LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 238

ediție specială, 2023

CZU: 343.34

EVOLUȚIA ISTORICĂ A INFRACȚIUNII DE DEZORDINI ÎN MASĂ

HISTORICAL DEVELOPMENT OF THE CRIME OF MASS DISORDER

Ana-Maria CHEPESTRU,
doctorandă, Academia „Ştefan cel Mare” a MAI,
ofițer principal al Direcției politici în domeniul ordinii
și securității publice, combaterii criminalității a MAI
ORCID: 0000-0002-2988-8440

Rezumat
Securitatea națională și ordinea publică este o prioritate pentru fiecare stat, or în contextul actual aceasta
necesită o atenție sporită din partea organelor de drept. Sistemul de drept al Republicii Moldova progresează
într-un mod accentuat, iar o importanță primordială i se acordă domeniului securității naționale și ordinii de
drept a statului. La sorgintea oricărei valori sociale se află anumite circumstanțe și împrejurări care înglobează
întreaga evoluție a acesteia. Studierea originii infracțiunii de dezordini în masă va asigura realizarea unei incur-
siuni în spațiul și timpul istoric, în scopul evidențierii celor mai marcante evenimente care s-au manifestat prin
acțiuni de dezordini în masă.
Cuvinte-cheie: sorginte, evoluție, ordine de drept, securitate națională, dezordini în masă.

Summary
National security and public order is a priority for every state, but in the current context it requires incre-
ased attention from law enforcement agencies.
The legal system of the Republic of Moldova is progressing in a marked way, and primary importance is
given to the field of national security and the legal order of the state. At the base of any social value are certain cir-
cumstances that encompass its entire evolution. The study of the origins of the crime of mass disorder will provide
a foray into historical space and time in order to highlight the most significant events that manifested themselves
in actions of mass disorder.
Keywords: source, evolution, law and order, national security, mass disorder.

Introducere. Securitatea publică este o categorie socială complicată, pentru care nici până
în prezent nu a fost elaborată o concepție unică. Prin securitate publică se înțelege un sistem de
reguli care asigură ocrotirea celor mai importante valori ale persoanei, valori materiale și spiritu-
ale ale societății, autoritatea puterii oficiale, precum și suveranitatea și inviolabilitatea teritorială
a țării. Ordinea publică reprezintă un sistem de reguli de conviețuire socială, funcționarea nor-
mală a organelor de stat sau obștești, precum și relațiile sociale dintre cetățeni în toate domeniile
activității sociale, acceptate de societate [3, p. 35].
Actualmente, ordinea și securitatea publică este o valoare socială destul de vulnerabilă în
fața conjuncturii mondiale. Analizând contextul internațional și național cu privire la subiectul
abordat, se remarcă că încă din trecut acestei valori i-a fost acordată o atenție specială din partea
organelor de drept. În trecut, societățile s-au confruntat cu stări antagoniste în formele lor incipi-
ente și tranzitorii, iar față de aceste acte prejudiciabile se aplicau diferite tipuri de pedepse. Din
retrospectiva istorică, se menționează că în timpurile străvechi, dezordinile în masă se manifestau
sub formă de războaie, invazii, revolte, răscoale, bătălii. Acestea erau generate de conflictualitatea
apărută între diverse popoare sau chiar în cadrul unei colectivități. Este de menționat că acțiunile
violente nu sunt și nici nu au fost binevenite într-o societate, deoarece relațiile sociale instabile și
tensionate provoacă stări de panică, instabilitate și anxietate, fapt ce poate genera un haos social.

LAW AND LIFE Scientific-practical publication

special edition, 2023
239 Publicaţie ştiinţifico-practică LEGEA ŞI VIAŢA
ediție specială, 2023

Scopul studiului constă în realizarea unei cercetări ample şi multilaterale a spectrului cronologic
cu privire la infracţiunea de dezordini în masă, în special determinarea originii acestei fapte ilicite.
Metode şi materiale aplicate. În calitate de metode de cercetare au fost utilizate: 1) meto-
da logică, bazată pe analiza inductivă şi deductivă, generalizare şi specificare a problematicii abor-
date; 2) metoda istorică, utilizată în scopul realizării studiului evoluţiei acțiunilor de dezordini în
masă. Totodată, se comunică că baza științifică a cercetării o constituie doctrina și informațiile din
mediul online, care se referă exclusiv la dezordinile în masă sub aspect istoric.
Rezultate obținute și discuții. Printre primele ciocniri atestate istoric în spațiul autohton,
se evidențiază războaiele daco-romane din anii 101-102 și anii 105-106, în timpul domniei împă-
ratului Traian. În anul 117, după moartea lui Traian, dacii s-au revoltat de nenumărate ori, cauzele
acestor tulburări fiind de tip social, și anume legate de măsurile severe impuse de către Traian.
În această perioadă, autohtonii se considerau blocați într-un perimetru izolat și viciat, iar împă-
ratul Traian le-a impus un cens dificil în calitate de pedeapsă pentru faptul că nu se lăsau bătuți și
rezistau tuturor tipurilor de presiune. În timpul acestor lupte, a fost omorât guvernatorul Gaius
Iulius Quadratus Bassus, noul împărat devenind Hadrian. Pentru a întrerupe luptele și a pune în
dificultate escaladarea dacilor, au avut loc mai multe răscoale. Cea mai îndelungată și intensă răs-
coală s-a desfășurat între anii 166-174, fiind amenințată inclusiv capitala provinciei romane Da-
cia – Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Răscoalele au fost stopate de către împăratul Marcus Aurelius
Commodus Antonius care a intervenit personal în Dacia și a înfrânt dacii liberi. Între anii 180-184,
dacii liberi atacau cu regularitate provinciile romane, deoarece noul împărat Commodus Antonius
nu și-a onorat angajamentele de ordin financiar față de aceștia, iar între anii 213-214 au avut loc
revolte din cauza Edictului Constituția Antoniniana, numit și Edictul de Caracalla, care la data
promulgării acorda cetățenia romană oricărui om liber al Imperiului ce nu o dobândise încă [10].
Reieșind din analiza etnogenezei, se constată că geto-dacii, care erau succesorii dacilor și
romanilor, sunt practic cei mai vechi strămoși ai așezării geografice a Republicii Moldova. Încă de
pe atunci, în colectivități se evidenția spiritul patriotic și se opta pentru independență. Un eveni-
ment important în perioada epocii medievale s-a produs în anul 395, atunci când Imperiul Roman
a fost divizat în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit. Imperiul care a reușit să se
mențină și să reziste invaziilor popoarelor migratoare a fost cel de Răsărit, iar cel de Apus a căzut
în anul 476. Cu toate că Imperiul Roman de Răsărit a fost atacat frecvent de forțe ce aveau drept
scop să cucerească întreaga lume, acesta a rezistat încă timp de 1000 ani, însă în anul 1453 a fost
cucerit de către Imperiul Otoman.
O perioadă istorică victorioasă s-a remarcat în intervalul anilor 1457-1504, și anume în
timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În acest răstimp a fost observată o ascensiune în echilibrarea
domeniilor politice și sociale. Corelând perioada vizată cu subiectul studiului, se menționează că
pe perioada domniei lui Ștefan cel Mare au fost duse circa 40 de războaie, o bună parte din ele fiind
soldate cu victorii (de exemplu, bătălia de la Baia din anul 1467, bătălia de la Vaslui din anul 1475,
bătălia de la Codrii Cosminului din anul 1497 etc.). În perioada vizată, Ţara Moldovei s-a afirmat
pe plan internaţional ca fiind una dintre cele mai viguroase puteri în spaţiul Europei Centrale şi
de Sud-Est.
Un alt eveniment istoric marcant a fost anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, în anul 1812.
Astfel, în urma războiului ruso-turc din anii 1806-1812, câștigat de către Imperiul Țarist, rușii
cereau anexarea ambelor țări românești (Țara Românească și Moldova). Doar iminența atacului
lui Napoleon a făcut ca pretențiile rusești să se reducă treptat și să se limiteze la ținuturile turcești
dintre Nistru și Prut (Basarabia pe hărțile europene).
Mai târziu, în anul 1918, a avut loc unirea Basarabiei cu România, stare care a durat timp de
22 de ani. Urmare încheierii Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care Germania
nazistă și Uniunea Sovietică au împărțit sferele de influență teritorială în Europa Răsăriteană, la
26 iunie 1940 România a primit un ultimatum de la guvernul Sovietic, prin care solicita cedarea

Научно-практическое издание ЗАКОН И ЖИЗНЬ

специальный выпуск, 2023 г.
LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 240
ediție specială, 2023

Basarabiei către Uniunea Sovietică. Basarabia a fost ocupată abuziv de către armata roșie în timp
de 48 de ore, administrația și armata română retrăgându-se, într-un mod haotic, la vest de râul
Prut [8]. Ulterior, ocupația sovietică și existența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a du-
rat aproape 50 de ani (1940-1941, 1944-1991), și anume până la momentul loviturii de stat de la
Moscova din august 1991, când superiorii din Comandamentul de sud-vest au încercat să impună
starea de urgență în Moldova, dar au fost învinși de către Guvernul moldovenesc.
După eșuarea loviturii de stat de la Moscova, la 27 august 1991, Moldova și-a declarat
independența, iar în octombrie, R. Moldova a început să-și organizeze forțele armate. Uniunea
Sovietică s-a destrămat rapid, iar Republica Moldova nu se putea baza decât pe forțele sale, pen-
tru a putea preveni escaladarea violențelor din Republica Nistreană și restul țării. În anul 1992,
flacăra violenței s-a reaprins din nou în Transnistria. Un acord de încetare a focului a fost negociat
de președinții Snegur și Elțîn în luna iulie. O linie de demarcație trebuia să fie menținută de o forță
de pace tripartită (compusă din forțe moldovenești, ruse și transnistrene), iar Moscova s-a anga-
jat să-și retragă Armata a 14-a, dacă se aproba o Constituție pentru Transnistria. De asemenea,
Transnistria urmărea să aibă un statut special în cadrul Moldovei, prin care își rezerva dreptul la
secesiune în cazul unirii Moldovei cu România [9].
Cauzele originare ale conflictului menționat se regăsesc în ultimii ani de existenţă a Uniunii
Sovietice, atunci când clasa politică a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti s-a divizat cu
privire la două probleme fundamentale: natura relaţiilor dintre Chişinău şi Moscova şi locul lim-
bilor rusă şi română/moldovenească în domeniul public. În timp ce forţele politice, care urmăreau
dublu scop de a se separa de Uniunea Sovietică şi de a creşte rolul şi statutul limbii române, au
preluat controlul în Chişinău, o parte din funcţionarii sovietici (în special directorii întreprinderi-
lor industriale), care îşi doreau păstrarea Uniunii Sovietice au instituit, cu susţinerea influentelor
cercuri politice de la Moscova, un centru alternativ de putere politică la Tiraspol. În septembrie
1990, ei au proclamat Republica Sovietică Socialistă Nistreană în componenţa Uniunii Sovietice,
instigând nemulţumirea populaţiei rusofone faţă de pierderea poziţiei dominante a limbii ruse şi
frica în fața reunirii Moldovei cu România. Autorităţile noii republici transnistrene, cu complicita-
tea forţelor armate sovietice, şi-au extins teritoriul, recurgând la violenţă, ajungând în anul 1992
să controleze aproape tot malul stâng al râului Nistru şi un mare oraş industrial Tighina/Bender
de pe malul drept.
Primele ciocniri s-au declanșat în perioada 1-2 noiembrie 1990, pe podul de la Dubăsari,
atunci murind și primii polițiști și localnici din localitate. Astfel, începând cu 1 noiembrie 1990, pe
drumurile din oraș au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 no-
iembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța
de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii la Du-
băsari, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice So-
cialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu
populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime; în noiembrie 1991, pe același pod de la
Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști din trupele cu destinație specială. În esență, anume cu
aceste evenimente a început confruntarea armată între poliția (ulterior armata) moldovenească
și formațiunile separatiste înarmate [12].
Cel mai important este faptul că existenţa unei regiuni separatiste nerecunoscute pe teri-
toriul Moldovei constituie o ameninţare gravă pentru eforturile Republicii Moldova de a-şi con-
solida statutul şi economia. Incapacitatea statului moldovenesc de a controla un segment mare
de frontieră externă (452 km) sau de a-și exercita puterea efectivă asupra 12% din teritoriul său
recunoscut internaţional nu duce decât la întărirea impresiei despre o statalitate moldovenească
incompletă şi provizorie. Existenţa continuă a regimului separatist la Tiraspol mai înseamnă că
statul moldovenesc nu este capabil să asigure protecţia legală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeni-
lor săi care locuiesc în Transnistria, or aproximativ 65% dintre locuitorii Transnistriei sunt cetă-

LAW AND LIFE Scientific-practical publication

special edition, 2023
241 Publicaţie ştiinţifico-practică LEGEA ŞI VIAŢA
ediție specială, 2023

ţeni ai Republicii Moldova. Problema prezenţei trupelor ruseşti în Republica Moldova a fost unul
din cele mai mari impedimente care a dus la suspendarea Tratatului cu privire la Forţele Armate
Convenţionale în Europa [6, p. 7-9]. Recentele evoluţii interne din Republica Moldova şi din Trans-
nistria, în actuala situaţie internaţională, au creat condiţii favorabile unice pentru un efort reînno-
it de a soluţiona conflictul transnistrean. Pentru a profita de această ocazie, părţile interesate nu
ar trebui să facă pur şi simplu mai mult, dar trebuie să se asigure că, în acţiunile lor, ele ţin seama
de lecţiile care pot fi învăţate din eşecul eforturilor anterioare de a ajunge la o soluţie [6, p. 24].
Un alt eveniment dramatic care a avut loc în Republica Moldova s-a produs în luna aprilie
2009. Punctul de pornire a acestuia a fost rezultatul alegerilor parlamentare, urmare cărora Par-
tidul Comuniștilor din Republica Moldova a obținut o majoritate de voturi (60 de fotolii). Astfel,
între 6-7 aprilie 2009, la Chișinău, au avut loc proteste din motiv că se bănuia falsificarea alegeri-
lor. În după amiaza zilei de 7 aprilie 2009, protestul pașnic s-a transformat într-un protest violent,
protestatarii devenind foarte agresivi. Potrivit surselor mass-media, la 6 aprilie 2009, în special
tinerii s-au mobilizat cu ajutorul reţelelor de socializare şi au ieşit la protest (cel puţin 10 000 de
persoane). Mulțimea s-a deplasat de la monumentul lui Ştefan cel Mare spre Preşedinţie, scan-
dând lozinci anticomuniste, după care a revenit în Piaţa Marii Adunări Naţionale. La ora 21.00,
protestul s-a încheiat cu anunţul că manifestanţii vor reveni în piaţă a doua zi.
La 7 aprilie 2009, s-au adunat mai multe persoane, aproximativ 30 000 de manifestanți.
Unele surse scriu că la data menționată au fost organizate două proteste simultane: unul în faţa
Guvernului, care s-a desfășurat pașnic şi fără violenţe, altul între Preşedinţie şi Parlament, la care
au participat multe persoane, unde s-a produs un haos total. Protestele s-au transformat în vi-
olenţe, tinerii au aruncat cu pietre din pavaj spre clădirea Preşedinţiei. În cadrul protestelor au
fost răniți grav mai mulţi poliţişti. Ulterior, unii manifestanți au intrat la primele două etaje ale
Președinției şi au scos de acolo diverse bunuri. La fel s-a întâmplat şi în clădirea Parlamentu-
lui, unde se aflau deputați şi chiar președintele legislativului din perioada vizată. Anumite surse
menționează că vandalizarea şi incendierea de la Parlament ar fi început din interiorul clădirii, iar
haosul din perimetrul Președinției şi Parlamentului a fost cauzat de mesaje neclare transmise de
liderii din opoziție, motiv pentru care mulţi tineri au fost nemulțumiți [7].
La Președinție, manifestanții au pătruns în clădire forțând ușa și stricând geamurile cabinete-
lor. De acolo au fost sustrase documente importante (care ulterior au fost aruncate pe fereastră și/
sau arse), mobilier, computerele Aparatului Președintelui, precum și alte lucruri de birou. În Parla-
ment, manifestanții au ocupat câteva birouri, iar în celelalte s-au baricadat polițiștii pentru a putea
liniști spiritele. Persoanele care au pătruns în clădirea Parlamentului au aruncat în stradă o parte din
mobilier și i-au dat foc. Poliția din capitală a intervenit, utilizând tunuri de apă și gaze lacrimogene.
În replică, protestatarii au răspuns acțiunilor Poliției printr-un bombardament cu pietre.
După calmarea protestelor, în zilele imediat următoare violențelor, protestele s-au desfășurat
în mod pașnic în Piața Marii Adunări Naționale. Proteste de solidaritate față de manifestanții din
Chișinău au avut loc în Cimișlia, Bălți, Ungheni etc. Totuși, în unele orașe (mai ales în regiunea
autonomă Găgăuzia) au fost condamnate acțiunile protestatarilor din 7 aprilie 2009. În România
au avut loc proteste în semn de solidaritate cu manifestanții din Republica Moldova în orașele
București, Iași, Timișoara, Cluj Napoca, Brașov, Constanța, Suceava, Galați, Hunedoara, Valea Jiului
etc. Manifestații au avut loc și în fața Ambasadei Republicii Moldova la Washington, precum și în
Boston (Statele Unite ale Americii) și Londra (Regatul Unit) [11].
Urmare evenimentului din 7 aprilie 2009, au fost reținute mai multe persoane și intentate
mai multe cauze penale. Totodată, după noaptea 7 spre 8 aprilie 2009 a fost depistată o persoană
decedată – Valeriu Boboc. La fel, peste o perioadă au apărut sesizări din partea protestatarilor,
precum că în noaptea 7 spre 8 aprilie au fost maltratați de către angajații Poliției. Se specifică că
urmare celor întâmplate în anul 2009, până la moment nu există hotărâri definitive și irevocabile
în baza art. 285 din Codul penal nr. 985/2002, care incriminează fapta de dezordini în masă.

Научно-практическое издание ЗАКОН И ЖИЗНЬ

специальный выпуск, 2023 г.
LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 242
ediție specială, 2023

Totuși, se remarcă că succesul oricărei investigații, în special investigarea unei infracțiuni

nedescoperite, depinde în mare măsură de evaluarea corectă şi utilizarea abilă a materialului pro-
bator deja administrat în cadrul cauzei penale şi a informațiilor obţinute din măsurile speciale de
investigații [5, p, 16].
De aici se desprinde necesitatea respectării cu strictețe a drepturilor și libertăților funda-
mentale ale persoanelor în cadrul procesului penal, or legalitatea este înţeleasă ca respectarea şi
punerea în aplicare constantă a prevederilor Constituției Republicii Moldova, legilor şi altor acte
normative corespunzătoare acestora de către toate instituțiile şi organizațiile statale şi nestatale,
funcționari, cetățeni etc. Legalitatea procesului penal indică faptul că întreaga desfăşurare a aces-
tuia, cuprinzând toate principiile, toate regulile, toate normele de amănunt, este obligatoriu să fie
prevăzută de lege. Din această perspectivă, a cadrului juridic de reglementare, legalitatea consti-
tuie un principiu-cadru, dat fiind că nimic din regulile procesului penal, incluzând şi toate celelalte
principii, nu poate exista în afara lui [4, p. 14].
Într-o altă ordine de idei, și ținând cont de faptul că anterior Republica Moldova s-a aflat sub
ocupația rusească o perioadă lungă de timp, se remarcă că pentru prima dată faptele de dezordini
în masă au fost învederate în Codul penal din anul 1961. Astfel, în partea specială a Codului penal
era prevăzut „Capitolul întâi – Infracțiuni contra statului. 1. Infracțiuni deosebit de periculoase
contra statului”, iar în cadrul acestuia erau incriminate chemările la răsturnarea sau schimbarea
prin violenţă a orânduirii de stat sau la încălcarea prin violenţă a integrităţii teritoriale a Republi-
cii Moldova la art. 67, chemările la săvârşirea unor crime împotriva securităţii statului la art. 671,
propaganda războiului la art. 68.
Potrivit art. 67 alin. (1) din Codul penal din anul 1961, chemările publice la răsturnarea sau
schimbarea prin violenţă a orânduirii de stat sau la încălcarea prin violenţă a integrităţii teritori-
ale a Republicii Moldova, precum şi difuzarea prin diferite forme în acest scop de materiale cu un
asemenea conţinut, se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de până la trei ani sau
cu amendă în mărime de până la 50 de salarii minime. Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, aceleaşi
acţiuni săvârşite repetat sau de un grup de persoane cu înţelegere prealabilă, se pedepsesc cu pri-
vaţiune de libertate pe un termen de până la şapte ani sau cu amendă în mărime de până la 80 de
salarii minime. În conformitate cu alin.(3) al aceluiași articol, acţiunile prevăzute în alineatele (1)
și (2) din articolul vizat săvârşite din însărcinarea unor organizaţii străine sau a reprezentanţilor
lor, se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de până la 10 ani cu sau fără confiscarea
averii [1]. Acest articol a fost introdus în Codul penal, prin Legea din 23 februarie 1993.
Articolul 671 din Codul penal din anul 1961 reglementează expres răspunderea pentru che-
mările la săvârşirea unor crime împotriva securităţii statului. Potrivit articolului dat, chemările
publice la trădarea Patriei, la săvârşirea unui act terorist sau a unei diversiuni – se pedepsesc cu
privaţiune de libertate pe un termen de până la 3 ani sau cu amendă în mărime de până la 50 de
salarii minime [1]. Acest articol a fost introdus în Codul penal, prin Ucazul din 21 iunie 1989 și
ulterior, a suferit modificări prin Legea din 23 februarie 1993.
La 18 aprilie 2002, prin Legea nr. 985, a fost adoptat un nou Cod penal al Republicii Moldo-
va, care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003, care se aplică și la momentul actual, însă păstrează in-
clusiv și reglementări din Codul penal din anul 1961. În conținutul acestuia, săvârșirea infracțiunii
examinate în prezenta lucrare este incriminată la art. 285, sub denumirea dezordini în masă.
Aceasta prevede răspunderea penală pentru 3 infracțiuni distincte: 1. organizarea sau conduce-
rea unor dezordini în masă, însoţite de aplicarea violenţei împotriva persoanelor, de pogromuri,
incendieri, distrugeri de bunuri, de aplicarea armei de foc sau a altor obiecte utilizate în calitate
de armă, precum şi de opunere de rezistenţă violentă sau armată reprezentanţilor autorităţilor;
2. participarea activă la săvârşirea acţiunilor prevăzute la alin. (1); 3. chemările la nesupunere vi-
olentă activă cerinţelor legitime ale reprezentanţilor autorităţilor şi la dezordini în masă, precum
şi la săvârşirea actelor de violenţă împotriva persoanelor [2].

LAW AND LIFE Scientific-practical publication

special edition, 2023
243 Publicaţie ştiinţifico-practică LEGEA ŞI VIAŢA
ediție specială, 2023

Consecvent, se remarcă că de la momentul adoptării legii penale în vigoare și până în peri-

oada actuală, la art. 285 a fost operată o singură modificare. Respectiv, articolul menționat a fost
amendat prin pct. 164 din Legea nr. 207/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legis-
lative și anume, în sancţiunea art. 285 alin. (3), textul „de la 200 la 500” a fost substituit cu textul
„de la 550 la 850”.
Concluzii. Prezentarea istorică realizată în studiul dat permite realizarea unei incursiuni
ample și explicite în domeniul supus cercetării. Astfel, se reliefează necesitatea și importanța stu-
dierii originii dezordinilor în masă. Sub aspect practic poate fi creată o retrospectivă cu privire
la evenimentele din trecut și modalitățile de organizare și desfășurare a revoltelor, răscoalelor,
războaielor, însă prin prisma teoretică poate fi pătruns amplu în sorgintea normativă a art. 285
din Codul penal, care incriminează dezordinile în masă. Cunoașterea particularităților reliefate în
prezenta cercetare este incontestabilă, or încercarea autorului de a realiza o sinteză cu privire la
dezordinile în masă în spațiul și timpul trecut va avea un aport remarcabil în studierea aprofun-
dată a domeniului abordat.
În contextul actual, menținerea ordinii și securității publice în Republica Moldova este foar-
te importantă, or la moment, Republica Moldova este foarte vulnerabilă la acest capitol, respectiv
acest domeniu necesită o atenție deosebită atât din partea persoanelor cu funcții de răspundere,
cât și din partea membrilor societății.

Referinţe bibliografice
1. Codul penal, adoptat la 24 martie 1961. În: Veştile R.S.S.M., 1961, nr. 10, art. 41, disponibil
la: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=314072, (vizitat:
04.04.2023).
2. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985/2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2009, nr. 72-74, art. 195).
3. Chirița V. Infracțiunea de luare de ostatici: Studiu monografic. Ediție revizuită și adăugită.
Chişinău, 2021. ISBN 978-9975-121-80-4, 206 p.
4. Ostavciuc D. Principiile procesului penal. Chișinău: Print-Caro, 2022, 719 p.
5. Ostavciuc D., Odagiu I. Metodica cercetării infracțiunilor din anii precedenți în care nu a fost
identificat făptuitorul: Ghid metodic pentru ofițerii de urmărire penală. Chișinău: Cartea mili-
tară, 2020, 42 p.
6. Raport al unui grup de experţi internaţionali: Conflictul Transnistrean după 20 de ani.
Chișinău: IDIS „Viitorul”, 2011, ISBN 978-9975-4216-1-4, 27 p. Disponibil la: http://www.
viitorul.org/files/library/STUDIU_TRANSNISTRIA.pdf (vizitat 04.04.2023).
7. https://ro.frwiki.wiki/wiki/%C3%89dit_de_Caracalla (vizitat 28.03.2023).
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Unirea_Basarabiei_cu_Rom%C3%A2nia (vizitat: 20.03.2023).
9. h t t p s : / / r o . w i k i p e d i a . o r g / w i k i / I s t o r i a _ R e p u b l i c i i _ M o l d o v a # A _ d o u a _
independen%C8%9B%C4%83_(1991) (vizitat: 20.03.2023).
10. https://moldova.europalibera.org/a/27929130.html (vizitat: 04.04.2023).
11. https://ro.wikipedia.org/wiki/Protestele_de_la_Chi%C8%99in%C4%83u_din_2009 (vizitat:
29.03.2023).
12. https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Transnistria (vizitat: 13.04.2023).

Научно-практическое издание ЗАКОН И ЖИЗНЬ

специальный выпуск, 2023 г.