UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECŢIA MEDIULUI

Departamentul: AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ

Domeniul de studii: AGRICULTURĂ

Specializarea: AGRICULTURĂ
Disciplina: VITICULTURĂ

CULTURA
VIȚEI DE VIE

An univ. 2022 – 2023

 CUPRINS
1. Generalități.............................................................................................................................................................3
1.1. Importanța cultivării viței de vie.........................................................................................................................3
1.2. Situația viticulturii în România...........................................................................................................................3
2. Alcătuirea butucului de viță de vie.........................................................................................................................4
2.1. Rădăcina..............................................................................................................................................................4
2.2. Sistemului aerian la vița de vie............................................................................................................................5
2.2.1 Butucul (trunchiul) sau tulpină.....................................................................................................................5
2.2.2 Coroana.........................................................................................................................................................6
2.3. Lăstarii și copilii..................................................................................................................................................6
2.4. Mugurii................................................................................................................................................................7
2.5. Organele verzi ale butucului la vița de vie..........................................................................................................8
2.5.1 Frunza............................................................................................................................................................8
2.5.2 Cârceii...........................................................................................................................................................9
2.5.3 Inflorescența................................................................................................................................................10
2.5.4 Floarea.........................................................................................................................................................11
2.5.5 Polenul........................................................................................................................................................12
2.5.6 Fructul.........................................................................................................................................................12
2.5.7 Bobul...........................................................................................................................................................14
2.5.8 Sămânța.......................................................................................................................................................15
3. Sortimentul de soiuri.................................................................................................................................................16
3.1. SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ.....................................................................................................16
3.1.1. Particularitați generale...............................................................................................................................16
3.1.2 Soiuri cu coacere extratimpurie și timpurie................................................................................................16
3.1.3 Soiuri cu coacere mijlocie...........................................................................................................................16
3.1.4. Soiuri cu coacere târzie..............................................................................................................................17
3.2. SOIURI APIRENE PENTRU STAFIDE..........................................................................................................17
3.2.1 Particularități generale................................................................................................................................17
3.3. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN..........................................................................................................17
3.3.1. Particularități generale...............................................................................................................................17
3.3.2 Soiuri pentru vinuri albe de consum curent................................................................................................17
3.3.3. Soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară..........................................................................................18
3.3.4 Soiuri pentru vinuri roșii de consum...........................................................................................................18
3.3.5 Soiuri pentru vinuri roșii de calitate superioară..........................................................................................18
3.3.6 Soiuri pentru vinuri aromate.......................................................................................................................18
Bibliografie...................................................................................................................................................................19
 1. Generalități

1.1. Importanța cultivării viței de vie

Importanța culturii viței de vie trebuie analizată atât sub aspect social cât și economic. Din
punct de vedere social, viticultura trebuie apreciată ca sursă de îmbunătățire a hranei și caștigare
a existenței umane. Sub aspect economic, vița de vie valorifică terenurile slab fertile, furnizează
materii prime pentru industria alimentară și îmfrumusețează peisajele naturale.

Compoziția chimică a strugurilor face ca aceștia să reprezinte o gamă de alimente importante și

valoroase pentru consumul uman:
 Zaharuri ușor asimilabile (glucoză, fructoză) 12-35%;
 Acizi organici (tartric, malic, citric) până la 2%;
 Săruri minerale (de K, Ca, Mg; P, Fe, etc) cca 1%;
 Compuși azotați 0,17-0,20%;
 Vitamine (C, B1, B2, PP, A, E, etc);
 Enzime, polifenoli, etc

Ca sursă de asigurare a existenței, cultura viței de vie reprezintă un factor important de venit,
respective asigură locul de muncă, pentru un număr diferit de persoane din țările și zonele cu
potențial viticol mare. Valorifică foarte bine terenurile în pantă, nisipurile și solurile nisipoase,
considerate improprii pentru majoritatea culturilor agricole. În România 85% din plantațiile
viticole sunt amplasate pe terenuri în pantă cuprinsă între 4 - 25%, iar aproximativ 8% din
plantații sunt amplasate pe soluri nisipoase.

1.2. Situația viticulturii în România

În anul 2009, Institutul Național de Statistică a realizat, pentru prima dată după 1989, o
cercetare statistică de bază privind suprafețele cultivate cu vie. Această cercetare statistică a fost
realizată în conformitate cu cerințele Eurostat (Regulamentul nr. 357/79 al Consiliului) de toate
statele membre ale UE care cultivă cel puțin 500 ha cu vită de vie. Suprafață cultivată cu vită de
vie este de 180.200 ha. Conform datelor comunicate de Institutul Național de Statistică, suprafață
cultivată cu vie pe rod, cu excepția suprafețelor cultivate cu vii în grădinile familiale, a fost de
180.000 hectare, în 2009. Numărul de exploatații agricole care au suprafețe cultivate cu vie a fost
de 894.000. Statistic, o exploatație agricolă are, în medie, 0,20 ha cu vie.
Suprafața destinată vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată (DOC) reprezintă
numai 15,1% din suprafață totală cu vie pentru vin. Suprafață cultivată cu vie pentru producerea
vinurilor din categoria “alte vinuri” (vinuri cu indicație geografică, vinuri de masă și vinuri din
struguri hibrizi) reprezintă 84,9%.
 2. Alcătuirea butucului de viță de vie

Figura nr 2.1 Alcătuirea butucului de viță de vie

2.1. Rădăcina

Rădăcina este compusă din ax și ramificații. După origine, rădăcinile sunt embrionare și
adventive.
 Rădăcinile embrionare (fig.2.2) le întâlnim în cazul vițelor înmulțite prin semințe; la
acestea, axul rădăcinii se formează din radicela embrionului provenită din sămânță și se numește
rădăcină principală (pivot).
 Rădăcinile adventive (fig.2.2) le întâlnim în cazul vițelor înmulțite vegetativ, la acestea
axul rădăcinii provine dintr-o porțiune de tulpină (butaș, marcotă) pusă la înrădăcinat; cele care
pornesc direct din aceste porțiuni se numesc rădăcinile adventive principale, din care care
pornesc rădăcinila adventive secundare și până la nivelul 8-9.
 Figura nr 2.2 Rădăcini la vița de vie, unde a – rădăcini embrionare; b – rădăcini adventive
2.2. Sistemului aerian la vița de vie

Sistemul aerian al viței de vie este alcătuit din butuc (trunchi) sau tulpină (partea
neramificată) și coroana (partea ramificată).

2.2.1 Butucul (trunchiul) sau tulpină

Tulpină reprezintă partea neramificată a sistemului aerian, prin care acesta se leagă de axul
rădăcinii sau de pivotul rădăcinii (rădăcina principală). După origine, tulpină este embrionară (la
vițele înmulțite prin semințe) și neembrionara sau exogenă (la vițele înmulțite vegetativ).

Într-o secțiune transversală prin tulpină se disting următoarele zone (fig.2.3), începând de la
exterior spre interior:
 epiderma, un țesut unistratificat cu rol de protejare a țesuturilor interne, de control al
schimbarilor de gaze și de hidroizolație
 scoarța, alcătuită din celule parenchimatice
 cilindrul central, format din țesut parenchimatic în care sunt dispuse fasciculele
conducătoare. În cazul tulpinii, acestea sunt mixte, libero-lemnoase cu lemnul dispus către
interior și liberul către exterior.
 țesutul lemnos reprezintă partea tare din corpul plantelor, fiind alcătuit în cea mai mare
parte din țesut mort; este țesutul prin care circulă seva brută.
 țesutul liberian este alcătuit în cea mai mare parte din elemente vii și prin intermediul său
circulă seva elaborată, bogată în glucide, formată din țesuturile asimilatoare.

Figura nr 2.3. Secțiune prin tulpină

2.2.2 Coroana

Ramificațiile prinse la partea superioară a tulpinii, au vârste, rol și lungimi diferite. După gradul
de lemnificare ele se pot grupa în:
- elemente uscate -de de durata cu rol de schelet sau de susținere, și elemente active sau
provizorii
- elemente verzi -provizorii, cu rol de rodire (producție) și formare a scheletului .

Brațele sunt elemente multianuale, pe care se lasă spre vârf coarde mai tinere de doi ani, care au
funcții de formare și rodire. Ele pot fi simple (neramificate) sau compuse (ramificate). În funcție
de lungime, elasticitate și vârstă, poartă denumiri convenționale (cotoare sau corcani)
Cordoanele sunt ramificații multianuale, mai lungi și mai vârstnice, pe care coardele mai tinere
de doi ani cu funcții de formare și rodire se lasă, pe toată lungimea. Numărul cordoanelor la
plantă poate fi diferit: unul singur (Sylvoz, Moser s.a.), dublu (Mesrouze s.a.) și multiplu.

2.3. Lăstarii și copilii

Lăstarii și copilii reprezintă creșteri vegetative anuale, purtătoare de frunze. În funcție de

originea acestora, ei pot fi:
 vegetativi (formați din muguri);
 generativi (obținuți din semințe).

Lăstarul la viță de vie (fig. 2.4 ), că și copilul, este alcătuit din internoduri (meritale), limitate de
noduri, asemănător coardelor. Pe lăstari se prind frunzele, mugurii, cârceii, inflorescențele și
strugurii. Culoarea de bază a lăstarilor este verde, peste care la unele soiuri se suprapune
culoarea vineție, castaniu-roșcată . Spre sfârșitul perioadei de vegetație, aceștia capătă culoarea
caracteristică soiului respectiv. Absența sau prezența perilor pufoși, lungi și lânoși, scurți și groși
sau scurți și pufoși este caracteristică de specie sau soi.
 Figura nr 2.4 Lăstarii și copilii la vița de vie
2.4. Mugurii
La viță de vie se întâlnesc muguri solitari (cu un singur con de creștere) și muguri grupați (sub un
înveliș de protecție comun), cunoscuți sub denumirea de complex mugural sau ochi.
 Figura nr. 2.5 Structura mugurelui la vița de vie

Mugurele apical (terminal) – este situat în vârful lăstarului principal și al copilului, nu se poate
vedeafiind acoprtit cu un ansamblu de frunze în diferite etape de creștere, nu ajung la maturitate
iar toamna se usucă și cad
Mugurii axilari ( laterali), sunt inserați pe lăstari, respectiv pe coarda de un an la noduri, sunt
numiți ochi, iar cei de la bază poartă numele de muguri coronari sau unghiulari.
Muguri coronari sau unghiulari (fig. 2.5) inserați la baza lăstarului sau coardei au formă
ascuțită și constituie sursa principală pentru obținerea de lăstari în plantațiile de portaltoi, atunci
cțnd se practică tăierile în cepi de 1-2 cm
Mugurele fără repaus fiziologic sau de copil, poate să pornească în vegetație fără repaus
fiziologic și dă naștere unui lăstar anticipat numit copil.
Mugurele principal și mugurele secundar din ochiul de iarnă (fig. 2.5) pornesc în vegetație
numai după repausul fiziologic de iarnă. Atunci când mugurele principal este mort pornesc în
vegetație mugurii secundari.
Mugurii terțiari (fig. 2.5) pornesc în vegetație numai dacă mugurele principal și cei doi muguri
secundari sunt morți, și bineînțeles când condițiile de mediu devin favorabile.
Mugurii dorminzi (fig. 2.5) mai puțin vizibili sau deloc, se întâlnesc pe lemnul multianual și
provin din mugurele principal al ochiului de iarnă care nu a pornit în vegetație, din mugurii
secundari sau coronari.

2.5. Organele verzi ale butucului la vița de vie

2.5.1 Frunza
Particularități morfologice. Frunză la viță de vie este alcătuită din: limb, petiol și stipele.

Limbul (fig.2.6) este alcătuit din mezofil și 5 nervuri principale, și anume: nervura mediană sau
principală; două nervuri laterale superioare și două nervuri laterale inferioare, care sunt plasate
pe nervurile inferioare, la aproximativ 1 cm de punctul pețiolar .

Figura nr 2.6. Alcătuirea frunzei la vița de vie.

Unde: A-limb; B-pețiol; C-teacă; D-nervură mediană sau principală; E-nervuri laterale
superioare; F-nervuri laterale inferioare; G-sinusuri laterale superioare; H-sinusuri laterale
inferioare; I-sinus pețiolar; Lt-lob terminal; Lls- lobi laterali superiori; Lli-lobi laterali inferiori

Figura nr 2.7 Forma frunzelor la vița de vie.

Unde: a-rotundă sau orbiculată; b-reniformă; c-cordiformă; d-cuneiformă
2.5.2 Cârceii
Cârceii se formează la nodurile lăstarilor, opus frunzelor (fig. 2.8). Pe lăstarii generativi, primele
7 - 9 noduri nu au cârcei. Dispoziția cârceilor de la acest nivel în sus poate fi continuă (la fiecare
nod), discontinuă neregulată și discontinuă regulată.

Figura nr. 2.8 Cârceii la vița de vie

Pe lăstarii vegetativi, primele noduri de la baza (1 – 4, mai rar 1 - 7) nu au cârcei, de la aceste

nivele în sus așezarea este continuă, discontinuă regulată, discontinuă neregulată (fig. 2.9).
Dispunerea cârceilor reprezintă caracter de specie

Figura 2.9. Dispunerea cârceilor pe lăstar.

Unde: A- dispunere continuă; B- dispunere uniformă; C- dispunere neuniformă

2.5.3 Inflorescența
Inflorescența se formează în mugurele de iarnă, crește și se transformă (fig. 2.10) odată cu
acesta, ea poate fi: cilindrică, conică, cilindro-conică, rămuroasă, uniaripată și biaripată.

Figura nr. 2.10 Procesul de formare a inflorescenței șa vița de vie

Inflorescența la viță de vie este un racem compus și este alcătuită din: peduncul, rahis, ramificații
de diferite ordine pe care se prind butonii florali (fig. 2.11).

Figura 2.11. Alcătuirea inflorescenței la vița de vie.

Unde: A- peduncul; B- ramificație sub formă de cârcel; C-rahis; D- ramificație de ordinal I;
E- ramificație de ordinal II; F- ramificație de ordinal III; G- acin floral;-buton flora

2.5.4 Floarea
La Vitis vinifera floarea este pe tipul 5 și este alcătuită din: pedicel, receptacul, caliciu, corola,
androceu, gineceu și două discuri nectarifere (fig. 2.12). Componentele florale sunt dispuse pe
receptacul în verticil. La înflorit, deschiderea florilor se face prin desprinderea petalelor de pe
receptacul, rămânând sudate la vârf sub formă de capișon.

Figura nr. 2.12 Floarea la vița de vie

2.5.5 Polenul

Grăunciorii de polen fertil (fig. nr 2.13) de la florile hermafrodite normale, hermafrodite

funcțional mascule și unisexuat mascule (în mediu uscat) au formă eliptică (asemănătoare cu a
bobului de grâu).
2.5.5.A Grăunciorul de polen fertil este prevăzut cu 3 deschideri în formă de brazde orientate
longitudinal de la un pol la altul, numite colpi, fiind astfel un granul tricolpate. Întrucât în
mijlocul fiecărui colp se află câte un por germinativ, polenul este tricolporat. Prin unul din aceşti
pori germinativi apare, în procesul de germinare, tubul polinic.
2.5.5.B Grăunciorul de polenul steril este lipsit de colpi şi pori germinativi. Sterilitatea
polenului la soiurile cu flori morfologic hermafrodite dar funcţional femele are la bază, alături de
lipsa porilor germinativi şi degenerarea nucleelor

Figura nr. 2.13 Imagine reprezentând grăunciori de polen fertili și sterili

2.5.6 Fructul
Fructul la vița de vie este o bacă, rezultată din ovarul florii în urmă proceselor de polenizare și
fecundare.

În secțiune baca prezintă trei zone anatomice distincte:

 Epicarpul (fig. 2.14), alcătuit dintr-un singur strat de celule mari, cu pereții externi
cutinizați și cerificați;
 Mezocarpul (fig. 2.14) este pluristratificat cu celule mari, alungite;
 Endocarpul (fig. 2.14) este uni sau bistratificat cu celule alungite tangențial care se
gelifică la maturitate;

Figura nr. 2.14. Alcătuirea fructului la vița de vie a-punct pisilar, b-facsicul de vase, c-semințe,
d-endocarp, e-mezocarp, f-retea vasculară, g-hipocarp, h-epicarp, i-pensulă, j-burelet, l-pedicel

Clasificarea strugurilor se realizează după două criterii: după formă și după mărime

După formă strugurii pot fi cilindrici, conici, cilindro-conici, aripaţi, rămuroşi sau bifurcați
(fig. 2.15). Forma strugurilor este dată de lungimea ramificaţiilor de ordinul unu care diferă
pe toată lungimea axului astfel: dacă ramificaţiile de ordinul unu au aceeaşi lungime pe tot axul
rezultă forma cilindrică, dacă ramificaţiile de ordinul unu sunt mai lungila partea dinspre
peduncul şi descresc treptat către partea terminală a axului rezultă formaconică etc
 Figura nr. 2.15 Forma strugurilor
a-cilindrică, b-conică, c-cilindro-conică, d-aripat, e-rămuros, f-bifurcate

După mărime strugurii se pot clasifica după lungimea axului şi după greutate.

 După lungimea axului strugurii pot fi:

 foarte scurţi (când au sub 11 cm lungime)
 scurţi (11-16 cm);
 mijlocii (16-21 cm);
 lungi (21-26 cm)
 foarte lungi (când lungimea lordepăşeşte 26 cm).

2.5.7 Bobul
Bobul de strugure (baca) ia naştere din ovar. Ea este prinsă de burelet prin intermediul unui
fascicul de vase liberiene şi lemnoase, iar la desprinderea bacei de burelet rămâne o „pensulă”
din fascicul.

Clasificarea boabelor
Forma boabelor diferă în funcţie de soi şi este dată de raportul dintre lungime şi grosime.a
Astfel boabele pot fi:
 discoidale (Băbească neagră),
 sferice (Chasselas doré),
 elipsoidale (unele biotipuri de Muscat de Hamburg),
 ovoidale (Coarnă neagră),
 invers-ovoidale (Muscat de Alexandria),
 cilindrice (Afuz Ali),
 arcuite
 Figura nr.2.16 Forma bacelor:
a-discoidală; b-sferică; c-elipsoidală; d-ovoidală; e- invers ovoidală; f-cilindrică; g-arcuită

Culoarea pieliței se apreciază și este tipică la coacere deplină, și poate fi:

 galbenă - verzuie (Gros Sauvignon),
 galbenă - brumată (Furmint, Grasă de Cotnari),
 galbenă - aurie (Riesling italian),
 galbenă - roză (Aligoté), roz (Traminer roz),
 roz - gri (Pinot gris), roșie (Coarna roșie),
 neagră - gri (Negru moale),
 neagră (Negru vârtos),
 neagră - violacee (Oporto).

2.5.8 Sămânța
Alcătuirea seminței.
Sămânța este alcătuită din corpul seminței și rostru sau cioc. Corpul seminței prezintă o față
ventrală lățită și o parte dorsală, mai mult sau mai puțin bombată (fig. 3.1). Pe partea ventrală se
află rafeul (proeminentă longitudinală care desparte sămânța în două). De o parte și de altă a
rafeului se află două adâncituri, care poartă denumirea de fosete (fig. 3.1). În prelungirea
rafeului, opus rostrului, se găsește un șanț care brăzdează vârful seminței numit silon (fig. 3.1).
Partea dorsală prezintă (în treimea superioară sau către mijlocul seminței) o mică adâncitura
numită salaza, ea reprezentând locul de pătrundere a fascicolului de vase libero-lemnoase (fig.
3.1).
 Figura nr. 3.1 Alcătuirea corpul seminței la vița de vie
Formă semințelor este definită de raportul dintre mărimea corpului și rostrului, excluzând
rostrul, semințele sunt:
 rotunde și bombate (Chardonnay, Merlot),
 ovoide (Traminer roz, Mușcat de Hamburg),
 tronconic - turtite (Coarnă neagră),
 conic - alungite (Orlovi nogti).

3. Sortimentul de soiuri

Pentru obținerea producției mari și de calitate, sortimentul de soiuri trebuie ales cu multă
chibzuiala. Soiul deține rolul hotărâtor în toate condițiile. Pentru o bună reușită și o înaltă
eficiență a culturii de vița de vie, alegerea corectă a soiurilor de face în funcție de condițiile
concrete de climă și sol.

3.1. SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ

3.1.1. Particularitați generale

 În perioada de vegetație, au cerințe superioare față de temperatură și lumină, impun

cultivarea lor în zonele din sudul țării, îndeosebi a soiurilor cu maturare timpurie si târzie.
 Sunt soiuri cu vigoare mare, prezintă creșteri anuale puternice. Datorită acestei însușiri,
producțiile sunt de 2-3 ori mai mare decât la soiurile de struguri pentru vin.
 Pretind soluri cu fertilitate ridicată, astfel permit utilizarea cu eficiență sporită a
fertilizării
și irigării.

3.1.2 Soiuri cu coacere extratimpurie și timpurie

Soiurile extratimpurii se deosebesc în primul rând prin timpurietatea maturării strugurilor și

în al doilea rând prin alte performanțe precum producția, calitatea strugurilor și rezistența. Pot fi
atacate de păsări și viespi, dar scapă de atacul de putregai, favorizat de ploile de toamnă.
Dintre tipurile de soiuri cu coacere extratimpuri și timpurie obținute în țara noastră amintim:
Muscat timpuriu de București (obținut la Catedra de viticultură din București), Timpuriu de
Pietroasa (creat la S.C.V. Pietroasa), Augusta (obținut la I.A.N.B. București) , Victoria (obținut
la I.C.H.V. Băneasa-București) și Timpuriu de Cluj (creat la S.C.P.P Cluj).

3.1.3 Soiuri cu coacere mijlocie

Sunt cele mai răspândite soiuri, predomină în sortiment și asigură cele mai mari cantități de
struguri pentru consum în stare proaspătă. Nu au producție mare iar unele au o slabă rezistență la
putregaiul cenușiu. Comparativ cu soiurile extratimpurii și timpurii, acestea acumulează cantități
mai mari de zaharuri, în prezența unei acidități normale, au miezul de consistență mijlocie și un
indice de randament apropiat de cel al soiurilor pentru vin.
Dintre tipurile de soiuri cu coacere mijlocie obținute în țara noastră amintim : Azur (obținut la
I.C.H.V. București), Istrița (create la D.C.V.V. Pietroasa), Napoca ( obținut la S.C.P.P. Cluj),
Paula (creat la S.C.V.V. Iași), Gelu (obținut la S.C.V.V. Iași), Milcov (creat la S.C.V. Odobești),
Chasselas de Băneasa ( obținut la I.A.N.B. București), Splendid ( obținut la S.C.P.P. Cluj ),
Silvania (obținut la S.C.V. Miniș), Someșan (obținut la S.C.P.P. Cluj), Transilvania (creat la
S.C.P.P. Cluj).

3.1.4. Soiuri cu coacere târzie

Aceste soiuri reprezintă cca 30% din sortimentul de struguri pentru masă, asigurând
consumul de struguri în ultima perioadă și fiind sursa de bază pentru păstrarea peste iarnă. Sunt
soiuri viguroase, cu producții foarte mari, peste 20t/ha, au un deosebit aspect comercial, struguri
mari și foarte mari, cu bobul de dimensiuni mari și miez cărnos-crocant.
Unul dintre soiurile cu coacere târzie obținut în țara noastră este Coarnă neagră selecționată
(creat la I.C.H.V. Băneasa-București).

3.2. SOIURI APIRENE PENTRU STAFIDE

3.2.1 Particularități generale

Se caracterizează prin absența totală sau parțială a semințelor, cele cu bobul mic (0,5-0,6 g)
sunt specifice pentru prepararea stafidelor iar cele cu bobul mare (2-4 g) se consumă în stare
proaspătă. Strugurii tuturor soiurilor apiriene se pretează pentru indrustrializare ( gemuri,
dulcețuri, compoturi). Aceste soiuri au un consum mai limitat în țara noastră, comparativ cu
soiurile tipice de struguri pentru masă.
Dintre soiurile apirene pentru stafide obținute în țara noastră amintim: Centenar Pietroasa
( obținut la S.C.V. Pietroasa), Otilia (creat la S.C.V. Pietroasa), Călina (creat S.C.V. Drăgășani).

3.3. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN

3.3.1. Particularități generale

 Aceste soiuri au cerințe reduse față de căldură, lumină, umiditate și nutriție;

 Prezintă rezistențe biologice superioare: sunt rezistente la secetă, se pot cultiva și fără
irigare, au o rezistență bună la ger permițând extinderea culturii neprotejate la soiurile pentru vin
și rezistența boabelor la fisurare se datorează miezului suculent;
 Pentru soiurile de mare producție se folosesc portaltoi de mare vigoare și cu perioadă
îndelungată de vegetație ( Rupestris du Lot, Kober 5 BB) iar pentru soiurile de calitate se
folosesc portaltoi cu vigoare mică ( Selecția Oppenheim 4, Chasselas x Berlandieri 41 B);
 Strugurii sunt mai mici, cu boabe dese în ciorchine, miez zemos, pielița este mai groasă și
mai puțin elastică.

3.3.2 Soiuri pentru vinuri albe de consum curent

Majoritatea soiurilor din această grupă sunt creditate cu producții medii de peste 15 t/ha. Pentru a
valorifica potențialul ridicat de producție, aceste soiuri trebuie sa fie plantate pe soluri fertile (cu
2-3% humus) ca și pe nisipuri nivelate, fertilizare și irigate. Caracteristicile mustului și condițiile
climatice diferite permit folosirea soiurilor pentru vinuri de consum curent și pentru alte direcții
de producție: prepararea sucurilor din struguri ( Aligote) a vinurilor spumante ( Iordană, Fetească
regală, Băbească gri), a distilatelor învechite ( Plăvaie, Zghihară, St. Emilion).
Dintre soiurile pentru vinuri albe de consum curent obținute în țara noastră amintim:Golia
(obținut la S.C.V.V. Iași), Crâmpoșie selecționată ( obținut la S.C.V. Drăgășani), Unirea
(obținută la S.C.V. Iași), Fetească regală ( creat în comuna Daneș, jud Mureș) Raluca ( creat la
S.C.V. Iași)
Băbească gri ( obținut S.C.V. Odobești).

3.3.3. Soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară

Soiurile din acest grup au aptitudini de creștere diferite, începând de la cel cu vigoare slabă
(Traminer roz), la cele cu vigoare mijlocie (Riesling italian), până la cele viguroase (Fetească
albă). O parte din soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară beneficiază de arome specifice
(Petit Sauvignon, Gros Sauvignon,Traminer roz, Muscadelle, Chardonnay, etc.
Dintre soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară obținute la noi în țară amintim: Ozana
(obținut la S.C.V. Iași), Aromat de Iași (obținut de S.C.V Iasi), Alb aromat (obținut la S.C.V.V.
Pietroasa), Vilarom (obținut la SCDVV Drăgășani), Blasius (creat la S.C.V. Blaj), Furmint de
Miniș (obținut la S.C.V. Miniș).

3.3.4 Soiuri pentru vinuri roșii de consum

Dintre soiurile pentru vinuri roșii de consum, trebuie menționat că, in ani favorabili, soiurile
Băbească neagră și Cadarcă și îndeosebi clonii acestor soiuri permit obținerea de vinuri roșii de
calitate superioară.
Dintre soiurile pentru vinuri roșii de consum obținute la noi în țară amintim: Arcaș (obținut la
I.A.S. Huși), Balada (creat la S.C.V. Odobești), Novac ( obținut la S.C.V. Drăgașani), Amurg
(obținut la S.C.V. Blaj)

3.3.5 Soiuri pentru vinuri roșii de calitate superioară

În general, soiurile pentru vinuri roșii de calitate superioară conțin o cantitate mai mare de
compuși fenolici, care asigură obținerea constantă a unor vinuri normal colorate.
Unele din aceste soiuri sunt originare din Franța : Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon. Iar
cele obținute la noi în țară sunt : Negru de Drăgășani (obținut la S.C.V. Drăgășani), Alutus
( obținut la SCDVV Drăgășani), Mamaia (creat la S.C.V Murfatlar), Olivia (creat la ICDVV
Valea Călugărească), Negru aromat (obținut la I.C.V.V. Valea Călugărească).

3.3.6 Soiuri pentru vinuri aromate

Datorită concentrațiilor mari de zaharuri în must, aceste soiuri sunt destinate producerii de vinuri
aromate cu zahăr rezidual (care rămâne in vin), mult apreciate de condumatori.
Dintre soiurile pentru vinuri aromate amintim: Muscat Ottonel ( singurul vin cu aromă de
“muscat”, cultivat pe scară largă în Transilvania și Moldova, regiuni cu climat mai răcoros, care
provine degradarea aromei de către secetă și căldura verii), Tămâioasă românească, Busuioacă
de Bohotin, (fac parte din același grup de soiuri (sortogrup) ).

Bibliografie

1. Bernaz Gh., Editura M.A.S.T. 2007, Cultura viței de vie: lucrările de înființare și
întreținere a unei plantații de viță de vie de dimensiuni familiale. (accesat la 20.02.2023)

2. Ș.l.dr.ing.VIDICAN IULIANA TEODORA – VITICULTURĂ , suport de curs (accesat

la 20.02.2023)

3. Conf.dr. Domuța Cristian - VITICULTURĂ, suport de curs, (accesat la 20.02.2023)

4. Mustea M., 2004 – Viticultură, bazele biologice, înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor

tinere de vii roditoare. Editura „Ion Ionescu de la Brad“ Iaşi, (accesat la 20.02.2023)