UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” din BACĂU

Facultatea de Inginerie
Calea Mărăşeşti, Nr. 157, Bacău, 600115, Tel./Fax +40 234 580170
http://inginerie.ub.ro; e-mail: decaning@ub.ro

Tehnici Moderne Pentru Epurarea Apelor Uzate

Coordonator: Masteranzi:

Conf. univ. dr. ing. Bârsan Narcis

1
STAȚIE PILOT PENTRU TRATAREA AEROBICA A
NAMOLURILOR DIN CANALIZARE
AC43

2
Cuprins
INTRODUCERE..............................................................................................................................4
1. Prezentarea Instalației- AC43.......................................................................................................6
2. Prezentarea Circuitului pentru Operația de Tratare Aerobica.....................................................9
3. Descrierea funcționarii echipamentelor de control.......................................................................9
4. Punerea in funcțiune...................................................................................................................10
5. Modul de lucru al probelor analizate..........................................................................................10
6. Concluzii.....................................................................................................................................13
7. Bibliografie.................................................................................................................................14

3
 INTRODUCERE

Acest procedeu de tratare a nămolurilor, cunoscut și sub denumirea ”procedeului nămolului

stabilizat”, are la bază procesele biochimice cunoscute de la epurarea biologică a apelor uzate cu
nămol activat. În acest scop, stabilizarea aerobă a nămolului poate avea loc în bazine separate sau în
bazine comune cu apa uzată pentru debite foarte mici ce urmează a fi epurate biologic. Comparativ
cu fermentarea anaerobă, procesul de stabilizare aerobă este mai puțin influențat de substanțele
toxice, este lipsit de miros și necesită o exploatare simplă. De asemenea, se înlocuiesc construcțiile
înalte (rezervoare de fermentare) cu construcții de mică înălțime (bazine din beton armat) cu
cheltuieli de investiții mai reduse. Dintre dezavantaje se semnalează, ca mai importante, consumul
mare de energie pentru utilajele de aerare proprii, comparativ cu fermentarea anaerobă care produce
și gaz de fermentare (sursă de energie)
Fermentarea aerobă se caracterizează printr-un cost scăzut de investiție însă cu un consum de
circa 5 până la 10 kWh/m3 , iar perioada de retenție este cuprinsă între 8 și 15 zile. Fermentarea
anaerobă în comparație cu fermentarea aerobă are cost de exploatare ridicat însă cu un consum de
energie mai scazut decât în cazul fermentării aerobe, iar perioada de retenție este cuprinsă între 15 și
20 zile[3].

Figura 1. Fermentator aerobic a nămolului [3]

4
 Dacă apa uzată menajer sau o altă apă cu încărcare organică este aerată, după un interval de
timp, se formează flacoane brune care sedimentează în momentul întreruperii oxigenării şi agitării.
Perioada de apariție a flacoanelor sedimentabile, de culoare galben-brun până la brun-negru, variază
de la 3…6 zile la câteva săptămâni.
Apa uzată, după o decantare prealabilă, intră într-un bazin – bazin de aerare – unde este
supusă contactului cu flacoanele de nămol activ. În prezența oxigenului insuflat și a nutriților se
desfășoară procesul biochimic de degradare a substanțelor organice.
Ca urmare se sintetizează un material celular nou care trebuie separat în decantorul secundar. O parte
din nămolul separat se recirculă, iar cealaltă se îndepărtează, ca nămol în exces, din decantor la
gospodăria de nămol.
În instalațiile de epurare cu nămol activ trebuie asigurat un echilibru între mineralizarea
rapidă a substanțelor organice – care impune o dezvoltare rapidă a microorganismelor – și formarea
flacoanelor prin concentrarea celulelor vii din sistemul apos – ce apare la viteze mici de creștere a
celulelor. Acest echilibru se realizează prin recircularea nămolului reținut în decantorul secundar.
Instalația de epurare continuă cu nămol activ se bazează pe următoarele condiții:
a) timp redus de contact între microorganismele din biomasă și substrat;
b) concentrații mari de microorganisme;
c) contact perfect între biomasă și substrat prin amestecare în regim permanent turbulent la
temperaturi variabile;
d) concentrații mici ale oxigenului dizolvat în mediul polifazic, sub 2 mg/l; e) capacitatea
flacoanelor de nămol activ de a se depune în decantorul secundar.

Capacitatea de separare a nămolului activ în decantorul secundar are o mare importanță în

funcționarea corectă a instalației. Proprietățile slabe de sedimentare conduc la pierderea de biomasă,
la un efluent nestabilizat și la reducerea concentrației de nămol activ în bazinul de aerare

5
 1. Prezentarea Instalației- AC43

Pentru proba practică am ales să facem operația de tratare a nămolurilor cu apă adusă de la
stația de epurare Bacău[1]. Am ales să facem această probă utilizând Stația pilot AC43 care permite sa
înțelegem procesul de tratare a apelor de canalizare prin nămol activat. Stația pilot se compune dintr-
un circuit de alimentare si vase Altuglass, ceea ce permite pe tot parcursul etapelor sa vizualizam
procesul.[1].
Pentru determinarea tratamentelor primare ( filtrare, denisipare) si decontaminare ( sterilizare si
clorinare) vom folosi stația pilot AC43, prezentata mai jos [1].
Stația pilot AC43 permite sa înțelegem procesul de tratare a apelor uzate (canalizare) prin
nămol activat, totuși sunt necesare analize in laborator.

6
 Fig.1 - Schema de principiu - Stația pilot AC43 [1]
AFISARE pH INDICATOR FUNCTIONARE AFISARE DEBIT

AFISARE VITEZA AFISARE DEBIT

DE AGITATIE DE RECICLARE
A NAMOLULUI

PORNIREA
ÎNCEPEREA
AGITATORULUI
RECICLĂRII
NĂMULUI
VITEZA DE AGITARE
DEBIT DE
RECICLARE
A NĂMULUI

TEMPORIZATOR
DE RECICLARE
A NĂMULUI

TEMPORIZATOR
POMPE

VITEZA DE AGITARE PUNERE IN SERVICIU

OPRIRE DE URGENTA

Fig. 2 - Panou electric[1]

7
 M1 F11
F12

B2

V3

M2

P2

V1
B3

V4

PR V5

Fig. 3 - Principalele elemente ale stației pilot AC43 [1].

Principalele elemente ale stației pilot pentru tratarea aerobica a namolurilor din canalizare AC43 sunt
următoarele:

 V1 – Robinet de izolare rezervor de alimentare B1/ pompa de recirculare

 V2 – Robinet de golire rezervor de alimentare B1
 V3 – Robinet de golire rezervor de aerisire B2
 V4 – Robinet recirculare nămol
 V5 – Robinet de golire decantor B3
 V6 – Robinet de golire rezervor limpezire B4
 B1 – Rezervor alimentare
 B2 – Rezervor de aerisire
 B3 – Rezervor de decantare
 B4 – rezervor de limpezire
8
  P1 – Pompa de debit variabil 0-10h pentru alimentare
 P2 – Pompa de debit variabil 0- 10h pentru reciclare
 PR – Pompa de reciclare pentru omogenizare
 F11 – Debitmetru
 F12 – debitmetru de aer
 M1 – agitator pentru rezervorul de aerisire
 M2 – racleta in cuva de decantare
 RT- Sonda Red/Ox racordata la un transmițător care controlează agitatorul.

2. Prezentarea Circuitului pentru Operația de Tratare Aerobica

Pentru punerea in funcțiune unitatea este compusa dintr-un rezervor de alimentar B1 cu o

capacitate de 300L, acesta conține soluția de substrat ( echivalent afluenților intrați într-o stație de
epurare). Omogenizarea se face cu ajutorul unei pompe de recirculare, protejata de o sonda de nivel.
Substratul alimentează cuva de aerisire B2 prin intermediul unei pompe peristaltice.
Rezervorul de reacție B2 din Autoglass acesta are o capacitate de 30L si este utilizat pentru
oxidare/aerare care realizează degradarea apelor de canalizare de către microorganisme sub acțiunea
oxigenului. Conținutul acestui rezervor este agitat permițând omogenizarea lichidului si dispersarea
gazului in tot vasul de reacție. Aerul este introdus printr-o duza situata in partea inferioara a
rezervorului iar vasul de reacție este echipat cu o sonda de măsurare a pH-ului, cu o sonda pentru
măsurarea oxigenului dizolvat si de o sonda de Red/Ox. Supraplinul de apa si nămol este deversat
intr-un rezervor de sedimentare .
In rezervorul B3 cu o capacitate de 25L, in acest rezervor sunt decantate nămolurile si substanțele
degradate iar in rezervorul B4 de limpezire cu o capacitate de 200L, aici se va decanta din nou,
datorita unui set de placi devenid foarte limpede.

3. Descrierea funcționarii echipamentelor de control

Sondele permit automatizarea stație, prin comutarea acestora in poziția AUTO, iar poziția MANU
– toate automatizările sunt dezactivate.

9
 - Reglarea parametrilor de oxidare ai nitraților se face cu ajutorul sondei Redox;
- Reglarea debitului si de reciclare se face cu ajutorul pompelor si a cronometrelor;

4. Punerea in funcțiune

Având in vedere ca este o stație pilot si desfășurarea probelelor si punerea in funcțiune se

desfășoară in unitatea facultății, prima data vom verifica etanșarea fitingurilor si buna funcționare a
dispozitivelor.
Verificam ca toți robineti sa fie închis, vom alimenta rezervorul B1 cu apa( cam jumătate), fără sa
deschidem robinetul V1. Pentru accelerarea punerii in funcțiune vom alimenta si rezervoarele B2
( complet) iar B3 ( pe jumate). Vom pune in funcțiune tabloul electric si comutam întrerupătorul
general pe poziția I. Verificam ca toate butoanele sa fie pe poziția „OPRIT” sau „0”, apoi apăsam
butonul MISE EN SERVICE.
- Vom acționa deschiderea robinetului V1 si pornim pompa de recirculare;
- Pornim pompa peristaltica P1 in modul manual;
- Deschidem Robinetul V4 si pornim pompa Peristaltica P2;
- Reglam debitul pompelor cu ajutorul butonului alb situat in partea laterala a pompelor;
- Pentru a regla modul automat cu cronometru, vom comuta butonul acestora in poziția AUTO si
reglați timpul;
- Punerea in funcțiune cu nămol se face astfel, vom pune in rezervorul B2 nămoluri active
proaspete iar in rezervorul B1 va fi soluția de substrat.

5. Modul de lucru al probelor analizate

Mod de lucru:
Pentru proba analizată am avut în vedere următoarele aspecte:
- Condiții inițiale: presiune, temperatură, alimentare cu apă de suprafață (sursa statia de
epurare, Bacău.
- În prima jumătate de oră s-a configurat sistemul pentru pentru buna funcționare a acestuia;
- S-a configurat instalația pentru desfășurarea procesului de tratare a apelor de canalizare;

10
5.1. pH-ul probelor s-a determinat cu pH-metru portabil, prin metoda electrometrică (fig.2). Prin
definiție, pH este logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen.
pH-ul apelor naturale este cuprins între 6,5 și 8,5 (domeniul neutru). Abaterea de la aceste
valori ne indică o posibilă poluare cu compuși organici.
În apele naturale valoarea pH- ului variază foarte puțin față de pH-ul neutru din cauza prezenței
dioxidului de carbon – CO2.
Metodele de determinare a pH-ului sunt:
- metoda electrometrică- determinarea pH-ului constă în măsurarea diferenței de potențial care
apare într-un electrod indicator al ionilor de hidrogen și un electrod de referință.
- metoda colorimetrică – se bazează pe proprietatea unor indicatori de a-și modifica culoarea
în funcție de concentrația ionilor de hidrogen.
Metoda cea mai exactă pentru măsurarea pH-ului este metoda electrometrică[3]

Mod de lucru:
1. Se recoltează o probă de apă;
2. Se spală cu apă distilată electrodul pH-metrului și se usucă cu apă distilată;
3. Se calibrează pH-metrul folosind soluțiile etalon cu caracter bazic, neutru, acid, de pH
cunoscut;
4. Se introduce electrodul pH-metrului în proba de apă;
5. Se citește pe afișajul aparatului valoarea pH-ului;
6. Se curăță electrodul pH-metrului;
7. Se repetă determinarea pentru siguranță;
8. Se interpretează rezultatul determinării.

Fig. 3 - pH-metru portabil

11
5.2 CBO5 - Consumul biochimic de oxigen rezulta din diferența intre concentrațiile oxigenului
dizolvat in proba supusa analizei la început si la sfârșitul perioadei de incubare. Diluarea probei se face
in cazul apelor cu un conținut mare de substanțe organice, respectiv pentru care s-ar înregistrat in cele
5 zile de incubare un consum biochimic de oxigen mai mare de 70% din concentrația de oxigen
dizolvat la saturație.[3].

Mod de lucru:
 prepararea soluție de reactivi;
 pregătirea apei de diluție si a materialului de însămânțat;
 pregatirea probelor;
 efectuarea analizei.
Principiul metodei se determina oxigenul consumat timp de 5 zile de către microorganism din
apa prin diferența dintre cantitatea de oxigen găsita in proba de apa imediat si după 5 zile de la
recoltare [3].
Mg CBO5 = A-B
A = cantitatea de mg oxigen / găsita in proba de apa in momentul recoltării.
B = cantitatea de oxigen in mg / găsita in proba de apa după 5 zile.

Fig. 4 – Consum biochimic de oxigen[3]

12
6. Concluzii

 S-a utilizat Stația pilot AC43 care permite studiul procesului de tratare aerobica a
namolurilor din canalizare [1].
 Pentru determinarea caracteristicilor apei uzate și a apei tratate, am ales să folosim
aparatele pentru determinarea pH si CBO5.
 Rezultate notabile s-au înregistrat în cazul turbidității, care a scăzut odată cu creșterea
timpului de tratare. La ceilalți parametri (pH, si CBO5) nu s-au observat diferențe
considerabile.

13
 7. Bibliografie

[1]WWW.Watt.ro /18.01.2024.10:30
[2] Rusanescu M., Rusanescu C.O., Analiza indicatorilor fizici ai unor ape din România, 2011;
[3] https://www.scribd.com/document/525141658/Indicatori-de-Calitate-Ai-Apei/18.01.2024.15:005

14