Igiena instituțiilor medico-sanitare publice.

Exigențele igenice față de sistematizarea

unităților și secțiilor specializate a spitalelor.
Profilaxia infecțiilor nosocomiale.
IAAM
 PLANUL LECȚIEI
1. Importanţa cunoaşterii igienei spitalelor de
către asistentul medical.
2. Factorii ce influenţează crearea condiţiilor
igienice în spitale.
3. Caracteristica igienică a sistemelor de
construcţie a spitalelor.
4.Cerinţele către salubrizarea sanitar-tehnică a
spitalelor.
5. Profilaxia maladiilor nozocomiale.
 INSTITUŢIILE CURATIVO-PROFILACTICE SE
CLASIFICĂ ÎN:
Instituţiile de ajutor medical urgent
instituţii de cercetări ştiinţific
în domeniul sănătății publice
Ambulatoriile, Sanatoriile

Policlinicile, Dispanserele, CMF staţiile de dezinfecţie şi profilaxie

Maternitățile centrele de sănătate publică

Spitalele
Instituţiile
sanitare – profilactice
Curative propriu-zise
 Mixt Decentralizat
Centralizat Oncol
SCR Toma Ciorbă

SISTEME DE CONSTRUCŢIE A SPITALELOR

Centralizat: Spitalul Clinic Republican
”Timofei Moșneaga”
Decentralizat: Spitalul Clinic de Boli
Infecţioase "Toma Ciorbă" Chişinău
 SPITALUL ÎNDEPLINEŞTE
URMĂTOARELE FUNCŢII:

▪ diagnostic
▪ profilaxie
▪ curativă
▪ de reabilitare
▪ propagarea sanitară
▪ pregătirea, perfecţionarea cadrelor medi
cale.
SUCCESUL TRATAMENTULUI DEPINDE
DE MULŢI FACTORI, CONDIȚII IGIENICE OPTIME:

- îngrijirea bună,
- salon luminos, curat, cald
- linişte
- insolaţie, ventilaţie suficientă
- pat comod fucţional
- alimentaţie raţională
- curăţenia corpului
- lengerie de corp, pat
- plimbări la aer curat
- condiţii pentru a asigura un somn adînc
LA BAZA PROFILAXIEI INFECŢIILOR
ITRASPITALICEŞTI STAU:
➢ planificarea
➢ construcţia
➢ amenajarea corectă a tuturor încăperilor
➢ igiena încăperilor
ÎN SPITALE SUNT NECESARE CONDIŢII FAVORABILE
PENTRU MUNCA PERSONALULUI MEDICAL CARE SUNT
SUPUŞI FACTORILOR NOCIVI PROFESIONALI:

➢ încordarea neuropsihică
➢ serviciile de noapte
➢ încordarea muşchilor
➢ agenţii fizici, chimici, biologici - (în cabinetele radi
ologice, de fizioterapie, de chimioterapie, lucrul în b
arocamere, diverse investigaţii de laborator cu micro
scoape electronice, surse de radiaţie ionizantă).
CONDIŢIILE IGIENICE EXEMPLARE TREBUIE SĂ
CONSOLIDEZE

➢ sistemul de planificare
➢ construcţie
➢ particularităţile solului
➢ sistematizarea interioară
➢ gradul de salubrizare sanitaro-tehnică
 UN SPITAL DE TIP GENERAL INCLUDE:
•secţia internare
•staţionar cu diverse secţii
•secţii de diagnostic şi tratament
•diagnostic funcţional, radiodiagnostic
•fizioterapie
•gimnastică curativă
•secţie de anatomie patologică
•servicii auxiliare (bloc alimentar, spălătorie,
secţie de dezinfecţie, secţie centralizată de
sterilizare, ateliere pentru prepararea tehnicii
medicale, depozite, garaj, serviciul administrativ, cancela
ria, cabinet medical – şef etc.)
 ZONAREA SECTORULUI SPITALULUI:

❖zona blocurilor spitalului

❖zona policlinicii (laborator, farmacie)
❖ zona clădirii de gospodărie
Cerințe igienice către terenului de construcție a
unui spital:
➢ la distanţă de zgomot,sursele de poluare, piaţă, cimitir, aeroport,
străzi aglomerate
➢ un teren ridicat, înclinat puţin, aproape de zonele verzi, lacuri
➢ posibilitatea de a fi conectat cu reţelile de apă, termoficare, canal
izare, reţelile electrice, telefon
➢ Suprafaţa lotului va depinde de destinaţia spitalului, numărul de
paturi şi sistemul de construcţie
 SITEMUL CENTRALIZAT DE CONSTRUCŢIE
A SPITALULUI
Avantaje
➢Se folosesc raţional căile subterane
➢Devin comode comunicaţiile interne
➢Apare posibilitatea de amenajare raţională a interiorului și exteri
orului clădirii și a teritoriului adiacent
➢Devine mai ieftină construcţia si exploatarea blocurilor
(inclusiv instalaţiile tehnico-sanitare)
➢Se poate de efectuat construcţia în locurile cu densitate sporită d
e construcţie şi deficit de teren
➢ Se accelerează acordarea asistenţei medicale
a)consultative
b)specializate
 SITEMUL CENTRALIZAT DE CONSTRUCŢIE A
SPITALULUI
Dezavantaje
➢ Aglomeraţie de vizitatori
➢ Diverse stări emotive a pacienţilor
➢ Zgomot verbal sporit
➢ Nivel de zgomt majorat la exploatarea secţiilor funcţionale şi a
utilajului sanitar - tehnic
➢ Pericol sporit de răspîndire a infecţiilor nozocomiale
➢ Insuficienţă (defecit) de teren pentru 1 pat (bolnav)
➢ Devine deficilă utilizarea terenului de livadă (parc, zonă
înverzită)
➢ Este deficilă orientarea optimală a saloanelor în clădire
➢ Devine complicată construcţia în zone seismice
SITEMUL DECENTRALIZAT DE
CONSTRUCŢIE A SPITALULUI

Avantaje
➢ Asigură o bună izolare
➢ Poate fi raţional utilizat factorul natural de înverzire
- microclima
➢ Asigură condiţii benefice de linişte
➢ Poate fi realizată a orientare optimală
➢ Este raţională construcţia în zone seismice
 SITEMUL DECENTRALIZAT DE
CONSTRUCŢIE A SPITALULUI
Dezavantaje
➢ Apare dublajul încăperilor auxiliare cît şi a utilajului p
ersonalului
➢ Devine dificilă transportarea hrănii
➢ Se majorează suprafaţa sectorului (terenului) spitalulu
i
➢ Devine costisitoare amenajarea terenului şi in primul p
lan comunicaţiile subterane
➢ Sunt costisitoare cheltuielile în construcţie şi exploatar
e
 Regimul sanitar igienic în spitale.
Profilaxia infecţiilor intraspitaliceşti
• Infecție nosocomială, sau infecție intraspital
icească sau infecție asociată ale asitenței med
icale este acea infecție care nu este prezentă s
au care nu se află în perioada de incubație în
momentul în care pacientul s-a internat în spit
al și se supraadaugă bolii pentru care pacient
ul s-a internat.
➢Infecțiile nosocomiale pot să fie în legătură cu defi
ciențe de igienă, sterilizare, manevre sau îngrijiri m
edicale.
➢Acest tip de infecție se produce într-un spital, fie în
tre pacienți de boli diferite care ajung în contact un
ii cu alții, fie de la bolnavi sau purtători proveniți d
in rândul personalului de îngrijire.
➢De obicei această infecție este post-operatorie.
Importanța infecțiilor nozocomiale
• Epidemiologică:
- Apariția de epidemii în unitățile medicale
• Clinică:
- Complică boala de bază
- Determină evolutivitatea bolii de bază
- Sechele
- Decese
• Economică
- Costuri pentru tratament suplimnetare
- Durata de spitalizare mai mare
 Prevenirea transmiterii agenţilor infecţioşi în
condiţii de spital se bazează pe următoarele elemente
principale:
➢ respectarea igienei spitaliceşti şi a personalului medical
➢ identificarea practicilor cu risc sporit
➢ instruirea angajaţilor privind aplicarea precauţiunilor standard
-universale
➢ consilierea şi testarea
➢ vaccinarea şi tratarea persoanelor cu risc
➢ monitorizarea riscurilor şi direcţionarea intervenţiilor de preve
nire în baza pericolului specific existent
➢ implementarea programelor de securitate a injecţiilor
➢ asigurarea securităţii transfuziilor de sânge şi derivatelor lui
➢ asigurarea dezinfecţiei şi sterilizării instrumentarului medical
➢ planificarea şi utilizarea dispozitivelor medicale inofensive
➢ neutralizarea deşeurilor medicale
➢În literatura de specialitate infecţia chirurgicală poat
e fi întâlnită sub diferiţi termeni:
➢„infecţia postchirurgicală”, „infecţia chirurgicală
de plagă”, „infecţia septico-purulentă”, „infecţia supu
rativă”.
➢În occident pentru desemnarea infecţiei chirurgicale
mai frecvent se utilizează termenul „infecţia în regi
unea intervenţiei chirurgicale”.
 Frecvenţa infecţiilor chirurgicale în
mare măsură depinde de:
➢profilul instituţiei
➢de tipul operaţiei
➢apartenenţa pacientului la grupele de risc
➢calitatea depistării, înregistrării şi evidenţei, cât
şi de prezenţa studiilor speciale în acest domeniu
 Clasificarea plăgilor conform gradului de
contaminare:
➢ plăgi curate (plăgi în urma inciziei chirurgicale, necontaminate
, tractul respirator, tractul gastro-intestinal, tractul urinar şi cav
itatea bucală nu sunt implicate);
➢ plăgi condiţionat curate (plăgi chirurgicale cu penetraţie în căil
e respiratorii, tractul digestiv, căile urinare, sau în cavitatea buc
ală, în lipsa contaminării neobişnuite);
➢ plăgi contaminate (plăgi chirurgicale cu încălcare serioasă a re
gimului de sterilitate în timpul operaţiei, sau în cazul scurgerii
conţinutului din tractul gastro-intestinal, plăgile posttraumatice
deschise, supuraţia);
➢ plăgi infectate (plăgi chirurgicale, contaminate masiv în timpul
operaţiei, plăgi deschise, contaminate masiv până la operaţie, p
lăgi cronice, puroi în plagă, perforaţia organelor cavitale).
 Infecţia chirurgicală de plagă superficială
➢ Infecţia apare nu mai târziu de 30 de zile după operaţie şi atrage în
proces numai învelişul cutanat şi ţesutul subcutanat în regiunea inci
ziei. La pacienţi se înscriu cel puţin una din următoarele:
➢ Secreţii purulente din incizie, sau dren suprafaţial cu confirmare de
laborator, sau fără asemenea confirmare.
➢ Izolarea microorganismelor din lichid sau ţesut, prelevate prin meto
de aseptice din zona plăgii de suprafaţă.
➢ Manifestă cel puţin unul din următoarele semne sau simptome ale i
nfecţiei: durere sau senzaţie dureroasă (dolor), tumofiere limitată (t
umor), hiperemie (rubor), febră locală sau febră generală (în cazul
când nu este prezentă altă cauză) (calor), leucocitoză, accelerarea vi
tezei de sedimentare a eritrocitelor (funcția liza), indicarea antibioti
celor fără o altă cauză, sau deschiderea deliberată a plăgii de către c
hirurg.
➢ Diagnosticul infecţiei chirurgicale de plagă superficială este stabilit
de medicul chirurg sau de medicul curant.
 Infecţia chirurgicală de plagă profundă
• infecţia apare nu mai târziu de 30 de zile după operaţie î
n lipsa implantelor, sau nu mai târziu de un an de zile la
prezenţa implantelor (valvulă cardiacă, biotransplante, in
imă artificială, proteză de şold) în locul operaţiei şi sunt t
oate temeiurile de a socoti, că infecţia este legată de oper
aţia dată, în infecţie sunt antrenate şi ţesuturile mai profu
nde (de exemplu stratul fascial sau cel muscular) în regi
unea inciziei.
 continuare
1. secreţii purulente din adâncimea inciziei, însă nu din org
an sau cavitate.
2. divergenţa spontană a plăgii sau deschiderea deliberată
de către chirurg, când pacientul prezintă cel puţin unul din
următoarele semne sau simptome ale infecţiei: febră (>38º
c), durere locală sau senzaţii dureroase, chiar şi în cazul re
zultatelor bacteriologice negative.
3. la examinarea directă, în timpul operaţiei repetate, la exa
minarea histopatologică sau imagistică este depistat un ab
ces sau alte semne de infecţie în zona inciziei profunde.
4. diagnosticul de infecţie chirurgicală profundă este stabilit
de chirurg sau medicul curant.
Factori de risc perntru infecțiile nosocomiale asociaţi cu
pacientul

➢ vârsta
➢ alimentația
➢ diabetul
➢ fumatul
➢ obezitatea
➢ infecţiile concomitente de altă localizare
➢ colonizarea cu microorganisme
➢ imunodepresia semnificativă, pronunţată
➢ durata spitalizării preoperatorii
➢ operaţia
 Factorii de risc asociaţi cu practica chirurgicală
➢ • tehnica chirurgului
➢ • insuficienţa hemostazei
➢ • obliteraţia insuficientă a spaţiului mort
➢ • traumatizarea excesivă a ţesutului
➢ • calitatea prelucrării mâinilor chirurgului
➢ • hipoxia intraoperaţională
➢ • hipotermia intraoperaţională
➢ • bărbieritul înainte de operaţie
➢ • pregătirea câmpului de operaţie
➢ • durata operaţiei
➢ • ventilarea sălii de operaţie
➢ • sterilizarea neadecvată a instrumentarului
➢ • prezenţa corpurilor străine în zona intervenţiei chirurgicale
➢ • drenajurile chirurgicale
➢ • gradul de contaminare a plăgii
 Factori ce ţin de perioada postoperatorie

➢îngrijirea plăgii chirurgicale

➢calitatea procedurilor postoperatorii
➢tehnica, calitatea, frecvenţa pansamentelor
➢comportamentul igienic al personalului medical
➢comportamentul igienic al pacientului
➢calitatea regimului antiepidemic în saloane şi în
sala de pansament
 Infecțiile respiratorii

• Pneumoniile nosocomiale
în 20,8-45,0% se asociază cu secţiile de
terapie intensivă şi reanimare .
Factorii de risc, dependenţi de starea organis
mului–gazdă:
• vârsta (copii nou-născuţi şi persoanele de vâr
stă înaintată);
• gravitatea bolii de bază;
• conştiinţă înhibată sau absenţa ei;
• situaţii nevrologice (pareza tusei sau a înghiţit
ului);
• imunodificitatea organismului;
• infecţiile virale respiratorii;
• boli cronice ale sistemului bronhopulmonar
Factorii de risc, dependenţi de mediul spitalicesc:
• aflarea pacientului în secţiile de terapie intensivă şi reani
mare;
• utilizarea neraţională a antibioticelor;
• prelucrarea necalitativă a mâinilor;
• curăţarea şi dezinfecţia insuficientă a utilajului pentru resp
iraţie artificială şi a mijloacelor de îngrijire a pacientului (utili
zarea repetată a cateterelor pentru respiraţie, păstrarea lor
lângă patul bolnavului în soluţie fiziologică, folosirea vaselo
r voluminoase pentru păstrarea soluţiei fiziologice şi antise
pticilor, precum şi pentru păstrarea soluţiei fiziologice pentr
u utilizare în aspiraţia căilor respiratorii, acumularea conde
nsatului în circuitul de respiraţie, folosirea utilajului pentru r
espiraţie artificială construcţiă cărora nu permite prelucrare
a adecvată a aparatului).
Factorii, ce înlesnesc procesul de aspiraţ
ie a microorganismelor
• ventilaţia artificială a plămânilor;
• traheostomia;
• bronhoscopia repetată;
• folosirea sondelor nazo- şi orogastrale;
• aflarea permanentă a pacientului în poziţie ori
zontală;
• starea de comă;
• aspiraţia lichidului pe deasupra manşetei tub
ului de respiraţie;
• aspiraţia lichidului amniotic de nou-născuţi.
Vă mulțumesc pentru atenție!