Destinaţia încăperilor şi compartimentarea punctelor de comandă

Organele de conducere a activităţii de protecţie civilă organizează puncte de

comandă în vederea aplicării măsurilor de ridicare a capacităţii de protecţie civilă,
pentru pregătirea şi realizarea acţiunilor de intervenţie, în scopul limitării şi înlăturării
urmărilor atacurilor din aer sau a efectelor dezastrelor.
În timp de pace, în scopul evitării surprinderii, inspectoratele organizează puncte
de alarmare, în sectorul acestora, pentru asigurarea înştiinţării şi alarmării, în cazul
pericolului atacurilor din aer.
Punctul de comandă este locul principal unde preşedintele şi membrii comitetului
pentru situaţii de urgenţă judeţean (municipal) realizează conducerea activităţilor
specifice de limitare şi înlăturare a efectelor atacurilor din aer.
Punctul de comandă se organizează (se pregăteşte) din timp de pace, permite o
conducere neîntreruptă şi o legătură permanentă cu celelalte puncte de comandă de bază
şi rezervă, cu eşalonul superior, subordonaţii, vecinii şi organele de cooperare.

Punctul de comandă cuprinde, de regulă, următoarele compartimente:

- comandă;
- grupuri de suport tehnic pe specialităţi;
- operaţii-planificare;
- înştiinţare-alarmare;
- documente secrete şi cifru;
- punct de prelucrare automată a datelor;
- centrală telefonică;
- centrală de alarmare;
- legături radio militare şi civile;
- studio radio şi TV;
- punct medical;
- centrală cu aparatură de filtroventilaţie;
- punct de decontaminare;
- grup electrogen;
- acumulatoare pentru iluminatul de rezervă.
Corpul emiţătoarelor radio se află instalat la o distanţă corespunzătoare, astfel
încât să nu poată fi lovit din aer simultan cu punctul de comandă.
Pornind de la funcţiunile pe care trebuie să le asigure punctele de comandă,
acestea sunt compartimentate având în vedere atribuţiile îndeplinite de personal,
instalaţiile şi aparatura necesare îndeplinirii atribuţiilor, dotărilor destinate asigurării
condiţiilor de trai, de odihnă şi hrănire.
Prin dotările asigurate trebuie să se realizeze un flux informaţional complet care
să determine o concepţie unitară şi oportunitatea măsurilor adoptate.
Pentru aceasta camera de comandă trebuie să fie dotată cu: hărţi, planuri ale
României, judeţului, localităţii şi agenţilor economici; mijloace de transmisiuni cu fir şi
radio, sistem interior de comunicare prin interfon; aparat radio şi televizor; instalaţie de
alarmare şi de stingere a iluminatului exterior; hărţi şi tabele cu forţele şi mijloacele de
protecţie civilă proprii, ale localităţii şi judeţului; aparatură optică de afişare a mesajelor
sau a diferitelor situaţii introduse de eşaloanele superioare; calculator.
Camera de lucru a comitetului pentru situaţii de urgenţă judeţean (municipal)
trebuie să asigure toate condiţiile necesare luării hotărârii de către şeful comitetului
pentru situaţii de urgenţă.
În acest scop camera este dotată cu: hărţi şi planuri ale judeţului, localităţii şi
agenţilor economici, tebel cu activităţile necesare aducerii punctului de comandă în
stare de funcţionare; mijloace de transmisiuni ci fir şi radio; instalaţie interfon; staţie de
radioamplificare; aparat radio; afişarea optică a mesajelor şi situaţiilor; calculator.
În compunerea punctului de comandă intră şi alte încăperi care sunt utilate cu:
instalaţie de filtroventilaţie, centrală telefonică, grup electrogen, rezervă de oxigen, etc.
De asemenea, alte încăperi sunt destinate pentru odihnă, hrănire, pază, cercetare
şi grupuri sanitare.
Întregul personal care ocupă punctul de comandă este asigurat cu mijloace
individuale de protecţie antichimică.
În vederea desfăşurării activităţilor de conducere se asigură documentele, hărţile,
rechizitele şi alte materiale specifice lucrului de stat major.
Asigurarea neîntreruptă a activităţilor impune existenţa în punctul de comandă a
iluminatului de rezervă, lanternelor, felinarelor, rezervei de apă şi alimente,
medicamentelor şi materialului pansamentar, genţii sanitare şi tărgii de transportat
răniţi.
Pentru deblocarea din interior, punctul de comandă tehnic să fie dotat cu unelte
genistice.
Punctul de comandă la pace este întreţinut şi menţinut în stare de funcţionalitate
de către inspector, electromecanic şi fiecare membru al grupului de suport tehnic pe
linia specialităţilor.
Pentru asigurarea punctului de comandă din punct de vedere operativ, acesta
trebuie să dispună de următoarele documente:
- mapele membrilor grupurilor de suport tehnic;
- atribuţiile echipei de serviciu şi ale personalului auxiliar;
- schema de protecţie civilă;
- schema de asigurarea înştiinţării şi alarmării;
- registrul cu evidenţa situaţiilor de protecţie civilă şi cu situaţia meteorologică;
- jurnalul acţiunilor de intervenţie;
- planul de pază şi apărare al punctului de comandă;
- schema punctului de comandă cu reţelele de apă, gaze, termoficare, canal;
- planificarea serviciului permanent;
- opisul documentelor şi registrul de predare-primire a serviciului permanent;
- activităţile pentru aducerea în stare de funcţiune a punctului de comandă.

Întreţinerea şi regulile de folosire a adăposturilor de protecţie civilă.

Instalaţiile de ventilare au drept scop asigurarea condiţiilor de microclimat şi
funcţionează conform schemei, în două regimuri:
- regim de ventilare mecanică normală în care aerul introdus în adăpost este
curăţat de praf şi impurităţi;
 - regim de filtro-ventilaţie în care aerul introdus în adăpost este curăţat de praf,
impurităţi, substanţe toxice, radioactive de luptă şi de agenţi patogeni.

Schema instalaţiei de ventilare a unui adăpost de protecţie civilă

1-priză de aer; 2-vană antisuflu; 3-filtru reţinător de praf în carcasa cu clapetă; 4-
ventilator electromanual tip VS-00; 5-debitmetru; 6-filtru reţinător de substanţe toxice,
radioactive de luptă şi de agenţi patogeni; 7-canale pentru distribuirea aerului în
încăperi; 8-micromanometru; 9-supape de suprapresiune tip S-00.

Prizele pentru absorţia aerului au ca elemente componente gura de absorbţie şi

conducta de legătură cu ventilatorul. Ele se menţin în stare de conservare prin curăţarea
de rugină şi vopsirea conductelor, verificarea etanşeităţii acestora şi curăţarea gurilor de
absorbţie. Fisurile se descoperă în timpul funcţionării ventilatoarelor, plimbându-se o
lumânare aprinsă pe suprafaţa exterioară a conductelor. Eventualele fisuri ale
conductelor se astupă numai prin sudură.
Vanele antisuflu se verifică la îmbinări din punctul de vedere al etanşeităţii. Lipsa
de etanşeitate se constată cu flacăra de la lumânare. Garniturile găsite defecte se
înlocuiesc.
O dată la 4 ani vanele antisuflu se demontează, se curăţă în interior de praf sau
rugină prin spălare cu petrol şi se ung cu vaselină. Bolţul de ghidare şi arcul se ung cu
vaselină consistentă. Garniturile de cauciuc pentru etanşare nu se ung, ele se pot înlocui
fixându-se cu o soluţie de adeziv.
 Purificarea de praf sau alte impurităţi ale aerului aspirat din exterior se face
printr-un filtru reţinător de praf în carcasă cu clapetă.

Filtru reţinător de praf în carcasă cu clapetă

1-carcasă metalică etanşă; 2-celulă filtrantă; 3-capac metalic; 4-clemă pentru strângere;
5-clapetă pentru închidere.

Garniturile de etanşare de la obloane şi de la filtrele reţinătoare de praf se menţin

în stare de conservare, în caz de deteriorare se pot înlocui. Garniturile se protejează cu
talc pentru conservare. Filtrele de nisip se montează în încăperi speciale, se folosesc
pentru reţinerea aerosolilor. O dată la 3 ani se scot nisipul şi grătar de susţinere, se
curăţă camera din interior şi se verifică dacă sistemul de colectare a apei din condens
funcţionează.
Filtrele reţinătoare de praf în carcasă folosite pentru îmbunătăţirea calităţii aerului
absorbit din exterior, reţinerea particulelor de praf din atmosferă.
De cel puţin 3 ori pe an celulele filtrelor trebuie să fie spălate de impurităţi într-o
soluţie de apă şi sodă 10% sau petrol.
Reţinerea substanţelor toxice, radioactive de luptă şi agenţilor patogeni existente
în componenţa aerului aspirat din exterior pe perioada funcţionării instalaţiei în regim
de filtro-ventilare, se face cu ajutorul unor celule filtrante.
Aerul infestat intră în celula filtrantă printr-un orificiu cu Φ 100 mm dispus la
partea superioară şi iese purificat prin orificiul cu Φ 100 mm dispus la partea laterală a
acesteia.
 Fig. 14
Filtru reţinător de substanţe toxice, radioactive de luptă şi de agenţi patogeni
1-celulă filtru; 2-orificiu superior; 3-orificiu lateral; 4-orificiu inferior.

Vanele de închidere şi clapete etanşe cu manetă sunt organe de obturare prin care
se execută trecerea instalaţiei de ventilaţie de la un regim de funcţionare la altul şi
izolarea completă faţă de exterior. Clapetele îmbătrânite sau rupte se înlocuiesc.

Ventilatoarele folosesc pentru introducerea aerului în adăposturi şi se compun în

general dintr-o carcasă în formă de spirală, în interiorul căruia se învârte rotorul cu
palete. Aceste ventilatoare sun compuse cu demultiplicatoare pentru acţionare manuală
compuse dintr-o cutie din aluminiu în care sunt montate 7 pinioane. Pentru protejare,
pinioanele din cutia conductorului trebuie să stea în ulei.
Aerul necesar persoanelor adăpostite se asigură cu ventilatoare centrifugale,
acţionate electric şi manual.

Ventilator centrifugal
 1-ventilator (Q=750 m3/h; H=120 mm H2O; n=2850 rot/min); 2-multiplicator; 3-
electromotor (N=0,6 kW; n=2850 rot/min; 220/380V); 4-manivelă pentru acţionarea
manuală; 5-suport metalic.

Supapele de suprapresiune se montează la o înălţime de 1,80 m din ax la

pardoseală şi se dispun astfel încât să se asigure o circulaţie optimă a aerului şi o
ventilare cât mai uniformă a tuturor spaţiilor de adăpostire.
Pentru reglarea modului de lucru a supapelor de suprapresiune se aşează în
poziţia dorită contragreutatea acesteia.
Grupurile sanitare şi SAS-urile vor fi prevăzute obligatoriu cu supape de
suprapresiune.
Supapele de suprapresiune amplasate în pereţii exteriori supraterani ai
adăposturilor se prevăd cu ştuţuri cu pipă întoarsă scoase la exterior la înălţimea de 1 m
lângă pereţi.

Detalii de montare supapă de suprapresiune tip S-00

1-supapă suprapresiune Φ 100 mm; 2-garnituri etanşare; 3-flanşă metalică; 4-ştuţ; 5-
cornier 50x50x5; 6-plasă de protecţie cu ochiuri de 5 mm.
Printre regulile de utilizare a adăposturilor enumerăm:
- în interiorul adăpostului să nu fie depozitate substanţe inflamabile,
explozibile, perisabile;
- menţinerea unei ordini şi curăţenii strcite în toate adăposturile;
- interzicerea ca în adăposturi să se introducă materiale inflamabile, explozive
sau iritante;
- interzicerea folosirii pentru iluminat a lămpilor, felinarelor şi lumânărilor;
- interdicţia adăpostirii animalelor în adăpost;
- obligativitatea ca fiecare persoană să aibă asupra sa masca contra gazelor,
documentele de identitate, lanterna, trusa sanitară cu minim de medicamente, rezervă de
apă şi alimente;
- ajutorarea victimelor în cazl rănirii acestora sau blocării sub dărâmături;
- interzicerea părăsirii asdăposturilor pe timpul situaţiei de alarmă aeriană.
- Să fie evacuat în teermen de 24 de ore, în cazul în care se impune folosirea
acestuia în scopul pentru care a fost construit.
Aducerea în timp scurt în stare de operativitate a punctului de comandă de rezervă

Punctul de comandă, pe lângă un grad ridicat de protecţie, asigură şi conducerea

activităţilor şi acţiunilor în situaţii de urgenţă în caz de război sau alte situaţii, ca urmare
a dotărilor speciale cu care sunt prevăzute din timp de pace.
Pentru aducerea punctului de comandă în stare de funcţionare în vederea ducerii
unor acţiuni de intervenţie, echipa de conducere desfăşoară următoarele activităţi :
- raportează eşalonului superior despre ocuparea punctului de
comandă ;
- aplică prevederile planului de pază şi apărare privind întărirea pazei
şi accesul ;
- ridică mapele şi actualizează documentele, hărţile şi tabelele conform
situaţiei la zi în forţe şi mijloace ;
- verifică legăturile cu fir şi radio cu eşaloanele superioare, cu vecinii
şi cu formaţiunile proprii;
- verifică sistemul centralizat şi necentralizat de alarmare ;
- completează şi actualizează situaţia meteorologică;
- verifică aparatura şi instalaţiile din punctual de comandă (de către
fiecare membru al comisiei, pe linia specialităţilor) ;
La verificarea aparaturii, mijloacelor şi instalaţiilor existente în punctul de
comandă se vor avea în vedere :
- mijloace individuale de protecţie antichimice ;
- aparatura de cercetare de radiaţie şi chimică ;
- aparatura de înştiinţare şi alarmare ;
- etanşeitatea punctului de comandă ;
- iluminatul de rezervă ;
- instalaţiile de fitroventilaţie ;
- grupul electrogen ;
- asigurarea buteliilor de oxigen ;
- ieşirile de salvare ;
- asigurarea cu medicamente ;
- asigurarea cu apă şi alimente ;
- măsurile de PSI, pază, etc.
Despre aducerea în stare de fucnţionare a punctului de comandă se raportează,
imediat, eşalonului superior.
Acesta trebuie să asigure :
- conducerea neîntreruptă a inspectoratelor, comisiilor unităţilor şi
formaţiunilor de protecţie civilă ;
- primirea, centralizarea, reprezentarea şi interpretarea informaţiilor
despre apariţia, compunerea şi evoluţia ţintelor aeriene şi maritime ;
- primirea mesajelor despre prealarma aeriană, alarma aeriană,
încetarea alarmei aeriene şi înştiinţarea despre aceasta a inspectoratelor,
comitetelor;
- primirea şi transmiterea ordinelor, dispoziţiilor şi deciziilor;
 - protecţia personalului şi mijloacelor de transport împotriva efectelor
de nimicire în masă, mijloacelor incendiare şi convenţionale;
- prelucrarea automată a datelor şi transmiterea rapidă a deciziilor;
- condiţii optime de lucru, trai şi igienă pentru o perioadă de timp
îndelungată.
La prealarma aeriană, punctul de comandă este adus în stare de pregătire cu
personal constituit în echipă de luptă.
Până la prealarmă aeriană, conducerea din punctul de comandă se asigură de către
echipă de serviciu care se compune din şeful echipei, 1-2 ajutoare, transmisionişti şi
electromecanicul de serviciu.
Punctele de comandă se marchează corespunzător reglementărilor şi
normelor de drept internaţional umanitar.
Pentru a interzice pătrunderea persoanelor străine în locul de dispunere a
punctului de comandă şi pentru a asigura protecţia împotriva atacurilor
elementelor terorist-diversioniste, se realizează paza şi apărarea punctelor de
comandă.
La proclamarea „STĂRII DE ASEDIU” sau a „STĂRII DE URGENŢĂ” se
trece la aplicarea măsurilor privind ridicarea capacităţii de protecţie civilă a
inspectoratelor, comitetelor, etc şi cuprind următoarele:
- verificarea actualizarea documentelor de conducere;
- introducerea serviciului operativ;
- stabilirea măsurilor pentru asigurarea evacuării imediate a
materialelor existente în adăposturile pentru populaţie;
- verificarea instalaţiilor de acţionare a iluminatului public;
- verificarea şi actualizarea documentelor de cooperare;
- verificarea şi aducerea în stare de funcţionare a aparaturii;
- completarea materialelor necesare dotării formaţiunilor de protecţie
civilă;
- verificarea şi antrenarea formaţiunilor de serviciu de protecţie civilă;
intensificarea pregătirii inspectoratelor, comitetelor, etc;