nu te consideri\ 'Illaboratorii sB.i lut'ilj";crlZ8. pc.fect senst'.l "axiomei". Un
demn de un raspuns, tacerea primei intaJniri cu cea din ILltron Ifji supraveghea.~a excesiv sat8.dstii, arguxilentfind
, :1 a.ltminteri acc9tla. comit grel}cli, In tirnp ce ei se plEh'1g
sala de a~teptare a trihunalu1ui, dinaintea pronuntaril
divortului ~i a~a m3ideparte. "Cel care i~i tine buze1e Ii \ gre~e3c toemai pentnJ en. sunt prea insistent supra-
Ighel;lti. Un sot se, inchid~ In el din caUZI3.ca. nevasta n
, ,c(.l,le~tenecontenit, ins a e;:;,sustine ca () fa.ce rn~rnai pen-
~ dreptate,
I,',' Fre,ud,
pite, vorbe~te confirmand
:;;i eu avant laspunea,
varful degete1or", lettre concluzin
pe bunr\ 1 scoace
1111 a.-., ,~. am accasta sWre d e re'pl.lerC§l
t,' '. ,. , pamvltate.
,.
') \' palOaJtist:a::--~
(~i_0X:la" 3- ,CO.lI!1ll1i~~~_~~ _~~f?~!a..~oar_a 1a., d()usl I Jl ci.'plu e invitat la. 0 petrecere, unde, 0 Doapte Intreagst,
L, ' nivefi:ffl: informational ~i reia~ional, eel de al doilell I ~ade int:r-un c:olt ~i bea, pc ca,nd ea f1irte;:~zi'l ell alp
~ I ....---_.----<~ --,
.., -._-
->._, .•. _,---

11t'it'bati." Rama:;,i singuri:, eel dol I§l repro~ca.za unul, altll-

loferind indicatii de interpretare a continutului celui din-
\tai". 0 aceea§i informatie poate fi transrnisa pe un ton
amabil sau 1'a3tit, dar e greu de crezut ca interactiunea
dintre emitator §i receptor va continua in acela~i fel in
ambele situatii. Se spune ca "tonul face muzica",
Vorbitorii acorda planului relational 0 importanta decisivel
~i daca neintelegeri1e de ordin informational pot n
aplanate prin apelul la surse (carti, dictionare, persoan
competente), ce1e ce privesc relatia genereaza adesea con,
flicte ireconciliabile. Cand sotia i~i acuza sotul ca i··n
aruncat 0 privire rautacioasa, ari ca i·-a vorbit pe un tOil
II modui cum ~·au comportat, fi.ecare Rind c011.vinsca
lala.!t e vinovat, deoarece propria conduita nn era deeM
1111 rasp1.!l1s1a purtarea partenerului. Sotul pretinde eEl. a h
Ilfllltde sup"lrare, vazand-o pe ea cum cocheteaza ell altii,
I II' sotia sustine ca s-a Iasat cu.rtata tocmai pentru a-I
plOvoca §i a-I determina ~a-f;>ischirnbe ati1:udinea. Aid, ea
I lll' exemple1e precedente, se remarca telldill.t::i.-@',-acOll-
iderjfJ~IltlJI comunicarii drept segmeni:abil in acte bine
,Idirri.~tate;i_nte~-pretatearbitrar d"i~ptcauze~s~:t:Iefecte,)n ~
'out~.~~~~urile,ccmf1ictul intemeindu-se.p'ef<).ptul. s~J;:eea 'F>

nepotrivit, unde poate fi;gasit arbitrul, totodata obiectiv $1 II' uriii ~dnsiderau cuU?;a era' pentni,alti.iJ~feet. In re:ili-
recunoscut ca atare de partile beligerarite, care sa pro !lIte, procesul urmeaza Rrincipiul ~!"a1ei enuntat aI1terl-
nunte un verdict de necontestat, dand dreptate, fara drept III (p. 86), comunicarea e continua, iar mesajele se i,nter-
de apel, unuia sau ce1uilalt ? Una dintre descoperirilc I Ill'lditioneaza ,intr-o maniera eomplexa, ~cad daca,
cercetatorilor de 1a Palo Alto e toernai aceea ca atentin IIr'rgson afirma ca ,,~JJ:LJmai cu 0 midi. parte din
acordata comunicarii d!§j:mg~_£.oIl}t,!nica~~. Indichll eel II (·cl.ltgl.l1Q.str:u.,...d~~~ostru trecuTillCIU~v cl;! ~
II~tr~u.f1e.te,as.ca.J!Iig~.!::"lrM..?rim ~i actionarn" ([15J,
I'p. 5-6), lucru.l nimane perfect valal:m-,§l m
grij.a eu ca.r~ participantii u:-maresc ~imptomele relatiei,
\ DOl
m~fleV~rca
oamem mtre0-rela."(ie este in curs
care lucrunle de desiramare
nu mal e chiaJ
merg ca inainte i~1 IlJ'lve~te actele comuni.cative. Carm:micam eu intregu.l
ceea ce
'-r--- l
100 ~.,
..;;J... { • --1\\
T ' 101
 nostru tn':.cuL~l.€!J:
..,fupl.~,:ti1~a.s::A1JJ~m0 ca~~a unica pen- Pe de alta parte, in cazul plasarii parantezelo:r ea mm
IllS:
tUL fi~~~~I?l!.£I~t ..p_e~.,£~~_g._am,_celnrlalti-Cu atat mai
mult eu cat exista ~i 0 intertextualitate a comunicarilor, 8 = a - (a + a - a + a - a + a - a ..... )
cu efecte asemanatoare celor dintr-o veche experienta. de
f1Zica~colara : apa calduta pare rece pentru mana tinuta observa ca S = a - S, adica 2S = a, de uncle S = a/2.
anterior in apa fierbinte ~i calda pentru cea scoasa de Cele trei rezultate di.ferite obtlnute prin Insumarea
Kacta aceloral?i termeni ne arata ca extrapQlarea asuploa
cur~nd dint~-un. vas ~u apa foarte. rece[ La fel, .e~e~t'G'
unel comumcan depmde de contmutul comumcanlo IlIlor Ero~e eic!~~einfinil~·.p-.r9Cede~de ~aJ~yl (ant-
anterioare. Cand 0 expresie nepoliticoasa apare in gura Inetic sau logic), valabile pentru domeniul fmit, poate
,'nera paradoxuri., -conduzie conflrmata ~i de comporta-
\ cuiva care a fost intotdeauna foarte amabil !?i atent qll
I tine, ea te pune pe ganduri, ori e primita chiar ca un grav IIlC~ClUaat ill .§.iI,"}lri.lor, pot"enpafnelimitJite!.. <ie __~cte~e
afront ; rostita, in schimb, de cineva care injura mai tot ollmunicare, la care ne-am referit mai 8US.
~ timpul, ea poate fi perceputa aproape ca 0 mangaiere.
"Axfu~na«'4) "Co~~-;':'Jcareaimbraca fie 0 forma digitaIa,
Pentru a incheia .discutia privitoare la aceastt.l lIo~~~:=~rn~:C5~~a" ..Termer.i.iiproYrTIdin cibernetica, unde ~ <,l

"axioma", sa mai amintim analogia ingenioasa pe care Iln sistem este considerat.Qigital atunci cand opereaza eu
autorii ei 0 stabilesc eu paradoxul aritmetic allui Bolzano IIlogica binara (de tipul "totu1 sau nimic")- §i ~a1oic in
([19J apud [131], p. 56). Apropierea nu e deIoc fortata. 0 oIlzW:1.ltll!zariilmei logici eu 0 infmitate continua de vaIon.
caracteristica a situatiilor din exemplele invocate estc Illtrebarea daca 0 statuie e ecvestra sau pedestra. e sus-
posibilitatea repetarii lor indefinite. E de a~teptat deci en or'ptibila doar de doua raspunsuri logice, 0 replica inter-
dilemde cartira:-ele-re-aaunal?n~re sa se datoreze tocmai IIlcdiara, de genul celei din gluma lui George Toparceanu
acestei naturi recursive, cunoscut fiind comportamentul I"A~a~i-a~a"), apare drept total absurda. In schimb, cand
matematie paradoxal al unor serii infinite neconvergentc, lmtem intrebati daca e frumos afara sau daca pfunea e
Ca. ~;j interpretarea succesiunii nesf§_r~ite a actelor d( pl'Oasp8.ta,ne este de multe ori greu sa raspundem numai
cornunciare, sum.a ~irulu.i infinit irnaginat de Bolza.no : pl'ln da sau nu, fiindca simtim ca, spre deosebire de cazul
pn~cedent, ne confruntam de data aceasta Cll 0 infmitate
a, ..-a, a, ·-a, a, -a, a, -a, a, --a, a, -a, H, -a, a, -a,
dc: ~sibilitati, pe care--nu numai 0 simpla pereche de
tdverbe, ci nid chiar tota1itatea resurselor noastre lingvis-
dcpinde 'In mod hota.riHor de "punctuatic", adkil de fellil Ih~cnu reu~e~te sa 0 acopere. Pentru a descrie exact
In can; ::,e gnlpeaza termenii. 8crisa sub forma:
f\lndul de prospetime a painii, ar trebui sa dispunem de 0
S = (a-a) + (a-a) + (a-·a) +- (a-a) . , , , Illu1time deopotriva infinita ~i nenumarabila (adica, in
Irrmeni matematici, de puterea continuumului, ~ I} de
e;J, i'.lXt' vHJ.oarenula, fUnd egala eu 0 + 0 + 0 + 0 + , I IlVintedistincte, ceea ce e principial imposibil, deoarece,
DaCtl 1'138 ~ir1Jleste segmentat astfel ~ IIdn insu~i mod..t.!L.in.j;ar~unt alcatuite, cuvintele vor fi (
Itltotdeati;;:; numt;u:ahile.. Intonatia. cu J;are sunt .-
8 = a - (a--a) -- (a--a) _. (a-a) -- . I'lonrmfate poate insa varia continliu,- de un de concluzia
I 1\ m..Q9alitatea...!i!1gvisti!:lLQ,<;L~~~~~~are~Ittc:.~na digi- L
sum a. seriei devine a, deoarece
8=a ..-0-·0--0-. II.hl,~eme_<;t:
llllllogic. c~mun~~~ea paralingvistica
-,.eo
~e caracter I\ ~~

102 103
 "
Tot preponderent analogice sunt §i gesturile. )1, I sau altul, mai mult sau mal putin. Fire~te, nu suntem ~
adevtlrat ca~e1e dintre--ele transmit 0 inlorrtfatie digitalll, i10tdeauna con:;;tienti de efectele mesajelor primite, clar \t

ca, de exemplu, confirmarea sau negarea prin mi~eari ali'
capului, dar ~i in asemenea eazuri conotatiile ce insotes(
sensul de baza sunt redate prin variatii infinit gradate 81r
pararnetrilor mi~carii (amplitudine, viteza de executi,
etc.), care joac8. aici roluI intonatiei din cazul comunicarll
verbale. Observarea acestor caracteristici ale gestului nl
permite sa distingem 0 negatie eategorica de una ezi.tanhl,
dezmintirea vehement~ de contestarea timida. Sensibill
tatea reeepton.llut uman la nuantele intelesurilor tram
mise gestual e deosebit de· mare. Un zambet poal
pam"!.la "hlizitul" cu gum pana la urechi, dar destinatarlll
f,itie,in general, sa-i decodifiee conotatiile ~i va raspund
la nlndu-i intr-un mod ca.t mai diferentiat la semnallil
( imbnlca
emitatoruluL0 infinitate de forme, de la surasul abia schitlll
'. lJasta nu insea.mna ca ele n-·ar exista, ci d,oar ca e nece-,
1!':1 insumarea mai multora pentru ca schimbarea pra-
"Ifla de ele sa devina sensibila. Daea insa recunoa~tem
'Iicarei comunic:lri capacit.atea de a ne influenta, vom
'1llea afirma eii dupa fiecare_!iJ.!.::t
de e,?rnunic~re ceva s-a,
'I()dificat in noi ~i "C"a "mesajele urmatoare ee ni se &'
,dr;eseaza aHa In nol un r~ceptor p.iferi.t de eel dinaiI).t~.
tic~'act de comunicare este ireversihH tocm8.i in sensul
,0 data produs, el dedan~eaza un mecanism ee nu mai
"ll1t.e fi dat inapoi ca eel a1 unui ceasornic. Dupa ce I-am
il',nitpc inter1ocutl)f, zadarni.c declaram ca :"ne retragem
ilvill.tele", caei etCctul spuselor noastre s-a produ8, iar
IIzele sunt tardive, Intrucat acum se adreseaz£l altei
Illrsoane dedit partenerului initial de discutie. ConcJuzia
desprinde de 1a sine: sa nu ne iluzionam ca. revenirca, ,

'l)onenta--
Exista 0 stransa lcgatura intre "axiomele" 2 ~i 4 : COni
-_.,-- informationa1a a comunicarii e transmisa
-
precadere pe cale digitala, pe cand cea r~lationala prill
ell
upra mesajelor transmise l€"-ffi'putea anihila efectel~ :?i,
'II consecinta, sa incercam sa exercitam un control cat
IIl,llstrlCt asupra manifestarilor noastre comunicat,ive,
<>

miJloac~· ~~~19.:glce.,Privlrea, -·gestul, mirnica, tonui SUlI lll'uitiirid ni.dpreceptul biblic 'potrivit c:lruia "nu atM ce.
para.metrii de care depinde bunul mers al relatiei ~i tot II IIttra in.gura,ci cc i~s~ pe {SU;ra11spurca pc pm", Cainta
fac obiectul recriminarilor atunci cand raporturile dintl In'lrreaz~: sufletul, dar nu anuleaza natura ireversibila. a
IllnL~J.eaTit:j
comur~!.£Si'.t(~:t:i~p
i()~omuniCareasa f?chiaapete.
este ireversibila". Asertill
ncetieFmie pusa 111 legatura ci.li;ropi7ietatea oricar ,~n;·~)"C012.l.UniC~ea
~a iJ!n?ii~ranzactii presu~.!E:e
sirn~tFice raporturi de forja.
silll-.£.Q.mplementareh, In
cQrnunicari de a produce, odata receptata, un efect oall' illincipiu, e.€i.a~tatea deplina a partic.ipan.tilQr la
care asupra celui ce a primit-o. Mai intens sau ma.i 51:11,Ilitcractiune constituie una dintre conditiile unanim
prompt sail manifestat eu intarziere, perceptibil od IIl:un,9scute 8.lecomunicarii eficiente. Afi~areasuperioritatii,
111

pentru un obserTator din afara, demer san de iuD!, 'i"lIcordarea dreptului la replica, snobismul comunicationa1
d.uratil, efectul exista intotdeauna, Noj in~ine suntcIr., II IIllleaza procesul de comunicare §i Ii diminueaza vaJ.oarea
mare ma.sura, rezultatul insumarii in timp a efcc1:eli IIl~iala :;:i umanF.L Tot.u~i realizarea unei egaHtati veri-
mesajeJ.of, ziditoare sau distructive, receptionate df IlIleramane 1m deziderat aproape imposib"il de atins. Se
h.m.gul vietii noast.re. CDatoram comunic~lrii: nernijJ6r.11 II,' Ca exist,,) aoua t1puri principale de interactiuni : tran-
~ sau mediate (de lecturi, auditii, vizionari) ell semenii
1 parte insemr:a~a din ceea ce ne ,place ~a_numim ~~rsorwll l,tio~.LpeI8onale.
I'ltifcn: In cele
rarnan ncschimbate dinf.ai, p9.Icursui
pe ir).treg roll.lrile pa~
comu··
, tat~.~'>_t.J::.a. In procesul contmuu ::}1 mdelungat de edl 1',(riL Profesorul ~i studentul la car:suri, medicul §i
~ ficare a acesteia, fiecare contact uman, fiecare comulil " icntul pe timpul consuitatiei, va:nz,.'itoru1§i cumpara-
care primita de la. a1tii au jucat un rol, au contat intI' II III pe durata negocierii pre~ului produsului se men tin

104 105
 It\l'ctul Praxematicii, disciplina lingvistica initiata de
unu! fata de Hltulin raporturi fIxe, ce e1imina din slall
,I,ert Lafont [86]. Se ~tie ce Ioc ocupa dispnte1e termino-
posibilitata reaHza.rii egalitapi in comunicare. In.!~ractiU1wli
,~jce in tratatiyele politice, in confruntarile dintre filosofi
perso.na1a. (cea dintre prieteni, soti, co1egi) nu presupulIr
tI dintre teologi. Reconcilierea rom3.no-ungars. a intarziat
-aISPantia ro1urilor, ci nl:!1.!la.Uliiial?al~a lor. Partidp8.n(1i
III pricina accep1)unilor diferite ce se aCOlda conceptulul
tree 1esne, eu repeziciune, uneori de 1a () replica la ,alt'!,
dip ro]ul de d:ldaca in eel de copil moralizat, din roluJ " " "autonomie pc criterii etnice". Dupa un mileniu ~i
timei in cr~l al persecutoruJ.ui. Metafqra din HUIlI '.1t1"1 lI11atate de 1a ruptura din c:.nul 451, teologi.l ortodoc~i fJi
I monofiziti. au ajuns, in fine, la concluzia ('~\ sehisma
pi,~se d'i" succes, Doi pe un bala.nsnar de \"l. Gibson, SUI
prj'lue ':'ldn11rabij acest joe, nevinev'lt S8U CDJCI, dF' 1n " iI'lericHor nccalcedoniene s-a bazat pc 0 Intelegere gre~ita
tcrmenilor referitori h natura duala., teandrica, a 1,Ij
18 97;. aJ f1uxurilor :;;i reflmn'lrilor care ii aduc pe :rand, "

-
IllstOS, 91 exempIeJe se pot multipliea Ia nesfF.ir~it.
p~ un'.!!. fiepe celala1.t mcmbru a1 cup1vlui ill l'07.ip.'. '.,lI
raint:'.nra, pcrmiUil1du-j sb "conduca ostilitatile". s{.l. a',j ..Accordons nos vinlo~_spune francezul, cand simtc
I""t:' ;"iten'h;~i'IPea in dircC'1in. dorita. I eei din jut' vorbesc tledtre: pe "limba" sa. Ajustarea la
Ire se refera "a.'l'ioma" reprezinta. tocmai acest acordaj
';J~s.tri~!;i1.lllL~~tele(Jt:c')m;;t 'lkare in con~ r:.:h-;p"
~H"iic ";unt de acelat;;i tip Cl stimulii: r:itol3.1a e sanction,,!.) ",dispensabil unci comunicari adevarate, El este eu ata1:
t.ot '~:nl"""'mLras'tit, ~ger6zfei i se raspunde cu gelb;:..i', Hiliaifici1de obtinut eu <·cat interiocutorul ne est.e mai
UI.COUl ~.'lU b:,tjocura sunt lntampinate ell tacere i:. 'I 111~incunoscut, Cll cat intre "campurile" noastre de expe-
):t~locurt! S;metria I11.le bun;;' sau rell in sine, valoarca ('I "i'uta subzista deosebid mai importante. ConfUctul din··
(j(:pinz{md de parametrii psihoJogici Ja care ~ rdert : c <1 'II' generatii va ramane probabil cat lumea 0 constanW. a
la sine i:ntcj~~S('{\ nu la fel vor arata comunicarea dintre d)1 istentei umanc. El depinde de multi factori, dar, inCOll.-
oame.n i clllrn I §i ceo dintre dou:3. persoane manic.a <:r
.,·,tabil, unul' deloc neglijabil este asimetria 'in ceea ce
A
i\r-e1a:?,l lucru se poate !'lfi.rma §i relativ la compkment:m I,dve~te experienta de viata : chiar daca (a~a cum i-o repro·· c.
"I\Za, de obicei, tineri.i) memoria sa nu mai e intotdeauna
1,,~ljnda fidela a trecutului, nu se poate nega ca parinte1c
oUfl',;urile Sl'nt de tipuri 0PU:'lc. Comunicarea nu e ajut,,', lost ~i el cfmdva copil, in timp ce copHul nu a fost inca
de faptu1 ca unul dintre participanti vorbe~te eu insut1eth·
("te, en toate co aki situapa cste inversata : stimulii
IPI eclalalt e R.patk, flar poate Ii inf1ucntata pozitiv d';:'-~;;I
.i ru, Illlrinte. Tot astfel, in multe cazuri, patronul unci fabrici
' iritani i se nispunde cu rabdare §i calm. . I lost in tinerete muncitor, ins~l prea putini dintre munci-
oil ii sM se pot lauda eu 0 experienta patronala. Nu iti poti
('if~ma" ~i acomodare".
1:.l::I.iS18.re ]::>"CQ!!!.'U,lJ Lc.ar.e.a.-pr.e~l!PUr~~-PEoces('; or
Yn co.pitolul 4 am incercat. f<;:'\ lncliora comunicarea daca nu tii seama de a4~ste incvi:
aFffi1'fi!1~i s~· explicamcaracterul personal al sensurH01, , ,bile diferente dintre oameni §i daca nu incerci sa te aco-
'Iodezi ell codurile de exprimare ale ccluilalt, eu deprin-
min!'ea vorbitoruJui, iar semnificantul sonor, nefiind '1'1 "rile sale lingvi.stice, adica, 1:ntermeni sociolingvistici, Cl
c:inhl~ a1 semni:t}catului,. ci doar un sirnplu stimu1 sen:!:o rolectul sau. H.odajul in prietcnie I;)iin relatiile matrimo··
ria) 11poate evoca receptorului numai in masura in c;an'
J d de con.sta, intn~ a1te1e, f?i in invatarea comportamcntu-
\ acesta
fnteJesuln cuvantului nu exista nicaieri altun.
poseda deja. Unicitatea experientei de viata ';1cleva dedit i,1 II cOlhunicational a1 partenerului, eu tot ceca ce imp lie a
lingvistice a fiecaruia dintre nol atrage dupa sine necoin ,'sta sub raport dcopotriva. verbal ~i non-verbal.

ra§i cuvinte. p~J totu~i> int-elegerea sa se realizezf',

~1ddenta
, este --sensurilor
nccesara --
pe car~
0 "negociere" 10ctJ,tori diferitia1 carei
a sensurilor, Ie confera
studiuacelo
fac('

106
'00
 operirea periodica a foeuini pentru intervale scurte,
9. COMUNICAREA LA DISTANTA hid determinate, indienii nord-americani fragmenteaza
lllra" in rotocoa1e de furn separate. 0 dat:3. obtinuta.
casta structura discreta a "emisiunH" .. transmitc:rea
lifieata de cuvinre l?i fraze nu mai ddica prob1eme.
() comunicarc optica encienta. 8-·a rea1izat, inca. din
I dichit.ate Cll ajutoruJ. torteJor apnnse. GrecH KJenoxf~nes
I l)emokHtos p:'lT sa. fie primii CHre, pe 1£1 anul 450 i.Hr.,
II imagi.na.t tabeIe C1) ajutorul carora se codificau ~i
Idcifnlu mesaje1e tra1'lm:nise 'in timpl..ll noptii.
Un procedeu optic atfi.t de ~ofisticat inc;"\t putem uvea
IilloieH justificate asupra u1iiizarii sale efective ne este
Dintre toa.te vietuitoarele, omul s-a dovedit singur:l I,·leris de is1.oricu.1gree Polybios. Cazut prizonier la
capabila sa-~i extinda. I"a2ade actiune a comunicarii din IlIlIani, pe la anul 150 tHr., ace:sta relatea:ta ca infor-
colo de ceca ce ii permiteau propriile posibilita·ti fizice, Illiile de interes ;:nili.tar cl Ie transm.iteau prin inter··
Oraoiitul broa§tei-fierar din Brazilia se aude pi-ina Ia dis ""diu! unci retele de turnuri de lemn, pe platformelc
tanta de 6 km ; tot Ia cativa kilometri ajung apelurile emis(' lIperioare ale ci.'Jrora crau ins1:alai.c reZt~rvo.are de apa
in infrasunete de catre elefiinti sau chemarile olfadive ak I ('vazute en sisteme de umplere §i de golire, pre cum :';Ii
fernelei fluturelui Bombyx Mod eatr·e masculii din aceea§1 I ni~te f1otOr! ce sustineau panouri acoperite eu
specie. Nici un animal uu s-a dovedi!: ins£!.capabil Sft i~i I':criptii. Initial rezervoal'eie ,~rau pUne pana sus. La un
Inn fa,cut ell ajntorul utlui fanion Sall al und fadii, se
\ creeze un mijloc artificial de cornunicare.
:;;i inca din timpurile cele mai indepartate.
Omul a facut-o I"ichideau, din post in post, robine1:e1e de golire §i
E probabil ea inca. 0 data cu descoperirea foculni <I 1I1Ourile cobon:m treptat, paW3- ce inscrlptia continfmd
incoltit in mintea oameniJor ideea de a··~i face semnalatrl Illea ee I:rebuia eo.municatt~ ajungea deasuprl:'l marginii
prezenta Cll ajutorul acestuia. Potrivit legendei, vestcil "perioar,e a n::zervoarelor. A.tunci, t01; (;1.1 un!>teL'UJet sau
caderii Troiei a fost anuntata in chiar noaptea victorici o torta, se ordona oprirea cvacu,:i.rii apei, pentru ca.
pana la 0 distanta de cca 500 de kilometri eu ajutoful uajul sa poat:-i n dtit. Din chiar aceasta sutnar{J.
focurilor aprinse pc inaltimi. Procedeul trebuie sa fi fO~11 'I<~riere a siste,nului, sunt lesne de sesizat dificult:<.\tile
inca cu mult mai vecm l?iel avea sa fie utilizat in continuan Idice insurm.cni.abile care ne indrepta.tesc sa pre-
pana aproape de zi1ele noastre. Cunoscuta expresil' IIPllnem ea "telegra.ful" optic de:'Jprc care ne 'vorbe~te
rornaneasdi "a da sfara 'in tara" atesta folosirea $a ~i pe 1/1
IIlybios :nu a functionat nicioc1at§., Nurnarul Ulia~ de "stapi
noi, sfara fiind fumul inecados produs prin arderea unol II t:ra.nswisie" intermediare necesare, avand in vedere
materii grase ce serveau drept mijloc de a avertiza POPll pI\11en. citirea eu ochiull~ber impunea 0 distanta rcdus~
latia asupra pericolului linei invazii iminente. . II re turnuri. r;)i, mai ell seama) dificulta1:ea de a a8ig1,1ra
II1Icntarca eu apa a rezervoarelor aHate la inaltime, in
I transmite
E de 1adecat
sine inteles
\) singuraca acest
informatie,
unic semnal
fapt cenuIi limilll
putell IIt,li.tiile in care flU se dispunea de sisterne mecanice de
drastic eficienta comunicationala. Recurgerea Ia un si~1 Illpare (apeductde monumentale ale Antic1"1itapi stau
tern de codificare remediaza acest defect, oferind emita10 tl.urie faptului eEl transportul apei se fa.cea gravitational,
rului posibilitatea de a difuza orice fel de mesaje. Prill
109
108
prin cadere liberal fHCextrem de improbabila uti1izarrll ,,'c:esaracitirea unui text, ci numai observarea unei figuri
practica efectiva. a sistemului descris. flInetrice simple. E vorba de configuratia realizata eu
El are 1n8a mel'itul de a fi anticipat ~i, probabiJ. inspi Illtorul unui dispozitiv mobil a1catuit din cateva scan-
rat, ",1:elegrafuloptic" al abatelui Claude Chappe (1763- hlrlarticulate, vopsite in negru, pentru a'se deta~a mai
1805). Acesta a proiectat §i realizat, Impreuna cu [ratH 81\1 Illpede pe fondul peisajului. Existau 196 de asemenea
Ignace, Pierre-Franc;ois, Rene ~i Abraham, un s;stem. dl' IlIl:iguratii distincte, iar semnificatia lor era inscrisa in
transmitere rapida a §tirilor, pe care la 22 martie 179' ,fl1 cataloage sub forma urmatoare :
avea sa il propul1a Adunarii Legislative din care Ignace primul catalog cuprindea 92 de pagini, numerotate de
insu;;i facea parte, in ealitate de deputat de Sarthr I I la 92, pe fiecare dintre ele fiind inscrise cate 92 de
Obtinand autodzatia de construire a unei linH intre Parill IIvinte ; eel de al doilea, de dimensiuni asemanatoare,
~i Lille, fratE Chappe au reu§it sa transmita, la 15 augu1l1 vra paginile numerotate in continuare, de la 93 la 184,
1794, un prim :mesaj teleg1'afic ce anunta recucerircil
II pe fiecare pagina a sa se aflau notate ciUe 92 de
loca1itjtii Le Quenay, int.r··un moment greu ai razboiull.ll 'lOpozitiiuzuale, frecvent intalnite in corespondenta ~i in ,
sustinut de Franta revolutionara impotriva coalitiei inter Iidle de presa ; in fine, in paginile 185-196 ale celui de
ventioniste a AngHei, Glandei, Austriei, Prusiei §i Spaniel, ,I treilea catalog se gaseau cate 92 de nume proprii,
dovedindu-se astfel utilitatea practica a inventiei .ponime ~i antroponime larg utilizate.
Promptit.udinea eu care comandantii armatelor francezl'
Folosirea cataloagelor permitea transmiterea ell aju-
erau informati asupra mi§carilor de trupe ale inamicuhd 'IIul. a numai doua mi~cari ale dispozitivului fie a unui
a contribuit, in continuare, intr-o masura insemna1:a JII
lIVant, fie chiar a unei propozitii intregi :. de exemplu,
obtinerea unci suprematii militare careia epoca napolc()
niana jj va da 0 stralucire unica. I/'Iechea de configuratii (27, 73) insemna "cuvant.ul de
1I1g73 de pc pagina 27 din primul catalog", iar perechea
Succesele obtinute vor conduce 1a extinderea reteld
115,2) - "propozitia a doua de pe pagina 115 din cel de
te!egrafului optic, ce va ~junge in 1844 sa lege Parisul e\1
,Idoilea". Principalul avantaj al acestui sistem consta in
29 de ora:;)c, acoperind 0 distanta 1:otala de 4 830 km
pararea totala a aspectului signaletic de aspectul
Cum se Intampla insa adesea, diferite intrigi ~i contest~l.Il
I'mantic al comunicarii, in sensu1 ca de-a lungul intregu-
:raut-=tcioase insotira aceusta evolutie. Fire depresivu,
I'll traseu parcurs de 0 teiegrama, transmisia se facea "a
"inginerul-telegraf" (titlu cc-i fusese acordat de Conventir
chiar din 1794) nu gasi 0 modali1:ate mai buna de 1\ Iveugle", fiecare operator reproducand intocmai configu-
"llHle observate la statia din amonte, fara a incerca sa
fB,spunde atacurilor dedit 1uandu-~i singur viata (s-a si
tl":1cifrezemesajul, ceca ce, 1a drept vorbind, nici n-ar fi
nncis, pc cat se pare, aruncandu-se intr-o fantana). Fralll
8,3.i au continuat insa sa exploateze sistemu1 in calita.te dr
1'1Itutsa faca, avand in vedere ca nu existau cataloage
administratori generali (Ignace §i Pierre-Franc;ols, paua 111
h'cat in ora~ele de destinatie. Se asigurau astfel atM eon-
1823, apai Ren{~~i Abraham pana la revolutia din 1830) 'hlentialitatea informatiilor, cat §i 0 viteza superioara de
In ce consta telegraful Chappe "? Ca ~i sistemul de~;CIi: IIfuzare a :;;tirilor. Pare aproape de necrezut, dar distanta
de Poiybios, el comporta nh;;te turnuri, dispuse insa, ell II" 840 km, care des parte Parisul de Toulon era parcursa
data aceasta, 1a distante considerabile {intre 6 :;;i 8 klJlI h' 0 telegram a in numai 15 minute! ([2], p. 1 035).
unnl de altnl. Lucrul devenise posibil deoarece, pe de II Aceasta eficienta neobi~nuita a inta1'ziat, de altfel,
parte, existau acum instrumente optice {binocluri, lunetci 'Illroducerea in Franta a telegrafului electric allui Morse,
care apmpiau imaginea §i, pc de alta parte, nu mai em lI'e a patruns aici cu cativa ani buni in urma Angliei,
I'rmaniei, Belgiei sau Italiei (de:;;iitalienii beneficiasera
110
11I
 I~c'l)reaza §i astazi incaperile Casei Albe ii poarta
§i ei de binefacerile telegrafului optic, a carui retell nmatura). Succesull-a incurajat sa infiinteze, in 1824,
franceza fusese prelungita inca din anul mortii lui Claud I'lldemia Nationala de Desen, al carei pre_~edinte a fost
Chappe pana la Torino, iar, mai tarziu, la Milano, Venetlll Imp de aproape douazeci de ani.
§i Mantova).
o noua calatorie in Europa avea sa ii schimbe insEt
Istoria telegrafului electric e h:.mga §i cuprinde catevil Ir"tinu1. Cum traversarea Atlanticului dura mult ~i
puncte obscure. Nu se cunoa§te, de pilda, autorul primd
Illnl\geriise plictiseau, Morse a intrat in vorba cu doi
,idei de utilizare a electricitatii pentru transmiterea d
texte la distanta. Aceasta apare intaia data intr-un articol IVllra§ide drum care discutau aprins despre ultimele
anonim publicat de revista engleza Scots Magazine (Ill 1r'lIcopeririale lui Oersted §i Ampere. Pietorul american,
1753). Autorul (dupa unii, Charles Marshall) propun(' I d\rui "violon d'Ingres" era electricitatea, a avut atunci
Vl'latia brusca a inventiei care urma sa-i eternizeze
comunicarea la distanta prin semnale electrice, utpizall
du-se cate un circuit distinct pentru fiecare litera. Aceea III'rnoria. Abia ajuns acasa, s-a apucat cu febrilitate de
, idee, costisitoare ~i, de aceea, sortita e§ecului din capll llolcctarea telegrafului, sau. 0 subventie de 30 000 de
locului, avea sa stea atat la bazaprimului aparat telegnl 1"lnri,acordata de Congresul Statelor Unite dupa reu§ita
fic, proiectat in 1774 de matematicianul §i fizicianul elvl IInrientelor de telegrafie submarina care au urmat
tian Georges Louis Lesage (1724--1803), cat §i a incerc~ "llnerii brevetului, a facut posibila realizarea liniei
rilor ulterioare ale unor Ampere sau Gauss.
Ii revine englezului Francis Ronalds (1788-1873) ill!
I"grafice
I/'dlulcareia
dintre
la. 27
Washington
ma.i 1844 0
§i Baltimore, prin inter-
prima telegrama electrica ,r
ritul de a fi demonstrat, in 1816, ca, prin recurgerea la \11
!lIl1lta. a legerea. pre§edintelui J. Polke.
sistem de codificare a literelor, legatura dintre statii poal Anul urmator marcheaza prima utilizare a telegra.fului
fi redusa la numai doua fire. Aveau sa mai treaca dell domeniul presei de senzatie. Semnalmentele unui
decenii pana la descoperirea de catre germanul Karl A
I:lin care ucisese 0 femeie in loca.litatea Slough, dupa
Steinheil a conductivitatii solului, ceea ce permitea reducerr III' lua.se trenul cu destinatia Pa.ddington, au fost
legaturii la un singur conductor, circuitul inchizandu- IlIwf,atetelegrafic, ceea, ce a perrnis arestarea criminalu-
prin pamant. In acela§i an (1837), 'Samuel Finley Bres II In chiar clipa coborarii sale pe peron. ([58], pp. 134-
Morse obtinea la New York brevetul de inventie pentru tl 1'.). -
telegraf electric, al <;:aruiprincipiu il prezentase deja II Nu intentionam sa urmarim aici etapele mar§ului tri-
urma cu doi ani Aeademiei de $tiinte din marele Olll Ililillal telegrafului, care avea sa cucereasca in scurt
american. "Ip intreaga planeta. Vom nota numai ca inca de la
Nascut la Charlestown (Massachussets) in 1791, ca 11 ""putul anului 1853 (2 februarie) Ia~ii erau legati
al pastorului Jedidiah Morse, autor al primelor manu III """I'afie prin Cernauti §i Viena eu toate capitalele
americane de geografie, Samuel Morse ~i-a descop('1 Illopei §i ca, dupa cateva tentative ,e§uate, la 5 august
inca din timpul anilor de studii de la Yale College din Nl' 1/\ se realizeaza conectarea cu Lumea Noua, prin insta-
Haven vocatia de pictor, pe care avea sa 0 desavar~eam" 11'11 Ilnui cablu suboceanic intre Irlanda §i Terra Nova.
in Anglia in perioada 1810-1815. Notorietatea ca~tigill 11111ce, in 1872, Edison imagineaza §i experimenteaza
aici (lucrarea sa intitulata "Hercule murind" a fost medill l'-Hml duplex, ce ingaduie transmiterea simultana, pe
ata la 0 importanta expozitie londoneza) i-a permis ( IlIl,1i
fir, a doua telegrame diferite in sensuri contrare,
revenit in patrie, sa devina unul dintre portreti§tii cei III Illai tarziu, in primii ani ai veacului urmator este
la moda §i mai bine remunerati (unele dintre panzelc I " telexul (sistem ce presupune scrierea Ia sursa a
112 113

celebra agentie de informatii Hav~s (la care a ucenicit ~i
un oarecare curier, pe nume Reuter) i~i procura datele
pentru comunicatele de presa, pana pe la 1840.
Cand, in iunie 1896, inginerul italian Guglielmo
Marconi solicita, la Londra, brevetarea sistemului sau de
telegrafie fara fir (TFF), bazat pe valorificarea tehnica a
descoperirilor lui Hertz, speciali~tii se intrebau ce apli-
catie practica ar putea avea aceasta inventie. intrebare,
intrucatva justificata, daca luam in considerare 0 deose-
bire majora dintre noul procedeu de comunicare ~i cele
precedente : atat telegraful (fie el optic sau electric), cat ~i
telefonul, asigurau legatura dintre un emitator ?~i un
receptor bine precizati, care se cunosc ~i doresc sa-~j
transmita un anumit mesaj, in conditii de siguranta f;ii
confidentialitate ; in schimb, cusurul (aparent) al undelor
electromagnetice de a se raspandi uniform in spatiu
antrena imposibilitatea de a se mai pastra secretul infor-
matiei, ce devenea astfel accesibila oricui poseda aparatu-
ra de interceptare necesara. La ce ar putea servi 0 filiera
informativa atat de lesne penetrabila ? s-a intrebat ~i
Marconi ~i prima sa idee a fost aceea de a veni in spri-'
jinul navelor aflate in pericol de scufundare. intr-un atare
caz, se impune intr-adevar difuzarea cat mai larga a
apelului de ajutor, pentru ca ~ansele de salvare a naufra-
giatilor sunt cu atat mai mari, cu cat ~tirea ~ccidentuluj
ajunge la cuno~tinta mai multor factori ce ar putea inter-
veni in favoarea lor. lata de ce primele posturi de emisic
TFF au fost instalate pe nave, incepand cu anul 1900,
asigurandu-li-se astfel 0 legatura permanenta eu statiilc
de receptie din porturile apropiate. Un succes care a
impulsionat implementarea TFF, determinand un numar
mare de guverne sa oblige navele, incepand cu un anumit
tonaj, sa pose de instalatii de radiote1egrafie, a fost spec
taculoasa salvare a tuturor pasagerilor vapoarelol'
"Republic" ~i "Florida", intrate in coliziune din pricina
cetii, la 23 ianuarie 1909. La Constanta, 0 statie TFF ell
o raza de actiune de cca 600 de kIn a functionat inca din
1905 ca dispecerat de urmarire a tuturor mi~carilor de
nave din Marea Neagra.
116
Dupa ani de. eforturi zadarnice pentru a descoperi 0
lI10dalitate de focalizare ~i dirijare a undelor electromag-
lIetice in a~a fel incat sa se asigure caracterul rezervat al
lrunsimisiilor, abia dupa primul razboi mondial a biruit
I\llua idee care urma sa faca dintr-un aspect ce trecea
drept 0 deficienta suparatoare una dintre ~arile superi-
Ilrl.tati al~ co~unicarii 'prin "e~er': : ~ccesul de~~~!ltic, II
I\(,lllgradlt la mf2..t::1'!1.~J~:_~~91OdlfuzlUnea, ""<latoratatot v\
IlIgenioZ'ifa:tll1Ui"G. Marconi, a debutat modest, prin
tmnsmisii experimentale, cu caracter de amuzament, ale
II1\0rcantece de pe diseurile de gramofon. 0 data insa cu
IIttrarea in functiune la Pittsburgh, in 1920, a primului
post de radio, lucr:urile incep sa se schimbe. Difuzarea, in
lla de 15 iunie a aceluia:;>ian, a unui recital al renumitei
oprane australiene Nellie Melba, receptionat pe mari
IlIlinderi ale SUA, dar ~i de catre echipajele navelor ce
Ir a.bateau aceanul, a produs a puternica impresie,
,1I~tigand multe simpatii pentru noua inventie. in anul
IIImatar, Europa i~i avea ~i ea primu~ post de radiodi-
Illziune, instalat in c1adirea numita, nu intamplatar,
Marconi House" din Londra.
In Romania, prime Ie experimente radiofanice au lac in
1'125 in cadrul Institutului electratehnic al Universitatii
din Bucure~ti ~i se desfa~oara sub conducerea profesoru-
1111 Dragomir Hurmuzescu. Societatea RomanO, de Radio-
.lIf'uziune se infiinteaza in martie 1928, sub denumirea
Iliitiaia de Societatea de' Dijuziune Radiotelejonica din
"·llmania. Dupa un numar de experimente intreprinse in
111\11 urmator, din iulie 1930 intra in functiune la
Ihlneasa primul post de emisie romanesc, "Radio
Illlcure~ti".
Rpre 'deosebire de sistemele de telecomunicatii' prece-
l"nte, in cazul televiziunii nu se mai poate vorbi de un
IIlde inventator. Intuitiile unor autori de literatura
IlllltifiGo-fantastica (in romanul de anticipatie Secolul
'''/lazeci, semnat de Albert Robida ~i tiparit in 1883, se
'II he~te despre "telefonoscop"), ca ~i nenumarate realizari
1I11p;lltitoare(celulele fotoe1eetrice ale lui Elster ~i Geitel,
II 1890, tubul cu raze catodice al lui Braun, in 1897,
117
receptorul catodic al lui Tosing, in 1907, proiectul de
camera de luat vederi allui A. Campbell §i A. Swinton in
1911) au creat conditiile necesare pentru declan§area
marii batalii pentru televiziune, ai carei protagoni§ti au
fost americanii de origine rusa Farnsworth §i Zworykin,
precum §i englezul John Logie Baird (1888-1'946).
Disputa primilor doi a imbracat, la un moment dat,
forme dramatice, nefiind chiar lipsita de unele note de
roman politist. Cu fondurile acordate de Croker Bank,
Farnsworth §i-a pus la punct, in 1927, un laborator il1
care a construit, impreuna cu eolaboratorii sai, 'prima
I
telecamera electronica, a carei putere de rezolutie acres·
cut in anii ce au urmat de la 60 la 400 de linii. La randul
sau, Zworykin brevetase inca din 1923 iconoscopul, da1
pentru preluarea imaginilor avea nevoie de dispozitivul
eoneurentului sau. David Sarnoff, directorul general al
firmei RCA la care lucra, i-a sugerat atunci sa reeurga 11\
o stratagema nu tocmai onorabila. Dandu-se drept inginel
la firma Westinghouse (in cadrul careia aetivase intr-adevlu
in urma cu mai multi ani), Zworykin a petrecut cateva zil('
in laboratorul lui Farnsworth, timp suficient pentr'u /I
obtine toate informatiile necesare proiectarii pentru com
pania RCA a unui aparat de televiziune comercializabil. A
urmat 0 lunga batalie judiciara intre nou infiintata firm~
"Farnsworth Television" §i RCA, incheiata cu un dezno
damant nea§teptat : Farnsworth a ca§tigat procesul, d31
imensele cheltuieli de judecata I-au pus in situatia, de-II
dreptul tragica, de a vinde brevetul tocmai ... companid
RCA ! Oar cum atunci cand doi se cearta, al treile/l
ca§tiga, intarzierea pricinuita de intinderea pe ditiva 3111
a actiunilor judecatore§ti a permis englezului I.L. Baird s
puna la punet un sistem de televiziune de conceptie pro
prie, care a devenit operational eu mult inaintea eelIII
american. Astfel, in 1936, Marea Britanie a devenit priml'
tara din lume ce a dispus de un serviciu regulat de tek
viziune, cu un deceniu inaintea SUA, Frantei §i URSS. Tol
Baird a facut in 1938 cea dintai demonstratie publica d
televiziune in culori.
118
De§i Inca din 1948 firma americana CTI (Color
I'r.levisionnc.) a propus un sistem de te1eviziune in culori
IIr.rfect realizabil, acesta nu a fost adoptat din pricina
IIIC'lompatibilitatii cu receptoarele alb-negro, problema
,,,.,,olvatadefinitiv de-abia in anii '60 (sistemele europene
1'1\1. §i SECAM au fost date in exploatare in Germania §i,
II'! Hpectiv, Franta in 1967).
Atat de prompta in trecut in preluarea ultimelor
lllceriri tehnologice occidentale, Romania §i-a vazut
dlminuata dupa 1948 capacitatea de sincronizare, astfel
11I(~at,daca, de pilda, modestele principate dunarene,
,l1o.teinca sub suzeranitate otomana, i§i puteau permite
adopte telegrafia inaintea Frantei, un secol mai tarziu,
dl1calajele crescusera considerabil : transmisiile de tele-
It-tune alb-negru au inceput in decembrie 1956, iar emi-
t mile color au trebuit sa a§tepte sfar§itul anilor '80,
pl'ntru a putea fi introduse treptat, sub forma hibrida a
IHlrtial color"-ului.
Un pas important in evolutia domeniului I-a reprezen-
1111 lansarea satelitilor de telecomunicatii, de pe urma
''''rora eel maimult a avut de profitat televiziunea, a carei
IHllade actiune era pana atunci limitata din cauza per-
lIu:abilitatii ionosferei la undele centime trice (prin con-
lillst, undele radio nu strapung aceasta bariera de pro-
II'I'tie §i, suferind reflexii, pot ajunge in orice punct de pe
pflmant, cum a demonstrat-o inca din 1925 Marconi
h IHU§i, prin transmisiile sale radio-telegrafice dintre
1.l)l1dra§i Sidney, ora§e situate la 22 000 km unul de
'I'lulalt). Primul dintre ei, de tipul Telstar, a fost plasat in
lillie 1962 pe 0 orbita eliptica mijlocie, dar chiar in luna
"·I>ruarie a anului urmator se inaugureaza, cu Syncom-1
l'I'ia satelitilor stationari, care au facut posibile trans-
IIII/liileJocurilor Olimpice de la Tokio, din 1964, pe tot
II'ritoriul SUA §i a celor de la Ciudad de Mexico, din 1968,
II mtreaga lume.
n deceniul al optulea al secolului nostru, telefonia §i
II'h'viziunea i§i gasesc noi utilizari comunicationale, sub
"" lOa a ceea ee numim astazi, eu un termen global,
119
TELEMATICA. Subdomeniile principale ale acesteia au in ~nglia, VIDEOTEL in Italia, BTXin Germania, nu s-a bucu-
vedere videotextul cu radiodijuzare, cunoscut ~i sub numele lilt initial de 0 prea buna primire din partea populatiei.
de teletext ~i videotexul interactiv. Ideea indrazneata a francezilor a produs insa 0 spectacu-
Teletextul consta intr-o serie de informatii, din diferit Inasa rasturnare de situatii. Societatea ce administra
domenii de interes general, ce pot aparea, la cererea uti- IICI,ETEL-ul (denumirea locala a sistemului) a riscat suma
lizatorului, sub forma unor pagini scrise, cuprinzand Illnsiderabila de cca 6 miliarde de franci, impartind gra-
fiecare dUe 25 de randuri ~i 40 de caractere pe rand, pc IIlltun numar de 6 milioane de MINITEL-uri (= terminalele
ecranul televizorului. Transmiterea acestor ~tiri se face lh~ la domiciliul beneficiarului). Calculul psihologic al
prin folosirea intervalelor in mod normal neutilizate din- Illtreprinzatorilor s-a dovedit fara gre§ : cine putea refuza
tre doua imagini succesive ale emisiunilor de televiziune. Il:cst dar, dar ~i cine rezista sa aiba acasa ° adevarata
Evident, pentru a retine teletextul, aparatul de receptic "dna de informatii ~i sa nu 0 exploateze, macar §i numai
TV trebuie sa dispuna de omemorie proprie, apta sa .tIn pura curiozitate ? Cele cca 7 milioane de ore de uti-
inmagazineze datele respective. Marea Britanie a fost tara lIi1arelunara au permis recuperarea rapida a investitiei,
care a initiat prima, in 1974, transmiterea zilnica a unui IlIr astazi TELETELUL este una dintre afacerile cele mai
buletin de ~tiri prin teletext. Astazi, multe posturi de tele- Il"ntabile, fapt ce a determinat reconsiderarea problemei
viziune, dintre care ~i unele romane~ti, practica acest sis- I in. statele unde videotexul interactiv nu daduse la
tern de informare a. telespectatorilor. Illceput rezultatele sC01?-tate.
Spre deosebire de teletext, videotexul interactiv (view-
data) face posibil un autentic dialog cu beneficiarii infor-
matiilor. De data aceasta, canalul de comunicare estc
batrana retea telefonica, fapt ce a redus substantial cos-
turile implementarii sistemului. Utilizatorul trebuie sa
dispuna de un complex alcatuit dintr-un monitor video ~i
o tastatura, cu ajutorul careia pot fi scrise pe ecranuJ
acestuia intrebarile la care sedore~te raspuns. Prin for-
marea unui prefix telefonic, dispozitivul este pus automat
in legatura, din centrala, cu a§a-numitul PAVI(punct de
acces la videotexul interactiv) ce stabile§te legatura cu 0
"autostrada informationala" conectata la reteaua mondi-
ala a calculatoareldr de mare capacitate in a caror memo-
rie s-ar putea afla raspunsul la intrebarea formulata de
solicitant. 0 data gasit, acesta apare afi§at pe ecranul
monitorului, insotit §i de costul, foarte diferentiat de la
caz la caz, al informatiei respective. Decontarea acestui .
servicil.!. informational se face lunar sau trimestrial in
cadrul rubricii "impulsuri suplimentare" a abonamentu
lui telefonic.
Initiat tot de englezi, care au inceput experimentareu
sa in 1978, videotexul interactiv, denumit PRESTEL in

120
10. COD\1RI ~I CIFRURI
(,
Multe dintre problemele pe care i~i propune sa II
rezolve teoria moderna a codurilor au fost anticipate dl
practica multimilenara a redactarii de mesaje cifrat(',
activitate ce face obiectul cercetarilor de Criptologi('
Consacrata gasirii modalitatilor optime de inregistrare, pn'
lucrare §i transmitere in secret a informatiilor, Criptologill
cuprinde, in mod natural, doua ramuri principale : Crip/(J
grajza, c~e studiaza"sistemele de dfrare, seeretizare iJI
codificare a informatiilor, precum ~i procedeele de sto
care, prelucrare §i transmitere a criptogramelor rezu1tat!"
([95], pp. 10-11) §i Criptanaliza, ce se ocupa eu decriptare/l
mesajelor criptografiate.
Scrierile secrete sunt, indeob~te, grupate in trei mad
categorii :
- scrieri invizibile ;
- scrieri disimulate ;
- scrieri dfrate.
Invizibile trebuie considerate toate scrierile care nU-:JI
dezvaluie calitatea de serieri decat dupa 0 anumita preltl
crare fizico-ehimica a suportulu:i. Probabil ca tehnica 0'/1
mai cunoscuta publicului larg 0 reprezinta utilizarea ill
scris a cernelurilor simpatice, dar exista ~i altele mill
sofisticate, ca, de exemplu "scrierea cu puncte". Aceasl/l
din urma a devenit posibila 0 data cu evolutia procedeelOi
fotografice de marire ~i mic~orare a imaginilor. 0 pagin
de text microfilmata a ajuns astfel sa poata fi reprodu~o
la dimensiuni atat de mid incat sa-i apara observatorulld
122
'IInnn neavizat ca un simplu punet, lipsit de orice sem-
I\lficatie. Un asemenea numar de puncte, distribuite la
11Illlmpiarepe un petec de hartie fotografica, n~ trebuie
IlIcdtsa fie marite corespunzator pentru a redeveni tot
IAlea pagini de text scrise "in clar" ~i deci lizibile ca
Ilnre, fara a necesita aplicarea vreunei metode de
IlIlIcifrare.
Una dintre cele mai vechi scrieri invizibile cunoscute
IInistorie ~i totodata una dintre cele mai ingenioase se
,110. mentionata in !storiile lui Herodot. E yorba acolo despre
lIIudalitatea originala in care Histias din Milet a gasit cu
Ie sa ii transmita lui Aristagoras semnalul conspirativ
.1 dezlantuirii unei raseoale : un sclav a fost ras pe cap, i
" tatuat pe cre~tet ordinul de declan~are a revo1tei ~i,
lllpa cf parul i-a crescut suficient pentru a face mesajul
,"vlzibil,a fost trimis la destinatarul carui nu-i mai rarna-
111'1\ decat sa tunda "po~ta~ul" pentru a afla continutul
I'orespondentei" .
Scrierile disimulate pastreaza aparentele normalului,
Itll:Zentandu-se sub forma unui text "inocent", perfect
,"teligibil, in spate1e caruia se ascunde insa un mesaj
:ret, cu atat mai dificil de decriptat, cu cat textul nu da
I\ldeum de banuit celui ee i1 intercepteaza ca ar ascunde
II1l1taeomunicare, subiacenta. Aceste scrieri presupun,
.I" obicei, inlocuirea conventionala a unor nume, cuvinte
IHrnune sau expresii, cu altele, menite sa ii induca in
Inare pe indiscreti, in conformitate cu 0 intelegere preala-
hili\. dintre sursa ~i destinatar. Limbajul militar ~i cel
Ilploniatic au recurs dintotdeauna la atari artificii. Nu
111I\i putin alchimia, despre care unul dintre cei mai buni
Iltnoscatori afirma ca,daca nu ar fi existat, merita inven-
Ill/fl., "fie ~i numai pentru splendoarea metaforelor acestei
Illllraturi" ([7], p. 175). Pentru cautatorii pietrei filosofale,
"'oyele ~i Regina erau sulful ~i mercurul, lupul cenu$iu -
IIllimoniul, siingele balaurului - tinctura de aritimoniu,
flu-relefilosofilor - focui. Fraze intregi aveau 0 cu totul
,Ill\.semrificatie decat cea accesibila neofitilor. Bunaoara :
llevoie de ~apte vu1turi ca sa lupte impotriva leului"
123
insemna "pentru a sublima mercurul trebuie sa-i mare~tl
000, 001, 010, all, 100, 10.1, 110, 111
puterea de §apte ori". I formula se verifica dinnou : L = 3; N = 23 = 8.
Dar, la drept vorbind, simpla substituire a unor tel' Tot'astfel, secvet:ltele binare de lungime 4 §i, respectiv,
meni ramane 0 stratagema naiva. Exista scrieri disimu· I vO'rfi in numar de 16 §i,' respectiv, 32, cu ajutorullor
late bazate pe tehnici incomparabil mai subtile, ca, dc' Ilutiindfi transmise tot atiitea mesaje.
exemplu, "codificarea biliterala" conceputa de filosoflll In cazul de fata interesul criptografului era de a codifi-
englez Francis Bacon (1561-1626). in tineretea sa dc' ,'I atilt literele alfabetului latin cat §i cele ciiteva semne de
agent diplomatic, al reginei Elisabeta la Paris, autorul di' Ilunctuatie de uz curent, adica putin peste 30 de mesaje
mai tarziu al renumitului Novum Orga,num a imaginat (l lomentare, ce~a ce, precum am vazut, se poate realiza
metoda de transmitere a mesaje10r prin intermediul unl\ flliosind cuvinte ale unui cod binar alciituite din cate 5
text arbitrar, total anodin, fara nici cea mai mica legaturo Imboluri.
cu continutul ce trebuia comunicat. in ce consta aceasta'~ Pentru exemplificare, sa consideram codifiearea
Depe§ele expediate de Bacon erau scrise eu alfabettll III'matoare :
latin, numai ca pentru fiecare caracter se utilizau doui
variante grafice w~or diferite, semnificatia deosebirilOi 0100~ 0
01010
01000
01101
" 00000
01100
01111
On10 vT
XU
R
$ NM
S I
JPK10110
10111
10011
10101
01011
10000
~OOOI
10100
10010 y , 11000
dintre ele fiind cunoscuta doar C II
U
It oono
II; celor
00010
00011
00100
00001doi ,corespondentL
OQ101
00111 L z 11001
Pentru a simplifica intelegerea metodei eriptografice, ca ~I 11010
pentru a face mai lesne peteeptibila legatura cu codifl 11011
carea binara din informatica actuala, yom distinge intn' 11100.
cele doua variante eu ajutorul indicilor a ~i, respectiv, 1. ! U101
Litera a putea sa se prezinte, astfel, atiit sub forma ao cal ? 11110
~i sub forma al, litera b aparea uneori ca bo, alteori ca hI blanc 11111
~i a§a mai departe, fiecare caracter avand 0 ipostaza df'
tip a §i una de tip 1.
Un alt element ce trebuie retinut este ca fieearei litet'(' Transcris in codul de , I
mai'1 sus, ,mesaJ'u\' "Foe !" se
jll'czinta asHel : 0010 1;01110,000 1011111111110t. Daca
din mesajul secret ii corespunde au in textul aparent ca.1 \lucon s-ar fi multumit cu ud asemenea cifraj simplu,
5 caractere. De ce tocmai 5 ? Bacon observase ca, intr-till lI\(ltQdasa criptografica nici n-ar fi meritat sa ne retina
cod binar, numarul de seevente diferite ce pot fi seris .Ientia. Caracterul ei inedit consta intr-o alta idee, mult
depinde de lungimea L a aces tor secvente potrivit unc,1 Il1lli ingenioasa. E yorba, cum am mentionat dintru
legi de forma : N = 2L. De pilda, euvintele de cod d~ 1I1()eput,de disimularea mesajului indaratul unui text
lungime eg§lla eu 2 sunt in numar de 4, §i anume :
lIIodin. Fieacesta inceputul poemului Luceafarul de M.
00, 01, 10, 11 1'.Hlinescu:
Aici L = 2 ~i N = 22 = 4. ,,Afost odata ca-n pove§ti
Daca adaugam acestor secvente un al treilea elemenl A fost ... etc."
acesta poate fi sau un 0, sau un 1. Plasand, pe rand, mill
intai cifra 0. §i apoi dfra 1 inaintea perechilor enumeralr Ne-am limitat la primele 25 de caractere, intrueiit
mai sus, numarul total de cuvinte de cod distinete se V" IIl,"sajul "Foe !", scris dfrat in codul binar de mai sus,
dubla: Ilprinde numai 25 de simboluri de tip a sau 1. In erip-

124 125
tograma noastra, pentru fiecare dintre literele din frag.
mentul ales vor fi utilizate fie varianta de tip 0, fie cea d('
tip 1, in functie de informatia binara pe care pozititl
respectiva trebuie sa 0 transmita. Mai limpede : pentru 1\
comunica mesajul cifrat 0010 10111 000010 111111110 I,
yom incepe caligrafierea versurilor poemului cu un carae
ter a de tipul 0, urmat de unfde tipul 0, de un 0 de tipul
1, un s de tipul 0 ~i a~a mai departe. Aspectul grafi(1
rezultat al textului poeziei :
aofoolsotl 00dIal tl aacoaonoPI00v Iel ~Itl i;al fl0Isotl
I "orespunzand unor grade diferite de apropiere a utiliza-
permite criptanalistului sa evidentieze secventa binar
00.10 10111000010 1111111101 care 11va conduce, dupli
aplicarea regulilor de corespondenta listate anterior, Iii
descifrarea mesajului secret.
In perspectiva istorica, ideea lui Bacon, care i-a imprc
sionat pe contemporanii filosofului numai prin posibili
tatea pe care 0 ofere a de a se transmite orice.mesaj prill
intermediul oricarui text, e considerata astazi drept va
loroasa §i pentru ca premerge, cu mai bine de trei veacuri,
modul de operare a calculatoarelor electronice. Se ~tie en
acestea stocheaza ~i prelucreaza datele sub forma binara,
ca secvente alcatuite doar din cifrele 0 ~i, respectiv, I,
procedeu extrem de practic, avand in vedere faptul en
orice componenta elementara a sistemului e susceptibiln
de a se afla fie in stare activata, fie in stare de repaos. g
suficient sa notam cu 1 prezenta factorilor fizici activi d('
genul curentului electric sau al magnetizarii ~i cu 0
absenta acestora, pentru ca tot ceea ce se intampla in eir
cuitele sau unitatile de memorie ale eomputerului sn
poata fi deseris prin .§iruri de valori binare. Pentru a Sl'
putea "conversa" eu calculatorul, trebuia sa existe insli
posibilitatea transcrierii in acest cod binar nu numa! Ii
datelor ce ii sunt incredintate spre procesare, ci §i II
instructiunilor de prelucrare a informatiilor respective,
Abia in acest context ni se releva importanta ie~ita dill
comun a descoperirii lui Bacon, care raspunde afirmativ
la intrebarea daca e cu putinta ca orice text sa fie serif!
numai cu ajutorul a doua feluri de semne.
126
Desigur, manuirea de catre utilizatorul uman a unui
baj binar ar fi extrem de greoaie. Ea a fost, de altfel,
ercata, cu slabe rezu1tate, lainceputurile istoriei tehnicii
calcul. Nemultumit de aceasta prima experienta, omul
a dprit, firesc, sa se poata adresa ma§inii intr-o limba
t mai apropiata de cea "de toate zilele". Faptul a condus
apadtia limbajelor de programare, alcatuitedin expre-
imprumutate limbilor naturale.
In ,eele din urma, s-a ajuns la solutia coexistentei in
Uo.logulom-computer a trei niveluri lingvistke distincte,
Inru1ui de intimitaiea proceselor logice din "mintea" parte-
lIeru1ui sau neinsuf1etit : .
_ Nivelul 0 sau limbajul ma$ind reprezinta stratul cel
lI1aiprofund al ierarhiei de limbaje prezente in activitatea
t:omputerului. Este forma de codificare in care se trans-
IIlit ~i se prelucreaza informatiile in circuitele interne ale
ma~inii. Caracterul sau strict numeric (baza de numeratie
fUnd 2, ca in codul binar prezentat ceva mai inainte, sau
\In multiplu al acestuia, de regula 8, 16 sau 64), i1 face
tlifidt de folosit ~i de urmarit de catre utilizatorul uman,
('Ilre, in general, nici nu are acces la procesele ce se
llcsfa§oara la acest nivel. '
- Nivelul 1 sau limbajul simbolic constituie ocodifieare
Ilr~grad superior limbajului-ma§ina. Acesta e~te partial
:ce,sibil utilizatorului, daca el, dore~te' sa intervina in
unele mecanisme intime de memorare §i transfer al in for-
lIIatii:lor. Limbajul simbolic face apel, pe langarepre-
nta-rile numerice, ~i la simboluri literale, dar programele
lcdaetate cu ajutorul sau sunt extrem de lungi ~i prezinta
pnrticularitati specifice fiecarui tip de calculator, ceea' ce
Ingreuneaza utilizarea lor eo. atare decatre persoane
llcinitiate in ingineria de sistem a eomputerului respectiv.
1.1\ randul sau, niei sistemul de operare al calculatorului
IIn Ie poate utiliza in mod direct, ci trebuie sa Ie traduca
11I0.1 intai in codul sau intern de lucru, care este limbajul-
1I1a~ina.Aceasta traducere se efectueo.Za automat, cy. aju-
Imul unui program special, conceput de constructorul
lIIa~inii, ce poarta numele de ASAMBLOR (ASSEMBLER).
127
 - Nive1ul 2 sau limbajul de programare propriu-zitl
reprezinta forma de codificare ~i transmitere a informatiel
cea mai apropiata de specificul comunicarii verbale. Princl
palele limbaje de programare (ALGOL, FORTRAN, COBOL, BASIC,
PASCAL, ASSIRIS etc.) utilizeaza cuvinte ~i expresii ale limb I
engleze, a1aturi de cifre §i simboluri matematice. Indepen
dente practic de tipul ma~inii careia i se adreseaza, instrur
tiunile scrise astfel ~evin accesibile calculatorului prill
intermediul unui program de trad.ucere denumit COMPILi\
TOR, care Ie transpune in limbajul simbolic propriu nl
ma§inii. Acesta este motivul pentru care, daca program I Ii
ASAMBLOR al computerului este unic, in schimb COMPILi\'
TOARELE trebuie sa fie tot atatea ca.te limbaje de progra
mare dorim sa "inteleaga" calculatorul. Alaturi de tradu
eerea propriu-zisa, COMPlLATORUL efectueaza ~i 0 verificare (I
corectitudinii formale a programului propus de utilizatoll
semnaland erorile de sin taxa comise de acesta. Procesul Ul
traducere presupune, de asemenea, detalierea §i explicl
tarea instructiunilor din programul-sursa, care prezinta Ull
grad de concizie avansat, indicand nu ata.t operatiul\\
logice sau aritmetice propriu-zise, cat, mai degraba, etapr
ale algoritmului ce nu pot fi incredintate blocului de cal
cuI, fara dezvoltarea ~i explicitarea pana la nivelul
operatiilor elementare a ideilor generale pe care Ie exprim~
A§a se §i explica faptul ca programul scris in limbaJ
ma§ina este incomparabil mai lung §i mai stufos deca.t cl,1
redactat in limbajul de programare de nivelul 2.
Traducerea instructiunilor, insotita· de imbogatin'lI
informationala prin detalierea fieearei operatiuni in partt',
i~i afla un analog in modul in care sunt tratate pe diferilt'
paliere ale sistemului nervos central ordinele elaborate <If
scoarta cerebrala §i adresate diferitelor organe efectorll
In capitolul 6, vorbind despre gate-keeper-ii interni cal
filtreaza informatiile vehiculate pe reteaua legaturil(lI'
ney. onale, am mentionat un principiu functional, dellli
mit[ re ula convergentei,. care guverneaza circulatia infO!
matiei dinspr peri~catre centru. Traseul invers, de 1'1
cortex spre sistemul muscular, sta sub semnul unei all
reguli, cea a divergentei. In conformitate cu aceasttll
128
tructiunile ce pornesc de la scoarta cerebrala sunt
.tpuse pe parcurs un or operatii succesive de detaliere,
mpletare ~i particularizare, ce fac posibila rezolvarelJ.
Inpleta §i precisa a sarcinilor locale, pe baza unei sirr(-
Ie indicatii. eu caracter general, elaborate "in mare" lia
I\lvelcentral.
Astfel, cand dorim sa ne iscalim, ordinul care porne§te
I" la scoarta cerebral a catre mu§chii mainii are initial un
'''pect sumar :';?ilaconic : ,,8emneaza !". Executarea prac-
11c~1\ a operatiunii presupune insa actiunea coordonata a
lIIui mare numar de mu§chi, ata.t ai mainii 1?i
Ill.ebratului cat. ~i ai ochilor, care controleaza printr-un
fr'lldback permanent modul de indeplinire a dispozitiei
I'limite. Pe calea descendenta ce vine dinspre cortex,
IIl'care palier distinct al sistemului nervos central (emis-
1~ldecerebrale, diencefalul, cerebelul, tlunehiul cerebral,
IInduva spinarii) l:',1iaduee eontributia la imbogatirea eu
t1llununte semnificative a informatiei initiale. Pe ce se
IIIIzeazaaeeasta posibilitate 'i)
n unitatea proprie de memorie a fiecareia dintre
11II matiunile mentionate se afla stocate programe, elabo-
ll'l; in timp, vizand exeeutarea unor aetivitati cu caraeter
I" lut~na,I ce eonstituie rodul unor procese . de invatare
Ir'llfal;?urateanterior. In zadar, scoarta cerebrala a unui
IIlnlfabet da mainii ordinul ,,8emneaza !". Actiupea nu se
pllnte finaliza tocmai din pricina inexistentei la celelalte
IIlvduri a repertoriului de subrutine indispensabile ducerii
I" bun sfan;;it a sarcinii incredintate. Cand· umblam,
I'Il11emin mi~care circa 80 de mu~chi diferiti, supu:',Ii unei
IIqrdonari complexe, fara a fi insa con§tienti de tot acest
IllI'canism complicat, ci doar de simplul fapt ca dorim sa
II deplasam. Tot astfel, 0 instructiune de program
d.csata sistemului de operare al unui calculator
wezinta numai 0 indica tie generala, ce nu poate fi
oIllSala indeplinire fara interventia pe parcurs a unor
I,tante care sa imbogateasca :',Iidetalieze ordinul global
II care ea i1 rep'rezinta. Multitudinea de subrutine arit-
lid ice ~i logice incluse in soft-ul calculatorului joaca aid
II 1'01similar celui al programelor interne stocate de
129
 verigile infracortica1e ale sistemu1ui nervos, ca urmare II
formarii unor deprinderi psiho-motorii cu caracter d('
automatism, ce ies de sub contro1u1 direct a1 con§tiintei.
Sa nu uitam ins a ca §i aceste activitati, ajunse reflexe, all
inceput prin a fi con§tiente, copilu1 care invata sa umbl!'
sau sa scrie avand 0 cu totu1 alta participare mentala ~I
afectiva la actiunea pe care 0 intreprinde decat adu1tul,
pentru care atari operatii rutiniere au fost impinse III
zona gesturilor ma:;,;ina1e.
Scrierile cifrate au 1a baza aplicarea unor reguli biuni
voce de substitutie, pe care cripto10gii Ie denumesc generil
cifruri, de§i ele pot opera cu simbo1uri de orice fe1, fie ell
cifre, litere sau figuri geometrice arbitrare.
Cifrarea cu ajutorul chiar al cifrelor are tradilll
stravechi. Istoricul Polybius, la care ne-am mai referit 111
capito1ul precedent a elaborat 0 metoda criptografic
bazata pe 0 matrice patratica ce-i poarta numele : carelli
1ui Po1ybius. E yorba de un tabe1 cu 5 linii §i 5 COlOall!,
numerotate :;,;iuneIe §i celela1te de la 1 1a 5, in casu tel
caruia se scriau litereIe alfabetului, in ordinea lor conslI
crata sau intr-una aleatoare. Fiecare litera a textu1ui ,(,
urma sa fie cifrat se inlocuia cu un numar a1catuit dill
rangurile liniei §i, respectiv, coloanei 1a intersectia cafOl
se gasea litera cu pricina.
1 2 3 4 5 'Illite ~ansele sa corespunda articolului definitthe. Deve-
1 L
G
A W
R 0I
BJZ
0
yS
H
U
E
C
T
X
M
N
-
V -
K
F
P 2
3 if'xtelor cifrate Cll ajutorul careului lui Polybius, lucnl
4 nnstituie 0 cucerire recenta. 1ntr-o carte, astazi pierduta,
5 I mtocmit prima statistica a literelor din limb a araba
Astfe1,numarul 11 n reprezinta pe A, numaru1 24 - I
I, numarul44 - pe T §i a§a mai departe. Mesajul "FOC"
lit: 2135 13. Initial, careu11ui Po1ybius a servit 1a trans-
Il<:reade §tiri pe timp de noapte cu ajutorul torte10r
linse, un "operator" putand sa tina in fiecare mana
Illximum 5 fadii, ceea ce Ii perrnitea sa comunice prac-
orice rnesaj, 0 data stabi1ita conventia ca tortele din
'rlna dreapta indica prima cifra semnificativa §i ce1e din
IiII1gape cea de a doua.
I :ifrajul realizat in acest fel prezenta insa 0 deflcienta
'lilUna tuturor codurilor simple de substitutie (ca, de
mp1u, cel al1ui Cezar, pomenit deja in cap. 3) : cunoa.:;,;-
lI~astatisticii literelor in limba scrisa respectiva face
lI'libila "spargerea" eu u§urinta a cifrului. Cum anume ?
I~suficient sa ne reamintim foarte cunoscuta povestire
lui E.A. Poe, intitulata C(irabw~Lll de aur, unde ni se
I:tteaza modul ingenios in care eroul principal a izbutit
decripteze documentul cifrat referitor 1a locul unde
,II i\tul Kidd i§i ingropase fabu10asa comoara, Ideea era
l, intr-un text de 0 oarecal'e Iungime, frecventele litere-
111 trebuie sa se apropie de cele general valabile in limba
Ilisa. $,tiut fiind faptul ca litera !: e~t~ cel mai des fol?sita
IIte~~j).JL~gl~~i!jLt.!~ru valab117:dea.Iunihteri, §i
I"'lltru limba romana), era de a"]teptat ca semnul eel mai
11':-1 intiilnit in)rergamentul batranului corsal' sa. it repre-
Inte
1111 pe e. Unsegrup
e:;,;icare repetade de
treiunsemne,
numardintre care ultimul
mai mare este\
de ori, aveat
'lI'o.Uastfel cunoscute :;,;isemnele care codificau 1iterele t ~i
" dupa care sarcina cliptanalistu1ui improvizat era din ce
IIIce mai u~oara.
Procedeul imaginat de E.A. Poe este perfect aplicabil :;,;i
Illservat inca demult, cad inventarele de frecventa nu
IIllitulata Melnualullimbii secrete invatatul arab Al Khalil
11)5], p. 31). Datorita un or criptologi, ca Sicco Simonetta
I Giovanni Batista Porta, lim.ba italiana poseda inca din
eolele XIV-XVI inventare complete nu numai ale
1lll'relor, ci f,.)iale digramelor (perechi de caractere succe-,

130 131 I
I
 sive). Criteriu1 frecventei a stat ~i la baza elaborarii "alfu enta in texte deciit A, este notata in patw fe1uri
betului" Morse, autorul sau redescoperind, intamp1atol', lte : 16, 21, 22 ~i 66, iar 0, utilizat ceva mai rar, in
pe cand i~i vizita un prieten tipograf, comportamentlll Il\ai doua feluri : 41 ~i 42. Rezuitatu1 e 0 diminuare a
statistic diferit a1 diverse10r litere. Din observarea vitezd ente10r ridicate, care "sar in ochi", ~i ingreunarea
.diferite de golire a cutiilor in care tipograful pastra carat' iderabila a procesu1ui de decriptare .
tere1e de plumb ell care luera, inventatoru1 a tras con rezistenta mult superioara a codificarii se realizeaza
c1uzia ca, daca dore~te sa minimizeze numarul de sem 'utorul cifruri10r polial[abetice, a caror concepere 0
nale telegrafice folosite, va trebui sa tina seama d,' nlm personalitatii fascinante a lui Johannes van
frecventa proprie a fiecarei litere. Este motivul ce a dete!' enberg, cunoscut sub numele de Trithemius (1462-
minat a1egerea semnalelor e1ementare. $i - ca simbplUlI 16). Ales 1a numai 21 de ani staret al manastirii din
ale caracterelor e (cea mai frecvent folosita vocala) ~l, IlOnheim,pe care a.pre1uat-o intr-() stare dintre cele mai
respectiv, t (cea mai frecventa consoana). Inice,tanarul calugar avea sa dovedeasca nu numai un
Afirmam mai sus ca neuniformitatea tnarcabil talent de administrator, ci ~i 0 sete uimitoare
frecventelol
litere10r face din cifJ-area cu ajutoru1 careului 1ui Po1ybiun unoa~tere ~i 0 ingeniozitate fara limite, care i-a adus
un procedeu criptografic foarte vulnerabil, pe care nk '\ renume european (nu mai putin vestitu1 Paracelsus i-a
dispunerea diferita a literelor in tabel ~i nid schirnbaw t e1ev) ~i protectia unora dintre mai marH Iumii
numerotarii coloane1or nu reu~esc sa 11amelioreze. Exis'l paratul Maximilian I-a invitat 1a unu1 dintre caste1ele
insa posibilitatea ca, prin marirea dimensiunilor patratu Ie de pe vale a Rinului, unde se spune ca Trithemius ar
1ui, sa se produca 0 uniformizare re1ativa a frecvente1ol, cut-o sa apara, intr··o incapere intunecoasa., pe sotia
ca in exemplul de mai jos : rtmcta a suveranului, Marie de Bourgogne). Rezistand,
'I greu, tentatiei de a prezenta mai pc larg figura acestui
1 2 3 4 5 6 IAt de tipic om al Rena~terii "mai faustic de cat insu~i.

,EU
JA H
S
M
R
V
D
B
G
P
F
C
K
XI0--
L
IE
E
T
W
N
Y list" ([7]. p. 138), pc care I-a ~i Gunoscut personal, dar
.
1 A nu a indraznit sa 11infrunte, trimitem pentru ama-
IIlltesuplimentare la cartile 1ui Io~mPetru Culianu ([31J,
2 II, 226-244) ~i Alex:andrian ([7], pp. 135--142).
h;.toricii cripto10giei sunt unanimi in a-I acorda lui
3 llithemius un ro1 capital in crearea 'discip1inei lor.
4
Illlferent daca, a~a cum se sustine, tratatele sale intitu-
,It. Polygraphia ~i Steganographia (din gr. steganos =
5 IlJperit, ascuns) urmaresc sau nu, sub aparenta unor
llrocupari consacrate scrierilor secrete, proiectul teologic
6 IIIhitiosa1 unei ange1010gii complete ([7]. p. 139), proce-·
hllile criptografice imaginate de savantul abate bene-
IIItin sunt deschizatoare de drumuri pentru intreaga
IIllltic ulterioara a dorneniului. DaC[l justetea compli-
Aid, la prima ocurenta a unui A, e1 este in10cuit prJII Idor sale calcule, care I-au dus 1a conc1uzia ca sfar~itul
II, la cea de a doua prin 12, Jar la cea de a treia prin 6~, lI11li va surveni in anul 2235 ramane de verificat, in
dupa care se reia prima substitutie. Vocala E, mill 11I1nb, cifrurile create de el prezinta interes ~i in zilde

[33
132
 noastre. Tabelul de mai jos indica modul in care se poat! Ideea cheilor nu ii apartine lui Trithemius, ci italianu-
prezenta un cifru polialfabetic : liltBellasio, autor al unei lucrari de criptografie intitulate
, /)ero modo di scrivere in cifra con jacilita, prestezza e
JMI
0SNETLU
IK
G
HP
Alfabet 0W
D
G
M
U
L
V
T
F
N
F
R
XE
S
P
C
Y
Z
W
R J M
N
E
B
D
A
C H alfabetice
$iruri
\':H"'r£l
GI
E:, K
L folosite pentru dfrare I,lrezza, care a aparut Ia Venetia in 1553. Pana la
"in darU r§itul secolului al XVI-lea, teoria cheilor a mai cunos-
lit contributiile decisive ale unor G.B. delta Porta (1535-
IfI15)-§i Blaise de Vigenere (1525--1596). Nu yom urmari
II continuare aceasta filiera, pentru ca scopul nostru nu
Ietrasarea unui istoric al criptologiei. Acesta ne intere-
lza numai in masura in care prezinta puncte de tan-
nta cu istoria conceptelor din sfera comunicarii.
Cifrajul a reprezentat, dupa cum am vazut, un mijloc
,h- co<;lificaredestinat reducer.ii drasticc. a numarului be ..
"rfidaril~.£_ill:lQrmesaje, un mod de a conferi comunicarii

Coloana din stanga reprezinta literele textului (r

urmeaza a fi dfrat, iar celelalte - simbolurile alfabel ii'
succesive eu care aceste litere vor fi inlocuite, dfrul schilll
II!lstitutie
1111 caracter
hrlului
(eel denumit
cifrarii. Veehii
ebraicconfidential.
eu ultima, A
inloeuia prima
ATBA$ cuno§teau
iUde.i, care
peexistat
cea de1nSa
a doua
IIIn etc., iar eel dcnumit ALBAM imparteaalfabetul
§i ei litera a alfa-
cifrurile
altaeumotivatie
§i 0 --
de
penulti-
in doua
l
bandu-se practic la fiecare pas. Astfel, propozitia "De ( \Inrti egale ~;isubstituia primei litere din prima jurnatate
cade badea X", a carei stupiditate e scuzata de necesita!r \lIlma litera din jumatatea a doua §i a~a mai departe),
de a recurge, in alcatuirea ei, exclusiv la literele expliiI v(}au 0 reprezentarc numeriea a consoanelor ce a servit
prezente in coloana din stanga a tabelului, capata fomlll Illculelor kabalistice prin intermediul carora in Evul
GH FJ HDGL EFINH A, deloc lesne de decriptat, 0 data ct" ,"diu se spera ca textele saere l:,?ivor revela intelesuri
aceea§i litera din noul text are, la fiecare noua ocurent", c;unse a cafor Intelegere poate conferi ornului puteri
alta semnificatie (H inseamna, pe rand, E, C §i A). "Iraordinare (bunaoara vederea ingerilor sau chiar a
Alfabetele din exemplul precedent erau decalate Uill IlIlnratdbute personificate ale Creatorului). Ideea de baza
fata de altul cu doua pozitii, dar e posibila §i ordon<111 I<abalei (e~.J£.abbalqtl.,;,.;.jI::adi¥~..,..tJ.mlsmitere) em ae~ea
lor eu ajutoiul unei "chei", adica al unui cuvant seris I I'll 13(~.~..E~r~~~inta, lJn mes~Leodill£at,._acafui intelegere
prima linie ale carui litere sa constituie punctele de pi II cste posibila fani apliearea unor tehnici de deeriptare
care pentru §irurile alfabetice inscrise pe coloall t1(lCva:te;'Acest~aenlti in~prindpal,-de trei tipuri,.cunos-
Alegand, bunaoara, drept eheie cuvantul "codificare", Vii' \It(;~}:i1u}_y.mele de ghematria, notarikon §i temura ([33],
I'll, 239-240).
obtine urmatorul tabel polialfabetic :
ihematria presupunea Insumarea cifrelor corespun-
AK I0 ...........................
JAH
B
E
N
D
F
K
G D
I B
S
P
T
C
C
B
Z
R E
C 'I nare literclor ce alcatuiese un euvant, dupa care se
Z I ,\1 I tau aite cuvinte earaeterizate printr-o aeeea~i suma,
III Ideea ca intre ele trebuie sa subziste 0 legatura tainica
1'1\ prin inlocuirea unui termen eu aitul va ie:;;ila iveala

IIl>ulmistic profund aJ textului.

135
 No tarikon-ul interpreta cuvintele ca fraze abreviate, II. REDUNDANTA ~I DETECT AREA ERORILOR
formate din alte cuvinte, din care nu fusesera retinutc
decat initialele. Astfel se considera, de pilda, ca numek
lunii elul ascunde un verset din Ctintarea ctintcirilol
(,,Apartin iubi,tului meu ~i iubitul meu imi apartine mie"
VI, 3). 0 abordare asemanatoare se recunoa~te ill
alegerea pe~telui drept simbol hristic, pe baza tratarii in
stil notarikon a cuvantului grecesc ihtus ('IX8n) can
insemna pe!jte, dar putea fi interpretat ~i ca notarea abrc
viata a formulei Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu (~jl
Mantuitorul ('IllO"OUe; XptO"t6e;,8wu 'YtOe;, Lffit1lP), M;\I
aproape de zilele noastre, in Italia Rissorgimento-ului, Comentariile la schema Shannon,·Weaver din capitolul
strigatele de "Viva VERDI !" nu erau atat un omagiu adUli u insistat asupra a doua surse ale neintelegerii corecte
,celebrului compozitor de opera, cat exprimarea acoperit' mesajelor vehiculate in cursul unei comunicari. : neco-
'a ata~amentului pentru V(ittorio) E(mmanuele) R(c) 'IIddenta codurilor folosite ~i interventia zgomotului.
D'I(talia). hna deficienta poate fi inlaturata, eel putin partial,
In fine, temurci consta in anagramarea consoanelol, Int1"-un efort de acomodare, prin familiarizarea eu
Incipit-ul Genezei, "La inceput", care suna in ebraicn
lIodulde a comunica al interiocutorului, aspect care ne-a
"Bere~it" &i se scrie cu consoanele beth, re!j, aleph, §ill,
'Illnut atentia in contextul prezentarii celei de a ~aptea
yod, taw, era socotit drept echivalent cu "Capul casei",
xiome" a comunicilrii. Cat prive~te cea de a doua
rostit "Ro~ bait" ~i format din exact acelea~i caracten',
,lIedica, ~ansele de a 0 anihila total sunt minime, data
doar ca dispuse in alta ordine (re$, aleph, !jin, beth, yotl,
Ind omniprezenta bruiajului (macar ~i numai a celui psi-
taw). Prin temurci, jocurile permutationale, care i-all
ineantat intotdeauna pe oameni, tind sa dobandeascil "Illogic, ce, supravietuie~te chiar ~i in conditiile in care
tlllltecelelalte riscuri de perturbare flZica a semnalelor au
virtuti hermeneutice.
Metodele moderne de codificare nu au neglijat nil l inlaturate). Totu~i practica istorica, dar ~'i eea per-
nala a fiecaruia dintre noi, ne sugereaza 0 modalitate
acest capitol. Pe 0 tehnica de anagramare asemanatoal!
se intemeiaza combinatorica pasioilanta a eifrurilor (/ IlItivsimpla de a contracara efectele neplacute ale "zgo-
lutului". ,. .
transpozitie, anticipate tot de Porta in renumita sa carll',
De furtivis literarum notis. In aceasta ordine de idei :1
Cand avem de t~ansmis. cuiva la telefon un cuvant'sau
1111 nume important, a carui intelegere eronata ar putea
inscrie inlocuirea in mai vechile noastre coduri militare II
cuvintelor ARMATA ~i ROMANIA prin TAMARA ~i ARMONIA ([95],Ii Inn neajunsuri de un fel sau altul, procedam, dupa cum
95). I1tie,in fe1ul urmator : insotim rostirea cuvantului cu
kina de "enumerarea catorva substantive proprii (de
.hlcei, nume de persoane) foarte cunoscute, din ale caror
IlIltialese compune acesta. Pentru a fi siguri, de exemplu,
l'ermenul strain briefing e receptionat corect de per-
"llla cu care conversam, evidentiem literele din care este
IdHuit, pronunVind, cat mai clar : "Barbu, Radu, Ion,

136 13'7

Elena, Fanica, Irina, Nicolae, Gheorghe". Dar atilt noi cat
§i interlocutorul nostru §tim pre a bine ca, dintre cele mai
bine de 40 de foneme rostite, numai 8 prezinta interes din
punctul de vedere al comunicarii pe care 0 avem de facut.
Nimic nu s-ar fi pierdut sub raportul informatiei trans-
mise, daca §irul de nume de mai sus ar fi avut aspectul :
"Bismarck, Rembrandt, !lie, Emerson, Faulkner, Ipingescu,
Nansen, Gorbaciov" sau "Beethoven, Rubliov, Iorga,
Eratostene, Fellini, Ifigenia, Napoleon, Goethe", pentru ca
singurele elemente care contau erau sunetele cu care
incepeau numele respective. Tot restul era redundant,
adica superfluu, parazitar, imitil.Inutil ? Evident, nu, 0
data ce procedeul i1 ajuta pe interlocutorul nostru Stl
receptioneze mesajul exact in forma dorita de noi.
Semnele emise in surplus fata de ceca ce era strict nece·
sar pentru transmiterea informatiei nu conteaza suI
raportul continutului lor, dovada ca secventele de numc
de mai sus, atM de diferite intre ele, sunt resimtite drept
perfect echivalente, dar prezinta 0 mare importanta ill
ceea ce prive§te asigurarea unei receptii fide1e.
In limba, redundanta este omniprezenta §i nu e delo<;
greu de observat ca un nivel mai ridicat al ei se asociaza,
aproape intotdeauna, cu 0 posibilitate sporita c1v
detectare §i inlaturare a erorilor. Romana prezinta, dr
pilda, un larg repertoriu de marci ale plurarului substan·
tive1or, caracterizate prin grade de redundanta diferite.
Pluralul rate nu poate fi considerat redundant, 0 data c('
nu se serve§te decat de 0 unica modificare fonematica (ll
lui a in e) pentru a ne avertiza ca termenul se refera I:t
mai muIte obiecte de tipul desemnat prin cuvantul rat(J,
In comparatie cu el, pluralul fete prezinta 0 oarecan'
redundanta, intrucat, fata de singularul fata, difera prill
doua foneme, fara ca modificarile survenite sa aduca vreo
informatie in plus, in afara celei de ,;plural". Forme cafor/'
sau feta ar fi putut foarte bine reda valoarea gramaticall1
respectiva, nemaifiind necesara nici 0 marca suplimen
tara. Exista insa §i pluraluri de forma broasca-brow;;(jl
sau, §i mai §i, masca-ma~ti, dintre care primul comporl
3 §i eel de al doilea 4 modificari ale fonemelor cuvantulu"
138
I.,i nici aici informatia transmisa nu este eu nimic mai
Itogata dedit in cazul marcilor unice de tipul rate, sena-
" crocodili.
Pe de alta parte 1nsa ipostaze1e mentionate ale plu-
,.Iutui romanesc nu sunt catu§i de putin echivalente din
Ilunctul de vedere al rezistentei lor la agresiunea zgomo-
IIIlui.Jntr-un atelier mecanic in plina activitate, §anse1e
o persoana care aude rostindu-se pluralul rate sa i1
Illnfunde cu singulalul rata sunt, indubitabil, superioare
lelor ca mu§ti sa fie luat drept masca. Cu cat cele doua
Inrme gramaticale difera mai mult una de alta, cu atat
I,robabilitatea confundarii lor seade sau, altfel spus, un
Illus de redundanta
IlLmsmiterea intocmai asigura un plus
a mesajului. de incursiune
0 mica siguranta in
in b
V
Ir.oriacodurilor binare ne va ajuta sa intelegem mai bine ~
IIlccanismele prin intermedinl carora fenomenul de
Il'dundanta contribuie la detectarea ~i corectarea erorilor
tie transmisie.
Faptul ca discutia de mai jos are in vedere numai
tructuri lingvistice booleene (George Boole [1815--1864]
fost matematicianul care a formalizat logica aristotelica
hlvalenta, propunand notatiile numerice 0 pentru fals ::ji
I pentru adevar ~i a introdus in matematica structurile
1'llnOScute astazi sub numele de algebre booleene) nu
lrcteaza eu nimic generalitatea rezultatelor, avand in
Yl'derefaptul ca exista intotdeauna posibilitatea" traducerii
IIIlui cod oarecare intr-unul binar. Ne-o dovedesc nu
IIl1mai codificari binare savante, precum eele ale unor
Iltncis Bacon sau Samuel Morse, 180 care am mai facut
rerire in capitolele precedente, ci ~i practici stravechi de
Ilflunicare, de felul scrierii zise ogamica, dupa nume1e
1,,1 Ogam, legendarul inventator al scrisului din mitologia
Itica. Constand in crestaturi exeeutate pe muchiile
hlocurilor de piatra., notatia aceasta merge chiar mai
I"parte decat descoperirea Iui Bacon, deoarece reduce
pcrtoriul de semne utilizate la un singur element, eel de
I doilea "caracter", indispensbil, al eodului binar fiind
Idllr absenta acelui unie semn. Analogii cu codurile
Illare intalnim §i In comunicarea cu ajutorul tam-tam··
139
ului, bazata pe emiterea a numai doua tipuri de sunete,
denumite, in funetie de inaltimea lor, "glas barbatesc" ~i
"glas femeiesc", preeum ~i in "scrierile" cu noduri. (emisi~
unea TV "Memorialul Durerii" a popularizat performanta
savantului atomist George Manu, care, in inchisoare, a
"seris" eu noduri, din memorie, pe un ghem de ata, intre-
gul text al Constitutiei Statelor Unite ale Americii).
Raspandirea aetuala a eomunicarii digitale, ce
opereaza eu coduri binare, se explica prin faptul ca 0
buna parte a canalelor artificiale de transmisie
functioneaza pe baza de impulsuri (electrice, magnetice,
aeustice, optice sau de alta natura). Prezenta ~i, respec-
tiv, absenta impulsurilor eonstituie, in acest caz, sin-
gurele doua stari pertinente ale sistemului, care pot jj
notate cu 1 §i, respectiv, cu O.
Vom numi cuvdnt de cod orice secventa alcatuita din
elemente apartinand multimii-alfabet {O,l}. De exemplu:
001, 11000101 §i 0000 sunt, toate, euvinte de cod. Dup~
cum se observa, ele au lungimi diferite. Codurile care
admit asemenea cuvinte inegale se numesc neuniforme,
Unul dintre cele mai cunoscute este codul Morse, in care,
a§a cum am mai aratat, literele cu frecventa mai man'
sunt codifieate cu ajutorul unor secvente mai scurte dl'
semnale decat literele mai rar folosite. Recurgerea III
coduri neuniforme poate, a~adar, spori randamentul
transmisiei, majorand cantitatea de informatie furnizal
destinatarului intr-un interval de timp dat.
Ideea lui Morse nu face, in fond, decat sa redescope)'f'
un principiu de economicitate subiacent structurii stati~l
tice a oricarei limbi, conform caruia cuvintele cele mai dell
folosite sunt §i cele mai scurte. Pronumele personale I}
reflexive, ca §i conjunctiile ~i prepozitiile de uz curenl
sunt, aproape fara exceptie, monosilabice. 0 cercetal'
intreprinsa pe texte redactate in 127 de limbi diferite ([2~1
apud [93], pp. 273-272) de cMre lingvistul S.(
Chebanow a demonstrat ca, in toate limbile de origiJlI
indo-europeana, repartitia cuvintelor dupa numarul 101
de silabe respecta legea de distributie statistica a iii
Poisson. La noi, profesorul Solomon Marcus a pus in cvl
140
lcnta faptul ca limbajul poetic se serve§te de cuvinte mai
urte dedH proza artistica (in Luceafarul 58% din text
usta in cuvinte monosilabice, pe cand in_Hanu Ancutei
;estea nu acopera deeM 45,5%) §i ell. eele mai ridicate
vlllori ale lungimii medii a cuvintelor se intalnese in tex-
,('Iede specialitate (2,34 silabe in in.dreptarul ortografie §i
Ie punctuatie, fata de 2,15 la Sadoveanu §i 1,6 la
rnineseu §i Arghezi) ([93), p. 274).
Codificarea uniforma, in care toate cuvintele au aceea§i
hmgime, este, evident, mai neeconomica, dar prezinta un
vantaj care, in anumite imprejurari, se poate dovedi
hotarator : separarea unitatilor semnificative din §irul
mntinuu de simboluri al unei transmisii neintrerupte
te mult mai lesnicioasa, iar constructorul unui cod uni-
(lrm nn trebnie sa ia nici 0 precautie speciala, spre
Ic'osebire de colegul sau care elaboreaza un cod neuni-
rorm §i care trebuie sa aiba grija ca parti ale unor cuvinte
I nu poata fi interpretate drept cuvinte de sine
f1ltatoare, pentrn a nu da loc la echivocuri semantice
IIparMoare. in limba scrisa S-fl, simtit nevoia introducerii
hll1ncnrilor intre cuvintele alaturate tocmai pentru a se
l"vitaconfuziile ce pot aparea dintr-o segmentare ina.dec-
vllta. Se :;;tie cate probleme a ridicat exegezei biblice fap-
1111 ca cele mai vechi manuscrise, atat ebraice, cat §i
I'ccc§ti, nu rnarcau prin spatii libere limitele dintre
Illvinte. Chestiunea nu s-ar fi pus, fire§te, in ipoteza ca
Illllba a1' tl fost un cod uniform. Dupa cum s-a vazut, un
IJlerit indiscutabil al sistemului de codificare i.maginat de
I'lnude Chappe pentnl telegraful sau optic era tocrnai
ll'ela. de a fi alocat exact doua semnale fiecarei unitati
I'mnificative a textului transmis. In felnl acesta, "emisi ..
lit lea" putea fi facuta continun, fara pauze intre
IIl1lllevrele dispozitivului cu pricina, urmand ca, la
Illcheierea operatiunii, ~iml numeric obtinut s~ fie seg-
Ill!;ntat in modul eel mai simplu, prin grnparea doua cate
tuua a configuratiilor observate.
Cele ce urrneaza se refera, in scopnl simplificarii ana-
IIl.d, exc1nsiv la codurile binare uniforme.
141
 asa de joe. 0 lovitura u~oara \n piciorul drept al parte-
Cunoa§tem deja, dintr-o discutie anterioara (v. cap.; fl
erului poate insemna un 1, in timp ce un contact scurt
pag. 123), cum se poate caleula numarul total N df~
U piciorul sau sUing - un O. Neajunsul rr~etodei ar con-
cuvinte binare de lungime L data. Formula stabilita .'J' ta in numarul earn mare de semnale tactile necesare,
tunci era:
iropla annntare a eelor dnd carti ce ne-au fost dis-
N=2L,
tribuite la inceputul jocului presupunand 25 de lovituri,
(11.1)
e risca sa-l cotonogeasca de-a binelea pe complicele
nostru !*
Sa presupunem ca. avem de transmis 32 de mesaje Codul de mai sus este unul complet, in sensul ea
diferite. Acestea ar putea fi, de exemplu, valonle ca.rtEoJ
tribuie semnificatii distincte tuturor combinatiilor posi-
de joc ce ne-au fast repartizate la incepatul U!,d partidt'
bile de lungimea considerata. Nu se mai poate construi
de poker. Potrivit re1a.tiei 1 L 1 va 11suficient Sft apel~\m 1;:]
hiciun alt cuvant binar cu dnci pozitii in afara eelor enu-
cuvi,nte formate din cate 5 silnbolUli de tip a sau 1 pen
merate. Sistemul e, fire~te, economieos, 0 data ce "pune
trn a putea comu!"lica unui partener de joc nmnd('
la bataie" toate posibiHtatile, -ciaI'el prezinta §i un defect
cartilor pc care Ie avem in ma.na. lata 0 posibila. coditka:',
a acestora : major: orice distor~iune datorata interventiei zgomotului
de pe canal (sub masa mai sunt ~i alte picioare, pe care Ie
asul
darna
10de
8798lO'de
valetul de
dede01000
00101
de
01100
trefla
tref18.
trefli:'l.
t.refla
00011
01001
00001
01110
01111
11110
11101
00110trcfla
00111
10110
1011
1.0101
0101.1
110U1111
de
10011
01010
00100
11001
11000
11010
10100
00000
00010
10000
JOO01
10010
01101
11100 trefla
trefla putem atinge din gre~eala, ori care pot, la randullor, sa
7 de CU.p{ldama
riga pica pica
pica
d.epica
.t pica
pica
pica
treflat
Ie atinga voit sau neintentionat, pe cele ale omului nos-
tm, iar lipsa controlului vizual faciliteaza confuziile !) va
transforma un euvant al codului intr-un altul ee-i
apartine de asemenea. Receptorul nu va avea, in acest
caz, sa §tie ca pe urideva s-a strecurat 0 eroare.
Astfel, sa presupunem ea intentionam sa transmitem
mesajul "dama de pica". Interventia unei perturbatii de
natura sa afecteze 0 unica eomponenta. a cuvantului
poate face ca, in loe de 10101 aeesta sa capete forma
00101, in care caz va fi inteles ca "dama de cupa", sau
11101, care inseamna "dama de treflla", cum, foarte bine,
ar putea trece drept ,,8 de pica" (lOOOI), "as de pica"
(10 111), ori "valet de pica" (10 1O0), daea simbolul numeric
ronat ar fi cel care ocupa pozitiile a treia, a patra sau a
incea din secventa. Dupa cum se vede, codul nostru,
total lipsit de redundanta, e totodata lipsit ~i de capaci-
latea de detectare a erorilor de transmisie,
Scuzilndu··ne pentnl tentativa de a-Ilmping.~ pc citiJ-ol * nFacutul eu oehiul" (eu speeializm"ea, sa spunem, a eelui drept pen-
pc cai gr(:'~ite (dar, oare, a fnvdta r'lU inseanma, potr:"/i, lru 1 ~j a stangului pentru. 0) inJatura riscul eehimozelor sau a1 frae-
etimologiloI', "a initia intr-un viciu ?"), am putea sug':r,1 luri/or, dar poate da de giindit advcrsarilor ~i, oricum, prin mullimea de
drept canal de comunicare atingerea ell piciorul pc sui, f(rimase reclamate, va lasa impresia unui tic nervos ineurabil I

142 143
 Am afirmat ceva mai 1nainte, invocand exemple Cititorul nu are nevoie sa se sup una corvoadei de a
lingvistice eu valoare ilustrativa, dar nu §i demonstrativa, lfica, cuvant cu euvant =?ipozitie cu pozitie, justetea
ca prin introduce rea 1n. comunicare a un or elemente matiei de mai sus. Ajunge sa observe o. caracteristica
redundante spore~te siguranta receptiei corecte a. erala a secventelor semnificative cuprinse 1n lista =?i
mesaje1or. Sun tern acum 1n masuni sa argumentam urne aceea ca, in absolut toate, numarul de dfre 1 este
asertiunea, facand uz de mijloace mai riguroase. jar. I se va dezvalui astfel :;;i procedeul folosit pentru
Sa transformam codul de la pagina 136 intr-unul l.dueerea<::e1ui de al doHea cod din cel dintai : noul ele-
partial redundant §i sa aratam ca, 1n noua sa forma, cl lent adaugat la sfar§itul cuvintelor era ales astfel incat
devine apt sa detecteze aparitia unei erori simple aparute ma totalf:l.a noilor cifre ce Ie alcatuiesc sa fie un numar
1ntr-o pozitie oarecare a cuvintelor codului. Noua lista de lIvi~ibilcu 2. E limpede acum de ce aparitia unei eroci se
corespondente pe care 0 propunem. este urmatoarea : "detectata imediat : indiferent daca ea a produs trans-
lrmarea unui 0 in 't san a unui 1 In 0, rezultatul va fi un
97
810dedede
dama
7 de cupa va1etul
valetul
asul
'7
riga de001001
trefla
111111
111010
000000
000011
000101
100010
100001
100100
trefla
010111
010001
010010
001010
001001
001100
001111
01011.1
100111
110000
101011
101101
110011
101110
101000
110101
011110
011011
011101
111100
111001
trefla
011000
de
llOllO
'pica
de
pica trefla.
picatreflf:l.
pica
pica pica
trefla IIUlnarimpar de cifre 1, proprietate pe care nu 0 poseda
lid un cuvant al codului.
Conditia general a ce trebuie 1ndeplinita de un cod pen-
lru ca el sa. detecteze e erori poate fi obtinuta cu ajutolul
Illui concept simplu, cunoscut sub numele de di~,,>tcmta.

Ce se observa ? Mai 1ntai, ca, de data aceasta, cuvintek
de cod sunt mai lungi decat in cazul precedent. Sub rapOJ
bl1 eco(lomicitf:l.tii,noul cod este deci inferior celui vechi,
<:1
prezenta.nd 0 redundanta inexistenta anterlor. Apoi, C:l,'
once cuvant anl alege, inlocuirea numai a unuia dintJ ('
elementele ce-l com pun cu opusul sau (0 1n lac de 1 sau I
mming. daca
Indiferent EI se suntaplica
sau nuexclusiv
binare. codurilor uniforme,\ r
Priri. definitie, distanta I-lamming dintre doua cuvinte
Ir. cod este egala eu numarul total de pozitii in care doua
\Ivinte prezinta simboluri diferite. Cuvantul 'mama se
no. la distanta I-lamming egala cu 1 atat de plutalul sau
mame, cat I?i de varianta mu.ma sau de substantivele
Imna ~i rnasd, deoarece, in toate cazurile, partea neeo-
IIIlma este alcatuita dintr-o singura litera. In schirnb,
Illtre mamd'1i'i turc distanta are valoarea 4. Notiunea poate
IIIf'zenta interes I?i pentru teoria literara, 1ntrucat rima
l'l'esupune distante Hamming nenule intre secventele
I1n.le(a§a-numitele c1ausule) ale versurilor.
Distanta Hamming dint.re doua cuvinte de lungime L
l"lute varia in intervalul O-L, dupa cum ne-o arata §i
,'mplele, construite, de data aceasta, pe un alfabet
hillar: dH (0101, 0101) = 0; dB (OlOl, 0001) ,~ 1 ; dH (0101,
1110)= 2; dH (0101, 1011) 3; dH (0101, 1010) = 4.
==

in loe de 0) da na§tere unci secvente pe care 11.U 0 111:11 Denumirea de "distanta" se justifica prin aceea ca para-
regasim 1n lista codului, adica unui cuvant lipsit de sew Irtrlu astfe! definit indepline~te toate cele trei conditii ce
nificatie =?i,care, prin chiar acest fapt, se tradeaza ea gre~i' IIlcteri2;eaza coneeptul geometric de distanta, §i anume:

144 145
 1. Distanta dintre un punet A ~iel insu§i este egala cu 0;
. 2. Distanta de la punctul A la un alt punct Beste intot- "',cu functie de decelare §i inlaturare a efectelor bruia-
deauna egala cu distanta de la B la A, oricare ar fi punc- i, §i alta "propriu-zisa", ce constituie 0 prezenta
tul B; orita, un fenomen de risipa, care se cere evitat ([3], p.
3. Distanta dintre doua puncte A §i C nu poate depa§i, ).
In nid un caz, suma distantelor de la A la B ~i de la B la tn cazul codului discutat aid, redundanta era proiec-
C, indiferent unde ar fi plasat punctul B, condiVe cunos- , deoarece contribuia la sporirea distantei Hamming
cuta ~i ca "regula triunghiului". tre cuvinte, dar ea ar fi putut foarte bine sa existe fara
Verificarea celor trei proprietati enuntate este imediat~ Onduce la un atare rezultat. Un exemplu simplu va
~i nu are rost sa 0 mai facem aicL Ceea ce conteaza est tra acest adevar.
. insa faptul capaqurletru1jn cauza introduce 0 metrie p Sa ne limitam la un numar de numai 8 mesaje de
nsmis, fie acestea, pentru a nu parasi domeniul abor-
,~pa:tiul codul~i ~i fa~e' posibila formularea unei conditil
lat anterior, valorile cartilor de joc din clasa "pica".
simple de detectate a erorilor: .,,'" ,
Din examinarea -listei de cuvifite a codului detector dis ,rormatia dorita poate fi comunicata cu ajutorul codului
cutat mal su's,'se desprinde observatia 'ca ea nu cuprind(' mplet A sau al unor coduri redundante, fie acestea B, C
ID:
nid 0 pereche de secvente distincte care sa fie situate una
in raport cu alta la 0 distanta mai mica de 2. Acesta est\' B
C
0110
0100
0111
0101
0000
0001
0010
1001
1011
0011
1000
1010D
1101
0101
1001
1111
1110
1100
'1111
0000
0011
0110
1010 011
010
1100 000
001
111
110
101
100 Coduri
~i.sccretul capadtatii codului de a decela 0 eroare, tiindc~ Mesaje
(,I,sul
dama
89valetul
de10depica
riga dede
dpica
ede
pica
de
pica
pica
picapica A
alterarea unui singur element component poate cel mull
apropia doua cuvinte vedne pana la 0 distanta egala ell
1, dar in nici un caz nu Ie va face sa se confunde. A~adal,
cat timp distanta Hamming minima dintre cuvinte Sl'
mentine mai mare sau cel putin egala cu 2, codul va per
mite detectarea unei erori simple. Similar, in cazul dind
dB min 2 3, ocurenta a doua erori nu va vicia indeajutlll
forma unu.i cuvant pentru a-I face sa coincida cu un alttd
§i deci depistarea distorsiunii aparute va fi inca posibil
~i a~a mai departe. Din punctul de vedere al redundantei, codurile B, C §i
Generalizand, yom putea afirma ca un cod uniforlll II ~unt perfect echivalente, dat mnd ca, in toate trei,
detecteaza e erori daca §i numai daca distanta Hammilll' lIvintele contin 0 cifra in plus fata de cele strict necesare.
minima dintre cuvintele ce n compun respecta conditia ' I'ui Wilinumai codul D permite detectarea sistematica a
lid erori ; in cazul codurilor B §i C, uneori a.ceasta opera-
dH min 2e+ 1 Ihlne este posibila, alteori nu. Considerand, de pilda, cu-
Iltul 0001 din codul B, care "inseammi" ,,8 de pica",
Dispunem acum de toate date1e pentru a preciza tOI'lIt ItMcrvam ca 0 eroare strecurata in pozitia sa. secunda
exact al redundantei in procesul depistarii erorilor lit III decelabila, pentru ca ne conduce la secventa 010 1,
transmitere a mesajelor. lnformatidenii vorbesc, pe bTll111 I'C nu apartine codului, dar daca gre§eala survine in
dreptate, despre doua feluri de redundanta : una "proic', ",ltiile 1, 3 sau 4, se obtin secvente inzestrate cu sens,
pectiv 1001 = "dama de pica", 0011 = ,,10 de pica" §i
146
147
0000 = ,,7 de pica". Evident, in aceste din urma cazuri pe celelalte sa Ie tratam drept e1emente de control.
receptorul nu mai are de unde ~ti ca nu a primit infor- asta nu inseamna ins a ca, in atari situatii, redun-
matia corecta. nta codului nu mai poate fi calculata. Atata doar ca ea
Redundanta eodurilor B :;IiC este a~adar daca nu obtine cu ajutorul unei alte formule rilatematice, ~i
inutila, in orice Ca7.mult mai putin efieace dedit eea a ume:
eodului D. Aeesta din urma prezinta, de altfel, ~i 0 struc-
tura mult mai clara : fiecare euvant este format dintr-o 1= log2 (numarul total de secvente distincte posibile de
secventa de trei cifre, identice eu cele din codul comple! Il.gimea data) - log2 (numarul de cuvinte semnificative
A, ~i un element de control, caruia i se datoreaza posibili- apartin codului).
tatea detectarii erarii. Un asemenea cod, ce permitt •• Ra/ 10g2(numarul total de secvente distincte posibile
delimitarea ncta a simbolurilor purtatoare de informatic; lungimea data) (11.3)
de cele ce servesc la verificarea corectitudinii transmisici,
poarta numele de cod separabil. Forma generala a unui. Aceste relatii sunt generale, in sensul ca acopera ~i
cuvant apartinand unui cod separabil este : ltuatia codurilor separabile, ceca ce se demonstreaza
Imediat, daca observam ca, in conformitate cu formula
aja2a3 .•• ai'" aJcc]c2c3.•. Cj .,. Cr 11.1, numarul total al secventelor binare distincte de
lungime k ~i, respectiv, (k + 1')este 2k ~i, respectiv,2Jc+r.
unde primele k elemente reprezinta simbolurile informa czulta ea :
tionaleaj (i 1,2, ... k), iar urmatoarele relemente - sim
==

bolurile de control Cj G = 1, 2, '" 1'). Ra = log2 2k+r - log22Jc= k + I' - k = I' ~i

Redundanta absoluta Ra a codului este chiar numarul I' I'
r, pe cand redundanta relativa Rr consta in raportul din R = --_._- == ---

a log22k + r k + I'
tre acest numar ~i lungimea totala a cuva.ntului, care estl'
(k + 1') : rHca exact relatiile stabilite anterior (11.2).
I' Aplieand eodurilor B ~i C formulele corespunzatoare
Ra = r, (11.2) odurilor neseparabile, obtinem pentru ambele': ".
Rr = k+ I'
Ra = log2 16 - log2 8 = 4 - 3 = 1 ~i
Nu toate codurile redundante sunt insa separabik I' 1
Revenil1.d la un exemplu mai vechi, ~tim ca dintre cell' R=---=-
r log216 4
patru modificari inregistrate de pluralul ma$ti in rapoll
cu singularul masca, numai una este informationala, hu
celelalte trei au 1'01de elemente de control, dar nu di1i Villariidentice eu cele ee earacterizeaza codul detector de
punem de criterii obiective pentru a stabili identitatea kll I'ori D.
precisa. Dat fiind fenomenul de flexiune interna, ilustrnl Concluzia ar fi ca redundanta nu constituie deeat 0
prin alternante singular-plural, de felul engl. man-ml'/I onditie necesara, dar nu ~i suficienta pentru decelarea
sau germ. Bruder-Bn1der, am putea accepta drept marl'/1 stematica a erorilor, hotaratoare fiind, in aceasta privinta,
a pluralului oricare dintre schimbarile survenite, urmand vllloarea distantei Hamming minime dintrc cuvintele

148 149
 1\ min = 5- 2 erori, unul eu dH min = 7- 3 erori §i a~a
eodului. Parametrul dH min constituie, alcituri de numan II
departe. In general, pentru ea un cod sa deteeteze e
total N de cuvinte semnifieative ~i de lungimea aeestor& " 1 §i sa eorecteze c dintre ele, va trebui sa indeplin-
unul dintre factorii de care depinde in mod decisiv ell eonditia: .
cienta unui cod. IaUl de ee, eand se diseuta desprc ope
nrizarea codu.rilor se a-"c, de fapt, in vedere optimizClH':1 dH mill ~ e+e+ 1
unuia dintre ace~tj. trei parametri, in conditiiIc in Cell t
ceilalti doi au v3.lon impuse. 8-a ajuns astfeJ 1a /n I
modalitati principale de opLimizare : Interesul utilizatorului fiind acela de a maximiza
a. Mmdmizarea lui N pentx-u L 9i dB min dati. Un eGO(, lIlarul total de euvinte ee pot fi transmise, se alege, de
aces! fel e eapalJil ~a transmita cd mai mare HllJl1d r I' Iita valoarea dB min la limita ei inferioarii, eeea ce
(~amna ea atunci eand dorim sa coreetam c erori yom
mesaje dJ+"erltepenh U 0 ac,:ea.:;;ijungimc a cuvintelcr ~q .
aeeea~i distanta minima dintre cle. De aceea
numele de cod maximal.
i
s- a G:iI IIRtrui eodul asHel ineat distanta minima dintre euvin-
It' sale sa fie dH min = 2 c + 1.
b. Maximiz.:lrea lui dl{ rni::: pentru N :ji L dati. Avan.:· '11 cat prive~te rnodalitatea practica de eorectare a erori-
ved"re faptul ca ceca ce se maximi~"eaza este un Vi 1.1 I, trebuie spus ea proeedeul, sehitat mai sus, al con-
metru de valoare minima, un cod de aeest fel, care aBig.',. 1Il1elorde paritate, se aplica, evident eu unele adaptari,
11n aeest eaz.
c<lpacitatea
fnaximin. optima d(" deteqie d erorilor, se numel?te co
Pentn.! ilustrarea sehemei de principiu a algoritmului
c. Minimizarea IUt L peatnl N :~idB min dati. Reduce",':; lr coreetare, vom considera exemplul sirnplu al unui cod
lungimii euvintelor Sf: obtil1e pe seama scaderii red 111 IIIform avand lungimea portiunii purtatoare de infor-
dantel, motiv pentru carf~ -..:nui asemenea cod i se SI.,~l1ll:
llttie a cuvintelor egala eu 4. Aeesteia vam mai adauga ii
de redundantii minima. trei elemente de control, astfel ea forma generala a unui
Am vazut cum funct·;oneaza codurile detectoaw d, Ilvant de cod va fi urmatoarea :
erori. Dar detectarea flU constituie un seop in sine. fS",I
doar 0 etapa in proeesul coreetarii erorilGr. Fire§te, 0 d(-,I, ala2a3114elc2c3
dp.:scoperit faptul ca un anumlt cuvant nc-a parVl. 1'1

deformat, ii putem cere emit~{torului sa repete transmi~:i;l
§ansele de reiterare a accleia§i gre§eli fiind, in gencr~t1
destul de mid. Dar mai exista ~i 0 aHa solutie, mult ;n. I
eleganta
erori. §i efieace : utilizarea unor coduri corectoare :1,
Ideea corectarii se leaga tot de eoneeptul de disti'.!ltil
Hamming. Daca distanta minima dintre cuvinte estc sui)
cient de mare pentru ea seeventa eronata sa continue s:)'
se afle mai aproape de euvantul din care provine deeM <I,
orice alt euvant al coduIui, yom §ti ea forma gre§ita deriv:\
din acest euvant §i 0 Yom putea eoreeta. Bunaoara, WI
cod CU dH min = 3 ne va permite sa eoreetam 0 eroare, unul
150
Criteriul de alegere a valorii cifrelor de control el, e2 §i
I I va fl.eonditia de pari tate impusa sumelor :
81 = al + a2 + a3 + Cl
82 = a 1 + a2 + a4 + e2
83 = a 1 + a3 + a4 + e3
Atunci eand reeeptioneaza un euvant, destinatarul trebuie
verifiee daea valorile eelor tre! sume sunt intr-adevar
livizibile eu 2. in eazul ea acest lueru se intampla,
Ilseamna ea forma euvantului este eoreeta, neafeetata de
rori.
151
 81 = al + a2 + a3 + Cl 1 + 1 + a + 1 3 ,; nr. impar
== ==

Pot apa.rea insa. §i situatii in care fie 0 singura. suma, 82 al + a2 + ~ + C2 = 1 + 1 + 1 + 0 = 3 = nr. impar
==

fie doua. dintre ele, fie, in fine, toate trei sa. fie imp an' 83 = a 1 + a3 + a4 + c3 = 1 + 0 + 1 + a 2.~ nr. par
==

Cum interpreta.m aceste rezultate ?

Daca. 0 singura. 8uma. furnizeazf.l. un rezultat impal, Avand in vedere caract.erul impar al sumelor 8} §i 82,
este limpede ca responsabil de aceastf.l. situatie e acel tel nchidem ea termenul receptionat. gre§it este a2' prezent
men care figureaza numai in ea ~i in nid a alta. Astfel, In ambele, dar absent din 83, 9i restabilim aspect.ul corect
cand: 1 cuvantului in cauza : 1001100.

81 == nr. par, 82 nr. par :;?iS3 nr. impar, deducem UI

== ==

C3 este gn'§il
81 == nr. par, 82 nr. impar §i 83 nr. par, - C2 e gre~1i
== ==

81 == nr. impar, 82 nr. par §i S3 nr. par, - Cl e gre~11

== ==

In situatia in care dOlla dintre sume rezulta impnn',

"vinovatul" trebuie cautat printre termenii prezenti num:!1
in aces tea. Daca :

81 == nr. par, 82 nr. impar, 83 = nr. impar, atunci U1

==

e gre:?it
81 == nr. impar, 82 "" nr. impar §i 83 = nr. par, - d.').
e gre§it.
81 == nr. impar, 82 nr. par §i S3 nr. impar, - 8.;3
== ==

e.gre§it

in sfar§it, cand toate cele trei sume conduc la rezultHl1

impare, :;?timca elementul aI' singurul omniprezent, trl'
buie sa fi fost receptionat eronat. () data identificnt:l,
pozitia afectata de eroare nu ne mai ramane decat ::;'1
inlocuim simbolul aflat acolo cu opusul sau, penl n.l /I

obtine forma initia1a necorupta a cuvantului.

Presupunand, de piIda, ca. a fost receptionat cuvi.=n:jld
1101100, sa verificam daca aceasta este forma sa cored"
§i sa indreptam eventuala eroare pe care 0 continI
Observand ca., in exemplul ales, al 1, a2 1, a3 = 0, "I
== ==

==1, Cl = 1, C2 = a §i c3 0, vom efectua verificarea parW.t(H

==

celor trei sume de control:

152

12. 0 APLICATIE A TEORIEI CODURILOR
BINARE : DIAGNOZA RITMULUI
IN VERSIFICATIA ROMANEAScA
Unul dintre codurile binare cunoscute ~i studiate im
din Antichitate este eel eu ajutorul earuia se notau ill
rnanualele de rnetrica schemele ritmice ale versuriln,
Metricienii au sesizat, inca de timpuriu, ca singura di~1
tinctie l?rozodica pertinenta pentru diagnoza ritmul III
poetic este cea dintre silabele scurte §i cele lungi, de undt,
eoncluzia c~ doua simboluri sunt absolut suficiente pell
tru reprezentarea formala a oricarui tip de vers. Sernnf'i
utilizate de ei pentru notarea aeestor unitati element:m
au ramas in vigoare chiar ~i dupa ce principiul de organ I
zare ritmica a poeziei s-a modificat radical, distinct ill
lungj seurt, proprie limbilor clasice, fiind inlocuita de di:1
tinctia aceentuatj neaccentuat.
eu aceasta notat~e, curenta ~i in cartile romane§ti df'
metrica, cele cinci ritmuri uzuale ale versificatiei noas11f'
se prezinta schematic in forma urmatoare :
ritmul trohaic : -V---v--'V-V
ritmul iambic: u--u-v-u-
ritmul dactilic: -vu-vu-vu-uu
ritmul amfibrahic : u-vu-uu-uu-v
ritmul anapestic: uu-vu-uu-vu-
Aspectul grafic al simbolurilot folosite fiind, desigl II,
indiferent, vom putea substitui semnul u prin cifra 0 ~I
semnul - prin cifra 1, operatie formala in urma can'lll
154
ema ritmica a oricarui vers romanesc dobande§te
ti§area unui cuvarit de cod de Upul eelor cu care am
t de 'a face in capitolul precedent. lata. cate un exem-
ilustrativ pentru fiecare dintre ritmurile mentionate :
"Lasa-ti lumea ta uitata" 10101010
"Cu mana mea in van pe lira lunec" 01010101.010
I,Piirul eel blond impletit Intr-o coada 'ii eade pe spate"
10010010010010010
"Faclie de veghe pe umezi morminte" 010010010010
"Nicaierea,nimie, nicidecum, niciodata"
00100 100 10010
Din pacate, dar ~i din fericire pentru supletea ~i vari-
tea versului romanesc, asemenea situat.ii in care silabele
~ntuate ~i ceie neaccentuate r-e in~iruie intr--o regu-
Iitate perfecta sunt destul de rare. 0 trasatura impor-
uta a no:rmei metrice romanqti este aceca ca ea mi cere
tlla1izarea tnturor ictuSiilor din prototipul ritmie ideal,
I ~e multume~te ell 0 realizare selectiva a acestora. De
IIfd, din faptul en majoiitatea covar~itoare a cuvin.telor
IlIane!jti nu,posed;'J decat 0 singura silaba accentuata,
urrna ea, in ipoteza respeetarii riguroase a alternantei
l"cntelor, repertoriuJ cuvin1:elor utilizabile intr-o poezie
I isa 'intr-un rit.rn binar sa. fie drastic limitat. Ar fi astfel
Illhibite toate euvintele eu lungimea de patnl silabe sau
1111 mult, iar eele tlisilabice nu s-ar putea incadra intr-un
I Ii imnbic sau trohaic qecat eu eonditia de a fi accentu-
,••paroxiton (pc silaba penultima).
A~a se face ca., pentru a nu impune restrictii absurde
1I1>ii poetice, in imensa majoritate a poeziilor romane~ti
'(He in. ritm~_uibinare (iambic (,;,,',l ~Tohaic), abaterile de
:'lchema teoretica eonstituie regula 1?i nicidecum
ll"pti"t. lntr-un sonet ca :
".n Evul Mcdiu, greu de rnandrago;'e, 01010100010
Ilomunculi §i legende muribunde, 01000100010
Companioni ai meselor rotunde, 00010100010
Noi am trait divine aurore. 00010100010
155

Rubinul vinurilor vechi burgunde 010100010 III
8tralumina in cupele sonore, 0001010001(1
Glorificand suave Leonore, 000101000 III
Isolde, Isabele, Cunigunde. 010001000 I (I
Cu suflet alb ca floarea primaverii 010101000111
Ne adunam, talharii ~i truverii, 000101000111
~i iernii de demult cantam nametii. 010001010 III
Tnlim sub cerul anticei Elade, 010101000 Iii
Fran90is Villon ne recita balade 010100010 III
Apoi plecam sa jefuim drumetii"-: 0 10 1000 10111 mta dqua etape distir~cte, chiar daca, in practica lec-
(V. Eftimiu : Fran{:ois Villon ne recita ba/QliI'1 II ii, ele pot parea concomitcnte. Intr·-o prim,,'\. t".za are loc
nu e greu de observat ca, din multimea schemelor ritmlll
ale versurilor, lipse~te tocmai forma standard a endee<1I11 Imk de referinV:t, se trece, lntr-o a doua etapii, 1a iden-
labului iambic, 01010101010, care constituie totl!
matricea ritmica subiacenta a poeziei. Nerespectall'
Intocmai a acestui tipar ideal nu afecteaza corectitudilll'
ritmului, a carui fluenta e perceptibila oricarui cititol
Luciul e posibil pentru ca norma ritmica romaneasca pI"
mite amplasarea unor silabe atone In pozitiile teor('III ltnetul de plccare a1 diagnozei ritmice: Cat privcl?te
accentuate ale prototipului ritmic, cu unica, dar foali
importanta exceptie a silabei rimei, unde, a~a cum 0 aTilI
~i excmplul de rtlai sus, accentul nu poate lipsi. Abatelll
de la norma Incep de-abia atunci cand silaba proell II
nenta (accentuata) a unui cuvant· este plasata inl I
pozitie principial atona, respectiv intr-una impara, in C81,lll
ritmului iambic, sau para, in cazul' celui trohaic.
Asemenea abateri reprezinta gre~eli de versificatie, II
care yom conveni sa Ie numim licente ritmice, form III
eufemistica menita sa protejeze reputatia poetilor ceklil
care Ie comit (~i Homer mai atipe~te, nu-i a~a ?). Pun<1111
in paranteza problema legitimitatii aces tor inca1cari III
normei, sa observam ca ele nu ar putea fi sesizate dill
cititorul nu ar cunoa~te sau intui care este prototipuJ III
mic al versului. Or, poetul nu ne comunica niciodllill
intr-o forma explicita, natura acestui prototip, ci ne iJlM
sa 0 deducem, pe baza succesiunii concrete de sillll"
ntuate §i neaccentuate, dintre care uncle sunt gre~it
,plasate, caci exact asta. inseamna licenta ritmicd.
fel, problema s~ compJica t;edos, daca nu cumva
aza chiar paradoxul, intruC3t punerea diagnosticului
mlui se cere realizata pornind de la informatii contra-
torti : 0 parte dintre silabele accentuate sunt corect am-
Hate, 0 alta p.ute nu, dar EU ni se precizeaza care sunt
de ~i C::.lresunt celelalte. Lucrul va. trebui sa n stabilim
i, ell ajutorul unci metodc care e~.te, In fond, una de
lectare ~i corectare a erorilar, In sensi.:l def1nit de tea-
I codurilor ([411, pp. 1O~3-113).
B evident ca ne afl,im. in fa\a unui pJOces care conl-
constituirea matrl'.:ii ritmice, acesta fiind momentuJ
gn04';ei ritmice proprhi-zise. 0 data precizat. prototip\.i.l
l\l~area l:i.centdor ritmice, in cazul tand ace,3tea exlsta.
Sa ne OCUP&T!1 deocamdata de prima etapa. qtim deja
I in scheID.a ritmlcfl a versului, singurul accent care nu
late lipsi este eel a1 clausulei (rirnei). Pozitia acestui
tus, constituie &~adar primuJ. elem.~nt cert ~i totodata
•:ltu1ver8ului, aiei pot su\Veni mal multe sit:uatii d.i.ferite:
1..in afara silabei proerninente a rimei, ven:ml nu mal
ontine decM c:..!vlnte monosilabi.ce sau atone. In acest caz,
hestiunea ideni:ificarii ritmuluieste insoluhila. Inf.r-adevar,
Il/lrticulaiitatea ea unit;itile lexkale monosilabice se pot
omporta ill fraza deopotriva ca accentuate ~i ca atone
,ce ca nici 0 aHa pozitie marcata a prototipului sa nu mai
nata [i dedusa din examinal'ea substantei lingvistice a
vr.rsului. Familiarizarea noastra eu Luceajaruleminescian
e poate determina sa consideram ca versul :
"Cum ca eu sunt nemuritor"
l' fi iambic prin natura sa ~i nu daar prin influenta
Itlbiantei ritmice a poemului, a~acum este in realitate.
sprins din context, el mi poseda insa 0 structura rit-·
157
mica bine precizata, deoarece contine 0 singunl silahli .actilic 1001001. Procedfmd ca mai sus, sa adaugam
cert accentuata, care este ceaa rimei. Schema sa accclI ei erninesciene :
tuata are forma 00000001, versul putand fi interprctlll "Mai departe, mai departe,
drept 0 varianta, deopotriva de corecta, atat a prototipil Mai incet, tot mai incet, .
lui iambic 01010101, in care primii trei ictu§i nu 8-:1\ I Suf1etu-mi nemimgiHet
actua1izat, cat §i a1 celui amf1brahic 01001001, unde, fit Indulcind cu dor d.e moarte",
c,sernenea, lipsese unele aecente (primele doua). Cerintch
demonstratiei ne vor abso1vi, speram, de impietatea de ;I I
imperechea cu un alt vers, propus de noi, de data aceastll arui ritm este indubitabil trohaic, improvizatia dacti··
indiscuiabil amfibrahic :
"Luna r~i.sare lncet,
"Spuneai, eu tristete §i dor, 01001001 Cor nul rasuna departe,
Cum ea eu sunt nemuritor" 00000001 Sufletu-mi nemangaiet.
Iara~i se plcaca spre moarte",
Lata ea acum ritmu1 presupus iambic a1 bine eunoSCl1
tu1ui vers pare mai degrab~t amfibrahic, ca efect a1 aco
care racordarea ritrllbi a versului al treilea eu intrcgul
modarii ell noua sa companie.
I cste CU nimie mal putin saHsfacatoare dec<it in primul
2. Exista in vers ~i un a1 doi1ea cuvant purtator <I,

accent, de data aceasta polisilabic. Localizarea silabei snit

DacZI. io exemplul de n.1ai sus ritmuri1.e intre saa;
proeminente ne deZ'J'a1uie 0 a doua pozitie marcatA II tatearO In cumpana crau troheul ~i dadiiu1, :in versurile
matrieei ritmice. Aceasta informatie suplimentara poall l 3 a.1e strofei :
decide sau nu, de 1a caz 1a caz, apartenenta 1a un rilill OJ0000010
sau a1tul. Versu1 eminescian : . "priveli:;.ti1c sclipHoare, 01010001
Ce..n repe.:;i~hurl sc di:;;lcrn 010000010
"S-a desprimavarat padurea" 000001010 Repao~;;£\nestramutate 01010001
sub raza gandului etern",
se recomanda drept iambic, intrueat distanta dintre cdl
doua aceente este de doua si1abe, iar pozitiile afectnlr n:la~i troheu apare in dispuEl CU amfi}jrahu1 :
sunt de rang par. Prototipu1 ritmic reconstituit pe aceasltl
baza va fi 010101010. "priveli~tJle sclipi1:oare 010000010
In schimb, in eazu1 Ce-n iuti perindari se di~tern 01001001
Rcpaosa nestran:n.1 tate 010000010
"Sufletu-mi nemangaiet" 1000001 Stlb astrul gandirii etern" 01001001

c1atfiind faptu1 ea distanta dintre silabe1e accentuate c~lll
deopotriva divizibila eu 2 §i cu 3, modulul ritmic ram[lIl
in continuare neidentificabil. Schema ritmica a versu1ul
compatibila. atilt cu prototipul trohaic 1010101, cat f;i ,II
158
I se observa ca, din non, diagnosticul ritmului nu poate
pus dec,lt prin raportarea 1a context.
Pentru a defini mai exact condi.tiile in care informatiile
Irnizc3-tede versul insu§i sunt indestulatoare pentnl
1:59
 identificarea ritmului, sa examinam cazul unuia.dintll .bol cu altul conduce la 0 secventa straina codului.
cele mai cunoscute tipuri de vel'Sromanesc, octosilablll tfel, versuI:
iambic, a carui schema ideala este 01010101. Pornind <II

13 const::l.tareaca singurul accent ce nu poate 1ipsieste cd "Marmoreele brate" 0010010

final, yom putea afirma ca acest prototip este susceptibll
de 8 realizari diferite. Le ilustram mai jos cu versuri dill inta 0 schema accentuala incompatibila cu norma
Luceafdrul, cu exceptia. schemei a cincea, ramasa neatl :tosilabului iambic romanesc, fiindca silaba accentuata
lizatcliH poemul eminescian :
primului cuvant cade intr-o pozipe atona a prototipului
01010101 tmic. De repnut este faptul ca, in cazul in speta, licenta
,Jar ea vorbind eu el in sornn" .tmicatransforma versul iambic intr-unul anapestic rit-
00010101 ,,$i laudat pe vcd sa fij"
01000101 at impecabil, a§a incat, daca nu se pne seama de con-
"Reia··mial nemuririi nimb" t, eroarea nimane nedecelabila.
01010001 "Cum el din eer 0 auzi" De 0 natura oarecum diferita este a.baterea din versul:
00000101
01000001 ,.,Hyperionce din genuni"
00010001 "Dar voi sa §tii asemenea" 01010100,
"Cand sanlUlndu-te ma--nclin"
00000001 "Curn ca eu sunt nemuritor" nde licenta afecteaza rima. Aceasta apare ca dactilica,
ica obtinuta cu ajutorul unui cuvant proparoxiton
Din punctul de vedere al stnlcturii ritmice, cele II laccentuat pe silaba antepenultima), in loc sa fie mas-
cuvinte de cod in~;iruitepc partea sta.nga a paginii const lina, a§a cum 0 cere matricea ritmica a octosilabului
tuie singurele mesaje semnificative din multimea, mull mbic. Cum ictusul clausulei este obligatoriu, faptul e
mai bogata, a secventelor binare posibile, care, confofJiI cunoscut de cititor drept 0 eroare de versificatie, ceea ce
relatiei (11.1), sunt in numar de 28 = 256. Cu ajutorul fill ce din silaba accentuata a rimei a cincea pozitie de con-
mulei (11.3) din capitolul precedent, putem calculll 01,pe langa cele 4 pozitii principial atone ale prototipu-
redunda.nta absoluta : lui. Elementele informationale sunt, la randul lor, in
umarde 3, adica exact cate rezultau din calculul redun-
Ra = log2 28 - log2 23 = 8 -- 3 = 5 antei, ~iele constau In primele trei silabe de rang par, ce
nfera versului caracterul sau iambic.
ceca ce Inseamn<:l.ca, dintre cele 8 pozitii ale fiec£lllII o data identificat ritmul, se poate trece la etapa a
cuvant de cod, numai trei sunt informationa1e, iar cell ua",cea a detectarii erorilor de versificatie. Versurile de
lalte 5 constitLlieelemente de contro!. Cum trebuie intel(' :laijos, extrase toate din poezia Pene§ Curcanul de V.
acest rezultat ? lecsandri contin fiecare cate 0 licenta ritrnica :
$tim ca 0 eroare poate transforma un 0 in 1 sau un I
1n O. Atunci cand gre§eala afecteaza pozitiile a doua, -II
Sinte§ era dibaci tunar" 10000101
patra sau a ~asea ale secventei, aceasta ia forma UJ111i ,,Alelei! Doamne, cum zburau" 00110001
cuva.nt aflat §i el in lista codului, adica a unui tip pernd "Burce! In §ant moare zdrobind" 01011001,
de vers, §i, in consednta eroarea nu poate fi reperata. !II
schimb, in eelelalte dnd pozitii, orice inlocuire a unlll r difera prin pozitia silabei aberante, care este prima in
rsul intai, a treia §i, respectiv, a cineea in celelalte
160
161
 doua. in ciuda acestor gre§eli de versificatie, precum ~i 1\
catorva substituiri cu silabe atone ale unor pozitii afla(!'
sub ictus in matricea ritmica ideala, ritmul primelor dOli!'
versuri poate fi diagnosticat fara echivoc, ceea ce, ill
schimb, pentru ultimul vers se dovede§te imposibil. De C(",'
Considerand, in conformitate cu cele aratate mai SlW,
amplasamentul accentului ultim al versului drept Uli
prim element cert al prototipului ritmic §i observand c
acest accent afecteaza silaba a opta, rezulta ca ritmuril('
intre care putem oscila sunt numai iambul §i amfibrahul,
in ale caror scheme metrice (0101O101 §i, r.espectiv,
01001001) silaba a apta se afla sub ictus. Primele dOli
versuri prezinta in comun particularitatea ca, in afarll
clausulei, mai poseda fiecare dite 0 silaba accentuata II
carei pozitie e compatibila cu modelul iambic (a §asea ill
primul caz, a patra in eel de al doilea), in timp ee ipote"'1
amfibrahica nu mai este sprijinita de nici un elemeJlI
suplimentar. Nu avem, de aceea, nici un motiv de a PUlW
la indoiala natura iambica a acestor doua versuri.
8ituatia celui de al treilea este insa diferita. Aecenteli,
de pe silabele a doua §i a patra pledeaza pentru ipote7.11
iambica, dar tot doua aeeente, ce1e din pozitiile a doua :J
a cincea) sugereaza ca versul ar fi amfibrahic. Ceea ('I'
atrage aici atentia in mod deosebit este nu atat prezenlll
ambiguitatii ritmice, fenomen cu care ne-am mai inta1nil,
cat faptul ca, de§i nu §tim in ee ritm a intentionat poetlil
sa-§i alcatuiasca versul, putem totu§i afirtna ca a gre§il
In termenii teoriei codurilor, ne aflam intr-o situatie Iii
care este posibila deteetarea erorii, dar nu §i corectan'll
ei : suntem con§tienti ea undeva s-a streeurat 0 gre§eal
(licenta ritmiea), fara insa a 0 putea laealiza eu certitu
dine. Intr-adevar, in caz ca ritmul ar fi iambic, accentlll
ineorect ar fi eel de pe silaba a cincea, in timp ce daca 111
fi amfibrahic, eroarea ar consta in dispunerea unei silall!
accentuate in pozitia a patra a versului.
Recapituland, cercetarea ritmului unui vers parcurp.l'
doua etape, una a diagnozei ritmice, alta a identifica,i1
eventualelor licente de versificatie. 8e porne§te de III
accentul fix aferent rimei, rangul silabei respectivr
162
.icandu-ne perechea de ritmuri intrecare yom avea de
~at. in functie de valoarea r a acestui rang, cuplurile
,peetive sunt :
r 6 7 8 9 10 11 12
uri I iamb troheu iamb troheu iamb troheu iamb
anapest dactil amfibrah anapest dactil amfibrah ~apest
Examinfu1d, in continuare, distantele celorlalte silabe
:centuate in raport cu silaba rimei, se numara eate dintre
stea sunt divizibile Cll 2 §i cate cu 3. Daca numarul
or dintai e mai mare, ritmul versului e de tip binar, adica
haic sau iambic, daca e mai mic decM al celorlalte, este
tip ternar, dactilie, amfibrahic sau anapestic, iar daca
Ie doua cifre sunt egale, ne gasim intr-un eaz de ambi-
itate. in toate cele trei situatii mentionate pot exista §i
cente rau plasate (licente.ritmice), ceea ce ne permite sa
Ilasificam versurile in patru categorii distincte:
1. Versuri ritmice§te neambigue :;;ilipsite de licente. De
emplu:
,,8-a stins viata falnicei Venetii" 01010100010
Aiei, dc§i nu toti ictu§ii tiparului ritmic ideal se realizeaza
ctiv, putem afirma fara grija ca ritmul este iambic §i
Impro§abil, fiindca accentul rimei cade in pozitia a zecea,
I' toate celelalte silabe accentuate sunt situate la dis-
nte pare in raport cu aceasta ; fapt ce elimina eventu-
III ipoteza dactilica pe care ar putea-o s1.tgera con-
Itarea tabelului de mai sus.
2. Versuri ritmice§te neambigue, dar care contin §i una
u mai multe erori de versificatie :
"Atarnand arfa -n vecinica padure" 00110100010
(M. Eminescu, fn cautarea $eherezadet)
163
 Avem ~i aici r = 10 ~i deci ritmul este sau iambic SOil
daetilie. Argumente in favoarea primei ipoteze supt s
labele a patra ~i a §asea, in timp ee pentru ipotezadacll
lica pledeaza numai silaba a patra. Ritmul versului est!
a~adar iambic, iar accentul de pe silaba a treia constitui(
o licenta ritmica.
3. Versuri ambigue din punct de vedere ritmic, dar lip
site de gre~eli de versificatie :
"Pasarile migratoare" 10000010
(G. Topirceanu: Pri.mavara)
Acum eele doua silabe accentuate sunt amplasate III
pozitii compatibile atat cu modelul trohaic cat ~i cu cd
dactilic, intrucat schema 10000010 poate provelll
deopotriva din 10101010 §i din 10010010. $tim deci ('
ritmul e corect, dar nu 11putem numi.
4. Versuri ambigue sub raport ritmic §i care mai ~I
contih licente de versificatie:
"In cercullumii comun §i avar" 0101001001
(G. Bacovia : Vobiscum)
De data aceasta, silabele accentuate situate fata <II
rima la distante divizibile eu 2 (a doua §i a patra) sunt III
numar egal cu cele pentru care distantele respective SUlII
multipli de 3 (a patra ~i a ~aptea). Accentul c1ausu!l'
ocupand pozitia a zecea, ritmul versului ar putea fi 101
atat de bine §i iambic §i dactilic. In prima ipoteza, acc('11 Illtoricii scrisului considera ca picturile rupestre constitu-
tul de pe silaba a §aptea ar reprezenta 0 abatere de la PJ'o h: primul
totipul 0101010101, dupa cum, in cea de a dOllll,
gre~eala ar consta in accentuarea silabei secundl,
matricea ideala fiind acum 1001001001 ([38), pp. 259
278).
164
. REDUNDANTA ~I ABREVIERE
iN COMUNICAREA SCRISA
Caracterul mai mult sau mai putin redundant al codu-
lui lingvistic e departe de a constitui 0 descoperire recenta.
lmpotriva, prcbabil ca dintotdeauna vorbitorii au simtit
11,macar in anumite situatii, renuntarea la unele ele-
ente ale comunicarii nu afeeteaza eontinutu1. Astfel au
luat na~tere elipsele ("Eu citese Shakespeare, tu - con-
loml"), dar ~i trunchieri incidentale sau sistematiee ale
\lnor cuvinte (,,0 buea' de piine, dom'le" sau, regional,
.Mamali' cu bran' cu la', cu smantan' ~i papana'''). Intuitia
nui anum it exces signaletie in raport cu strictul neeesar
pcntru· transmiterea mesajului e, indubitabil, extrem de
vcche, insa con~tiinta redundantei ca atare pare sa se fi
ristalizat abia 0 data eu invent area serierii alfabetiee.
Primele incercari ale omului de a-~i transpune gan-
lurile sub 0 forma grafica dateaza inca din paleolitic.
specimen de scriere sintetica ([15], pp. 11-16),
lntagma ce denume~te 0 forma de comunicare prin ima- i
Ini vizuale a unor informatii, idei sau sentimente, ee nu I
Ill1pli~aana!iza ~xpresiei lin~is~ice ~ acest~ra. Deosebi- \
Ira dmtre plcturile funerare ~l hleroghfele eglptene consta
III faptul ca, de~i atat unele cat ~i eelelalte sunt de sene care
Ill~istorisese ceva, primele 0 fac intr-o maniera direeta,
Ilt'mediata de limba, pe cand cele din urma transpun gra-
vorbirea, ceea ee presupune 0 analiza prealabila a fluxu-
111:
Illi acesteia ~i gasirea unor eehivalente simboliee pentru
165
 diversele tran:,?e semnificative evidentiate cu acest prilej.
Daca pictura poate fi numita scriere sintetiea, notatia d('
tip hieroglific i~i merita numele de scnere anaLiticd ([51'1t
pp. 17-26). , din urma, coborand pe pe povarni:,?ul Taborului.
In fine, dupa ce, segmentand lantu1 vorbirii in unitat
autonome reprezentabile grafic, operatiune de a carei din
cultate poate ca nu ne dam seama decM in momentul ill
care ni se cere sa 0 facem pentru 0 limb a ce ne e total DC
cunoscuta, omu1 merge mai departe ~i descompune cuvall
tu1 insu:,?! in elemente1e sale alcatuitoare, fonemele, !1l'
na:'?te un nou tip de comunicare prin imagini simbolice
scnerea alfabeticd ([51], pp. 26-41).
Trebuie subliniat faptul ca, de~i cronologic cele trei tipud
de scriere reprezinta etape succesive in istoria comunicalll
interumane, ele nu s-au in10cuit una pe alta, ci au COll
tinuat ~i vor continua sa coexiste :,?iin viitor. Ce aitcevil
de cat scriere sintetica erau frescele manastirilor noastn I
adevarate ,,8iblii pentru analfabeti" cum, eu dreptate, II
s-a spus, ori ieoanele de tip hagiografic, in care reprezell
tarea centrala a figurii unui personaj din istoria sacra elll
inconjurata, ca 0 biserica abatiala de incinta, sa de chilii,
<If
mid scene patrate ce istorisesc in imagini viata acestui[l "
Dar mult mai recentele benzi desenate din revistele 1)1
cartile pentru copii :,?inu numai ?
Istoricii comunicarii prin imagine fixeaza data ell
\ na~tere a benzii desenate in 1897. Ne putem intreba in:1
1 ce Ii lipsea renumitei tapiserii, de la Bayeux a regiJll'I
Mathilda, sotia lui William Cuceritorul, pentru a meril/,
acest nume. Imensa panglica brodata. d.e peste 40 de III
lungime ~i 0 latime de numai jumatate de metru, ce relll
teaza, cu detalii de 0 insemnatate documentara exceptill
nala, intreaga epopee a cuceririi Angliei de caire normallJl
in anul 1066, nu ignora nici inserturile verbale specilll'
genului. Cat prive:'?te ideea inlantuirii imaginilor intr-illi
cadru spatial in forma de banda, putem urca lini~llp
pana la Columna lui Traian, la friza Parthenonului .1
chiar mult mai departe. Tentatia epicului a facut ca p::ill
~i scene pietate menite ilustrarii unui unie moment /.
capete caracter de povestire, prin aluzia la momente anll
166
'e sau ulterioare : in ieoana ortodoxa a Schimbdni La
, Iisus ~i apostolii apar de trei ori, mai intai urcand
a muntelui, apoi in c1ipa teofaniei propriu-zise ~i, in
urn, povestirea prin imagini nu a disparut, iar limba-
IIcinematografic, la care yom mai avea ocazia sa ne
im, a dat un nou avant acestei stravechi propensiuni
ne.
firmatii asemanatoare s-ar putea face cu privire la
rile analitice. 8temele, b1azoanele, emblemele, siglele
torale, dar ~i semnele de circulatie codifica grafic con-
te inmaniera anticelor hieroglife. Tendinta omului de
sena notiuni sau, am putea spune, parafrazandu-l pe
nil Petrescu, de "a vedea ideile" este atM de puterniea
tun sfert din populatia globului continua sa respinga.
tia alfabetica, practieand, in continuare, 0 scriere
Iitica. veehe de 4- 000 de ani. Pentru chinezi, fiindca,
19ur, despre ei e yorba, independenta in raport cu fac-
1 acustic a scrierii ideografice constituie un liant
tlonal de prim ordin, intrucM permite comunicarea in
S intre reprezentantii unor etriii aloglote, constituind
feL,dupa expresia sinologului B. Karlgren, un adevarat
peranto pentru oehi" ([51], p. 24).
Din observatia de mai sus s-ar putea deduce, in mod
it, ea 0 seriere 'analitiea, in spetii cea chineza, ar fi
pendenta de limba pe care 0 codifica grafic, ceea ce ar
trazice afirmatia anterioara, potrivit careia acest tip de
lere se intemeieaza pe 0 anumita analiza lingvistica.
nttadictia e numai aparenta. Ajunge sa ~tim carui tip
vi~tic ii apartine limba chineza, pentru a ne da seama
~e 0 atare scriere nu ar fi putut sa apara ~i sa se
.
ntina'decat in spatiul cultural al Imperiului Galben.
IIpsita de morfologie, a~a cum 0 inte1eg europenii, ca
;hinezadeeste
,:edei:I 0 limba de
modificare cu tip izolant;morfemelor
ajutoru1 amorf (in sensul cal
a valorii
maticale a cuvintelor). I se mai spune §i radicald, toc-
I din pricina faptu1ui ca unitatile Iexicale sunt imua-
, adica prezinta acea invariabilitate care caracterizeaza
o limb a flexionara radacinile cuvintelor. In aceste
167
Elohim, celalalt eu I de la Iahve). In araba, daea radacillil
ktb "a serie" i se adauga schema voealica -a-i-, se obtirll
substantivul katib = scriitor ("care scrie"), iar da('11
schema este -i-a- rezulta kitab = carte ("care este serisiill)
cu pluralul kutub ([116], p. 24).
Separarea aceasta neta a elementelor ee transmit
informatia de baza de cele cu rol ajutator a facililld
semitilor aceesul la eoneeptul de redundanta, ingadubl
du-Ie sa creeze ~i sa foloseasca timp de milenii scri<'i1
exclusiv consonantice. Vocalizarea, introdusa mai intai (II
masoreti (sec. VIII) in transcrierea Bibliei ebraice, <illi
teama de lectiuni corupte, reete eretice, serve~te numa; III
procesul de invatamant, situatie valabila §i in arab
unde aecentele ee tin lac de vocale nu sunt marcate Sltl
tematic deeat in editiile Coranului. Folosirea lor in ('(I
respondenta este taxata drept impolitete, fiindea Sir
gereaza ca destinatarul n-ar fi suficient de instruit pent!11
a se putea dispensa de acest adaos superfluu.
Redundanta nu este insa apanajul numai al unei liml,1
sau al unoI' familii de limbi, ci 0 caraeteristica univers,dl'
a comunicarii verbale, manifestatadiferit in sistCIli
lingvistice diferite. Aeordul adjeetivului eu substantivllI
regent este, de pilda, 0 forma a redundantei, prezenta III
romane~te, dar nu §i in engleza (cf. "fata frumoasa" (I!
"beautiful girl"). Cand un strain pronunta "fata frumn:.
ceea ce l1e deranjeaza nu este ca nu intelegem ee vren :I~
spuna, ci doar ea il1calea 0 regula gramaticala, in fonll
arbitrara. Ca §i in alte eazuri, elementul redundant III!
este insa inutil, cad daca s-ar fi spus in mod normal "fnl/l
frumos" §i un zgomot oarecare ar fi afeetat receplh,
primului cuvant, era posibil saintelegem Fat-Frumo
confuzie pe care, in schimb, acordul 0 face eu mult DlIIl
improbabila. . breviate a facut nu 0 data obiectul schitelor umoristice.
Existenta redundantei in limba lace posibila abl(
vierea cuvintelor in textele serise, demers eu atat nlill
avantajos eu cat, la inceputurile serisului, materia!('Ii
folosite se obtineau cu mult efort ~i eheltuiala. Nu inHhl1
plator, stilului concis i se mai spune ~i lapidar, cad P('II
tru oamenli care, uzand de 0 tehnologie primitivli
170
xtrageau piatra (lit. lapis, -dis) din cariera, 0 ~lefuiau §i
iopleau inscriptii, era absolut natural ca economia
xpresiei sa fie un obiectiv prioritar.· In Roma antica,
orma sapata in marmura a oricarui decret senatorial
ncepea intotdeauna cu sigla S.P.Q.R., in care orice
etatean ~tiutor de carte recuno~tea titulatura autoritatii
mitente: Senatus Populusque Romanus. Atunci cand nu
xista-posibilitatea de confuzie, prenumele romane erau
notate numai cu initiala : A(ulus), C(aius), D(ecimus),
(aeso), L(ucius), M(arcus), N(umerius), P(ublius), Q(uin-
lus), T(itus). Alteori, era necesara 0 a doua litera, care sa
Ie diferentieze de ace1e praenomina, deja enumerate, care
ncepeau cu acela~i earacter : Ap(pius), Cn(aeus), Sp(urius),
1'i(berius). In fine,uneori se recurgea la 0 notatie trilite-
ala: Mam(ercus), Ser(vius), Sex(tus), dar nici 0 inscrip tie
u consemna prenumele integral al personajului. Pietrele
lombale §i stelele eomemorative ne prezinta eel mai vari-
t repertoriu de abrevieri : D.M. (Dis Manibus), D.S;P.P.
(De sua pecunia posuit), H.S.E. (Hie situs est), B.M. (Bene
nerentz), L.S. (Locus sepulturae), Q.V. (Qui vixit, urmat de
vdrsta defunctuluii, S.T.T.L. (Sit tibi terra levis) etc. Insu~i
le.-ul cu care am incheiat enumerarea preeedenta este 0
prescurtare latina ~i ea ne atrage atentia asupra perenitatii
rocedeului, care, in vremea noastra, nu a facut decat sa
~extinda. State ~i organizatii internationale (SUA, NATO,
ONU, FMI, OSCE), partide politice ~i intreprinderi (exem-
1l1e1esunt la indemana oricui) ~i-au schimbat "abrevierea
1\ renume", pana intr-atat inc8.t intampinam uneori difi-
ultati in a explicita prescurtarea. AI' fi interesant de tes-
Il~tprintr-un sondaj cata lume ~tie exact de unde provin
19leca UNICEF sau ASEAN. Cat prive~te intreprinderile
I institutele autohtone, caracterul abscons al denumirilor
Observatia din urma ne atrage atentin asupra faptului
nid informatia §i nid redundanta nu sunt realitati
hsolute. In fond, cea dintili reprezinta noul, iar cealalta
unal'ul, "deja ~tiutul". Or, 0 veste este simtita ca infor-
IIltie numai la primul nostru contact eu ea ; de ind&ta cc
Irepeta, dobfll1de~te caracter redundant. Cursurile unei
171
§coli nu sunt interesante sau redundante in sine, cI
numai in raport ~u nivelul de cuno~tinte ale fiecarui elev
in parte. Pentru invatacelul care deprinde ortografia ebra·
ica, semnele vocalice reprezinta informatie in toata putereu
cuvantului ; doar pentru cunoscator, e'le devin redun
dante §i pot fi suprimate. Arheologul va citi, fara ezitare,
pe Sex, dr-ept Sextus in vreme ce ne§tiutorul s-ar puteu
duce cu gandul ("honnisoit...") la cine §tie ceo Pentru
lingvist, DLRMeste intotdeauna Dictionarul Limbii RomanI'
Moderne, iar pentru genetician ADN - acidul dezoxiri
bonucleic, dar cine nu cunoa§te dinainte secretul abre
vierilor cu pricina are putine §anse de a dezlega asemencn
§arade. De aceea multe carti de specialitate con tin list<'
substantiale de sigle, ce noteaza prescurtat titluri de carl
§i de reviste, denumiri de institutii academice sau, pur ~I
simplu, notiuni §tiintifice frecvent folosite, a caror notarl'
"pc scurt" economise§te timp §i spa.tiu editorial.
Dar, in domeniul §tiintei, economia nu reprezinta nk
pe departe principalul ca§tig pe care it procura abrc
vierea. Formalismul matematic §i cellqgic, de altfel stran:l
inrudite, stau marturie insemnatatii uria§e pc care 0
notatie literala, simbolica, convenabila 0 poate avea PCI I
tru insa§i dezvoltarea gandirii umane.
Vcchii greci, din mintea carora geometria a putut ie;;1
intreaga, ca Atena din capul lui Zeus, nu au progres,lI
mai deloc in domeniul algebrei, tocmai din pricina faphl
lui ca nu dispuneau de simbolismul matematic neceS:11
enuntarii marilor probleme ale acestei discipline. In ciulln
recunoa§terii de catre cativa mari oameni ai Rena§teril,
printre care Leonardo insu§i,a matematicii drept limbnl
universal a1 §tiintelor, chiar §i pana in epoca lui NewtoJl,
scrierile matematice §i matematizate au continuat s
ramana incalcite §i prolixe, uzand de exprimari perifra:1
tice obositoare, care obnubliau sensurile, facand demoll
stratiile aproape incomprehensibile. Din ferici(c, catevli
minti clare, incepand cu Descartes, cel care, punalld
geometria in formule, a inaugurat 0 noua directie II,
cercetare in matematica, geometria analitica, §i, mai all'
Leibniz, al carui aport la formalizarea §t.iintei nu poate II
172
hliniat Indeajuns, au declan§at 0 adevarat batalie a
tbolurilO1:impotriva cuvinte!or. Succesul a fost total.
amintim doar ca, in prelungirea acestei orientari, la
ceputul veaeului nostru, B. Russel §i A. Whitehead au
'utut sa-§i redacteze monumental a lucrare de filosofie a
IIltcmaticii Principia Mathematiea (3 vol. 1910-·1913),
roape faru a fa.ce HZ de cuvinte.
Suprimarea elementelor redundante prezinta, 'in plus,
avantajul sporirii vitezei de scriere. Necesitatea,
l:\1'utn in contextul dezvoltarii oratoriei, de a se nota dis-
ll'surile in chiar ri.tmul pronunt8.rii lor a dat na1?tere,
na din sccolul al III-lea i.Hr., primei forme de
li'nografie, CUtloscute in Antichitate ~i Evul Mcdiu tim-
miu sub num.ele de tahigtafie (din gr. "taxoe; = rapid). La
llna, un libert allui Cicero, Tullius Tiro, a salvat pentnl
)~teritate cuvantarile eelebrului sau stapan, concepand
IOtele tironiene", semne tahigrafice, completate de
psanius, Philargyrus, Aquila §i, in fine, de filosoful
neca, ce Ie-a sporit nurnarul pana pe la 5 000. La
Ir~xandria, in sec. III d.Hr., neobositul Origen, autor,
lrivit catalogului intocmit de istoricul bisericesc
lIsebiu din Cesarea, a peste 2 000 de lucrari teologice,
VIlain permanenta la dispozitie cel putin ~apte tahigrafi,
re Iucrau, ell schimbul, zi §i noapte. Predicile lui Luther
IlU pastrat datorita sistemului de abrevieri invent at de
dpalul sau Creuziger. in epoca moderna, primele tratate
. ~tenograJie apar in Anglia (Timothy Bright, 1588 ; Peter
lIes, 1590 ; John Willis, 1602). Samuel Taylor (1786) §i
lite Pitman (1837) pot fi considerati padntii. stenografiei
IIg1czecontemporane, numele lor avand aceea§i rezo-
lIlta ca ~i cele ale unoI' Gabelsberger (1834) in
I mania ~i Duploye (1864) in Franta. Metoda franceza a
t adaptata !:?i limbii romane de catre cunoscutul
truograf interbelie a1 Parlamentului, H. Stahl.
173
14.1NFORMATIA ~I ENTROPIA ,lposteze nimicitor : "Imitatia n-are valoare!", aeeasta
INFORMATIONALA Icpliea, totodata naiva ~i peremptorie, enunta, in fond, un
I~rincipiu fun:damental al comunicarii : numai mesajele
,are con tin 0 anumita doza de noutate poseda valoare
Informationala. Chiar in natur(t verbului a informa se
prinde i.mplicit presupozitia caracterului inedit al
lucrului adus la euno~tinta. Nimic mai absurd deeat 0
IrllZaea : ,:fin sa va informez ca sunteti femeie ~i ca va
lumitiLenuta". De spus, suntem, firc:;)te,Uberi sa spunem
'1I'Ice,dar nu se eheama ca informtan dedit daca. sem
IIl1am un [apt neeunoscut. dest.inatarului sau greu de
ledus pc baza datelor de care clispune acesta (daca ~tie,
ComenHind, eeva mai inainte, eoneeptul de redUlI !lUnaoanl, ca astazi este luni, nu Ii C01Ullnicam nimic nou
danta, subliniam legatura stninsa dintre informatie III 'Ilea n in~tijntam ca poimaine va fi miercurl). Locul comun,
noutate. A informa inseamna "a da de ~tire" ~i, nu intaJlI Itll1alitatea, ponciful reprez.inta un pericol grav pentru
plator, in mai multe limbi de circulatie substantivul ~till municare :?idaca multe fraze, gesturi, imagini, ca 9i ele-
provine din adjectivul care inseamna "nou". Termeni ( nte de ambianta ale easei ~i strazii nu mai reu~ese sa
engl. news, ff. nouvelle, rus. novosti subliniaza prin inS:illi retIDfAatentia, faptuJ.se datoreaza famiUmitatii, earacteru··
originea lor ea 0 veste care nu aduce nimic nou nu I IUI perfect predietibil a1 intalnirii eu ele. In fabula lui Esop,
merita numele. Ialiatul striga prea des "Lupul !", pentru a mai putea trezi
Putini sunt eei dispu§i sa suporte ciealeala, tOCn1/11 lnteresul celorlalti.
fiindca ea eonsta in repetarea obstinata a unor mesl Cum s-ar putea insa masura infonriatia ? infati~ari1e
cunoscute. Pentnl a ilustra cliferenta dintre informati(' Bunt, preeum ~tim, int1nit de variate. EXlsttt informatie
redundanta, eiberneticianul Colin Cherry [25).evoca 1/11 tr-un articol de ziar, ciar ~i in mieunatul pisicii noastre,
exemplu simplu :;;;ifoarte elocvent : eel al unci carti CUI sehimbarea de culoare a semaforului sa:u a obrazului
dintr-o gre§eala a legatorului, a ajuns sa fie aleatldl bitei, in bucata de turba care conserva urma unei ferigi
dintr-o unica foaie repetata de cateva sutede 01'1.Dup,1I flile, in memoria computerului, 1ntr-o privire inearcata
a citit atent primele doua pagini, eumparatoruJ unui aSCll1 repro:?" in spiralele de ADN din cromozomii unei fiinte
£lea exemplar recunoa§te de la prime Ie cuvinte ale pagitl .1, in Requiem-ul de Mozart. 0 unitate de masura comuna
a treia caracterul repetitiv al aeesteia, dupa care lee1ll1 unor fenomene atat de variate va 1Tebui, bineintcles, sa
propriu-zisa ia sfar~it, ea fiind inlocuita cu 0 rasfoir(' II' ~Aabstractie de toate trasaturile lor particulare, oriciH
mai g1'abita a volumului, in scopul confirmarii bamtlf'l importante ni s-a:i"par'ea aces tea. In mod similar, metrul
ea din tot restul cartii nu mai este nimic de aflat. D<:l!lI rve~te la masurarea lungimii oricarui lueru, indiferent de
leala parintilor e perceputa de copii ea un "semnal ci(III racteristicile sale concrete (spunem :;;;i despre 0 lncapere
intru totul asemanator, ee nu furnizeaza informatie ell'l
u.espre un cupon de stofa, ~i despre crocodilul de la .
la prima sa oeurenta.
dina Zoologica sau despre un tabJou celebru ca au trei
Cand, la' ironiile sau ocarile lor, tovara§ii de j031'ilI
tri ~ijumatate lungime), dupa cum kilogramul masoara
raspund eu mijloaee similare, copiii obi:;;;nuiesc
opotriva Illasa unor fiinte sau lucruri alcatuite din cele
174
175
 mai diferite substante. Aceea:;;i eerinta va trebui s(\ I
indeplineasea ~i unitatea de rnasura a informatiei.
De obicei, informatia se refera 1a ~ntamp1ari, la eveIII
mente, 1a eeva ce s-a petrecut sau se petreee in mom!'11
tul de fata, 1a un proces a1 earui rezultat nu ne este illl
cunoseut inainte de primirea :;;tirii. Or, nu intotdealill
afla.rea rezultatului unui atare proees ne surprind,e, ((It
se poate intamp1a ea, inca inainte de a surveni de~;n()dp
mantu1, noi sa i1 cunoa:;;tem deja, Hein virtutea experil"1
td (toti oamenii s-au dovedit a fi muritori, dcci dezlJo(/I
mantul vietH nu poate fi decat moartea), fie In unr'",- Hli
deduetii logice (daca azi e 1uni, poimaine va fi miercUi II
Noutatea unei ve~ti e eu atat mai m.are eu cat datelc II
care dispuneam nu ne ingaduiau sa. prevedem desh;I'1
rarea evenimentelor. Informatia e a:;;adar eu atM 11111
bogata eu cat elimina 0 cantitate mai mare de ignorall(d
de incertitudine. Zadarnic aruncf.un un zar care III!
aeeea~i cifra notat.ft pe toate fctele, in speranta de a oblill
§i un alt rezultat deca't eel cunoscut a priori, la fe1 nlll
degeaba ne Incercam noroeu!. eu 0 moneda ee are stelll
gravata atM pc avers cat :;;ipc revers! Numai e:xistclIl
unci alternative" a mai multor variante de desfa~uj'an'
evenimente1or, confertl. caracter informational producc",
8.cestor evenimente.
Pe de alta parte, e limpede ca pe masurs. ce num:1I1l
de variante cre~te, posibilitatea noastra de a 0 ghici pe ('
care ,,,e va realiza efectiv se reduce, iar aducere;1 I
cuao:]tinta a de.mociamantu1ui ne va e1ibera de 0 in(:('I Ii
tudine mai mare, fi...lrnizandu..ne ca atare mai multa inftll
matico Nu e deloe ace1a:;;i 1uenl sa fim anuntati dinallill
ca 0 moneda aruneata va carlea pe cut are fata sau ea l.>iI
tul c8.§tigator Ia Ioterie va avea numa.rul cutare. In eel ii,
al doilea caz, cantitatea de informatie e, vadit, en nil"
mai mare, Intlucat ~ansele noastre de a pl'evedea [(:':111
tatu! en:,u eonsiderabil mai mici. De aici, ideea de a eV;\II~
eantitatea de informatie eu ajutorul nurnarului total Ii
deznodaminte (rezultate) posibile ale procesului la. can
rcfera ~tirea, ideea lansata inca din 1928, cu vreo dOli
decenii inainte de eristalizarea teoriei informatiei, de elll,
176
nerul american Hartley. El a propus drept masura a
rmatiei parametrul :
He = 10g2 n (14.1)
de n este numarul variante10r echiprobabile intre care
osibila optiunea, iar 1-10noteaza eantitatea de infor-
tie furnizata prin preeizarea uneia dintre ele. Sa mai
ntionam, pentru cititorul alecarui amintiri din :;;eoala
u mai estompat, ca log2 n, altminteri spus logaritmul in
a 2 al Iui n reprezinta puterea la care trebuie ridicata
ra 2 pentru a se obtine valoarea n. Astfel : log2 1 = 0,
22 = 1, log2 4 = 2, log2 8 = 3, log2 16 = 4, log2 32 = 5 ~i
It mai departe.
Dupa cum este ~i firesc, atunei cand un rezultat
Ivine cu necesitate, n = 1 ~i cantitatea de infonnatie pe
re 11e-ofurnizeaza producerea sa este nula : Ho = log2 1
O. Nu putem vorbi de informatie decat 111momentul in
re ezitam intre macar doua variante posibiIe, ea in
ul deja evoeat al aruncarii cu barm!. De data aeeasta,
2 :;;ieantitatea de informatie este unitara : Ho = log2 2
1 bit. Bitul, aeeasta cuanta de informatie fara submuI-
pli, prin natura 1ucrurilor, dar avand drept multipli
te-u1 (eehivalent eu 8 biti), kilobyte-ul :;;i megabyte-uI,
prezinta, prin urmare, cantitatea de informatie furnizata
pre,cizarea uneia din doua variante posibiIe, de proba-
Ilitate «;:gala.Aflarea identit:itii unei carti de joc trase la
tamp1are din pachetul de 32 de carti folosite 1a jocul de
ker ne procurao infbrmatie de log2 32 = 5 biti.,
Denumirea unitatii de masura a informatiei provine
In ~glutinarea unor fragmente ale euvintelor binary (=
nar) :;;idigit (= cifra, termen ce-~i are originea in 1at. digi-
S =, deget, n~miniscenta lingvistica a stravechiu1ui :;;i
niversalului obieei a1 numaratului pe degete).
Formula 14.1 exprima sintetic faptu1 ca precizarea
zu1tatului unui experiment oarecare furnizeaza 0 canti-
fe de informatie eu aHit mai mare eu cat repertoriu1 de
177

rezultate diferite este mai bogat. Suntem atunci indreptl,(
sa ne intrebam de ce a mai fost necesara introduceren I
relatie a logaritmului ~i daca nn ar fi fost posibil SOl
aprecieze cantitatea de informatie chiar prin numarul Ii
variante, adica cu ajutorul formulei, mai simple:
H=n (1'1
Raspunsul e legat de eednta asigurarii aditivitati.i elill
titatii de informatie. Adeseori informatia ne parvine I
tran§e : punem 0 intrebarc, ni se da un raspuns par(ild
soHcitam completari §i numai dupa un anumit numtu II
cereri §i obtineri de e1emen1:e lamuritoare, dobanclill
cunoa§terea integral a a datelor care ne intereseaza, I,
consideram un exemplu :
Doi fo~ti colegi de §coala. se reintalnesc dupa 0 lUJlI'
despartire. Un'll dintre ei n intreaba pe celalalt daca :1
casatorit, daca are copii §i cati anume. Raspunsul, alII
mativ, cuprinde informatia ca prietenul are 3 copll
Interlocutorul e curios sa cunoasea varstele acestora, dill
raspunsul e incomplet : produsul varstelor eelor trei Cl)pl
este egal cu 36. Dupa 0 clipa de gandirc, cel care a pll
intrebarea insista cenlnd un plus de informatie. NIIIII
raspuns suna astfel : ,,8uma varstelor copillor e egaLi ( II
numarul etajelor blocului care se zare§te peste drulll
Solicitantul cade pc ganduri §i, constatal1d ca nu pOIII,
rezolva problema, mai reclama un detaliu ajuta1fll
Prietenul adauga atunci ea eel mai mic dintre copii III
ochi alba§tri, element de data aceas1:a indestulator penltl
aflarea varstelor tuturor copiilor.
Rezolvarea problemei se face in etape, a§a cum Iii
etape au fast prezentate §i datele de baza necesare gasilll
solutiei. In prima faza trebuie stabilit inventarul ii,
situatii care respeeta prima conditie. Grupele de dUe 111'
numere a1 caror produs este egal eu 36 sunt urmatoarc'll
a. I, 1, 36
b. 1, 2, 18
e. 1, 3, 12
178
d. 1,4,9
e. 1,6,6
f. 2, 2, 9
g..2, 3, 6
h.3,3,4
Intre aceste opt va.riante are de ales eroul povestirii, iar
ntitatea de informatie pe care dore~t.e sa 0 obtina este,
trivit formulei 14.1, log2 8 3 biti. Interlocutorul sau
==
,u se arata insa dispus sa ii livreze direct ace~ti biti,' ci ii
rnizdlza 0 cantitate mai mica de informatie, precizand
ma varstelor copiilor (de mentionat ca a.cest numar
vine cunoscut solicitantului, de~i noi continuam sa it
noram) .. In ordinea enumerarii de mai sus, cele opt
ume posibile sunt: a. 38; b. 21, c. 16, d. 14, e. 13, f. 13, .
, 11, h. 10.
Din' faptul ca omul nostru nu a fost in stare, niei dupa
imirea noului raSPllUS, sa descopere varstele copiilor,
ducem, cuindreptatire, ea el s-a aflat in cumpana intre
ua sau mai multe situatii posibile. Examinfmd lista
umelor, in care valorile obtinute sunt toate diferite unele
raport cu altele, cu unica exceptie a pereehii (e., f.),
onchidem ca blocul indicat avea 13 ~taje, ac.easta fiind
Ingura situatie ambigua, in care solutia nu putea fi data,
fa a se mai solicita 0 informatie suplimentani. Cum
umalul de variante intre care ar mai fi de ales s-a redus
I. 2, nu mai este necesara decM 0 informatie de 1 bit pen-
Iru rezolvarea;integrala a problemei. Compararea intte ele
varian tel or e. ~i f. ne lamure§te felul in care ultimul
spuns a completat informatia cu bitul Jipsa : numai in
Ituatia e. exista un eel mai mic eopil, pe cand in f.
czinii sunt gemeni. Un raspuns de genul : "Copilul eel
o(mare e brunet" ar 1icondus, dimpotriva, la concluzia
solutia problemei este f., intrucat in cazul e. nu exista
n copil unk despre care sa se poata afirnla ea este eel
Ifl.imare (avern, in schimb, doi gemeni de cate 6 ani
I
('care).
179 I'll
 Dar daea din primul moment ni s-ar fi adus la [,

Spre deosebire ge exemp1ul de rnai 5US, caracterjz~11 no~tinta eEl.e yorba de 0 pica, iar al doilea raspuns ar fi 'I
printr-o ordine unica a furnizarii tran§~1or de informati(', eizat identitatea exacta a cartH, cum se prezenta infor- ,
se intamp1a adesea ca acestea sa fie llvrate in forme :J tia totala. ? Dat fiind ca mill intai a fost indicata 0 vari-
"portii" diferite de la eM 1a caz. In asemenea conditii, e d ta din patru posibile ~i apoi una din opt, cantitatea
1a sine int.e1es ca modu1 de calcu1 a1 informatiei totale tl (' Insumata ar fi rezu1tat de 4 + 8 = 12 unitati de informatie,
buie sa fie conceput astfe1 incat rezu1tatu1 final sa lit· v.loare diferita atat de preeedenta, cat l?i de ce1e 32 de
acela~i, indiferent de traseul ales. Un nou exemp1u VII itati, calculate, pentnl raspunsul eomplet, eu ajuton.ll
lamuri felul in care aplicarea formulei 14.1 asiguJ' rmulei 14.2. Cititorul e libel' sa incerce §i alte struc··
indeplinirea acestui deziderat abso1ut natural: I'ari ale ~irului de raspunsuri ~i nu va intarzia sa
Sa presupunem ca 0 persoana oarecare X trage 0 cartl' hserve ca valorile obtinute nu. coincid. In schimb, oricum
de joc din pachetu1 de 32 de carti ~i ne anunta rezu1ta1.11\ fn partition a procesul, formuia 14.1 conduce intotdeau-
experimentu1ui : este un ~apte de pica. :;Itimdeja ca infol ""la un acelal?i~rezultat. De exemplu, in cazu1 precedent,
matia pe care ne-a furnizat-o astfe1e de 5 biti (v. pag.I77) . rima indicatie reprezinta log';!4 = 2 biti, iar cea de a doua
Aceasta informatie ne poate fi insa livrata in etape, ca IOK2 8 = 3 biti, adica 0 suma totala de 2 + 3 = 5 biti, exact
i.11

problema precedenta. in prirnu1 caz, cand fiecarei etape ii corespunde cate un

La 0 prima solicitare a naastra, X ne poate spune dOl"
ca e yorba de 0 carte de culoare neagra. Cum cartHe negJ'1
~i ce1e ro§ii sunt in numar· egal, ne aflam in 5ituatia II
doua variante echiprobabile ~i prhua t~'an::?ade informatll
obtinuta este de 1 bit. IntI-un a1 dodea moment, X III
poate dezvalui ca a tras 0 pica. Din noU informatia plimilll
e de 1 bit, fiindca exista tot atatea pid cat ~i trefle. Apoi
e1poate sa ne spuna ca e yorba de 0 cifra, adiea de 0 carli
din grupul (7, 8, 9, 10), iar nU de 0 figura (Valet, Damll,
Riga sau As), oferindu-ne astfel inca un bit. 0 a patl'll
etapa ar putea consta in precizarea ca dfra este impar
$i de data aceasta ne confruntarn cu. doua variante eglll IIlsu1 probabilita.tilor indbriduale de ocurenta ale eveni-
probabile, cea a dfre10r pare (8, 10) §1 cea a celor impal
(7, 9), de unde deducem ca ni s-a furnizat din nou 0 infOi
matie de un bit. In fine, specificarea ca 7 este dfm ca. \11 l'hiprobabile, 'daca exista n variante de realizare posibile,
eu pricina ne mai aduce un ultirn bit, care intrege~~lt
suma de 5 stabilita initial.
Ce s-ar fi intamplat insa daca, in locul relatiei H.I
am fi recurs pentru calcularea.cantitatii de informatic II:
formula 14.2 ? La fiecare dintre cele 5 etape s{lccesivl
am fi avut de ales intre 2 variante echiprobabile, ceca (I'
ar fi condus 1a un total de 2 + 2 + 2 + 2 + 2 = 10 unil:1\1
de informatie (evident, nu biti, 0 data ce 10garitmul
disparut).
t : 1 + 1 + 1 + 1 + 1 ~ 5.
Fire~te, cele de -mai sus nu reprezinta. 0 demonstratie,
I\r ofera nernatematicianului un exemplu de natura sa ii
tareasca increderea in forma propuS~t de Hartley a
tatiei de calcul',al eantitatii de informatie. Demonstrarea
Il{Uroasa a faptu1ui ca numai prin introduccrea in for-
ula a 10garitmului se asigura aditivitatea dorita a
pnchetelor" de informatie presupune cunoa~terea preala-
lIa a unci teoreme fundamentale din teoria probabilitatilor.
'lltrivit aeesteia, probabilitatea producerii sinlu1tane a
I()ua evenimente independente x ~i y este egala cu pro,·
Il\cntelor respective: p (x, y) ""p (x).p (y) ([96], p. 42). Or,
n cazul, considerat de Hartley, alevenimentelor
I'obabilitatea fiecareia dintrc ele este 1/n (la datul eu
nnu1 sau cu zarul, 0 fata a obiectu1ui aruncat are :,?anse
1/2 §i, respectiv, 1/6 de a ocupa pozitia superioara).
in p = I/n, deducem n= lip, valoare care, introdusa in
rmula 14.1, ne coriduce la :
1
Ho = log2p = log2 1 -log2 P = 0 - log2 P = --log2 P (14.3)
I

181
180
 I
III
II~I PentTu evenimentul campus (x, y), yom putea serlt /riai a§tepta, partile beligerante cad de acord asupra inche- I
atunci : lerii pa.cii, putem fi siguri ca vestea aceasta va figura din I
nou pe prima pagina a cotidianelor de mare tiraj.· Aceasta
Ho (x, y) = --log2 pIx, y) = --log2 (p(x).p(y)) = --·']og2p(x) -log2 p(yl fiindca pacea sau razboiul sunt demne de atentie nu in
= Ho (x) + Ho (y) virtutea unor caraCteristici intrinseci, ci numai in masura
n care constituie intr-un anumit context evenimente-
II~I
III ~i aditivitatea cantitatilor de informatie este demonstratl\ urpriza, a caror producere era putin probabila.
Re1atia 14.3 mai prezinta 0 calitate pretioasa : ealll Tot relatia 1ui Hartley in forma 14.3 i-a servit 1ui
permite sa. calculam informatia furnizata :?i de evelli laude Shannon la construirea renumitei formule a
mente ce nu mai prezinta :?anse de realizare egale, ca III ntropiei in.jormationale ce permite caracterizarea globala
,~ jocurile de noroc la care ne-am referit pana acum. III urlUi "camp complet de evenimente". Pentnl a conferi
afara unor situatii create artificial, de regula, probil demonstratiei un caracter mai intuitiv, saapelam din nou
10. un exemp1u din viata de toate zilele.
bilitatile rezultatelor unui experiment sunt diferite um:lf
:11

in raport cu altele. intr-un meci de fotbal, :?ansele dr Doijucatori, de valori diferite, A:?i B, se infrunta i'ntr-un
meci de tenis de camp, cu durata de cinci seturi. Cum vic-
:11

caf$tig ale echipei-gazda sunt mai mari. de cat cele "I

oaspetilor, iar probabilitatea ca rezultatul sa fie de 1-(1 toria presupune ca~tigarea a 3 seturi, scorul final poate fi
este considerabil mai mare decat cea de a se inregistlll -0, 3-1, 3-2, 2-3, 1-3, ori 0-3. In functie de rezul-
scorul de 12--11. latele obtinute anterior de eei doi competitori, fiecare din-
Tocmai aceasta. inegalitate a ~anselor confera carac1f'l Ire aceste 6 rezultate are 0 anumita probabilitate de
alizare :
de surpriza unor evenimente :?iface din §tirile de senzallr
mesaje mai "informationale" decat banalitatile.
Intr-adevar, simpla examinare a relatiei 14.3 ne du(1 Pl = P (3-0), P2 = P (3-1), P3 = P (3-2), P4 = P (2-3).
la concluzia ca producerea unui eveniment furnizeaza ('II Ps = P (1-3), P6 = P (0--3).
atat mai multa informatie cu cat acesta este mai pulill
probabil. Ziari:?tii :?tiu bine acest lucru. Definitia halolli' Vorbim, in acest caz, despre un camp comp1et de eve-
dar banalizata prin citare excesiva, pe care ei () dau §t:idl Ilimente, intrucat cele :?ase scoruri enumerate reprezinta
de presa ("faptul ca un caine a mu:?cat un preot nu l" II lotalitatea rezultatelor posibile ale meciului, con forme cu
§tire, in timp ce faptul ca un preot a mu§cat un caine e:JII l'egUlilejocului de tenis. .
una") confirma intocmai ideea desprinsa din egalitall'~ Formula 14.3 ne ingaduie sa calcu1am pentru fiecare
l4.3. Nu exista intfunplari intrinsec informationale: Int:.r-IIII znodamant posibil al meciului cantitatea de informatie
c1imat de pace, declan~area bruSCc1.:?itotal nea:?tepta1:1I' care ne~o furnizeaza acesta :
unui razboi va fi in mod cert un subiect de §tire penlll
prima pagina a ziarelor. Pe masura de razboiul se pi H01 = -Iog2p]. H02 = -log2P2. Ho3 = -log2P3' H04 = -log2P4'
lunge§te, treneaza, publicul se obi:?nuie:?te cu prezeli( H05 = --log2 Ps, H06 = -log2P6
zilnica a informatiilor legate de acesta :?i§tirile de pe fnllil
migreaza. treptat catre locuri mai putin vizibile, OCUP;'1I11 Cele :?asevalori calculate ne spun dUe ceva despre carac-
§i un spatiu tot mai modest in economia tehnoreclill lul previzibil sau, dimpotriva, nea:?teptat al fiecal1.li I
tional:'.!.Daca insa, intr-un moment in care nimeni DU 'mltat in parte, Hoi fiind cu atat mai mare Cll cat eveni- 'I

182
183
mentul i este mai putin scontat, dar daca dorim sa obtinerll
o caracterizare globala a potentialului informational cd
scorului, va trebui sa gasim 0 posibilitate de Insumare II
acestor cantitati de inforrnatie care sa tina seama de in
galitatea Ganselor de producere a diferitelor rezultate. fi:
limpede ca adunarea pur ~i simplu a valorilor Hm faisifici
fenomenul, deoarece pune pe picior de egalitate scoruril('
foarte probabile cu unele total nea~teptate. De aceen,
pentnl a-I da cezan.llui ce i:iapartine, va trebui sa pon
deram cantitatile de informatie aferente fieearui rezult(Ji
ell probabilitatea de ocurenta a acestuia. Noul parametnl
informational asHel obtinut HI va avea atunci aspectlll
urmator:
HI = PI (-log2Pll + P2(-log2P2l + P3 (--log2P3l + P4 (-log2P4l + P:,
(-log2Psl + P6 (-log2P6l I (p1 + P2 + P3
Fiind in8a yorba de un camp complet de evenimenh',
suma de la numitor nu poate fi dedit egala eu 1, aeeasl/l
deoarece valoarea 1 a probabilitatii corespunde evenimen
tului sigur, iar incheierea meciului cu un rezultat oarecan',
indiferent care, este un asemenea eveniment. In acest en",
numitorul fractiei dispare ~irelatia de mai sus capatii..formll
HI = -Pllog2Pl - P2log2P2 - P3log2P3 - P4log2P4 -PSlog2ps-
- P6log2P6
sau, intr-o notatie mai compacta:
6
iu 1
HI = - L Pi1og2Pi
Extrapoland pentru un numar oarecare n de rezult,lll
posibile, obtinem renumita formula a lui C. Shannon:
n Tnlumina cclor de mai sus, devine perfect explicabila
HI = - L Pi log Pi
i- 1
cu ajutorul careia se calculeaza entropia inforrnationala ( I
caractelizeaza un camp complet de evenimente. De (
"entropie" ?
184
Dupa cum se ~tie, entropia este unul dintre conceptele
baza ale termodinamicii. EI a fost introdus de Clausius
1865ca 0 functie de stare a unui sistem inchis, care
mane constanta in cazul unei transformari reversibile
cre~tepentru orice transformare ireversibila. Abordarea
tistica a teoriei cinetice a gazelor, datorata lui J.W.
lbbs_ (1839-1903), i-a permis fizicianului austriae
dwig E. Boltzmann (1844-1906) sa defineasca entropia
nui ansamblu de molecule in termeni probabi1i§ti.
rmula la care a ajuns acesta din urma este formal iden-
a cu relatia 14.4, iar analogia nu e deloc intamplatoare.
ntr-adevar, entropia termodinamiea constituie 0 masura
nedeterminarii sistemului. Evolutia viitoare a acest.uia
te cu atat mai previzibila cu cat entropia sa e mai mica,
ci comportarea elementelor ee compun un sistem mai
+ P4 + Ps + P6) tropic ..estemai dezordonata decat a acelora apartinand
nuia caracterizat printr-o valoare mai mica a entropiei.
tr-un mod absolut similar, de marimea entropiei infor-
ationale a unui proces depind ~ansele noastre de a-I
evedea desfa~urarea, in sensul ca 0 entropie scazuta
respunde unui nive1 de predictibilitate ridicat §i vice-
versa.
Din analiza comportarii matematice a functiei HI' re-
ulta ca aceasta inr:egistreaza valoarea maxima in cazul
nd toate rezultatele ce pot surveni sunt egal probabile :
I"" P2 = ... Pi = ... = Pn' La polul opus se situeaza situatia
I
n care unul dintre rezultate este cert, iar toate celelalte
imposibile. De data aceasta, e u§or de observat ca en-
opia este nula._A§adar dificultatea maxima de a ghici ce
Irmeaza sa se intample se asociaza valorii celei mai mari
cntropiei, iar cunoa§terea anticipa.ta eu certitudine a
modarmintului anuleaza entropia proeesului.
(14.4) ~iunea pentru Totbal a organizatorilor unor jocuri de
IIpulPRONOSPORT sau TOTO-CALCIO. Experienta a aratat ea,
llltre toate jocurile de echipa, fotb°alul este eel. care
(:zinta cea mai mare entropie a rezultatelor. in acest
lIneniu al sportului, ne putem a~tepta oricand la orice.
185
Daea infrangerea campioanei mondiale de eatre 0 eehip
de mana a doua este de neeoneeput in hoehei; rugbi saIl Oricum, entropia informationala ramane parametrul
sential prin intermediul caruia putem estima cantitativ
basehet, luerul e perfect posibil in fotbal. Impra~tierclI raeterul <;Ienoutate sau, dimpotriva, banalitatea
rezultatelor, dezordinea ~i deci gradul lor de nedetel esajelor trans mise in proeesul comunicarii. Vom reveni
minare sunt aici mai mari deeM oriunde, ceea ee confer
Supra ei, intr-unul dintrecapitolele urmatoare, in con-
PRONOSPORTULUI earacterul de joe de noroe, pe care nu l-tll
textul analizei modului cum evolueaza in timp receptarea
avea, eel putin in aeeea~i masura, daea s-ar axa pe spor reatiilor artistice (cap. 22).
turile mentionate mai sus. Se observa, de altfel, ea ill
eompetitiile in care entropia rezultatelor e mai redus",
eotele pariurilor inregistreaza ecarturi foarte mari de III
un participant la altul tocmai din priciria faptului ea SUI
prizele sunt mult mai rare.
Entropia informationala s-a bueurat, intr-o vreme, lit
o atentie deosebita din parte a lingvi~ti1or,deoarece ea it'
oferea posibilitatea estimarii printr-un parametru. global It

anumitor proprietati ale limbii, facilita.nd astfel eompafl\

rea intre ele a unor idiomuri diferite. Pe parcurs I 11

diseutiei despre eodificare ~i cifraj, am avut ocazia sa Ill'

mai referim la neuniformitatea. frecventelor litereltll
(respeetiv, fonemelor) in textele serise. Statisti('
intocmita de Alexandra Roceric* a identifieat in limlm
romana serisa 0 gatna de variatie a aces tor frecvente ee 11
intinde de Ia 0,0013 pentru fonemuljpana la 0,109 pCII :: 1

t1'u fonemul e. Asimiland aeeste frecvente eu probil I

bi1itatile ee figureaza in formula 14.4, poate fi calculal
I
entropia HI a fonemelor in romane~te. Rezultatul este III
= 4,11 biti, valoare superioara eelor inregistrate penllll
limbile franceza (3,98), spaniola (4,01) ~i engleza (4,(XII III

aproximativ egala eu eea din germana (4,10) ~i mult inl,-

rioara. entropiei limbii ruse (4,35). Conditiile particull1ll
diferite in care s-au rea1izat aeeste calcule, bunao:lltl
tratamentul neuniform al blaneului, eonsiderat de 111111

cereetatori drept 0 litera" iar de altii :riu ([93), pp. 247

248) ne impiediea sa tragem din aceste valori 0 eonclwl
de ordin mai general.

* Fonost~tica limbii romdne. Ed. Academiei, Bucure~ti. 1968.

,I

186 'I

"'11
111:11 !II
15. COMUNICAREA ANlMALA
1I0rpe teritoriul respeetiv se asigura:
in calitatea sa de 1?tiinta a comportamentu1ui animl\l,
etologia (intemeiata pe la inceputu1 seco1u1ui nostlU d
bio1ogul O. Heinroth) rH.llnara printre principale1e ~.dl
directii de cercetare ~i pe aceea privitoare la formele sped
flce de comunicare dintre diferitele vietuitoarc. Domenilil
e de a bogatie fabu1oasa, fiindca oriunde exista viata i"
buie sa fie ~i comunicare, ehiar daca savantii nu i"1111 - a protectie superieara. a cuiburilor ~i a puilor, ~tiuta
putut deslu1?i, In toate cazuri1e, mecanismel.e. Ei ezita, III
genercu, sa vorbeasca. de comunicare in cazul vietatilill
situate sub un anumit prag al scarii evolutiei, aeolo untl
intent:ia de a comunica devine 0 ipoteza prea hazardol
Diferite forme de simbioza, cum ar fi ce1e dintre actildl
animale de minima comp1exitate biologica, 1?ipe1?ti~oill lIf)tiilor, distanta dintre indivizi sau familii ingre.unand
care traiesc adapostiti fara grija intre bratele lor ucigaOI
presupun existenta unei legaturi de. un fel anume in III
;,partile contractante", dar e riscant sa se pronunte filii
cuvantul. comunicare. Intuim ca oatare .utilizare a If'l
menu1ui extinde nepermis demu1t s(era conceptullil
de~i,pe dealta parte, am acceptat, in eazul re1atilll'l
·interumane, existenta unei comunicari neintentiom11
prirt acte.· spontane, nesupuse controhilui con1?til'lI
(tremuru1 mainii pucistu1ui lanaev, care contrazicea siKIl
ranta agresiva a discursului saul. Chestiunea e delica1(\
comp1exa 1?i,in nici un eaz, nu ne propunem sa 0 tran~lill
aieL Ne limitam, a1?adar, 1a a trata, In exclusivitate, conlll
nicarea prin' semnale, emiten~a acestora presupurwilil
arice s-ar spune, un anumit nive1 de intentionaJitate.
188
I
Principa1e1e scopliri carora Ii se subordoneaza comuni-
rea animala sunt legate de:
1. - Teritoria1itate
2. - Sexualitate
3. - Viata "sociala".
Comportamentu1 teritorial, eonstand. hi p.arcelarea
tricta a area1ului de victuire a unei anumite popu1atii
nimale §i in apararea "proprietatii" asupra zone1or asHel
limitate, raspunde uno I" necesitati deopotrivZl de ordin
lologic ~,iecologic. Printr···o repartitie judicioasa a farnili-
- 0 distributie mai echilibrata a resurselor de hrana,
u evitarea "pustiirii", vetrei de locuire, ceca c.e a1' crea
compensari ~i disfunetionalitati grave ale sistemu1ui
ologie in ansamb1ul sau;
- red.ucerea ~ompetitjei sexuale §i, ca 0 consednta
treeta, 0 anumita reg1ar~ dernogra11ca, de natura sa
revina suprapopu1area;
Ind tendinta pradatorilor de a ucidc mai mult decat pot
feetiv consuma (lupnl intrat in turma omoara mai mu1te
I, dar nu 0 poate transporta 1a "clomiciliu" deceit pe una
{ltre e1e);
- scaderea riscu1ui de raspandire a parazitilor §i a epi-
cmtagiunea.
In domeniul sexualitatii, lllodalitatile de comunicare
II in vedere doua obiective principale: . Iii
.._- atragerea partenerei (mai rar, a partenerului), in !
derea imperecherii;
-- indepartarea "concurentei", adica a contracandi··
IItilor 1a labula ales~i inimii emitatorului mesajului
Rpectiv.
Prirnu1 aspect se inscrie in sfera a ceea ce etologii
'unesc curtare, adica totalitatea demonstratii1or cu funetie
rsuasiva pe care animaluJ. Ie desfcil?oani in scopul
ceririi viitoarei sale perechi. Ra.tiunea bio1ogica a une-
I foarte complicate lor ritualuri nuptiaJe rezida In nece- ,I
,(
lutea infra.ngerii unui anumit tabu tacti!, caracteristic
~I
!
189
irJ
1111
mai tuturor fiinte10r vii. Nid 0 vietate nu accepta ell
placere contaetu1 fizic direct eu un alt corp viti
Imperecherea implica insa un asemenea contact ~irost\d
curtarii este toemai ace1a de a convinge parteneru1 / p<ll
tenera sa i1 accepte.
La ra~dul ei, riva1itatea nascuta din eoncurenta sextl
ala indepline~te un rol insemnat in viata speciei, intrucAI
impune un. criteriu de se!ectie, care conduce, in uitiuHI
instanta, la asigurarea unei progenituri mai viguroase ~II
implicit, la cre§terea ~anselor de supravietuire a ansalll
b1ului populatiei in. cauza.
In fine, comunicarea in scop "social", leg.ita de COOl
donarea diferitelor actiuni colecli.ve pe care Ie intreprillil
reprezentantii aceleia§i spedi ce i§i duc viata in camUIl,
imbraca 0 rnultitudine de forme, in functie de specifktil
sarci.nilor pe care colectivit~tea Ie are de adus III
indeplinire. Sodetati complexe, precum ecle ale albinelill
Sa1..lfurnicilor, presupun a faarte atenta coordonarc II
acticlnilor comune ~i, de aceea, este de a~teptat ca, III
cadrul acestor spedi, sa inUilnim sisteme complexe d
semnalizare ~i semnificare.
In functie de efeetul asupra destinatarului pe care II
urmare§te ernitatorul mesajului, pot fi delimitate dOl 111
tipuri diametral opuse de semnale : atractante §i repelenlt
Studiindu-le, omul a invatat sa Ie utilizeze el insu~i III
interes propriu, precurn 0 dovedesc urmatoarele exempli
Sintetizarea pe calc industria1a a 13.tractantulu! chinill
secretat de femela "mu§tei de fructc" ce .<iistrugc"1
:recoltele livezilor din zona litora1a a Marii Mediteranc ~I
facut posibila stalpirea da.umUorului, feromonul respeclh
atragand masculii de la mari distante in locurile undl
acc§tia cadeau apoi prada insectidde10r. In acest fel, COil
sumul de substant.1. chimiea era eonsiderabil diminuill
caci nu mai era necesara impra~tierea acesteia pe in 1:1"('1
ga suprafata afectata de f1agel.
La drept: vorbind, procedeuL mentionat nu e altctvil
decat 0 varianta modernizata a unoI' practici stravechi d
atragere a vanatului. Imitarea vodi animalului, vocld
prin fluierat sau eu ajutorul unoI' "instrumente",ca frUIl
190
ori solzul de pe§te, are origini foarte indepartate,
,tand, e de presupus, chiar din paleolitic, epoca prin
:elenta vanatoreasca a omenirii primitive. Unele fresce !I
,ptene lasa sa se inteleaga ea lavanarea pasarilor con-
uia §i folosirea altoI' pasari ale caTOr strigate aveau·
nirea de a atrage prada.
Dupa inventarea magnetofonului, eercetarea sem-
elor sonore emise de anima1e a intrat intr-o faza noua.
luat astfel na§tere bioacustica, ramura a etologiei care
diaza comunicarea sonma in regnul animal. Dincolo
interesul pur ~tiintific al cunoa~terii mecanisme lor de'
'oducere ~i receptie a) semnalelor, acestea, 0 data
scifrate, au putut fi utilizate in folosul omului. Primele
ccese au fast inregistrate chiar din 1956, anul cand in
nnsylvania (SUA) s-a desfa~urat primul congres de
.oacustica: graurii, daunatori periculo~i, au putut fi
departati de pe terenurile pe' care Ie invadasera prin
iterea propriilor lor semnale de avertizare. Alte sunete
pelente, ca, de pilda, strigatele unor pradatori, sunt
losite astazi curent pent.ru indepartarea stolurilor de
sari ce blocheaza pistele aeroporturilo.r din zona tropi-
la.
In functie de canalul de transmitere a informatiei la
re se recurge ~i de tipurile de semnale utilizate, comu-
Icarea animala poate fi sonora, gestuala, chimica, cro-
atica, luminoasa, electrica. eu exceptia eelei himinoase,
ntru care fiU dispune de 0 inzestrare naturala, omul
sed a §i el, in mai mare sau mai mica masura, capaci-
tea de a comunica pe toate aeeste cai.
Comunicarea. sonora in "lumea celor care nu cuvanta"
d~osebe~te insa in mod radical de limbajul uman prin
teva trasaturi esentiale. Ea este lipsita de caract.enI1
mbolic propriu expresiei lingvistice, ramanand indisolu- II
1
Ilegata de nevoile f1ziologicepe care Ie exprima., nu con-
ituie, ca in cazullimbilor omene~ti, rezu1tatul unoI' pro-
se de abstractizare ~i generalizare §i nu faee uz de
nete articulate, chiar daca unele vietati sunt capabile II!
Ie produca (mai multe spedi de pasari, printre care
pagalul, corbul, gaita, graurul, pasarea-lira). De
191
:11
Il
 asemenea "graiu1ui" animale10r Ii lipse§te dimensiun
creatoare. Daca ,pana ~i eel mai putin inzestrat vorbiltll
uman formuleaza necontenit enunturi pc care nu le··a nil I
auzit niciodata de la a1tcineva, nici cea mai ta1entlll
pasare nu face mai mult dedit sa reproduea i:ntoCTlIII isori. Un personaj pitoresc este, din acest punet de
eantecele invatate. $i inca, in raport eu reprezentall(1l
eelorlalte dase ale regnului animal, pasarea canta.tOlill
constituie 0 exceptie priri capacitatea sa de asimil:u('
unui repertoriu vocal destul de complex (se afirma. a.sll
despre pas~rile migratoare 01 ar fi "poliglote", avail
ocazi.a sa cunoasca mai muIte dintece deeM Ct I
sedentare), in timp ce la toate ceIelalte vietui.toare "limll .tii sunt vietati deosebit de ga1agioase. Descoperirea
jul", cat este, e inna.scut.
Mai trebuie mentionat §i fa.ptul ca, spre deoseh.irc Ii
.,'om, animale1e nu se refera in "diseursul" lor decat I
~situatii prezente. Cainele 1at1"a.pentru a-ti atrage aten(1
'ca e cine~a la poarta, dar nu §i.pentru a-ti povesti Celill
lucni asemana.tor s-a intamplat zi1e1etreeute. Exista, f'( I
drept, la caini §i urletul premonitoriu, dar e de presuj)11
ca, ~i in acest caz, comportamentul animalLilui are III
'vedere unele ir'ldicii actuale, atat doar ea inaccesibil,
omului, ceea ce poate crea falsa impresie ca subiecll II
mesajului prive§te viitoru1, nu prezentul.
Dintre nevertebrate, numai insectele par capabile II,
emisiuni sonore inzestrate ell semnificatie. Stridulatilll
lor sun.t organiza:te "muzical" sub forma unor succeSlllll
de cate §apte fonatomi (pulsuri sonore produse print 1 II
mi~care unica a organului stridulator), denumite Cft;/I'
turi, :;;icare dau na:;;tere, la ra'ndul lor, unor fraze nlll
ample _. trilurile. Cei mai cunoscuti producatori de trill II
sun t greierii, cosaf?ii ~i lacustele. In ciuda renumelui 10f tate
eei dintai poseda repertoriul de semnale cel mai sanll
Limbajullor cunoa~te numai trei "cuvinte": stridulatin Ii
apel sexual, destinata atragerii partenerei, stridul"l
curtenitoare, emisa pentru ca~tigarea bunavointei aCf'
teia, ~i stridulatia de rivalitate, de care se face uz I
aparitia concurentei. in schimb, "vocabularul" cosa~ilill
este nu numai'de doua ori mai bogat, dar mai cuprind(' ~I
o a§a-numita "stridu1atie indiferenta", adica exact trilill
192
teresat, cantecul deamorul artei, pe care fabulistul 1'1
'buie pe nedrept greierului. j
nele insecte (furnicile in galeriile mu§uroiului), dar §i (
.nidecomunica prin batai, aidoma detinutilor din
re, femela paianjenu1ui tarentula, care, pentru a-i
;e pe masculi, se instaleaza pe cate 0 frunza ~i. 0
,te ritmic cu abdomenul, intrand intr-un tremur con-
lv, din care s-au inspirat creatorii populari ai dansu-
talian tarantella.
ontrar opiniei 'comune, cercetarile au demon~trat ca
r
rinzator de tarzie a acestui fapt (primele investigatii
cest domeniu, intreprinse de natllralistul austriac
S Bass in Marea Caraibilor, dateaza de-abia din anul
4) are daua cauze principale. Pe de 0 parte, suprafata
I
constituie 0 formidabila bariera acustica: numai 1%
energia sonora degajata' de 0 explozie subacvatica
e~te sa treaei in mediuI aerian. Pe de aIta parte, ure-
a umana nu este adaptata laauditia in mediu lichid.
ine a bagat vreodata capul sub apa, la ~trand, 1a mare
maear in cada, cunoa~te vajaitul caracteristic ce se
ta1eaza in atari situatii ~i .din pricina caruia d~venim
nsibili la orice apel sonbr. A§a se face cli, timp de
nii, expresiile de genul "mut ca pe§tele" au putut
a perfect justifieate. Astazi insa semnalele sonore
lee de pe§ti sunt repertoriate ~i studiate cu atentie.
ajele lor se inscriu tot in sfera semantica. a ce10r trei
.enii amintite anterior: sexualita.tea (serenade1e inter··
de glasul, Cll timbru de corn, al pe~telui-stridie
de cel, eu clinchet de dopotel, al delicatului calut de
el, apararea teritoriului (randunica-de-mare pune pc
pc orice intrus, cu mormaitul ei putetnic, produs cu
toml ba~icii inotatoare) ~i dirijarea aetiunilor co1ective
ingii utilizeaza semnale sonore diferite pentru comen ..
de adunare, anuntarea perico1elor, indicatiile privind
Imbarea de direetie a bancului aflat in mi~care:;li chiar
foarte interesant ciripit "de dregere a vocii", eu functie
193

fatica, un fel de proba de microfon prin care conducatOil1
dirdului verifica daca este auzit de toti supw~ii sail.
De~i pasarile se bucura de un binemeritat renumr 11
acest domeniu, nu toate se dovedesc in stare sa comw\11
sonor. Exista ~i pasari mute, ca, de pilda, barza alii
pasarea kiwi sau vulturul sud-american. Altele, de 11'1'
ce1e mai multe, nu emit dedit semnale scurte (strig(\I'1
Este insa adevarat ca repertoriul de ape1uri distinctc /II
acestora din urma e, in general, muIt mai variat dedU I'
al insectelor, pe~tilor sau batracienilor (se cunos(' I
broa~te 7 semnale diferite, intre care ~i eel, util omllill
de an un tare a schimbarii vremii). La pitigoi, de exempli
au putut fi identificate 21 de piuituri cu inte1c:1I1
deosebite.
Lipsite de coarde vocale, pasarile cantatoare posed •.', I
schimb, un organ specializat in emiterea de sunete mil
cale. Acesta poarta numele de syringe ~i e alc8.tuit dinli
membrana situata in parte a inferioara a traheei, a ('IIi
unde se ramifica bronhiile catre cei doi plamlill
Posibilitatile interpretative ale pasarii depind, mai II
seama, de numarul de mu~chi care intind membr<lll
modificandu-i frecventa de vibratie. Pasarile rapitoll!
incapabile de a canta, poseda 0 singura pereche de a:-;I
de mu~chi, papagalul - ttei, mierla sau privighetoarcil
cinci perechi.
Capacitatea de a emite sunete este innascuta, dar ('II"
tecele se invata, ~i, ca atare depind de contextul in ('III
se desfa~oara copilaria pasarii, deoarece, ca ~i la 0111
exista 0 varsta limita pana la care este posilll1
deprinderea "limbajului". De aceea nu e de mirare Cil, I'
langa migratoarele poliglote, se intalnesc pasari sedenlill
care se exprima in "dialect", pentru ca nu ~i-au ptll
niciodata locul de ba~tina. Cinteze1e din Scotia (Frin!llll
coelebs) executa cantece diferite de la 0 valcea la alta,
Organizarea muzicala a cantecelor atinge uneol
complexitate uimitoare. In cazul mierlei (Turdus mert/I"
ele sunt structurate sub forma de strofe, formate fierlll
din cate 5 pana la 30 de note, ce se succed la interval!' ,I
cca 0,1 secunde. Pauza dintre strofe dureaza iptre 0,:1
194
"I
,,\
5 secunde, iar lungimea totala a dintecului poate atinge 'I
o de strofe: Majoritatea acestora sunt diferite, dar
sta ~i refrene ce revin cu 0 regularitate remarcabila. La
Ivighetoare, strofa-refren urmeaza intotdeauna dupa
~ir de 13 strofe neidentice.
Multe pasari cantatoarer~ practica stilul antifonie.
mela ii raspunde partenerului printr-un eontraeantec
artinand repertoriului comun. Dialogul prezinta uneori
asemenea grad de sudura incat ornitologii s-au putut , \
flela, atribuind duetul unui singur individ, dat fiind fap-
lea preluarea ~tafetei de catre cealalta pasare avea lac
intervale de numai ciiteva sutimi de secunda. Motivele
Iodice care intd in a1c:ituirea strofelor pot fi :;;ie1e de 0
I\re varietate. La sturzul Turdus ericetorum au fost
ventariate 170 de teme diferite. Studiul acestor ce1ule
Iodice, une1e extrem de ingenioase ca a1catuire muzi-
III i-a preocupat nu numai pe etologi, ci :;;ipe muzideni.
lul dint.re cei mai maTi compozitori ai secolului nostru,
ncezul Olivier Messiaen (1908--1992), organist timp de
decenii la biserica Trinite din Paris, a profitat enorm de
urma cunoa~terii profunde a eantecelor de pasari,
registrate de-a lungul §i de-a latul pamantului. Titlurile
torva dintre creatiile sale eele mai reprezentative
rbese de la sine : Reueil des oiseaux (1953); Oiseaux
otiques, Catalogue d'oiseaux (1960). Compusa catre
r~itul vietii, opera sa Saint Franc;ois d'Asstse, profita de
I:t.extul faimoase1or predici eatre pasari ale intemeietolU-
I ordinului franciscan pentru a valorifica imensa expe-
nta dobandita de eompozitor in domeniul transpunerii
IIzicale a motive1or melodice provenite din cantecul
8arHor. eu toate ca preocuparea nu e deloc noua (sa ne
intim de complexul madrigal imitativ Le chant des
~aux allui Clement Janequin (cca 1480--cca 1560), de
rte populara piesa pentru clavecin Le rappel des
a.ux de Jean Philippe Rameau (1683-1764), interpre-
tl\ adesea §i la pian sau harpa, ca ~i de petele de euloare
care interventia unor instrumente care imit:i glasurile
arilor Ie aduc in unele simfonii ale lui Haydn sau
Pastorala beethoveniana), creatia lui O. Messiaen
195
marcheaza momentul de varf al stravechiului dialog mll
zical dintre compozitori ~i confratii lor inaripati.
In mod surprinzator, singurele animale care Ie flic con
curenta pasarilor in domeniul interpretarii muzicale suJ\1
cetaceele. Recordul in materie n realizeaza balena-cli
cocoa~a (Megdptera Novaeangliae) care, in perioaclil
imperecherii, "concerteaza" ore in §ir, executiind cantef'('
cu durata de ciiteva minute Hecare, bazate pe SUCCI'
siunea riguroasa a unui mare numar de teme muzical('
Ruda sa mai mica, delfinul, nu canta, dar poseda \.III
repertoriu destul de variat de semnale acustice. pe care Ii
imbogat-e~te continuu pe parcursul vietli. Profeson II
american W. Batteau a demonstrat (1961) ca delfinii, de:,
lipsiti de coarde vocale, sunt capabili, folosindu-se tit
ni§te ingro§ari ale laringelui, sa reproduca, cu destuln
fidelitate, cuvintele auzite de la oamenii cu care vin III
contact. Faptul a putut ramane mu1ta vreme necunoscliI,
fiindcaei "pronunta" cuvintele intr-un registnl foarll
acut, ceea ce a facut ca fenomenul sa nu devina percepll
bil decM dupa ce vorbirea lor pitigaiata a fost inregistral
~i redata cu 0 viteza redusa de doua ori ~ijumatate a bell
zii de magnetofon. Se mai ~tie ca delfinii comunica §i ('II
ajutorul ultrasunetelor, pe care Ie utilizeaza insa, mai ('II
seama, pentru ecolocatie, mijloc de orientare intiilnit §i III
alte specii, incepand cu insectele (fluturii din familill
Arctiidae emit chiar u1trasunete de bruiaj, pentru indtl
cerea in eroare a liliecilor, ~i ei renumit-i pentru radan'll
lor ultrasonice), pasarile (nindunelele-grase-de-noapli',
Steatornia caripensis din Venezuela sau rudele lor dill
China, denumite Collocaliafrancia, construetoare ale V('
titelor euiburi eomestibile, atat de apreciate in gas trollII
mia extrem-orientala) ~i sfiir~ind cu un numar de SP('(
de mamifere (pe langa lilieci, merita amintiti aricii ~I
lueru mai put-in cunoscut, banalii ~oareci de casa, e:lll
pana la intareare, eand incepe sa Ii se ingroa~e vocea,
cheama parintii prin semnale aflate in afara registnilll
audibil pentru urechea umana).
In' ciuda stransei lor i:nrudiri filogenetiee cu oIIIIII
maimut-ele s-au dovedit inapte pentru deprinderea limlll!
196
ui articulat. Cauza 0 reprezinta nu atat deficientele de
in,intelectual (sotii KeHog,creseandu-~i copilul alaturi
un pui de cimpanzeu de aeeea~i varsta, au demonstrat
, piina in momentulasimilarii limbajului articulat,
ul da sensibil mai putine dovezi de inteligenta deeat
aimuta), cat 0 eonformatie defavorabila a cailor fona-
rii: laringele ajunge prea aproape de valul palatin,
gradind mi§carile limbii ~i permit-and doar producerea
sunete guturale. A fost nevoie de eforturi imense din
rtea unui cuplu de cercetatori americani, sotii K.J.
,yes ~i C. Hayes, pentru a invata un cimpanzeu, ajuns
aceasta baza vedeta a televiziunii de peste ocean, sa
steasca numai patru cuvinte monosilabice, proees pe-
gogic ce a necesitat nu mai putin de 6 ani de munca
cordata.
Rezultate incomparabil superioare a dat experimentul
,enios al cercetatorilor R.A. Gardner ~i B.T. Gardner de
Universitatea din Nevada. Exploatand marea mobilitate
aptitudinile imitative ale maimutelor, ace~tia au izbutit
invete un cimpanzeu, de data aceasta in numai 6 luni,
2 de semne gestuale din limbajul surdo-mutilor.
levul" s-a dovedit atat de dotat incat, din materialul
xical" asimilat, putea alcatui "propozitii" formate din
na la 5 semne consecutive. Evocarea. acestui experi-.
nt promitator ne introduce deja intr-un alt domeniu al
municarii animale ~i anume:
C;omunicarea gestu~aJQ.. Pentru a 'incepe tot cu
seetele, se cuvin amintite aici rezultatele senzationale §i
ult mediatizate ale cercetarilor laureatului Premiului
obel pentru fiziologie ~i medicina (1973) Karl yon Frisch,
upra "dall.sului" albinelor. Ceea ce Ie-a parut apiculto-
lor timp de milenii 0 manifestare "coregrafica" s-a dove-
t a constitui un sistem complex de comunicare, prin
lermediul caruia albinele i~i transmit unele aHora un
t intreg de date privitoare la sursele de hrana pe care
uu descoperit In cursul zborurilor lor exploratorii. 0
l:a. reintoarsa la stup, albina-cerceta§ incepe sa
nnseze" descriind in zbor 0 traiectorie fie circulara, fie
forma de 8. Primul caz corespunde situatiei in care
197
;1
 sursade hrana se afla la mai putin de 100 m distanta fal
de stup. Cand distanta este mai mare, ea recurge la zbonl1
in 8, dar cum indicatia aceasta e mult prea sumara pentnl
a Ie servi suratelor sale, aduce precizari suplimentare prill
varierea vitezei de deplasare. Un numar de 35-40 de pal'
curgeri ale traiectoriei intr-un minut corespunde unel
distante de cca 100 m, in timp ce pentru distante de I
sau 10 km, frecventa ciclurilor scade la 5 §i, respectiv, 1,~
pe minut.
Planul traiectoriei dansului este vertical in interior, Ii
stupului §i orizonta1 in afara acestuia, iar orientarcil
portiunii comune a celor doua elipse care alcatuiesc opilll
ofera informatii asupra directiei in care trebuie sa $('
deplaseze albinele pentru a gasi sursa de hrana. Cand
dansul este vertical s-ar parea, la prima vedere, ca el 1111
are cum sa indice directia, dar albinele rezolva:·ingenioll
problema printr-o congruenta unghiulara : axa de sim('
trie a traiectoriei face cu vertieala locului un unghi egal (;11
cel dintre directia soarelui §i cea in care se ana sursa d
hrana. In plus, cand parcurge aceasta axa, albin a iul
pune abdomenul in vibratie cu 0 frecventa proportional
cu concentratia in zahar a sursei I
Valoroase in sine, rezultatele cercetarilor lui Karl VOII
F.dsch au §i meritul de a ne atrage atentia asupra cara('
terului nu intotdeauna folute evident al unor forme £I,
comunieare animala. E, de aceea, posibil ca viit0rul sa )1(
rezerve multe surprize in acest domeniu. De asemencfl,
studiile au pus in evidenta modul in care aptitudinilr
comunicative se dezvolta diferentiat de la 0 specie la altll
Dintre cde trei triburi in care zoologii grupeaza albincl
(Apidae), Bombinae-Ie nu prezinta niei comunicare son01
§i nici gestuala, Meliponidae-Ie comuniea sonor, iJIl
Apinae-Ie ,dispun de ambele posibilitati. La randullor, I,ll
cuprind trei specii ; Florea, care danseaza numai orizoll
tal, Dorsata, care practica dansul vertical, §i Mellifelll
capabile sa danseze in ambele feluri.
Parada amoroasa a pasarilor reprezinta poate forma <I,
exprimare gestuala cea mai riguros codificata din intn'll
ga lume animala. 0 culme a coregrafiei cu finalitate CJ 1I
198
o constituie dansul cocorului-cu-gat-negru (Grns
ricollis), inspirator al poetilor §i pictorilor de stampe
onezi. Figurile; foarte complicate, ale acestui "pas de
" sunt in totalitate innascute. Steward Keith, care I-a
.diat, arata ca, la numai cinci zile dupa ie§irea din ou,
cocor tinut departe de alti reprezentanti ai speciei este
abil sa Ie execute pe toate de 0 maniera irepro§abila"
Valente estetice prezinta §i ceremonialul infruntarii
Wor la unele specii de pe§ti, pasari sau §erpi.
xicanii organizeaza spectacole publice cu dueluri de
~din specia Crotalus atrox (§arpele texan cu clopotei).
ptele acestea nu\sunt sangeroase §i, pe parcursul lor,
versarii i§i iau pimze in timpul carora se odihnesc cul-
ndti-se unul peste celaIalt ca sa se incalzeasca.
In organizarea ierarhica foarte stricta a colectivitatilor
maimute, pozitia sociala a unui individ pare sa depinda
tar-ator de capacitatile sale de exprimare mimiea §i ges-
a. Un experiment efectuat de C.E. Izard ([76], p. 94) e
rte·semnificativ in acest sens. Cercetatorul a sectionat
rvul facial al unei maimute din specia Rhesus, punand-o
imposibilitatea de a-§i mai folosi resursele mimiee: In
Urta vreme, el a avut ocazia sa cons tate 0 deteriorare
nsibila a raporturilor sociale ale maimutei operate. De§i
'casta apartinea unei categorii dominante, ea a inceput
fie tnitata ca 0 maimuta subordonata. Comportamentul
HtUa! al maimutelor care - se intalnesc iritamplator
pecta reguli de eticheta precise, c~naitionate de statu-
I lor social. Doi indivizi de rang egal se imbrati§eaza §i
bat pe umar prietene§te, in timp ce un individ subor-
nat trebuie sa-§i exprime consideratia fata de superi-
ul sau prin genuflexiuni. §i temenele. Surprins in jungla
<> gorila furioasa, etologul Peter Schaller a reu§it sa
ape cu bine din situatia dificila in care se afla bazan-
"se tocmai pe cuno§tintele dobandite in studiul comu-
tc~rii gestuale a maimutelor. EI a recurs de indata la
Hturile ritualului de supunere §i nebeligeranta specific
rilelor subordonate, ca§tigandu-§i in numai 10 minute
dialog gestual simpatia agresoruIui, care s-a indepartat
I~Ut, fara a-i face vreun rau.
199
 Cel mai clar indiciu al convietuirii pa~nice dinlil
maimute este insa tesalatul reciproc. Operatiunea dure~wll
pana la trei ore pe zi ~i e practicata de toti membrii tribll
lui, conform unor foarte precise reguli de subordonarc hi
cooperare. $efii sunt tesalati de supu~ii lor (la babuili.
bunaoara, se poarta pieptanatul cu carare), femelele
tesala intre ele, dar nu ii uita nici pe pui. De~i are t01l11
aparentele unui ritual gestual, acest "comportament iiI
toaleta" indepline~te un rollegat de 0 alta forma de conlll
nicare: cea chimica (olfactiva). Rostul sau este, intre alli'l
(fiindca, desigur, nid functia de indepartare a parazi1.llp
nu e de neglijat), §i acela de a-i impregna pe toti membill
tribului cu un miros comun, cu ajutorul caruia se recun()~1
I -a dreptul incredibila. In primul domeniu mentionat, se
chiar §i in intuneric §i pe identificarea caruia se bazen
I
depistarea §i eliminarea intru§ilor, chiar daca acqll
apartin aceleia§i spedi.
Camu.nicarea chimicii se realizeaza prin interme<!IP
unor emisiuni de substante chimice, produse, de obi\I
de glande specializate, cu secretie externa. Este §i molivli
pentru care, initial, ace§ti mesageri chimici au fost delill
miti ectohormoni. Ulterior, s-a impus termenul de feronlll!
propus in 1959 de biochimistul Peter Karlson de I
Universitatea din Marburg. Feromonii atractanti po:\11
numele de epagine, cei repelenti se numesc reuulsine.
o trasatura importanta, prin care se deosebesc de /Iii
tipuri de semnale este persistenta lor in timp. Faptul I
actiunea feromonului se poate manifesta §i in absC'lll
emitatorului I-a determinat pe lingvistul Thomas Selwll
sa asemene mesajele chimice cu comunicarea prin 81·,11
Feromonii de spaima emi§i de §oarecele prins in C'1i
raman impregnati in materialul din care e confeetiolllli
aceasta §i dupa disparitia emitatorului, aidoma unui d0111
ment seris ramas in urma unei persoane defuncte. F::'lill
detine explicatia §tiintifica a fenomenului, oamenii II
invatat din experienta ca, numai daca oparesc Clll
operatie ce are drept efect §tergerea mesajului, au §IIII
de a mai captura §i un al doilea exemplar. Analogil\ I
scrisul ne-o sugereaza §i comportamentul bondarillil
care, primavara in padure, zboara din copac in COil
200
iU§cand unele frunze, nu pentru a se hrani eu ele,. ci
tru a impregna parte a ramasa cu un feromon ce face
n aceste fragmente adevarate scrisorL de dragoste
resate femelelor din zona. K.von Frisch a observat ca
stinatarele dau curs apelului, prezentandu-se in ziua
matoare la locurile de intalnire indicate, ~i tot el a
Qtatca, pentru evitarea confuziilor, marcarea se face in
ne diferite ale coroanei arborilor, in functie de specia
reia ii apartin bondarii.
Exemplele anterioare au sugerat deja doua dintre sem-
ificatiile feromonilor: cea de apel sexual §i cea de alarma.
nsibilitatea unOli vietati la atari emisiuni chimice e
teaza frecvent cazul flutur.elui Bombyx Mon (f1uturele
rmelui de matase). Femela acestuia produce, cu aju-
rul unei perechi de glande situate pe ultimul sector
dominal, un fero1Jlon,atractant, ce a fost botezat bombi-
1 §i pe care il vaporizeaza in aer prin mi§cari de pom-
re ritmice, asemanatoare celor prin care se parfumeaza
meile ce folosesc sticlute prevazute cu pulverizator. De§i
ntitatea totala de bombicol ce paate fi astfel expulzata
u depa§e§te 0 sutime de miligram, prezenta in atmosfera
acestei epagine este sesizata de masculi chiar de ·la 0
Istanta de cativa kilometri. In acest scop antenele insectei
unt prevazute cu mai bine de 40 000 de celule sensibile
mirosul de bombicol. Puterea de discriminare a acestui
ublu organ olfactiv este atat de mare incat i:iasigura f1u-
lrelui nu numai posibilitatea de a percepe prezenta
ubstantei, ci §i pe aceea de ase dirija precis catre tinta.
Ilsculul i§i orienteaza zborul pe directia crescatoare a
dientului concentratiei, cotind la dreapta sau la sHin-
I dupa cum antena dreapta ori cea stanga repereaza
teva molecule de bombicol in plus fata de cea din
rtea opusa. Trebuie subliniat insa faptul ca acest
l:lrat olfactiv ultraperfectionat e construit numai pentru
n unie miros, el nepermitand sesizarea §i analiza altor
uvii odorifere. 0 specializare atat de stricta a recepto-
lor trebuie sa mearga insa mana in mana cu una la fel
precisa a glandelor producatoare, pentru ca in atat de

:lr~111
diversa lume a insectelor confuziile intre specii sa J1
excluse din capul locului. A~a se face ca parfumurile ell
rol de atractant sexual depa~esc, potrivit estimarilor Unll
entomolog contemporan, profesorul Martin Lindaucl,
cifra de jumatate de milion.
Cat prive~te feromonii de alarma, raza de actiune II
acestora atinge ~i ea valori remarcabile. A~a-numilll
"saritura de excitatie" a cerbilor, al carei rost nu a f011l
inteles dedit relativ recent, constituie 0 modalitate prill
care animalul aflat in pericol i~i avertizeaza semenii :111
fuga sau sa se adaposteasca.· Atunci cand cerb,1I
sesizeaza 0 prezenta amenintatoare (vanator, animal dl
prada), in loc sa 0 ia de indata la fuga, cum ar fi de a~tcil
tat, executa un salt pe loc ~i abia pe urma demareaza ('II
iuteala maxima de care e capabil. De ce ? in despicatUll1
copitei duble a cerbului se afla 0 mica glanda specializalil
care produce un feromon de alarma. Saritura Ii da all
malului prilejul sa i~i desfaca cele doua eopite §i II
expulzeze in aer substanta respectiva. in termeni Um31I'1
gestul este de un altruism admirabil, deoareee, facandu I,
cerbul i§i intarzie startul ~i i~i diminueaza eorespunzat(ll
§ansele de salvare, majorandu-le, in schimb, pe eele :11
eongenerilor sai.
Limbajul chimic joaca un rol insemnat ~i in marean'lI
teritoriului. lepurii i§i borneaza "proprietatile" ('II
seeretiile unor glande submaxilare, ursul grizzly - ('II
saliva, vulpea - cu urina, ~obolanul - eu excremenl
Unii feromoni solizi destinati marearii teritoriului mirll
suficient de placut pentru a-i fi dat omului ideea de (I I
utiliza in industriile eosmetica §i farmaeeutica. Billl
cunoscuti, din acest punct de vedere, sunt amblll
cenu§ie (a nu se confunda cu cea galben-ro§eata, rezld
tata din mineralizarea ra~inilor unor conifere) produsa 111
intestinul ca§alotilor, moseul, datorat eerbului mosc/il
un mic rumegator ee traie~te pe platourile inalte ale Asic,
~i castoreumul, depus in mici gramezi con ice de .illl
imprejurul adapostului castorilor.
Functia sociala a comunicarii a fost deja amintita (II
prilejul evidentierii semnificatiei tesalatului in conlll
202
1'1
I\:!
tile de maimute. Pentru insectele ce traiesc in colec- I,
ltati mari, mesajele olfactive au 0 importanta deosebita. I
mieile recrutoare indica lucratoarelor traseele pe care I
buie sa Ie urmeze, marcandu-le cu picaturi ale unui
omon de trasaj. Unele specii (din genul Solenopsis)
pera ell pamant darele astfel formate, pentru a impie-
a evaporarea prea rapida a feromonului. Repartitiajudi- I'
asa'a furnicilor-doiei in raport cu numarul de larve ce
buiesc hranite se realizeaza §i ea pe baza comunicarii
imiee. La albine, feromonul eliberat prin intepare 0
ta cu veninul marcheaza du§manul, declan§and un
c general asupra I sa. A~a se explica de ce imprudentul
re se apropiede un stup fie scapa total nevatamat, fie
pomene§te ciuruit de intepaturi, care ii pot fi chiar
tale.
QJmunicarea tactild ocupa 0 pozitie mult mai modesta
ansamblul raporturilor intraspecifice, fiindca, pe de 0
rtc, ea este adesea blocata de teama de atingere despre
re am mai vqrbit, iar pe de alta, ea "n1.1are specificitate,
tonomie §i capacitate de simbolizare ca limbajul sonor
u chimic". ([103], p. 50). In societatile de insecte, con-
etul dintre antenele a doi indivizi pare totu~i sa trans-
Ita diferite informatii, al caror inteles este insa departe
a fi fost descifrat in· totalitate.
C.amunicarea cromati.c4 imbraca doua forme, dupa
m eoloritul animalului eSte permanent sau are numai III
n earacter circumstantial. Prima categorie e ilustrata de
tatile inzestrate cu arme periculoase de atac sau II
ltrare, ace ~i colti venino§i, glande cu secretii toxice sau il
it mirositoare, celule urzicatoare. $erpii-arlechin §i
rpii-corali, a caror mu~catura este deosebit de primej-
il
asa, atrag atentia eventualilor amatori de relatii mai
l
ropiate ca nu e cazul sa ri§te, prin foarte spectacu-
sele lor combinatii de inele negre, galbene, albe §i ro§ii,
joaca aid un rol de mesaj de avertizare, similar celui al
pului de mort reprezentat_pe-etichetele sticlelor cu
t'El,va.
1::1
o eombinatie de eomunicare cromatica §i gestuala 0 111\
t1stituie a~a-numitul "limbaj al ma§tilor", prin care '1,1
203
PI:
Ill:
unele vietuitoare i~i schhnba vremelnic infati~area pentrtl semnificatii, dar cunoa~terea acestora este inca lacu-
a putea infrunta cu mai mult succes un pericol iminenl ra, avand in vedere faptul ca fotocomunicarea este, mai
Mica ~oparla denumita agama-gulerata (Chamdyosaurtt s, apanajul atat de putin cercetatei faune abisale. S-au
Kingi) i~i pune pe fuga du~manii cu ajutorul unui guler (\1 ntificat pana astazi mai mult de 150 de spedi de pel1ti
piele multicolor prevazut cu vergele cartilaginoase, p mino:;.;i.La adancirnilc la care lumina zilei nu poate
care il poate deschide ca pe 0 umbrela, marindu-~i bruw trunde, vietuitoarele disting prietenii de dUl1rnani ~i
~i amenintator dimensiunile aparente. In acela~i scop, nsculii de femele cu ajutorul Iuminii emise de ace~tia.
pe~tele-arici iese repede la suprafata ~i inghite aer 'pent 'II lologul englez Lissman a aratat ca pe~tii fac uz de coduri
a-~i mari volumul, iar iguanele Anolis umfla ni~te sad vii minoase complexe, prin intermediul carom transmit
colorati dispu~i in jurul gatului. I formatii variate. Punctele l1iplacile Iuminoase ce Ie aco-
In categoria vietatilor care comunica prin schimbari d 1'a corpul se aprind Iutr-o anumita ordine, facandu-ne sa
culoare, un loc aparte il ocupa caracatitele. Epiderma nuim existenta unui sistem de codificare in relatiile
1<11

este prevazuta cu un mare numar de pungute minuscuk, Illtre parteneri.'·\

continand lichid de diferite culori. Ace~ti cromatofori su,iI
inconjurati de mu~chi radiali, care, prin contractie, po
spori de pana la 60 de ori suprafata aparenta a pungu(t'l
In functie de culoarea cromatoforilor astfel dilatlill
octopodul poate obtineo infinitate de nuante diferite,
CarOl'stralucire este intensificata de actiunea iridioci.§tillJ r Photinus pyralis .- la fiecare 5,7 secunde, scanteierea
celule situate indaratul membranei colorate de I
suprafata corpului ~i care constituie un foarte sofisti{'liI
sistem reflectorizant, alcatuit dintr-un fel de prismc nl
oglinzi minuscule. Varia\iile cromatice se constituie,
Daca distinctia dintre ferornonii unoI' specii diferite se
ercp'za pe baza formulei lor chimice, deosebirea dintre
mnalele luminoase pare sa se bazeze pe frecventa~i
rata lor. In perioada imperecherii, licuriciul mexican i~i
dnde "lanterna" din 2 in 2 secunde, iar scarabeulluci-
mnalului sau durand numai 0,06 secunde. Daca e
eptiva la apelul prirnit, femela aeestuia din urma
spun de printr-o scaparare similara dupa exact 2,1
cunde. Atunci cand cereetatorii au incereat sa i1
111

perioada imperecherii, intr-un adevarat cod galant, mil caleasca pe mascuI, simuland cu ajutorul unei lanterne
culul mergand cu subtilitatea (dar ~i cu prudenta §i III plica femelei, stratagema nu a reu§it decat numa.i strict
economia ...) pana la a nu se colora decat pe parh' cazul in care intre chemare §i raspuns s·,au scurs nici
dreapta, singura vizibila pentru femela, careia, ca 01'110 ni mult, dar nici mai putin de 2,1 secunde, ceea ee a
cavaler autentic, ii ofera locul de onoare. Calmarii Lolllll',
. monstrat ea, intr-adevar, criteriul de recunoa~tere era
indeob~te incolori, se "imbraca" in ritmtil ritual IIIiII nul de .ordin temporal. Mutatis mutandis, ne aflam in
nuptial intr-un costum tipator, cu dungi alternative 1111" zenta unei situatii de genul celor studiate de E.T. Hall
§i ro~ii. J, pp. 1--19), in care punctualitatea sau intarzierea la
Comunicarea luminoasci se bazeaza pe proprietatea II lalniri se dovedesc purtatoare ale unoI' mesaje. Speciile
biolumiiiiscenta a unoI' organisme, ce are drept sursa (I insecte fotogene se deosebesc pe baza timpului de
darea substantei numite luciferinci sub actiunea catall~j1 ctie, la feI cum cercetatorul american ii deosebea pe
toare a unei enzime cunoscute sub numele de lucifem", tici de orientali dupa punetua1itate.
In afara conversatiei amoroase, precum cea dintre Emisia de lumina poate servi §i ca atractant interspe-
---
JlIII

rici ~i partenera sa, care, fiind aptera, nu poate zbuf/I I, . Pe~tele-vipera.- Chau.liodus are cavitate a bucala
i§i semnaleaza astfel prezenta masculilor ce SUrvOII·I. podobita eu vreo ~SO de surse de lumina, Care ii atrag
regiunea, codulluminos pare sa acopere un mare nUlII istibil pe micii pel1ti ~i crustaceele ce ii servesc drept
204 205
hrana. Larvele tantarului Bolitophyla luminosa, care s('
dezvolta pe tavanele pe1?teriiWaitomo din Noua Zeelandfl,
configureaza deasupra apelor laeului subteran de acolo
un cer fals, eu constelatii artificiale. Cand inseetele cart'
se dezvolta in ape ajung la stadiul vietii aeriene, ele i~i iall
zborul catre ceea ee Ii se pare a fi balta instelata 1?ise las
prinse in capeana lungilor fire lipicioase pe care larvele cl(,
Bolitophyla Ie lasa sa atarne din tavan. Amanuntul eel
mai incredibil din descrierile, §i a~a senzationale, pe can
vizitato.lii pe~terii Ie-au furnizat naturali~tilor eo8.cela ell
dispunerea pe bolta pe1?terii a larve10r in cauza nu <::811'
deloe intamplat.oare, ci ea corespunde intocmai a~ezaril
constelatii1or pe cen.l1 austral! ([103], pp 1;:\7-138).
Comunicarea electrica. Producerea, intr-o cantitate mnl
mica sau mai mare, a e1ectrici.tatii constituie 0 propdet.atl
generah:i a organismelor vii, daca se are in vedere 8ull
stratul eiectric al influxului nervos. 1..:1. PC9tii eIect:rlrI.
m:~rimea impulsului fiecarei celule in parte nu dcpa:;;f;~11
obi:;,muitul, dar sursele generatoare se grupeaza in p:w
legate ir1 serie, astfel incat, in cele din urma, tensi'Jt'("t
tlcr.:tri('~lpoate atinge valori impresionante. eu ajut:';rtil
rnai multor coloane de baterii a c.ite 6000·---10 000 111
joaee §i un 1'01 de comunicare deloe neglijabil.
fesorul Franz Peter M6hres de 1a Universitatea din
bingen a Ian sat ipoteza ea impuisurile e1ect:rice emise
pe§ti servese la informar~a colectiva in cadrui mariior
ncuri, a caror depiasare ab~;olut ordonata nu s··ar
,1tearealiza in absenta unui asemenea telegraf sui-
nens. E.xist:enta unor semna1e eJectrice de apel sexual
tc deja stabiJita. eu certit.udine. Tot indiseutabila ne apare
tazi ~i [unctia de marc are ~i aparare a teritoriului:
~teIe are un control permanent asupra campului elee-
le pe care j] creeazel.in jurul s~i.u~i sesizeaza, pe 0 ann-·
ita raza., prezenta orican.li organism viu, deoarece
~asta tu1bura li.niile de forta., anuntandu-i propIietaru-
IUI aparitia linni vizitator. Sensibilitatea unom dintre ei la
vuriatii ale parametrilor electrici este de-·a dreptul
luitoare. Pc§tele Gynmarchus niloticus e capabil, se pare,
reactioneze la modificari ale intensitatii curentului
lectric de 10-15 amperi.

phci fiecare, reprezentand aproape 0 treime. din gn~ut81, 'l

pe~itelui, ti.paru1 electric atinge tensiunea record de ()()(j
de volt.i..Renumitul geograf §i naturalist Alexander VIlli
Humboldt a fost pc punctul de R-§i pierde viata in Urn,)lIj
eXflcditj~iintreprinse in Tara d.e Foc, atunci cand a cei.k:d
d;n intarnpiare pc un tipar electric (Electrophorus eled"
ens).
La pe~tele-torpi1a (Torpedo marrnora.ta), colbanele ':;11111

aktuuite din numai cateva sute de 'placi tiecare, Ci.tl

numal'ullor e foarte mate (in jur de 200) ~i, prin legal"'1

acestora in paralel sc obtin intensitati ale curentului "
50--60 de amperi. fnca din Antichitate efectcle con1:actull/
ell .pe~tele-torpila erau bine cunoscute, iar Galenus "
recomanda pentru tratamente cu electro~ocuri in' boil (II
guta sau rcumatismul. --------
Nu incape indoiala ca aceste puternice generatn;11
electrice sllnt in primul rand arme de ternut, dar ele 1'111
206
\ 16. COMUNICAREA Ur\'1ANA NON-VERBAI,A
Faptul ca ~i··a creal: un mod de cornunicarc
aparti.ne in exclusivitate, HmbajuJ. articulat, P'
irnpicdicat pc om sri uti.lizeze, in eontinuar~) ~i ir(;1 [
seara foarte larg[1.,m~jloacele non-·",erbale. Prin. forta ir'lp(
juntrilor, n'l toate s-au putut oucura de 0 dezvolta.rcT,.\1
macaI' ~j nurnai pentru motivul ca. organismul lDrnn I
dispunea de posibilitati [12;ice compa:rabile en cd·, I
Ul.'.IOr anirnale, in ceea cc prive§te, de exernplu, .COll.lllll
Ci-trea luminoasa,. electric;) sau..::....eronlatica.Dar ;n h)
accste domenii ingeniozitatea umana a compcns::-,;
vArf §i indesat, zgarcenia naturii, imaginand. sistCHlI
di:::;po:dtive artificiaJe pentnl care necuvantatO:-lre!r'
avea. toate motivelc sa ne invidieze. E adevarat en. r.VI I
tualeJe semnale eleetrice emise de corpul uman sunl, I
orice caz, infinit mai slabt~ deeM cek ale j;iparului saIl Iill
pilei e1ectrice, dar, In schirnb, a.stazi, pana §i.in eele 1111
indep;~rtate eolturi ale lumii, yorba lui Ghita polit:lIlll
"bate telegraful de se cutremura sHiJ.pii", iar een Ii
brazdat de sateliti de telecomunicatii, ce a.sigura, 21 II
ore din 24, legaturile dintre zed ~i sute de milioane II
locuit:ori ai planetei. Tot astfel, inferioritatea noastra. Oil
nica in raport eu lieuriciul e eontrabalansata eu del,11
succes de mijloacele tehnice de produeere a ILllninii :111
ficiale, care, ineepand eu stravechiul foe de semnaliz;111
pericolelor ~i sfar~ind cu transmisiile prin fibre opl II.
~i··au gasit stralucite aplicaj;ii in comunicare.
208
Cat prive~te c9municarea cromatica, ea era oricum
zenta, intr-o forma rudimentara ~i, in general, neeon-
,lata eon~tient, prin fenomene ca schirribarea eulorii
razului in cazul unor emotii puternice, preeum spaima,
A.nia sau ru~inea (a earei denumire e ehiar legata de
himbarea registrului cromatic : "sa-ti fie ru~ine obrazu-
1 !"), ·ori aunor boli (hepatita e, poate, exemplul eel mai I"
indemana, dar insemnatatea eulorii in semiotica medi-
a nu se limiteaza la diagnostiearea acesteia). $i aid insa,
meniul semnificarii prin culoare s-a extins imens prin
troducerea unor coduri explicite, ca in heraldica, in
mnalizarea navala eu fanioane, in semaforizare sau
iar in asdderea dintre sentimentul national ~i eulorile .
rapelului de stat, ori implicite, cum se intampla, mai cu
ama, in domeniul vestimentar, al artelor decorative, al
achiajului. Separarea nu este insa atat de neta pe. cat
are, 0 data ce intalnim codificari cromatice stricte §i in r:
'i
mbracaminte : culoarea ve§mintelor ne per mite sa iden-
ficam apartenenta la 0 categorie sau la un grup anume
militarilor, calugarilor din diverse ordine religioase,
embrilor sau suporterilor unor echipe sportive, per-
oanelor in doliu, mireselor etc.
. Posibilitatile noastre de a comunica pe cale chimica
unt §i ele limitate, dar importanta acestui canal ramane \
are, in ciuda repertoriului redus de semnificatii ce pot fi
ansmise prin intermediul sall. Chiar daca aceasta
roblematica nu s-a bucurat inca din partea cercetatorilor
atentia cuvenita, e evident ca moartea in arena a unor
resori de fiare sa.lbatice a fost urmarea directa a emisiei
rQ..mQJlilQLd_f"~spaima, prompt receptionati de animale.
ot mesajele olfactive joaca un rol major in atractia sexu-
a §i, probabil, in general, in simpatia sau antipatia
pontana pe care Ie resimtim, de la prima intalnire, fata
o persoana sau alta. $i aid, omul ajuta natura prin
roducerea de epagine artifidale, feromoni atractanti de
pul parfumurilor §i al altor cosmeticale odorifere cu
,vino-nee8ce".
Deloc lipsita de importanta. este §i Gpmunicarea sonora
on-verbala. Am vazut deja ca, potrivit rezultatelor
209

. obtinute de A. Mehrabian, circa 38% dintre mesajl'l
vocal, fara a fi cuvmte. Ele apartm fie Iargll panopin d
i\ transmise intr~o ir~.terac!iune pe:sonala s,::nt de O.~d.lll
\ parametri "rnuzicali" ai limbajului (timbruI, intonatia, Iii
mul, pauzele, tonul, inaltimea, intensitatea vocii), fie rep('I
toriului, destul de bogat, de sunete nearticulate pe CHI I
omul este capabil sa Ie emita. Acestea din UrJllil
indeplinesc functii diferite, de la eea expresiva a oftatulll
treeand prin roIuI fatic al cate unui "ihi" strecurat in COil
versa·tie pentru a-I convinge pe interlocutor ea este urmwll
eu atentie, ~i pana la metalingvistica tuse semnifieativil
ce semnaleaza necesitatea citirii mesajului, intr-o dH'i
deosebita fata de modul de decodifieare practicat pi'lIIf1
atunci.
Un loc aparte printre mijloacele de comunicare sonol
~~----
non-verbala il ocupa t1uieratu1. In afa.ra bine cunosculri
sale utilizari codificate in sport :;?i in domeniul miH1:ill,
fluieratul s··a putut dezvolta ca limba.j alternativ, menit (;11
se substituie total vorbirii atunci cand distanta dinl'l
ernitator ~i receptor este prea mare. C~ul eel mai SPCI
taculos e eel al obic~iului populatiei Guanche din insull'lf
Canare de a conversa prin f1uieraturi pana la distante Ii,
cca 5 km. Astazi aeest sistem neobi§nuitde comunicall
nu se mai mentine decat in insula La qomera. De remw
cat e faptul ca semnalele nu eodifica aid notiuni S;\l1
cuvinte, ci chiar sunetele limbii, ceca ce apropie aceaslll
modalitate de transmitere a informatiei de schema Ii
principiu a functionarii t.elefonului, unde prin ca:nalul <If
comunicare circula echivaler;lti fizici ai sunete10r artic\1
late rostite de cei doi participanti la convorbire.
Lasand la a parte gestualitatea, careia ii yom dedica till
capitol separat, pe masura rolului pc care il joaca III
relatiileinterumane, ar mai merita mentionata impol
tanta deosebita pe care a dobandit-o la am, spre deo~;,
bire de multe alte specii animale, eomuniearea tacti/II
Chiar daca s-a afirmat, ~i, in mare mas~a-;-pe buna drep
tate, ca statele cele mai avansate din lumea de astazi I1II
'l sunt "societati tactile", atingerea dintre indivizi contimlll
\ sa reprezinte un insemnat liant social. Ne-ar fi greu ~Ii
210
,1\ I
"
eptam 0 lume in care oamenii sa nu i~i stranga mana
d se intalnesc, indragostitii sa nu se imbrati~eze sau 1,1:'
I ,
ele sa nu i~i dezmierde copiii. Stanley Jones ~i Elaine
rbrough ((79] apud [35], pp. 162-163) au incercat sa
sifice functiile comunicarii tactile, de~t~~~ooci
e prigg.pale.:
. MIngeri care transmit emotii pozitive. Mama care
.pteaza, adultul care mangKle'un copil inlcicrimat pen-
a-Ilini~ti, §eful care te bate pe umaf spre ate incura-
in-tr-un moment dificil, omu!. care iti strange mana cu
dura dand asUel glas gratitudinii sale fata de un gest
ut in favo,a.rea lui, iubita sau sotia care te saruta sunt
mai cateva exemple de legaturi tactile ce exprima sen-
mente calde, afectuoase.
2. Atingeri in Joaca. Inzestrate eu un pronuntat potential
ta~oll"lunica.tiv,acestea u~ureaza interactiunea, fara ca,
todata, sa angajeze raspunderea celui ce atinge pentru
tu!, adesea greu de eonsecinte, al atingerii. Dezmierdarea
u palmuirea in gluma poseda ell totul alte conotatii
cat aceIea~i gesturi facute eu toata seriozitatea, ceca ce
u inseamna ca a1"fi lipsite de valoare comunicat.iva, ci
ar ea transmit altceva, de multe ori un sentiment de
propiere, de solidaritate camaradereasca pe care marile
sturi "serioase" sunt mai putin capabile sa il comunice.
3. Atingeri "de control", vizand dirijarea comporta-
entelor, a atitudinilor sau, chiar, a sentimentelor per-
anei atinse. Un mic semnal tactil ii poate atrage atentia
terlocutorului sa ne priveasca, dupa cum il poate
demna sa .se dea la 0 parte, sa se grabeasca sau, dim-
otriva, sa stea locului.
Ip. majoritatea cazurilor, atingerea. de control implica 0
latie de dominare ~i, ea atare, ea nu poate fi efectuata
cat unidirectional. Persoana cu statut social mai inalt 'II
u cea care joaca mlul sMperiorului in situatia de comu-
rare data este universal recunoscuta, in toate culturile,
.-
ept mai indreptatita decat eealalta sa i~i at.inga inter-
1
Gtoru!. Muncitorul batut pe umaf de patronul sa.u se i'lil,
'II
Iii
si~ti, in gener~, flatat de aeeasta a.tentie tactila, in
mp ce acela§i gest venit, de data aceasta, din partea 1;\
I )111
,
I
211
:I III
 celui dinUli va fi privit drept cel putin deplasat. Nu treb\ll
sa ne gandim prea muIt pentru a putea raspunde la intr
barea : "Care dintre membrii cuplurilor profesor-eln
medic-pacient, politist-delincvent, director-secretara "'.'
caderea sa 11atinga. pe celaIalt ?" ([70) apud [35], p. 16:11
in cazul din urma, componentei sodale i se a(1a'II:
specificul relatiei tactile barbat-femeie, care este l?iea pili
nun tat asimetrica: barbatului Ii e~.t~ ingaduit sa atilll
femeile in cursul diferitelor activitati ziinTce';Pe-'cand fit III
gerea barbatilor de catre feroei este pretutindeni in!('-rpi
tata drept 0 invitatie sexuala. E ul?or de observat I
aceasta a doua regula (prejudecata ?) e mai putenlll
de cat prima, deoarece nu e suficient sa fii :;;efapentru 'I.
putea atinge pe barbatii aflati in subordine, fani i\ il
banuita de "hartuire sexuala".
utilizata este s r
4. Atinge~~~g~a". rea Cea
mainii
maiincunoscuta
semn de :;Ii
salut
mai la in1 I
frec\Jf'II'
nire ~i la despartire. Gestul are mai rnulte implicatii d('! II
pare l?iimbraca nenumarate forme. Atitudinile de d01l11
nare, egalitate sau supunere sunt comunicate prin inkl
mediul pozitiei mainii celui ce initiaza. gestul de snllil
palma fiind orientata in jos, lateral in eel de al doilea :,,1 11
sus in ultimul. Forta eu car·c se strange mana constilli1
~i ea un parametru semnificativ: persoanele agresiV(' II
II trosnesc cu brutalitate degetele, in timp ce firile slabe, III'
site de vointa, apatice, intind 0 mana £lasca, fan~ vlagil, 11
stilul supranumit "pe~te mort"([ 107], p. 60).
~ Implicarea emotionala e subliniata prin participarc/I
a celeilalte maini, care poate sa colaboreze eu dreaptil I
prinderea in sistem "manu§Q" a mainii partenerului, III
sa stranga antebratul sau bratul acestuia intr-o pmll
cu atat mai inalta cu cat se dore~te sa'se transmit; I \I
1111'1
sentiment mai intens de apropiere, solidaritate sau ('III'
pasiune. Oamenii politici practica stilul "manu~a" chilli
atunci cand se afla la prima intiilnire, ceea ce intrc ilili
vizii obi~nuiti poate parea nepotrivit· sau suspect, I
tratat astfel putand banui 0 intentie ascunsa in splIlr'
I
acestui gest, prea cordial pentru un prim COIJ111
I'"
Scuturarea mainii e ~i ea prezenta in intrevederik III
212
.e. Se poate presupune ca provine din stravechiul obi- ,
al sarutului mainii: atunci cand ambii participanti i "I
I I
earca sa-I samtc mana partenerului §i, in acela~i
p, se opun tentativei similare a acestuia, rezultatul
te 0 mi§care ritmica de felul eelei prin care ast<izi se
uga un plus de caIdura gestului de bun-venit.
Raspandirea ~i insemn<itatea sociala a _sarutului
inii ca scmn de consideratie l?i supunere scade pe
sura ce ne deplasam dinspre Orient, unde, inca din
Ie mai veehi timpuri -s-a practicat ~i sarutarea
:ioarelor persoanelor sus-puse, catre Europa Centrala
Amcl."ica,unde chiar traditia ca barbatii sa sarute mana
meilot e practic disparuta, gestul fiind ast<izi interpretat
termeni de agresiune sexuala .. In sehimb, sarutul pe
raz la fntaInirea dintre persoane apropiate este inca in
. E drept fnsa ca el tinde sa se transforme intr-o simpla
ngere a pometilor opu§i, ,,1ocaitul" buze10r facandu-se I
uer, obicei datorat probabil femeilor rujate care nu sunt
puse~sa i~i deranjeze machiajul. I,
J,'ire~te, ~arutarea pe obraz la intalniri e 0 practica
muna euno~tinlelor apropiate, nldelor §i indragostiti1or,
J:i
r eel din urma se disting net de ceilalti printr-lill detaliu
line de instinctul teritoriaJ. Vom vedea, chiar iIi capi-
lul urmator, ca distanta fizfca dintre doi oameni care
tcractioneaza se afla intr-o stransa legatura cu tipul de
Illtie ce s-a stabilit intre ei. In acest sens, zona per- Iii
Jluta drept cea mai inti'ma §i in care conditiile de
trundere sunt foarte strict "legiferate" este cea care se _ I
tll1de pe 0 raza de ccaJ5 em in jurul eorpului nostru_
ihRervand cu atentie modul in eare se saruta pe obraz II!
Iragostitii, pe de 0 parte, §i pcrsoanele apropiate (rude, II
l:teni), pe de alta, vom constata ca, de~i un contact fIzic
pidermelor are loc in amhele situatii, in eel de al doilea :11
bazine1e participantilor se mentin, in timpul sarutu- ,1'1
la distanta "canQ.nica" de 1~;em, adica in afara zonei 1ill
r~ate raporturilor de intimitate maxima.
.'urutul dintre indragostiti a faeut, de altfel, obiectul
,(Il" eercetari speciale. A.Kendon ([82] apud [28], pp.
-106), care a filmat in parcuri, eu camera ascunsa,
213

eomportamentul euplurilor tinere a ajuns la eons!:uzia Cl)
ritualul sarutului este control at ~i dirijat de fem~ can',
\ printr-o emisie nuantata de semnale mimice stimuleaz
\ sau deseurajeaza tentative1e de apropiere ale barbatuh.d
\ Aeesta nu incearca sa i~i sarute partenera pana eaw\
\ nu prime~te din partea ei "permisul de libera treeen'"
\ reprezentat.de a~a-l1.umitul SOl,Lrire..ier,me, 0 postUl'a [aciai(1
\ specific a in care sprance11ele se afla in repaos, oehii SUlI!
deschi~i, iar gura inehisa, ell buzele stranse, dintre ca I I
eea superioara e u~or retractata, ea in timpul unui surfl'
de unde ~i denumirea expresiei. in schimb~ atunci di.lIi1
Ea inerunta spraneeneJ.e, surazand ell gura intredesehi:lft
~i i~i arata dintii, EI nu are voie sa 0 sarute. Daea i]):,"
inchide ochii, ridica spnlncenele :,?iintredesehide gum, (\1
colturile buzelor indreptate putin in jos, postura cuno'
cuta sub numele de visgge--:r~veur, e de a~teptat :1
urmeze un sarut lung ~i pasionat, dovada ca partenen II
care pare a avea initiativa in acest domeniu, nu face del (II
sa se supuna invitatiilor sau comenzilar non-verbale :111
iubitei.
5. A~gerea i~ alt seap dedit comuniearea propriu-zi:1I1
Ea poate imbraea 0 multitudine de forme, de la sustinf'1I
unei persoane care urea sau coboara dintr-un vehienl, I,
atingerea fruntii pentru a evalua temperatura unui
1>11\
nay, ori a incheieturii ca sa ii luam pulsul. Chiar (\;\1
obiectivul urmarit este altul, in majori.tatea aeestor caz\1I
se transmit ~i informatii afective, deoarece gesturik
\ presupun contactul fizic implica mai intotdeauna ~i.pi
\ , zenta
respect,unuisolicitudine), fie elnegativ
sentiment, fie pozitiv (ostilitate aseunsa
(grija fata de :illl
aproap"i
fati~a).
I,
Canalul taetil i~i demonstreaza superioritatea asupi
celui olfaetiv ~i prin posibilitatea de a se transmite pd
intermediul sau nu numai .informatie afectiva (exemplr
de mai sus s-au referit Ia sentimente pozitive, dar e dl' I
sine inteles ea ~i ura sau dispretul pot fi eomunieate IIII
til, bunaoara prin palmuire sau prin diferite proeedc(' •
luptei eorp Ia corp), ci ~i orice alteeva, eu ajutorullllll
cod Ia fel de precis ea ~i serisul. Nevazatorii au n:dl'
214
"
.\'i<'1
s la euno~tintele din toate domeniile ~i se pot dediea
ieariere ~tiintifiee sau didactice: marele matematician
L.S. Pontreaghin a predat topologia la Universitatea
Moseova, eompozitorul Joaquin Rodrigo - istoria
·.iciila cea din Madrid.
Inventarea scricrii pentru orbi e pusa in legatura, de
rei, cu numeJe profesorului franccz LouiLJ3rai11e
09-1852), I?i e1 ramas de timpuriu fani. vcdere, ea
nare a un1.1i accident djn copilaric, dar se euvine
ntiona.t faptul ca acesta nu a facut deeM sa pcrfeetio-
<~ si~temuJ proPU3 de profesorul de caligrafie Valentin
Oy (1745--1822), autor al blcralii de referinta Essai
['education. des aveugles (Paris, 1786). Metoda Braille
Hupune 0 eodif.care binara a literelor :;?icifre1or, ideea
d intrucatva asemanBtoare eu cea a vechii scrieri
llee la care am feleut referire in capitolul 10 Origina-
tea procedeului consta aeolo in folosirea unui singur
de scmne, absenta acestora contand drept semnul
npJementar. Similar, in alfabetul Braille, 0 mica proemi-
ta practi~atci. pe 0 foaie rigida §i care poate fi "citita" eu
torul degetelor reprezinta unul dintre eele doua ele-
nte ale eoduiui blnar, eel de al doilea fiind !ipsa sem-
II
lui respeetiv in pozitia a~teptata. Praetie, fiecarei litere
\1 dfre ii S1.l11t aloeate eate 6 pozitii dispuse sub forma II
I'
IIi dreptungbi eu baza mica orizontala. 'I
Oricare dintre poz;.tiile marcate poate n ocupata de 0 I,
u:minenta, reaJizftndu-se astfel, potrivit formulei 11.1,
rmmar de 26 "" 64 de cambinatii posibiJe, sufici~nte Iii
I'
ltru codificarea literelor, a cifrelor, a semnelor de ,I
'I
Ilctuatie §i a altor catorva semne utile (Braille are, intre
c'le, ~i meritul de a fi introdus 0 notatie lesne de utilizat 1.1 II
Itru partiturile muzicale).
iii
!I
.1

17. MANIFESTARILE INSTINCTULUI
TERITORIAL iN COMUNICAREA
INTERUMANA. ~ROXEMICA.
Modalitatile diferite de _I.ealizare a ~ratig1:ii ,I ita "de tie-.'po10nez", eu ocuparea ateliere10r §i bari-
sarutului in functie de natura relatiilor dintre partent"
-s deja atentia asupra unor implicatii teritorilili
ale raporturilor interpersonale, Lucrurile se petree ca tl
cum fiecare dintre noi s-ar deplasa impreuna cu ni:;1
inveli§uri invizibile a caror violare e ingaduita, intr-IIII
mod foarte fin diferentiat, exclusiv unor categorii stilt
circumscrise de colaboratori. Fiecare tip de relatie PI'
supune 0 distanta canonica intre indivizi, orice inca1c1l1
generand neplacere, stinghereala sau chiar stari con IIII
tuale. Analiza corelatiei dintre componenta spatia1a 1;'ii('f'
comunicationala a vietii sodale face obiectul unei di:ill
pline, nu mai vechi de 5 decenii, al carei initiator a 101'
americanul Edw~all,"§i care a capatat numek Ii
proxemica.
( .Proxem}~a afirma, in esenta, ca instinctul teritollioi nodul de organizarealocuintei,'cat
atat de- important in viata animalelor, e depart.e de II
disparut la om. Dimpotriva, manifestarile sale s-au divI
sificat §i nuantat, pe potriva evolutiei raporturilor sod,,1
, Din acest punet de vedere, Desmond Morris distingc II
tipuri principale de teritoriu.: trj~, famili~ §i persolllil
L In ceea ce prive§te~nto!:lUI tnba.IJ autorul amclli
observa ca "vanatorul din tribul primitiv care se aSClII11
in fiecare cetatean nu se multume§te sa apartina
1111
colectivitati vaste pe ai carei membri, in majoritate, 1111
cunoa~te personal. El face tot posibilul pentru a S(~ (I,
216
ca imparta~e~te cu ei apararea teritoriu1ui, dar scara
.eia depa~e~te umanul. E greu sa resimti un senti-
.t de apartenenta 1a un trib de cincizeci de milioane de
,oane sau chiar mai mu1t. E1 formeaza atunci sub-
uri mai apropiate de mode1u1 vechi, mai mici ~i pe
Ie cunoa~te mai bine" ([981, p. 126).
e 1a bandele de raufacatori, pana la partidele politice
urarea e strict intamp1atoare), toate grupurile, gru-
u1e1e§i asociatiile de orice fe1simt nevoia imperioasa
~i delimita zona de actiune, marcandu-~i teritoriul ~i
andu-l prin mijloace specifice, intr-un mod nu mult
it de;cel, sa spunem, fara a face din nou nici 0 aluzie,
itelor de lupi in cautare de prada. Greva, traditional
rea ca intr-o fortareata., ca ~i manifestatiile de strada,
e demonstrantii i§i apara metru cu metru impotriva
iei [ortelor de ordine un teritoriu asupra caruia nu
in fond, nici un drept de proprietate, sunt expresii
e ale aceluia~i instinct teritorial. La fel- §i tendinta
purta negocierile pe teren neutru, inclusiv la nivelul
1I0r puteri, Reykjavik-ul sau Malta fiind preferate
r 10calitati situate pe teritoriu1 unuia dintre state1e "
lieate.
aracterul tribal a1 teritoriilor colective se vade§te §i in I'
itia in spatiul acestora a unor manifestari "primitive" :,1
I
nul intonarii unor cantece de lupta, al desfa§urarii ~i
unerii de insemne specifice §i al deghizarii, toate intiil- III
, in mod curent e stadioane §i terenuri de sport.
rasaturile . itoriului familial ' unt perceptibile atat :II
~i in manifestarile I'
Ilieiatunci ciind ea se afla in deplasare, la munte sau II
are. E suficient sa urrnarim comportarea pe plaja
\1
tru a intelege importanta pe care fiecare dintre noi 0
III
da proprietatii familiale fictive intemeiate pe dreptul
ului ocupant. Cea dintai familie care sose§te in zori
laja are, fire§te, libertatea de a se a§eza absolut ori- !I
dore~te, dar prima grija a membrilor ei este aceea de
II
delimita ~i marca un teritoriu, pe care, incepand din II
moment il considera inviolabil. Urmatorii veniti nu se II'
IIi
\;'
217
II

vor a~eza niciodata in imediata vecinatate, ci mult mal
departe, distantele dintre "proprietatile" familiale scazancl
treptat, pe masura aglomerarii plajei. Cei obligati sa s('
instaleze prea aproape de altii se simt inoportuni ~i,chia!
daca se scuza, invocand lipsa de spatiu, nu starnesc mal
putin reactii de ostilitate din partea eelor sositi thai devremc, a proprietarului pentruacte pe care in zona libera de
Ca ~i in caiul relatillor interpersonale, functio~eaza ail'
a§a-numitul principiu al "lQ9lluLG€utLa1". Acesta const
in alegerea, de preferinta, de catre persoana venita mnl
{ tarziu a pozitiei mediane intre locurile deja oeupate. L~I
II care
cinematograf, atunci cand observam un rand liber, ]JI'
nu se afla decM 0 singura persoana, este foarte pr(l
babil sa ne alegem un loc situat la jumatatea drumult I
intre seaunul ocupat ~i capatul randului. Explicatia psiho
- logicae simpla: am:opierea excesiva de persoana iz01ata 111
putea fiinterpretatidre[)t 0 agresiune, in timp ce a~ezarl"1
la 0 distanta prea ma~e -~ ca expresie a dispretului Stili
repulsiei fata de vecinul potential. Ac:ela~iprincipiiI
( intr-o baie publica sau a euierelor de haine in vestiaJ(
, Singura abatere constatata de cercetatori se refera iii
nmct, io~eaza
alegerea
'J' ~i in
cabinei alegerea carlige,lorpentru'
in toaletelepublice, prosoapr
uncle separe ea II
prefera nu amplasamentulcentral, ci eel mai indepartLll
, Reveninclla teritoriul familial, ar mai fi de mentionIII
ipostaza mobila a acestuia, constand in i.nveli~ulinvizil,11
al automobilului in ,care ~e deplaseaza familia aflata III
week-end. Apropierea prea ma.re §i persistenta a wit'!
ma~ini straine treze:;,;tecalatorilor 0 iritare cQmparabilaIII blic.
cea starnita spectatorului 'de'cinematograf de a~ezail'
unei persoane pe locul din rata sa, de§i'mai exista ~i :III
scaune libere. In ambele cazuri, familia, respectiv inlll
vidul, i§i aroga drepturi asupra unei zone 'pe care nim"
In afara instinctului teritorial, nu, o/n indreptate§te ~r\
controleze.
,,"0 ipostaza imobila a teritoriului familial 0 reprezilll'
casa de locuit. E:T. Hall vede in loeuinta europeana III
seeol~le XVIII-XX- panidigma a ceea ce el numel/l
"spatiile cu orgfillizare flXa". In distributia incapelll
acestui tip de camin familial, zona ceamai intima, C('I\
218
itoarelor este arnplasata la etaj, ea un veritabil cuib,
ind protejata de cateva Hnh de fortificatii succesive.
dina din fata casei constituie nu atat ull obstacol, cat
spatiu a carni strabatere n'obi§nuie~te pe vizitator cu
du1 ca a patruns pe un teritoriu in care libertatea sa
actiune este ingradita de obligatia de a cere permisi-
,colode gard Ie socotea cape un drept al sau. Sentimen-
de dependenta fata de vointa stapanului casei cre~te 0
cu intrarea. In cladii:e;unde accesul intr-o incapere
alta devine imposibilfai'ainvitatia expresa a propri-
uL Inaintarea catre zonele cele mai bine aparate ale
stei!lumi, illchise'e striCt, cbnditionata de tipul de
atiepecare vizita:t6rul:o ..intretine cU;,ai casei".
umite persbane nu .sunt' primite decat in vestibul,
Ie ~ in bucatarie,aItele in salon sau sufragerie, in
p ce camerele de dormitniman inaccesibile, Cll infime
eptii (medicul sau ..;.amantul doamnei) musafirilor
~nuiti.
La polu1opus se plaseaza, 'dupa Hall, casa...tradl1ionala
oneia, exemplu tipic,.de"spatiu eu organizare-"Vari-
Ila";fn care, prin simpla deplasare a unoI' panouri
bile se modifica fara dificultate distributia incaperilor
unde, ramanand practic locului, iti poti schimba radi-
I tipul de activitate.
In fine, pa.rintele proxemicii mai vorbe§te de "spatii cu
anizare semiflxa", caracteristice unor edificiide interes
Unele dintre aces tea sunt calificate drept
ciofu:...IJe, fiindca amenajarea lor urmare~te restrangerea
porturilor de comunicare interpersonala. Este cazul
Iilorde a§teptare ale policlinicilor §i spitalelor, unde e
interes:ul eelor ce lucreaza acolo ca pacientii sa con-
rseze cat mai putin. Dispunerea scaune!or de-a lungul
retilor descurajeaza tentativele de dialog ~i impiedica
marea de grupuri. Tocmai din acest motiv, deplasarea
unelor ~i a§ezarea lor in cere este prompt sanctionata
pess01(alul de serviciu a1 instituitiei. S-a observat ca
"itia.fa'ta in fata, la 0 distanta de cca 1 metru, suscita
trei ori mai putine conversatii deetH dispunerea
219

alaturata., iar aeeasta din urma de doua. ori mai putilW
decat amplasamentul de colt, in unghi drept, unde eheflll
de vorba este maxim, deoarece jocul pri.virilor este aici 0'1
mai natural. Se ~tie ca in cursul unei conversa(1
obi§nuite participantii se privesc cca 50% din.timp. Or',
I pozitia laterala ridica obs.tacole in calea respectadi ace:1
(]. atat a~ezareaStudiul
tei conditii. fat'3 incomunicarii
fata ~i. decidintre
§i oehi in oehi,a arat/ll
comeseni cat ~I
cd de coit, in timp ce dispunerea fat.a in fata stirl1uleazd
1\ :;Iiel ca amplasamentul
! controverse1e, generandeel fie
mai agresivitate,
favorabil eonversatiei csl
fie atitudill
exagerat defensive. Relatia dintre persoanele a~ezate pi
·lncuri a1f:lturate e, in general, mai cooperativa ded'<t II
eelor ee ~ed vizavi unnl de ~>ltul,dar nu Iii.fel de destin:1l1
ca aceea ee ia na~tere la coltul mesei.
Ivita inca din zorii Evu.lui Mediu, la eurtea legendar 1I
lui rege Arthur, masa rotunda este preferata pentru tralll
tivele intre parteneri ce se VOl' egali, toemai pentru ('/I
anuleaza inegalitatile mentionate, desfiintand orice priv
legiu. Aceasta insa numai in teorie, caci ~i la 0 ma:1rI
rotunda, daea unu1 dintre participanti are ur.1 stall II
3uperior, locurile alaturate scaunului· sau devin, pJ III
1l1.su§i acest fapt, pozitii ravnite, astfe1 incat, pan£l I"
\ urma. se instituie 0 ierarhie ad-hoc ~i iluzia egalitatii :1
spulbera. ,
Calificate drept s~te, spatiile pub lice de genlII
bunaoara, al teraselor sau gradini10r de 'lara, ale Ui \111
loealuri (restaurante, cofetarii) stimuleaza comunicarea d
grup. In contrast cu salile de a§teptare, unde personalill
de serviciu vegheaza ca dispunerea scaune10r sa nu II
modificata in sensul facilitarii conversatiei dintre ()(II
pantii aeestora, aici nirneni nu se opune deplasarilor II
mobilier,' inclusiv alaturarii meselor pentn.l a se penrdl
convivi1or sa se adune in grupuri rnai mari, cu. risl'lil
con~tient asumat, de a avea 0 clientela sensibil 1111'
galagioasa.
Dintre toate tipurile de spatii mentionate, celW~rion
s-u bucurat de cea mai mare atentie din pel! I
cereetatori1or. AccGtia au delimitat patru zone caract('ll
220
fieearc dintre ele fiind subimpartita. 1a randul ei in
( t
doua subzone, dupa cum urmeaza: \)
.~na intima, Se intinde de la suprafata epiderrnei
tre pana 1a 0 distanta de cca 45 em de aceasta. Este
nta dansu1ui apropiat, a imbrati§arii, dar :;;i a luptei
1a corp. Comunicarea tactila §i cea olfactiva ocupa
un lac privilegiat. Rolul vorbirii este mult diminuat,
ta sau ehiar emisiile de sunete nearticulate inloeuind
ularea verbala coerenta, e1aborata, rostita eu voce
, Contactul ocular este, in general, slab, ochiul adap-
du-se cu dificultate apropierii excesive. Obligati sa
ptam ih zona noastra intima persoane neindreptatite
atrunda acolo, resimtim stanjenea1a sau iritare, sen-
(~nte binecunoscute orieui a cireulat eu lift.ul sau eu
loace de transport in comun la ore de mare aglome-
Ie, Reactia absolut normala in atari situatii consUl. in
fcarea de a-i depersonali.za pe cei din jur, asirnilan-
I eu obiectele neinsut1etite. Calatorii evita sa se priveasca,
converseaza nici chiar atunci cand sunt insotiti de
soane apropiate, i:;;ifae de lucru citind, ori simuland
;itesc, ziare sau carti, i~i atintesc privirile in gol sau
lpra unui'loc "sigur", in care nu risca sa intalneasca
chip omene~c, ca, de pilda, registrul lurninos ce
rcheaza, in lifturi, etaje1e pareurse. Simtind noi in§ine
ueam pentru ceilalti rolul unor obiecte, ne. straduim
ne mi!$cam di.t mai putin §i evitam, pe cat posibil, sa
ngem pc cineva.
8ubzona apropiata se intinde intre 0--15 ern. Relatia
\~ala §i lupta sunt singurele raporturi interumane
IlIpatibile eu aceasta distanta roinimala. Toate \
liaturile eomunicationale mentionate sunt impinse aid
Ilmita: privirea nu i~i mai poate Indeplini functia no1'-
la, tactilitatea ~i olfactivitatea preeumpanesc asupra
Ilunicarii sonore, dominate de manifestari voeale invQ-
Ilare. MesajeJe transmise sunt aproape in exclusivitate f
dive sau puternic colorate afcctiv. '-
I
o ?.Qlla-p.ez::s.arillYU45-·125 em). Cuprinde, la randul
o subzona apropiata (45·--·75 em) :;;iuna indepartata
-125 cm). Cea dintai presupune un grad ridicat de
•
221
familiaritatc intl'e comunicatori. Sotia sau iubita pot »loc1I1 t'ul, ~i--arputea atinge inter1ocutorul cu varful degetelor.
fara probleme acest teritoriu, dar vor fi extrem de irilnll . ii l§i tin partenerul de discutie 18. dcpartarca. cores-
daca 0 alta femeie se va insinua in sectOlul apropial III ·.:Hoare incheieturii mai:oii, in limp ce meridionalE,
zonei personale a partenerului lor. Mesajul olfactiv III bii sau negrii se pot apropia. panli la distanta cotuI1.Ii.
inter1ocutorului ramane perceptibil ~i atingerea oricillill ,igati sa cliscute stand in picioare, ~n englez ~i.un ita-
posibila, dar pond ere a comunicarii verb ale cre~te ~i COil vor oferi spectacolul unul numarde c~ans sui-generi,:>,
tactul ocular devine muIt mai bun. Cand insa persot1ll 1'lOcatde tendinta. insti.nctiva a celui dintai de a se ret.rage
neautorizate invadeaza acest spatiu, vorbirea ponh tru a-~i tine partenerulla distanta ~i de dm-inta celui
deveni nervoasa, ~ovaitoare, incoerenta. Respiratia inlt'l al doilea de a se apropia de interlocutor; in concor-
locutorului ca ~i unele deta1ii ale flZionomiei ~i dantlllil ,nta eu,propria sa idee de spatiu personal.
foarte bine observabile de la aceasta distanta, ne pot Cill Un rol'deloe neglijabil revlne l?ifactorilor psihologici. La
o stare .de disconfort care ingreuneazacomunicarea. 'euniune 1.acare ne simtim bine, tindcm sa. re(luccm
in subzona indepartata ne simtim mult mai in laq~lil tanta fata de cei.lalti ~i insa~i ideea de aglomeratie e
nostru. Ea corespunde distantei obi~nuite dintre tlill Ivita intr-un mod foarte suhiectiv: ne plangcm de Inghe-
oamenice converseaza pe strada. Intensitatea vocii enOl lala atunci cand ne a.flam printre persoane pc care flU
mala, privirea cuprinde intreaga statura a inter1ocutolll impatizam, dar Did nu ne trece prin minte sa 0 facern,
lui. Frontiera sa exterioara coincide cu lirnita extreml1 o densitate obiectiv egaIa, dac8. a.ntun~ul ne convine. In
posibilitatii stabilirii unui contact flZic direct: participanlll neral, jo'Cul proxemic in locul'ile unde se converscaza in
la interactiune i§i pot strange mainile ~i se cuvine rem/II ioare (la cocteiluri, de pilda) este extrem de nuantat, I
cat faptul ca 0 fac de regula pe un teren neutru, intinzllil ropierea semn::;land prefel.inta pentru perso::lna in cauza, I
bratul suficient de muIt pentru ca incheietura rnainil pastrarea distantei canonice ·-]ipsa de disponibilitatc
se afle la limita zonei lor intime. ntru a reJatie mai stransa.
Sa mai notam ca limitele mentionate ale zonei pl I Subiectu1 c()ny~satiei po.'l.te inf1uenta, Ia r5.ndul. sau,
sonale nu sunt acelea~i in toate mediile, societatile ~i('III tanta dintre inte~-locutori : e bine cunoscu.t faptul ca iu-
turile, ci ele variaza in limite destul de largi, in functir II rmatiiJe confidentiale sunt transmise pe un ton scazut,
diver~i parametri psihologici, temperamenta1i, sOciO-I'1I1 ~i:lce presupune un grad superior de intimitatc spatia1a, 'I
turali ~i chiar ... demog:rafici. intr-adeva:r, densitatea 10('111 :rgand pana ia vorbitul "ia ureche", practica nereco-
a populatiei pare a avea un .cuvant greu de spus. Distall\ II.ndabila.insa in societate, tocmai pentru eEl. da in vileag
personala este mai mare in cazul locuitorilor de la 1111 racterut conspiratiy a1 cO.municarii. II
decat in cel a! ora~enilor, obligati sa traiasca in spatii Ii
11111·
,~~na socia-La (1,25--3,60 m). Este spatiul negocie-
aglomerate. A~a se explica faptul ca, atunci cand 11 or ilill~ a1 rclatiilol' de serviciu din care elemeu-· I
intinde mana, taranul 0 face cu bratul rigid, intepenit dl de'intimitate a fast: total Inlnturat. Subzona apropiata
.1 II
cot, pentru a pastra distanta care i se pare socialm('111 ,'25--2,20 m} presupune co:municarea verbala Cll 0 voce
convenabila. Locuitorii unor tari foarte populate i~i Viii III
lnii ~i clar decupat~l pc fondul eventualelor zgomote de
besc de la distante mult mai mici, corespunzatoarl' I \ji. Frontiera interioara a teritoriului soda! este mar-
mentalitatea europeana zonei intime. l~ §i, adesea, ll'lentinuta prin amplasa:rea de obkcte-·
:1
II
Temperarnentul national influenteaza §i el 3('1'_' pon : ghi~el-"l, biroul, taraba. S-a spus, pe buna drep- i[

raporturi spatiale. Anglo-saxonii nu se apropie in COIIV~I C, ca, li.psiti de biroul lor, medicu1 san avocatul s-ar II
I'
satie deceit cel mult pana la distanta la care, il1tirlZll~1 ti ca ~i dezbracati in fGltadi.entului care Ie solici.ta ser-

222 223 II

III
viciile. Subzona indepartata (2,20-3,60 m) adauga dOll
conotatii noi : sublinierea distantei ierarhice (ministrul.1l1
care mergi in audienta te tine mai de parte dedit dirc(
tomi ~i acesta _. dedit un functionar oarecare, dimens
unile obiecte1or Cll rol de bariera ~i cele ale incaperiJOI
variind §i ele corespunzator) §i nevoia de lini1?te(sotul :1
poate refugia la distanta sociala indepartata pentru a 1111
fi deranjat de sotie atunci cand i~i cite~te ziarul).
Transgresarea limitelor stabilite se incarca intotdeall
na cu 0 anumita semnifieatie, Multumit de mersul negod
erilor, directorul se va ridica in picioare §i, ocolind birolll
va veni sa continue conversatia ell vizitatorul sau pe till
ton amical, de la distanta personala, ori, in cazuri Dill!
deosebite (solicitanta nurlie I), de la cea intima.
@ Zona p'y"l2-lif4 (peste 3,60 m). De data aeeasta comll
nicarea:='§t::i1)j~ut aproape total caraeterul interper~(1
nal. Ea se adreseaza unei eolectivitati, iar discursul c[11
mai formalizat. Volumul glasului cre~te, vorbitorul nn nill
poate pastra contactul ocular cu fiecare ascultator III
parte, de:;d continua sa poata urmari reactiile publicullli
~i sa i~i ajusteze comuni.carea in functie de aces tea. 1',
fapt, tocrnai amploarea acestui feedback distinge SUbZ(lIll
apropiata (3,60-7,50 m) de cea indepartata, legal!1i I
functionfmd bine In prirnul caz (re1atia profesor--elevi Iii
timpul orelor de curs reprezinta exemplu1 tipic a1 UTIIII
at?.J'eraport apropiat) 1?ila un nivel foarte scazut in eel II
at doilea (discursuri politice in fata unor mari multimi Silil
spectacole in care prezenta ref1ectoarelor adauga 0 bill
er~l in plus contaetului vizual ell publicul).
224
- . /
COMUNICAREA GESTUALA. KINEZICA,\
.\
Primii teoreticieni care au subliniat importanta comu-
ativa a mimicii §i a gesturilor au fost profesorii de
rica §i marii oratori ai Antichitatii. In eonceptia lui
ero, "gesturile sunt un limbaj pe care il inteleg §i bar-
'i" ~i, ca atare, ciind vorbim in fata unui public "abso- .
toate mi§carile sufletului trebuie insotite de mi§eari
trupului". Elrecomanda, de aceea, oratorilor sa-§i uti-
:zetoate resursele corporale, de la mi§cari ale ochilor 1?i
Igetelor, pana la batai din picior in momentele culmi-
te ale diseursului. La nlndul sau renumitul avocat,
tor §i pedagog Quintilian acorda atata importanta efec-
lui persuasiv al gesturilor incat a luat initiativa, eu
tul in solita in eontextul epocii, de a intocmi, in scopuri
dactice, un dietionar al semnificatiei acestora. Din
.cate, ideea nu a prins ~i de-abia in zilele noastre putem
rbi de 0 incercare de reinnodare cu ace! indepartat
ceput,
Noua era a studiului gestualitatii incepe cu cercetarile
i Ray Birdwhistell, care, incepand cu cursul tinut la
niversitatea din Toronto in anul 1944-1945, pune bazele
ei noi discipline din sfera §tiintelor comunicarii : kine-
ca, Obiectul de studiu al acesteia i1 constituie. r.nodali-
tile de comunicare prin intermediul gesturilor §i al
Iii:iicii.Prieten §i colaborator allui Gregory Bateson §i al -
argaretei Mead, Birdwhistell conteaza §i el drept un
embru marcant al "Colegiului invizibil" de la Palo Alto,
~i aetivitatea sa §tiintifica §i didactica s-a desfa§urat pe
225
 Coasta de Est, la Universitatile din Philadelphiu,
Washington §i la Toronto.
Teza principala a lucnlrilor sale de kinezica este c
gestualitatea reprezinta un fel de instanta intermedial'fi
intre ealtura (in acceptiunea antropologica a termenuhtll
§i personaIitatea umana. Mi§carile trupului meri,ta ~11
retina atent1a sociologilor in aceea§i masura cu institutiilt
sau cu alte forme consacrate de manifestare a interactiunll
sociale, tocmai pentru ca in ele vedem cultura incol
ponlndu-se. Pornind de la 0 taxinomie sociala simpla, ill
conformitate cu care societatea americana contemporall/\
lui era alcatuita pin trei straturi ("clase") principale, denll
mite lower, middle §i higher class, subimpartite, la randlll
lor, in cate doua subclase ~r :;1ilowe!1 Birdwhisl<·11
sustinea ca~artenenta la una sau aha dintre aceste ('n
tegorii determina un comportament non-verbal specific, ,tJi
ca, prin urmare, un observator avizat poate sa deduca dill
.mimica §i_gesturile unei persoane din. care ~~~at I",
'respectiv, Eubstrat face parte_~<;~~.~t?Dupa orele de-cur~,
in cuprinsul carora, punandu-§i la contributie remarrll
bilele aptitudini actorice§ti, Ie prezenta studentilor pal
ticularltatile conduitelor non-verbale eelor mm caracterill
tice, obi§nuia sa se deplaseze impreuna cu ei la baruil
sau discoteci, unde Ie cerea sa recunoasca statutul sOcilti
al unor clienti bazandu-se exclusiv pe interpretarea mall
festarilor gestuale ale acestora. DemersuI evidentirt11\
perspectiva, in esenta., behaviorista, iinpartal}ita §i (II
echipa de psihiatri de la Mental Research Institute dill
Palo Alto, potrivit careia tot ceea ce tine de lunl('l1
launtrica a individului constituie o~ n~~~~ra,jnaccclil
bila investigatiei §i, ca atare, singurullucru pe care II
poate face cercetatorul este sa incerce sa deduca, (llil
aspectul output-urilor, cate ceva din modul de functionllil
a mecanismelor psihice care Ie-au provocat.
Tratarea foarte amanuntita a unor manifestari C"
tuale particulare, ilustrata stralucit de studiul con SI:1('
1 III
unei secvente filmate cu durata de numai 9 secunde, illll
tulate "Tigara lui Doris", I-a condus, in mod fires(" I
dorinta de a defini elementele minimale ale comunknil!
226
ezice. Problema nu era deloc simp la, avand in vedere
ltitudinea de ipostaze pe care Ie poate imbraca un
la§i gest, fapt ce obliga la introducerea unor criterii de
ucere a variantelor, ehestiune cu care, cateva decenii
devreme, se confrimtasera fondatorii fonologiei. In aces-
onditii, aparea drept perfect naturala §i legitima adop-
ea . unui model de inspiratie fonologica, ceea ce
whistell a ~Hncercat sa realizeze in cartea sa Introduction
Kinesics din! 1952. Terminologia folosita este releva-
site
re inde aceasta
semnificatie sunt Unitatile
PriVint,a. denumite gestuale
j5:i~ prin asimi-
elementare,/7
dfu comunicarea
erfeT'f}J~lpr
cu fonemele, iar gesturile
lingvistica,
semnificative,
poarta numcle
analoage7
de {
emoJi€J11.e.Astfel, de exemplu, inchiderea accidentala a-::..
ui ochi reprezinta un kinem, dar ea devine kinemorfem
nci cand »facem cu ochiul". Doua gesturi diferite vor
considerate drept variante ale unei aceleia§i unitati
mnificative in cazul in care inlocuirea unuia cu cela.lalt
modifica mesajul transmis l?i drept ipostaze ale unor
arianti distincti, atunci cand substituirea afecteaza
telesul comunicarii. A.~adar, in principiu, dar, din
cate, numai in principiu, repertorierea unitatilor de
a ale limbajului gestual s-ar putea face cu ajutorul
.ui procedeu analog celui pe care fonologii it numesc
toda comutd.rii. Practic insa, diversitatea formala cvasi-
finita ~i dificultatea definirii sensurilor mesajelor ges-
ale au facut ta acest program ambitios sa ramana in
diul de simplu deziderat. Ca ~i in comunicarea teatrala,
de in urma cu 2-3 decenii se mai spera inca sa poata
Identificate unitatile de limbaj minimale, iluzie astflzi
roape total spulberata, fenomenele s-au dovedit ~i aici
It prea complexe pent.ru a suporta incadrarea procus-
na in granitele rigide ale modelarii fonologice.
Pentnl moment, sa ne mentinem in limitele cunoscu-
lui, adica al stadiului actual al cercetarii kinezice, ale
'ei ambitii au inregistrat un recul 0 data cu con§tientiza-
dificultatilor pe care Ie ridica formalizarea domeniului.
pa sintezelor e, probabil, mai departe decat se credea;
227
 in schimb, se acumuleaza necontenit date noi, de natur
sa ofere 0 fundamentare mai temeinica viitoarelor·conc1uzil.
o prima problema ce se cere c1arificata este aceen
\ tua1. Se §t1e .ca, Inarbi~au
privind~ar~~rul. ceea ce pnve§te
~otivat semnul hngvlsbc,
at se.!E.!.1~lui.~e.s
Ferdinand de Saussure ([118],p. 101) a statuat arbitra
riul acestuia, principiu ~n favoarea caruia pledeaza insa~
diversitatea limbilor : 0 data ceo aceea§i rea1itate estl'
desemnata in limbi diferite prin. comp1exe sonore diferitc,
e limpede ca intre cuvant ~i lucrul pe care acesta 11
denume§te nu exista 0 legatura natura1a, ci 0 pura con
ventie. Rigiditatea acestei concluzii e insa atenuata dl'
prezenta in limba a formatiunilor onomatopeice, al canll
caracter imitativ Ie confera un anume grad de motivan',
fafa a face din ele simple reproduceri mecanice ale Un(11
sunete naturale, caci, daca ar fi fost a§a, ele ar fi trebull
sa arate la fel in orice idiom, devenind astfel cuvinte unl
versale, ceea ce se §tie ca nu se intampla. Care este, dill
acest punet de vedere, 8ituatia semnclor gestua1e ?
Pe de 0 parte, ~.~~rpretarea diferita data aceluia§i gC:11
in zone geografiee diferite (desenarea unui cercu1et ('II
'degetele mare §i aratator unite la varfinseamna »O.K." III
America, "zero" in Franta, "bani" in Japonia, este 0 a1Uid,
la homosexualitatea cuiva in Malta ~i 0 amenintare ('II
moartea in Tunisia) ~i posibilitatea exprimarii ace1eic\vl
~dei prin gesturi neasemanatoare (in loeul semnului <II
O.K., rusul ridica degetul mare in pozitie vertieala, fre.1ll
eezul i~i duee la buze aratatorul ~i degetu1 mare unite III
varf, brazilianul i§i strange intre degete lobul urechiJ ,
aeesta din urma Ii semnaleaza altui barbat treeerea UlH
femei frumoase ducand mainile la oehi in pozitia "billtl
clu", in timp ce italianul se trage eu aratatorul de pleOIl
pa inferioara, daca nu cumva este sicilian, fiindca atuJll1
se va ciupi u§or de obraz).pledeaza pentru prezenta adll
trariului ~i in acest domeniu. Pe de alta parte i11s21,exl
tenta un~r gesturi universale nu poate fi negata. Pe tOil"
meridiarlele, nedumerirea se exprima prin ridicarea! dIll
umeri, tristeteaswveselia sunt semnalate prin niodl
fieari fizionornice asemanatoare. Totu~i, incercarile d('
228
i explicatii biologice unor gesturi foarte nispandite nu
~esc intotdeauna, dovada falsul argument al alaptatu-
invocat in literatura american a de specialitate pentru
e justifica exprimarea negatiei prin mi§cari orizontale
capului: tentativa sugarului satul de a inlatura sanu1
tern, iar mai tarziu lingura cu supa, s·ar fi transformat
timpul in forma abstracta de comunicare a refuzului.
ntm cine cuno~§te insa situatia din zona balcanica,
de nu numai bulgarii, ci §i turcii europeni §i grecii din
acedonia confirma gestul tocmai prin mi§carea mentio-
ta, e dar ca, in ciuda aparentei ei naturale, explicatia
eciali§tilor nu rezista. '
o alta problema indelung dezbatuta este cea a clasi-
lirH gesturilor.. Majoritatca cercetatorilor iau drept
net de pornire raporturile gestului eu cuvantul. Inca din
49, H. Wespi (Die Geste a.ls Ausdruck und ihre
!ziehungen zur Rede, Romaniea Helvetica, 33, apud [114],
148) impartea~~(Redeersatz),~
~edeergiinzung) §i de ~\J.Lverb~
'edebegleitung). Astazi se considera ea in relatia cu pla-
ne1!!.~~~ntuare,
,ul de completare,
lingvistic, ~omumcarea _aecon
nOl~verb..([35];I>p. razlcere,
~la p"0ate dei
inde lii].
grar,-~~.E..eta!~s~t~~~_substi~iie 135-136.
cIasificare mult citata este cea datorata cercetato-
lor americani Paul Ekman §i Wallace V. Friesen ([35], pp. t
46-149), potrivit carda gesturile pot fi : embleme, ilustra-
ri, manifestari afeetive, gesturi de reglaj §i adaptori. Sa
trecem e rand in revista .
.1. Embleme e unt mi§carile substitutive subsumate de
'espi categoriei Redeersatz. Ele t~!!.lQCde cuvinte §i pot, la
,evoie,sa se constituie intr-un limbaj de sine statator. A§a
intampla in cazul surdo-mutilor, dar §i in diverse alte
lituatii, in care, distanta prea mare dintre emitator ~i des-
natar, suprapunerea unui bruiaj foarte puternic, aloglotia
ter1ocutorilor, un tabu religios sau 0 conventie artistica
mpiedica recurgerea la euvant.
Astfel, reprezentantii populatiei Aranda din Australia,
sesori ai unui limbaj gestual a1catuit din peste 500 de
i§cari semnificative, comunica, pe masura cre§terii dis-
229
 tantei dintre ei, mai intiii cu ajutorul degetelor, apoi ell ('(I Trupele de teatru ambulant au continuat de-.a lungul
al mainilor ~i, in fine, prin gesturi ample ale bratelor II ivului Mediu §i al Rena§terii, Int1'-o forma §i la proportii
inclinari ale partii superioare a corpului. Marea diveull ult mai modeste, veehea traditie a pantomimei. Celebra
tate lingvistica a idiomurilor vorbite de unele triblill icena de teatru in teatru din Hamlet, in care printul
africane sau amerindiene genereaza spontan dialoglill nez se folose§te de reprezentatia oferita la curte de 0
gestuale, ce nu ne sunt straine nici noua, celor en! I I tare trupa spre a-§i demasca unchiul uciga§ ne ofera 0
locuind intr-un 'ora§ vizitat de multi straini, am fost pllVI agine elocventa a treeerii de care se mai bucura inca
macar 0 data in situatia de a explica unui aloglot cum tit ,antomima in epoea elisabethana (de§i actiunea piesei e
ajunge in cutare sau cutare loc. in categoria interdictiillll ltuata cu multe secole in urma, ea reflecta, indubitabil
cu caracter religios, se envine mentionat foarte ingenio:-:.:t1 alitati contemporane autorului). Curand dupa aceea
limbaj gestual al calugarilor trapi§ti, dezvoltat ca urmnll nsa, aparitia in Franta a baletului tematic de curte ~i,
a lungilor perioade de tacere autoimpusa. Cat prive:)I am in aceea§i vreme in Italia,' a operei, care ~i-a integrat
abollrea din considerente artistice a comunicarii verb ell , aletul, subordonandu-l pentru multa vreme unei logici
ea a imbnlcat forma pantomimei, specie dramatica velll pectaculare din care elementul pantomima era aproape
!'
rabila din a carei lunga istorie ne marginim sa punctl!11 u desavar§ire exclus, a condus la rnarginalizarea genu-
'II
11.11
aid numai cateva momente mai insemnate. lui, ce avea sa renasca de-abia la inceputul secolului al
Spre deosebire de vechii greci, care nu par sa fi ap" IX-lea, datorita, in primul rand, artistului de exceptie
ciat acest gen de spectacol (mimii unor Sophron ~~1I1i are a fost Jean Gaspard Deburau (1796-1846).
Xenarchos, ori rnirniiambii lui Herondas erau cu tolul aItn' Aceasta resurectie a pantomimei se leaga de istoria,
va decat reprezentatii mimico-gestuale), romanii il agrl'1I1i relativ scurta, a foarte popularului Theatre des Funarnbules,
in a§a masura incM, in vremea imperiului, pantomimll II ntemeiat la Paris pe Boulevard du Temple, de caire un
inceput sa inlocuiasca treptat, in preferintele publiculll arecare domn Bertrand, in anul 1816. Destinat initial,
teatrul vorbit. Potrivit marturiilor antice, doi mimi stra1uci(1 precum i1 arata numele, unor spectacole acrobatice, sta-
Bathyllus din Alexandria §i Pylade din Cilicia, primul dill bilimentul eu pricina, la inceput 0 simpla baraca, §i-a I~
tre ei libert allui Maecena, specializat in partituri comi( ehimbat destinatia din momentul angajarii lui Deburau.
iar cel de al doilea vestit, mai cu seama, pentru inlt'l Originalitatea ofertei artistice a acestuia §i talentul sau
pretarea grava, patetica, a rolurilor de tragedie, au ridi( III le§it din comun i-au atras, in scurta. vreme, nu numai 0
limbajul gestual la un grad inalt de perfectiune artistic" considerabila popularitate printre obi§nuitii de parra
Reprezentatiile oferite de ace§tia par sa fi diferit insa, 111 tunci ai "teatrului", oameni simpli ~i fara mari pretentii
eel putin cateva puncte esentiale, de spectacolele modrl din lumea amestecata a suburbiilor pariziene, ci ~i admi··
ne de pantomima. Un decor somptuos contrasta Cll set'I'" ratia dec1arata a un or scriitori §i oameni de cultura, de
de preferinta, goala din zilele noastre, iar muzica §i d:llI talia unor Gerard de 'Nerval sau Theophile Gautier.
suI erau nelipsite, conferind pantomimei un caracter ~,III Fiu de saltimbanc ambulant, Deburau avusese, inca
cretic, hibrid, pe care astazi I-a pierdut. in plus, cee" I' din copilarie, prilejul de a-§i exersa aptitudinile innascute II
se juca erau piese de teatru bine cunoscute publicului lilt Ide mim~i acrobat, dar marele ~au merit consta, mai mult
spectacolele vorbite. Lumea nu venea, a§adar, la knltl dedi.t in perfomanta actoriceasca propriu-zisa, in con-
pentnl a afla subieclul, intrucat il ~tia dinainte, ci doar PCII eperea unui nou tip de spectacol §i a unui personaj,
tru a aprecia performanta actorilor, care traduceau in lill! Pierrot, ce avea sa devina emblematic pentru 0 intreaga
baj gestual fiecare scena, tirada. §i replica a piesei-prell It poca din istoria artistica a Frantei. Spre deosebire de I,
ii
230 231
II
,I,
pantomima antica, de data aceasta publicul nu mai
cuno~tea dinainte desfa.~urarea actiunii, ci trebuia sa
deduca. din comportamentul gestual al actorului cu cc
situatii se vede confruntat acesta. Absenta accesoriilor dc
decor sau recuzita. ingreuna apreciabil sarcina fiecareia
dintre partile implicate in actul de comunicare, caci
mimul era nevoit sa sugereze prezenta in scena a unoI'
obiecte sau persoane invizibile publicului, iar spectatorii
sa ghiceasca. identitatea acestora. Imobilitatea fetei
sporea ponderea expresivitatii corpora1e in transmitereo
mesajului artistic, fixand ast.fe1coordonatele definitoriiill
limitele carora avea sa se desfa~oare intreaga evolutil'
u1terioara a pantomimei. E drept ins a ca, pe masurn
cre~terii succesului, inc1usiv financial', al spectacolelOl
(atat Bertrand, cat §i fiul sau aveau sa se retraga dill
afaceri, se spune, milionari), economia de mijloace, II
inceputurilor avea sa lase loc unoI' desfa~urari de f01"1<'
scenografice §i actorice§ti, aflate in contradictie cu proiec
tul initial. Reamenajat cu banii ca~tigati, Teatwl
Funambulilor s-a dotat cu dispozitive tehnice care per
miteau spectaculoase schimbari de decor sub chiar privi
rile spectatorilor, vrajiti de perindarea neintrerupta dl'
peisaje, caste1e, piete, interioare, ba chiar ~i cascade CII
apa naturala. Lui Deburau, artist generos, lipsit de oricc'
urma de ge10zie profesionala, is-au alaturat alti actol I
talentati, gratie carora scenariile s-au putut complicn,
devenind adevarate piese de teatru mut, la elaborarc/I
carora §i-au adus contributia figuri marcante ale vietii Ii
terare. Theophile Gautier. insw~i este autorul unei ata ,I
piesete, intitu1ate Pierrot posthume, iar dupa moartcli
nea~teptata ~i unanim deplansa a 1ui Deburau, unu1 dill
tre scriitorii ~i publici~tii mult apreciati in epoca, .JUkli
Husson, supranumit Champfleury (1821-1889), i-a d,'
dicat urma~ului acestuia, Paul Legrand, un numar III
scenarii printre care Pierrot valet de la Mort, Pierrot pencll/,
Pierrot marquis,- iar in momentul cand fiul artistullj'
disparut, Charles Deburau (1829-1873), s-a Ian sat, ;Iii
nlndul sau intr-o ftumoasa cariera de mim, un origi1i\1II
Les deux Pierrots (1851), destinat concilierii am bitiiltll
232
lor doi continua tori ai 1ui Deburau. Din pacate insa,
nerea jn aplicare a planului de sistematizare a Parisului
itiat de baronul Haussmann a antrenat ~i demolarea
atrului Funambulilor (1862), eveniment ce a,aruncat
ntomima intr-un nou con de umbra, din care va fi
'artial recuperata de 0 noua arta, nascuta catre sfar~itul
colului: cinematograful.
,Infirmitatii tehnice a copilariei acestuia Ii datoram
iparitia unor mari ard~ti ai comunicarii non-verbale, din-
'C care BusJ~I::::Ke~ prin modul in care unea mobili-
tea corpora1a eu incremenirea mu~chilor faciali, se
rupia cel mai mult de mode1u1 interpretativ statornicit
intemeietorul pantomimei moderne. Imboldul dat de
mulmut a determinat teatrul sa reinnoade, la randu1
.\.1, traditia spectacolelor de pantomima, domeniu in
e a exce1at renumitul interpret §i pedagog francez
arcel Marceau.
~ustratoriDdin cla.sificarea lui Ekn1an ~i Friesen
eplinesc deopotriva functia de insotire (R~debegleitung)
ae completare (Redeergiinzung) a comunicarii verbale.
'rezinta uncaracter mult mai putin ar6itrar decat
blemele, 0 parte dintre ei fiind chiar reactii gestuale
nascute :'ii, ca atare, universale. Cei doi cercetatori
ericani semnaleaza existenta a opt tipuri principale de
---~
ustratori:
a. Bastoanele
.•.. 8unt mi~cari verticale ale mainii menite
acoentueze anumite cuvinte ~i sa atraga. atentia
eu1tatorului asupra elementelor esentiale ale discursu-
unt considerate, in <genere, drept indicii ale agreslvltatll
I dorintei de dominare, intrueat reprezinta 0 varianta
i. 8unt a larg
Ilizata folosite cu
amenintarii mainuiaua,
ales in practicata
comunicarea publica §i .(.
in invatamant
,t nu numai acolo) de cateva bune milenii. I'
b. Pictogra[ele deseneaza in aer forma unor obiecte
spre care se vorbe~te. 0 defmitie glumeata a conceptu-
I de gentleman, care circula in Occident pe la inceputul
ilor '60, ilustreaza mai bine decat orice explicatie
.va.nta ce trebuie inte1es prin pictograf : "un gentleman
233
 este un domn care 0 poate descrie pe Marylin Monroe fal,1
sa-§i foloseasca mainile".
c. Kinetografele descriu 0 actiune sau 0 mi§care eorpn
rala pe~care emitatorul socote§te insuficient sa 0 reol"l
numai prin cuvinte. Povestim, de pilda, cum cirieva s
frant de mijloc la apropierea §efului ~i, pentru a zugn1vl
mai convingator scena, ne apleeam noi in§ine intr-llil
mod asemanator, sau, relatand un accident rutkl
indicam eu mana direetia de mi§eare §i manevrele autov(
hicuielor implicate.
d. Ideografele descriu §i ele 0 mi~care, dar, de d<ltll
aeeasta, una abstracta, mi~carea gandului proprill
traiectoria unui rationament. Urmarind "pas cu p:1.
desfa~urarea logica a unei demonstratii, yom face proh'l
bil gesturi care sa transpuna in termehi spatiali mersuI III
etape al consideratiilor respective. Cursurile §i prelegdil
academice sunt mai intotdeauna insotite de at:1tI
ide ografe , ee nu-§i gasesc, 0 justificaret, exterioara, ci :11
explica numai daca Ie privim ca incorporari gestuale (II
'Iii unor evenimente din pIa nul gandirii.
e. M~carile deictice indica obiecte, locuri, perSOaJH
"I," Cand serefera Ia a~tea din urma, ele pot produce irit<11t
II,~
din part.ea eelor vizati. Din acest mot iv, recurgerea Ia <'I
este lirnitata de reguli de politete (inca din primii ani d
viata suntem invata1i sa nu aratam cu degetul). Tabwli
~.I gestual nu este insa suficient de puternic pentIu §l. blo<
total mi§carea deictica §i ea e preluata de alte compo
nente corporale sau fizionomice, care 0 rafineaza, dandll I
o aparenta mai putin agresiva: chiar §i adultului celui nil"
bine crescut i se intampla sa indice 0 persoana print!
mi§eare deictica a privirii.
f. M~cgd.le-spatig.1e...d~scriu raporturile de pozitie dill
tre o~ persoanele despre care se vorbe~'
Nefacand nici 0 referire la forma ori la deplasarile acest" /
ra, ele se constituie intr-o categorie distincta de cea a ]lll
tografelor sau kinetografelor.
!!
g. --M!:$carile ritJp.jg: '{~produe cadenta unci actiuni (Ii,
propozitie ca : "M-a tocat, uite-a~a, maront" por'lL<-f
234
otita' de un gest rapid §i repetat al mainii, cu degetele
nse §i indreptate in jos ca pliseul unei ciocanitori.
h. Ilustratorii emblematici sunt embleme utilizate in
zenwr cuvantuiUl c~rUla ele lse substituie in mod nor-
. Degetele arata tor ~i mijlociu dispuse in forma de V
Iprezinta de mai bine de 50 de ani, de cand primul mi-
,8tru britanic Winston Churchill le-a folosit pentru
'ma data cu acest inteles, semnul victoriei. Gestul con-
tuie 0 e~blema numai atata vreme cat cuvantul "vieto-
" nu e rostit. Cand insote§te insa strigatul de biruinta,
eea§i mi§care este un ilustrator emblematic, la fel ca :;?i
mnul crucii inso~it de formula
ti2QPstiiiile de JiqlCil kiirijeaza,sacramentala. ''
controleaza §i intretin
municarea. Functia lor este expresiva §i fatica,
oarece releveaza atitudinea participantilor fata de inter-
,ctiune §i ofera asigurari din partea receptorului privind
ntinuitatea contaetului, iar emitatomlui jj permit sa-:;?i
usteze, prin feedback, parametrii enuntarii, in functie
reactiile interlocutorului. Contirmarea "din cap" cu
are ii sunt intampinate spusele il incurajeaza pe vorbitor
tl »0 tina tot a§a", in timp ce 0 grimasa abia pe:rceptibiIa,
xprimand nemu1turnirea sau indoiala, il poate determi-
s~j§i reconsidere total strategia. discursiva.
4. Mi.§car:ile--S!1.ectwe comunica starile suflete§ti prin
are trece eml!ta o~ n termeni jakobsonieni, functia lor
ste emotiva, §i ele se prezinta precumpanitor sub forma
de indicii §i ;lUmai in subsidiar ca semnale. Omul abatut
merge cu umerii cazuti §i capul pleeat, avand intiparita
pe fata 0 expresie de amaraciune, fara intentia de a-~i
dezvalui starea, ci numai supunandu-se spontan unei
reguli universale de corespondenta psihosomatica, potri-
vit careia aspectul exterior tinde sa urmareasca inde-
aproape avatarurile interioritatii.
Exteriorizarea libera a emotiilor este insa adeseori
ngradita de 0 q.ubla cenzura, sociala §i personala. Nici 0
societate din lume nu §i-a incurajat vreodata membdi
sa-~i manifeste durerile in public prin hohote de plans ori
gesturi de disperare, ci, dimpotriva, i-a invatat sa se abtina
de la toate acele expresii ale suferintei proprii care i-ar
235
 putea deranja pe ceilalti. Cu cat 0 cultura e mai vechc ~I
guvernata de reguli mai stricte, cu atat gradele de libl"
tate ale manifestarii publice a sentimentelor sunt mill
reduse. Reprezentantilor aristocratiei britanice sau nipolll
Ie sunt fngaduite mult mai putine exterioriza'fj ale UlJ(II
sentimente violente decat membrilor unor societati canH
terizate printr-o codificare comportamentala mai redus
Grija fata de aproapele, dar §i teama de autodemasc(lil
pot sta la baza initiativelor individuale .de falsificarc II
informaj;iei afective. Acestea imbraca, de regula, trei fortll
diferite [(28), p. 54-59] :
a. - inhibarea reactiei ;
b. - exagerarea reactiei ;
c. -- mimarea reactiei contrare.
Blocarea pornirii de a-ti dezvalui starile launtrice plill
mi§cari afeetive eonstituie, probabil, modalitateJ e~a nut!
raspandi ta de ascundere a reaetiilor emotion'ale. I PenfIll
jueatorul de poker, capacitatea de a·-~icontrola mimica ',I
gesturile, impiedicand prin inhibare kinezica scurgen'li
de informatie, e mai importanta chiar decat noroeul
earti. Nu toti parametrii fizici sunt insa la fel de u:;;or d,
stapanit. Ne putem controla mu:;;chii fetei:;;i, in acell\~1
timp, sa ne dam in vileag sentimentele prin indicatori COI
porali rama§i nesupravegheati toemai din pricina atenth I
acordatecelor dintai Sa' ne reamintirii euvintele lill
:ttaui ca muritoHi nu pot asctinde nici'un secret. Cellili
caroi buze tae, paIavrage§te eu varful degetelor, se tradeM~
I Fre~d:
prin toti"Cel eare([30],
porii" are p.
oehi119).
de vazut §i urechi de auzit COli
. De fapt, 0 analiza mai atenta evidentiaza faptul ca ni, I
controlul facial nu poate fi perfect. Cercetatorii E.A. Haggnlll
§i K.S. Isaacs ([66] apud [28], p. 57) au demonstrat eXjH
rimental existenta a ceea ce ei numesc expresii faciol
micromomentane, reacp.i afective de durata exr-em el,
sunt atat de prompt reprimate incat nu pot fi s sizate ( II
ochiulliber. Filmarea eu viteza sporita :;;iproiec .area ull,
~,
rioara prod use ca efecta al
eu irieetinitorul spaimeiunor
mimicii saupersoan
surpriz~iconfrllll
:;;iCIIiI
tate eu situap.i nea§teptate a permis punerea in evidell('1
236
nor expresii ce reprezinta reaetia sincera, necontra- 11
ta, la evenimentele respective, dar care nu dureaza .'! I,
at cirea 0,02 secunde, dupa care subiectul i:;;iinhiba
sc manifestarea afectiva. spontana din primul mo-
nt. Fara a putea constitui 0 proba judiciara, aceste II;
resii microm<;>mentane ajuta investigatiile Politiei, cam
felul in care 0 faee :;;imult mai eunoscutul "detector de
ciuni". Ekman :;;iFriesen considera chiar ca un recep- '11
I
uman special antrenat le-ar putea sesiza direct, fara a
i face apel la tehnicile cinematografice. De altfel, in
ctica anchetelor se procedeaza curent la plasarea
;biectului pe un scaun in centrul unei incaperi bine
inate, pentru a i se putea observa cu u:;;urinta cele
i neinsemnate modificari flZionomice :;;itresariri mus-
lare involuntare. Stratagemele proxemice sunt :;;i ele
se la lucru in atari situatii, anchetatorii plimbandu-se
n camera §i invadand brusc :;;ipe nea:;;teptate spatiul iil
'm a1 ineulpatului in momentele cand ii adreseaza II'
rebari hotaratoare pentru mersul cercetarilor. I
1"
~xagerarea reactiei mimico-gestuale constituie eel de 2.
doilea mod. de a falsifica informatia afectiva. Efectul '
mar it se inserie, in majoritatea cazurilor, in sfera
tajului sentimental (ne prefacem mai suparati decat
ntem, pentru a impresiona pe cineva caruia ii pasa de
i) sau apartine panopliei clasice a mijloacelor d~ seduep.e I
meia care vrea sa cucereasca un barbat, ca :;;isub alter-
Ul dornic sa "se bage pe sub pielea" :;;efului, va rade cu 1;11
pofta exagerata la glumele de valoare indoielnica ale
eluia).
II!I,
In fine, simularea starii contrare poate avea la baza S, II
licatetea sau orgoliul, dupa cum e vorba de 0 incercare
a-I menaja pe ceilalti-. ascunzandu-Ie un fapt ce i-ar
tea afecta, ori de manifestarile de mandrie ale celui ce 'I
,u suporta sa fie compatimit. I'
Clllloa:;;terea intelesurilor diferitelor mi:;;cari afective
II
toreaza enorm experientei multimilenare a artelor spee- II
.colului. Din aeest punct de vedere, teatrul a reprezentat
veritabillaborator de cereetare a gestualitatii, dar §i a
municarii interumane in general. Un cereetator con-
237

temporan al fenomenului teatral i1 caracteriza drept I,ll
comunicare despre comunicare realizata prin intermedhll
unei comunicari" (I. Osolsobe apud [106], p.79). Defini(!tl
se justifica prin faptul ca spectacolul dramatic II
vorbe~te despre trasaturile proceselor comunicationale (1\
ajutorul comunicarii catre spectatori a continutuliil
comunic3.rii dintre personajele piesei de teatru.
-----Fara a intra in detalii, tecunoa~tem aici cel putin dOli
acte comunicative distincte: comunicarea internd dinlll
eroii de fictiune intruchipati de actori ~i comunicarea 1'1
ternd, prin care mesajul piesei ajunge la cuno~tinta pll
blicului. Ratiunea spectacoltllui rezida in aceasta dill
utma, dar ea nu e posibila fara cea dintai. Cele trei call
gorii de participanti la actul de comunicare, personaj('11
piesei, actorii ~i spectatorii, contracteaza 0 multiplicitfli
de raporturi uni- sau bidirectionale. Astfel, comuilicall'lI
dintre personaje apare drept indispensabila, intrucat I'
constituie insa~i ·substanta textului dramatic. Cornull
carea perspnajului cu actorul care ii da viata ~i cu SP("
tatorul caruia i se adreseaza este principial necoopCl1I
tiva, deoarece ultimii nu dispun de posibilitatea de II I
influenta in vreun fel pe cel dintai. Totu~i, daca acceptllill
defintia mai cuprinzatoare a lui Charles Morris (v. cap. I
pag.8), potrivit careia orice imparta~ire de proprietati fj",111
sau de alta natura constituie un act de comunicnll
putem afirma ca actorul comunica~i el cu personajul, II
data ce ii imprumuta acestl.iia cate ceva din trasatllill
sale, atat exterioare, cat ~i temperamentale ~i de persolill
litate. De 0 eventuala comunicare dintre spectator §i IWI
sonaj s-ar putea vorbi in cadrul spectacolelor de tip hlijl
pening, ce presupun un dialog activ al publicului I II
scena, dar, de fapt, in asemenea cazuri, prin reevalwlll'
formulei de teatru consacrate, spectatorul devine el in~lil
personaJ ~i deci participant la comunicarea interna. 'J pi
unidirectionala ar trebui sa fie ~i comunicareai dillit
actor ~i spectator, celui dintai fiindu-i inteziss8. j
adreseze publicului in nume propriu, in vreme ce:spel
torul e liber sa ii comunice actorului, prin aplat.Ize :UII'
murmure dezaprobatoare, prin ovatii ori huidull II
238
i !I
recierile sale privind calitatea interpretarii. Manifes-
He de vedetism ale unor actori conduc insa adesea la ,I
II
,calcarea acestui model unidirectional, interpretii rasfa-
ti de public considerandu-se indreptatiti sa stabileasca
dialog direct cu spectatorii, in afara datelor partiturii
amatice, cu toate consecintele ce decurg de aici (asis-
nta ·e rareori in masura sa distinga atari interventii de I:
I
plicile ce apartin efectiv textului piesei). Comunicarea
ntre actori ~i cea dintre spectatori ridica probleme
emanatoare: la fel cum actorilor nu Ie este perm is sa-~i
reseze (nici macar in ~oapta) unul altuia replici inexis-
nte in text, nici conversatia dintre spectatori in timpul
prezentatiei nu e de dorit, dar ~i unii ~i ceilalti pot
munica prin priviri semnificative, de incuraJare ~i soli-
ritate in cazul celor dintai, de acord sau dezaprobare
ta de calitatea spectacolului, in al celor din urma. 0
gula de baza a cornunicarii teatrale e aceea ca mani-
starile de admiratie sau nemultumire nu pot avea drept
ibiect decat pe actori sau pe autor, iar nu personaJele, cu
e dialogul este strict interzis. Conventia nu e respec-
ta de copii, care intervin adesea in desfa~urarea specta-
lului pentru a-i admonesta pe eroii negativi sau a ajuta r 'I
U sfaturi personajele preferate.
Oricum, relatia comunicativa de baza ramane cea din-
'e personaje ~i spectatori, iar eficienta ei depinde in mare ",
a.sura de mijloacele kinezice ~i proxemice la care ape- . II
aza interpretii. Didascaliile, indicatii scenice datorate ,
.utorului insu~i, constituie, din acest punct de vedere, 0
ritabila partitura verbala a comportamentului non-ver-
I al actorului. Aproape inexistente in operele dra-
aturgilor anteriori secolului al XVIII-lea, acestea s-au II
zvoltat spectaculos in ultimele doua veacuri, ajungand,
ub pana, bunaoara, a unui Samuel Beckett, sa invadeze
totul textul piesei. Autorul devine astfel nu numai un
'te-metteur en scene" ([106], p. 216). ci ~i 0 "voce nara-
,va."de natura sa apropie teatrul de roman.
1/1
Oricat de minutios ar trata insa dramaturgul kinezica
ectacolului, actorul ramane suveran in exprimarea prin
i.$edri afeetive a trairilor personajului. EI poate fi con- I
I'
I
239
(p,
jllil

siderat ~i eel mai vechi cercetator al domeniului, fiind
profesiunea I-a obligat sa analizeze comportamentul ml
mico-geshial al semenilor sai, pentru a-~i subordonl1
jocul de scena unui cod al expresiei faciale ~i corporal!'
accesibil publicului in conditii socio-istorice ~i cultural!'
determinate. Carentele de' receptare ale spectatoruh I
europeari fata de teatrul extrem oriental (japonez, balin('
etc.) se datoresc tocmai insuficientei cunoa~teri a codurihJI
kinezice ~i proxemice ale acestor forme' de spectacol.
Limitandu-ne la traditia scenica a continentului no.
tru, se cuvine sa observam ca dozarea mijloacelor ell'
comunicare gestuala a inregistrat mari variatii de la \I
epoca la alta ~i,mai cu seama, de la 0 specie dramatica III
alta. Tragedia antica punea in paranteza mimica, in,ob
servabila din pricina ma~tilor purtate de actori, :,
restningea la minimum' dinamica corporala a interpretll
lui, pe care vestimentatia ~i incaltamintea incomoda (n'
numitii couturni) n impiedicau sa se mi~te in voie. Ce('11
ce corita, in primul rand, era tinuta generala a actorulul,
atitudinea, tenn.eh prin care teoreticienii clasicismuhII
intelegeau, pe de 0 parte,~~ adica alura de ansamblll
a infati~arii individului, ~i, pe de alta parte, ~st§COI\
stand in raporturile pozitionale specifice dintre diferitcli
segmente ale corpului. In ambele ei ipostaze, atitudinc'll
reprezenta 0 permanenta a jocului de scena pe tot pOl
cursul spectacolului, conform principiului "gesturile trre',
atitudinea rarnane" ([34), p. 126). Spte deosebire de rigidI
tatea imprimata de caracterul puternic ritualizat al aces1111
tip de reprezentatie, formele de teatru popular au exploIt
tat toate resursele expresive ale corpului uman, aspc'(I
preluat ~i valorificat din plin de noile directii din reglll
se sltueaza drama burgheza a secolului al XIX-Ie, in COI
accentul se punea numai
con~emporana.lntr-o pe unmijloc,intre
pozitiede numar redus d .forme III,
aces~extrenwi
comunicarii
mainile sunt non-verbale, considerandu-se
cele care exprima cel mai bine ca{ figura Vi
fnlmantarll,
interioare ale personajelor.
Ultimele decenii au modificat radical optica oameni!ol
de teatru asupra rosturilor gestualitatii. Dupa ce timp d
240
11
,I
ole gesturile au fost tratate, in spiritul observatiei lui r
ero, pe care am mentionat-ola inceputul acestui capi-
I
I drept simple insotitoare (Redebegleiterinenl ale dis-
d
,rsului verbal, de multe ori redundante in raport cu
Intinutul informational al acestuia, ele au inceput sa-~i
reasca un statut independent. In viziuneacunoscutu- II
regizorpolonez J. Grotowski,gestul din teatrul rnodern
:buiesa fie ,,0 hieroglifade desdfrat", care, ie~ita de sub
tela cuvantului, sa se constituie intr-o "forrna vie,
sesoare a unei logiciproprii", intraductibila in lirnbaj
mun, asemenea muzicii,~i in care obiectul sirnbolizat
faca una cu simbolul insu~i.
__ de
ata ~Z'nsti"'ie
unicare. Eaclasa de gesturi
include cea roai
mi~cari1ece pu\in
riiSpund
or necesitati umane ~ipot fi efectuate atat in prezenta, \,\
t ~i in absenta observatorilor. Sub nurne1e de alter- Iii
?-ptori sunt cunoseute .f?;~rile de rnanipulate a \:,\
lectelor intr-un sea ractic: cusutul, batutul la
a~ina, maturatul ~itoate celeialte rni~caripc care Ie pre-
pune indeplinirea unei mund rnanuale.,.buto-adaptorii
refera Ia nevoile pro.Qfiuluinostru t~~i ei pot satis-
c~.trebuinte de ingrijire, curatenie sau orice a1te nece-
,ita? trupe~ti, de Ia ce1eexcretoriipana la ce1eautoerotice.
Gesturile din familia alter-adaptorilor dobiindesc va-
loarecomunicativa atunci cand sunt efectuate in scop ii
idactic ("lata, a~a se rnanuie!;?tecoasa I").Altrriinteri, ele
ot transmite informatii despre eel care Ie savar~e~te ~
1\
umai in calitate de indidi, nu ~i de semna1e. Putern ast- \
1 'Sa deducem din ele nivelul de cornpetenta, de 1
n~emanare sau tragere de inirna a "emitatorului", fara ca
.cesta sa fi dorit sa ne transrnita mesajele respective.
Cat prive~te auto-adaptorii, regulile vietii socia1e Iimi-
:eaza drastic, atunci cand nU interzic chiar cU totul,
anHestarea lor in public. Sunt total prohibite gesturile
.uto-adaptive considerate indecente, iar unei bune parti
eelorlalte Ii se estornpeaza trasaturile, in speranta de a
f~.cesa treaca neobservate. In prezenta unor persoane
trame, ne suflam nasul rnai discret decat in singuratate,
vitam pieptanatul sau alte gesturi de toa1eta, iar daca se
ffi.iJ'
~

intampla sa simtim 0 mancarime insuportabila. nu II
scarpinam eu toata puterea, ci dueem, cu un aer distr/ll,
mana la locul cu pricina §i ineercam, printr-o mi§care elll
mai putin pereeptibila, sa freeam u§or pielea in speranlll
ca senzatia neplacuta va disparea.
o pozitie aparte 0 ocupa 8.§a-numitii_adaptori obi€clll
alL Ei reprezinta gesturi care fat uzde obiecte, dar nll III
'scopul caruia ii surlt destinate acestea. Pixul nu a fOlil
confectionat pentru a bate cu el in masa, ori pel).tru II I
tine coada in gura §i totu§i multi dintre noi ii dauasenH'
nea intrebuintari. Jocul cu un obiect af1at la indem~JI
(pipa, brelocul cu chei, coupe-papier-ul etc.) produce
efect de lini§tire intrucatva similar cu cel al sugerii piXl1
lui, chiar daea, psihanalitic vorbind, motivatia nu estc In
fel de clara in aceste cazuri ca in cel din urmlit (und
obiectul de scris apare, fara dubiu, ca un substitut "I
mijloacelor de calmare din seria: sanul mamei, bibeTl)!1
suzeta, policar).
Dintre auto-adaptori, gesturile de toaleta pot trail
mite ~i un mesaj de ordin sexual. Aranjarea ,travatel
barbatul care intentioneaza sa abordeze 0 femel,
punerea in ordine a parului sau a cutelor rochiei I"
femeia care dore§te sa placa fac parte'din foarte boga!1I1
protocol gestual al curtarii prin care omul dovede§te I 'I
nu se situeaza mai prejos decat semenii sai ne('\1
vantatori. In aceasta privinta, sexul "slab" se arata mllil
superior atat ca emitator cat §i ca, receptor de apclllll
mimico-gestuale.lnfoierii coco§e§tia barbatului, care, III
mainile in §olduri sau in buzuna,rele blue jeans-ilor '01
umf1apieptul, incercand 0 naiva supradimensionarc, 111
genul celei practicate de pe§tele-arici sau de agl:llllll
gulerata, femeia ii opune un larg repertoriu de semll"l,
in producerea carora sunt implicate practic toate :'11'
mentele corpului §i zonele figurii. Privirea laterala ("I II
eoada ochiului"), gura intredeschisa, cu buzele ume;dl
expunerea incheieturii mainii (imitata ~i de homosexulIlll
care incearca sa para cat mai feminini), aruncarea COpl1
lui pe spate, leganarea §oldurilor, pozitia picior pl'lll
picior cu ineruci§area foarte susa picioarelor, scoat('ltll
.
':t'" 242
introducerea periodica a piciorului in pantof sunt
ai cateva dintre gesturile cu conotatie erotica specific
inine.
A.E. Schef1er[119] a demonstrat insa ea acelea§i ma-
estari pot fi total lipsite de implicatii de ordin sexual
:unci cand autorii lor sunt persoane ehemate sa par-
ipe la 0 actiune comuna. In cadrul grupurilor de lucru
nstituite in vederea atingerii unui obiectiv profesional
,portant, la prima intalnire, eomportamentul partici-
ntilor poseda multe elemente in comun cu conduita
acteristica oamenilor plasati intr-un context erotic.
1111
sturile hipertonice, prezente in atitudinile preparatorii
.e curtarii (tesutul cutanat periocular incordat,' torsul
'ept), comportamentul "de toaleta" (gesturi legate de
'anjarea parului ~i a imbracamintii), apropierea inter-
utorilor unii de altii, contactul mai intens al privirilor,
.Angaiereacu mainile a prbpriului corp ~i incruci~area
·arte sus a picioarelor (in cazul femeilor) au in acest caz
semnificatie cu totul diferita de cea obi§nuita. Ele con-
1/1
:ituiedovezi ale disponibilitatii de a colabora, ale intere-
tia .s~~i~a, act~v~aza~tentia §i contribuie la cre§terea
'eatlvltatll partlclpantl1or. Pe masura ce grupul se
lui
deazafata§ide proiectul mentionate
trasaturile comun al grupului,
ajung sa intaresc moti-
constituie un I\'
ma. Schef1er nume§te .,.- decurtare (decourting) renun-
n ca§tigat,
rea aceste
pe parcurs semnale
la marcile pseudoerotice respective.
mimico-gestuale dispar fara \
Una dintre explicatiile cele mai plauzibile ale realitatii
isterioase pe care obi§nuim sa 0 numim "intuitie femi-
na" ar fi aceea ca femeile sunt incomparabil mai sensi-
Ie decat barbatii la semnalele non-verbale, pe care Ie
serva §i interpreteaza cu u§urinta, asigurandu-§i astfel
ale de cunoa§tere suplimentara, eu atat mai eficace cu
t se refera la indicii, despre care se §tie ca sunt mai
u falsificabile decat semnele lingvistice.
Cercetatorii sunt unanimi in a-I recunoa§te privirii \
tutul de cel mai important mijloe de transmitere a I
sajelor non-verbale. Atat calitatea de dezvaluitori ai \
rilor interioare (ochii - "oglinda suf1etului"), cat §i
••
243

puterea de inf1uentare a sentimente10r ~i vointei (e (i
ajuns sa ne gandim 1a efecte1e atat de spectacu10ase n1,
hipnozei) asigura ochilor 0 pozitie privilegiata, deopotrlv"
ca emitatori ~i ca receptori de semna1e interpersonale.
Forta recunoscuta a privirii limiteaza dreptu1 de tI Ii
fo10si oricum ~i oricat, societatea stabilind reguli nescrlll
de restrangere a libertatii privitoru1ui. 8tudii minutionlll
au pus in evidenta faptu1 ca durata medie a privirii an.11I
eate unei persoane necunoscute trebuie sa fie de I, III
secunde pentru a nu fi interpretata ca un act de agl(
siune. Priyirile insistente majoreaza aceasta valoare melll
1a 2,95 secunde ~i ele pot irita persoana privita pana 1(1 II
da na~tere unei riposte viblente. Adeseori, pe terenurile ill
sport, jucatorii se plang arbitru1ui ca sunt priviti staruillll
de catre un adversar, dovada ca privirea e socotita dr('I'i
o expresie a sfidarii sau a repro~Ului. Ceea ce nlf inseamll
,ca. ea nu constituie §i 0 punte ~iun liant de cea mai mil"
importanta. Daca pe du!ata unei conversatii participal\(11
se privesc, in general, camjumatate de timp, indragosll(1
o fac in schimb mult mai mult decat atat, semn ca 111'1
soana inter1ocutorului ii intereseaza in mai mare maSll1l1
decat continutu1 spuse10r sale.
E drept ca ~i oamenii aflati pe punctul de. a sari III
bataie se privesc in ochi vreme indelungata, dar aid SI;III
nificatia gestului e cu totu1 a1ta : privirii i se atribt II
valente de franchete ~i curaj, ceea ce antreneaza COli
cluzia ca cel care pleaca primul ochii ~i-ar demonstra pllil
aceasta fa1sitatea sau poltroneria. Exista, de altfel, un ('I
esc in ochi se stimu1~aza._reciproc urmar::indu-§i :11
areaprogresiva a pupile10r. Dimpotriva, adversarilor I
II
sejntrunt~ iCse contracta pupilele, ceea ce justifica
~a »l-a privit cu nil?te ochi mid ~i [aiC/. Atractia, i
res-ul, pofta pot proquce cre§teri spectacu10ase ale il
iiUii .pupile10r. 8-a. constatat ca aceasta spore§te de
i~Qri...1~__ ,barbatii care vizioneaza filme cu continut
nografic §i chiar de pana 1a patru on 1a femei1e aflate
ceea§rsltuaiie! ....-. ."
upa'Mark Knapp [83], functiile mai importante al~_
unicarii vizua1e ar fi in numar de patru:
'""rea dg.inform~£je.Dupa cum am vazut, privirea
,c;:aun 1'01determinantin realizarea feedback-ului, ea
stituind principalu~, mijloc de reglare a interactiunii. Ii
,u emis diverse ipoteze in legatura cu observatia ca
.eile realizeaza...un contact ..,
--=-~-'- vizual mai intens,.. indiferent
sexul jEter1o~utorului. Unii cercetatori au pus acest I II
pe-seama tendintei mai accentuate a acestora de a-~i '
a emotiile, a1tii (Evan Marshall) il considera 0 con-
inta a iQ.dehmgii condition'ari a femeii, care, mai
pendenta de altii decat barbatul, simtea in mai mare
,Ura nevoia reactiilor incurajatoare ~e inter1ocutorului.
,Inormarea a er oane ca ot vQrbi.Intr-o comu-
are de grup, selectarea VOl' Itof ui urmator poate fi
:\lta p'e cai lingvistice (v. in acest sens discutia din ([73],
tea A cap. IV) sau prin orientarea deictica 'a privirii. d
I
'nte de a invata numele elevilor, profesorii folosesc
w .
Ii
rent procedeul de a Ie da cuvantul "din ochi". Fara a-i 1III

teriu obiectiv pentru distingerea intre privirea insistell\ Urie nimic, dascalul a~teapta raspuns de la un §colar
incarcata de simpatie sau dragoste ~i cea care denolp ume §i il poate chiar sanctiona daca 111.1 se con- til'
11!,
ostilitate: evo1utia dimensiunilor pupilei. meaza, de parca ar fi existat 0 solicitare verbala din
8e ~tie ca diametrul pupilei este variabil pentru a 1)(11 rtea sa, ceea ce arata ca, cel putin in acest caz, privirea
!
i
~ IsU£a drept
~unoscuta naturii relati$i"
perfect echivalenta cu cuvantul.
Am mentionat deja modul

1
\
care ~entimentele pozitive sau negative sunt transmise I
ambiante. unei
conditiile Cand'iI?-~~_pri~impe,cineva
int.e~~,itat.i.aqese.a foarteplasat 1:ntr-un
qiferite a lumllill
<:11I1

mite spatial
text regra]uldeflwru1urlliJ;nin.Q.s~ce
1urp.inozitate constanta,
-ajunge-marimea
la -retina,
puplill Iii 'in intermediul privirii. Dar orientarea §i durata acesteia I
\ nu ramane,cum ne-am a§tepta, neschimhata,-Gi-ea SUII" pot asocia nu numai cu interesul sau ostilitatea, cu
gostea sau ura. Ele pot semnala ~i existenta unui
legatura cu persoana_}espectiva.
o --
Iridn3.g()stitii_carr.
•. ~- _. .._._
ort social de un tip anume: de§i, de regula, in spatiul
'\mOdiflCari legate de_§.~ntimentele pe_care_l!:.Jnce.rcanl 111

244 • 245
II"
 I

I!
cultural european, emitatorul i~i prive~te partenerul ell' COMUNICAREA MUZICALA \
dialog mai mult dedit 0 face receptorul, lucrurile se P(1j
Ii inversa in cazul ~efi1orcare cauta sa i~i domine sub:::d
ternii privindu-i insistent in timp ce Ie vorbesc ~i, din,
II

111I111

potriva, eviUind sa-i urmareasca cu privirea cand ace§tlll

iau cuvantul, pentru a sublinia ca nu acorda cine §tie (','

im~rtanta
J-.Compensarea
opiniilor distantei
lor. ~~Interceptarea privil
CUlvaaflat la distanta, intr-un loc aglorii'erat,,ne:-face :11'1

_nesImtim
-ramanem '~mal apropiati de el, chiar daca"
.. -.' departe I? praetk,
.
unul de altu1. In parale1 cu proxernH'11
corporala, la care ne-am referit, privirea ins-taureal',iI
a§adar §i 0 proxemica vizuala, ce poate intra in COil Dintre sist~Jnele d~ comunicare non-verbala elaborate
II
Ifl
!111l1,
tradictie cu cea dintai. Inconjurat de 0 multi11?-e de oarnell om, eel mai complex ramane, fara indoiala, muzica. ~_.-
......••.

,care iti sunt mai mult sau mai putin indiferenti, po(1
intretine 0 relatie stransa cu 0 persoana aflata in celallill
colt al unei sali, exclusiv prin mijlocirea privirii.
De natura relatiei depinde ~i amplasamentul punetll
lui catre care ne atintim privirea. Intr-o convorbire all
ciala, se vizeaza, in cea mai mare parte a timpului, un 1(11
Sittiat in mijlocul fruntii inter1ocutorului. 0 conversn(h
amicala coboara "punctul ochit" undeva intre ochi Ul
gura, pentru ca un grad mai mare. de intimitate· stl 11
aduca mai jos, intr-o regiune situata intre barbie ~i 201111
coapselor. Femeile, care beneficiaza ~i de 0 vedere perir,
rica mai buna decat barbatii, practica pe scara la ,'1(11
privirea laterala ~i sunt adesea neplacut surprinse de f/lp
tul ca adeseori invitatiape care 0 lanseaza pe aceasta elil
nu este nici maear sesizata, nemite inteleasa de cel viz/il
([107],pp. 138-142). Se confirma §i aici acel decalaj dill
I tre posibilitatile celor doua sexe in ceea ce prive§te exprl
I marea cu ajutorul mijloace1ornonverbale, la care ne-ilil!
mai referit anterior.
246
liza continutului comunicarii muzicale· nu e de10c
oara, in primul rand din pricina caracterului atat de
hit al semanticii muzicale in raport cu semantic a lim-
.or naturale. A incerca sa formulam in cuvinte ce·.ne
lun sunetele pare aproape cu neputinta, de~i ot-iCe
,bitor de muzica simte ca ele ne comunica ceva §i ca, {
. mult decat atat, mesfl.julrespectiv se adreseaza unor '
ne intime, profunde, ale fiintei noastre interioare. A fost
,ult citata in acest sens 0 afirmatie a lui Beethoven
trivit careia muzica sa e superioara oricarei filosofii,
ace nu inseamna insa ca ea exprima idei folosofice,ci
are acces la regiuni ale eului nostru 'pe care gandirea
scursiva nu Ie poate atinge. Intraductibilitatea muzicii
limbaj articulat, departe de a reprezenta 0 slabiciune,
lubliniaza tocmai caracterul ei de neinlocuit, caci, in caz
ntrar, oamenii s-ar fi putut dispensa de aceasta forma
comunicare, ceea ce se ~tie ca nu s-a intamplat
,caieri~i niciodata.
Comunicarea muzicala fiind fundamental diferita de
a verbala, devine evident faptul ca sensu 1 muzicii tre-
ie cautat in ea insa~i, iar nu in pretextele literare sau
comentariile ce 0 pot, eventual, insoti. Gre~im a~adar
ca identifieam mesajul unei opere muzicale eu
ntinutul textelor vehiculate de muzica, cu argumentul
rar (in cazul productiilor zise "programatice") sau eu
# 247
 tit1urile sau explicatiile marginale datorate compozitoru
lui, ori adaugate, in mod mai mult sau mai putin fortuil,
de exegeza ulterioara a operei acestui~ (Sonata "Lunil",
Simfonia "Destinului"). De asemenea, trebuie operata"
distinctie neta intre semnificatia muzicii ~i intelesurllt
sugerate cu ajutorulunor mijloace de natura extramw;
cala. Simplul fapt ca auditia unei lucrari are loc intr Ii
biserica inculca unei bune parti a ascultatorilor ideea ca ('1\
exprima un sentiment religios, ceea ce poate fi deopotrlvll
perfect adevarat sau profund gre~it.
Elementele minimale de limbaj prin intermediul CartH'1
ne sunt transmise semnificatiile muzicale constau I"
inaltimi (frecvente),durate, intensitati ~i calitati timbrnli
ale sunetelor ~i in caracteristici melodice, ritmice, .I,
tempo ~i agogica (indicatii de incetinire, rallentando, rilill
dando, sau grabire, accelerando, stringendo, a mi§cfllil
pana la proxima redefmire a tempoului) ale frazelor mIll
cale. Repertoriul acestor mijloace r.l.U a fost dat 0 data pl'll
tru totdeauna, ci s-a precizat §i dezvoltat pe parCUT[llli
timpului, ceea ce ne obliga la 0 scurta incursiune in isl"
ria multimilenara a fenomenului muzical, inainte de
incerca sa abordam problema spinoasa a continutulill
transmis prin mijlocirea artei sunetelor.
Omul primitiv a ajuns de-abia relativ tarziu ~i nu tiil[l
efort sa sesizeze diferentele de inaltime dintre sunel
r Cercetarile intreprinse in legatura cu manifestarile mwl
I cale ale populatiei kubu, care mai vietuia pe la incepu IIII
au eVldentlat faptul surpnnzator ca mUZlca tnbunllil
\'I primitive'poate
secolu!ui n~struprezenta
in padurile .se~ulare din ins~la s~ma.l,lIl,
0 aparent exceptionala compkx
i tate structurala. Muzicologiiau fost, la inceput, proflllIII
impresionati de caractenll complicat, incalcit, al melod
Horcantate de aceasta populatie, pline de salturi incred
bile {intervalede nona, decima sau chiar duodecimal,triltll
apogiaturi §i glissando-uri, impletite "savant" inl t "
tesatura ce parea sa poarte amprenta unei gandiri IDII',
cale superioare, aflatc intr-un contrast izbitor cu nivcliil
I general de dezvoltare al unei societati ce nu depa§ise i 1\111
stadiul culturii paleolitice. La 0 analiza mai atcrtlf\
248
mrile s-au dovedit a sta insa cu totul altfel. Ceea ce a
tut trece, la prima vedere, drept complexitate §i rafina-
Int muzicalnu era nimic altceva decat dezordinea
ora rezultata din incapacitatea salbaticului de a-§i
.pani resursele vocale. EI se straduia sa reproduca
cile" naturii, imitand cantecul pasarilor §i chemarile
lmalelor din jungla, fara a se dovedi in stare sa institu-
a cat de modesta ordine muzicala, bazata pe relatii
~ti intre sunetele emise.
tntr-o etapa ulteri.oara, cand omul primitiv a izbutit in
,esa treaca la intonarea care eta a unar sunete muzicale
sa opereze diferentieri de inaltime intre ele, muzica a
Ipatat un cu totul alt aspect, transfarmandu-se intr-a
lopee manatona, caracterizata printr-un ambitus
rem de limitat. Stau marturie manifestarile muzicale
triburilor vedda din Ceylan (astazi Sri Lanka), ale carar
tece se mai prezentau inca, in primii ani ai veacului
tru, ca repetari obsesive a daua sau trei sunete situ-
intr-a plaja de inaltimi ce nu depa~ea, mai niciodata,
,tervalulde terta mica. Patrivit abservatiei muzicalagului .
/1 I. Gruber :. "Salbaticul repeta unul §i acela§i sunet,
andu-se parca sa nu i1 paraseasca, sa faca un pas
~it. Abia a parasit sunetul de sprijin trecand la
matarul, ca se grabe~te sa revina la cel initial" ([63), p.
). Aceasta privilegiere a unui sunet de referinta avea sa
mine, in cantinuare; in farme din ce in ce mai rafinate,
mereu perceptibile, intreaga istarie a limbajului muzi-
, de la pracedeul elementar al isonului sau punctului
baurdan, pana la prepanderenta centrului tanal in
ctura melodico-armanica a muzicii clasice eurapene.
Treptat, aamenii s-au aventurat sa "ri§te" intonarea
.orintervale din ce in ce mai mari. In cadrul triburilar
culegatori §i vanatari pare sa se fi experimentat pentru
ma oara terta, pentru ca, dupa fixarea acesteia, a data
trecerea la viata sedentara§i inceputurile agriculturii
aibalocevenimentulcansiderat drept a adevarata revalutie
istaria vechilor culturi muzicale: cucerirea cvartei.
,iul acesteia in evolutia muzicii nUopaate fi indeajuns ~
bliniat. Intreaga teorie muzicala a Antichitatii greco-
249

romane se bazeaza pe tetracord, secventa descrescatoan
de patru sunete consecutive intre ale carei extreme sub
zista un interval de cvarta. in functie de marimea subill
tervalelor dintre aceste note, tetracordul poate fi diatoni(',
cromatic sau enarmonic. Ultimele doua tipuri au fOilI
relativ putin folosite, tetracordul enarmonic presupunaull
~i recurgerea la sferturi de ton; in schimb, cel dintai
constituit elementul de baza al a~a-numitelor modwl,
searile muzicale ale ,"'..ntichitatii.
Multa vreme s-a crezut ca eh-urile sau "glasurill'"
muzicii bizantine dcscind nemijlocit din eele 8 moduli
antice grece~ti. Cercetari mai recente Ie-au descopclil
surse siriene, ebraice, babiloniene ~i chiar hitite ((128), I'
155). Sistemul celor 8 eh-uri a fost codificat la incepu11i1
veacului al VI-lea de catre Sever, patriarh monoftzit III
Antiohiei intre anii 512 ~i 519. In perioada zisa "a me1ozilO1"
(termenulli desemneaza pe imnografri care erau deopotrivll
poeti ~i compozitori, spredeosebire de "melurgii" de null
. tarziu, care vor pune pe muzica texte liturgice preexl~1
tente), Sfantul loan Damaschinul (cca 675-749) va pl'l
fectiona veehea notatie ecfonetica sub forma neume!1I
bizantine ~i va reorganiza sistemul octoehuLui, ce aVI'1i
sa ramana in vigoare in muzica ortodoxa pana in zi\I'1i
noastre.
in paralel, in Europa Occidentala se dezvolta un ,I
tern modal derivat tot din octoehul bizantin, cuprinz811i1
de asemenea optmoduri dintre care patru autentice (delill
mite protus,deuterus, tritus ~i tetrardu...<;)§i patru pLagol
Muzica oficiala a Bisercii apusene e reprezentata timp II,
secole de cantu! gregorian, ce poarta numele papei Grigol
I cel Mare, care, in timpul pontificatului sau (590-6(l'Il
a reorganizat ~i unificat repertoriul de cult, sub for II 1'1
Antifonarului, colectie de dintari de importanta simill\lII
ce1ei a culegerli denumite chiar Octoeh, pe care 0 datornlll
deja amintitului loan Damaschinul. Caracterul tuttllill
acestor lucrari, atM in Orient cat ~i in Occident, i'l
esentialmente monodic.
inceputurile muzicii polifonice europene (forme n 1111
mentare, ca "polifonia in panglica", se intalnesc ~i III
250
uzica uno I' popoare din afara eontinentului nostru) se II
aga de teoretizarea organum-ului intreprinsa de ealugarul
ucbald de Flandra (840-930), dar marele,avant al aces-
i tip de seriitura nu ar fi fost de imaginat fara pasul
ecisiv pe care I-a reprezentat inventarea portativului de
9.tre Guido d'Arezzo (eca 990-1050).
Veritabil sistem caretzian de coordonate avant La Lettre,
/I eu timpul figurat in abscisa ~i ina1timea sunetelor in
ordonata, portativu1 a facut posibila notarea sinoptica a
mai mu1tor linii melodice parale1e, cu sincronizarea per-
fe~ta a voci10r, ceea ce in notatiile muzicale precedente
ra practic imposibil. Consecinte1e acestui aparent marunt
progres formal aveau sa marcheze hotarator intreaga isto-
rie a muzicii. Aparea astfe1 posibilitatea elaborarii unoI'
atructuri pe care auzu1 nu mai era eapabil sa Ie
etapaneasca ~i eontroleze in totalitate, ceea ce a produs 0 'I
restrueturare profunda a inse§i gandirii eompozitorilor, -II
pentru care ochiul a devenit treptat un factor mai impor-
tant in procesu1 de ereatie decat ureehea. Nu numai com-
punerea muzicii fara ajutorul v:reunui instrument muzi-
cal, proeedeu ce avea sa devina dominarit in:arta sunetelor,
unde pana §i hartia cu portative se vor dovedi suficiente
pentru zamislirea de capodopere, dar ~i imprejurarea tu1-
buratoare ca surditatea nu a diminuat sensibil puterea
creatoare a unor marl compozitori (Beethoven, Smetana),
In timp ce orbirea a facut sa sece definitiv izvoiul inspi-
~'tiei altora (Bach, Haendel), demonstreaza ca raporturile
clintre factoru1~al ~i cel auditiv in conceperea struc- i:
turilor sonore a~fc;=:rtiUzicii europene din mileniu1 ce a
III.
Ii,
I
urmat genialei inventii a ealugarului ferrarez au fost ~i
Bunt inca dominate de eel dintai. De 1a ineeputurile
modeste reprezentate de $eoala de 1a Notre Dame, in
cadrul careia se faure~te conductus-ul polifonic, ~i pana 1a
constructiile polifonice de 0 comp1exitate de-a dreptul
uluitoare, datorate compozitorilor din secolele XV ~i XVI
(flamandul Johannes Ockeghem a compus un canon
lr
'gantie pe 36 de voci, iar englezul Thomas Tallis - motete
pentru nu mai putin de 40 I), betia acestei deseoperiri avea
9.dea na~tere unei profuziuni de lucrari muzicale din ce
25i
!I

in ce mai complicate, dintre care unele au putut las;\
impresia ca sunt create mai putin pentru delectarei'l
ascultatorului decM pentru satisfacerea setei de perfor-
manta a autorilor, ceea ce le-a adus din partea muzico-
logului Jacques Chai1ley([63], p. 120)supranumele suges"
tiv de compozitori de "muzica pentru hartie".
Ceea ce s-a petrecut in continuare constituie a ilus·
trare exemplara a prezentei triadei hegeliene, teza-
antiteza-sinteza, in marile aventuri ale spiritului uman.
In particular, dupa primele doua momente dialectic('
reprezentate de monodie §i polifonie,avea sa se afirme, Cl:l
un corolar, ingloband §i depa§ind totodata conceptiik
muzicale precedente, monodia acompaniata., sursa §I
motor al gandirii acordice din care va evolua intreaga can..
ceptie armoniea a marilor secole ale muzicii : XVII,XVIJI
§i XIX,Aceasta idee novatoare este indisolubil legata d('
aparitia operei, intreprindere specific renascentiste'i,
intrucat i§i propunea sa reinvie spectacolele dramatic('
ale Antichitatii greco-romane. Indiferent daca paternj ..
tatea initiativei apartine, a§a cum 0 afirma toate tratatek
de istoriemuzicala, CamerateiFiorentina,cenac1ude intelec
tuati ce se intalneau in casa contelui Bardi de la Florent;1
sub conducerea lui Vincenzo Galilei, tata1 fizicianului,
sau gruparii "concurente" din jurul altui mare senior,
Jacopo Corsi, punct de vedere preluat de J. Chailley dill
doua articole putin cunoscute publicate in anii 1953 :;Ii
1954 (Temperamenti e tendenze nellaCameratajiorentino,
in "Le manifestazioni culturale dell'Accademia Nazional(,
di Santa Cecilia", Atena-Roma, 1953, §i La tragedie et III
comedie dans la Camerata de Florence, in "Musique el
poesie au XVI-e siec1e", Paris, CNRS, 1954) de muzico..
logul Nino Pirotta, mlul teatrului lirie in geneza noului tip
de scriitura muzicala pare sa fi fost decisiv. Popularitaten
unor compozitoride opera dk talia lui Monteverdiin !talia,
Purcell, in Anglia, sau Lully, in Franta, a contribuit in ce,1
mai mare masura la promovarea viziunii armonice, carl',
fani a inlatura cu totul vechea tehnica contrapunctica,
avea sa domine conceptia muzicala a corifeilor c1asicis
mului, Haydn, Mozart, Beethoven.
252
II
Concomitent cu acest proces, prin eforturile conjugate
e unui numar considerabil de compozitori, culminand
u J.Ph. Rameau §i J.S. Bach, se desavar§~§te, in prima
umatate a secolului al XVIII-lea,sistemu1tonal al gamelor ,
temperate, a1catuit din doua c1ase de scari muzicale \
scendente heptatonice, de tip major §i, respectiv, minor, II
cestea din urma' cu variantele naturald, armonicd §i I'
melodicd, sistem fo1osit de toti creatorii occidentali de II
muzica pana in zorii veacului llostru.
I
Un element fundamental al conceptiei armonice era
cIasificarea acordurilor in consonante, generatoare de jrn-
presiiagreabile, de echilibru, calm, dest.indere,§i disonante,
ce produc stari de tensiune sau iritare. Cele din urma nu
au fast exc1use cu'totul din muzica nici in perioade1ece1e
mai senine ale acesteia, dar e1eerau rezolvate, in sensul
restabilirii prompte a echilibmlui vremelnic perturbat, I,
prin revenirea intr·-un c1imat psihologic consonant. 0
data cu afirrnarea romantismului muzical §i in concor-
danta cu estetica acestuia, disonantele s-au inmultit, iar
rezolvarea lor a inceput sa fie tot mai mult amanata, pre-
lungind starea de incordare a ascu1tatorului.· Acest pro-
c~s, acceleratsub impulsul dramei muzicale wagneriene, I
"
a condus, in cele din urma, la un dezechilibru armonic,
care, combinat cu tot mai intensa cromatizare a traseelor
melodice, a dat na§tere unui echivoc tonal de natura sa
puna sub semnul intrebarii inse§i principiile de baza ale d
Iimbajului muzical. Viziunea centripeta, potrivit careia :,
discursul sonar trebuie sa graviteze in jurul unui centru I:
de atractie unic, idee prezenta in nuce inca din melopeea
paleolitica de tip vedda §i fmctificata pe un plan superior
int conceptia tonala dasica ajunge astfel sa fie fati§ contes-
tam prin promovarea atonalismului radical al lui Arnold \
Schonberg (1874-1951).
Cu toate ca a prilejuit crearea ditorva veritabile
capodopere (pierrot lunaire de Schonberg, Salomea de
Richard Strauss), atonalismul §i-a pierdut repede suflul,
dedarece libertatea ca§tigata s-a dovedit a fi a arma cu
doua tai~uri : emancipat de sub tutela multiseculara a sis-
temului tonal, compozitoml se v~dea dintr··o data lipsit de
253

ajutorul.unui principiu coagu1at, pe temeiul caruia sa i~1
structureze discursul muzical. In loc de a-i elibera energj·
ile creatoare, abolirea vechilor reguli de compozitie se
dovedea mai degraba sterilizanta. Din meditatia amara pI'
marginea acestui paradox avea sa se nasca, incepand Cll
anul 1923, metoda componistica seriala, ce introducea (l
noua rigoare, promovand algoritmi muzicali chiar mai
rigizi decat tot ceea ce cunoscuse de-a lungul timpului
istoria artei sunetelor. Opunandu-se atat principiului
atractiei tonale, cat ~i tematismu1ui practicat de predecc
sori, Schonberg promova egalitatea in drepturi a tuturol
celor 12 sunete ale gamei cromatice temperate, de unde ~I
denumirea de dodecafonism. Acestea se grupau in secventt'
(serii) pe principiul irepetabilitatii. Prin recurgerea la pro
cedee constructiviste riguros aplicate (inversare, recurenta,
recurenta inversarii etc.), seria ce statea la baza lucraril
era supusa unor transformari~i transpozitii ce aminteall
de tehnicile variationale ale Rena~terii §i Barocului muzi
cal. In epoca, exceptandu-i pe cei doi discipoli straluciti [II
maestrului, Anton Webern (1883-1945) §i Alban Ber,'.
(1885-1935), autori ai catorva dintre cele mai profunck
creatii muzicale ale secolului, dodecafonismul nu a aVlIl
multi adepti. In schimb, imediat dupa cel de a1 doile;\
razboi mondial, 0 pleiada de compozitori tineri, LUll',1
Nono in Italia, Ka.rlheinz Stockhausen in Germani" I
Pierre Boulez in Franta, au aderat la ideile "Noii ~coll
vieneze" (cum a fost supranumit grupul Schonberg
Webern-Berg), ultimul citat lansand metoda senalismullll
integral, extinsa asupra tuturor parametri10r muzicali, 1111
doar inaltimi, ci ~i durate, intensitati, timbruri etc.
Ca 0 reactie 1a determinismul exeesiv al aces tor pro
cedee, Yanis Xenakis a introdus in procesul componisti(
o perspectiva probabilista, ce a dat na~tere muzicii sill
chastice, in timp ce, dincolo de)Ocean, se contura 0 nou/l
tendinta care, sub numele de muzica aleatorica, avea SI\
acorde un loc important libertapi interpretilor de a articulll
~i suprapune. potrivit inspiratiei ,de moment, structurilf'
muzicale pre elaborate de compozitor sau de a configUlIi
254
etalii micro structurale origin ale in cadrul pianului
acrostructural pe care acesta n traseaza.
Extinderea. contemporana a limbajului muzical s-a
lcut §i In alt sens, ~i anume in cel al imbogatirii reper··
:oriului de sunete eu care opereaza compozitorul. Inca
inainte de primul ra.zboi mondial, originalele concerte ale
bruiti~tilor" italieni atrasesera atentia asupra posibilitatii
ease realiza constructii muzicale eu ajutorul zgo··
.Dtelor. Inexistenta unui sistem eficace de notare a unor
tad productii ~i stadiul in.cipient de evolutie a mijloacelor
e inregistrare sonora au bloeat, pentru mai bine de trei
eeenii, aceste initiative indra.znete. Abia in anul 19L!·8
·.sul bruiti§tilor avea sa se implineasca, prin crearea de
litre inginerul Pierre
\. Schaeffer de 1a Radiodifuziunca
'ranceza a primei 1ucrarl de muzica concretci : "Simfonia
'entru un singLlr om". in forma sa initia1a. viata acestui
ou curent avea sa fie insa scurta, deoarece evolutia
pectaculoasa a electronicii Ie-a oferit compozitorilor posi-
ilitatea prducrarii ill sensul dorit a zgomotelor brute 9i
hiar 1ibertatea de a genera sunete absolut noi, neauzite
,ana atunci. A tuat astfel na§tere muzica electronica, ce a
eneficiat, in ultima perioada, ~i de serviciile sintetiza-
torului, dispozit.iv capabil sa produca 1a.comanda sunet.e
u caracteristici acustice programate.
Foart.e sumara retro::;pectiva a evoIutiei limbajului
JImzical, de la saracia de mijloace din melopeele primitive
'ana la spectrul praetie nelimitat de posibilita.ti de expri-
mal'e sonora' pe care Ie ofera tehnicile componistice ::Ii
paratura electronica aetuala, a putut da, poate, 0 idee
espre vehiculul mesajului muzical, nu insa §i des pre
,cest mesaj insuf?L $tim, cat de cat, in ee feI ni se adre-
eaza muzica ; problema este insa : ee ne comunica ea ?
Din faptul ca mesajul muzical este difidl, poate chiar
rnposibil de tradus in cuvinie, nu trebuie sa c:onchidem.
Ii el ar fi inexistent, ca a1' reprezenta 0 fictiune, 0 iluzie
n~elatoare. Avem toate motivele sa credem ca tocmai
ceasta intraductibilitate dovede~te existenta in structura
ntima a psihicului tIman a unor zone de sensibilitate ce
u i§i 'pot gasi un alt mod de exteriorizare decat prin
255
 intermediul artei sunetelor. Raspandirea universala a Pf'W
ticii mllzicale, pe de 0 parte, ,?iexercitarea atilt de rasp:JII
ditt>o2, acestd ane In fata unui auditoriu, pe de alta, COil
stitllie argumente puternice pentru afirmarea virtutilor '1
comu.nicativc. Interesul mani:festat de ascultatori demotl
strca.ld. C~lmuzica Ie spune ceva. Dar cc anume ?
o buna pa:rt(;; dintre ei ne-ar putea marturisi ea audi(
rnuzicii Ie SJScitd reprezentari vizuale, de uncle il!l'/
destlll de raspandita. ell muzica. "zugrtwe~te". in tiIrq ,i
destul de frecven1de comentarii. in eheie epica ale Will
lucr{tri conceItistJ.ce (realizate, de data aceasta, chia]
speciali~ti) sugere[1.Z'-l ca ea ar "istorisi" ceva. A~adar, 3C
111
nifi.c.J.tial''.1uziciiar fi de natura, sau a1' avea eel pu!:n "
puternica' tenta, descriptiv-narutiva. Opinia aeee.stH III!
poate ii. ignorata, macaI' :,'iipcntu faptul ca c impttrUl' II:.
de suficient de muIta lume pentru a. dobandi 0 amllill
lcgitimitate argumenta ti:l statistic. Totu§i faptui c:? /111
maca.r i1.\ cazul piese10r programatice, uncle intentia sugeslill
V1z1.'ale,venind din partea autoru.lui insu~i, este irH:OII
tf'3tal.nJa, ascult<itorul neinformat in prealabil nu reus;(",i,
sf.. reeonstituie d.e unul singur pretextul1iterar, ,pune :;1 Ii
un serios semn a1 indoieJ.ii valentele epieo-descriptive :d
muzicii. Cum ~!tau atunci luerurile ?
Un r;jspuns convingator este eel oferit intr ..una dinll
exeelen1.eIe lucrari de muzicologie ale cornpozitondll
Pascdl Bentoiu (12), din care se inspira mai muIte dn'"
considoratiile noastre din acest capitol. Potrivit observ:l(1
judicioase a autoruJui cHat, elementele de baza ale limll/I
.iului muzical (inaltimi, durate, intensitati, timbre ,~t.c.}pli!
aa lesne r1(·l.Ii'tere unoI' reprezentari mentaIe de tipul dil'li
li.io."asce~'1dent-descendent, discret/ continuu, central Id I
persat, densjrarefiat etc, Ele i~i au, de fapt, SUI'S ,1 if
tendinta general umana de transpunere spatlah
n'pere1or temporale, din ca.re s··au nascut deOpo1J 1\
ornlogeria, diagramele fizicieni10r~i portativu1. Nenum~illl'
exemple din vorbirea curenta stau marturie indi:lllii
omuluj de a-:?i l"eprezenta spatial scurgerea tirnplIllll
Mult~ dintre expresiile curent faIosite in acest seop ::,c""
cap in cap (istoricii "coboara in trecut", dar, totoda/,I I
256
'ea pe firul tirnpu1ui", ceea ce denota existenta unoI' re-
ntarl diferite, chiar contradictorii), dar presupun toate
efort de transcriere a registru1ui temporal intr-unu1
tial. In cazu1 muzicii, unde, a~a cum noteaza patrun-
,tor Adrian Iorgu1escu ([74], p. 26), timpu1 "este termen
nstitutival sensului", apare cu at&t mai norma1a inter-
Intia unei analogii spatiale de natura sa transpuna in
.presii cu caracter difuz vizual meandrele fluxu1ui
nor. De aici pana 1a.ideea ca rostu1 unei 1ucrari muzi-
<i,
e' este sa evoce imagini, priveli~ti, tablouri de natura,
:ene istorice §i a1tele asemenea nu mai e decat un pas,
r a-I face ar insemna sa ne indepartam in mod pericu-
de intelegerea. adevaratelor sensuri ale muzicii.
De fapt, capacitatea acesteia de a suscita reprezentari
uale concrete e foarte firava. Comparand imaginile pc
I
re 0 aeeea~i bucata muzica1a Ie treze~te in mintea unor
cultatori diferiti, regasim drept element comun nurriai 0
:hema dinarnica roarte generala, ce poate fi umpluta eu
rme concrete dintre eele mai variate. 0 muzica tumul-
oasa poale sugera 0 furtuna, dar ~i 0 batalie 8au ... 0
marire cuma~ini dint.r-un film politist. 0 desfa!?urare
nora lina ~i periodica duee cu gandul 1a mi~carea rit-
ica a va1urilor., iar daea Iuerarea se nume§te "Marea"
ebussy}, sau "Vltava" (Smetana), auditoriu1 se lasa con-
ns ca muzica "zugrave~te" un peisaj acvatie. In com-
o~itii1ezise programCltice, corelarea muzicii ell textul se
rod.uce tocmai la nivelul unoI' atal"i idei de cea mai larga .
:eneralil:ate, restul fiind opera imaginatiei ascultatorului,
flat sub sugestia titlului sau a argumentului literal'.
o alta sursa de confuzie privind mesajul artei
unetelor rezida in "minciuna pioasa" a unor muzicologi,
ai vechi sau mai noi, care, in dorinta de a ridica, chipurile,
at mai sus statutul intelectual a1 muzicii, ii atribuie
.cesteia ealitatea de vehicul al unoI' idei filosofice. Potrivit
piniei ell pricina, eel putin 0 parte dintre realizarile de
·a.1'f ale domeniului (eapodopere de genul Artei fugii de
.S. Bach sau al ultimelor cvartete beethoveniene) ne-.ar
ransmitc-; coneeptia ftlosofica a autorilor lor, care, prin
lmpla suprimare "inocenta" a unui atribut. adjectival sunt
257
transformati din titani ai ·goJ1.diriimuzicale in titani /Ii
gandirii pur §i simplu. Se falsit1ca astfel adevillul evi(lc'lll
ca in muzica ",singurele idei real transmisibile ... sunt (t II
legat.e de ceea ce este ~i cum ef:lte eonstituita opera" ([7'11
pag. 43). Pastrandu-ne in limitele acceptiunii prcpril II
termenilor (ceea ce aIJ::lre aproape ca 0 indraznciJJ.i't III
8.ce~t domcniu de p'(",~dlkctieal metaforizarilor fortatf'),
euvine ~a obse:rJam incapadtatea totala a sun.etrlll
ne"trticulate de a int:ruchipa. conccpte. 01', rnu.::,icaluct'f';'
tocmai eu atari sunete, refractare la idee, pe cand (\.is!'I II
suI filosotic ~i-ar pierde ratiunca de a fi daca &"ardispul
sa de concept. Rezulta astielo incompatibilit.'\te de pnll
ci.piu, pc care nici () speculati,e a comentatorilor muzi< tI
nu 0 poate anu1a. ,,$i totu~i --' remarca nu fara drept;tI
Pascal Bentoiu _.- opinia generallzata ca rnuzica ar flVl':\ II
anumitci 1egatura eu filosofia nu trebuic total descon:oI
dernta. Intllitia comuna are mai totdeauna maear 0 p;)111
de dreptate. Muzica poate intr-ade",;rfu recrea, in uml
momente priviJegiate, ceva din sentimentul pe care-l 811'\
cita contactul eu marile sisteme mosoHee ale lunlll
Cunoa$terea. acestora se sublimeaza a.desea in cont{'fll
plat ie, iar eontemplatia se coloreaza. afectiv, daca 1111
cumva cste - in ultima. instantt.l. - ea insu§i un 8('1111
ment. Aid §1 numai aid trebuie eautat punetul de coni Ii I
cJintre filosofie §i muzicci" ((12], p, 95).
In ultima analiza, doua sunt domcniile in care conlll
nicarea muzieala functioneaza eu succes. Primul estc (( I
afectiv. Prin tempo-nl, ritm1.tl~i cm"actelUl liniei sale 111<'1"
dice, Il.1uzica poate induce ascultatOlului stari de depl'
!$:!o.nc san exubel'un~a, de nelini~te san ll§urare, de irit:11
sau placere. AtM veselia c.§.t~j tristetea, agresivitatt-:l "r1
mcJancolia 1§1 au, in muzica tuturor popoarelor, 1m,
IlHlntari specifiee :;;i Iesne recognoscibile. Nu exagu. I
afirrnand eft od de eate mi in viata unei comunitati t,rl1.111
flp<?reneeesitatea "acord2Jului" sentimente10r indivl(j\llli
'pe 0 acp.p.a~ilungime de ur~d.a, ll1uzica se dovede~t(' ;, II
catalizatorul eel mai efieace al acestui proeee. Dc It!
bncete la muziea de petrecere, de 1a coraluJ protest"1.111 II
cantecele Pietei Universitatii din 1990, arta sunetelor I I
258
confirma permanent ca1itatea de liant afectiv [ani de
re societatea umana ar fi eu mult mai atomizata deeat
cunoa~tem.
o perspeetiv:i noua asupra acestui binecunoscut 1'01 a1
deB ni se deschicie dac{, privim luenlrile prin prisma
incipillor geDcrale ale comunicarii ii1terumane expuse
I capitole1c antClJ.(lan~. Am ar:'At:'ltdej:", ca, ill conformi ..·
le eu <l)ua uintrc "iJJliomeJe"eomunicL~rii, compol1f'.nta
1atiow'lla, Ij,',:::pollderen' ,<1,J:11V:;',:<. intcmetiunii personale,
'cl puti''t la fe. de ir..pnd.ld1a cc.; §i cea mformatinnal.ii ~i
mijJo.:•c. elc pr;.l1 "'arc CCi ;',l~1'.~.)lizeLtza
sHat "c'nalogice",
~e1l8nl Cd. <;p'.!'f w_b. en m'!.d..n~e infinitt.'zimale, de tlpu
lo:c pc c;:.re mG.l.cmai:icienii.1{~ t:s1.imeazaca n;}/w.mQ.rubile
II de.. pl.!Len'a ccmtinut.tili.ului. Un 10c illst'l'lmat il ocupa
n.th'. a,x:~te,.., \:C1":,1\~iltele
vo::ak non-verbale, ea timbrul,
<lltJ..mca ,;roc:i,lntonatia, variatiile de jnten~itate sonora,
Illp(J-vl disctu ::;ului ~i schimbari1e acestuia, pauzele
nbiIkativ<; ~:.aIt.e ,:ateva, care cum bine St~ ob$erva, nu
mt nimic al teeva d(';cat exact paramel'rii ce caracterizeaza
nbajt.-J n1UZieCi.l.
Dupit A. Mehrabian, ponden.;a aeestui
peet in comunicarea interper:)onala este de circa 38%.
u alte Guvmte, ma:l mult de 0 l.lt'jlne din comunkarea
oastla •.~.>te rnuzk;:l. sau, altmmteri :'liJus, l11L1ziease
f~zh~ta, in Inure faaSU1'd.,ea 0 sublimarc a expdmarii
b::>le, 0 iposta7,,<:~a vorbiriJ. ,~cnu mai retlne dedit com-
mente. ei p[,:l1~lingvisticF.:.
In :J.cest sens, 0 piesa il1:?trmi.lentala. ne vorbe§te cu
dar (; f::",eca un om cu gura inchi5a, CflJ'e,obJigat
ICV<!.tl'Ul,
renunte la mesajul "digi.tal" a1 cuvinil~lor, i:-;iCOlleen-
.aza int.reaga atentie asupra luturii expresiv('; a discur-
11ui_80no1'.Conduzia se v,ide~te eonvergcnta cu viziuilea
in.auntru" a unor compozitozi asupra fenomenului muzl-
I . "... t)l"ofJlurilemdedke nchiteaza pana la un punct,
igur, 0 vorbire dispensata de cuvinte, sublimata prin
('asta abandonare" ([74], p. 39). In formularea lui
rian Iorgulescu, "distingem in diseursul sonor 0 eomu-
are extraverbala, mai putin explicita decat cea
muna, dar nu mw putin riguroasa, mai indistincta ea
mitere in.aria concretului, dar mai escntializata., mai
259

putin e1ocventa, flar mai evocatoare, ~i prin aceasta ~i mill
II
implicativa pentru subicctivitatea receptorului" {op.cil
illl;
p.40).
Cea de a doua zona de actiune a muzicii tine de sfer I
volitivului. Adesea, aducerea la unison a sentimente1(11
ascu1tatorilor c.onstituie numai 0 etapa premergat0a1'
mobilizarli vointelor acest:ora in vederca realizarii W1.' II
obiectiv cornun. De cand lumeD., se rOf~rge la razboi I II
rnuzica rnilit.ara menite.'1sa insufle osta1,)i1ordorint~)unan.illl
de a-I ni.mid pc vraim<i~, Me10dica simpla, dtrnL1l Ob~1(,'';I\'
$i intensitatea sonora nn 0 d9ta parcixistica conferll II
asta.zi unei anumit(' muzid 7.ise "u!?oare" 0 capncitate eI,
subjugm-e a vointt~lor de natura sa determine acti.uni ;11,
auditoriuJui 1acare acesta nu ar recurge in absen·ta stimll
luluj sonor. Actele de vandalism ale unor spectatori de Iii
conccrte1e formatiilor de muzica rock plcdeaza convingal(ll
in favoarea inf1uen·tei deopotri.va hip notice ~i excitante P'
care comunicarea muzicala ° poate avea asupra voin('
'1111
li'l
receptorilor sill.. Pe aceea~i linie, dar la polul opus, imal'!
nea lui Orfen imblan..zind fiarele eu cantecul sau ne ap<lll
ca 0 intruchipare simbolica a aceleia~i forte deloe neglijil
bile a muzicii, confirmata de 0 indelungata experien\
istorica ..
'~
De~i nu 11agreseaza in forme la fel de violente, muzio!
IIII
de factura clasiea nu urmare§te mai putin captaX('11
ascultp.,torului, tinzand chiar sa i"}isubordoneze intrea,'.t'
sa personalitate: atentic, memorie, sensibilitate, inteligenln
fantezie. "Luat de m:lna" de compozitor, n:ceptoml se 1~\:
pmi:at de acesta pe un itinerar numai de el ~tiut, dar (II
i
pr:vire 1a care se inculca ascultatorului ideea ca e~d
drumul eel mai natural, mai logic ~i ea finalitatea Gill
care se Indreapta uu ad mite alternativa.
Sa mai observam, unnandu-l pc Pascal Bentoiu II'I '~I
pp. 96-·-99), ca cele doua facultflti psihice asupra cih(J1
actioncaza muzica, afectivitatea f?lvOlnta, sunt oetf'rrlli
nani:e pe>:ltru ethosul individual sau colectiv. A~a se /,1
. , en paate nici 0 altfi manifestare umana nu ne SPIIII
\atatea despre tempc:.ramentul ~i sensibilitatea unui nl'.,111
idespre entitatea lransindividuala botezata de pli.rnji II
260
.r
II
I
.antici suflet national ~i de antropologia eulturala mo-
,erna paideuma (Leo Frobenius) creatoare de valori ar:tis- I
.ce, deeM muzica· acestuia. In cantecul pop~11arDlsesc :;?i\
n eel mexican regasim exprimata chintesential intreaga \
iferenta de stmctura psihica, mentalitate §i Welt- I
nschauung dintre lumea slava, cu abisurile ei suflete~ti
elini:;?titoare, ~i cea latino-americana, poate mai superfi-
lala, dar cuceritoare prin vitalitate ~i exuberanta. Un sir-
aki sau un cearda§ ne invata desore ce inseamna sa fii"
ec ori ungul' mai mult de cat un'raft de carti dedicate \
tudiului comparativ al celor doua popoare ~i culluri.
Dar in acela!.?i fel in care i:;?idezvaluie prin muzica
atura sa intima, fondu1 sau moral, ethosul sau, §i com- I i
utentlca a propnel sale structun mtenoare, tab10ul
0. zitOI~ul.
dealmuzica.
efalsificat ,,~ulta" ne ofera
temperamentului ~reat~a sasale.
~i sensibilitatii
IX: imaginea
De ce \
,nefalsificat" ?
Fiindca, spre deosebire de limba, despre care s-a spUS,
U' fart!. 0 anumita doza de cinism, ca a fost nascocita
entnl a disimula gandurile oamenilor, limbajul muzical
u lasa loc pentru minciuna .. Aceasta din simplul motiv
A, pentnl a induce in eroare receptorul, insta1'1ta pe care
chema Shannon-Weaver 0 nume~te transmitator trebuie
a. cunoasca intelesurile exacte ale semnalelor eu ajutoml
arara se codifica mesajuJ. Numai §tiind ce inseamna alb
I negru, putem numi albul negru ~i negrul alb.Or, com- r
ozitorul nu se aHa nid pc departe in situatia de a
tapani semantica discunmIui sau In felul in care 0
t
tapane~te, bunaonra, sc:riitoru1. Ignorand, 111 bunii I
masura intelesurile unitatilor de limbaj cu care opereaza
l'\lmete, celuJe melodice, motive, fraze, perioade) , el i~i
l~deblocata eventuala intentie de in~elare a audiforiuluL
,\ ea 0 consecinta inevHabila a in8a~i naturii intlme a
inceritatea muzi.cale.
omur.1ct.,.rli apare, in acest
De aielcaz, n11 ca 0Incredere
:;:i marea opthme momh,
a melo· I
lanitor In autenticitatea mtei sunete1or, pc care 0 simt
(pc baza unei intuitii asemanatoare celei ce ne determina
n intre mesajul cuvintdor ~i cel al mimicii unui inter-
cutor sa-i a~ordam credit celui din urma) fundarmente
261
onesta, ferita in mai mare masura ca oricare alta de pC11 . COMUNICAREA PLASTICA
colul imposturii. Aici, mai mult deca~ oriunde, opera III
vorbe:;;te despre autorul ei, inrr-un mod mai deschi::l II
mai adevarat decat ar fi putut-o face chiar acesta printl It

confesiune verbala directa. Ascultand muzica U\llli

Mozart sau Beethoven, avem :!]ansa de a-I cunoa~tc III
mult mai bine dedit, poate, majoritatea celor ce au tnlil
in preajma lor, fiindca, prin mijlocirea creatiei, dobandlill
accesul la esenta personalitatii lor, in loc de a ne limlill
observatia la pojghita nesemnificativa a conduitei 1111
I
sodale. Asemenea lichidului ce ia forma vasului in can'
pastrat, opera muzicala eonserva §i transmite eOnfil'.l1 A curs multa cerneala pe margine a observatiei lui
ratla reala a profilului interior al compozitorului, iar VII
loarea ei este eu atat mai ridicata cu cat omul e mai COlli hopenhauer cum ca, in ultima analiza, toate artele
iesc carre conditia muzicii. Ca in orice afirmatie
plex §i personalitatea sa mai puternica §i fascinanlll
Parafrazand aforismullui Buffon, potri.vit caruia "sti1l1i, remptorie, intuirh aici un exc1usivism care poate trezi 0
insu,?i omul", nu ne ramane decat sa conchidem I actie de neincredere, dar §i evidenta unui adevar greu
combatut. Mai puternic ancorate in materialitate, ca
"mesajul muzicii e insw~i autorul acesteia".
hitectura, sculptura ori pictura, sau obligate sa se
prime cu ajutorul unui mjiloc de comunicare ce nu Ie
artine in exc1usivitate (cazul poeziei), celelalte arte au
otive indreptatite sa tanjeasca dupa puritatea §i
utonornia muzicii. Mai mult decat orice aHa manifestare
tetica umana, muzica ne in··cfmta, ne Invaluie, ne
trage in interiorul lumii pc care 0 creeaza, obligandu-ne
o judeeam dinauntru, fara raportari la 0 realitate cxte.-
oan1, st:raina de ea. Ideal ar fi. ca ~i privitorul unui. tablou
se cufunde pana intr··aHi.t in lu.rnea accstnia il1ca:t sa
Iltede natura, pe care 0 p:rejudecat-i multiseculaf8. i··o
comanda artistulv.i drept model ~i dascal. 0 asemcnea
"~~prin.d'erese v''i.de:o;?te. insa i.rnposibila, arta abstracto
wd.i:}i neracand dedit sa abstraga forme §i raporturi plas .
C:~ din acela:?i context omniprezent a1 reaJit,ltii iucon
II ;Hoare, de care lnl.lZk':" singura se paate dispensa (c
I mnificativ faptul C~t de 0 muzicl''i. abstlQciti 11\1 vorbt::~tf"
uneni). Rene Berger ([14), vol. I, p. 42) surprinde iI"
Ilmai doua [raze sinuozitatile relatiei complexe dintre
I tele plastice ~i natura: "De-a lungul secolelor, arta pare
I oscilezc intre realism ~i irealism, dar, printr-un tainic

263
simt al nafuni, se fere~te sa depa~easca v.•...
euna din limit
Constn':i.nsa la imitatie, nu mai e deciit un de:;;eu; irnpill
spre irea1itate, incepe sa se dizolve",
Indiferent insa de cuantumul de realitate incorporal tI,
opera, valoarea ei intrinseca tine nu de acest aport 1:)<1,
rior, ci de ordinea interna pe care artistul reu~e:?tc ~;,II
instituie, de coerenta mijloace!or folosite, de unitatea Vi/,111
nU, pc care nu Ie putemjudeC<'1.:;;iaprecia de('.-8.t
situandu II
in spatiu1 creatiei ca intr-un univers perfect autOl.lIl1,!
unde Jegile lum!i naturale sunt abolite in favoarca cdlll
instituite de au.tor. eu aHe cuvinfe, inteJ.egerea operci lii.1
este posibila. in absenta empatiei: a acelei "simtiri "i,
int.erior" (Einfuhlung) prin care Theodor Lipps t1 ~xpli, I
convingator rnecanisrnul perceptiei estctice §i care con'ill
tui.e, de altfel, ~i 0 conditie fundamentala a bunei COll11i
nic~Fi.
Ce inseamnl'. si.'tpri\le~ti din interior? In primul rf\11
s{~ fad. abstractie de cih~ums1:antele elaborarii OP('I/I
dezidf:rat nu Int~tdeauna indepli:nit, intnlcat cunoa~lr'l
vi6situdinilor vietii artistului tboala,ysihicf'l. a lui Viii
Gf"Jgh, pan.tlizia Iui Luchial1} il poste sensibiliza pe (',,,i,
;cmplator, influ·~nt[mdu-i perceptia. In al doi.lea ra.nd,
() evatueZ.l nu In functie de subiect, ci de rnijloacde pill
iie~: utili7-at.ein redar~a ace,:::;tuia,adica, altrninteri Spil
de lim.baj, (Je c;,od_ul Ja ,ca~.re·~rec\:ll;:g.e_creatorul,
pentru d
trarlsmite mesaju1. In aceastaperspectiva, examin:HI'/o
fie §i sumaia.-;--aprincipalelor clemente ale limbajului pin
tic devine indispensabila pentru intelegerea specificldll
cOlllunicarii plastice. Sa Ie trecem pe rand in revista:
1. Materialul din care este confectionata Iucrarea ('1111
stituie 0 componenta ddoc neutra a operel. Manni 1"1
piatra, Iemnul in care Iucreaza sculptorul sunt nU1l1
aparent inerte. Fiecare dintre ele i~i are timbn.I1 propllll
asemenea unui instrument muzical care nu compw1l'
muzica, dar Ii confera 0 cuioare inconfundabila. Exis!(III'
~.care se degaja din materia prima a operei, un gln'l'
se cere ascultat ~i 1.'1 care artistul autentic este ild'il
deauna atent. In cazul sculpturii, textura matedali iiI!
niciodata izotropa, incurajeaza sau, dimpotriVi"'l,0PIIII
264
istenta elanurilor creatorului, ii dirijeaza gestul,
ndu-i impulsuri de care, daca e un adevarat artist, nu
poate sa nu tina cont. In pictura, ~odalitatile de
olvare plastica, tratarea spatiului, conceptia cromatica
pind in mod hotarator de proprietatile materialului uti-
at (acuareIa, uIei, pastel etc.). Ne dam seama u§or de
est !ucru daca incercam sa "copiem" un tablou respec-
ndu-i toate dateIe compozitionale, dar Inlocuind,
naoara, uleiul cu acuarela. E~ecu1 unei atari tentative
'dentiaza dependenta viziunii plastice §i, In ultima
stanta, a valorii artistice de materia utilizata de pictor
cru la fel de valabiI §i In ceea ce prive§te suportul, care
:ere" §i el, de 1a caz la caz, solutii plastice diferentiate),
esea kitsch-ul nu este nimic altceva decat rezultatul
orarii acestei legaturi organice dintre materie §i forma
5]. Indifereni de perfectiunea unei eventuale reproduceri
plastic a, sa zicem, statuii lui Moise de Michelangelo,
zultatul nu poate fi decat lamentabil §i asta nu f1indca
material mai scump a fost inlocuit cu unul mai ieftin
n Moise de aur nu ar fi eu nimic mai reu§it), ci din prici-
destramarii solidariiatii tainice dintre viziune :,:?i
aterie.
2 Lin.ia, element primordial al reprezentarii pictura1e,
'ezent inca de Ia primele manifestari artistice ale omu-
i, aHit in pictura rupestra cat §i, mai tarziu, in deco-
rea ceramicii neolitice, cunoa~te, In mare, trei Intre-
intari diferite. Prima §i cea mai veche are 111 vedere con-
rarea fOfmelor reprezentate. lnsa§i originea picturii se
a in aceasta dorinta de a contura (in Muzeul National
Arta al desenului"
riginea Romaniei, reprezinta
tabloul lui doua.
Murillo chiar 'i
intitulat dintre
personaje ~ (
re unul traseaza cu ca.rbunele pe un zid conturul "I
brei celuilalt) §i cele dintai manifestari ale copillor ne
ar, in acest sens, ca 0 reiterare a ontogenezei artel.
A doua functie a liniei e cea de redare a mifJcaril. 0
taInim deja in primele reprezentari de pe perepi pe§terilor
n Spania (Altamira) sau Franta (Lascaux), adevarate
podopere ale picturii din magdalenian (etapa finala a
leoliticului superior, cca 15.000-10.000 i.Hr.). Ea va
265 Iii
 insoti intreaga istorie a artei europene, dar realizarile sail
de varf par sa apartina Extremului Orient, unde pictori <II
stampe ca japonezii Hokusai sau Utamaro, au valorificlil
desavar~it virtu tile dinamice ale desenului.
in acest context, nu putem trece eu vederea caracten II
paradoxal al comunicarii sellzatiei de mi~care, prin ink,
mediul unui element pur static, cad, obiectiv vorbind,
liniile care sugereaza deplasarea nu sunt cu nimic Illlil
mi~catoare decat cele ce redau perfecta imobili.tal(
Empatia privitorului, ce se manifesta, in cazul de fUIl1
prin parcurgerea mentala a unor traiectorii acum imo11,11
dar care materializeaza gestul viu al artistului care 1(' I
trasat, ne ofera Gide aceasta data cheia problemei. CritH II
de arta care caracterizeaza linia unui desenator drept 11( I
voasa, agita.ta, energica sau flasca nu se refera, de fapt, II
linie in sine, ci la gestul care i··a dat naGtere, Desenul1111
reprezinta, in fond, nimic altceva decat inregistrarea P(,II
tru eternitate a gesticulatiei pc panza sau hartie a art I
tului din momentele privilegiate ale vietii sale cand ~.dI
putut transpune insuf1etirea sau melancolia, dureIC I,
mania sau extazul in forma incremenita a unei cre1l1
erene. Ni se confirma astfel inca 0 data stransa intel Iii
pendenta dintre diferitele modalitati de comunicare nOli
verbala. Limbajul plast.ic ~i cel gestual se dovedesc nJi1i1
la fel cum, in arta dirijoratului vedem manifest.and! I
inrudirea dint.re comunicarea gestuala ~i cea muzi~alii. :, II
spus, pe bun a dreptate, ca a descoperi miGcarea TWlIlIl1
artistului, gestul demiurgic prin care acesta scoate dill
net1inta panzei goale lumea de forme insufletill
"tabloului, echivaleaza cu a te ridica, nu prin analiz:l, I
prin coparticipare, la con~tiinta actului creator. Ln I
cum muzica compusa de un altul ajunge sa cante ill III
.de parca ne-ar apartine, refacerea itinerariilor par,1II
d~ mana artistului ne face sa ne simtim parta:';?ila Z811"
lirea operei, legati printr-o solidaritate secret~\
1.1
framantarile creatoare ale acestuia.
1 { In fine, "cea mai de seama insu:';?irea liniei este C<q)llli
'( tatea sa de a sugera mas a ori corpuri solide" ([1101. I
48). Dupa Herbert Read, aceasta "este 0 insuGire ('("".
266
are decat la marii maeGtrii", care, tratand discontinuu
nturul obiectelor ~i facandu-l sa se resoarba periodic in
.rpul acestora, izbutesc sa creeze senzatia nemijlocita de
asivitale a volumelor reprezentate in plan.
Privitor la locul aparte pe care conturarea formelor 0
upa in practica picturii din toate timpurile, am fi
dreptatiti sa ne intrebam de unde acest in teres con-
ant pentru frontierele obiectelor, de parca marginea unui
ru ar fl mai importanta deeat lucrul insu~i. E yorba de
efect psihologic de intensificare subiecUva a liniilor de
l1tur, a carui explicatie a fast data in cadrul cercetarilor
.oderne de neurofiziologie. Se ~tie ca potrivit principiului
'roiectiei top ice imagine a formata pe retina este repro-
,usa punet cu punet prin lanturi continue de neuroni de
ociatie pe 0 ari~ din regiunea occipitala a scoartei cere··
~e ce constituie zona de proieetie a analizorului vizual.
(, studiile intreprinse de Raschewsky au pus in evidenta
istenta unei actiuni sistematice de inhibare reciproca
ntre canalele senzoriale vecine aflate in stare de exci-
tie. Urmarea este ca un traseu neuronal corespunzator
nui punct din interiorul unei stnlcturi percepute este
upus actiunii unui numa-r mai mare de semnale
hibitorii dedit traseul aferent unui punct de la periferia
tructurii. Inf1uxul nervos fiind in cazul din urma numai
lartial diminuat, gradul de excitatie a neuronului de pe
oarta ce corespunde marginii formei observate este mai
dicat, eeea ce se traduce intr-o intensitate sporita a per-
perii conturului exterior al obiectelor.
3. Culoarea. Importanta, pentru om, a culorii depa§e~te
mult teritoriul artei. Dincolo de trairea ei in planul
teticului, culoarea sau, mai degraba, preferinta pentru
este considerata de psihologi ca 0 oglinda a persona-
tii noastre. Psihiatrii 0 recomanda deopotriva drept
strument de diagnoza (de la boli interne, pana la afec- r
'"
unile neuro-psihice) ~i drept factor terapeutic. Ergonomia
ne un accent tot mai mare pe crearea unei ambiante
omatice propice desfa~urarii diferitelor tipuri de acti-
tati. Predilectia pentru 0 culoare sau alta caracterizeaza
Iversele Upuri temperamentale ~i de personalitate: tipul
267
 lui sau barbii diferitelor personaje din Istoria Sacra,
atletic prefera ro~ul, cel intelectual - albastrul, egoi~111 ai pornind de la ideea ca fiecare culoare inseamna
- galbenul, jovialii - portocaliul, temperamentele arl i ·~anume.
tice - purpuriul §i a~a mai departe, Tinerii se oriententJI H. Read mai observa §i ea in pictura copiiilor modul
catre culorile vii ~i luminoase, batranii - catre nuant('1 raldic este dominant. In majoritatea cazurilor, copilul
mai §terse. Ordinea de preferinta variaza §i de la un 8(' 110reazacerul in albastru, acoperi§urile in ro~u,copacii I
la celalalt, galbenul sau verdele atragandu-le mai mult II verde, ehiar daca locuie§te intr-un ora§ unde eerul nu !I
femei decat pe barbati, in timp ce cu ro§ullucrurile Slllll lbastru dedit cateva zile pe an, un acoperi~ de tig1ae
invers.
Formate pe baza unor atari tendinte psiho-flziologi<(, inZltl.
~e~raba
Daca0 0raritate, iar. copacii sunt ca
r~l?inii ~au des-
sa, )\
l
face tOtl.l§leste pentru m rmntea
contin atat note comune, universal umane, cat 'II lorHe amintite
e incearca sa sunt asociate
Ie redea ~i ca, simbolic
fani sa-~icudea
realitatile
seama, pe el
trasaturi diferentiatoare, variind de la 0 cultura
\' conceptiile privind semnific:atia simbolica a culorilnl la alill fuze. asemanarea, viziunea rcalista, preferandu-i perspee-
)" ~o§ul se impune
In heraldica spiritului([126].
medievala nostrup.prin forta §i dinami~111 a.mai deta~ata de concret a unei crom~<;,L~e.mlJifi,$£lti~~.;,.>.,A
40), el simbolize:I'1II Propunandu-§i abolirea vechilor conventii ~i apropierea ,.

Ii reprezinta
indrazneala,vitalitatea,
bravura, frumusetea,
generozitatea. in Extremul natura, pietorii din Rena~te!e au acordat un rol
bogatia, unirea Oriclll
(mill osebit UIQbrei§i luminii, ceea ee i-a condus la utilizarea
scara larga a tortur-ilor,adica a acelor variatii de inten-
I sele se imbraca in ro~;:,,~QF~~ tot astfel cs~e ~i selll ltate a culorii eu ajutorul carora pot fi redate gradele
\ nul
fmnteaducator de nor{?c"kum.kum~pe
femeile indiene):Blmfl:i&orde care aid,
deslu§it §l--lfac
ca ~i I'III ferite de iluminare. hnprumutat din muzica, cuvantul
"
\ eazul altor culori (dar nu ne vom ocupa de fiecare Iii n a inceput sa fie folosit de pictori de prin secolul al
I parte, chestiunea fiind numai tangential legata de obi('1 I-lea, adica aproximativ din aeeea~i vreme eand com-
tul discutiei noastre), nucIeul semantic comun, ancollli zitorii adoptau, la randul lor, termenul cmmatic din
J probabil in chiar
a domesticit focul,subcon§tientul unei speciidecare,
§i, totodata, conotatiile prinlll,
ordin wi bajul plastic. Descoperind faptd ca fluiditatea luminii,
f tural-religios care nuanteaza §i imbogatesc acest f(lIld re i§i schimba treptat gradele de intensitate §i unghiu-
general. .ede incidenta de la un punct la altul nu poate fi redata
cat
De-a lungul unor lungi perioade istorice, perspectivJI- rii au intradus printr-o variatie continua a intensitatii culorii, pic-
in panzele lor perspectiva valorica,
simboliea a dominat conceptia despre culoare a arti§tilill
Pomind tocmai clela importanta pe care §tiinta blazoan('IIII erand cu tonuri, opusa perspectivei eromatice care
o acorda atributelor simbolice ale culorilor, istoricuJ Vi curge la culo:ri egal saturate. Avantajele valoratiei con-
u in:
eriticul de arta Herbert Read demlme§te heraldic [In-I
mod de a pieta in care culorile sunt alese in functie <if

1. Posibilitatea reddrii
semnificatia lor intr-un cod cultural dat. Arta medievlIllI J?~rtilor?bi;ctelor aflateprofunzimi~
La dista":tdprin
maiumbrirea
ma,re detreptatd
o~hiul ~.i~'
vltoruluz. Este ceea ce s-a mumt perspeetzva aenand,
europeana, atat in Rasarit cat §i in Apus, s-a conformIII
timp de secole unor at?-riconventii cromatice. Erminiill ica tehnica prin care impresia de indepartare este
manuale bizantine pentru uzul zugravilor de biserici 'I ata printr-o degradare progresiva a culorilor §i care
icoane (una dintre eele mai celebre, cea a lui Dionisie dill nstituie cea de a doua componenta a perspectivei
Fuma s-a tradus §i in romane§te [42]),precizau in del,llill nascentiste, prima fiind perspectiva Ziniard, bazata pe
eromatica obligatorie a ve§mintelor,decorului §i chiar /I ducerea treptata a dimensiunilor obiectelor pe masura

268 269
ce se apropie de orizont. :Aparent natural, cu atilt mil
mult cu dit a dominat exclusiv pictura europeana timp <II
aproape patru secole (XV-XIX), prilejuindu-i izbatl'
incomparabile, acest mod de reprezentare nu ramane mil
putin tributar un or conventii. EI inscrie lumea tab Iou I III
intr-un paralelipiped fictiv pe care Jean Paulhan, citat II
Rene Berger ([14], vol. 1, p. 149),11 numea, eu umor, '"marl'!
dulap al lumii, in care personaje ~i obiecte, Glodi ~i II I
erau depuse ca ni~te raze" (aluzie la convergenta art i II
ciala a tuturor liniiJor paralele In punctul de fuga de II
Hnia orizontulu\).
2, Posibilitateq, sugerdrii calitatii materialelor reprezl'li
tate, prin fluctuatii de intensitate colori$tica a unui ollie " I
monocrom. Operand cu culori 'egal saturate, ca, buna,oDIII
in icoane sau in pictura unor Gauguin ori Matisse, 31 I f
tul nu poate transmite contemplatorului informatii privi
toare la textura imbn:lcamintii personajelor sale.-Recurgell I
la tonuri Ii permite, in schimb, sa "convinga" privitoruJ I
un ve§mant este de catifea, altul de blana, altul de mal'l't
ori de brocart. Ote1ul sau alama, stic1a sau portelnlllil
devin perfect recognoscibi1e in tablourile care fac apC'!I
jocul tonurilor, dupa cum ele raman indiscernabik III
absenta acestei tehnid.
3. Posibilitatea redani talor grade diferite de iluminl"
in raport cu lumina dominanta din. tablou. COmpanl.T1l1 ('
panza de Mantegna eu una de Leonardo da Vinci reGl.tzlllii ectru rela.tiv restrans, in eoneordanta eu tonul domi-
ul,jor distinctia dintre luminozitatea :uniform repartiz'i1I-'
care, model and toate obicctcle prin lumini §i umilli
echivalentc, creeaza impresia de basorelief ([110], p. SO)
ec1erajul diferentiat obtinut prin valoratie, care oi'rI
aerului insu~i acel soi de consistenta suava. pe care (I "/1
duce 1a perfectiune arta unica a Iui Vermeer van Delli
Aceasta a treia [unetie a va10ratiei a fost speeuLiI
ineepand eu eea de a doua jumatate a seeolului aJ XVII,
in cadrul nou aparutei tehnici a clarobscurului, ap1.lllllt
dusa la limita a proeedeu1ui amintit §i, din acest HIIIII
pandita de serioase pericole de ordin estetic. Contrn:di I
realizat eu ajutorul acestui procedeu predispunr"1\ I
reprezentari de un patetism facil, de care pictori mediOlII
270
in mai toate tarile europene au uzat lii abuzat pana catre
far~itul veacului al XIX-lea. Atunci insa cand manuitorii
Ai s-au numit Caravaggio, Georges de la Tour sau
embrandt, aeest artificiu, de 0 teatralita:te evidenta §i.
desea suparatoare, s-a dovedit apt sa dea na§tere unor
eritabile capodopere. Daca la Caravaggio lumina lasa in
od prea vadit impresia ca a1' proveni de la un reflector
tintif. asupra personajelor principale ale scenei, in
,chimb 1a eeilaJti doi ea face parte integranta din lumea
bloului, ajungand, mai ales sub penelul genialu1ui
aestnl olandez, sa-§i mute sursa in chiar interioritatea
ersonajelor. Din ec1eraj de spectacol dramatic, lumina
evine astfe1 indiciul vizibil a1 unorprezente suprafire§ti,
ecete pereeptibila a Revelatiei.
Dupa cum a rezultat, probabil, din cele de mai sus,
curgerea la valari cromatice (tonuri) a permis pictorilor
considerabila apropiere de realitate, in raport cu
odalitatile plastice anterioa1'e. Dispunerea culorilor ast-
Ilncat sa mareasea verosimilitatea t.abloului, subsumata
,e H. Read unui a§a-zis m.od natural, a eondus insa la
perimentele estetice~te e~;uate ale trompe-l'ceil-ului, pe
e adevaratii artil?ti Ie-au respins, substituindu-1e pic-
ra in modul armonic, menit sa confere imaginii 0 unitate
Iromatica inexistenta indeob~te in natura. Aeeasta
hnica presupunea limitarea gamei coloristice 1a un
nt, prestabilit, al tabloului. Se asigura astfel 0 coerenta
IUperioaraa viziunii p1astice, dar aparea ~i riscul pierderii
itatii cromatice prin invadarea spatiu1ui panzei de
tre 0 maree uniformizanta, pe care aeela~i H. Read nu
ita sa 0 compare cu un "sos cafeniu" (op. cit., p. 53).
actia unor Constable ~i Turner, iar mai apoi revolutia
presionista au restabilit culoarea in drepturile ei, prega-
du-i emanciparea deplina, in sensu I ruperii totale a
:Aturi10rce 0 mai tineau ata§ata de modelul natural ~i
promovarii modului pur, in care pa1eta eromatica nu se
i supune deeat logicii intrinseci a raporturilor reci-
ce dintre culori, ca In pictura unor Matisse sau Franz
rc. E vorba, de fapt, de 0 folosire a culorii exclusiv de
271
 dragul culorii, in afara atat a referintelor simbolice de t'll
"heraldic", cat ~i a oricaror prejudecati realiste. Oar CUIII
nimic nu e nou sub soare, 0 abordare' asemanatoarc II
(!. putut fi identificata in cromatica miniaturilor persall
~ medievale.
Sintetizand, coloritul unui tablou poate fi subordolldj
unor tipuri de organlzare diferite ~i. pana la un PUIl( I,
ireeonciliabile: eel cromatic f;?ieel valorie. Primul, bazat I'
folosirea de culori egal saturate se preteaza la reprezenLlI1
plane, intrucat culorile simple sunt ineompatibile cu relidl II
~i profunzimea, pe cand eel din urma, operand cu vari:llil
de intensitate cromatica face posibila redarea eelei d('
treia dimensiuni a spatiului. Nu putem trece insa ell If
derea existenta §i a unei anumite posibilitati de suger:1f
a adancimii in cadrul strict ~i aparent nefavorabiJ III
perspectivei cromatice.
Se f;?tieca, din PUrlct de vedere Hzic, culorile corespulld
radiatiilor e1ectromagnetice eu lungimea de unda val"iilld
intre 380 (pentru violet) ~i 800 de milimicr~ni (pent I II
ro~;u).La valori §i mai mari ale aeestui parametru avem dl
a face cu raze invizibile (infraro§ii), al caror efeet este £1"
ponderent caloric. De aceea, cu cat culorile se situe;1 ,II
mai aproape de limita superioara a spectrului vizibiL f'l
sunt considerate mai .,calde" (in ordinea galben'·portocalill
ro§u), in timp ce la extremitatea opus a tree drept "reci" (Iii
ordinea verde-albastru-indigo-violet). Vibratia mai pul(',
nica, a ceIor dintai creeaza impresia ca ele"avansc,li'11
catre privitor, pecand tonurile reci par ea "se retrag", Nil
intamplator ro§uJ, culoarea cu cea mai accentuata tendil't'l
de a "veni in fata", semriifica interciictia, in timp ce venlf'l,
deschide trecerea la semafoarele de pc arterele de trail
port (§osele, cai ferate).
Aceasta proprietate face posibila ordonarea in pro1uII
zime a formelor colorate, fara a se mai face apella 1)( I
spectiva valorica. E suficient ca eIe sa He e§alonate potll\ II
"temperaturii" lor cromatice, cu ro~ul in prim plan §i VIII
letul in fundal, pentru a i se inculca privitorului SCIl!
mentul spatiului tridimensional. Este marea idee ce a ~,Ifli
272
baza modulatiei, procedeu descoperit !,?iilustrat exemplar
parintele picturii moderne care a fost "paul Cezanne
839-1907).
Oiscutand despre modulatie, am patruns deja pe
1'amul sintaxei limbajului plastic, adica al principiilor,
strictiilor combinator ice §i efectelor imbinarii in struc-
1'i s1.1perioare a semnalelor elementare prin intermediul
rora se savar§e§te eomunicarea estetica,In pictura, nu
em de fapt niciodata de a face cu culori izolate, ci cu
ociatii cromatice a carol' alc8.tuire produce asupra
astra efecte psihologice diferite de perceptia separata a
carui element component. Ca §i in comunicarea verbala
u muzica1a, ne confruntam cu fenomenul pe care teoria
Chimistul
bajelor il nume§te
francez dependenta\de Chevreul\. (1786-
Michel Eug~necontext.
~89 !) a formulat in 1839 "legca contrastului simultan al
lorilor'~,potrivit careia do:ua zone colorate adiacente sunt
r~epute astfel incat tonalitatea lor cromatica sa He cat
. neasemanatoare cu putinta. Oisimilaritatea maxima se
registreaza intre culorile zise complementare: ro§u §i
rde, portoca1iu §i albastru, galben §iviolet. Alaturata unei
nzi de culoare ro§ie, 0 banda galbena pare sa prezinte
apropierea liniei de contact 0 nuanta verzuie (fiindca
rdele e complementar ro§ului vecin). Tot astfel, de
alalta parte a frontierei, banda ro§ie va bate'in violet,
loare complementara a galbenului. Ca un corolar logic
,legii, culm'ile complementare se vor intensifica reciproc,
~ul fiind, bunaoara, mai ro§u decat oricand atunci cand
ste plasat pe un fond verde.
Tot 0 consecinta. a legii contrastelor este §i aparItla
nomenului de iradiatie, ce consta in sporirea atat a
tensitatii luminoase, cat §i a dimensiunilor aparente ale
.oei pete de culoare de nuanta mai deschisa arnplasata
un fond intunecat, 8ticlarii medievali cunoa~teau foarte
,ine acest efect §i de aceea diminuau deliberat suprafetele
IUininoase din alcatuirea vitraliilor. Astfel, privite de
.proape, mainile personajelor reprezentate sunt an or mal
.esubtiri, dar de la 0 distanta convenabila se "dilata" prin
'adiatie pana la marimea fireasca. Reciproca este §i ea
273
 valabila: pictati pe un fond luminos (practic, alb), sfill(11
din renumitele fresce romanice de la Tavant (Franta) /Ill
mainile supradimensionate pentru a compensa efeell"
iradiatiei fundalului ([14], vol. II, pp. 15-16).
4. Propor1;ia, in intelesul de raport care leaga pal(1l
intre ele ~i de intregul caruia ii apartin, a reprezentat i'llli
din antichitate nu numai un element fundamental al alill
betului plastic, ci ~i 0 preocupare constanta de ordin 1('(1
retic. De la Pitagora ~i pana la compatriotul nostru, es/('II
cianul de reputatie internationala Matila Ghyka (1881
1965) [57], ideea armoniei intemeiate pe "sectiunea eI,
aur" ~i pe proportiile derivate din .aceasta strabate int)'('jI
ga istorie a gandirii estetice. Mari arti~ti, ca Durer, Ralllli
sau Leonardo da Vinci, erau convin~i pana intr-ata1 II,
existenta unei formule matematice a frumosului, incal III
concepeau adesea lucrarile mai degraba ca ilustrari SI'II
sibile ale unei geometrii nevazute de cat ca reprezenlnl
ale unor realitati concrete. Idealul declarat al ultimilor tlill
de viata ai lui Durer a fost cel de a ajunge sa desenl'~'
corpul omenesc asemenea geometrilor, folosind exchl1ll
rigla ~i compasul !
Dincolo insa de orice posibile exagerari, ram; III
neindoielnic faptul ca in reu~ita unei opere plastice, Oil
care ar fi aceea, dimensiunile relative ale formelor COli
teaza mai mult decM formele inse~i. Chiar banalul Vi
aparent nesemnificativul' raport dintre lungimeu. III
latimea unui tablou, a carui valoare numerica este nu 0 dill
rodul intfunplarii, poate fi transformat de pictor intr-Ull el,
ment de structura, pe care i1 regasim la diferite nivelt III
ale organizarii plastice ca pe un invariant cu functie 1II1
ficatoare, menit sa asigure coerenta finala a lucrall
Astfel, prin manuirea abila a proportiei "structlll I
spatiului devine pentru noi sensibila sub raportul dim"11
siunii §i, simultan, stilul trage folos din cantitate pen! III
a facecalitate" ((14], vol.2, p. 115).
5. Ritmul constituie ~i el un fapt de sintaxa a discIIi
sului plastic, in absenta caruia compozitia operei ~j III
pierde mult din tensiune §i vigoare, devenind flasca, ll('ill
teresanta. Aplicat artelor plastice, conceptul de ritm pOll II
274
A,reaimpropriu, ritmate, in adevaratul inteles al cuvan-
lui, fiind doar creatiile ce presupun 0 comunicare pro-
esiva, desfa§urata de-a lungul unui anumit interval de
mp. lntr-o arta netemporala, ca pictura, sculptura sau
rhitectura, s-ar zice ca ritmul nu are ce cauta§i totu~i
8peciali§tii se refera in mod curent la reu~itele sau
§ecurile arti~tilor in ritmarea compozitiei unui tablou, a
atadel unui edificiu ~i a~a mai departe. Incercarea de a
:xplica acest paradox ne readuce la omniprezentul con-
cept al empatiei, fara de care opera de .arta ramane
mpenetrabila. 0 data acceptata ideea autonomiei univer-
8"!1luiope rei in raport cu lumea exterioara, contempla-
torul e dator sa se insereze,deopotriva inte1ectual ~i afec-
.itV, in acesta, explorandu-l ca pe! un tafClm pe care e
hemat sa-l descopere, ceea ce pr~supune 0 parcurgere
sistematica, pas cu pas. In cursu! acestei calatorii, el
n,talne§te din loc in loc repereidentice sau asemanatoare
,ce Ii borneaza itinerariul ~;i dau na~tere unor simetrii
patiale pe care caIatorul care este receptorul empatic Ie
percepe in termeni de cadenta temporala.
Oricare dintre elementele deja mentionate, ale limbaju-
lui plastic poate functiona ca agent al ritmului: linia,
uloarea, tonurile, proportiile. Corespunzator, exista un
ritm al.descnului, un ritm crorrlatic, ritmuri ale volumelor
fi planurilor tabloului, alternante ritmice ale zonelor de
umbra §i luminii. Ca ~i in versificatie, ritmul poate fi
binar sau ternar, formulele ritmice mai complexe riscand
sa nu mai fie percepute de privitor. Dinamismul interior
al operei ~i sentimentul de participare pe care 11incearca.
receptonll depind in mare masura de fcluJ in care pictotul
Izbute~te sa-§i ritmeze mijloacele plastice utilizate.
, 6. Compozitia reprezinta pivotul, coloana vertebrala a
,operei. Datorita ei, in primul rand, reprezentarea picturala
difera esential de modelul natural, caci ea opune juxta-
punerii intamplatoare de obiecte din realitate dispunerea
lor coerenta., potrivit unei logici aparte, care este cea a
artei. Compararea minutioasa a unor peisaje pictate de
mari arti~ti cu fotografiile cadrului natural care le-a servit
drept model pune in mod clar in evidenta toate acele
275
 interventii ale gandirii ordonatoare a artistului, al carOl
efect este instaurarea unui nou sistem de corespondenl<
intre obiectele reprezentate, acestea incetand sa se mt!
comporte ca entitati independente ~i integrandu-se intr-o
,JI:
unitate superioara, ce trimite la un eamp de semnificali
inedit.
Tributara intrueatva naturii, eompozitia unui tabloll
este deopotriva indatorata elementului eonstuetiv, gco
metric, dar, imbinandu-Ie, ea nu se supune eu adevarnl
nici naturii ~i nici geometriei. Formele abstrase din real
tate nu sunt eopii ale obiectelor, ci mijloaee plastiee d
inspiratie naturala investite eu ealitatea de seroll!
purtatoare ale unui mesaj estetic. La randullor, liniile :;1
figurile de eonstruetie subiacente imaginii nu reprezinltl
nimic prin ele insele, ci numai in pcrspectiva impresiei 111
care urmeaza sa 0 ereeze produsul artistic finit la a Ca.l'I
strueturare :?i-au adus contributia. Compozitia luerem~11
direet .asupra intuitiei privitorului, transmitandu-i \111
sentiment de plenitudine sau de insatisfactie, dupa ma.SUIII
in care artistul a reu~it sau nu sa confere unitate mijl()"
celor sale de expresie. Consideratiile de ordin intelectliid
menite sa justifiee impresia estetica sunt intotdealllill
u1terioare, plaeerea trebuie sa preceada explieatia, nil
odata invers*.
Dar plaeerea provocata de eontaetul eu opera nu e Ill, I
pe departe 0 reactie afeetiva arbitrarii, ci eonstituie reziII
tatul pereeperii, chiar daea nu eon~tienti2,ate, a eoereJl(1'1
\ limbajului plastic utilizat. Ecleetismul pe care I-au prill
ticat, animati de ee1e mai bune intentii, unii pic tori dill
trecut, convin§i ea a prelua tot ee a fost mai bun in ex",'
rienta artistica a inainta~ilor inseamna a asigura pi II
duetiei tale un nivel valorie eomparabil cu eel atins II
aee1;)tia,paeatuie§te toemai prin neinte1egerea faptului I
unitatea mijloaee1or de exprimare eonstituie eonditia si'l
qua non a artei. In ciuda omniprezentei lor in ITWJ II
muzee europene, tablourile datorate celeb rei ~coli de pll
• Ase vedea, in acest sens, ~i conceptia lui G.D. Birkhoff, menti(lIl1i1"
in cap. 22 al lucrarii de fata.
276
ura intemeiate in a doua jumatate a secolului al XVI-lea
.e fratii Agostino §i Annibale Carracci, sl;lb numele de
ccademia degli Incamminati, sufera tocinai de acest viciu
ndamental. Cei doi mae§tri s-au gandit sa propuna
elevilor lor 0 metoda "sigura" de a produce capodopere,
prin combinarea aporturilor celor mai stralucite §coli din
Rena~-tere: desenul trebuia preluat de la arti§tii f1orentini,
culoarea §i efectele de lumina de la venetieni §i a~a mai
departe. Dar in loeul perfectiunii sperate s-·a obtinut un
rezultat medioeru, intrueat ineongruenta mijloacelor mobi-
lizate nu putea sa. conduea de cat la luerari sti1istice~te
eteroclite §i estetice~te ineoerente.
Unul dintre rosturile importante ale compozitiei este §i
acela de a w~ura lectura operei. Formele, culorile ~i eele-
la1te elemente de expresie plastica se dispun nu oricum,
ci de-a lungul unoI' !inii de forta ce ghideaza privirea, ori-
entand-o catre principalele noduri de tensiune ale operei.
Acestora Ii se datoreaza, mai cu seama, na§terea in
con§tiinta contemplatorului a acelei evidente, sensibile ~i
spirituale totodata, care face perceptibil stilul lucrarii §i Ii
Ileveleaza mesajul.
Rezumand, vom spune ca liniile, culorile, formele,
lumina ce alcatuiesc alfabetul limbajului pictural i§i
datoresc prezenta in opera TIU subordonarii in raport cu
un model exterior, ci exigentelor reciproce rezultate din
economia interna a lucrarii. in aceasta perspectiva,
obiectele reprezentate devin figuri-semne pe care artistul
le coordoneaza i11.functie de un imperativ ce-§i are sorgin-
tea §i justifiearea in insa§i opera de arta, iar nu in criterii
sau reguli preexistente, exterioare acesteia. Placerea
estetica incercata de receptorul comunicarii plastice se
datore§te toemai faptului ca unitatea mijloacelor de
expresie folosite este resimtita ca 0 garantie a autenticitatii
mesajului, codul, indisociabil de aeesta devehind astfel
un agent al comuniunii dintre creator §i publicul sau.
Concluzia de mai sus ne readuce in aria de intelesuri
a asertiunii lui Schopenhauer, mentionate la inceputul
acestui capitol, intrucat afirma ea, in ultima analiza, §i
arteleplastice prezinta tendinta ca, autonomizandu-se in
277
 . COMUNICAR.EA CINEMATOGRAFICA
raport cu rea1itatea exterioara, sa-~i trans forme limb",I,,1
intr-un vehicul al unui mesaj esentia1mente subiecllv
Sub pretextul, tot mai estompat in arta moderna, II!
reflectarii unei realitati "obiective", artistul, nu altfel dc(OI
muziciarlUl, se comunica pe sine, transfera prin mijloci'\'/I
operei 0 parte dintre propriile stari, trairi, emotii in Skill
de sensibilitate a receptorului care este destinatalll!
'I mesajului artistic. "Ut pictura poesis", mult citatati.)
~lIill
diferit interpretata expresie a lui Horatiu, sugereaz~ III
I acest context parafraza "ut musica pictura".
il
r-- .
~rta sincretica, prezentand elemente comune cu plC-
ra (imaginea), teatrul Oocul actorilorl, muzica (coloana
onora) ~i chiar literatura (scenariul), cinematograful nu
are, la prima vedere, sa dispuna de un mijloc de expri-
are specific, numai al sau. 0 examinare mai atenta
pulbera insa aceasta impresie superficiala. E suficient
a se recapituleze pe scurt istoria aparitiei acestei inca
inere arte, pentru ca elementele de limbaj ce-i sunt pro-
Ipriisa iasa eu c1aritate in evidenta. I: I
Filmul s-a nascut la confluenta a trei inventii: camera
I, ~I
obscura (cunoscuta inca din Antichitate, experimentata il
I'
de Leonardo da Vinci in 1508 §i transformata in 1559 de '\'

Giovanni Battista della Porta in lanterna magica, apta sa

asigure proiectarea pe un ecran a unor imaginl statice), I: \

fotografia (datorata francezilor Nicephone Niepce ~i Louis

Daguerre, care au pus la punct procedeul in perioada I"
1826-1838, data oficiala de na~tere a noii tehnici fiind so-
Ilfl:
cotita ziua de 7 ianuarie 1839, cand astronomul Dominique
Frantyois Arago 0 prezinta, cu un succes rasunator, in
plenul Institutului Frantet) ~i dispozitivele de sinteza a
mi~carii, bazate pe specularea fenomenului de persistentd
retiniana, descoperit, se pare, inca din primul secol al erei
cte~tine de filosoful SenecvLungul §ir al jucariilor optice
menite sa creeze iluzia mi~carii trece prin thaumatrop
(J.A. Paris, 1825), phenakistiscop (J.A.F. Plateau, 1833),
troboscop (Simon von Stampfer), phantasmascop (Peter
ark Roget), zo'otrop (W.G. Horner, 1834), praxinoscop

279 III
1,,1
 (E. Reynaud, 1877) pana la kinetoscopu1 inventat de Edisoll
~i brevetat in 1891. Inca din 1880, E. Muybridge are ide('11
folosirii, in locul desenelor, a unor imagini fotografi('(',
intr-o varianta a zootropului pe care 0 nume~te zoopraxin
cop, iar E. Reynaud combina praxinoscopul sau cu 1m
aparat de proiectie, ajungand pana in pragul invenHil
cinematografului. De fapt, i1putem considera pe Reynaud
drept creatorul filmului de desen animat, 0 data ce, in<"
din 28 octombrie 1892, la Muzeul Grevin, "Teatrul opti(,11
al acestuia prezenta, pentru un public ce avea H
insumeze pana la 1900 aproape 0 jumatate de milion <i('
spectatori, programe de "pantomime in culori luminoas(·11
de cate 31 de minute fiecare, avand drept eroi animale dill
~i pe legendarul Pierrot al lui Deburau (Pauvre Pierro I,
1892). In ceea ce i1prive~te pe Edison, se poate afirma ('f!
el a ratat de putin ocazia de a adauga multelor sale meril
tehnice ~i pe cel de a fi inventat cinematograful. In labo
ratoarele, acestuia din West Orange, W.K.L.' Dickson tUl
nase cateva z~ci de filme in intervalul ianuarie 1893 -
aprilie 1895, dar Edison, din considerente economice )H
care viitorul avea sa Ie dovedeasca gre~ite, a respins <"Ii
nerentabila ideea de proiectie colectiva, destinandu-I!
acelui Kinetoscope Parlor inaugurat pe Broadway, III
1894, unde fiecare spectator i§i viziona pelicula intr-IIII
aparat optic individual. A~a se face ca gloria de a fi inVC11
tat cinematograful avea sa revina fratilor Louis §i AuguHlr
Lumiere, care, la 28 decembrie 1895, au organizat III
Paris, in Salonul indian al localului "Grand Cafe" de IH'
bulevardul Capucinilor, primulspectacol cu publi(
Raspandirea noii inventii a fost vertiginoasa. In an \ tI
urmator, la 27 mai, cinematograful Lumiere proiecta mlill
pentru publicul bucure~tean, iar dupa un an, in salon,d
special amenajat al ziarului romanesc de exprcHJI
franceza L'Independence Roumaine din Capitala pute:l I
vizionat primul program de actualitati alcatuit din secvell(r
turnate de tanarul fotograf Paul Menu, la parada de (J 1
Mai, in Targul Mo§i1or,la hipodromul Baneasa, §i la Galll(
in timpul exercitiilor militare ale flotilei de pe Dunare.
280
Initial, durata filmelor se limita la cateva minute de
roiectie, iar turnarea era realizata printr-o functionare
continua a aparatului de filmat, fara ca pozitia sau ori-
,entarea acestuia sa sufere modifican. Necesitatea cuprin-
derii intregului camp de desfa~urare a actiunii impunea
Irecurgerea excIusiva la planuri generale. Treptat, camera
rncepe sa dobandeascao anumita mobilitate : in 1896, la
Venetia, Promib, operatorul fratilor Lumiere, i§i instaleaza
aparatul de fi1rnat intr-Q gondola, realizand astfe1 primul
travelling ; in 1899, Dickson efectueaza cea dintai
panoramare (prin rotirea camerei in jurul axei sale verti-
cale), in 1900 G.A. Smith inregistreaza pe pelicula primul
gros-plan (imaginea unui mancau mestecand cu pofta), in
1903 A. Collins introduce contracampul. Tot in ace§ti ani
Bunt imaginate §i puse in practica §i alte procedee, ca
substituirea de obieete §i personaje prin oprirea filmarii
(stop-camera), supraimpresiunea' (Melies, 1897-' 1898) /
'Orifolosirea efectelor filmarii inverse (F. Zecca, 1903). ,,' 1:1
"
Erau, neindoielnic, inovatii riotabile, ce largeau pos~-
bilitatile expresive ale comunicarii prin imagini mObile\
dar nici una' dintre ele §i nici toate la un loc nu ajungeau 1,1
pentru a transforma un joc optic ingenios intr-o "a §aptea ~
arta" (in treacat fie spus, nimeni nu §tie care ar fi prima
Bau a doua sau a cincea, dintre celelalte, ramase neiden- ll,
tificate, §i cum se impaca idee a ca acestea ar,J~_§ase cu
existenta a noua muze care Ie patroneaza)\{ Saltul din I: !
I I
Bfera divertisrrtentului tehnic in cea a comunicarii artis- ::,11
tree aveasa fie rezultatul unei constatari absolut banale, b
l(,li
~i amime aceea ca pelicula de celuloid putea fi taiata eu
foarfeca la fel de lesne ca 0 fa§ie de hartie, iar, bucatile
rezultate se puteau reimbina in moduri diferite §i lipi sim-
plu §i durabil cu ajutorul unei solutii de acetona. Se
na§tea astfel montajul, procedeu tehnic, dar totodata §i
element fundamental, definitoriu, al limbajului cine-
matografic~
Prima incercare reu§ita de exploatare a resurselor
montajului 0 datoram regizorului americam Edwin II
S.Porter, care, inca in 1902, combina in filmul The Life ~f I'illl
,I,
an American Fireman (Viata unui pompier american)
281
ilil
II;,
1,:/
secvente document are turnate In timpul unoI' incendii Cli
scene interpretate de actori sub conducerea sa. Un all
mai tarziu, Porter perfectioneaza procedeul, descoperincl
monta}ul fncruci$at al mai multor actiuni paralele, ill
primul western din istoria dnematografului, intitulat TI'II'
Great Train Robbery (Marele jaf al trenului).
De-a lungul timpului, s-au Incercat diferite modalitat
de trecere de la un cadru la altul : fnchiderea fn fntunecal'('
(disparitia imaginii precedente prin scaderea treptata II
gradului de iluminare), deschiderea din fntunecare (apariiill
unei noi imagini prin iluminare treptata), fnlantuire(/
(rezultat al combinarii celor doua procedee mentionak)
vole-ul (0 linie despartitoare orizontala, verticala sau di:l
gonala matura ecranuliniatunlnd treptat primul cadru:j
descoperindu-l pe urmatorul). Aeestora Ii se adaugli
astazi 0 infinitate de trucuri electronice care permit ('II
imaginea sa dispara oriunde ~i sa apara de oriunde, Insil
penetrarea In filmul artistic a unor atari rnijloace, rezcl'
vate cvasiexclusiv clipurilor publicitare, ramane insignif'l
anta. De ce oare ?
Dupa 0 prima perioada de tatonari, In care fondu-Id
(inchidere In intuneeare) sau enchafne-ul (iniantuircill
erau predominante, regizorii au sesizat faptul ca, in mod
paradoxal, tocmai procedeul ce parea la ineeput cel mIl
artificial e, de fapt, mijlocul cel mai firesc de articulare 11
cadrelor succesive. E yorba despre simpla tdieturd (Ii
manta), constand in inlocuirea brusca, fara nid un fel elf
precautie suplimentara, a unui eadru cu altul. Trecer(,lt
aceasta nemijlodta de la 0 imagine la alta avea motive :1/\
para nenaturala, intrucat nid un om care prive~te COil
secutiv doua obiecte situate in locuri diferite nu Inregistre~tzt'l
discontinuu imaginile acestora, d i~i rote~te privin'i1,
panoramand spatiul care Ie desparte. Insa daca, obiccllv
vorbind, lucrurile stau cu adevarat astfel, In schimb, dill
punet de vederc psihologic, realmente observate Sllill
numai cele doua lucruri asupra earora s-a concentml
atentia subiectului, a~a InciH prezentarea lor contiglill
apare drept pe deplin justificata. Dimpotriva, panOll1
marea, larg utilizata la Inceputurile dnematografulu"
282
carca imaginea de elemente nesemnificative, estompan-
iu-le pe cele investite cu funetie dramaturgica, §i
barteaza ritmul, diminuand tonusul filmului.
Primul mare regizor care a inteles §i dezvoltat'1n opera
principiile montajului cinematografic, influentand
cisiv intreaga istorie a celei de a ~aptea arte, a fost
,mericanul David Wark Griffith (1875--1948). inca din
ul debutului sau (1908), el a sesizat diferenta funda-
eiltala dintre arta regizorului de teatn.l, chemat sa coor-
oneze jocul actorilor ~i cea a regizorului de film, a carui
nctie principala este dirijarea aparatului de filmat.
riffith, despre care Eisenstein scria ea "nu exista. cineast
lume care sa nu-i datorezeceva", pc langa faptul ca. a
eat el insu§i noi procedee expresive, ca flash-bade-ul
u montajul in adancimea cadrului, a ~tiut ca. nimeni
tul sa confere semnificatie artistic a uno I' elemente
hnice deja existente : prim-planul, travelling-ul, supra-
prr-siunea., monta.jul h1cruci§at. Acest ultim procedeu
I eunoa:;;te apogeul in capodopera regizorului" filmul
tolerantd, din 1916, superproductie ell durata de aproape
ore (rezultat al eomprimarii unor variante prealabile de
~i respectiv 9 ore I), care se prezinta ca un imens bloc
ociativ alcatuit prin savanta alternare a secventelor
ustrand patru actiuni distincte, desfa§urate in locuri §i
rioade istoriee deosebite : in antieul Babilon, in Palestina
timilor lui Hristos, in Franta secolului al XVI-lea
Noaptea Sfiilltului Bartolomeu") ~i in America mi~cari1or
'eviste din anul 1911. "Montajul combina toate aceste
tiuni Intr-un naucitor crescendo, fragmentalld pana la
ltimele limite fiecare actiune : rotile carelor persane
terneaza Cll rotile locomotivelor, sangele hughenotilor
re a se varsa laolalta eu cel al babilonienilor decapitati,
(bul ~oselelor moderne se amest{lca eu norii de praf
re Invaluie mu1timea venita sa asculte ultimele cuvinte
It: IU1Hrislos" ([115}, p. 139), La care acela~i Georges
udoul nu uita sa adauge ca "forta Iui Griffith este atat de
II\rc ineat acest t~lme~-baIme~ de imagini, departe de a
Il)voca 1'8.su1, sta.rne~te admiratia".
283
 Importantele contributii practice ale regizorului amel
can au fost teoretizate ~i exploatate creator in anii '~J,tI
de cinea§tii din §coala sovietica: Lev Kule§ov, Vsevoillil
Pudovkin ~i Serghei Eisenstein. Experimentele realizlIll
de ace§tia au anUat, in modul cel mai convingator, III
IIIII!
"Montajul este cel care creeaza realitatea cinematogral1, II
( ... J, natura nu reprezinta dedit materia prima a ace!!111
activitati creatoare". (Pudovkin apud [29], p. 307). Elill
bine cunoscuta, in acest sens, demonstratia public~ II
a§a-numitului "efect Kule§ov". Confruntati succesiv (II
un acela§i prim-plan al actorului rus Ivan Mosjukin, :l~1I1
ciat prin montaj cu trei scene eu continut diferit, specl/l
torii erau unanimi in a aprecia ,jocul subtil" al "interpl'
tului", pe fata caruia pareau sa treac? sentimente1c I'
care publicul insu§i Ie traia in acele clipe. La rfmdul S:lll
Pudovkin a observat ea nu numai continutul cadreilll
montate, ci §i ordinea in care ele apar influenteaza reac(ill
emotionala a receptorilor: acelea§i trei prim-planuri II
prezentand un om zambind, (1), un pistol ochind (2) II
acela§i om inspaimantat (3) comunica ideea de la§itllil
cand sunt proiectate in aceasta ordine §i pe cea de h"1
vu~a daca succesiunea este (3), (2), (1), ([87], pp. 95-%1
JIi1-ceea ce prive§te imaginea cinematogtahca, trel)l1h
observat ca ea prezinta trasaturicare 0 disting net II
imagine a picturala. Cadrul de film nu dispune de 0 ex
tenta de sine statatoare, ca tabloul. Interventia mi~('f\"1 lroai precis, el ocupa intre 60 % §i 90 % din inaltimea ecra-
face inoperante legile compozitiei plastice, intrucat ('I'll
·trele de tensiune create prin procedee de natura geomet ,1111 mediu, de la brau in sus, prim-planul prezinta numai figu-
inceteaza sa ne mai atraga atentia in momentul cand 111
cadru apare un element mobil. Interesul nostru va fl 111
mod automat atras de acesta din urma, in detrimellilil
celor mai savant articulate componente statice ale imagh II
Din aeest motiv, factorii care guverneaza eompm;I(11'l ,v~nimentelor ce se petree pc ecran, ci §i al eelor mai fine
cadrului de film sunt unii inexistenti in pictura, §i arllllill
1. Mi§carea subiectului ;
2. Amplasarea §i mi§carea camerei in raporl 'Ii
subieetul ;
3. Variatiile de directie §i intensitate a ilumillfllil
subiectului.
284
Primul dintre ace§ti factori este, de fapt, eel mai putin
,emnificativ din punctul de vedere at artei fJ.Imului.Inregis-
'area ca atare pe pelicula a unui balet, exePlplu ideal de
i§care a subiectului, uu se converte§te automat in opera
inematografica. Gre~eala primilor regizori, care se
.ultumeau sa filmeze, fara intreruperi §i fara schimbari
e pozitiei aparatului, 0 actiune scenic a de factura pur
atrala consta tocmai in supraaprecierea acestui element
ecundar allimbajului cinematografic.
In schimb, celde a1 doilea factor prezinta 0 importanta
rudala. Distanta diferita a camerei in raport cu subiec-
1 determina a§a-numitele planuri de fJ.Imare.Se vorbe§te
tfel despre un plan fndepartat, unul de ansamblu, ca §i
e planurile general, apropiat §i de planul detaliu, din ce in
e mai putin cuprinzatoare, in ordinea enumerarii lor.
ezultati din practica activitatii regizorale, ace~ti termeni
u s,unt definiti indeajuns de precis pentnl a se putea
operaintre ei distinctii fara echivoc. Caracterul flu al tre-
erii de la un plan la altul face sa se recurga in limbajul
peciali§tilor §i la denumiri intermediare, ca planul semi-
eneral sau eel semiapropiat. Ceva mai clare sunt lucrurile
tunci cand in cadru sunt prezente personaje §i ccind
asura in care statura acestora apare in imagine devine
riteriu pentru delimitarea intre ele a diverselor tipuri de
lanuri. In planul intreg personajul este vazut integr81
nului), in eel american, apare de la genunchi in sus, in eel
'Q §i !inia umerilor, iar gros-planul - fata sau numai 0
arte a ei. Alternarea acestor planuri in functie de cerintele
riilllaturgiei filmului constituie un mijloc puternic de
serare in actiune a spectatorului, martor nu numai al
aetii emotionale ret1ectate de mimica personajelor, ceea
e Ii potenteaza considerabil empatia, conditie, dupa cum
m mai spus-o, sine qua non pentru 0 buna receptare a
ricarei opere artistice:
Valente expresive are ~i unghiul de filmare. Pentru a
rea senzatia fIrescului, a participarii nemijlocite a publicu-
285

lui la actiune, ina1timea planului de filmare trebuie sa Sl'
afle la nivelul ochiului unui om de inaltime medie (UII
operator prea scund va fi nevoit sa se cocoate pe UJI
scaunel pentru a nu inregistra figurile actorilor in ra('
courci). Filmarea de deasupra acestui plan standard, zist,
in plonjeu, are drept efect diminuarea aparenta a staturll
personajelor, influentand perceptia spectatorului asuprll
personalitatii lor. in filmul sau Der letzte Mann (Ultimul
om), din 1925, mare Ie regizor expresionist german F.W,
Murnau subliniaza decaderea personajului princip:t1
abordandu-i, in final, portretul in plonjeu, dupa ce ill
momentele sale de glorie acela~i ins fusese filmat, dim
potriva, de la 0 cota situata sub nivelul ochiului (COli
traplonjeu) .
Mi~carea camerei genereaza ~i ea 0 gama larga eil-
impresii ~i stari emotionale. Ameteala, betia, senzatia ell'
cadere pot fi sugerate prin clatinarea ap~ratului de film"
(in Metropolis, Fritz Lang I-a fixat pe un leagan pentru 1\
comunica publicului sentimentul de spaima incercat dc'
copiii aflati in lupta cu ~uvoaiele ce inundasera ora$I"
subteran). Rotirea in plan orizontal (panoramarea) ap8/f
de regula in cazul cand un erou cauta un obiect sau pClJ
curge cu privirea un auditoriu. Folosita fara discernamant,
ea are defectul de a introduce 0 nota de artificialitulf
nedorita, deoarece tinde sa Ie aminteasca spectatorilor (il
I ursa unica este prea "dura", ca ea anInca umbre supara-
existenta aparatului de filmat ~i reduce posibilitatea mOil
tajului rapid, carelapresupune cadre
I~ Travelling-ul, care ne-am maiscurte)\
refeffr, constituic II
mi~care liniara, in plan orizontal, a camerei, ce poate fi ell
mai multe tipuri, in functie de orientarea fata de subil'j I
a sensului de deplasare. Exista un travelling de aprOpil'lf'1
unul de fndepdrtare, unul de urmdrire, destinat menthll'l
mai indelungate in cadru a unui subiect mobil (de exc I 11
plu doua personaje care stau de yorba mergand pi
strada) ~i, in fine, un travelling lateral sau pa.redel, excn I
tat in lungu1 subiectului ~i care are darul de a crea illIl';ill
celei de a treia dimensiuni, impresie bazata pe deplaseJlI
relativa cu viteze diferite a obiectelor aflate in planuri VI I
ticale diferite. Apa.ruta mai tarziu, 0 data cu evnll1lin
dustriei optice, transfocarea prezinta avantajul de a
rea efecte asemanatoare cu cele ale travelling-u1ui, fara
necesita dispozitive mecanice, de tipul ce1.orcunoscute
n studiouri chiar sub numele de travelling (0 platforma
obila ce se deplaseaza pe §ine).
~cl de al treilea factor de care depinde compozitia
adrului, anume eclerajul, e caracterizat de parametri
antitativi (intensitatea, dimensiunile petei de lumina) ~i
a1itativi(gradll1de difuzie a fasciculului, unghiul de inci-
enta fata de suprafata subiectului ~i fata de directia de
ftlmare). Ultimul dintre ace~ti parametri are ~i functia
ramaturgica cea. mai complexa (e cunoscut, bunaoara,
spectul sinistru pe care i1 capata figurile umane lumi-
ate de jos in sus)J
Tot ceea ce pierde filmul prin transpunerea in plan a
unei realitati tridimensionale reca~tiga cu prisosinta
atorita eclerajului. Lumina "sculpteaza" figurile, con-
:erindu-Ieun relief nea::?teptat.Dramatismul eu care con··
trastele dintre umbra ~i lumina investese imaginile au
'A-cutdin art a cinematografica un camp de experimentare
virtutilor clar-obscurului mai generos decat insa~i pic-
tura, in sanul careia s-a nascut acest procedeu.
Celedintai filmaris-au facut exc1usivin lumina naturala,
motivpentru care studiourile aveau acoperi~uri de stida.
-a observat insa curand ca lumina provenita dintr-o
toare pe figurile actorilor ~i astfe1 a aparut necesitatea
unor surse secundare, menite sa dea iluminarii un carac-
ter mai "moale", mai difuz. Un atare efect putea fi obtinut
u ajutolul blen.delor (panouri vopsite in alb sau meta-
Ilzateeu sllprafata de cca' 1 m2 care prin reflexie produc
deschiderea" umbrelor) sau at paravanelor difuzoare,
plicate fie la reflectoare (in care caz sunt confectionate
in stic1a mata, ge1atina sau matase), fie chiar 1aobiecti-
vul aparatului de filmat (stic1aacoperita cu 0 retea de linii
ne, voal sau gelatina). Rezultatele variau de la atenuarea
It
bia perceptibila a c1aritatii imaginii pan a 1a efectul de
cata densEl.. Reducer~a c1aritatii poate fi obtinuta ~i prin
287
 schimbarea distantei focale in timpul ftlmarii unui cadi \I,
adesea cu scopul de a sugera laerimile care umezesc ocllli
personajului implicat in scena respectiva.
eu timpul, operatorii au simtit nevoia de a-§i compull!
integral lumina, asemenea pictorilor care i§i prepara III
paleta tonurile cu ajutorul carora 0 redau. Din ael,1
moment, studiourile cinematografice s-au inchis defin itlv
.pentru lumina solara, aceasta fiind, la randul ei, simulol/l
prin mijloace artificiale. Panoplia surselor luminoase ~ /I
imbogatit cu noi §i noi tipuri, printre care cele mai dc'
folosite poarta numele de:
1. Lumina-cheie (sursa principala, plasata de obin
deasupra subiectului) ;
2. Lumina de umplere (corecteaza defectele preced('11
tei, legate de caracterul ei unidirectional) ;
3. Lumina de contur (situata de obicei in spatele pt'l
sonajelor pentru a Ie desena mai clar silueta pe fund II I
dar nu in directie diametralopusa, pentru a se evita ["(II
marea halourilor de reflexie) ;
4. Lumina de efect (subliniaza un aspect sau det.dlll
semnificativ) ;
5. Lumina de fundal (pune in evidenta decorul).
Toate acestea contribuie efectiv la dramaturgia filnlll
lui, nu numai prin dirijarea atentiei spectatorului c;'t II
punctele fierbinti ale imaginii purtatoare a mesajllllli
artistic, ci §i prin crearea. unei ambiante propice trczh II
anumitor sentirnente in raport cu actiupea §i eu personajc'ir
. Exista chiar 0 tonalitate generala a luminii pentru intn'J',\i1
ftlm, sensibil diferit •...Qupacum e yorba de 0 comedie ~\l1I1
de 0 drama. Apoi,~. cuprinsul unei' tceleia§y peli( I ill
eclerajul poate influenta starea emotionaIa a publiclllil
influentandu-i a§teptarile in sensul dorit de regizor. 1/"
exemplu in acest sens ni-l da operatorul american ,Joilil
Arnold in cartea sa We Make the Movies (apud. [871. I'
.153) : "Sa analizam 0 scena foarte simpla: 0 cameni ,iI
dorm it in care zace un copil bolnav, in timp ce roamll Ii
vegheaza. Daca scena este aratata. in tonuri sumbrc, I i!
umbre lungi §i amenintatoare, avem imediat sentim('1l1111
ca copilul este gray bolnav, poate chiar fara scapare. J)11I II
288
nsa camera este luminata in tonuri mai deschise §i lumi-
a soarelui navale§te prin ferestre umpland incaperea cu
clipiri voioase, putem presupune ea mome!1tul de criza' a
tre£..ut§i sa speram intr-o insanato§ire a copilului':]
o functie psihologica asemanatoare 0 poate avea
uloarea, creat08.re §i ea de atmosfera in aproape aceea§i
masura ca §i lumina. Nici una nici cealalta nu sunt insa,
n mod automat, expresive. Destule filme nu ca§tiga nimic
de pe urma faptului ca sunt colorate, intrucat cromatica
lor e intamplatoare, ea nu se subordoneaza unei intentii
rtistice. Se §tie ca Eisenstein sustinea ideea folosirii
culorii in felul muzicii de film, adica numai acolo unde
ste CelUta de actiune. EI insu§i a procedat astfel in Ivan
eel Groaznic, pe1icula in alb-negru punctata de culoare
dramaturgic. i) lteori, rostuICi..IloriTeste de a evoca atmos-
numai
fera uneiin epo
~a eva
i, ca momente nodalerealizari
in splendidele din punct de vedere
ale acelui fiu al
culorii (chiar la propriu, 0 data ce tatal sau fusese unul
intre cei mai rafinati colori§ti din istoria pieturii) care a
fost Jean Renoir (ne gandim in primul rand la filmele La
carosse d'or §i French can-can). $i pe acest taram ea face
concurenta muzicii, inzestrate cu 0 capacitate evocatoare
ntru totul comparabila (metafora simfonie de culori iti
ine pe buze fara voie in fata unei pelicule in care com-
ponenta cromatica e construita atent §i savant "orches-
trata"). .
tE unanim recunoscut faptul ca aparitia sonorului nu a
marcat, a§a cum se a§tepta, un salt valorie in arta cine-
matografica. Dimpotriva, incetand de a mai fi mut, filmul
devenit mai static, revenind, pe alte coordonate, la stilul
monoton §i afectat al ecranizarilor de spectacole dramatice
din primii ani ai secolului, cand cinematograful inca nu
e descoperise pe sine. La inceputurile sale, filmul vor-
itor suferea nu de un exc~s de realism, a§a cum in mod
re§it a fost acuzat in epoca de 0 parte a criticii, ci de un
X.ces de artificialitatQ lnregistrarea n<;diferentiata a
unetelor, fara a se tine seama de adevarul psihologic ca,
n procesul ascultani, omul opereaza 0 selectie incon§tienta
semnalelor ce prezinta interes din punctul sau de
289 :1

vedere, conferea sonorului un caracter prea incarcnl,
sufocat de e1emente nesemnificative, care nu faceau dedi I
sa bruieze supanitor mesajul verbal. In plus, sonorul C'ni
folosit intr-o maniera tautologica in raport cu imagine'II,
ignorandu-se faptul ca ascultarea unui sunet nu PlI'
supune cu necesitate urmarirea cu privirea a sursei sonol f'
A trebuit sa treaca destul timp pentru a se ajunge la COil
c1uzia ca relatia justa dintre imagine ~i sunet e de natUlIl
unui duet, in care nici una dintre partiturile vocilor COlli
ponente nu este completa ~i autonoma, iar unita1<'11
lucra.rii se realizeaza numai prin imbinarea lor intI' II
executie comuna.
timul film sonor a fost unul muzical (Cdntiiretul Ii,
jazz, 1927) ceea ce nu inseamna insa ca de-abia din ::1('('1
moment cinematograful ar fi inceput sa beneficieze <it
ajutorul artei sunetelor. De fapt, muzica a insotit filrlllIi
inca de la primii sai pa~i in lume. Cand in februarie 18%
peliculele fratilor Lumiere au fast prezentate pentru prilllli
9ara la Londra, proiectia a fost insotita de improvizatii III
pian, practica ce avea sa se generalizeze in scurt tin'll
Cinematografele mai prospere ~i-au constituit chilli
orchestre proprii, astfel incat unii compozitori prestigilliJ
au putut fi atra~i sa eolaboreze eu cinea~tii, cum :-l II
intamplat, de exemplu, cu Camille Saint Saens, autol' III
unei suite pentru coarde, pian :;Iiarmoniu (opus 1').1\1
serise anume pentru a acompania prezentarea la Paris, III
1908, a fIlmului istoric Asasina.tul ducelui de Guise.
lLa covar:;litormai numeroasele cinematografe care nu
puteau permite un asemenea lux, erau angajati piani:;11
("tapeuri") specializati in muzica "de atmosfera", al carol
rol consta in a1catuirea de potpuriuri ad-hoc, pornind <II
la un repertoriu memorat de motive ~i fraze muzicale, III
care Ie imbinau in functie de cerintele de moment 1\\
actiunii. A devenit inca de atunci limpede ca principnlll
calitate a muzicii de film nu consta in valoarea ei intlll!
seca, ci in corespondenta cu evolutia tramei dramatic('
intr-o sincronizare reu:;lita dintre ritmul muzical ~i (I I
vizual' Cum insa eel din urma constituie purtatorul pili
priu-zis al mesajului cinematografic, muzicii i se cere ',II
290
dea dovada de tact ~i discretie, evitand orice forma de
ostentatie (fac exceptie, fire~te, filmele muzicale, in care
conflictul e un simplu pretext pentru prezentarea unor
compozitii ori interpreti : in acest caz~ raporturile dintre
cele doua componente se rastoarna, imaginile sub or-
donandu-se coloanei sonore :;Iinu invers). S-a spus de
aceea, .pe buna dreptat~, ca cea mai bun a muzica de film
e cea care nu se aude. Fara a fi com~tienti de existenta sa,
suntem puternic conditionati psihic de acest discurs
parale1, de mare eficienta emotionalgCompozitorii de
muzica de film, printre care se numara ~i cateva dintre
marile nume ale creatiei muzicale a secolului nostru, ca
Benjamin Britten, Darius Milhaud, Arthur Honneger,
Serghei Prokofiev, Dmitri :;lostakovici, au inteles ca, pen-
tru a atinge acest scop, muzica trebuie sa Indeplineasca
cerinte specifice, diferite de exigentele lucrarilor
autonome, destinate executiei in concert. Mentinerea
muzicii in arierplanul operei cinematografice obliga struc-
tura melodica sa cedeze initiativa in favoarea armoniei ~i
a ritmului, ~tiut fiind faptul ca 0 melodic pregnanta, u~or
memorabila, tinde sa monopolizeze atentia spectatorului,
deturnand-o de la urmarirea discursului vizual. in acela:;li
sens, dar cu 0 forta inca. ~i mai mare, actioneaza 0 muzica
diriainte cunoscuta, ce prezinta, in plus, dezavantajul ca
tinde sa trezeasca amintiri ~i sa genereze asociatii de idei
aflate in dezacord cu intentia filmului. .
r Dintre elementele ce participa.1a implinirea operei cine- I!
matografice(am lasat inadins la urm~jocul actorilor, ben-
tru a sublima faptul ca acesta)nu detine nid pe departe
importanta primordiala pe care i-o atribuie unele seg-
mente ale publicului, aflate sub fascinatia acelui cult al
vedetei pe care II ofidaza de decenii agentii polimorfi ai
uria~ei industrii a star-system-uluDau existat "dive" cine-
matografice, ca Lyda
inainte de Primul Borelli
Razboi sau F~(lcesca de
Mondial).~eteaua Bertini, chiar~i
asociatii
corespondente subiective create pnn montaj diminueaza,
'f~a cum a rezultat :;;idin mai sus-mentionatul experimen~
al lui Lev Kule:;;ov)insemnatatea interpretarii actorice§ti
Succesul imens al unor pelicule turnate cu interpreti
291
neprofesioni~ti, ca Nanook of the North (R. Flaherty, 1922)
sau Hoti de biciclete (De Sica, 1948), lucru de negandit in
teatru, unde spectacolele. de amatori se situeaza sistemati-.
la limita penibilului, arata ca actoria de film se inscrie pt;
cu totul alte coordonate decat cea destinata scenei.
Eroarea de a crede ca pentru a face un mm bun e de-ajun:'l
sa-ti asiguri 0 echipa de actori de teatru de valoare veriti-
cata, in care au staruit timp de cateva zed bune de ani
regizorii no~tri (de la primul film romanesc de fictiune,
ArnoT fatal, din 1911, in care jucau mari nume ale
Nationalului bucure~tean, ca Aristide Demetriade, Ion
Brezeanu sau Constantin Nottara, ~i pana la mediocrelc
ecranizari dupa Caragiale din anii '50 ~i '60, nelipsite de
prezenta .prestigioasa a unor AI. Giugaru, Gr. Vasiliu-
Birlic, Radu Beligan sau Carmen Stanescu) provenea toc-
mai dintr-o insuficienta intelegere a deosebirilor dintn:
cerintele cclor doua tipuri de activitati.
In teatru,instrumentele prindpale ale actorului sunl
vocea ~i 0 comunicare mimico-gestuala supradimensionata,
trasaturi impuse de inse~i conditiilereprezentatiei, oferitc
unor spectatori af1ati adesea la 0 distanta considerabi](\
de interpret, imQ9ili ~i constran~i la 0 perspeetiva frontaltl
asupra scenei. L!n mm, in schimb, datorita mi~cari
camerei ~i posibilitatilor oferite de montaj, publicul devinl'
partidpantdirect la actiune, pe care 0 urmare~te din inte
rior, deplasandu-se in lumea creata de regizor oriunell'
dore~te acesta sa-l conduca. Observat din imediatli
apropiere, actorul e obligat sa renu~te la exteriorizareli
excesiva a tnlirilor, el trebuie sa mizeze in principal pI'
naturalete, pe un comportament cat mai lipsit ell'
spu~e
exagerari
.ca. e~irecomarrcra~il
afectare1 Intr-un
sa evite
anume
sa ,j~ace'l~dealul
sens, ".~m putell
elt·
urmant fimd acela de a mcerca sa fie el mSU~l, sa adopt"
in fiecare moment atitudinea sau conduita pe care le-"II
eu imprejurarile
imbrati~a in cazuldin mm.j-areu confrunta
in care..... alte cuvinte, arta personal
in viata actoruJl1
consta nuin a se preface ca este cutare sau cutare pel
sonaj, ci in a se comporta, a gandi ~i a simti ca ~i cum t'l
§i nu altcineva ar avea de traversat situatiile cu pricinn,
292
in acest motiv, alegerea interpretilor trebuie fac~t~ in
~a fel incat personalitatea lor sa se muleze cat mal bme
e date Ie temperarnentale ale personajeldi". Este exact
eea ce vroia sa spuna marele regizor american Jo~n
uston cand afirma ca: "Ceea ce conteaza in dornemu1
nterpretarii este alegerea actorului. Eu nu 11dirijez, illas
8a-~i creeze personajui. Daca este inteligent va fi bun. Nu
i~olose§te la nimie sa-l fortezi, importanta este al~gerea
acuta initial" (apud Ion Barna, Lumea jilmulw, Ed.
eridiane, 1971, p. 955)J .
Imperativul acestei eoncordante dintre personalltatea
eroului §i eea a interpretului atrage insa dupa sine 0 anu-
ita restrangere a repertoriului de roluri pe care Ie poate
uca un actor. Daca in teatru 'un mare artist poate intru-
hipa in seri sueeesive ~i cu egal succes pe, sa spun~rn,
thello ~i Iago, luerul devine aproape imposibil de real1Za~
n film. Un simplu tur de orizont asupra fi1mografi~l
atorva aetori celebri pune in evidenta faptul ca ace~tIa
bordeaza, eu infime exceptii, 0 tipologie uma~a c~ un
bitus relativ sarae, eroii lor preferati sernana~d l~tre
ei, tocmai fiindca Ie seamana lor in§ile. Alte partltun nU
e eonvin pentru simplul motiv ea "nu-i prind".
Consideratiile de mai sus ar putea conduce la can:
C1uzia pripita ea munea actorului de film e mult mal
u~oara decat a eelui de teatru. Or, lucrurile nUstau deloc
a§a. Problemele de interpretare raman dificileI?iin cine-
matografie, numai ca din eu totul ~lte considerente. Un
obstacol serios, inexistent in teatru, cu care e nevoits.lise
confrunte in permanenta actoml de film, este dis~o~tmu-
ltatea sistematica a muncii sale. Cerintele sintaxelVlZU~~
mpun fragmentarea naratiunii in secvente de T?,~Cl
dimensiuni. In plus, conditii legate de specificulmU~CIl1fl
studio, de minimizarea deplasarilor in afara acestula, de
alte obligatii paralele ale membrilor echipei de filmareetc.
ac ea, aproape intotdeauna, ordinea turnarii secventelo:
'Iladifere de cea in care vor figura aces tea in formafin~la
pelieulei. Un asemenea regim de lucru 11pune, pract~c,
~ actorul de film in imposibilitatea de a se transpune 111
plelea personajului interpretat, in felul in care a face
293
 1/

colegul sau din teatru.Sa mai adaugam la aceasta ~l

'22.INFORMATIA ESTETICA ~I ESTETICA
influenta negativa a forfotei din jur asupra capacitatii (k INFORMATIONALA
concentrare a interpretului, ~i, nu in ultimul rand.
ingradirile drastice ale libertatii sale de mi~care impuse'
de conditiile tehnice ale mmarii, ce nu-i permit nici cell-
mai mici devieri de la traseele de deplasare prestabilite ill
functie de distributia luminii, amplasarea microfoanelor,
nevoile cadrajului, constrangerile impuse de decor :]1
multe altele. E limpede ca in asemenea conditii ar fi totol
nerealist sa i se ceara actorului sa traiasca rolul ce i-a fo~1
incredintat cu aceea~i intensitate a participa.rii ca intr-Ull
spectatol dramatic. Inevitabilsuperficiala, interpretarclI Printre multiplele perspective din care poate fi privita
sa face imperios necesara. interventia panaceului can' comunicarea artistica, una dintre cele mai recente face
este montajul, capabil deopotriva sa ridice la cotele cek apella teona informatiei, evocata in capitolul 14. Cunoscu1il.
mai inalte arte 0 presta tie actoriceasca lipsita ek astazi sub denumirea de Estetica Informationala, aceasta
stralucire, dar ~i sa comprbmita un joc de reala valoan' abordare, initiata catre sfiir~itul deceniului al f?aselea de
'fNenumarate p~licule ratate ce reuneau distributii "de zilc' Max Bense ~i Abraham Moles, "i~i propune sa descrie ~i
mari" stau marturie adevarului indiscutabil ca reu~itll sa analizeze procesele de creatie ~i receptare a fenomenu-
II"
unei opere cinematografice, de~i dependenta de UII lui artistic cu ajutorul principiilor ~i conceptelor unei
,II

II,
nutriar apreciabil de factori dintre cei mai diferiti, est!' teorii matematizate generale sau speciale a informatiei ~i
decisa, in cele din urma, de munca regizorului la masa tit' a comunicarii" ([89], p. 67). il
montajJRezultatullamentabil al tentativelor l:mor realizli Ideea intemeietorilor noii discipline era aceea de a con- ~
tori mediocri de a valorifica, bunaoara, pelicula turnal(l feri ~i esteticii un statut epistemic similar ce1ui al I
I
de S. Eisenstein pentlu Que viva Mexico 'f demonstrea:l. "tiintelor pozitive, al caror itinerar istoric a inceput cu 0 \

inca 0 data, daca mai era nevoie, catrntre materialul bn II faza descriptiva, pentru a trece apoi printr-una experi-
filmat ~i mm distanta e comparabila eu cea dintre Ull mlimtaia ~i una analitica (in cursul careia se generalizeaza L

dictionar ~i un poem: tot ceea ce contine poemul se ann sub forma un or ecuatii matematice rezultate1e furnizate II.1
deja in dictionar, insa fara maiestria autorului care tran: de primele doua etape) catre faza axiomatica, a formularii
principiilor general valabile ale domeniului. Impartind
unor intelesuri noi ar fi imposibila. Comunicarea este IJI Estetica Informationala in doua mari ramuri, dupa cum
formaintr-o
aici, cuvintele izolate
masura in "Cuvinte~otriVite"
covar~itoare, c estiune decomunican'll
sintaxa. Beocupa cu structura operei de arta (estetica "masurii")
Bau eu modul in care este perceputa aceasta de catre
ublicul "consumator" (estetica "valorii"), Max Bense Ii
umara printre precursorii sai atat pe arti~tii preocupati
e cautarea proportiilor ideale, cat ~i pe cercetatorii care
u incercat sa ofere un fundament obiectiv estimarii
fectelor pe care atari proportii Ie exercita asupra recep-
arului. Daca 0 buna parte dintre sculptorii Antichitatii

2q4
295
greco-romane sau pictorii italieni din Renal}tereapar~111 avid Birkhoff. Expusa intr-un ciclu de articole aparute
primei categorii, cea de a doua este mult mai saraca fjinil ntre anii 1928 §i 1932 (v.[92), pp. 20-21 §i bibliografia
incepe sa se afirme decM de prin a doua jumatate a seco celeia§i lucrari), analiza intreprinsa de acesta porne§te
lului al XIX-lea. e la evidentierea, in proeesul receptarii estetice, a unei
Principal deschizator de drum in acest domeniu esti' uccesiuni de acte distincte, marcate de trei momente
considerat filosoful, fizicianul l}i psihologul Gustov rincipale:
Theodor Fechner (1801-1887), fondatorul a§a-numil(' 1. Momen.tul efortulu.i primar, corespunzator primului
l}coli"psihofizice" sau "psihomatematice", cunoscut pe! 1
mpact cu bogatia de semne ce alcatuiesc opera.
tru formularea, impreuna cu celebrul fizician Wilhell1l Dificultatea cu care se confrunta receptorul in aceasta
Eduard Weber (1804-1891), a cunoscutei legi potrivll aza initiala este cu atat mai mare cu cat el are de facut
careia intensitatea senzatiilor variaza direct proportionII I 'ata unui flux informational mai intens. Efortul recla-
cu logaritmul marimii fizice care produce excitailll at va fi, dupa Birkhoff, proportional eu 0 marime spe-
(legea Weber-Fechner). Incepand din anul 1871, cand I ifica pe care el 0 nume:;,;te complexitate C §i care se
apare lucrarea Zur experimentalen Aesthetik, Fechni'l xprima cantitativ prin numarul elementelor distincte
organizeaza experimente menite sa evidentieze proportiilr e intra in compunerea unui anum it palier obiectiv al
care declanl}eaza sentimentul de frumos. AsHel, preZCl1
tand unui numar de 347 de subiecti un set de dreptungll perei (foneme, silabe, cuvinte - in cazul poeziei,
uri cu raportul dintre dimensiunile laturilor variilld unete, motive, melodii - in cazul muzicii etc.)
intre 1/ 1 ~i 2/5, el a constatat ca, inmedie, preferintclr 2. Momentul placerii estetice. Corespunde aparitiei
celor supul}i testului merg catn~ proportia exprimata elr celui sentiment de multumire prin care contempla-
numarul (sectiunea) "de aur" , pe care am mentional 1I orul este "despagubit" pentru efortul depus in faza
deja, in treacat, in capitolul 20. Rezultata din rezolvan'll rimului cont.act cu opera. Este momentul cand
algebrica a prob1emei impartirii' unui segment ell irtutile comunicative ale obiectului estetic devin direct
dreapta in doua subsegmente a l}ib in al}afel incat (;1 I erceptibile. Fara a fi nevoiti sa t.aiem firul in patru
b)/a = a/b, de unde a/b = (1 + -fS/2) = 1,6180339 .. , entru a intelege exact temeiurile propriei noastre reactii,
aceastavaloare, supranumita l}i"proportia' divina" (CIIIII imtim ca obiectul contemplat ne "spune teva", ca el
apare chiar in titlul tratatutului din 1509 al lui Luc('/1 ste purtatorul unui mesaj ce ni se adreseaza. Intensitatea
Pacioli De diuina proportione), era bine cunoscul lacerii estetice incercate in aceasta etapa este apreciata
artil}tilor ca avand· virtuti estetice deosebite, dar pan~ III e Birkhoffprin intermediul unei marimi denumite masura
Fechner' nimeni nu incercase sa verifice impactul ('I stetica §i pe care acest.a 0 considera dependenta de com-
efectiv asupra publicului. Initiind 0 asemenea cercet<..1J"f', lexitate intr-un raport invers proportional: M - l/C.
fizicianul german inaugureaza etapa experimentahl II 3. Momentul ordinii. Atras de opera, datorita senti-
esteticii, careia, potrivit schemei lui Bense, ar fi trebull entului pozitiv pe care aceasta i I-a inspirat, recep-
sa ii succeada etapa analitica, a punerii in ecuati(' II ,orul se simte indemnat sa 0 examineze mai cu atentie
procesului perceptiei estetice. i descopera ordinea ei intrinseca, logica elementelor ce
Meritul de a fi incercat primul sa dea 0 forma matcll1l1. a1catuiesc, faptul ca lumea in care a patruns nu este
tica raporturilor dintre placerea estetica l}i continu II II n haos, ci un cosmos (in dublul sens pitagoreic de
obiectiv, masurabil, a1 obiectului artistic percepul 11 armonie" §i "podoaba"). Constatarea aceasta va ali-
revine, potrivit opiniei lui Bense, americanului GeolHI enta la randul ei placerea receptarii, de unde concluzia

296 297

lui Birkhoff ca intre masura estetica M ~i ordinea 0 treb, I
sa subziste 0 relatie de proportionalitate directa : M ~ O.
Etapizarea de mai sus conduce, in mod natural, Itl
construirea unei relatii matematice simple ce exprinlll
valoarea pentru receptor a operei in functie de complex
tatea ~i ordinea constatate:
M=
o
-
C ucata muzicala de dimensiuni suficiente, probabilitatile
Absenta necesarului coeficient de proportionalih111
se explica prin caracterul, in fond, strict calitativ al fOI
mulei, care nu permite un calcul efectiv, abita vreJ111
cat esteticianul nu a elaborat 0 metoda exacta de det('1
minare a parametrului pe care I-a denumit ordil/l
Asimiland ordinea cu continutul, ceea ce e, pana la till
punct, exact, in sensul ca gandirea creatoare actioneDZII
antientropic, Solomon Marcus apropie ideea intruchip;lll1
de formula lui Birkhoff de observatii precum cele ale III
Voltaire, pentru care "poezia spune mai mult ~i in Ill/II
putine cuvinte decat proza", ~i Ion Barbu, ce caractci
za stilul lucrarilor de matematica ale lui Gauss drl'lil
"maximum de idei in minimum de cuprindere" ([~~L
pag. 21).
De fapt, la vreo doua decenii dupa propunerea III
Birkhoff, estimarea numerica a ordinii unui sistem (If
semne a devenit' posibila datorita elaborarii de c{\II
Claude Shannon a formulei entropiei informationale (i"
(14.4), cap. 14 al cartii de fatal. Ivita dupa acest momclll,
teoria estetica a lui Max Bense a putut beneficia de aCl'lli
important instrument ~i a facut-o intr-un fel realmcldi
profitabil pentru intelegerea mecanismelor recepU\111
artistice.
Ea opereaza distinctia importanta dintre entro II II I
obiectiva, ce caracterizeaza produsul artistic, ~i entrollifl
subiectiva corespunzatoare nivelului de cuno~tinte a I ill
rioare ~i a§teptarilor receptorului. Pentru a concrcll'll
ideile, sa presupunem ca 0 opera este alcatuita dl"
semne apartinand unui numar de n clase. Ea cuprilld,
Sl semne din prima clasa, S2 din cea de a doua, ... Sn ilill
298
II
sa a n-a. De exemplu, intr-o lucrare muzicala, clasele
nsiderate pot fi notele gamei temperate ~i in acest caz
1 va fi numarul de do-uri (din prima octav~) ce figureaza
piesa respectiva, S2 - numarul de do diezi, S3 numarul
.e re ~i a~a mai departe. Raportand aceste valori la
.umarul total de sunete ce alcatuiesc lucrarea, vom
btine. frecventele relative ale fiecarei note. Pentru 0
e aparitie a notelor vor putea fi asimilate cu aceste
ecvente, ceea ce ne va permite sa calculam, cu ajutorul
~rmulei lui Shannon, 0 entropie informationala a
,ucrarii, numita, pe drept cuvant, obiectiva, fiindca
.epinde numai de structura data a obiectului estetic ~i nu
e personalitatea receptorului. Daca PI este probabili- :.
tea ocurentei semnului (notei) din prima clasa, P2 cea a II
emnului din clasa a doua ... iar Pn a semnului din clasa
n-a, valoarea entropiei obiective va fi:
n
HI ob= -
i2:
= I
Pi log2Pi
Privind acum lucrurile din punctul de vedere al recep- II
:orului, trebuie sa observam ca, inainte de a lua contact
:u opera, probabilitatile Pi (i = 1, 2, ... n) Ii sunt acestuia
tal necunoscute. insa in masura in care a mai avut de a "
ce in trecut cu productii ale aceluia~i autor, el va putea
ce, eventual, unele estimari privind aceste probabilitati,
tncercand sa anticipeze desfa~urarea discursului muzi- Iii
. Altfel spus, ascultatorul in prima auditie al unei piese
uzicale care "se a§teapta la ceva" propune implicit ni~te
'alori ale probabilitatilor Wi (i = 1, 2, ... , n), pe care avem
:oate motivele sa Ie presupunem diferite in raport cu
robabilitatile reale Pi' Ele pot servi la fel de bine ca §i Pi
a calcularea unei entropii, numai ca de data aceasta e
orba de 0 entropie subiectiva, expresie a culturii sau
ntuitiei receptorului:
n
HI sub = -2:
i 1
=
Wi log2Wi
299
 Interesant este faptul ca, de~i valorile individuale al!'
probabilitatilor prezumate Wi sunt, neindoielnic, difirll
;:'lauchiar imposibil de precizat, despre valoarea globalA
HI sub ~tim totu~i ceva, ~i anume ca ea trebuie sa fie mIl
mare decat HI ob' De ce ? Din simplul motiv ca entroplll
constituie, a~a cum s-a mai aratat (la p. 185), 0 masUI'f,
a nedeterminarii starii unui sistem, iar valoarea ei e di'
a~teptat sa fie cu at at mai mare cu cat ne vine mai gn':ll
sa prognozam evolutia acestuia. Or, e limpede ca 0 PCI
soana care asculta pentru prima data 0 lucrare muzl
cal~ nu va putea anticipa corect intreaga ei desfa~uran',
diferenta, obligatoriu pozitiva, dintre entropia HIt
subiectiva ~i entropia obiectiva a operei reprezentaJld
expresia numerica a ignorantei sale. Dar, pe maSUl11
reiterarii contactului cu opera, valoarea entropi('
subiective va scadea, intrucat lucrarea ii devine reccp
torului din ce in ce mai bine cunoscuta, elajungand nIl
poata fredona cu anticipatie continuarea unor fr~11,(' tr-adevar, dar ineditul absolut e derutant ~i respins
muzicale, dovada ca decalajul dintre capacitatca sa Ii!
previziune ~i continutul real al bucatii respective s "
redus. Denumit "invatare a probabilitatii" sau am
modare informationala, acest proces sta la baza ata! II
dobandirii culturii artistice (demonstratia nefiind valli
bila numai pentru muzica, a~a cum, probabil, s-a
inteles) ~i a asimilarii stilurilor unor creatori, ~coli Slitl
curente, cat ~i a inevitabilei eroziuni estetice a opercl(lI
pre a insistent frecventate.
Yntr-adevar, 0 lucrare cunoscuta pe de 1'ost i~i pienlf
mult din interes, deoarece, practie, informatia sa esteti('
s-a epuizat. Fenomenul depinde in mod hotarator II,
complexitatea operei, lucrarile eu structura mai simpl"
devalorizandu-se mai rapid, dar, la urma urmei, nici II
ereatie omeneasca nu scapa acestei fatalitati. DC' Ii
melodie folk ne.plictisim mai repede decat de 0 simfoll
de Beethoven, insa, cu tot respectul pentru genili1til
compozitor,trebuie sa reeunoa~tem ca dupa 0 suta <I, ~ea lui Birkhoff, ea poate lua in eonsidera:re in mod
auditii succesive nici aceasta nu ne mai spune mare 1ue', \ I
(eelor ce se-ndoiesc de afi1'matiile noastre, ~i sunt prollli
300
destui, 0 data ce auzim atat de des spunandu-se "a~
tea sa ascult asta toata viata", Ie recomandarn uil stagiu
cateva luni intr-o cas a memoriala, unde 0 banda de
agnetofon fara sfar~it difuzeaza, 8 ore din 8, Balada de
iprian Porumbescu, Rapsodia I. de Enescu sau chiar
~roicalui Beethoven, pe care, de altfel, funeraliile oficiale
e-auJacut-o deja odioasa multora).
Cautarea noului in arta, revolutiile in domeniul
'odalitatilor de exprimare estetica reprezinta corolarul
,e neinlaturat al acomodarii informationale. Oricat de
alte culmi de perfeetiune a atins art a in anumite
erioade din istorie, a sosit in cele din urma vremea
evoii de altceva, sorocul afirmarii unei directii de
reatie substantial diferite, originale. Dar se ::?tie,pe de
ta parte, ca excesul de originalitate ~ocheaza §i irita,
departand receptorul, deoarece imprevizibilitatea
;otala a itinerarului artistic nu e mai putin suparatoare
,ecat predictibilitatea sa deplina. Banalitatea plictise~te
:a incomprehensibil. Dadaismul a marcat 0 data in
toria literara a secolul'4i, insa cati dintre noi au drept
arti de capatai volume de poezie dadaista ?Pentru a fi
stata, orice productie artistica trebuie sa combine, in
umite doze, variabile. de la caz,la caz, originalitatea ~i
analitatea, adica, in termenii discutiei de aici, irifor-
~tia cu redundanta. Valoarea, estetica este de a§teptat
a varieze in [unetie de acest dozaj, potrivit unei curbe
e tipul celei reprezentate in Fig. 5 ([89], p. 165).
Se observa ca atat 0 productie eu totul banala (de
dundanta maxima, 100%), cat §i una de 0 originalitate
hsohita (R = 0) sunt practic lipsite de valoare pentru
eeptor, dar din motive diferite : prima, fiindca nu-l
'bogate§te cu nimic, eea de a doua fiindca, de§i ii poate
ezi interesul, ii ramane impenetrabila.
Abordarea problematicii valorii estetice in termenii de
ai sus prezinta avantajul ca, spre deosebire de incer-
plicit diferentele de sensibilitate §i cultura artistica din-
'e diver§ii eontemplatori. Faptul ca in formula lui Birkhoff
301
VALOARE
. {
ESTETICA
o REDUNDANTA 100 Ofo
Fig. 5
placerea receptorului depindea numai de factori obiectivl,
dati 0 data pentru totdeauna, ca ordinea 1?icomplexitatcil
structurala a operei, conducea la inferenta, evidelll
eronata, a unei identitati a reactiilor estetice, indiferent (i,'
personalitatea observatorului. Singura. cale de corectarc II
acestei deficiente ar fi putut fi numai operarea cu 0 coni
plexitate 1?i0 ordine subiective, percepute de contempll1
tor, dar diferite de cele reale. Aspectul acesta nu apal!
insa explicit in formula, favorizand 0 tratare nedifercil
tiata a receptorl1or, ceea ce in cazul abordarii Bense-Mol"N
nu se mai intampla. De data aceasta, publicul poate fi ind I
vidualizat pI'in asocierea unei diagrame distincte fiecafl I
reprezentant al sau. Fig. 6 prezinta doua curbe sensi!>11
diferite, a 1?ib, ce caracterizeaza reactiile estetice a d"
indivizi, A 1?iB.
Ce putem spune despre personalitatea 1?iatitudilWl1
estetica a telor doi ? $i unul 1?ialtul se indeparteaza
portretul-robot al receptorului mediu. Personajul II
apartine, fara doar 1?ipoate, unei anumite elite intel,·(
tuale. Cultura 1?igustul sau educat n determina sa
indrepte catre opere artistice mai greu accesibile, in cnI
302
,ALOARE Q b
. "{
'STETl CA
"
o REDUNDANTA I
100 0J0
"Fig-:-"(j'
iginalitatea viziunii §i a rnijloacelor de expresie pre-
mina. Sa.tisfactia ma.xim4 (a se vedea pozitia varfului
rbei) i-o ofera lucrarile cu grad scazut de predictibili-
te, perspective1e inedite asupra lumii, procedeele artis-
:ce noi 1?isofisticate. Temele arhicunoscute, metodele de
eatie prafuite, exprimarea redundanta il nemultumesc
ii in spira judecati critice lipsite de ingaduinta (fapt
flectat de pozitia cobonlta a aripii drepte a curbei a).
In schirnb, personajul B se multume1?te cu put-in.
eparte de a se arata indignat de reintalnirea cu acelea1?i
icheme r<::lsuflate,se bucura sa regaseasca "valorile sigure"
Ie poncifeior, mediocritatea perena a banalitatii. Prefera
plicitului 1?i expresiei concentrate, explicatiile "la
intea cocol?ului", impreciziei esentializate a unei
eta fore -- vorbitul "pc ~leau".
<If
Se contureaza ast.fel posibilitatea stabilirii unci
pologii a receptorilar fenornenului in functie de cuantu-
ul de originalitate ~i de banalitate pe care ace1?tia Ie
:11
luporta. Dar sun1 oare aceste notiuni absolute? Evident,
I.
u. Identificand ini"ormatia cu noutatea nu am facut, in
nd, decM sa recunoaf?tern ca un acela:;;i mesaj poate fi
303
 informativ sau redundant, dupa receptorul caruia i SI'
adreseaza. Ora de plecare a trenului urmator e a infor
matie pentru calatorii de pe peron, dar, cu siguranta nil
§i pentru impiegatul de mi§care, lectia din manual e nouli
(cum i se §i spune, de obicei, la orele de curs) pentru e1evi,
dar, probabil, nu §i pentru profesor §i a§a mai departe,
Intr-un mod absolut similar, acelea§i modalitati de expri
mare pot parea origin ale neinitiatuIui, in timp ce estetlll
. Ie taxeaza drept "fumate". Cuiva care, prin absurd, nu 1-::11
fi citit pe Eminescu, poezia lui Vlahuta ii va putea parCH
de 0 reala originalitate.
Dar daca asemenea decalaje apar intre receptori ineg.d
pregatiti pentru asimilarea mesajului estetic, e cu atat mll
normal sa Ie intalnim §i in re1atia dintre creator §i publiC!Ii
sau. Ca orice om de specialitate, artistul §tie, in genen11,
mai multe lucruri despre secrete1e profesiunii sale deeil
consumatorul produsului artistic. De aceea, nu de putill!
ori, apar diferente considerabile intre reprezentarile pe C~lI
§i Ie fac ceidoi cu privire la originalitatea sau banalitatl'/I
unor opere. Aspeete pe care. receptorul Ie califica drepl
complexe §i dificile pot sa nu constituie pentru creatOi
decat simple "trucuri"prOfesionale dominate de rutinn, III
care contributia personala a artistului e incomparallil
mai mica decat i se. pare destinatarului mesajului estet II
Divizand, conventional, ansamblul unei opere de arta intI' II
componenta originala, inedita, §i una comuna, rutinicliI,
banaJa, Abraham Moles ([97]pag.32) evidentiaza, printr-IIII
desen elocvent (v. Fig. 7), dezechilibrul generator de tell
siuni dintre optica autorului §i cea a publicului COil
sumator, fenomen inevitabil, a carui ainploare numai till!
pul §i corolarul acestuia, care este acomodat ('II
informationala, 0 pot diminua.
Potrivit diagramei, opera poate fi impartita de fapt in It
zone: una consideram atat de autor cat §i de public drepl
contributie personala indiscutabila (drepturighiul 1), ;i1111
resimtita ca banala de ambii participanti la comunic 1111
(dreptunghiuI3) §i, in fine, 0 alta privita in !hod diferit,in !WII
suI ca ii pare receptorului originala §i complexa, in tim I)
pentru emitator e mai degraba dimpotriva (dreptunghiul
304
NiVELUL
CULTURAL
AL ARrisTULUi I '1 1
NivELUL
I, . CULTURAL
DEZEfHIL/BRU 2 AL PUBLicUL ui
. I
5l..
Fig. 7
Se vede din cele de mai sus ca una dintre problemelc
are i-au preocupat intens pc intemeietorii esteticii infor··
ationale a fost descifrarea mecanismelor prin inter-
ediul carora eontemplatorul unci opere de a11:ainfrunta
f omplexitatea acesteia, incereand sa. 0 domine pentru a-I
utea deslu:,?i inte1esurile. E yorba, in fond, despre
epa:,?irea eu sueees a et:apei pe care Birkhoff 0 numea
omentul efortului primal', faza caracterizat:i prin
upunerea reeeptorului la un adevarat bornbardament
llformational, a ean.li anvergura poate fi ilustrata prin
ateva dfre semnificative.
Imaginea color de pe monitonll unui calculator e1ec-
onie contine 0 informatie totala de ordinul a eatorva
ilioane de biti. Or, ea reduce, de fapt, prin discretizarc,
~omplexitatea informationala a unei imagini reale, fie
aceasta, de exemplu, un tablou eelebru reprodus pe CD-
tROM. Cantitatea totala de informatie continuta de obiectul
rtistic autentic va fi deci inca §i mai mare. intrebarea
are se pune est.e 111sain ce masura creierul uman dis-
f
une de posibilitatea pre1ucrarii integrale a acestei infor-
It
atH. in aeeastti privinta, raspunsul ~tiintei poate parea
ngrijorator,
Pe baza constatarii experirnentale a existentei unei limite
e rezo1utie ternporala de 1/16 seeunde (doua evenirnente
f
espartite de un interval mai rnic de cat acesta nu mai
"I
unt percepute drept distincte), s-a stabilit ea debitul
305
maxim de informatie ce poate fi prelucrat 1a nive1ul
scoartei cerebra1e este de numai 16 biti pc secundll
Fire~te, valoarea aceasta, cu totul modesta, nu exprimfl
posibilitatile totale ale sistemului nervos central, ~tilll
fiind faptu1 (ne-am ~i referit la acest 1ucru in cap. J (),
atunci cand am explicat semnificat1a regulii convergentcl)
ca etajele inferioare ale acestuia proceseaza un debit <il
informatie incomparabll mai bogat. eel 16 biti pc secundil
mcntionati nu reprezinta deceit flmcu1 informational d\
care suntem con~tientl, adica, In definitiv, numai 0 pal 1/
eu totu1 modesttt a datelor ce ne parvin prin intermec!i(i1
sistemulul nostIu senzorial. Ascultand, bunaoara, 0 piesl'
muzicala de mare cornplexitatc, urmarim con~tient II
desfa~urare a carel densitate informationala nu pOille
depal?i 16 biti pe secunda, dar nu r~lm{memneinfluenl;lll
nici de restul discursului muzical, care actioneaza asupm
noastra de 0 marliera subcon~tienta.
In cazu1 contemp1arii unl~i opere de arta netempciniln
(pictura, sculptura, arhitectura), s-ar zice ca pragul Cel<1I
16 biti/sec i~i pierde re1evanta,o data c~ receptorul pOOll1
zabovi cat de mult timp dore~te in fata obiectu1ui COil
templat. Lucrurile nu stau insa. a~a, din pricina capacit;llll
limitate a memoriei operative a omu1ui. E vorba de 3('( I
depozit de informatii cu acces rapid in care sunt retinul/
datele acumulate de-a 1ungu1 ultime10r circa 10 secuude
ce au precedat clipa prezenta .. Denumit §i limp de pel'S!'
tenta, acest interval poate fi pus inevidenta de fenomelll
ca numararea retrospectiva a unor sunete eadentatc (<It
exempIu, b'ataile unui clopot). Daea acestea se in§ira dl' II
lungul unei tran~e temporale mai mid decat timpul (I,
persistenta, Ie putem numara in memorie, dupa produCClt'1I
lor, ceea ce devine imposibil in eazul cand acest Intel VIII
este depa~it, Capacitatea totala a memoriei operativfi
poate fi atunci 1esne calculata,. prin simp1a inmultir(' II
debitului de informatie de 16 biti/ see cu timpu1 de 1)('1
sistenta de 10 secunde. Rezulta ca informatia prezent<.1III
un moment dat in con~tiinta noastra uu poate trece <I,
160 de bili, valoare de sute de mii de ad mai mica (k( II
eea cuprinsa intr-o imagine contemplata. Ii revine .'';P'
306
alistului in estetica informationala misiunea, deloc ul?oara,
:e a explica pe ce se bazeaza totu~i posibilitatea noastra
e a sesiza continutul unui tablo'll, in ciuda acestei uria~e
iscreptante dintre ceea ee cuprinde acesta ~i ceea ce
aate percepe conl?tient un observator uman.
Potrivit concIuziei 1a care au ajuns cercetatorii ([89], p.
8), modalitatea principala de depa~ire a acestei con ..
adictii este jormarea redundantei subieclive. Ea poate fi
·ealizata prin acomodare informationala, proces la care
e-am referit deja, dar care presupune pareurgeri ~i
·eparcurgeri ale operei, neeesitand un timp indelungat
au, cu mult mai repede (praetic, instantaneu), prin for-
area mentala de supersemne. Termenul desemneaza aee1e
pari de semne ale carol' elemente componente nu mai
unt percepute de eon~tiinta ca entitati distincte, ci ca 0
nitate. Astfel, 0 litera scrisa. este un ansamb1u de semne
rafiee (bastona~e, elipse, curbe deschise diverse) pe care
n l?tiutor de carte nu Ie mai "vede" ea atare. Pentru el, 0
itera izolata e un seum unic. Incadrata intr-un text, litera
neeteaza, la randu1 ei, sa mai ,fie 0 prezenta perceputa in
od conl?tient, fiindca, 0 data depa§it momentul silabisirii
in perioada deprinderii cititului, cuvantul devine uni-
atea minimala pe care 0 observam, ignorandu-i compo-
entele. De aici, difieu1tatea detectarii gre~eli1or de tipar:
hiar indelung antrenat in domeniu, un corector nu este
mai putin 0 persoana invatata sa citeasca cuvinte, ceca ce
ii ingreuneaza concentrarea atentiei pe caracterele
tipografice care Ie compun. Ideile textului sunt insa expri-
mate nu atat de cuvintele individuale cat de propozitiile ~i
fraze1e pe care acestea Ie alcat.uiesc ~i care constituie
supersemne in raport eu euvinte1e !?isuper-supersemne
n raport eu literele. Cititorul "de idei" poate ignora
'absenta unui cuvant ce nu afecteaza sensul general al
frazei, dupa cum cititOlul de cuvinte nu observa in tot-
deauna !ipsa unei litere, dovada ca lectura e 0 problema de
n,ivel semiotic (estetica informationala vorbe~te, cum vom
vedea imediat, de "trepte de contemplare" diferite). Este
motivul pentru care corectorul de erori tipografice nu
307

intelege textul asupra caIUia se apleaca, nepuHind Urm~lli
simultan planulliteral, eel verbal ~i cel frastic, recte ideati<'
Din punet de vedere informational, superizarea (un nil
termen pentru sinteza supersemnelor) prezinta avantajld
reducerii cantitatii de date eu care trebuie sa opere!':l
scoarta cerebrala, dat fiind faptui demonstrabil ca infO!
matia cuprinsa intr··un supersemn este inferioara canll
tativ sumei infonnatiilor continute de totalitatea semrltJ'1I
ce i1alcatuiesc. Din momcntul in care, privind 0 fotogr:,t!i,'
din ziar, compusa, cum se ~tie, din mii de puncte gtl d,
difedte intensitati, sintetizfun mental imaginea pe [;i'lf
fotoreport.erul a dorit sa ne··o transmita, cortexuJ. no~~iIII
este degrevat de sarcina retinerii situatiei individuale "
fiecmui punet, ceea ce constituie 0 considerabila econo!lli,
de care aUit de limitata noastra mcmorie operativ[{ ;\1'
neaparata nevoie. De attminteri, suntem at.at de obi§!lUlII
sa procedam in acest fel incat, neavertizati in prealabJI
nid nu sesizam adesea textura imaginii, elementele s.d
ultime putand fi tot atfit de bine mid cercuri, triunghjull,
II
catuirea caruia nid muzicianul profesionist nu reu~e~te
totdeauna eu u~urinta sa "vada" sunetele componerite.
Abordand problematica perceptief estetice in lumina
perizarii, $coala germana (Max Bense, Helmar Frank)
fopune 0 etapizare a procesului, diferita de cea avansata
.e Birkhoff. Cele trei faze luatc in. considerare sunt:
1. F:aza selectivd. Aceasta corespunde momentului initial,
-nd, suprasolicitat de oferta prea abundenta de semne
e care i Ie propune opera, eontemplatorul i§i vede momen-
depa~ita capacitatea de receptare ~i trebuie sa opereze
selectie. In cazul unui tablou, e1 va alege 0 portiune
ontinand 0 cantitate total.:.•.de informatie nu mai mare de
60 de biti, Intrucat aceasta reprezinta limita superioara
posibilitatilor sale de prelucrare.
2. Faza sinteticd. In semn de omagiu pentru predece-
orul sau, Bense a numit "transformare Birkhoff' trecerea I
I
e la faza selectiva la construirea mentala, pe baza I
'elatiilor pe care privitoIUl Ie identifica Intre semneie I
uprinse in sectorul ales, a acelor figuri, forme sau struc-
ri ce reprezinta supersemneie niveIului respectiv. 0 I

poligoane sau chiar litere, cum se intamp1a mai demlill ata diminuata prin superizare cantitatea de informatie
cu desenele sau inscriptiile de dimensiuni mai mad realiz:\I, erenta zonei, receptorul revine la faza selectiva, alege 0
pc calculatoare cu caracterc de marime unica (ceva III Ita portiune a operei ~i 0 supune unui tratament similar,
genul 1iterelor compuse 1a randul lor din litere ce alcciill ontinuand in acela§i fel pana 1a epuizarea intregii
iesc cuvantul LOTO din Fig. 8).
uprafete a luerarii, ~i la configurarea tuturor suprasern-
oonl)
000HTLLLLLLLLLLL
000TIT
0000
000m
(\1111
01111
0'111
(lOll
(JOII 000
00000000000
000000000
mmTTTTTITI
m
0000
mTTTTTTIT
m m 00000
TTTTnmTT0000000
00000
00000001)1
0000000(1)
000000000
00000000000
OOOOOO()
OOOOl! elof nivelului de contemplare considerat. Daea totu~i, "

LLL nsumand informatia subiectiva ramasa, valoarea rezul-

Alteon, descompunerea in semne a supersemnuIui p()III'
reprezenta 0 adevarata problema, intr-atat de natural ("ii,
procesul superizarii. Un acord muzical e un supersemll Iii
308
ata continua sa depa~easca 160 de biti, procesul trebuie
Ii
eluat pc 0 alta treapta de contemplare. Se selecteaza acum
one mult mai mari, lucru devenit posibil prin scaderea
rastica a informatiei totaie ca urman: a superizarii ~i se
intetizeaza super-supersemne, ee reduc §i mai mult
nforrnatia eu care are a se confrunta subiectul observator.
incheierea nouJ.ui ciclu selectie-transformare Birkhoff-
uperizare se face din nou bilantul informatiei ramase ~i,
n cazul in care aceasta se situeaza sub pragul de 160 de
iti, se poate trece 1a faza a treia. In caz contrar, recep-
orol se vede obligat sa acceada la 0 noua treapta de con-
.emplare, unde identifica super-super-supersemne ~i a§a
309

mai departe, pana ce atinge palieru11a care intreaga info I
matie subiectiva corespunzatoare nive1ului respectlv
ajunge sa "ineapa" in memoria sa operativa.
In acest moment, putem afirma ca receptorul a rew~il,
in fine, sa reeunoasca formele figurate de artist, :;"1
euprinda eu mintea ansamb1ul reprezentarii. Dar (II
aeeasta procesu1 perceptiei estetice nu e nici pe depart,
incheiat, ci de-abia incepe. intr-adevB,t', dupa cum est'
bine cunoscut., :;;idiseutia din capitolul 20 a incereJ.t :;;1
aduca argurnente in acest sens, valoarea estetica a UIl! I
opere plastice depinde nu de subiectul ales, ci de mod, II
de reprezentare, de coerenta limbajului utilizat. Numai
anumita categorie de di1etanti eonsidera in mod naiv (
exista subieete ell valoare artistica intrinseca ~i de acc("
prefera s,3.picteze buchete de flori, nu gramezi de gunol
dar artistul adevarat ~tie (sau, , in oriee caz, simte) 1,1
ultirnele Ii pot oferi sugestii plastice de 0 calitate del()I'
inferioara celor dintai. Nu avem deci nid un moti" ;'11
socotim ca, prin parcurgerea itinerariului superizarilol
suceesive pana 1a ultima trcapta de contemplare, privi
toml unui tablou §i-a apropriat mesaju1 estetic tranSlHl
de artist. Accst lucru nu se va intampJ.a decat in curslil
ce1ei de a treia etape a procesu1ui perceptiei artistice, Ci.l"
este:
3. Faza analitica. Ea presupune refacerea in sell
invers a drumului urmat pana acum. Prin intermedil iI
unci "transformari Moles", se trece 1a analiza modului ,I,
alcatuire a supersemnelor de pe ultimuJ. palier din mat,
rialul de constructie at semneloI' de la nivelul de conteJlt
plare imediat inferior. Urmarea unui atare demers esl, ,
fire§te; 0 cre§tere a cantlt1:1tiide informatie, dar, de dnlll
aceasta, fenomenul nu mai e ingrijorator, ci beneI'll
Aceasta, deoarece frumosul nu rezida in mesajul sem:lIt
tic general pe care ni-l transmit supersemnele, ci in mi( ii,
variatii specifice care Ie caracterizeaza structura,
recunoa~te intr-un ta.blou reprezentarea unui chip Ii,
beltran nu constituie 0 sursa de p1acere estetica. TII
schimb, descoperirea elementelor care ii confera unl< j
tate, distingandu-l de orice alt portret asemanator po;i1t
310
II
rea bine declanlla emotia artistiea. Admiratia contem-
,latorului se indreapta tocmai catre modul particular,
neret, de realizare plastica a formelor pe care e1 Ie-a
entificat ca supersemne. Este eeea ce I-a determinat pe
elmar Frank (n. 1933) sa afirme, eu cleplina indreptatire,
a abia in aceasta faza apare eu adevarat informatia
stetica. Ea este legata deopotriva de fantezia ereatoare a
tistului §i de 0 allumitcl libertate de alegerc in modu1 de
intetizale a supersemnului de cat.re receptor. Ideea apare
iar in definitia pe care Fnillk 0 da operei de arta ([54),
: 21):
J "Opera de art a este un mesaj realizat in mod premedi-
1 at de catre om §i rcceptat de un am, avand 0 functie
emantica (adica transmitand, eel putin, 0 semnificatie)
au continand, eel puti.n, un supersemn, in a§a fel incat
catui.rea acestui supersemn, respectiv codificarea infor-
atici ce trebuie transmisa, sa uu fie univoc determinata
rin supersemnul sau semHifieati.a respectiva, facand
stfe! posibil un con.<wm de libertate (s.n.) In alegcrea
iverse10r posibiJitati concrete".
Analiza intreprinsa de Bense ~i Frank permite
nuntarea unor principii informationale ce aspira 1a
tatutul de criterii obiective ale frumosului artistic:
1. Pentru ea opera sa nu fie epuizata de la primu1 eon-
et, combinatia de semne ee 0 alcatuic§te trebuie sa 'I'
'ontina 0 cantitate de infonnatie mai mare de 160 de biti, \' "
n eazul artelor netemporale, sau sa asigure un aflux I
informational superior limitei de 16 biti/secunda, in
cazul artelo[ temporale. 'I
2. Semne]e de pc 0 aceea~i treapta de contemplaTe nu
trebuie sa fie echiprobabile, deoarece 0 a.tare situatie
locheaza, superizarea (i:ntr-o imagine formata dintr-un
umar egaJ de pUl1cte albe §i negre distribulte 1a intam-
11 lare nu reu:;;im sa deslu~im nki 0 figura, pe cand daca
nele sunt mai putine decat eelelalte, ele lncep sa fie per-
epute ca formand un desen pe fondul culorii dominante).
Neputinta formarii supersemne10r impiedica, in mod
logic, accesu1la 0 perceptie globala a operei. I:
I
Ii
311
Iii
I,

3. Pentnl ca 0 viziune de ansamblu a structurii art "
tice contemplate sa fie posibila, este nec.esar ca sUP('i'
semnele de pc nivelul de conternplare eel mai inalt ~(l ill
totalizeze mai rtluJ.t de 160 de biti de informatlC'
A1tminteri capacitatea de stocare a memoriei noastn
depa§lta ~i nu mai izbutim sii i:mbrati§am mental ansal/I
blul operei.
4. Constructia supersemnelor trebuie sa aiba elastill
tatea necesara pentru a permite "consumul de libert!Jl(
de care vorbea Helmar Frank, referindu-se la infonna(il
subiectiva ce constitui.e miezul oricarei perceptii esteti(1
autentice. Aplicarea de reguli ligide, cu caracter univ()(
in elaborarea supersemnelor an.i.hileaz~~§ansele reccp
torului de a mai descoperi pe parcursul fazei ana1iti( (
acele particularitaii de executie ce se constituie In valllil
estetice. Unii arti§ti pedaleaza intention.at chiar pe ambl
guitatile superizarii, cre{md forme ingenioase cu duhltl
interpretare (ea, de exemplu, in tabloul lui Salvador D.d
intitulat "Targ de sclavi eu bustuI'invizibil al lui VoltaiTf'"
sau in gravurile eu pastlri §i pe~ti ale lui M. Escher).
II
. COMUNICAREA VERBALA: ORALITATEA
1\
De~i, pana in acest moment, comunicarea verbala nu
:a.facut obiectul declarat al preocuparilor noastre, cititorul
putut observa ca ea a fost aproape continuu prezenta in
discutie, fie sub forma referirilor directe, fie in arierplan,
ca termen de comparatie §i reper teoretic pentru analiza
altor forme ale comunicarii. inca din primul capitol, s-a
entionat importanta limbii in configurarea viziunii noas-
he asupra realitatii (ipoteza Sapir-Whorf). Raporturile
dintre limba ~i gandire au facut obiectul unor comentarii
in cadrul capitolului 7 ~i, tot acolo, s-au discutat diferitele
r~orme de organizare a discursului verbal, in conformitate
eu principiile retorice mai vechi sau mai noi. Calitatea de
cod a limbii a fost analizata ~i, cel putin partial, contes-
tata in cuprlnsul eapitolului 4, unde s-a insistat §i asupra il
arbitrariului semnului' lingvistic §i a faptului, greu de
conseetnte, ca intelesuril<:: cuvintelor nu se aHa deeM in ~
mintea vorbitorilor ~i nicaieri altundeva. La redundanta
limbii ~i la implicatiile aeesteia asupra comunicarii scrise
ne-am referit in capitolul 11, iar la proprietatile ritmico·"
accentuale particulare ale romanei literare _.- in capitolul
13. .
Pe de alta parte, abordarea limbajului animal (cap. 15),
a clasificaIii gesturilor umane (cap. 18) ~i, la un moment
dat, chiar ~i a comunicarii muzicale (cap. 19) s-a facut din
pcrspectiva raporta.rii acestora la vorbire, unanim
recunoscuta drept 0 paradigma a tuturor celorlalte forme
de comunicare.
313
 Distinctia dintre Umba f?ivorbire constituie, dupa cum
se ~tie, dihotomla saussunana nmordlala, carela 1 se
SU 0 oneaza toate cele1a te opozitii evidentlate de lingvis-
tica structurala (forma-fsubstanta, arbitrarl motivat, sin-
cronic/ diacronic, sintagmaticl paradigmatic etc.). Pentru
; un si~sten.Uru:nQ9..Y!J:tl!~U21.S9,!1.§1iiJlJ§t ..~~.~!..~~Tl.1-
, n~~iLumane-detemirJ..ul~
\Ferdinand de Saussure .•(lingvistul genevez 0 nume~i..e,
(1857--1913),JlliUbaJ:ons~::.~t.'
. 1Tteral, "un tezaur depus de pract.ica vorbirii in indivizii
} apartinand aceleia~i comunitati lingvistice" ([118], p. 30),
sub fi)rma unui ansamblu de reguli ~i conventii acceptate
tacit de membrii corpului social, care Je permite acestOnl
exercitarea facultatilor limba·ului. Actualizarea limbii s('
realizeazii sub forma orbirii ce dm1sfItUle latura cOIl
creTh, de m~nifestare practica a posibilitatilor lingvisticc
ale indivizilor. Aceea§i distinctie se regase~te, in ve:;?rnintl'
diferite ~i cu nuantari spedfice conceptiei fiecarui autor,
la mai toti lingvi:;?tH din descendenta lui Saussurc
(schema'; uzaj, la L. HjeJ.rnslev, competen.ta/ perjormant(l,
la N. Chomsky). In toate cazurile, primul termen poseda (\
realitate virtuala de a card cxistenta nu luam cuno~tint.l
deeM in momentul cand ea se traduce in act. Or, actul ell
pricina nu este altceva decM comunicarea verba la., iden
tica, in esenta, Cll vorbirea saussuriana, uzajul hjelmsk
vian sau performanta chomskyana.
Re1ativ la sinonimia proclamata, poate, eu oaree8rt'
u§urinta in fraza precedenta, intre termeni nurnai relallv
seeanti in plan semantic, se cuvine sa atragem atenli11
asupra primejdiei de a asirnila, intr-o maniera grabitl,
simplificatoare, conceptele teoriei comunicarii cu cele <)11-
lingvisticii sau semiotidi. Examinand cu ochii semiol i
danului neatent schema canonica a comunicarii (Shannon
Weaver), am putea fi, bunaoara, tentati sa identifiealll
mesajul ~i semnalul cu semnificatul ~i, respectiv, semnill
cantul din teoria lui Saussure. Ca 0 atare confuzie es1(
posibila 0 dovede~te faptul ca ea a :;?ifost facuta de Will
teoreticieni ai comunicarii, pe care nu socotim necesar :, I
ii nominalizam, scopul nostru aid nefiind unul polerrw .
ci, cel mult unul profilactic. In ceea ce prive:;?temesajuJ :)1 a arie de interes, obiective ~i metode de cereetare din
314
nificatul, analogia e justificata, intrucat ambele
:prezinta, in fond, un inteles pe care emitatorul dore~te
i1 faca sa parvina receptOlului. In schimb, intre sem-
~i semnificant subzista 0 diferenta radicala: eel dintai
prezinta ca un factor de natura materiala, susceptibil
a fi detectat. de receptorii senzoriali ai destinatarului,
:ed:md cel de a1 doilea eonstituie, ca 9i perechea sa, sem-
';'lcatul, un fenomen psihic impalpabil, pe care, t.ocmai
fltnl a evita 0 intelegere grc§ita, Saussure 11nume~te
complex san secvente.. sonora, ci imagine acusticCi.
adar, claea ne r:il.porfam la schema Shannon-Weaver,
'ebui.e sa observam ca semnul lingvistic e prezent intact,
integralitatea sa paradoxal duala, in con~tiinta crnita-
rului (ipostaziat. de SURSA din Fig. 1), pe cand scmnalul
prezinta nLl 0 cornponenta a semnului, ci 0 realit:ate
at.erial11 caTe i se substituic. Nimic mai diferit. dedi.t
maul ~i semnalul :]i tCtl.1~i cd dintai i~i pier-de, in
senta celuilalt, una dincre c. 1,., doua functii ce consti·-
ie titlurile sale de glade: capacitatea formularii lZan-
uriloJ' ~i cea a transmiterii lor.
Intr ..adeva.r, disparitia transmita.torului, care con-
'erte1:?tesemnele lingvisti.ce (mesaje1e) in semnale (optice,
ustice, tactile etc.) zadarnice~te comunicarea, chiar daca
u-l impiedica pe cmitator sa ronfere, strict mental, 0
rmaLlingvistica ideilor §i trairilor sale. In duda pierderii
apaciH'ttii de a "performa", individul i~i conserva compe-
uta comunicativa, el continwl sa stapaneasca limbo., nu
sa ~i vorbirea.
Dihotomh astfel st.abilita a1" trebl.li sa poata selvi la
asarea fronticrei dintre domeniile lingvisticii I?i teoriei
omt1nicariL eel dintili s-ar limita la studiul limbii ca
.tare, adica al anatomiei ~i flziologiei sistemelor de semne
hgvistice, fara referire la rolul jucat de acestea in proce ..
ele de interactiune coucrcta dintre locutori, pe cand eel
e al doilea ar avea in vederc tocmai acest ultim aspect.
ucrurile nu sunt insa atat de simple, fiindca lingvistica
.ctuala se arata tot mai atrasa de teritoriul §i problematica
ragma.ticii, discipIina semiotica ce a evoluat con'siderabil
315
momentul definirii sale de catre Charles Morris, in 19~111
[99], ~i pana astazi. Pragmatica insa~i intampina dif
cultati in a-~i preciza locul in raport cu sociolingvistica
cu psiholingvistica, cu care are multe puncte comune, II
suficient sa alaturam definitiile celor trei discipline PCII
tru ca suprapunerile de preocupari sa sara in ochi:
Intr-o lucrare recenta a Lilianei Ionescu-Ruxandolll
([73], p. 19) putem citi : "Pragmatica este considerata (...)
drept studiu al ansamblului complex de fenomene psi/III
logice ~i sociale (sub!. n.) implicate in sistemele de semlW,
in general, ~i in I1mba, in particular. Este Un studiu /II
limbii realizat dintr-un punct de vedere extern, acela /II
felului in care ea este utilizata", La randul ei, Danidli
Roventa-Frumu~ani ([114), p. 215) define~te pragmatic'lI
drept 0 "dimensiune a semiotieii care studiaza relatiilt
dintre semne ~i utilizatorii lor (motivatii.le locutoril() I ,
tipurile sociale de discurs, problemele enuntarii").
Ultima formula este aproape identica cu cea care figll
reaza in definitia clasica a ll,1iCh. Osgood §i Th. Seb('oi
([104], p. 4), cu deosebirea esentiala ca acolo este vorllil
de "', psiholingvistica : "Ea se ocupa, in sensul eel 111I\
larg, de relatiile dintre mesaje §i particularita\i11
subiectilor umani individuali care Ie aleg ~i Ie inkl
preteaza".
Pe de alta parte,componenta sociala prezenta in prillill
definitie a pragmaticii e perfect acoperita de sociolingvl
tica,disciplina care, potrivit caraeterizarii lui W. Labov.,
"presupune studiul direct allimbii in contextul ei socitll"
[8!'5] sau, dupa W. Bright, "analize~a covariatia sistelJl/I
tica a structurii lingvistice ~i a structurii sociale" ([201. I'
11).
Cum ar putea fi impacate lucrurile, fani a refuza, III
mod absurd, dreptulla existenta vreuneia dintre §tiin\( I,
mentionate ? In lumina. definitiilor de mai sus, ni se P/ii/
rational sa consideram atat sociolingvistica cat ~i psil\ll
lingvistica drept ramuri autonome ale pragma.ticii Iingvl,
tice ~i sa Ie recunoa~tem tuturor statutul de teorii (//,
comunicdrii, in sensul al doilea discutat in capitolul ? ("
18). Ele ar urma sa fie inglobate, alaturi de alte disdpilifl
316
eoria informatiei, bunaoara, care este ~i eao teorie a
omunicarii de tipul2) in ansamblul cuprinzator al teoriei
omunicarii de nivelul al treilea. Aspectul c~mva eteroclit
cartii de fata deriva tocmai din incercarea de a oferi 0
.dee, pentru moment fatal mente aproximativa, despre
odul cum ar putea sa arate 0 atare sinteza.
Revenind la comunicarea verbala, trebuie sa subliniem
acterul.e~simbolic, ~e ~e?se_bes~et ~. to~~e siste~ele 0
e semnahzare sonora mtalmte m lumea ammaIaExpresie
lrecta a reactiet Ia-schim:ban concrete am mettiul exterior
au din propriul organism, "graiul" animalelor este lipsit
e deta~area necesara pentru instituirea unui sistem con-
'entional de semne arbitrare, propice obiectivarii emitatoru-
ui, de felul celui pe care se bazeaza vorbirea umana.
umai aceasta din urma se dovede~te capabila sa obtina
cea "dislocare" (echivalare foarte aproximativa a ter-
enului anglo-saxon consacrat gisplacement ([35], p. 81),
S~ r~!.U!!...Q..m~~_~i per-
onstand in....E0sibilitatea d<t.A .•.
ojl:l}eqQ~t~ ....~_aHJl:!.J>~.ID.JX:.f;..<:Qt~
(cainele latra pe;;tru
scmnala aparitia hotului, nu insa ~i pentru a-ti povesti
a a venit un hot alaltaieri).
o alta traslltura ce caracterizeaza comunicarea verbala
ste E!9EHctivita~a (se folose~te ~i termenul de creativi-
ate, care insa, fara a fi incorect, ne duce mai degraba cu
andulla activitatea relativ putinilor no~tri semeni supra-
umiti "creatori de limba" care sunt scriitorii de exceptie),
onceptul se refera insa la ~2-~~~2E~.s~~Ly.9J;.Qitor
e a enunta fr~~, aJ.cp..!W~-g.~!l!!:J..~1t~Lm.shia..r..clin~,!=Q..~_
rir'fo~Exisii,fire~te, ~i f~ule prefabricate pe care Ie
ep"ioducem in situatii fixe (de exemplu, cuvinfcle de sah1j
sauci"e"despartire):aa:r;'rn general, omul, cand vorbe~te
u repeta aidoma, ca pasarea, un cantec invatat, ci con-
:struie~te de fiecare data secvente a caror paternitate ii
partine. Lucrul nu ar fi posibil fara existenta unei gra-
atici .13~Xi9.p~?t.~ ....adica a unui sistem de regu']j
m:prieite, care, action and asupra unui vocabular memo-
at, sa Ii permita sa elaboreze enunturi inteligibile pentru
orice interlocutor ce dispune, la randul sau, de un
ecanism asemanator de produs mesaje verbale. Una
317
 dintre preocuparile de capetenie ale lingvisticii modern<"
inclusiv (~i mai ales) a celei matematice, a fost §i mai est('
inca aceea de a simula.acest proces, intentie concretizat"
in elaborarea complexei teorii a gramaticilor generative
de inspiratie chomskyana.
Faptul ca ii ofera utilizatorului atat psibilitatea de
constnli orice fel de enunturi dore§te, cat §i pe cea de ;1
relata despre evenimente ~i situatii in absentia, creeaz:1
camp liber pentru ·manifestarea unora dintre cele m:Ji
.neplacute produse ale comunicarii urnane: minciuna ;.Ii
manu!. Ambele au facut obiectul studiilor de specialitatl'
(a-se-vedea, de exemplu, lucrarile de referinta ale Sisseki
Bok [18] despre minciuna §i ale lui J.N. Kapferer [811
despre zvon). Evident, cele doua notiuni nu se suprapUll,
atata,vreme cat exista zvonuri care se confirma. De altfcl,
Kapferer observa cu dreptate ca j,orice definitie azvonuh II
bazata pc concepte1e de adevar §i fais sfiir§e§te intr-llIl
impas ce face inexplicabila dinamica zvonurilor'" (op. cil
p. 37). "De [apt, adauga in alt loc acela§i autor, zvonlll
devine suparator tocmai pentIT\ ca se poate adeveri" (Ofl
cit., p. 29). Intr-un stat tota1itar el indepline§te chiar till
rol de informare, la care se adauga functia de comenta I"
§iinterpretare, impiedicata de a se manifesta altmintell
in absenta unci prese libcre. Caci, potrivit definitiei dall
de sociologul american T. Shiuutani ([124] apud [811, II
32), "zvonurilc sunt §tiri improvizate, rezultand in urnl:1
unui proces de deliberare colectiva" §i ele presupllIl
"reunirea resurselor inte1ectuale ale grupului pentru ob\1
nerea unei interpretari satisfacatoare a evenimentului",
~nalMinciuna
.•.1/ raspunde
sau social. §i eaminti
Se poate unorinnecesitati de ordin UllOI
vederea obtinerii P(:'
avantaje materiale, dar ~i pentru a forta patrundell'jl
intr-un mediu social jinduit (grupul de referinta), pentlll
a prelungi 0 relatie, sau, dimpotriva, pentru a 0 intrerupr,
pentru a cre~te in ochii celor1alti, ori chiar, paradoxa!, III
ochii proprii, in masura in care 0 minciuna ,reu§ita ponl!
crea mincinosului un anumit sentiment de satisfactie, elr
superioritate cinica. Nu intotdeauna 1nSa se minte dill
rap.Ui'l:l-eg~e. rntr-o lucrare nepublicata, citata de Josepll
318
eVito ([35], p. 109), Camden, Motley §i Wilson, analizand
corpus de 322 minciuni, au ajuns la eoncluzia ca din
5,8% dintre ele avea de ca§tigat mincinosul, in timp ce
21,7% profita eel mintit §i de 2,5% 0 terta persoana.
11
ameni de un altruism ~i de 0 onestitate exemplare pot
inti "din motive bineeuvantate", pentru a-I feri pe inter-
cutor de ~oeul aflarii unui adevar dureros, ori, pur §i
,implu, din politete, atunci cand Ii se pun, de pilda,
trebari de genul : "Cum di place comunicarii
rochia mea eea noua are
?"
Consecinte insemnate ~supra verbale
. caraetenll arbi.trar al semnului lingvistie, dovedit de
~ < ,
su:;/Cfaptul ca un acela~i semnificat este redat in limbi
iferite (sau, in cazul sinonimelor, chiar intr-o aceea~i
imba) prin semnificanti diferiti. ~ ce intre aspectul
van!~L~jEt~l~.L~~~.E.~e~:!.~,_o.!~~~§!,~a~~~~~~~,
:Orma sonora sau grafiea nu poate trans mIte sensul dont,
:-n poate doar-ae~tepta 111 mintea inter1ocutoruilii,<::u
itia..ca el sa se al!e d.eja aco~o.Intelegerea dintre'voi~
itori dcpinde a§adar de masura in care ei acorda acelea~'
:emnificatii. cuvintelor, deziderat, la urma urmei, de
,eatins, dar eatre care trebuie sa se tinda prin eforturi
:on:;?tiente (reamintim ea 0 "axioma" a comunicarii reco-
anda familiarizarea §i aeomodarea eu eodul parteneru-
i de dialog).
Din acest punet de vedere, lingvistica e de prea putin
los, deoarece, ocupandu-se de ceea ee este comun, de
lementele care confera unitate limbii, privilegiaza deno-
tia in detrimentul eonotatiei, norma aeademica abstracta
defavoarea varietatii modurilor de exprimare individuala.
u e deloe surprinzator faptul eadomeniul predilect de
aliza al lingvisticii i1 reprezinta textele scrise, intrucat
ensurilor intre emitator §i receptor (aee§tia put and fi
eparati prin mari distante spatiale ~i/ sau temporale), pe
and oralul este domeniul retu§abilului ~i al sensurilor
,s.
erisul impliea
egociabile intreformulari
parteneri defmitive, care([73],
coprezenti" exclud
p. negOcier2je
8).
Tocmai sub presiunea aeestei traditii multiseculare, s-a
.ascut §i raspandit prejudeeata ca oralitatea ar eonstitui
abatere de la norma lingvistica, pe care numai comuni-
319
 carea scrisa e indreptatita sa 0 reprezinte. In rea1itate, 1111
exista insa niei un motiv de a pIasa eomunicarea orala p
o pozitie inferioara in raport cu cea serisa, ba chiar, dilll
potriva, daea ne gandim ca cea dintai este primordial II ,
diacronic vorbind, ~i incomparabil mai eficace ca lifllli
social de cat cea de a doua. \'1'
Departe de a constitui un domeniu al anomie~, orall
tatea prezinta, nu mai putin decat scriptura1ul, un sistelli
propriu de regu1i ~i"norme, doar ca sensibil mal boga1 ul
maicomp1ex, ~atorita inte.rventiei factor'ilor e~tra- §i-..patII
lingvistici ~i a influentel decisive a cadrului sitUat:iOl1ld
Tot ceea=c;e pare aberant privit prin prisma sintaxeT 1?i II
'semanticii limbii scrise (repetitii, ezitari, elipse etc.) tII
dovede~te justificat ~i legitim in contextul unei inter8.ctiulil
orale. Aceasta fnsa numai daca perspectivei ingust lingvilt
tice i 'se substituie una comunicationala.
Intr-adevar, comunicareaorala, privita numai in lalll
ra ei pur verba1a, creeaza 0 indiscutahila impresie de s8.ra(Ii
~i impreciz~. E suficient sa reascu1tam, inregis~jI'
banda magnetica, 0 conversatie Cll prietenii care 111' II
incantat prin spontaneitate, fluenta §i umor, pentru II
realiza exact insemnatatea contextu1ui corhunicatiOllil1
cu abundenta sa de semna1e de aIte naturi decat ('I'll
sonota. $i mai ~ocanta este transcrierea textului inreJ!.111
trat, in care absenta elementelor vocale non-verl)1111
(intonatie, pauze, ritm, inaltime, ,;ton", timbnl etc.) SPI II
bera §i ultima rama~ita de coerenta ~i farmec a llill
intalniri memorabile. Componenta strict verba130a inkl
actiunii, searbada §i obositor de redundanta, l§i dovedqll
asHel incapacitate a de a tr30iprin ea insa~i, independ('liI
de formele de comuriicare ce 0 insotesc ~i co~nplete:I~'1
Conduziaobservatorului superficial ar putea fi aceea ('(I,
fata de exprimarea scrisa, logica §i suficienta sie§i, 01'111
tatea e doar 0 forma degradata, sanlcacioasa §i incoerelilll,
o varietate lovita de degenerescenta a comunicarii intell'
mane.
Or, totul, in viata, in societate, in istorie, contrazic(' II
atare aberatie. (Cuvantul rostit actioneaza incomparnl III
320
---:-- -
mai puternic, foreaza mai adanc in sinea ascultatondll
- .e inovatii, menite sa reduca falia dintre cele doua forme
seda un magnetism, gent;rator nu 0 data de efecte hip-
bce. Dmcolo aenivelul metafonc, hipnoza rea1a, indusa
conaitn de la50rator scrupu10s control ate, se realizeaza
roape fara exceptie prin intermediul canalului verbal.
etodele 1a care recurg hipnoterapeutii sunt variate, dar
e se bazeaza in primul rand pe actiunea sugestiva a
vint~lor" ([56], p. 54). Analizand succesiunea faze10r
stalarii star1i hipnotice, V.A. Gheorghiu (op. cit., p. 53)
bliniaza faptul ca, in cele din urma, "cuvintele hipnoti-
torului trebuie sa devina singurele semnale de comuni-
re, iar toti eeilalti stimuli sa reprezinte "zgomotul de
nd", cum s-a mai definit aeeasta situatie".
Evident, in asemenea cazuri nu este· yorba de efeetul
vantului, in general, ci al cuvcintului rostit, inzestrat cu.
uteri neasemuit mai mari decat ale celui dintai. Sa ne
dim numai cati oarneni se convertesc la 0 credinta
~ua citind 0 carte §i diti ascultand cuvintele unui om.
§i§.ineoprotestantii, ce resping hotarat orice alta autori-
te decat Biblia (= Scriptura, adica forma paradigmatic a
comunicarii scrise divino-umane) i~i bazeaza, aproape
dusiv prozelitismul pe virtutile interactiunii orale, de la
la om. Daca atatia mari intemeietori de religii (Buddha,
.8US Hristos, Mohamed), dar §i filosofi (Pitagora, Socrate)
ne-au lasat nici un r.and scris este §i pentru ca §tiau
lucrurile stau exact invers decat par la prima vedere:
area grafica a invataturii este cea care o' sarace§te §i
mplifica prin pierderea multitudiniide conotatii §i
ante pe care numai oralitatea e capabila sa Ie trans-
ita.
Tocmai pentru ca erau con§tienti de importanta pen-
comunicare a elemente10r paraverbale, autoiii ~i'
pi§tii de manus crise au simtit nevoia unoI' semne grafice
.estinate marcarii intonatiei. Primele semne de punc-.
'atie par sa fi fost introduse inca din secolul al III-lea
Hr. de Aristofan din Bizant (cca 260-181), parintele
exandrin al criticii de text §i exegetul eminent allui Homer.
'Olosirea lor, multa vreme aleatorie, se va genera1iza insa
.e-abia dupa aparitia tiparului. Dar in ciuda unor astfel
321
ale comunicarii verbale; distanta ce Ie desparte nimarH'
considerabila. Ele continua sa reprezinte doua ipostazl'
puternic divergente ale "performantei" lingv-istice, al,·
caror tnisaturi sunt dependente de caractenli canalultll
de comunicare, dar nu numai de acesta.
Literatura beletristica ne prezinta mostre exemplare d(,
oralitate pura (sa ne amintim numai de clasicul Cum s(l
fnteleg taranii, pubI.icat de Caragiale, in Vatra, in 189~
[22], p. 367), dupa cum ocaziile oficiale ii determina ad
sea pe vorbitori sa opteze pentru 0 organizare a discursll
lui de 0 factura inrudita cu cea a comunicarii scrise.
o an . - mai nuantatal-a facut pe cercetatond
Martin Joos 80] sa distinga unnumar decinci trepte all
comunicarii orale, ce constituie tot ~t§.tia P~I
~part~rii acesteia de ri orile expriniarii s~rise :
-~l nicare rece
com (Frozen Styl~ caracterizeaza
necooperativa,in careemitatorul formele
nu d(,
i:,
cunoa~te receptorul, iar acesta din urma nu e in masurfl
sa inf1uenteze in vreun fel discursul celui dintai. E caz! Ii
unor emisiuni de radio sau televiziune, cu texte atci II
elaborate tocrnai pentru ca se ~tie ca inexistenta fe(~d
:n StilUC1Qr.mai]F~iU:iii~
t:ack-~lu.i fac~ im~?.sibil~.'.:!st~llor corespunde
pe parcurs.adrestll
catre un, auditoriu numeros, ale carui reactii sunt, (1/
data aceasta, perceptibile pentru vorbitor. $i in acest em"
discursul prezinta un nivel inalt de coerenta, frazele fiind
eonstruite eu grija (deseori planuite dinainte) dintr-t1li
material lexical cat mai variat. Se evita sistematic rep('
titiile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiall I
elipsele ~i lasarea in suspensie a unor propozitii incepu II
Atunci cand destinatarul este un singut individ,
folosirea stilului formal corespunde intentiei de a marCii "
distanta in raport cu persoana acestuia. De la caz la ell','
poate fi yorba de 0 distanta a deferentei sau de una a ell"
pretului ~i ,sfidarii. Cand parintele i~i invita copilul S;I
lac ~i i se adreseaza in stilul formal, acesta.din urmt.\ /~I
da seama inca de la primele cuvinte ca urmeaz(\ 11
stra~nica mu~truluiala.
322
3.~tilul
ca:racterconsultativ
profesional,(Consultative
de afaceri, S!!ilel,e cel al discutiilor
al negocierilor §l trata-
tvelor. Participarea interlocutorului la di{l1og este aici
tiva. Nu se mai poate vorbi de un plan detaliat al comu-
'carii, ci numai de 0 informatie de baza, imbogatita pe
~rcurs, in conformitate cu solicitarile partenerului de
·scutje. Absenta unei preelaborari a discursului deter-
ina aparitia unor elemente lexicale parazite (ded, nu-i
a" da) a ezitarilor §i reluarilor, a unor exprimari semi-
amaticale (anacolutul), ori chiar a dezacordurilor.
ocazumar(Casua y e specific conversatiilor
lberelntre e em. e a a aceasta, a disparut chiar ~i
'aza informationala minimala pe care ar urma sa se con-
truiasca dialogul. Participantii trec fara restrictii §i pte-
:onceptii de la un subiect la altul, intr-o maniera decon-
actata, dar ~i mai neglijenta decat in stilurile prece-
.ente. "Defectele" aparute in stilul consu1tativ se multi-
Hca ~i se accentueaza. In plus, i~i fac aparitia expresiile
iptice ~i folosirea unor termeni in acceptiuni speciale,
unoscute inter1ocutorilor din interactiuni verbale ante-
·oare. Apelulla elemente de argou e ~i el destul de frecvent.
pre deosebire de stilul precedent, unde politetea sau
teresul il obliga pe emitator sa-i creeze receptorului
onditii pentru a-§i formula propriile opinii, se intampla
estul de des ca cel dintai sa acapareze discutia,
onologand, fara ca totu~i inter1ocutorul sa se simta jig-
it sau discriminat, fiindca raporturile amicale exclud, in
eneral, ambitia de a imp8.rti perfect egal timpul de emisie.
schimb, poate parea ofen sa toare tocmai propunerea
neiteme de discutie, demersul putand fi interpretat ca 0
ncercare de impunere a unui subiect in care initiatorul e
ai informat deceit a n I sau.
5. Stilul intim Intimate Style) se caracterizeaza prin
'ecurgerea la un co person ,care nu mai are drept
biectiv comunicarea unor date exterioare, ci ofera infor-
atii despre starile ~i trairile inti me ale subiectului.
I"
~adar, functia referentiala e cu totul pusa in umbra de
nctia expresiva (emotiva) a comunicarii. Extrem de
acunar, daca n privim prin prism a exigentelor logico-gra-
323
 '" deosebirea de viziune dintre cercetatorii faptelor de
maticale cu care ne-au obi~nuit stilurile diri prima )JillI
a clasificarii, limbajul e impanat ~i de semnale neart Il,! , pentru care numai ceea ce este comun prezinta
late (de la oftat la chicotit), cu 0 bogata incarcatura. lilt·, I'l'imta ~i teoreticienii comunicarii (din randul carora
tiva. I'nrte ~i sociolingvi~tii), atenti mai cu seama la ele-
Susceptibila, poate, de corectii, clasificarea propusf\ II 11e'lece diferentiaza comportamentul comunicational
Martin Joos are meritul de a semnala schizoglosia* 11111
Illivizilor ~i grupurilor sociale.
generis ce caracterizeaza comportamentu1 nostru velilll! I Hivel d~ruE, .eguya1.entulJQj.olect\!lui e,:;te sodol££-
d('linit de Joshua Fishman ca 0 varietate a limbii sem-
In imprejurari diferite, in co.ut~.c.iale....~_siboloj(
duenle, vorDiiii'""Jim6i" diferite,' cunoscute tuturor nW111 Itlva pentru grupul.P2I].~!d~erat ([50], p. 147) ~i care
I'"(;azatrasaturile comune ale ~idiolectelor membrilor
"b~il~~~g;Upu'IW"'S'O'Cl~ill:~n:ffiiate:dupa:ne:ces:m;:-p.:Ct'
"'cedfstillite~ITngvistica 'de sociolingvistica este tocmai 1111' Illia. Opozitiei'dlntre idiolect ~i sociolect Ii corespunde;'
tul ca cea dintai se ocupa destudiul unei limbi unic'I' ,I lit plan, opozitia dintre psihologie ~i sociologie. Un al
unitare, limba literara standard a textelor sense, in tlllli Ilr'lI termen din aceea~i serie este dialectul, obiect al
ce a doua are in vedere 0 multitudine de modalitati P"II' "",' nfiei lingvistice (de~i in conceptia lingvi~\ilor ameri-
lele .de comunicare verbala. Daca lingvistica pune acn II II:~feranotiunii de dialect cuprinde, pelanga varietatile
tu1 pe unitatea limbii, sociolingvistica insista, eu precad"1 llltl'\le ale unei limbi ~i pe cele sociale, de genul
:1supra diversitatii, determinate atat de varietlli lllllui sall al 1imbajelor profesionale). In rezumat, daca
statute10r locutorilor (varsta, sex, profesiune, nivel i \II
IIIIlnim varietate orice ipostaza concreta a limbii comune,
tura! etc.), cat l?ide contextul in care se desfa~oara ild"1 1I1('cteledesemneaza varietati individuale, sociolectele
actiunea. vnrietati sociale ~i dialec«tle - varietati regionale.
In cadrul unui nivel determinat a! piramidei stilurli"1 I)lversitatea situatiilor de comunicare da na~tere altor
variatiile de exprimare verbala de la un vorbitor la nll\ tillctii, mai fine, intre modurile de adresare orala. Din
sunt reflectate prin intermediul conceptului de idio/t'r' Ista categorie fac parte !]!.gistrele de eXErimare,_£~_.
definit drept "iriventarul....de.prinderilor yer.bale....a~,1I1 'spund rolurilQ[ pe care vorbitorii Ie jQaca intr-un con-
jp.divid intr-o anumi~~~tiQad.~tii..sa1e" (apud Lililill dat.-Provenit din teatru, conceptul de rol.ocupa 0
Io'"i1escu~'Ruxfuiaoflll?iDumitru Chitoran: SOcioZ/ngvi},111 llie aparte in sociologia contemporana, el stand la
- orientd.ri actuale, Ed. Didactica §i Pedagogica, 1975. I Ildia unei intregi viziuni dramaturgice asupra compor-
284). 'Precizarea finala este indispensabila, intrucat, dill' IIl1mtului social, a carei expresie de maxima coerenta
", data de teoria dezvoltata in lucrarile lui Erwin Goffman
cum se l?tie, 0 aceea§i persoana i~i schimba de-a IUlII\Ii
vietii felul de a se exprima, ceea ce inseamna ca utiliz('11 "I, [60], [61]). Actionand intr-un cadru cu caracteris-
idiolecte diferite. Fenomenul nu poate fi trecut cu vedl"I II' date, indivizii adopta atitudini ~i comportamente
de~i un lingvist de talia lui Roman Jakobson a plHII Il>rflcaminte, gesturi, discurs verbal etc.) deduse din
indoiala insa~i utilitatea notiunii de idiolect, argullllil Ill" ica interactil;lnii sociale, pe care Ie .alterneaza dupa
tand ca "in limba nu exista proprietate privata: totul ('III Ip"cjurari. De-a lungul unci singure zile, putem juca, pe
socializat". Observatia sa nu face decat sa sublinieze 'III lid, rolul de fii (in raport cu parintii no~tri), de parinti
I I nport cu copiii), de subalterni (fata de ~efi) sau de ~efi
* Termenul, datorat lui Einar Hau&:!1([69], p. 148) desemneaz':1111'1I1 In cu subalterni), de pacienti (in relatia cu un medic),
de .bilingvism" caracteristic comunitaplor complexe moderne, del"11I11 I'umparatori, de spectatori, de prieteni, de petitionari,
nat de existenta unui mare numar de varietap ale aceleia1li limbi. pictoni §i a~a mai departe. Fara precizarea relatiei de
324
325
 1'01dintre persoanele care interactioneaza, alegerea villi
etatii lingvistice adecvate intalnirii, adica a registrtdlll
comunicarii, are de suferit. Rolul este deci factorul delrl
minant in stabilirea registrului, pe care il selecteaza dl"
multi mea modurilo'r de exprimare diferite invatatc ill
individ pe parcursul vietii. Confundarea sau amestc( III
registrelor poate constitui 0 sursa de nepll3.ceri,pericoJ I II
atat mai mare atunci cand abordam 0 limba straina, 111
care pentru a se ajunge la stapanirea tuturor registrdlll
este necesanl 0 practica indelungata. Fishman obseJ VII
de pilda, ca turi§tii americani calatori in strainatate Slllll
adesea luati in ras fiindca, necunoscand decat (cel m\llll
o singura varietate a lirribii din tara pe care 0 viziteaz;'\, '"
adreseaza in acela§i fel 'unui copil, unui profesor, \.lIllll
lustragiu, ori unui comerciant, dezvaluind astfel, I1II
numai faptul ca sunt straini, ci §i pe cel ca nu CUI1Ol11
caile adecvate de semnalare a relatiilor de 1'01locale ([SlIl
p. 153).
Tot Fishman \remarca, in alta parte ([49], p. 236), I,'
societatile traditionale sunt caracterizate printr-o strlll"
compartimentare a rolurilor, in contrast cu cele modeI'll
unde democratizarea relatiilor sociale a antrenat §i 0 1I111
ditate mai mare a acestora. De fapt, caracterul stabillllll'
variabil al rolurilor depinde, intr-o masura hotaratOlll1
de natura tranzactionald s~ persQ[!;ald "a interactiulill
prnulJiP seasoclaZa sltuatrilor in' care obiectivele ur~11r
de participanti sunt precis delimitate: cumpararea \111111
obiect, consultarea unui medic, solicitarea unei servilill
etc. In acest caz, compottarea eomunicationala se ('(III
formeaza intru totul statutului social, drepturilol It!
'obligatiilor ce ,revin fiecareia dintre persoanele impli(,liI.l
in negociere. A§a stau'lucrurile in eazul raporturilor pili
fesionale patron-ang~at, profesor-elev, ~au al tranzactillill
vanzMor-client, unde inversarea rolurilor pe pareulllltl
comunicarii este din principiu foarte improbabila, dill '
nu chiar imposibila. In schimb, ~SOll1i1
presupune manifestari comportamentale mult mai 1ib('1(
eu schimbari freevente ale raportului de forte dintre JlIII
ticipanti, aspect ~ care ne-am ocupat incapitolul 8, 111
326
,Atura cu cea de a §asea '"axioma" a comunicarii. Eric
me ([16], [17]) a incercat sa abordeze acest al doilea tip
interactiune comunicativa cu ajutorul conceptului de
:o-s.t¥e, notiune ce se refera lajititudinea subi~~~ a<i,<?p':
de un participant in raport cu interlocutoruI_~au.
uiditatea rolllnfor dm cadnil unei interactiuni pe;;onale
nstituie, dupa Berne, 0 consecinta a permanentei tre-
ri a particpantilor dintr-o ego-stare in alta.
Denumirile convetionale ale ego-starilor sunt: pdnnte
PI, adult (A)§i copil (C), termenii neavand nici Q l.egat.l.IDi
Llyarsta biologic a a in<!.i~or. ci n~~u dispozitia lQr
h 'c' - t cu i r1ocutoru1. Astfel:
dnntel ste ego-starea caracterizata prin tendinta
'IUre Impunerea autoritatii proprii, dominare, cicaleala §f
ontrol. P e apodictic in aprecieri, nu suporta contrazicerea.
~curge'de; I~e evaluative ("cutare lucru e rau", "nu
\erita sa cite§ti cartea cutare") §i Ia etichetari sumare
l.neispravitul de cutare". Expresii ca "trebuie", "nu-ti per-
lit", "isprave§te", "te previn", rostite pe un ton care nu
dmite replica revin frecvent in diseursul parintelui. El i§i
ubliniaza cuvintele cu "bastoane" (v. cap~ 18), te cuprinde
rotector pe dupa umeri, iti intet'zice din priviri sau prin
li~cari decise ale capului sa faci una sau alta, iti strange
l\l~na in a§a fel incat sa ti-o rasuceasca, cu palma in sus,
lfleronde dominare), ori recurge la alte gesturi sau posturi ce
>!primasuperioritatea §i omniscienta (incalecarea scaunului
111 bratele incruci§ate sprijinite pe spatar, etalarea degetelor
mari ale mainilor introduse in buzunarele de la spate ale
ontalonilor , formarea cu mainile a unui "coif' ell varful
ndre tin sus etc.).
dultu . lucrurile a§a cum sunt, nu cum ar dori sa
~.Ahtu inea sa fatade oameni ~i evenimente e mai mult
logica decM emotionala ~iapare ca rezultatul uneideliberan
hnzate pe examinarea eu calm a datelor problemei. A pune
llllrebari inter1ocutoru1ui pentru a obtine informatille nece-
nre judeearii situatiei in cuno~tinta de cauZa, mi con-
lnrona fara argumente §i nu are prejudecati. Pozitia §i ges-
lmile sale denota interes §i atentie fatAde spusele parteneru-
327

lui, privirea exprima dorinta de cooperare ~i 11incurajclI'r,
C . l e prezinta
P(Qrul de dialogin sa-~i
doua afirme
variante diferitede: veden',
punctul
1. Copilul adaptat (Adapted Child State) se SUPIIIi
autoritatii interlocutorului, Ii accepta sfaturile ~i dispozi(1I1
fara sa. cnicneasca. F. 0 ego-stare care ipostaziaza com)!!,'
tamentul filial respectu(js §i devotat a1 copiilor ascultat(lIl
care urmeaza canera trasata de parinti ~i se casatOlr,
potrivit alegerii acestora.
2. Copilul natural (Natural Child State) e, dimpotriva, illt!
pendent ~i razvratit. Actioneaza spontan, potrivit chefl ill
de moment, e non-conformist §i neinhibat, proteskll,
vehement cand ceva nu e pe gustul sau, repeta frecVl"1I II liUbziste 0 anumita compatibilitate, altminteri situatia
"nu vreau", "lni-{lr placea", "am pofta" ~i a~a mai dep:lIl
Gestica sa e la fel de putin ortodoxa ca ~i restul com 1'"/
tamentului: i§i roade unghiile sau se scarpina in cap, fill
q tine seama de prezenta celorlalti.
Analiza tranzactionala initiata de E. Berne ~i Tholll
Harris ([68]) porne~te de la ideea ca in fiecare momenl
unei interactiuni personale participantii se afla in ca I
ego:~tare de~~r!Ei.!mtaJ?Lse.ad~@azi:Ct-Iorl~;:p~P( )1.1\1
respectiva, pe care 0 pot insa schimba 0 data Cll tie(III
~llir'"....re:PI@a-:·oeexempfu~-;:;:·"sot carelr sptfnFntVc~; I, 1
,,1\1:atern, dl:aga, ca ml yom avea suficienti bani pen1111 Illptiipentn.l redactarea unui raport urgent. De data aceas-
merge la mare in vara asta" se situeaza pe pozitia a(btill'
lui, care cumpane~te lucrurile tin and cont de condllill
reale ~i nu cauta sa-~i imp una cu tot dinadinsul PUll!Ii
de vedere, ci propune 0 discutie de pe pozitii de egalitlll'
ca intre adulti. 80tia ins a poate foarte bine sa nu S(' Iill
in acel moment in ego-starea :1\.,ci in C2, ceea ce vn 1111
ca raspunsul ei sa fie ceva de genul : "Mie nu-mi P<.1~1I1
socotelile tale, eu vreau la mare !", replica in urma CIIII
sotul are de ales intre a se mentine in postura de 'HIIIII
explicandu-i pe-ndelete de ce lucrul nu e posibil, 8 I I'il J
in ego-starea de parinte, ("Termina cu prostiile, ~tiu (II
spun, 0 sa facem cum am zis"), ori a se' comporta ('II II
copil adaptat care se supune verdictului parintesc (,,11111
draga, facem cum vrei tu").
328
II
Caracterul tranzitoriu al ego-starilor genereaza un
\lillaI' apreciabil de variante de desfa~urare a unui dia-
I pe care nu este locul sa Ie analizam aiel. Sa mai notam
\Imai ca E. Berne ia in considerare §i distinctia dintre
o·starea reala §i cea aparenta, care se pot afla in con-
u<lictie.Prietena care iti spune : "Regret ca m-am pacalit
lId am cumparat palaria asta" incearca sa te convinga
Ie afla in starea adultului rational §i obiectiv, cand, de
pi:, ea este copilul care cer§e§te aprobarea parintelui
"lltI'u alegerea facuta.
i\nsamblul a1catuit din relatiile de rol, cadrul §i
Illllnentul interactiunii poarta numele de situatie de ,
'II~!:J~ intre ace§ti trei parametri este n;cesar ins a
1(:incongruenta. Dupa cum una sau alta dintre compo-
1I'lItese afla in dezacord cu celelalte doua, incongruente1e
01 fi de trei tipuri diferite, pe care Fishman ([50], p.155)
llustreaza cu urmatoarele exemple: .
t. Doi indragostiti care s-au certat se pot revedea din
Illflmplare exact in locul §i la ora la care se intalneau
III\lnte de ruptura. Cadrul §i momentul sunt deci aee-
III;\i,dar re1atia de rol a fost afectata, lucru ce nu poate
lI1ane fara urmari in planul comunicarii.
2~Un director l§i convoaca la birousecretara in puterea
I 10cu1§i rolurile sunt tele obi~nuite, dar ora nepotrivita i§i
II pune amprenta asupra dialogului eelor doi. "
3. La ora rezervata de obicei spovedaniilor, un preot ~i
II un enoria§ al sau se intalnesc in tribuna unui stadion.
Ie 'ongFUenta este data aid de cadrul spatial al intalnirii,
Ill'<;ar fi trebuit sa fie biserica, nu 0 arena sportiva.
tn toate cele trei cazuri mentionate, actionand instinctiv
~lll deliberat, participantii incearca sa diminueze incon-
111(;ntasituatiei prin adaptarea registrului comunicarii la
lillie conditii. Astfe1, indragostitii certati i§i vor reinter-
Il1t'U, probabil, relatia ca pe una de afaceri, discutand pe
II ton neutru, fara implicarea afectiva din trecut ; §eful
n mai atent cu secretara de cat in timpul ore1or de pro-
111111, tratand intalnirea de lUCIUin termeni mai apropiati
329
de cei ai unei intillnirisentimentale, iar preotul ~i III
ria~ul vor adopta: unul fata de a1tul 0 atitti.dine marclIl"
plusul de intimitate care caracterizeaza 0 relatie dinlll ,I
vechi prieteni ce imparta~escaceea~i pasiune.
unor AI~:j~Orecta
r~ a registrelor
e care Susan presupune
Ervin-Tripp respccl"
[44] Ie numql
alternant~ ~i care predicteaza selectia dintre mai 11111
forme de exprimare in functie de specificul situa(11
comunicare, Astfel, oricM de apropiate ar fi relatiik I'
sonal~ dintre un functionar .~iministrul sau, 0 data pltl
intr-un cadru oficial, cel dintai va fi obligat sa se adll'
ce1ui de al doilea in conformitate cu relatia de rol dll,
subaltern ~i ~ef, ceea ce hu il va impiedica insa ca, illl,
alt context, sa adopte uI} cu totul alt registru. Impoll
este sa se salveze congruenta situatiei printr-un CO II II,
tament verbal deopotriva adecvat contextului §i imwrI
eu 0 anum ita coerenta interioara, ce se obtine prin II
carea unor reguli pe care aceea~i autoare Ie numelJI
coocurentci, Acestea stabilesc compatibilitatea dinlll
registru lexical dat ~i un anumit tip de disc:tlrs. De \III
intr-o prelegere' universitara sau intr-un disClil
receptie la Academie, regulile de coocurenta exclllli,
infime exceptii, folosirea termenilor de argou ~i a II
nalismelor,
A~adar, pentru a putea "interpreta" mai multe 11,1
distincte, un acela~i vorbitor trebuie sa stapaneas('t\ I
multe coduri ~i subcoduri lingvistice diferite.. In III
limbi are loc 0 polarizare a acestor variante sub III
opozitiei dintre ,un idiom oficial §i unul colocvial, Cll III!
teristici deosebite atilt in plan lexical, cat §i sub II'll
fonologic, morfologic sau sintactic. Charles Fergusoll ,
a numit diglosie aceasta utilizare a unei variante ,,1111'
(high)'a limbii nationale, extrem de codificata ~i rez(',
manifestarilor publice (cursuri universitare, disc'lli
politice, articole de fond din presa, emisiuni de §till "
Radio \}iT.V.), dar ~i corespondentei dintre oamenilll'
§i' a uneia ,joase" (low), utilizata in familie, in CO)IVli
tiile cu persoane de rang social inferior (servitori, c!Il'irl
330
I\, III pl'o<1Llctiilefolclorice, in emisiunile de
I'll I'll I III cnricaturile din ziare.
111,· t I,' IIp;\osiecele mm cunoscute
c ~e intillnesc in
1111, III H,'cl1camoderna, in germana elvetiana ~i
1'lIlIlnll/), In toate aceste limbi, variantele high ~i
I !,1I1t'! 111<: divergente ~i clar delimitate abit din
t d'll' functional, dit ~i structural. Ca 0 regula
1.1, III t II trIorfologic este mai bogat in high decat
IllJlII,"l1lvcle din germana standard au patru
t1llt'k. pc cand cele din germana elvetiana -
j. 1~'iiilC't la fel stau lucrurile ~i in greaca, unde
Ii U I 11/,111'1 in katharevousa (varianta H) ~i numai
il'"i,III\/ (varianta L). Spre deosebire de franceza
j i 'III" :'t1bstantivele cunosc categoriile de gen ~i
1,'/1 IIllnt total absente in creola din Haiti. Din
! I ,11\1,: trIf1isintetica, iar L mai analitica rezulta
\\nIH)"" lnbile in ceea ce prive~te topica ~i folosirea
!Iii (Ill k,~f\1 ura. Sub raport lexical, specifica diglosiei
Ifll(lll\11 Illultor perechi de cuvinte sinonime, a
!!(' jilt I II" Ignosticheaza imediat caracterul H sau L
lliltd 111 ,'lire apar. Pe lista de bauturi a restau-
!' ""111, vinul figureaza sub numele de inos
II'! llli II II, dar, adresandu-se ospatarului, con-
ii
i i I , , t' /I,rasi (Kpaai), cuvant apartinand lexicului
t
It If'III\I,, de rol implica 0 subordonare a celui
,,, ,II t •• 1dc al doilea ("clientul nostru --' stapanul
I 1 ,II p,lvc~te fonologia, lucrurile difera de la caz
III,HIll-1e' H ~i L sunt foarte apropiate in greaca,
Ill. lit(' III L1raba~i in creola, dar puternic diver-
H' 111111111' c1vetiana.
'!Jii_lillll" majoritatii vorbitorilor este adanc
Iillil 111;1 IIItnentul superioritatii variantei H fata de
i" I\IIII,ll culti \}ivorbitorii instruiti ai creolei din
j11!itlt 1I<iI'O(;Q faptul ca ar utiliza vreodata ~i a1tce-
I II, 111'11' flit rcbati in ce limba se inteleg cu servi-
[n I 'lplli, :i(; vad nevoiti sa recunoasca folosirea
llliid ell' ""primare, singurul, chipurile, pe care l-ar
ii'I\QIIIl I{t;nlitatea este insa ca ambele variante
1'\ il,' till u rora ~i selectate in functie de situatia
331
de comunicare, tinandu-:~e seama ca H reprezinta 0111111
aleasa ~i Luna familiara.
Prestigiul variantei H este legat, uneori, de religlr' I·
araha H este limba Coranului, far in greaca kathare:1111/1
nu difera substantial de acea koine, in care au fost ml"
tate cartile Noului Testament. In 1903; aparitia P('IIII'
prima oara a traducerii' acestor carti' in dhimotild
dec1an~at 0 revolta de proportii. In afara scrierilor cu ('rll
ter sacru, reputatia variantei H este iiltotdeauna SU5tilili
de 0 bogata mo~tenirc literani, careia L nu Ii poate Oplll'
decat productii folclorice mai slab cot ate in ierarhia v d
rilor nationale.
In niei un caz varianta H nu trebuie confundata n I i
gonul, [olosit de protipendada pentru a se diferentll'
restul vorbitcriloL intnlcatoamenii de jos nu nUllllil
suht buni cunosccitori de H, ci. sunt' chiar oblignll
")ozitia, lor sociala subordonata sa i1 foloseasca mlli
"';'ec~tcei pe care ii serVcsc. De asemenca nu trebuic :III
cicada ca diglosia ar reprezenta doar 0 etapa tranzllill
§i deci efemeni, in procesul uniflcarii limbii, caci is\()Ii
demonstrat ca cele doua variante H ~i L pot coexista, il I
If
ecpilibm relativ chiar timp de mai bine de 0 mie d(' ,
eventual,cu 0 atenuare partial a a t"ensiunilor dint Jr
prin aparitia unor forme intermediare, ca mikti III III·
greaca, al-Iugah ~i al-wusta pentru araba sau a~a-nllill
"creola haitiana de saldn". Perpetuarea vaI'iantei L, ( I,
~i in conditiile societatii rhoderne; in care ~coala, III1"l
media, lumea spectacolului promoveaza sistematic ("j
marea in H, se explica prin folosirea acesteia atunCJ I .
parintii Ii se adreseaza eopiilor, formand astfe1 necolilr:r
noi :]i noi generalii de vorbitori de L [48].
332
'''"''MUNICAREA SCRISA
I'rivit din punet de vedere neuroflziologie, serisu1 ne
"1'<; ca 0 aetivitate care solieita atat intensiv cat ~i exten-
v lc:sursele eortexu1ui. Capacitatea de a scrle depinde atat
Ii :)crie de centri situati pe suprafata seoartei cerebrale,
I ~i de zonele infraeon~tiente ale reflexelor eneefalice ~i
·c1ulare.Centrullimbajului seris este astfe1 pus in situatia
/l cxercita 0 funetie de eonducere deosebit de eomplexa,
Illandand atat eentrului motilitatii voluntare, care coor-
IJIC:aza mi~carile degete10r, ale mmnii ~i bratu1ui, cat ~i
udor care controleaza reaetiile oehilor, adiea deopotriva
lit rului vazu1ui, situat in lobul occipital, ~i stratu1ui
llc de 1a nivelul mezencefalului. De asemenea, el se afla
permanenta 1egatura cu centru1 limbajului· vorbit
Ioca) ~i eu eel al pereeptiei auditive ~i intretine un dia-
;ontinuu cu lobii frontali, unde se desfa~oara proce-
II de eoordonare a intregii aetivitati eon~tiente a ereieru-
((55], pp. 184-185).
Complexitatea tuturor aeestor intereonexiuni deter-
IIA 0 dependenta foarte pronuntata a particularitatilor
I'crete ale scrisului de starea generala psihosomatica a
ItIi care serie. Daea grafologul descifreaza eu ajutorul
IlllUlui predispozitiile, temperamentul ~i ehiar trasaturile
caracter ale individului, medieu1 poate diagnostica
1I111alelepremergatoare ale un or maladii, cu mult timp
/llnte de aparitia altor simptome. Cel mai u:~or de depi··
"I sunt, flre§te, afectiunile cerebrale, aeestea avand,
l'Oapeintotdeauna, §i implieatii de ordin eomunicationa1.
333
1'umorile, leziunile, infectiile,accidentele' cerebro-vascil
lare produc tulburari fie ale intelegerii sau producerii Jim
bajului (afazii), fie ale motilitatii (apraxii), ambele categol
aflfuldu-se la baza diferitelor tipuri de agrafie. Cunoa§ten'lI
acestor afectiuni permite 0 mai buna intelegere a mecanir
me10r comunicariiverbale, atat orale cat §i scrise, sui,
dublul aspect al competentei §i al performantei. Astfr!,
exista dereglari care pun in evidenta separarea functijJClI
gramaticale chiar la nivelul bazei fiziologice a dispozitiVlI
lui generativ cu ajutoruJ caruia omul produce enuntul
lingvistic corecte, Dintre cele doua tipuri principale d"
afazii, §i anume afazia Wernicke (caracterizata prin sull
stitutii de sunete §i de cuvinte de care bolnavul nu estt'
con§tient, in conditiile unei productii discursive re1alIv
fluente) §i afazia Broca (in care pacientul are dificultati tit'
exprimare, fie la nivelul gasirii termenilor doriti- fenom('11
Jenumit anomie -, fie Ja cel al imbinarii lor - agram((
tism -, fie, in sfar§it, la cel al articularii - apraxie ora!O
-, dar i§i da,prea bine seama de ele §i face eforturi pen
tru a ledep~§i), prima se distinge pdntr-o supraabull
denta de cuvinte-instrumente gramaticale (articole, COil
junctii, prepozitii) in detrimentul cuvintelor "pline", ('II
continut semantic bine determinat, pe cand in cea de I'
doua lucruri1e stau exact invers.' TUlburarile cititului V u ductul rotunjit, cuprinse in silabarul hiragana, ~i
ale scrisului sunt, in genere, legate de cele ale vorbirii, dUI
afirmatia se cere nuantata, avand in vedere faptul
alexia §i agrafia nu comporta prezenta obJigatorie a VT('
unei forme de afazie. In plus, exista alexia pura, in cart
bolnavul i§i pierde cu totul capacitatea de a citi, dar ~i II
conserva pe 'aceea dea scrie, ca §i pura agrafie, cu man
festari exact opuse. Experimente minutioase incearca 1
disocieze rolurile diver~ilor factori implicati in activitatill
respective, pentru a se putea identifica deopotriva mecanil
me1ede aparitie a aces tor afectiuni neobi~nuite ~i caile <11'
interventie terapeutica cu cele mai mari ~anse de rem;il
Cu titlu de exemplu, cercetatorul japonez Sasanumo II
observat la anumiti pacienti ce prezentau leziuni ale lobll
Jui temporal stang, incapacitate a de a scrie caracterele dt
tip kana, de~i aceia~i bolnavi coritinuatl sa poata COOlll
334
Ilea perfect prin scris cu ajutorul caracterelor kanji. La
rima vedere, faptul pare inexplicabil, 0 data ce semnele
lafice de primul tip nu sunt cu nimic mai complicate
\edit cele de tipul al doilea ~i, pe deasupra, sunt ~i incom-
Jlllrabll mai putine : 47 fata de 25 000 ! In plan functional,
lkosebirea dintre ele yste insa importanta.
Se~tie ca japonezii au imprumutat scrierea de la
chinezi. Ideogramele preluate cu acest prilej constituie
htl.za scrierii kanji, in care semnele grafice reprezinta
Ilotiuni ce se asociaza unoI' cuvinte invariabile, ca in sis-
temul lexical chinezesc (aspect discutat in cap. 13), Aceste
cu.ractere nu suat corelate iusa in mod univoc eu 0 anu··
mita imagine sonora, ele fiind susceptibile de 5 sau 6 lec-
t ud diferi.te. De pilda, ideograma chineza shang ("a cre~te,
cre~tere") poate fi citita in japoneza sho, sei, umu, ikiru
/;Iau haeru ([116], p. 124). Cat prive~te cuvintele flexibile,
lcestea nu se preteaza la 0 reprezentare ideografica ~i, de
nceea, sunt notate cu ajutorul caracterelor fonetice numite
kana. Imprumutate §i ele, pe la inceputul secolului allX-Iea,
din scrierea chineza, simbolurile kana noteaza cele 5
vocale ~i toate combinatiile vocala + consoana acceptate
de limba japorieza (e yorba, de [apt, de doua seturi para-
le1e de semne grafice, unele de folosinta curenta, cursive,
a1tele mai colturoase, rezervate numai a.numitor tipuri de
texte, ca., de exemplu, abecedarele ~i proclamatiile impe-
riale, grupate in silabaru1 kata.kana). Pierderea diferentiata a
capacitatii de a intelege §i folosi numai simbolurile kana,
eu eonservarea deprinderii de a scrie .in kanji, demon-
streaza disocierea aces tor activitati la nivelul seoartei ~i
faptul ca, spre deosebire de roman sau de chinez, japonezul
recurge in procesul serierii la 0 mai mare varietate de
functii cerebrale, fapt ee nu poate ramane fara urmari
Ilsupra dezvoltarii generale a gfu1dirii §i personalitatii
sale.
Aparent, a serie nu inseamna nimic mai mult decat a
desena euvinte. A.utorul randurilor de fata a avut revelatia
ncestei banalitati in timpul serviciului militar, cand, la 0
~coala de transmisioni§ti din unitatea unde functiona, s-a
335
 deseoperit prezenta unui elev total analfabet, ce urma elll
surile de cateva luni, timp in care umpluse eateva caiete ('II
notite foarte ingrijite, dar pe care s-a dovedit ineapabil st\ II
citeasca. Talehtat la desen §i dotat cu mult spirit de ObSCl
vatie, el nu facuse dedit sa urmareasca c1ipa de clip
mi§carile colegului de banca §i sa reproduea fidel tras!:" I
grafic al serisului aeestuia. Rezultatul : un text perfect Ii",
bil, pe care insa numai cel care il serisese nu il putea cill.
. Faptul ca sensul implica §i partidparea altor verigi 01.,
sistemului nervos central §ia altor straturi ale psihismll
lui dedit desenul pur §i simplu poate fi dovedit printr-l II I
experiment elementar. De§i nu intampinam nid 0 dificul
tate in a desena in timp ce cantam un cantec eunosclli
(unii pictori obi§nuiesc ehiar sa fredoneze di.nd lucreaza),
ne este foarte greu, daca nu imposibil, sa scnem 0 fral'(1
independenta de textul cantecului (obligati sa 0 faceTII,
yom incerea sa alternam cuvintele pronuntate eu ceil
scnse, dovada ea, de data aceasta, simu1taneitatea celo1
doua activitati ddict\. probleme considerabile). Se observn
ca, de§i scrisul i§i are originile in desen (e yorba de cecil
ee numeam in eapitolul 13 senerea sintetiea), 0 data ('II
impliearea strueturilor lingvistice (serierea analitiea) ::,Ii,
ulterior, a expresiei sonore (senerea alfabetiea), angajan'l\
personalitatii umane in aeeasta activitate a devenit tol
mai complexa, dupa cum §i posibilitatile ca, printr-U11
proees de feedback, scrisul sa-l modeleze, la nlndul S:311,
pe om s-au dezvoltat Gimu1tiplicat.
Fire~te, rolul oralitatii §i eel al serisului in forman'"
universului nostru psihic §i social nu. sufera intre ele nil'i
o comparatie. Vorbim, poate, de vreo doua milioane de aJli
§i, eu cateva tragice exceptii, 0 facem cu totii, in timp ('('
sensul e prezent in viata omeilirii de numaicinci milenll
§i pana in urma eu circa un seeol §i jumatate 1Il1
reprezenta 0 caracteristica generala a nici unei sodet'lti.
De aeeea, ehiar daea exista aspeete ale aetivitatii ereicn I
*Jack Goody ([62J, p. 257) menponeaza totu~i, mai mult ca pe 0 CUl i"
zitate, faptul C3. in Suedia, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, oficien'"
casatoriei era refuzata· ne~tiutorilor de carte.
336
III legate de preluerarea informatiei serise, funetia mode-
lloare a comunicarii orale ramane covar:}itor prep on-
krenta. Ipoteza ca, in timp, practicarea serisului va putea
)roduee modifieari de esenta in fiziologia creierului, eom-
lllrabile ell cele provocate de aparitia ~i dezvoltarea vor-
!llrH, ramane astfel 0 simpla speeulatie. Orieum, dihoto-
auia seris/vorbit e legata de 0 specializare identificabila a
l:misferelor' cerebrale, recunoa~terea materialului oral
ntrand in competenta emisferei stangi, iar identificarea
formelor §i semnelor grafice mai ales in a eelei drepte
(l62J, p. 256).
Aeeeptand ea pe 0 evidenta primordialitatea limbajului
vorbit in raport eu eel sens, nu trebuie sa pierdem insa
din vedere ~i existenta unei oareeare retroaetiuni, prin
intermediul eareia eel din urma poate inf1uenta evolutia
celui dintai. Istona limbii demonstreaza ca aparitia litera-
turii sense ineetine~te intrueatva ritmul sehii'nbarilor
lingJistice §i eontribuie decisiv la procesul unificarii dialee-
telor. Lipsit de memoria artificiala pe care 0 reprezinta tex-
tete serise, un idiom se modifiea §i se poate diferentia atat
de rapid ineat, a§a cum remarea Robert Esearpit ([45J, p.
30), inte1egerea dintre reprezentantii unor generatii diferite
sa fie pusa sub semnul intrebarii.
Trasaturile specifice ale eomunicarii serise in raport eu
cea orala au faeut obieetul unui mare numar de eereetari.
Astfel, pentru limba engl~za, potrivit sintezei intocmite de
Jack Goo-dy,-p-e ba;;a rezultatelor obtinute de-a lungul a
peste patru decenii (1940-1982) de cercetatori ea F.N.
Akinn Aso, P. Brown §i C. Frazer, J.A. DeVito, W. Chafe,
G.H. Drieman, G. Fielding ~i E. Coope, J.W. Gibson, J.R.
Green, C.R. Gruner, E.A. Kaump (v. bibliografia in [62], p.
305-315), ~.1e serise se disting de diseursul oral prin
~r~~ele_pa.!_t1Cu~aritaji -: -
1. Tendinta de a utiliza euvinte mai lungi ;
A
2. Preferinta pentru nominalizare acolo un de vorbitorii
reeurg, de obicei, la verbe eu aeela~i inteles ;
3. Folosirea unui vocabular mai variat ;
4. Reeurgerea mai freeventa la epitete ;
5. Oeurenta mai seazuta a pronumelor personale ;
337
 6. 0 mai mare pondere acordata subordonarii sintll(
tice in detrimentul coordonarii ;
7. Preferinta pentru prop.ozitiile enuntiative in defav()11
rea celor exclamative ;
8. Un mai mare accent pus pe constructiile pasive ;
9. Frecventa mai mare a gerunziilor ;
10. Grija de a formula idei complete, cu explicarea III
turor presupozitiilor subiacente ;
11. Eliminarea repetitiilor, a digresiunilor inutile ~I II
altor manifestari ale redundantei, caracteristice oralit:'\(1
Enumerarea de mai sus nu este exhaustiva, fiindea 11111
urmarit sa reHefam acele trasaturi despre care sun!.I'1I1
inclinati sa credem ca se regasesc §i in textele scrisc III
limba romana. La nai, din pacate, cercetarile in aCl'ul
domeniu au avut un earacter sporadic ~i, de aceea, nlllll III
putine dintre asertiunile de mai sus pot fi argumentate (II
date exacte. Oricum, nu inca.pe indoiala ea exigentI'll
comunicarii scrise impun §i in ronulne§te conventii ,I
reguli de exprimare diferite de cele prezente in discurfllli
oral. Exemplele sunt oricand la indemana. Sa ne gandlill
numa.i, de pilda, la specia.lizarea viitorului verbal, a.uxill/l
rul a voi ("voi face") fiind cvasi-rezervat pentru texte'l
scrise, in timp ce limbajul oral 11folose§te aproape exclll
~iv pe i:L avea ("ani sa fac").
De§i se vorbe§te adesea des pre liniaritatea comunic:illl
serise, .recilitatea este ca scrisul e mai putin Hniar dedll
emisiunea orala, deoareee; prin natura sa; perm II
revenirea asupra seeventelor preeed.ente. De la relui'll (II
unui inceput de [raza pentru a"prinde" mai bine idee:l _I
pana la recitirea unor carti in intregullor ("Aproape inl III
deauna intelegi mai bine un autor cand 11recite:;;ti, dc( (II
eand 11cite§ti pentru prima oara", afirma Emile Fagill I
([47], p. 137), repareurgerea eelor citite confer~ un can\!
ter mult mai complex textelor scrise, care sunt depart!' II
a reprezenta 0 simpla transpunere a ordinii temporal(' II
cuvintelor §i frazelor rostite intr-o ordine spatiala ecbivlI
lenta. Redundanta mesajelor orale are drept principlIllI
eauza tocmai nevoia resimtita de emitator de a reamilill
ascultatonl1ui unele elemente prezentate anterior, ~i 1'1
338
I'llre acesta nu Ie mai poate reexamina, avand in vedere
lilptul ca "verba volant". 0 atare cerinta devine inutila in
c:ris.
Lectura eu voce tare a reprezentat totu§i 'dintotdeauna
IIn mijloc de verifieare a calitatii redactarii. Lunga istorie
" saloanelor literare §i a diferitelor cereuri ~i cenacluri de
l(:ctur~ ne-o dovede§te din plin. S-ar parea astfel ca, in
mod paradoxal ~i, in fond, contrar tuturor celor afirmate
Iilai sus, un text e cu atat mai bun cu cat respecta in mai
'Hare masura cerintele eomunicarii de tip oral. Rationa-
mentul e, desigur, vicios, intrucat ceea ce se verifica
printr-o astfel de lectura este nu gradul de oralitate, ci cel
lie lizibilitate a1 frazelor a§ternute pe hartie. In contextul
dc fata, termenul de lizibilitate trebuie inteles in aeeeptiunea
111 care 11utilizeaza F. Riehaudeau [112], pentru care lizibili-
tatea constituie 0 masura a u~urintei cu care un cititor
rnediu intelege semnificatia unei fraze.
R. Flesh [51] ~i R. Gunning [65] in SUA, Andre
:onquet [27] in Franta sunt pionierii studiului statistic al
Iizibilitatii, Primii doi au analizat comparativ lungimea
rnedie a frazelor din presa destinata diferitelor eategorii de
,\titori, arMand caaceasta cre~te a data cu adresarea
catre un public-tinta de nivel intelectual mai inalt. Astfel,
J~. Flesh a canstatat ca frazele prezente in benzile dese-
ate contin, in medie, 8 cuvinte, eele din revist~le pentru
lemei - 14, cele din publicatiile de tip Reader's Digest-
l7, cele din articalele de ziar - 21, iar eele din revistele ~i
Artile de ~tiinta - 29 de cuvinte.
Conditionarea lizibilitatii numai de lungimea frazelor este
hsa, indiscutabil, a gre~eala, deoareee, a~a cum abserva
r~'ran90ise Gaquelin ([55], pp. 191-192): "Daca 0 fraza,
crisa de un cititor eu 0 eultura.medie, cuprinde 16 euvinte,
a este, dupa Flesh ~i Gunning, lizibila. Dupa nai, ea nu
ste lizibila dedit daea este campusa din eel putin doua
propozitii, fiecare de cate maximum 8 cuvinte. Daca fraza
de 16 euvinte incepe cu subieetul, continua eu 14 adjec-
live sau cuvinte de relatie ~i se termina eu predicatul, ea
ste greu de citit (... ), pe eand 0 fraza de 24 de euvinte
339
compusa din 3 propozitii independente de cate 8 cuvinlli
poate fi perfect lizibila pentru acest tip de cititor".
Cu alte cuvinte, structura slntactica a frazei arc ()
influenta dedsiva asupra l~ibilitatiI"acesfera,
T .
fiecal ('
propozitie fiind perceputa ca 0 unitate relativ indepet I
denta, ori, altfel spus, ca un supersemn, in sensul definil
in capitolul 22. Or, a~a cum am mai spus-o, superizarc/I
diminueaza sensibil cantitatea de informatie subiectivi
24
40
13
17
cuprinsa in ansamblul semnelor considerate. Se product·
astfel 0 compactare a· informatiei, ce per mite utilizarcn
mooeficienta a memoriei imediate, de ale carei limite depind('
capacitatea receptorului de acuprinde intelesul textuh Ii
cu care se confrunta.
Dupa cum se ~tie, forta memoriei imediate sta in fa])
tul de a fi "integral a" (0 fraza, nu prea lunga, auzita Sail
citita, este retinuta "cuvant cu cuvant" ~i poate fi repro
dusa ca atare imediat dupa inregistrarea ei), iar slabici
unea ei in volumul limitat (la circa 160 de, biti) a1 infor
matiei inmagazinate. Potrivit cercetarilor lui F. Richaudeatl
([l12],p. 109), posibilitatile de memorare imediata ale citi
torului mediu se marginesc la cca 12 cuvinte. Cand 0 frazl\
depa~e~te aceasta lungime, ea poate fl, desigur, inteleasiI,
dar nu mai e retinuta in intregul ei, ci doar fragmental".
Interesant e faptul ca ~ansele unui cuvant de a fi memo
rat depind esential de pozitia sa: cu cat acesta ocupa WI
loc mai indepartat de inceputul frazei, cu atat retineren
cuvantului devine moo problematica. Tabelu1 de la p. 34] I
intocmit de Fran90ise Gauquelin ([55], p. 200) pe baz:1
rezultatelor obtinute de F. Richaudeau e concludent din
acest punct de vedere.
Dupa cum era de a~teptat, un text a1catuit din 1r~
cuvinte se retine integral, in timp ce dintr-unul de 17, 2'1
sau 40 de cuvinte sunt retinute tot 12 unitati lexicalc,
ceea ce revine la 0 proportie de, respectiv, 70%, 50% ~I
30%. Mcmorarea are insa loc intr-o maniera diferentiat:i,
cu privilegierea primei jumatati a textu1ui, fenomen Cli
atat mai pregnant cu cat lungimea acestuia spore~te. S('
ajunge astfel ca, in cazul textului de 40 de cuvinte, 10
340
llintre cele 12 unitati memorate sa provina din prima
lumatate ~i numOO2 din cea de a doua.
Lungimea Procentajul de cuvinte retinute
frazei
(~:: cuvinte) dinfraza
intreaga I din prima
a frazei
jumatate I din a doua
a frazei
jumatate
.12 90
100
70
30 9585
100
50 9050
100
7030
5010
·'·Principa1a concluzie ce se desprinde din aceste con-
statari este ca atunci cand scriem e recomandabil ca ele-
mentele esentiale ale mesajului sa fie plasate in prima
parte a frazei, unde prezinta ~ansele maxime de a se fixa in
memoria cititorului. Printre ticurile limbii de lema, care nu
urmareainformarea, ci imbrobodirea receptorului prmtr-o
incantatie golita de continut, se numara ~i procedeul,
exact opus, de a pIasa bruma de informatie transmisa in
coada unor enunturi kilometrice care debutau cu banalitati
superfiue. In loc de : "Pre~edintele Romaniei va vizita Iranul"
se prefera, sistema tic, In spiritul relatiilor traditionale de
prietenie statornicite intre Romania ~i Iran, pre~edintele
etc." (cu mentionarea deta1iata a tuturor titlurilor liderului
politic eu pricina, ceea ce indeparta ~i mai mult momen-
tul anuntarii ~tirii propriu-zise).
Evident, problema lizibilitatii se pune in mod total
diferit in textele de infonw:i.re §i in cele literare, intnlc8.t
in cele dintai nu aspectul concret al cuvintelor folosite de
autor conteaza, ci intelesul din spatele acestora, pe cand
in celelalte forma cuvantului nu mai este indiferenta, ea
'retine atentia l?isolicita memoria intr-un fel specific. Aceasta
distinctie dintre un limbaj transparent, ce permite privirii
sa contemple semnificatiile dindaratul expresiei lingvis-
tice ~i unul opac, mat, care 0 retitle, adudind in prim plan
semnificantul, constituie unul dintre pilonii teoriei moderne
341
 in perspeetiva deceniilor care au trecut de la elabo-
a opozitiei dintre cele doua forme fundamentale ale comu-
rarea operei sale de 0 remarcabila diversitate, partea cea
nicarii verbale : limbajul ~tiintillc ~i limbajul poetic.
mai rezistenta a acesteia se vade§te a fi cea legata de
Dupa ce 'timp de secole "limba poetilor" a fost definitn
definirea intr-o maniera inedita a limbajului poetic, fapt
prin raportare la limb a "cea de toate zi!ele", consideran
remarcat in epoca (nimeni altul decat Paul Valery i se
du-se ca ea reprezinta 0 ipostaza devianta a aeesteia, pro
adresa lui Servien cu cuvintele: ,,Ati facut tentativa cea
gresele cercetarii lingvistice au aratat ca limbajul colocvial
mai interesanta §i mai indrazneata intreprinsa, dupa
prezinta mult prea multe trasaturi comune cu eel poetil'
§tiinta mea, pentru capturarea Hydrei Poetice" (apud [90],
pentru a mai putea fi contrapus acestuia. Practic, nici
p. 90) §i apreciat ulterior de promotorii poeticii matematice
unul dintre procedeele inventariate in manualele de poetic;\
drept una dintre cele mai importante prefigurari ale noii
nu lipse§te din exprimarea noastra zilnica. Chiar daca m I
discipline. Interesul pe care Solomon Marcus, autorul
suntem intotdeauna con~tienti cand spunem : "Mi-am croil
primului tratat de poetica matematica din !iteratura mon-
drum pe strada care gemea de lume pana la gura de
diala a domeniului [92], I-a manifestat pentru readucerea
metrou" de coneentrarea de metafore §i personificari dill
in atentia lumii §t.iintifiee a contributiilor lui Pius Servien
aeest enunt banal sau nu mai realizam enormitatea unol
este, in acest sens, profund semnificat.iv. Recunoscand
hiperbole ca "am murit de nis", ori "ciorba asta e inghetatc'/,
meritele predecesorului sau, Solomon Marcus a devenit
realitatea este ea figurile de sti! §i cele "de sunet" (rime COI
astfel, deloc intamplator, exegetul cel mai autorizat al
talme$-balme$, tura-vura, calea.-valea sau asonante co,
operei servieniene, carcia i-a dedicat analize de mare
"tdrd$··grtipi$", treacti-·meargti, mort-copt) ce fac gloria lim
finete (v. de exemplu, [91], pp. 161-207 sau [90], pp. 79-
bajului poetic sunt prezente obi§nuite in peisajul conver
satiilor noastre zilnice. Atari exemple pledeaza in favoarell
161) §i pc care a con~inuat-o cu stralucire. Scurta
expunere de mai jos a ideilor lui Servien privind natura ~i
naturii afine a comunicarii uzuale ~i a celei liter are ~;"
efectele opozitiei limbaj poeticjlimbaj §tiintific urmeaza
obliga la cautarea intr-o alta zona a termenului antiteti('
indeaproape prezentarea pe care le-o face ilustrul mate-
eu ajutorul caruia sa fie definita poeticitatea unui texl matician.
Meritul de a fi identificat acest pol opus al limbajulul
Potrivit conceptiei lui Servien, comunicarea poetica are
poetic ~i de a fi de.zvoltat 0 teorie estetica coerenta int('
drept vehicul 0 sectiune a "limbajului total", pe care el 0
meiata pe aceasta opozitie Ii revine cercetatorului francC'
de origine romana Pius Servien (Pius ~erban Coeulescu) '. denume~te limbaj liric (LL).Termenul antitetic prin raport
cu care se define§te acesta este limbajul §tiintijic (LS). In
Fiu al cuno3cutului astronom Nicolae Coculescu, Pius Semen S II ce consta deosebirile dintre LL ~i LS ?
nascut la Bucure~ti in anul 1903. eu exceptia unei plaehete de vers\lIl in limbajul ~tiintific, orice enunt poseda un sens unie,
intitulate Curgand clepsydra (1920) ~i a eseului de tinerete Introduct'/l ine determinat, in timp ce in limbajul !iric fiecarei fraze
la un mod de aft- (1927), intreaga sa opera a fost serisa ii/ipublicatci iii i se asociaza 0 infinitate nenumarabila de sensuri. in
Franta, un de a locuit inca din adolescenta. De formape umanista (:ji 'I
dat doctoratul in litere la Paris in 1928), Semen a manifestat totod"'11 aceste conditii, este evident ca LL nu poate contine fraze
un interes statornic pentru ~tiintele pozitive, urmfuind de-a lunr:1I1
intregii sale vieti evidentierea raporturilor ascunse, a similitudinilor 1"" ences (1931), Principes d'esthetique: problemes d'art et langage des sci-
funde dintre arta ~i ~tiinta. Enumerarea titlurilor ditorva dintre prilil I timces (1932-1935). MatMmatiques et humanisme (1942), Base
palele sale lucrari este graitoare prin ea ins3.ii/i,atestand vastul diapH1f1l1 physique et base matMmatique de la tMone des probabilites (1942),
al preocuparilor acestui inca prea pupn cunoscut carturar ~i sav::1ll1 Probabilites et quanta (1948), Science et hasard (1952), Esthetique
(1953).
Essai sur les rythmes toniques dufrant;ais, (1925), Le langage des ." I

342 343

sinonime, intruciit faptui ar presupune identitatea, abs()
Iut improbabila, a muitimilor infinite de sensuri pe care Ie
transmit acestea. In schimb, in LS orice fraza e susceptl
bila de oriciit de multe parafraze, cad exista 0 infinitat,
de enunturi cu acela~i inteIes. Aceasta sinonimie infinitll
face posibile demonstratiile -matematice, ce presupun, III
ultima analiza stabilirea unei echivalente semantice in11(
doua propozitii: 0 teorema nu face deciit sa puna semnld
egalitatii intre intelesui premisei ~i cel al conc1uziei.
Sa notam, in aceasta ordine de idei, 0 deosebire inti ('
punctele de vedere ale lui Servien ~i Marcus. Pentru cd
dintiii, multimile frazelor apartiniind LL ~i LSsunt perfecl
disjuncte. Nu exista a~adar enunturi care sa poata figUll1
deopotriva intr-un text poetic ,?i intr-unul ~tiintific, afir
matie pe care Marcus 0 rastoarna cu u:?urinta, invocand
contracxemple, de felul versului "Doi ~i cu dOl fac patn ,"
dintr-o poezie de Jacques Prevert (Page d'ecnture), ce pal ('
extras dintr-un manual de aritmetica. Este, de altfcl,
cunoscuta tendinta limbajului poetic de a absorbi neCOll
tenit elemente dinafara sa, incorporand treptat eXpre~:Ii
considerate anterior drept apoetice, mi:?care ilustrata ~k
maricreatori ca Baudelaire sau Arghezi. In acest contcxl,
Marcus citeaza .observatia inspirata a lui L. Blaga, potrivil
careia "Poetul scoate cuvintele din starea lor naturala. :11
Ie aduce in starea de gratie".
o consecinta importanta a sinonimiei infinite a LS est,'
relativa independcnta a sensului exprimat fata de mateJ'l
alul sonar folosit in acest scop, de unde !ipsa de relevan(1t
a structurii ritmice a frazei, care, in schimb, capata in Li,
a insemn8.tate deosebita. . .
Unul dintre rezultate1e cele mai surprinzatoare pe em ('
ni Ie furnizeaza modelul servienian allimbajuIui prive~h'
problema stilului. Daca, a~a cum apare e1in teoria liteml(i
c1asica, stilul unei lucrari consta in modalitatile specit1(
1a care apeleaza un autor pentru a trans mite un continlll
dat, urmeaza ca optiunile stilistice sunt posibile nun;ai III
limbajul :?tiintific. Aceasta, deoarece numai in LS Il
aceea~i idee poate fi exprimata in mm multe feluri diferill',
lucm, din principiu, imposibil in LL, unde cea mai mil f\
344
modificare a expresiei antreneaza aparitia altar semnifi-
ca111.Daca intr-un text §tiintific autorul il?i poate per mite
sa aleaga forma de prezentare pe care 0 considera cea mai
nimerita, fara a trada intelesul comunicat, in poezie a
spune altfel inseamna intotdeauna a spunealtceva.
Variantele eminesciene pentru Mai am un singur dor ... nu
reprezinta inve§mantari formal diferite ale aceluia§i mesaj
liric, ci tot atatea mesaje diferite. Spre deosebire de savant,
poetul se vede astfel privat de posibilitatea de a7f?ialege
mijloacele de exprimare, libertatea de creatie constand, in
cazul sau, in dreptul de a opta pentru un continut sau
altul, dar nu pentru 0 forma sau alta. Dizlocand prejudecati
vechi §i tenace, conc1uzia aceasta nea§teptata revolutioneaza
stilistica :;Ii0 obliga sa-~i redefineasca obiective1e, cu urmari
care privesc nu numai teoria literara,. ci §i raporturile aces-
teia cu hermeneutica.
o alta consecinta ce decurge in mod logic din distinctia
operata de Servien vizeaza problema traducerii dintr-o
limba intr-alta. Faptul ca oricarei fraze din LL ii corespunde
un spectru continuu ~i infinit de semnificatii face imposi-
bila echivalarea ei perfecta intr-o alta limba, unde ~ansele
d,e a descoperi un enunt inzestrat cu exact aceea§i multime
nenumarabila de sensuri nu pot n deeM nule. In schimb,
sinonimia nelimitata din LS creeaza conditii pentru iden-
tificarea in lirnba-tinta a unor eorespondente acceptabile
ale tuturor frazelor din limba-sursa. Se confirm a astfel
intuitia comuna potrivit eareia textele :?tiintifice sunt
lesne traductibile, in timp ee talmacirea poeziei este intot-
deauna infidela (conform cunoscutului adagiu "traduttore-
tradittore") .
Introducerea conceptelor de limbaj §tiintific §i limbaj
Uric Ii ofera cercetatorului franco-roman §i prilejul de a
avansa cea mai concisa definitie a esteticii. Dupa Servien,
aceasta este "studiul LL prin intermediul LS". Formularea
atrage atentia asupra dublei posturi in care se poate gasi
Jimbajul: cea de obiect de studiu §i cea de metalimbaj in
term~nii caruia este diseutat limbajul-obiect. Observand
flcest lueru, Solomon Marcus generalizeaza constatarea
predec.esorului sau §i defille§te patru tipuri de abordari
345
 metalingvistice, corespunzatoare celor patru combinatii
posibile limbaj-obiect & metalimbaj : critica literanl de
factunl impresionista, in cazul careia atat limbajul-obiect
cat ~i metalimbajul apartin tipului LL, poetica matematica,
unde limbajul-obiect este LL, iar metalimbajul LS, demer-
surile de genul metamatematicii, in care LSjoaca ambelc
roluri ~i, in fine, comentariile poetice pe teme matematicc
de felul eelor datorate unui Ion Barbu, unde LS devine
limbaj-obiect, in timp ee metalimbajul este LL.
(,)epoca la alta, ci §i dela un dtiti)l' I" ,dlul Vi rllI"'
o lectura la alta, intreprinse de 0 UC('j'll'li pi1jf!i Hi ! I
Ne-am limitat aici strict la prezculllll'" IJlI!\i·hl!1I
baza ale modelului Servien-Marcus, ule 11;11 il 1"0 1111 i
tante au dat deja na~tere uf!.ei bogate litcl'tltlill ('lIil 1i!\\1
interesat de aprofundarea antitezei dintre ceil- (Ie 11'" IIIII !i !
de limbaj ii recomandam consultarea capitollll\1l III .11i!
[90], unde, alaturi de 0 analiza detaliata a unui ntlllli\l ,Ii~
nu mai putin de 53 de opozitii dintre 1.P ~i LS, prof(,~l()l11 t

De fapt, Marcus opereaza 0 extindere a sferei concep- Marcus trece in revista. ecourile romane~ti ~i internatioJ)lIlC'
tului de limbaj liric, pc care i1 considera numai ca pe un ale teoriei, raspunzand unor obiectii ~i aducand noi pre
caz particular al unui mijloc mai cuprinzator de comuni· cizari, de natura sa clarifice aspcctele insuficient eluci-
care umana, denumit limbaj poetic (LP)~i inta1nit in toate date in versiunea din urma cu aproape trei decenii ([92],
formele de exprimare artistica. In Iucr-arHeulterioare Poeticii cap. II, III ~i IV).
mQ.tematice, e1 atrage atentia: asupra erorii raspandite de
a vedea in opozitia dintre L8 §i LP 0 ipostaza particulara
a "conflictu1ui" dintre componenta logica ~i cea afectiva a
comunicarii, dintre dimensiunea rationala ~icea emoj;ionala
a 1imbajului. In lumina marturisirilor multor creaton din
ambele'domenii (declaratiilor lui A.E. Poe privind rigoareLl
matematica cu care acesta calcula efectele emotionale ale
poeme1or sale, Marcus Ie contrapune afirmatia comp1e
mentara a lui Grigore C. Moisil, dupa care ,,0 teorema estc
un sentiment."), el demonst.reaza convingator ca ceea ce 51'
opune in LP densitatii logice din 1.S nu este prezenta fac·
torului afectiv, ci densitatea de sugestie, "predilectia de <\

t.rimite indirect 1a anumite obiecte sau stari" ([90], p. 9).

Deosebirea fundamentala dintre savant:;?i poet este ea eel
dintai spune lucfilrilor pe nume, pe cand cel de al doilea
se exprima aluziv, se multume~te sa sugereze, preferand
preciziei maniheiste a ~tiintei infinitatea de nuante a
expresiei vagi, nedefmite, adesea chiar obscure. Intr-o for·
mulare mai frusta, dar, speram, cu totullimpede, unul ne
vorbe~te pe :;?leau,celalalt - "pe dupa piersic". Observatin
se leaga de caracterul pur denotativ a1 limbaju1uj
§tiintific, ce contrasteaza cu cel intens conotativ alliml:w
ju1ui poetic. De aici §i constanta in timp a modului in can'
sunt intelese textele :;?tiintifice §i extrema variabilitate iI
perceperii poeziei, care sufera schimbari nu numai de ];I

346

25. COMUNICAREA DINCOLO DE CUVINTE
Revenind asupra 'Schemei Shannon-Weaver, privita
acum in perspectiva mai complexa a tuturor nuantarilor
pe care i le-a putut aduce discutarea, pe parcursul 3
pe~te 300 de pagini, a diferitelor forme :;;iimplicatii ale
comunicarii interumane, ne putem intreba in ce masura
absolut toate elementele prezente acolo sunt, intotdeauna
:;;ipretutindeni, indispensabile.
Lucrul de care nu ne putem, in nid un caz, indoi est!'
necesitatea existentei unui emitator. Con§tient sau in
con§tient de faptul ca ne transmite informatii, acesta tre-
buie, oricum, sa existe mai intfu, pentru a putea comunica
ceva. Experienta raporturilor information ale cu animalele
sau cu computerele ne invata ca emitatorul poate fi §i
non-uman sau chiar anorganic.
Majoritatea definitiilor, precum :;;ietimologia cuvantu
lui comunicare ne vorbesc despre 0 punere in comun, 0
imparta§ire de informatii, ceea ce presupune, de aseme
nea, existenta obligatorie a unui partener, fie el uman sau
non-umall, caruia emitatOlul sa i se adreseze.
In cazul omului, nevoiade comunicare este insa intr'-atal
de intensa ineat el poate emite mesaje §i catre destinatari
necunoscuti, ipotetid sau chiar inexistenp. Sa ne amintim
de ciudata, dar atat de omeneasca, indiscretie a barbieru
lui legenda.ruluirege Midas,care, nemaiindurand sa poar1e
~ingur povara secretului ca stapanul sau ascunde suI>
scufie douafalnice urechi de magar, a incredintat tain:.
unei banale gropi sapate in pamant, din care avea S<l
348
creascD.,mai apoi, trestia demascatoare. Odata ajun:;;iintr-o
inchisoare, prima grija a proaspetilor loeatari este de a
ihcerca sa i~ legatura eu prezumtivii colegi de suferinta de
dincolo de zidurile celulei proprii. Serierile memorialistice
ale fo:;;tilordepnuti politicidin Romaniaabunda in descrierea
procedeelor, care mai de caremaiingenioase.prin inter-
mediul carora aee:;;tiaau reu:;;itsa-§i satisfaca trebuinta
vitala 'de comunieare eu semenii, chiar :;;iin conditiile celei
mai stricte izolari §i supravegheri. intre simplul apel prin
batai in t~'li,_in pereti sau in canitele metalice scoase
prfntre gratiile ferestrei (cu trepte d~~odificare mergand
de la a:;;a-numitul (,,§\JJabetal idiotilor"')- a bataie = A,
doua batai = B etc.- pana la variante sofisticate ale
careului lui Polybios) :;;iunele veritabile dispozitive acus-
t[~a-sa inchisoare de la Pite§ti, detinutii practi-
casera in perete un ofieiu acoperit cu grija cu un amestec
de pasta de sapun :;;ipraf de tencuiala, in care introdu-
sesera un gat de sticla prevazut cu 0 rondela de panza, cu
rol de membrana vibranta, obtinand astfel un veritabil
interfon sui-generis) se intinde a bogata gama de mijloace,
create :;;ifolosite cu riscuri enorme, in scopul stabilirii
unei punti decomunicare cu ni§te receptori, cel mai ade-
sea, total necunoscuti. Speranta ca§tigarii unui interlocu-
tor, ce constituia principalul mobil at unor astfel de actiuni
periculoase, confirma :;;i confera 0 greutate, de asta data
dramatica, definitiei propuse de Jose Aranguren, potrivit
careia "comunicarea este 0 transmitere de informatii la
care se a§teapta raspuns".
De altfel, un domeniu esential at spiritualitatii umane,
religia, s-a construit tocmai pe tentativa angajarii unui
dialog cu un interlocutor a carui existenta ramane, logic
vorbind, ipotetica. Atat ateismul cat :;;icredinta sunt egal
posibile §i legitime in felullor tocmai pentru ca existenta
Creatorului nu se impune ca a evidenta imediata tuturor
oamenilor. Se cunosc prea bine e§ecurile inregistrate in
repetatele incercari de demonstrare a existentei lui
Dumnezeu, de§i pe acest teren §i-au incercat fortele unele
dintre mintile cele mai patrunzatoare din istoria umanitatii.
Pe de alta parte, nid ipoteza contrara nu e mai lesne
349
demonstrabila. intr-o lucrare de referinta pentru proble-
matica in discutie [84], Leszek Kolakowski observa 'ca
"nimeni n-a auzit vreodata de comunicari despre exis-
tenta lui Dumnezeu discutate in cadru1 unor reuniuni de
fIzicieni, ceea ce e foarte fIresc, intrudit §tiinta nu ofen)
instrumente conceptuale pentru abordarea problemei",
adaugand imediat : ,,$i chiar daca ar exista 0 cale legitim a
din punct de vedere intelectual de la imaginea §tiintifIca a
lumii catre un Mare Calculator, acesta din urma il-ar f1
nicidecum Dumuezeul eredintei cre§tine (sau al oricarei
alte credinte re1igioase) un protector binevoitor care se
>
preocupa de noi toti §i de fiecare dintre noi separat. El a1'
semana mai degraba eu 0 ma§ina de calcul uria§a, carf'
ar 1ucra poate cu cea mai mare precizie, ramanand insa
perfect indiferenta fata de destinul omenesc" (op.cit., pp.
69--70).
Ultimul citat subliniaza pregnant distinctia neta dintrc
Dumnezeul fIlosofIlor, produs abstract al gandirii specu-
lative, §i"Dumnezeul eel viu", pers'onal, al credintelor reli-
gioase (nu neaparat §i al teologiei, care a ineercat adesea
imposibilu1 unifiearii celor doua concepte, hotarat disjunctc
§i practic ireconciliabile). Daca de mii de ani oamenii con-
struiesc temple §i inalta rugaciuni, ei nu 0 fac pentru a
lansa chemari catre 0 forta universala impersonala (nici
macar un nebun nu s-ar ruga gravitatiei sau electromag-
netismului I), ci Cuiva inter,esat de soatta lor ~i capabil sa
Ie raspunda. Religia este esentialmente un. fapt de comu-
nicare §i ea se bazeaza pe cr;edinta nu at at in Dumnezeu,
cat ih posibilitatea dialoguluicu El.
Numai ca,' dupa cuvantullui Paul Evdokimov, in acest
dialog, "vocea lui Dumnezel.1este aproape taeere; ea exercita
o presiune de 0 delicatete fara margini §i niciodat.a irezistibila"
([46]. p. 43). Credincio§ii pun aeeasta suprema discretie pc
seama respeetului absolut allui Dumnezeu pentru liber-
tatea omului, ateii - pe seama inexistentei presupusului
interlocutor. Celor din urma comportamentul religios arC'
toate motivele sa Ie para absurd, la fel cum evolutia unO!
dansatori poate parea 0 mi§care inutila §i fara noima pen,
tru un surd din na§tere.
350
Comparatia e, fIre§te, fortata, intrucat ateismu1, on pur
§i simp1u scepticismu1, care ne izoleaza fonic de Ernitatoru1
divin, nu reprezinta 0 infirmitate incurabila-, absenta con-
genitala a "organu1ui" credintei. Cum acest "organ" nu
este nimic altceva deeat componenta afectiva a psihicu1ui
uman, universal prezenta chiar §i 1a indivizii cei mai
alienati, mult mai adecvata ni s-ar parea comparatia din-
tre credincios §i indragostit. Pentru cel care nu a iubit inca,
manifestarile indragostitului sunt aberante. Sa pande§ti ore
intregi, in frig §i intuneric, pentru a zari 0 c1ipa silueta
fIintei iubite trecand prin dreptu1 unei ferestre, sa-i saruti
fotografia (asemanarea cu icoana se impune de la sine !)
sau sa pastrezi cu veneratie un obiect care i-a apartinut
(cf. relievele personajelor sacre, adorate in mai toate
religiile) eonstituie, pentru orice judeeata sanatoasa, acte
irationale, ee sfideaza logica (nu insa §i pe eea "a senti-
mentelor" [111]. Intr-un mod absolut similar, comporta-
mentul religios a prezentat, intotdeauna §i pretutindeni,
o scandaloasa doza de absurd pentru observatorul dinafara
al fenomenului. Pana §i credinciosului practicant al unei
religii anume" obi§nuit eu incongruentele logice ale pro-
priei credinte, manifestarile religioase ale altor eulte i se
par aberante sau stupide, atunci cand nu Ie cata10gheaza
ea forme degradate, ori insuficient evoluate, ale religiei
sale. $i e normal sa fie a§a, 0 data ce "caile reHgioase de
a percepe lumea, institutiile cultului, credintele, nu s-au
naseut niciodata din reflectie analitica" ([84], p. 61) §i, ca
atare, e de a1?teptat ca ele sa-l contrarieze pe eel care Ie
supune examenului ratiunii, fie el insu~i credincios sau nu.
Orieum, eu exceptia, eeva mai complieata, a buddhis-
mului, toate religiile presupun 0 comunicare interpersonala
eu divinul. Numai ca, de data aceasta, schema generala a
comunicarii sufera unele modificari in raport eu forma sa
canonica .
. Atunci cand ne adresam unui destinatar d~tat cu un
sistem senzorial similar cu a1 nostru, suntem obligati sa
ne convertim mesajele in semnale flZice, aecesibile recep-
torilor cu care e inzestrat acesta ~i compatibile cu natura
materiala a canalului de transmisie. In schimb, comuni-
351
 earea eu 0 entitate imateriala ("Dumnezeu este duh §i eei
ee i se inehina trebuie sa i se inehine in duh §i in adevar"
loan 4.24) §i omniscienta ("ea §tie TataI vostru d~ eele ee
aveti trebuinta inainte ca sa cereti voi de la El" Mt. 6.4) ne
dispenseaza de aceasta servitute, ceea ce se traduce prin
posibilitatea suprimarii transmitatorului din schema
Shannon-Weaver. Fara a se exclude comunicarea prin
aete flZiee (e vorba, desigur, de toata multimea de practici
incluse in ceea ce istorieii religiilor numesc "formele eul-
tului extern" ([129], p. 12), apare acum situatia inedita a
unei eomunicari in care emisiunea se rezuma la formula-
rea mentala a mesajului, in credinta ea acesta va fi per-
ceput ca atare, chiar daca ~u se materializeaza intr-o
emisiune sonor~, ca in rugaciunea rostita cu voce tare.
Dar in domeniui comunicarii religioase lucrurile pot
merge inca ~i mai departe. Experienta marilor mistici ne
aduce in atentie 0 forma de comunieare totala, ce se
lipse~te pana §i de elaborarea lingvistica interioara a gan-
dului. De~i rara, obiectiv incontrolabiJa :;?i,in consecinta,
oricand susceptibila de falsificare, starea de con§tiint~l
inexprimabila pe care 0 presupune trairea cunoscuta sub
humele de unire mistica prezinta caractcristici comuni-
cationalc care merita sa fie retina atentia.
Poate par.ea ciudat faptul ca Biserica, de1,?ise man-
dre~te Cll misticii ei, a manifestat intotdeauna 0 a.numita
reticenta §i suspiciune fata de fenomenele de acest feI.
Lucrul este insa perfect explicabil,. daca se iau in con ..
siderare imposibilitatea practica de verificare a autenticitatii
unor atari experinete personale ~i faptul ca aces tea pun
in 'paranteza intercesiunea sacramentala, ceea ce poate
na§te in mintea subiectului ideea unui statut privilegiat,
care l-ar dispensa de respectarea normelor de comportarc
impuse credi!ldo~ilor"de rand". A§a se face ca misticij
radicali sunt tratati, mai intotdeauna, "ca rebeli potentiali,
daca nu efectivi, in interiorul unei comunitati ecleziastiee"
([84J, p. 112), cu toate ca modul in care i:;?itraiesc relati;l
cu divinul continua sa fie recunoscut drept paradigmatic.
Important din punctulnostru de vedere e faptul c~"
de§i experientele mistice sunt funciarmente incomunica
352
bile, ele sunt resimtite de cei care Ie parcurg drept 0 forma
suprema de comunieare. lntr··o lucrare clasica de psihologie
a experientei religioase [78], filosoful american William
James (1842-1910), sintetizand rezultatele examinarii
unui mare numar de cazuri de unire mistica, a subliniat
convingerea subiectilor ca starile parcurse reprezentau 0
eale de cunoa$tere a unor adevaruri inaccesibile ratiunii
discursive. De aid §i caracterul inefabil al experientei,
imposibilitatea de a imparta§i altora continutul acesteia,
in ciuda faptului ca "starile mistice propriu-zise nu intre-
rup niciodata cu totul fluxul gandirii", ceea ce Ie deosebe1,?te
net de fenomene ca dedublarea personalitatii, specifica
unor maladii psihice (schizofrenia), sau ca transa medJ.-
umnica, ambele caracterizate de faptul ca"nu Iasa, de
obicei, nici 0 urma in memorie §i nu influenteaza con§tiinta
norrriala, pe care 0 intrerup brusc" (op. cit., p. 325).
Totw~i, "sufletul in stare a de unire e gol atat de imagini
cat :;?ide concepte abstracte, nu se g~nde§te la Dumnezeu
:;?inu incearca sa-l sesizeze in categorii intelectuale" ([84],
p. 107), d n percepe nemijlodt, intr-un fel cvasisenzorial,
de§i simturile nu sunt intru nimic implicate: ,,$i sufletul
vede, gusta §i experiaza ca Dumnezeu e mai aproape de el
decat este el insu§i" (Benedict de Canfeld, citat de Leszek
Kolakowski la p. 107). Pentru a reda ideea contactului
direct al intelectului cu realitatea divina, Parintii Bisericii
vorbesc chiar, in mod foarte plastic, de "simtirea mintii"
([125], p. 21). Senzatia de contopire cu divinul nu imbraca
fnsa forma unei dizolvaria com~tiintei ~i personalitatii
umane in nemarginirea unei transcendente impersonale,
d, dimpotriva, li creeaza subiectului sentiinentul neindoiel-
nie al unci intalniri cu Cineva perfect individualizat, care
ii vine in intampinare.
Deosebirea dintre aceasta intruchipare personala, iubi-
toare, a divinului ~i inutilului primum movens al filosofilor,
cu care comunicarea ar fi un non-sens, apare eu Inaxima
pregnanta atunci cand subiectul experientei mistice este
el insu:;?i un filosof §i un savant. Cazul poate cel mai
cunoscut e cel allui Blaise Pascal, care in noaptea de 23
noiembrie 1654 a experiat 0 atare relatie nemediata, sub
353
forma unei stari de extaz luminos, cudurata de circa
doua ore, ce i-a marcat, in mod decisiv, existenta :;?ip
care a consemnat-o in celebrul sau MemoriaL E yorba de
o notita-memento, de nici 0 pagina, descoperita dup:.l
moartea ganditorului cusuta in captu:;?eala hainei sale ~i
care incepe cu cuvinte!e:
"Foc.
Dumnezeullui Avraam, Dumnezeullui Isaac,
. Dumnezeullui Iacov.
Nu al filosofilor fJial savantilor.
Certitudine. Certitudine. Sentiment. Bucurie. Pace."
([105], p. 295)
Se observa ca, imediat dupa :;?ocul"caloric" al debutu-
lui experientei, inregistrat pro memoria sub forma lapi·
clara a cuvantului "foc", are loc recunoafJterea drept autor
al mesajului transmundan a unei entitati personale, iden
tificate, fara ezita:re, cu inter!ocutorul divin al patriarihilor
biblici (cf. "Eu sunt Domnul :;?im-am aratat lui Avraam,
lui Isaac ~i lui lacov ca Dumnezeu Atotputernic" Exod
6.3: cf. :;?itextele paralele din Exod 3.6, 4.5, Mt. 22.32,
Me. 12.26 ~i F.Ap. 7.32). Cat prive§te continutul propriu
zis al comunicarii, aeesta nu ne este dezvaluit §i probabil
ca nici nu ar fi putut fi, avand in vedeie limitele inerentc
ale expresiei verbale (se §tie, de altfel, ea "majoritateu
marilor mistici au insistat in repetate randuri asuprn
inadecvarii farasperanta a limbajului pe care il aveau 1<.1
dispozitie in incercareade a descrie eeea ce traisera"
([84], p. 105). Ultimul rand citat mai sus sugereaza ins<.l
ca mesajul continea deopotriva 0 componenta cognitiva,
deschizand accesul catre un adevar profund ~i definitiv,
a§a cum ne-o arata repetarea cuvantului "certitudine", :;;i
una afectiva, senmala1:a de cuvintele "sentiment" §i "bucurie",
indicii transparente ale faptului ca, pe langa reve!atill
primita, inter1ocutorul uman resimte §i emotia perceperil
nemijlocite a dragostei divine. Intensitatea acestei train
este subliniata ceva mai departe prin cuvintele "Bucuric,
bucurie, bucurie, lacrimi de bucurie" ("Joie, joie, joie,
354
pleurs de joie"), dupa cum valoarea gllO:WO\OI',lI'f\ II III I
ffiinarii e consemnata prin citarea versetului l:VlIlIglll Iii
"Parinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar eu Tc (111\
cunoscut" (loan 17.25).
1n ultirncle trei secole, Memorialul lui Pascal a fost
supus unei multitudini de analize, de natura sa ii
epuizeze, practic, toate valentele semnificative. Daca am
pnut t.otu§i sa il mai readucem in atentie este pentru ca
experienta la care se refera ilustreaza un tip cu totu1
aparte de comunicare, pe care cel ce participa la ea 0
resimte drept desavar~ita, de§i, sau poate tocmai pentru
ca e lipsita de diteva dintrc verigIle de legatura considerate
indispensabile in orice proces comunicationa1.
Am aratat deja ca absenta canalului fizic face inutila
codificarea mesajului, ceea ce se soldeaza cu disparitia
instantelor denumite, in schema Shannon-Weaver, trans-
mitdtor ~i receptor. Mai mult decEit atat, pentru participan-
tul uman 1a comunica.re dispare ~i necesitatea formularii
verba1e a mesajului. In starea de extaz mistic, sufletul
este, a~a cum mention am, citandu-l pe Kolakowski, "gol
atat de imagini, cat $i de concepte abstracte, nu se
gande~te 1a Dlimne7..e,u"§i nici macar nu se roaga, avand,
Cll toate aces tea, con§tiinta unei comuniuni depline Cll
eel cu care se afla in contact. Daca orice alta forma de
comunicare sufera, mai rnult sau mai putin, influenta
perturbatoare a sUTselor de zgomot, de data· aceasta,
legaturile eu realitatea ambianta fiind total suspendate,
nu numai bruiajul, ci §i autobruiajul psihologic sunt
inlatura.te, caci nu mai e lac pentru nici un gaud care sa
distraga con§tiinta de 1a obiectul adoratiei sale ("Oubli du
monde et de tout, honnis Dieu", citim in acela~i Memorialj,
pentru ca, in cele din urma, insa~i distinctia dintre sursa
§i destinatar sa se estompeze pana la disparitie, intrucat
in starea de unire mistica creamra ajunge sa se identifice
cu Crea.tonl1. MatH mistici vorbesc despre in.dumnezeirea
omului pc un ton atat de "§ocant" indit teologii s-au vazut
nevoiti sa Ie nuanteze declarapile pentru a-i feri de acuzapa
de a fi ignorat distinctia ontologica dintre Dumnezeu §i
am. Astfel, pentru Sfantul Maxim Marturisitorul, "sufletu1
355
devine Dumnezeu, odihnindu-se, prin participare la harul
dumnezeiese, de toate luerarile sale men tale ~i sensibilc"
(Capete grwstice II, 88; Filocalia rornaneacsa II, p. 203),
eeea ce suna foarte apropiat de afirmatia lui Meister
Eckhart cum ca, in atari momente, "suntem transformati
in Dumnezeu" (apud [84], p. 109).
Rostul nlndurilor de fata nu este, in nici un caz, acela
de a ne angaja in speculatii teologice care ne-ar depaQi
competenta~ Am mentionat aid unele caracteristici ale
expcrientelor mistice numai pentru ca ele ne semnaleaza
existenta unor forme de comunicare neobi~nuite, pe care
nu Ie putem ignora fani a eJecta completitudinea acestui
tur de orizont. Totodata, evocarea lor vine in sprijinul
perspectivei schitat.e in primul capitol, unde, pornind de
la prezenta in limba romiina. a dubletului etimologic
comunicare-eurninecare, sustineam ca esenta comunicarii
nu poate fi intcleasa pc deplin daca nu se are in vedere,
alat.uri de dimcnsiunea sa orizontala, de socializare a
Indivizilor din genul Homo ~i dimensiunea verticala, de
conectare a acestora la ierarhiile spiritului. Diseutia din
acest capitol final inchide a§adar 0 bucla, inceJ:'C~nd, in
acela~i timp, sa confere 0 rezonanta mai profunda comcn-
tariilor pe marginea unui termen amenintat deja de 0
uzura prematura prin supralicitare. Aflat pc buzele tutu ..
rora, cuvantul cornunicare risca sa. nu mai comunicc
nimic ~i, de aceea, 0 curatire periodica a sa de zgurile
futinci nu poate fi decal benefica. Ne-am bucura daca
cititorul ar aprecia dintr··o ascmenea perspcctiva ~i inccf-
carea de fa![L
356
lEFERINTE BIBLIOGRAFICE
1. ***: Dictionar cronologic al ~tiintei ~i tehnicii uniuersale, Bucure~ti, Ed.
:;>tiintifica~i Enciclopedica, 1979.
2. ***: La Grande Encyclopedie, tome 30, Paris, Societe Anonyme de la
Grande Encyclopedie, 1901.
3. ***: Dictionar de informaticd, Bucure~ti, Ed. $tiintifica ~i Enciclope-
rlica, 1981.
4. ***: Poeticd ~i stilisticd. Orientdri moderne; prolegomene ~i antologie de
Mihail Nasta ~i Sorin Alexandrescu, Bucure:}ti, Ed. Univers, 1972.
5. ***; Tratat de linguisticd gene raId, Bucure~ti, Eel, Academiei, 1971.
6. Adler, Ronald, Rodman, George, Understanding Human Communication,
Holt, Rinehart and Winston, 1988.
7. Alexandrian. Istoriafilosofiei oculte, Bucure~ti, Ed. Humanitas, 1994.
8. Aranguren, J.L., Human Communication, World University Library, 1967.
9. Aranguren, Jose, Sociologie de I'informat.ion, Paris, Hachette, 1967.
10. Baylon, Christian; Mignot; Xavier, La Communication, Paris, Nathan, V
1991.
11. Benne, Keneth; Sheats, Paul, Functional Roles of Group Membres,
,,Journal of Sociallssues«, 4, pp. 41-49, 1948.
12. Bentoiu, Pascal, Imagine ~i sens, Bucure~ti, Ed. Muzicala, 1971.
13. Benveniste, Emile, Problemes de Iinguistique genera Ie, Paris, Gallimard,
1966.
14. Berger, Rene, Descoperireapicturii, Bucure~ti, Ed. Meridiane, 1975.
15. Bergson, Henri, L'euolution creatri.ce, Paris, 'Alean, 1914.
16. Berne, Eric, Games people play, NewYork, Grove Press, 1964.
17. Berne, Eric, What do you say after you say hello? New York, 1967.
18. Bok, Sissela, Lying: Moral Choice in Public and J7i.uate Life, New York,
Pantheon, 1978.
19. Bolzano, Bernard, Paradoxen des Unendlichen. Berlin, Mayer und
Miller, 1889.
20. Bright, William, Sociolinguistics, The Hague, 1966.
21. Buyssens, Eric, Verite et langue, langue et pensee, Ed. Solvay, 1960.
22. Caragiale, Ion Luca, Tema. $i uariatiuni - momente, schite, amintili,
Cluj-·Napoca, Ed. Dacia, 1988.

conditii, notarea printr-un simbol invariabil a fieClill1
cuvantapare drept rezolvarea cea mai naturala, mai ad!'1
vata spiritului limbii. In schimb, eventuala incercare ell'
adapta scrierea ideografica unui idiom flexionar s-ar 10
de obstacole insurmontabile. Necesitatea de a marca intr
c:ocirea scrisului lui Cadmos, fiu de rege fenician
I, p. 34).
'cea ce ne intereseaza aici este ca atat scrierea ugaritica,
~i cea feniciana, cea paleoebraica, folosita de iudei
111\ la robia babilonica, apoi cea numita ebraica patrata,
111

vlgoare pana in zilele noastre, precum :;;i scrierea araba

fel, prin modificari grafice mai mult sau mai putin impll\
tante, schimbarile gramaticale exprimate in limba vorlll1
prin sistemul afixelor:;;i al desinentelor ar multiplica p('III'
orice limita dificultatile, :;;ia:;;a enorme, legate de mellill
rarea ideogramelor. Daca se vorbe:;;te de existenta a ViI"!
50 000 de semne in scrierea chineza, pentru notarea lliu
bii latine, cu toate nuantele gramaticale conferite de nl
de bogatul sistem flexionar al acesteia, ar fi necesare, II
siguranta, mai mult de un milion.
S-ar pare a ca ne-am indepartat destul de mult de telll
discutiei noastre, care privea aparitia conceptului Ii
redundanta :;;i urmarile sale, dar lucrurile nu stau tOClIll\
a§a. Sublinierea legaturii stranse dintre scriere :;;ilind,
pe care aceasta 0 consemneaza constituie 0 introduCI'1I
potrivita la prezentarea momentului, crucial pentru i:-Jill
ria culturala a umanitatii, cand, 0 data cu formidalJlI
inventie a scrierii alfabetice, omul descopera :;;icompli
nenta redundanta a comunicarii verbale.
Se §tie ca alfabetul a aparut intr-un context lingvi:111
semit, probabil pentru prima oara in nord-vestul Siriei, 11
ora:;;ul-stat Ugarit, cu vreo suta-doua de ani inainte Ii
distrugerea acestuia de devastatoarea invazie a "popoan'li,
marii" de la inceputul veacului al XII-lea i.Hr. Sesizandil
insemnatatea, vecinii din sud, fenicienii, I-au preluat III
in calitatea lor de negustori :;;icorabieri iscusiti, I-au difw.'
treptat in toata lumea mediteraneana. Acest eel mai mill
titlu de glorie al poporului de navigatori care, inca de I'
la anul 1100, incepea colonizarea Africii de Nord (Utilll
Hadrumetum :;;iLeptis Magna dateaza probabil din at ,
vreme), era de altminteri recunoscut de greci, care aWII!
con:;;tiinta ca propria lor scriere descinde din cea f('1I1
dana. Herodot nu ezita sa 0 numeasca phoinikea gru"
mata ($olvlKea ypci~~a'W), iar traditia mitica Ii atriblll
leaza exclusiv consoanele, ceea ce de nota intelegerG,8. \
Iltului ca limba contine :;;ielemente a caror consemnare
Il:ste strict necesara receptarii corecte a mesajului. Nu
Iflmplator,. toate idiomurile mentionate apartin familiei
nlite. 0 particularitate comuna a acestora este rolul
oflebitjucat de osatura consonantica a cuvantului.
Nu am dori sa se inteleaga ca in limbile nesemite
n'luele ~i consoanele ar iudeplini in comunicare 0
tll<:tieegal de importanta. Nici vorba de a§a ceva. Orice
,bitor de limb a romana va intelege cu mult mai lesne ce
m sa spunem din secventa "pr§dntl prtdl ntnl trnst
In:;; dmcrt !"decat din :;;irul de vocale "eeiee aiuui aioa
ei i eoa !", ceea ce arata limpede caracterul mai infor-
Tntionalal consoanelor chiar in cadrul unui idiom indo-
ItI'opean. In afara insa de aceasta trasatura comuna,
Illbilefamiliei afro-asiatice, din care, alaturi de ramurile
Ipteana, libico-berbera, cu:;;itica :;;iciadiana, denumite
Iltditional hamitice (dupa Ham, fiul mijlociu al lui Noe),
e't: parte :;;i grupul semitic (urma:;; ipotetic al lui Sem,
Itele mai mare al celui dintai) prezinta particularitatea
kl\tuirii cuvintelor dintr-o radacina consonantica invari-
hila ce transmite continutul notional de baza §i 0 schema
IIC:alica,variabila, care exprima diferitele valori gramati-
,Ie, .printr-un procedeu similar celui pe care gramaticile
IIl1lbilorindo-europene i1 numesc flexiune interna (d.
I'm. Vater-Vater, engl. foot-feet). Caracteristica aceasta
!llli poarta §i numele de triliteralitate, din pricina faptului
j de regula, radacina este formata din trei consoane,
III re care se intercaleaza vocalele.
Astfel, in ebraica, verbul naton - a darui, are radacina
1111. "EI da" se spune noten, iar "e1 Ii dat" - natan, forma
Ir la care provin numele proprii sinonime Natanael §i
IflIlatan ("Dumnezeu a daruit", primul construit cu EI din

169
168