Oberon – craiul zânelor

Voi iscodi, cu fragede aripe,

Titania în somn de-o fi culcată

Și-atunci cu buruiana fermecată,

Pe-oricine-l va vedea la deșteptare,

Un leu, un urs, un taur, orișicare,

Un lup sau o maimuță de-o zări,

Fără de margini s-o îndrăgosti.

… Stropind-o cu o altă buruiană,

Să-mi deie-atuncea pajul de pomană.

Dar cine vine? Eu sunt nevăzut,

Să aflu ce-și vor spune, neștiut.