PRACTICI POLITICE

I. Totalitare
1. Constituțiile din 1948, 1952, 1965
2. Represiune cu ajutorul poliției secrete și miliției: încă de la înființarea acestor instituții în
1948 și respectiv 1949 au acționat în vederea controlării populației și impunerii unui regim de
teroare. Toți cei care erau suspecți sau se împotriveau regimului erau urmăriți de Securitate,
erau discreditați la locurile de muncă, erau agresați fizic, le era stabilit domiciliu forța, arestați,
amenințați, șantajați, erau trimiși în marile șantiere precum Canalul Dunăre-Marea Neagră sau
în coloniile de muncă, închiși în penitenciare de maximă siguranță sau chiar anihilați fizic.
3. Controlul asupra vieții private s-a instituit printr-o serie de măsuri în care erau controlate
toate aspectele vieții, inclusiv tot ce ținea de viața privată sau de viața de familie. Tinerii erau
încurajați să se căsătorească cât mai repede sau le erau impuse taxe de celibat, să facă copii sau
le era impusă taxa de nuliparitate. În vederea creșterii demografice a țării în 1966 a fost adoptat
decretul privind interzicerea întreruperii cursului sarcinii cu câteva excepții: familia avea 4
copii, sarcina punea viața femeii în pericol, era rezultatul unui viol sau incest, femeia avea
peste 45 de ani.
4. Raționalizarea a fost o practică în anii 80, când Ceaușescu și-a propus achitarea datoriei
externe a României care se ridica la 11 miliarde de dolari. Din această cauză a fost impusă
raționalizarea alimentelor, agentului termic, electricității și combustibilului. Alimentele era
acordate pe cartelă și carnea lipsea din alimentația populației, căldura, apa caldă și electricitatea
erau acordate într-un program stric, iar autovehiculele personale puteau fi folosite în funcție de
numărul de înmatriculare și săptămâna pară sau impară.
5. Antisemitismul este o practică specifică regimului nazist din Germania în prima jumătate a
secolului XX. De la preluarea puterii în Germania, naziștii au luat măsuri antisemite, au interzis
toate partidele politice cu excepția NSDAP, au adoptat legile rasiale prin care evreilor le-a fost
retrasă cetățenia germană, au fost interzise căsătoriile dintre germani și evrei, trebuia să poarte
steaua lui David, au fost obligați să-și părăsească locuințele și să meargă în ghetouri de unde
ulterior au fost duși în lagăre de concentrare și exterminare, unde s-a aplicat soluția finală în
anii celui de-al Doilea Război Mondial.
6. Cultul personalității conducătorului a constat în elogierea conducătorului prin cântece,
poezii, activități culturale la care populația era obligată să participe. Președintele RSR, Nicolae
Ceaușescu primea frecvent supranume precum geniul din Carpați, cel mai iubit fiu al
poporului, era asemănat domnitorilor români, chipul acestuia era afișat în toate instituțiile
statului, dar și în manualele școlare, manifestații grandioase era organizate pe stadioane cu
participarea a zeci de mii de oameni și mesaje de recunoștință.
7. Colectivizarea a reprezentat în trecerea terenurilor agricole din proprietate privată în
proprietate de stat. Colectivizarea s-a realizat atât pe bază de voluntariat, cât și prin amenințări,
șantajări, arestări. Au fost organizate Gospodării Agricole de Stat și Cooperative Agricole de
Producție, unde oamenii munceau în comun și o mică parte din recoltă le revenea. Efecte
negative ale colectivizării sunt scăderea motivației și interesului față de muncă, producție
scăzută din cauza utilajelor neperformante, iar ca efecte pozitive se înregistrează extinderea
rețelei de irigații și selectarea unor specii superioare de plante și animale.
8. Propaganda a reprezentat mecanismul prin care, într-un stat totalitar, partidul unic își
răspândea ideologia și își justifica acțiunile. Partidul unic deținea monopolul mijloacelor de
comunicare. Propaganda se manifesta în domeniul presei, al sistemului educațional, al artei și
al literaturii. În paralel cu propaganda, funcționa cenzura, care a avut rolul de epurare (curățare)
a spațiului public de toate informațiile care contraveneau ideologiei regimului.

II. Democratice
1. Constituțiile din 1866, 1923, 1991
2. Pluripartidism este o practică specifică regimurilor democratice care se bazează pe baza
dreptului constituțional de liberă asociere. Partidele se formează în funcție de ideologia pe care
o promovează și participă la alegeri pentru a obține funcții politice. În România interbelică
existau partide de centru, dar și partide extremiste, iar pentru obținerea majorității în parlament
era necesar să obțină minim 40% dintre voturi.
3. Votul universal și alegeri libere sunt practici democratice. Alegerile libere sunt organizate
pentru a ocupa funcțiile politice în stat în baza principiului guvernării reprezentative și
responsabile. În cursa electorală pot participa toate partidele organizate legal sau candidați
independenți. Alegerile se fac pe baza votului universal egal, secret, direct, liber exprimat,
acordat femeilor și bărbaților de peste 18 ani.
4. Separatea puterilor în stat este o practică specifică statelor democratice. Puterile statului nu
aparțin unei singure persoane, ci sunt împărțite, acestea acționând și ca formă de control
reciproc. Puterea legislativă aparține Parlamentului care are dreptul de inițiativă legislativă
(face legi), puterea executivă aparține Guvernului și Regelui/Președintelui, cei care se ocupă de
aplicarea legilor, iar puterea judecătorească aparține instituțiilor de judecată, cea mai
importantă este Înalta Curte de Casație și Justiție.
5. Drepturi și libertăți cetățenești sunt precizate în constituție și statului garantează respectarea
acestora. Drepturile omului pot fi drepturi civile, care țin de persoană, precum dreptul la viață,
libertate, egalitate, drepturi politice, precum dreptul la vot și drepturi sociale, care sunt
garantate de stat, precum dreptul la educație sau asistență medicală.