INTRODUCERE

ANATOMIE PATOLOGICA =
AP
 Definitie
 =ramura a biologiei
 se ocupa cu studiul
descriptiv al
 Δde forma si structura
 din organismul uman,
 in conditii patologice
 SINONIME
 ANATOMIE SI CITOLOGIE
PATOLOGICA
in tari de limba franceza si
germana

 PATOLOGIE
in tarile anglo - saxone
 Denumiri
 BOALA / OMS = ansamblu
coordonat de manif. care traduc
adaptarea dinamica a org.sub act.
cond. patolog.
 =nosos:nosolog, infectii nosocom

 Sechele=patos: patolog,patogen

 AP studiaza Δ elementare /lez.

~ semn. clinice (≠ simtom-e =
acuze subiective descrise in
anamneza)
 Capitole nosologie
 Cauza si natura bolilor=etios +logos
 Evolutie boli
 Mod manifestare boli =
patos+gens/generis
 Prognostic
 Tratament
 Vindecare ± sechele
 DESPARTITE SCOLASTIC: in clinica
este greu de diferentiat: exp
 Un bolnav ia stricnina  decedeaza:
etiologia = stricnina DAR a luat-o in stare
depresiva…
 Etiologie: fact. interni (b.genetice)
+externi:
 - fact. fizici –caldura, frig, traumatisme
(lovire, frecare), iradieri
 - fact.chimici – Δ pH, alcool,cloroform
 - fact biologici:
- exogeni: virusi, germeni, toxine
– endogeni – necroze tisulare
 SINDROM
 ASOCIERE DE SEMNE (LEZIUNI =AP) si
SIMPTOME care NU corespund tabloului clinic
produs de un agent etiologic: exp:
 b.Addison/insuf.CSR dat. tbc fibrocazeoasa

 Sindrom Addison/insuf.CSR dat. lez.

hipofizare, leziuni centri hipotalamici,
hiperpigmentari, neoplazii, lues,
lez.vasculare, intoxicatii, idiopatic
 Evolutie +/- vindecare:
 Dinamica lez.= inlantuirea fen.
patologice care antreneaza proc.
patologice; exp:
 Endocardita reumatismsla=nosos
 Vindecare cu Δ valvulare definitive
(patie) care poate in nosos de
insuficienta cardiaca(cedeaza
miocard)
 Metode de investigare in AP
 Macroscopia (M)
 A. Necropsia/ = tehnica de observare a
lez. care au produs moartea
 Scop:
1. Diagn. clinic corect si complet
2. Cum a react. organismul la tratam.
instituit
3. Informatii originale: etiopatog. dg. trat.
4. Atentionare apartinatori: b,i. b.ereditare,
b.cu drept de reparatii
5. Descopera b.mute clinic: tbc,tum.maligne
lente
 Metode de investigare in AP
 Macroscopia (M)
 B.Piese operatorii, biopsii
endoscopice, punctii, insotite
obligatoriu de fisa/pasaport:
 1.Informatii clinice:
 Date de baza: nume, CNP, FO, varsta,
sex, loc biopsie, dg./suspiciune clinica
 Date aditionale: teste lab, aspecte Rx

 2.prezenta ex. la gheata:

 Protocolul anatomopatologic/5parti
 1. Date identificare
 2. Descrierea macroscopica: talie, culoare,
consistenta, desen suprafata de sectiune
 3. Descriere microscopica: a leziunilor
semnificative care conduc la diagnostic
 4. Diagnostic histopatologic: 2 parti
-Dg. de organ
-Dg. leziunii / tumorii maligne: limite operatorii, grad,
stadiu OMS
 5. Nota lab. (N.L.): comentarii, dg.dif.
prognostic, terapie, referinte selectate
 AUD: ad usum delphini
 Metode de investigare in AP
 Microscopie (µ)
 1.ex. citologic: cc, infectii, atipii, etc
 2.ex.histopatologic:
 intraoperator pentru orice lez.suspecta
M. sau pentru limite operatorii tum: se
fixeaza la gheata+color=5‘
 la parafina: tehnica veche de 150 ani

 3.tehnici speciale: Ihc, ME, flow

cytometry, analiza biologiei
moleculare (hibridare in situ/ISH,
rearanjament gene AND, etc)
 Metode de investigare in AP
 3.tehnici speciale:
 Ihc: Ac mono-policlonali pt. Ag.specifice
pt.dg, agresivitate, etc. fluoresc./enzim.
 ME: fixare rapida cu ac.osmic fragm.1mm
 flow cytometry: 5mm tes.proaspat pt
AND sau imunofenot. in limfom, leucemii
 analiza biologiei moleculare:
fragm.minime de AND izolate si identif.
(rearanjament gene AND, hibridare in
situ/ISH, ISH-PCR, microarray, etc)
 Istoric
 Etapa
anatomoclinica:
 G.B.Morgagni:
1682-1771 ”De
sedibus et causis
morborum per
anatomen
indagatis”
 Istoric
 Etapa anatomoclinica:
 G.B.Morgagni: 1682-1771 ”De sedibus et causis
morborum per anatomen indagatis”
 R.T.Laennec: 1781 – 1826: infarct, auscultatie
 Etapa histopatologica:
 MJ Schleider si T Schwann: struct. celulara
 R Virchow: 1858 Berlin intemeiere patologie
 Etapa histofiziologica: FV Raspail (camfor),
Pearls, Cohnheim, A Carrell, Gh
Marinescu, V Babes, I Levatiti, E Craciun
(tehnica de culturi de cel1962; azi cult.sint)
 Etapa electronomicroscopica: GE Palade:2013
Randy Schekman / California si James Rothman / Yale
 profesorul Schekman a acordat primul interviu telefonic, scurt si emotionat,
site-ului comitetului Nobel. In acest interviu a pronuntat numele unui singur
alt om de stiinta: un roman.
 „Pentru inceput as vrea sa-l onorez pe George Palade”, a spus profesorul
proaspat nobeliat, „cel care a fost intr-adevar deschizatorul de drumuri in
domeniul biologiei celulare prin dezvoltarea tehnicilor de microscopie
electronica prin care am putut vizualiza membranele din interiorul
celulelor. Geniul sau a descoperit cum sunt asamblate proteinele care
urmeaza sa fie transportate in afara celulei, printr-o linie de asamblare in
interiorul celulei
 Celalalt american care a primit in acest an premiul Nobel pentru Medicina,
James Rothman, este seful catedrei de Biologie Celulara de la Universitatea
Yale. In 2008, profesorul Rothman spunea ca „munca mea de-o viata,
transportul membranar intracelular, a fost inspirata de descoperirile lui
George Palade, cel care a fondat in 1973 departamentul de biologie celulara de
la Yale si care a pus bazele biologiei celulare asa cum o stim astazi”. Astazi,
catedra de Biologie Celulara a Universitatii Yale, clasata a patra in lume in QS
World University Rankings, poarta numele aceluiasi profesor roman, nascut in
1912 la Iasi.
 George Emil Palade s-a nascut, la Iasi; a plecat din Romania la 34 de ani, este
produsul acelei tari care era Romania in perioada interbelica. „Mediul familial
explica cum de am dobandit, inca de timpuriu, respect pentru carti, pentru
savanti si pentru educatie”, scria Palade in 1974, anul in care a primit premiul
Nobel pentru Medicina.
 Palade a terminat ca sef de promotie Universitatea din Bucuresti, Facultatea
de Medicina, si profesorul Francisc Rainer l-a luat sub obladuirea sa. A
inceput sa lucreze in laboratorul de Anatomie al facultatii bucurestene unde
cercetarile sale au inceput sa se remarce. A venit si epoca cand a fost silit sa
fuga. Tot un profesor roman, Grigore T. Popa, a fost cel care l-a convins pe
Palade sa emigreze in Statele Unite, in 1946. Acolo a explodat geniul lui .
 In perioada comunista, profesorul Palade a vizitat de cateva ori Romania. A
reusit sa-si aduca rudele la Stockholm pentru a participa la ceremonia de inmanare a
premiului Nobel. A reusit sa scoata din tara cativa cercetatori romani. S-a intalnit cu
sotii Ceausescu. „Erau in mod evident interesati de valoarea propagandistica a relatiei
cu mine si nu de ideea de a oferi tinerilor cercetatori romani o educatie stiintifica”,
povesteste profesorul Palade intr-un interviu. „Ceea ce doreau ei cu adevarat era un
institut model, care sa poata fi aratat vizitatorilor straini”.
 TULBURARI
CIRCULATORII
Morfopatologia circulatorie - clasificare

  ale vol. sg intr-un terit anat:

~hiperemie~ exces de masa sg intr-un
tes/organ/teritoriu
~ischemie~reducerea/suprimarea circulatiei locale
  in st fizica a sg/limfei => proc de obstructie
vasculara:
~tromboza~
~embolia~
 Pierderea de masa sg/limfa din sist. cardiovascular:
~hemoragia~
~limforagia~
 ▼ generala si grava a perfuziei tisulare
~socul~ ~edemul~
 HIPEREMIA
“hiper” = ▲ “haima” = sg

CLASIFICARE
 Dupa sediu:
~arteriala
~venoasa
 Dupa patogenie:
~activa~▲ aport de sg arterial
+ circ venoasa N
~pasiva~aport de sg arterial N
+▼ debit circ venoase
 HIPEREMIA ACTIVA(He a)
 Dupa etiologie:
 ~He a fiziologica – mc tub dig – in ť digestiei,
m striat – in ť efortului; endom – premenstrual
~He a patologica
tegum – eritem circumscris (rozeola sifilitica)
– eritem confluent (exantem,enantem b.i.
Etiologie: - fact. fizici –caldura, frig,lovire,frecare
- fact.chimici – alcool,cloroform
- fact biologici:
- exogeni:virusi,germeni,toxine
– endogeni – necroze tisulare
 HIPEREMIA ACTIVA
M: culoare: rosie a tes, terit.+dispare la
vitropresiune
t▲local, puls ▲: amplitudine si 
m: capilare dilatate pline cu hematii
uniform colorate,
bine individualizate si serozitate
extravazata(edem)

 = fenomen acut de scurta durata (ore,zile)

+/- complicatii prin asocierea de lez.
ale peretilor capilari: edem, hemoragie
 HIPEREMIA PASIVA
 = staza sanguina
 = ▲ masei de sg in terit venos + capilar dat
incetinirii si/sau ▼cantitative a flux sg venos, cu circ
arteriala N
 = secundara, pasiva, (per venos = sarac in elem
musc)

 per vasc = strabatut de componente hematice si

plasmatice
 M: induratia de staza cianotica (~ 6
sapatamani) = : proliferare fibroblastica dat
hipoxiei si depunerii de hemosiderina
HIPEREMIA PASIVA(staza)

In functie de teritoriul cuprins:

 Hiperemie pasiva locala

 Hiperemie pasiva regionala

 Hiperemia pasiva generalizata

 HIPEREMIA PASIVA

 H. pasiva locala
dat obstacol in circulatia de intoarcere prin:
- tromboza, flebita, flebotromboza
- compresia vasului – tumori,
- cicatrici,
- ptoze,
- aparat gipsat,
- pansam. compresive
 HIPEREMIA PASIVA
 H. pasiva regionala
- lez per vene mari cu ef obstr: trombofleb VCS
- compres vene mari prin tum, anevrisme aortice
- perturbarea circ. venoase:
in terit. v. porte, in ciroza hep => HT portala
(ascita, splenomegalie, circulatie colaterala, etc)
- neuroparalizii: hemiplegii, paraplegii

 H. pasiva generalizata – insuf. card decompens

 HIPEREMIA PASIVA
STAZA SANGUINA ACUTA
M: -culoare: rosu-vinetie, uniforma (Hb redusa
crescuta)
-volum, greutate ▲ (masa crescuta de sg)
staza prelungita => tumefactii = edem in grd
variabile

m: -vene + capilare dilatate, pline cu hematii

alipite, inegal colorate (hipoxie)
-perivascular, inconstant = edem + hematii
extravazat (▲ pres. hidrost.)
 HIPEREMIA PASIVA
STAZA SANGUINA CRONICA
M: -culoare: cianoza
-t locala ▼
-volum si greutate ▲ urmate de tumefiere si extravazari
(= picheteuri tahicromatice),
-leziuni distrofice (hipoxie)  induratia (scleroza)

m: -extravazari de hematii (permeabilitate vasc. ▲)

-Mfage locale = incarcate cu hemosiderina (din
degradare H hematiilor)=> se depun in tesuturile respective
celulele parenchimatoase sufera leziuni distrofice 
fibroza locala
 HIPEREMIA PASIVA

HIPOSTAZA
 =Forma partic. intereseaza port declive ale organ / terit
ex.plamanul in zn. paravert sau bazale / membrele inf.
 =dat act gravitatiei asupra masei de sange intravenoase in
conditiile sist venos relaxat cedeaza prin schimbarea
pozitiei corpului
 favorizeaza suprainfectiile la batrani si copii
 se deosebeste de hipostaza cadaverica = acumularea de
sange in partile declive ale cadavrului; sangele trece in
interstitiu  petele cadaverice (cu exceptia zonelor de
presiune pe planurile de rezistenta ale oaselor)
 HIPEREMIA PASIVA

EVOLUTIA STAZEI

- staza acuta- fara sechele dupa disparitia stazei

- staza cronica- la disparitia cauzei, se restabil

circulatia,
-cianoza si edemul – retrocedeaza
-scleroza si dep. de hemosiderina – persista
 HIPEREMIA PASIVA

CONSECINTELE STAZEI

 favorizeaza tromboza si infectiile

 in functie de particularitatile morfologice si
functionale ale organului interesat:
– leziuni distrofice,atrofice, in functie de
susceptibilitatea la hipoxie a tes. afectate
– extravazari de hematii
– mici pete hemoragice
– proces de scleroza
 HIPEREMIA PASIVA

 PLAMANUL DE STAZA

Staza acuta

 Asociata in clinica cu EPA,cel

mai frecv. in conditiile IMA

M: - crestere in greutate si
volum, culoare cianotica, la
palpare
crepitatii absente

- la sectiune se scurge
sange venos si lichid de edem
spumos(docimazie+)
 HIPEREMIA PASIVA

m: - capilare si venule –
f. mult dilatate, pline cu
hematii alipite

- alveolele – pline
cu serozitate in care
plutesc cel. alveolare
descuamate + hematii
 HIPEREMIA PASIVA
Staza cronica = induratie bruna

 In stenoza mitrala si situatii patologice cu debitul venos

scazut, cu exceptia HTA

M: - crestere in greutate si volum,culoare cianotic-bruna,

consistenta crescuta (fibroza)
- crepitatii absente;
- la sect. se scurge sange venos si f. putin lichid de
edem
- pulmonul e mai dens,mai putin poros, cu zone
hipoaerate.
 HIPEREMIA PASIVA
m: - capilare si vene dilatate, pline cu hematii alipite
- septuri alveolare si interlobare ingrosate
(scleroza difuza si dep de hemosiderina)
- alveolele au lumenul ingustat, contin resturi de
hematii,
lichid de edem(transsudat)
+ macrofage alveolare = celule cardiace = cel. mari, cu
unul/m.multi nuclei, citopl. abundenta galbui-cafenie ce
contine granule de hemosiderina din Hb hematiilor
extravazate (sputa ruginie a cardiacilor)

- bronhiile au capilare dilatate, leziuni distrofice ale

cel. epit., scleroza peribronsica
HIPEREMIA PASIVA
 HIPEREMIA PASIVA
 FICATUL DE STAZA

 Staza acuta

 Instalata brutal, apare in soc, intoxicatii,tromboze in venele

hepatice/suprahepatice
 Presiunea sangelui creste brusc in vena centrolobulara 
necroza hepatocitelor din jurul venei centrolobulare
 Daca pacientul supravietuieste apare minima fibroza
pericentrolobulara cu hepatocite normale, regenerate
 HIPEREMIA PASIVA
 Staza cronica
=insidios, cel mai .prin decompens cord dr sau afect ale VCI
Clinic: senzatie de apasare,durere in hipocondrul drept, la palpare
ficatul coborat sub rebord, la percutie matitate ▲ spre Tx
M: - ▲in volum si greutate,
- culoarea cianotica, rosu inchis - vinetiu
- capsula Glisson este destinsa, suprafata externa
neteda,
- la sectiune se scurge o mare cantitate de sange venos,
iar ficatul se micsoreaza vizibil
- pe suprafata de sectiune desenul lobular este
accentuat
 HIPEREMIA PASIVA

 M Leziunea evolueaza in 4 etape:

I. Staza incipienta – desen lobular accentuat cu zone

punctiforme vinetii-negricioase alternand cu zone
brune

II.+III. Staza prelungita si intensa – mult extinsa in lobulii

hepatici
= aspect de “nuca muscada” / “ficat
pestrit”

IV. Ciroza cardiaca (scleroza cardiaca)

HIPEREMIA PASIVA
 HIPEREMIA PASIVA / 
 std I. – v. centrolobulara(VCL) si capilarele din jur sunt pline cu
hematii
– cordoanele de hepatocite din jurul v.centrolobulare sunt
atrofiate
prin compresia capilarelor sinusoide dilatate,
fara alte modificari distrofice (rezistente la hipoxie)

 std II. – aspect de “ficat in cocarda” (tricolor),datorita lez. inegale

a celor 3 zone
- cel din jurul VCL se atrofiaza
dat. vaselor cu diametru crescut (cianoza)

- cel mediolobulare sunt primele care sufera din cauza

hipoxiei,
se incarca gras  steatoza (macro: culoare
galbena)
HIPEREMIA PASIVA
 HIPEREMIA PASIVA

 std III. – aspect de “ficat

invertit” – lobulul inversat
Rappaport
- cel din zona medio +
centrolobulara sufera necroza,
precedata de leziuni
distrofice steatozice,
invadate sau nu de hematii

!!! Necroza hemoragica

centrala poate sa apara si in
soc, fara a fi precedata de
congestie pasiva cr

- la periferia lobulului, sp.

port este aparent normal in
MO
 HIPEREMIA PASIVA

 std IV. – ciroza hepatica

micronodulara
 HIPEREMIA PASIVA
 RINICHIUL DE STAZA
 Cauze gr. – insuf. card. globala sau insuf. ventriculara dr. cu staza de VCS
 Cauze locale: compresiuni ale v. renale prin tumori, anevrisme de aorta,
etc.
M: “rinichi mare pestrit” , ▲in volum si greutate, suprafata externa
neteda, capsula destinsa, (decapsulare usoara) tranaparenta, parenchim
rosu-vinetiu cu mici picheteuri violaceee inchis, brun, consistenta elstica,
friabilitate usor crescuta.
Pe suprafata de sectiune,
- corticala este palid-violacee,glomerulii cu staza au
aspect pestrit, venele sunt dilatate si au aspect de dungi fine rosii-
negricioase;
- medulara este cianotic-violacee, mai intens decat corticala
Afectarea este bilaterala.

m: - capilarele glom. peritubulare dilatate, cu lumenul ocupat de hematii

conglomerate;
- in spatiul glom. si tubular se gasesc hematii extravazate;
- epiteliile tubulare prezinta lez. distrofice prin hipoxie
 HIPEREMIA PASIVA
 SPLINA DE STAZA
 Staza generalizata de orig cardiaca / Staza regionala de origine portala
 M: - ▲ in volum si greutate, supraf. neteda, capsula transparenta,
destinsa
- culoare rosie-vinetie omogena, cu aspect de “sfecla coapta”,
consistenta crescuta
- la sectiune se zbarceste ca urmare a scurgerii de sange (sange
venos, in cantit.mare)
- se obs. fibroza difuza, pulpa alba in cantitate redusa
 m: - sinusurile pulpei rosii – f. mult dilatate, pline cu hematii, pereti
fibrozati
- hematii extravazate
- focare hemoragice recente si vechi (dep. de hemosiderina) cu
organizare fibroasa,
- cu depunere de fier, calciu (noduli Gamma-Gandy sau filam
sidero-calcare)
 TROMBOZA
 = proces de coagulare a sg intr-un sist cardiovasc. inchis in timpul vietii
PATOGENIE:
 Triada Virchow = lez.endot. + modif al fluxului sg + alterari ale fact
de coag.
 Leziuni endoteliale
- in cond. normale supraf. endot = non-trombotica prin secretia a 2 categ de
fact:
 1) fact. antitrombotici endoteliali:
-fact care leaga si inhiba trombina, cu rol antitrombotic
-fact care inhiba agregarile plachetare (ADP, PGI2)
-fact de fibrinoliza

 2) fact. protrombotici endoteliali

Coagularea patologica este activata de:
- fact tisulari(tromboplastina tisulara), endotoxine si citokine (IL-1, TNF)
- fact de adeziune si agregare plachetara (fact VIII von Willebrand)
- fact inhibitori ai fibrinolizei: - inhibitor al activatorului plasminogenului
- tesutul cj. subendotelial
 TROMBOZA
 Modificari ale fluxului sangvin:
 Patogeneza: staza si contracurentii locali det. fenomenul de turbulenta
care
contribuie la dezv trombilor arteriali si cardiaci prin:
- intreruperea fluxului laminar si favoriz. contactului plachetelor cu
endot.
- perturbari ale dilutiei sg. prin flux proaspat de sg.
- intarzierea fluxului de inhibitori ai fact. de coagulare
- leziuni ale endoteliului
 Rolul stazei si turbulentei este demonstrat de:
- anevrisme de aorta si artere mari
- placi ateromatoase ulcerate
- in |AS si auriculul stg. dilatate cu sg. stagnat consecutiv SM
- in varice, hemangiom cavernos gigant cu staza = sd. Kasabach –
Merritt.
 TROMBOZA
 Alterari ale fact de coagulare = hipercoagulabilitate
Cauze:
- ▲niv. Procoag. activati: fibrinogen, protrombina,
fact VIIa, VIIIa, Xa
- ▲ nr./adezivitatii plachetare
- ▼niv. inhibitori coagularii: antitrombina III, prot C

 Alte cond. trombogene corelate cu alterari ale fact de

coagulare
- deficienta ATIII, prot C
- sd. nefrotic, traum. severe, fracturi, arsuri, neoplazii Mz
- sarcina in ultima perioada, nasterea, anticonceptionale
orale
 TROMBOZA
 Rasa – TEP sec trombozei venoase este de 100 de ori mai
mare in
Israel decat Japonia

 Varsta – cresterea varstei se asoc. cu cresterea agregarii

plachetare,
diminuarea PG si fibrinolizei

 Fumatul – favorizeaza aparitia endoteliotoxinei

 Obezitatea – activitate fizica diminuata si scaderea fibrinolizei

 TROMBOZA
 CARACTERELE
MORFOLOGICE ALE
TROMBULUI:
M: aderent, uscat, sfaramicios, cu
suprafata rugoasa;
 prezinta 3 parti: cap, corp si coada
-capul = port cea mai veche,
situat la locul de implantare,albicios
-corpul = stratificat, format din
zone albe si rosii alternante (linii
Zahn)
-coada = cheag rosu (retea de
fibrina continand toate elem. fig. ale
sg.)

 Trebuie deosebit de cheagul

postmortem = neaderent, umed,
consistenta
slaninoasa, rosu / alb-galbui
 TROMBOZA
 m: trombul recent
prezinta in zona de fixatie
material granular si
o retea coraliforma
(laxa de fibrina)
in jurul si in
ochiurile retelei :
leucocite si hematii asem
sg. normal
la dist se gasesc:
fibrina, leucocite, hematii
si plachete sg.
TROMBOZA
 TROMBOZA
 CLASIFICAREA TROMBILOR
 D.p.d.v. al constitutiei:
trombi albi – dimens. reduse,greu vizibili macroscopic, ca o masa
sticloasa,
hematii in centru + leucocite la periferie (fen. de marginatie
leucocitara)
se gasesc pe placile de aterom;
 trombi rosii – se gasesc oriunde in sg. care stagneaza, in general in
vene;
– intotdeauna recenti si mari, asem cu cheagul care apare
prin coagularea in afara organismului (posthemoragic)
– sunt inconjurati de hematii;
 trombi micsti – cei mai freventi;
– prezinta 3 parti: cap + piesa intermediara + coada
 TROMBOZA
 In raport cu localizarea:
 arteriali – de obicei ocluzivi in arterele coronare, cerebrale, femurale
dar pot fi si parietali in artera aorta, iliaca si carotida;
– de obicei micsti/albi si aproape intotdeauna pe placi de
aterom
 cardiaci – mai frecv. in AS in SM si boala miocardiaca, initial fiind
parietali;
– la sect., central, se gaseste un lichid verzui = ramolire puriforma
aseptica;
 in endocardite valvulare – apar pe marginea libera a valvei cu vicii
depuneri trombotice de unde pleaca fragm.  emboli in marea circulatie
 in endocardite reumatismale – pe marginea libera se dep. mase de
fibrina cu aspect de veruca;
 venosi – intotdeauna ocluzivi, rosii,
– apar frecv. in vv. micului bazin periprostatic la barbati si ale
tract genital la femei, precum si in vv. prof. ale mb. inf;
– trombii din vv. mari sunt frecv. surse de embolii pulm.
(poplitee, femurala, iliaca)
 TROMBOZA
 In functie de suprafata ocupata in vas
trombii parietali – ocupa doar o parte a lumenului vascular;
trombi obliteranti – astupa vasul in totalitate;

 Dupa vechime:
trombi recenti – cvasiomogeni, zona aderenta la peretele vascular
este
albicioasa, pestrita;
trombi vechi – aderenti pe o intindere mai mare la peretele
vascular/cardiac
– sunt micsti/organizati conjunctiv

 Dupa continutul septic:

trombi aseptici – tromboze neinfectioase;
trombi septici – de pe vegetatiile din endocardita bact.
streptococica;
– contin germeni/ fungi
 TROMBOZA
 EVOLUTIA TROMBILOR:
 Disparitia prin actiunea fibrinolitica
– eficienta fibrinolizei dep. de marimea trombului
 Organizarea trombului
– trombii parietali mari sufera o retrctie = sinereza  spatii in
masa tromb; in zn. centrala se prod. o inmuiere prin prezenta de enz. litice
din cel subintim, mioepit=recanlizare si transf fibropara=organizare
 Ocluzia vaselor – se face in functie de obstructia totala/partiala a
vasului, felul vasului (artera/vena), tipul de circulatie (terminala/colaterala)
– trombul arterial prod. o obstructie brusca in cond. unei
circulatii terminale/insuficient anastomozate  infarct la niv. viscerelor,
gangrena la niv. extremitati
 ramolisment la niv. creier
– tromboza arteriala asociata cu afect inflam.  gangrena umeda
 Aparitia de embolii – tromboza venoasa e cea mai importanta sursa de
embolii
 TROMBOZA
COAGULAREA INTRAVASCULARA DISEMINATA (CID)
= coagulop de consum cu tromboze in mica circulatie

 Etiologie: - 50% in patol obstetricala (avort septic, embolie

cu lich. amniotic retentie de placenta, retentie de fat mort in
uter)
- infectii cu meningococ, stafilococ, bacili gram
negativi
- 30-33% in cancere (fazele finale ale cancerelor
de prostata, gastrice, pulmonare, de pancreas, leucemii,
poliglobulii)
- traumatisme masive, arsi, muscaturi de serpi
veninosi
 TROMBOZA
 CID
 Morfopatologie :

- microtromboze in: creier, cord, pulmon, rinichi, suprarenala, splina,

ficat;
- la niv. creierului: microinfarcte si hemoragii;
- la niv. plamanilor: trombi fibrinosi in capilarele alveolare +/- EPA
si exudat fibrinos  “membrane hialine”
- la niv. rinichiului: microtrombi in capilarele glomerulare;
- la niv. suprarenalelor – tromboze si hemoragii + meningococemie 
sd. Waterhause-Friederichsen
- la niv. hipofizei – hemoragii + necroza  sd. Sheehan post-
partum
TROMBOZA -CID
 EMBOLIA

 “emballein” = a arunca

 = vehicularea unui corp strain ( embol) prin

sangele circulant si oprirea lui intr-un vas,
deoarece dimensiunea sa nu-i mai permite sa
inainteze.

 90-99% sunt trombi

 EMBOLIA
Clasificare
 dupa origine: – endogene – din trombi, fragm de os, md. osoasa, lich.
amniotic
– exogene – picaturi de grasime, corpi straini intrati
prin perfuzii, aer...
 dupa caract. fizice – solida ( trombi, fragm de tesut, grupuri celulare,
material necrotic ateromatos)
– gazoasa (aer, oxigen, azot)
– lichida ( lich. amniotic, lipide, lich endog/ exog)
 dupa septicitate: – septica
– aseptica
 dupa vehicularea embolului:
– directa – embolul urmeaza sensul circulatiei sang
– paradoxala – trecerea din circul. venoasa in cea arteriala si invers,
fara a strabate reteaua capilara, posibila prin defecte septal
cardiace persistente sau sunturi arterio- venoase
– retrograda – vehicularea unui embol in sens contrar circ. Sg.
 TROMBOEMBOLISMUL PULMONAR
 Prognosticul cel mai grav.
 Origine – vasele micului bazin sau de la nivelul
zonelor operate sau lezate prin fracturi numeroase.
Incidenta cea mai mare – in ortopedie (7-8%);
Clinica
 60-80% - asimptomatice  sist. proteolitic f. eficient
+ circul. colat. bronsica
 5% - moarte subita – embolism masiv  insuf.
resp,cardiaca,colaps periferic,soc cardiogen
 10-15% - ocluzia arterelor mici si medii lez de tip
infarct in acele zone pulmonare in care artera pulm se
comporta ca o artera de tip terminalinfarct rosu
 TROMBOEMBOLISMUL PULMONAR
 M: – la deschiderea
sacului pericardic :
dimensiuni
enorme dat. VD
destins de numerosi coaguli
rosii

– la deschiderea art. pulm si a

ramificatiilor – coaguli rosii –
aspect de “carnaciori”
asemanatori trombului
detasat (aspect mixt,striat)

– fragmentele de trombi
migrati se desprind usor la
jetul de apa => dgn.
dificil(deosebindu-se de
tromboza pulm)
TEP
TEP
 EMBOLIA
 EMBOLISM SISTEMIC

 Origine 80-85% - AS /VS

 Etiologie - infarctul miocardic

- febra reumatismala sechelara
- placi de aterom ulcerate cu fragm detasate
- anevrisme de aorta rupte cu fragm detasate
- endocardite cu fragm detasate (septice)

 Consecinte -70-75% cz – afectarea art. femurale cu gangrena

- 10% cz – afectarea creierului (art cerebrala medie = a. mortii)
- 7- 8%cz – afect. art. mezenterice sup.
 EMBOLIA GRASA
 = intrarea in circulatia sang. de microparticule de grasime
 Etiologie: arsuri, traumatisme, injectarea intramusculara de material
cu vehicul lipidic
 Localizare: plamani - cel mai frecv
 M: - plamani luciosi;
- la spalarea cu jet moale de apa apar picaturi de ulei amestecat
cu apa;
- cordul drept – mult dilatat
m: - in vasele mici pulmonare,sangele este “fugit” din regiune
- in zonele vecine => edem alveolar + formare de “membrane
hialine”

 Evolutie: pic mici de grasime depasesc filtrul pulmonar  in creier

ramolisment cerebral
 EMBOLIA CU LICHID AMNIOTIC
 = lich. amniotic patrunde in circul. materna
venoasa prin rupturi ale membranelor placentare
sau rupturi de vv. uterine

 Etiologie: in cursul travaliului prelungit / imediat

in postpartum
 Clinic: bv devine dispneica, cianotica, TA scade 
soc cardio-resp, convulsii, coma, fenomene de CID
86% cz = mortale

m: in capilarele pulm: scuame epiteliale,

lanugo,vernix czeosa,bila, mucus din trac respirator
si gastro-intestinal fetal
 EMBOLIA
 EMBOLIA GAZOASA

 Etiologie: - poate fi cu aer / alte gaze

- cu aer: avort, travalii prelungite, traumatisme toracice,
pneumotorax cu rupere de artere sau vene
chirurgie pe cord deschis
 Clinic: pielea marmorata, limba palida,
modif de hipoperfuzie in terit art.retiniene, corornare,cerebrale

 Sangele este spumos intracardiac,

 iar in vasele mari, in tes. moi si vasele cerebrale  bule de aer
 Cand se suspecteaza o embolie gazoasa, la necropsie, inima si vasele
mari se deschid sub apa
 EMBOLIA
 Embolia de decompresiune (b. chesonierilor)
 acuta - embolii gazoase pulmonare, cerebrale, periarticulare
– insuf resp, dureri articulare, rareori coma si exitus
 cronica - aparitia de mici bule in vasele mici din jurul articulatiilor
dureri difuze articulare si musculare,
- microembolii in vasculariz. intima a diaf.+ epif. oaselor mari 
necroza aseptica ischemica, fract. spontane pe col femural dupa 20-30
de ani

 EMBOLIA SEPTICA
 Embolul poate fi format din: colonii microbiene, fungice,fragm de tes, trombi;
 Localizare: arterele mici, capilare, mai ales pulmonare, sistemice

 EMBOLIA PARAZITARA
 Membrane anhiste ale unor chisti hidatici complicatii mecanice
 ISCHEMIA
 = scaderea progresiva a circulatiei arteriale intr-un teritoriu;
 – totala/partiala, acuta/progresiv instalata,
persistenta/temporara;
 – complicatie frecv. a tromboemboliei;

 CAUZE
 morfologice – modificari circulatorii (tromboze, embolii)
– inflamatii intrinseci ale vasului (arterite)
– lez. degenerative ale vaselor(ateroscleroza,
arterioscleroza)
– compresia extrinseca a vasului (tumori, aparat
gipsat)
 functionale – spasm coronarian
 ISCHEMIA
 CONSECINTE
 In functie de: - mod de instalare, durata leziunilor, grd. bstructiei,
 - rez. tes.la ischemie, tipul de circulatie;
 Ischemia acuta totala persistenta  necroza
 Ischemia acuta progresiva  lez. distrofice cu atrofia
parenchimului +

scleroza
 Obstrucia arterelor terminale  necroza ishemica
pe viscere  necroza uscata / infarct
pe extremitati  gangrena uscata
pe creier  necroza cu lichefiere /
ramolisment
 Stenozarea arterelor terminale  atrofia elementelor nobile,
in timp ce stroma creste
 ISCHEMIA
 Creierul – scazut in greutate si volum,
– circumvolutii mici, santuri adanci, largite pe fundul
carora se obs. artere sinuoase cu placi galbene de aterom
– subst. cenusie este intens colorata, galbuie, mai
subtire;

 Miocardul – in coronarostenoza – cenusiu si mai ferm;

– fibrele miocardice atrofiate si intre ele – multiple fibre cj.

sclerozate;

 Rinichiul – pe suprafata – santuri cu fund violaceu/ depresiuni rosii-

violacee, avand capsula aderenta;
– glomerulii sunt sclerozati, atrofiati, cu mult tes. conj.
interstitial si cu atrofie circumscrisa
 INFARCTUL

 = necroza ischemica de coagulare prin oprirea circulatiei sg. intr-un

teritoriu arterial terminal bine delimitat

 Se produce prin: - embolie, tromboembolie, stenoza coronara +

spasm art.
- obstructia cailor urinare si intrarenale
- obstructia interstitiului dintre canalele urinare

 Dupa timpul scurs de la ocluzie – infarcte recente/vechi;

 Dupa natura embolului – septice/aseptice;
 Dupa tipul de circulatie – albe (miocard,rinchi,splina)
– rosii(pulmonar, intestinal)
 INFARCTUL
 INFARCTUL ALB (ANEMIC)
= apare in teritorii cu circulatie de tip terminal sau circulatie care se
comporta ca o circulatie de tip terminal: cord, rinichi, creier.

PATOGENEZA
ischemia  anoxie, sunt afectate sist enz. lizozomale ,
sufera sist intermembranare,
creste opermeabilitatea membranara,
nucleii sufera
cariopicnozacariorhexiscarioliza
In primele ore se elibereaza enz lizozomale de tipul succinilDH
In primele 12-24 ore necroza de coagulare este completa:
- din celula ramane o matrice eozinofila, granulara, fara nucleu;
- apare initial o reactie inflamatorie de tip acut bogat in PMN
- la periferia barierei de PMN exista o zona de hiperemie
 INFARCTUL

 - progresiv PMN-urile fagociteaza tesutul necrozat

 in 5-6 zile reactie macrofagica si fibroblastica
 - dupa 7-8 zile apare tesutul de granulatie cu rol de reparatie &
organizare
 - rezultatul proc de granulatie  infarctul sechelar dupa 8-10 sapt

Dupa 8-10 sapt in zona de infarct putem gasi:

 - hialinoza – inlocuirea tes cj cu hialin;
 - calcificare – dep de saruri calcare in zona de necroza
 - proces supurativ – rareori
 INFARCTUL
M: - infarctele albe recente sunt triunghiulare pe supraf. de sect.
cu varful spre centrul organului;
- zona de necroza predomina la supraf organului, consistenta
ferma,
inconj de un lizereu leucocitar alb si o zona hiperemica

m: - limite celulare pastrate, nc lizat, citplasma eozinofila

granulara,
stroma se pastreaza mai mult timp
- la periferie reactie inflamatorie cu PMN, hiperemie si
hemoragie
 INFARCTUL MIOCARDIC
 INFARCTUL MIOCARDIC
 = necroza ischem a m. cardiac predom masc, varsta 60-70 ani
Evolutie:
 - dupa 5-6h  necroza de coagulare (fibre miocardice de aspect
valurit)
 - dupa 24h  hiperemie, infiltrat leucocitar neutrofil si lez de
necrobioza
 ale miocardului
 - ziua 5-6  PMN –urile sunt inlocuite de macrofage care fagociteaza
 material necrobiotic
 - ziua 7-8  proliferare de vase si fibre cj
 - dupa 14 zile  lizereu rosu de tes de granulatie care va rezorbi
tesutul
 necrozat in ~ 4sapt
 - dupa 6-8 sapt  cicatrice alba, sidefie, ferma, asem tes tendinos
INFARCTUL MIOCARDIC
INFARCTUL MIOCARDIC
 INFARCTUL
 INFARCTUL MIOCARDIC

Complicatii:
 ruptura de pilieri
 ruptura peretelui  hemopericard si tamponada
 ruptura peretelui interventricular  IC dr. acuta
 trombi murali
 pericardita
 anevrism parietal acut / cronic
 dilatatie ventriculara
 embolii distale
 infarct cerebral, rinichi, splina
INFARCTUL MIOCARDIC
INFARCTUL MIOCARDIC
 INFARCTUL
 INFARCTUL RENAL
 = necroza de coagulare datorata obstructiei complete si brutale a art.
renale,
 Patogenie: - 90% se datoreaza emboliei sistemice
sursa fiind in 80% cz. IMA cu tromboza parietala
- 10% endocardita

 Clasificare macroscopica in fct de vasul obstruat:

 - infarct cortical cuneiform (art. radiala)
 - infarct cortical trapezoidal (art. arcuata)
 - infarct cuneiform cortico-medular (art. interlobara)
 - infarct subtotal (ram extrarenal al art. renale)
 - infarct total (obstructia brutala a art. renala)
 - infarct incomplet ( scleroza art. renale)
INFARCTUL RENAL
INFARCTUL RENAL
 INFARCTUL
 INFARCTUL (RAMOLISMENTUL) CEREBRAL
 = ischemia de teritorii art. terminale superf /profunde (art. silviana)
 Etiopatogenie: oprirea ciculatiei apare dat. spasmelor pe artere cu ASC
(pe placile de aterom ulcerate)
 Evolutie:
 - necroza de coag. apare pt o scurta perioada  f. rar surprinsa ca o
zona dura
 - ramolirea este complexa si cuprinde 3 etape:
- ramolisment alb – masa albicioasa care ulterior e invadata de sg
- ramolism rosu – capil devin permeabile dat hipoxiei si pH acid
- ramolisment galben – dezintegrarea sg in hemosiderina
=>fagocitata de macrofage = corpi granulosi
Forme particulare la copii: - porencefalie
- hidrancefalie
INFARCTUL (RAMOLISMENTUL)
CEREBRAL
INFARCTUL (RAMOLISMENTUL)
CEREBRAL
 INFARCTUL
 INFARCTUL ROSU
 Apare in tes bogat vascularizate, cu multiple anastomoze
(pulmon intestin subtire, intestin gros, rar in ficat sau
testicul)

 Apare rar in comparatie cu trombembolia (10:1) pt ca

pulmonul este bine vascularizat si dispune de o suprafata de
aerare mare

 F. rar apare infarct alb ischemic – la batrani 

sclerohialinoza a arterei bronsice care nu mai permite decat
greu invazia sg in terit necrozat
 INFARCTUL ROSU PULMONAR
 INFARCTUL ROSU PULMONAR
 Se prod prin embolii cu pct de plecare in micul bazin – TEP
 In primele 12-24h
clinic: durere toracica, dispnee, hemoptizii cu cheaguri de sg
M: forma de piramida, cu baza spre pleura si vf spre hilul pulmon
initial bombeaza pe supraf pleurei, apoi deprima
culoare rosie-negricioasa, consistenta crescuta;
la sectiune – compact, neaerat, cu putina serozitate
m: necr hemorag, zone de hematii ce distrug sept. interalveolare,
invadeaza alveolele, iar la periferie => PMN + edem alveolar

 Dupa 2-3 zile – hematiile sunt inlocuite de macrofage si incepe

organizarea
 Dupa 2-3 sapt – aspect de infarct rosu pulmonar vechi
M: pulmonul e deprimat, brun (dep de hemosiderina),
consistenta crescuta sau scleroza pigmentata feruginoasa
INFARCTUL ROSU PULMONAR
 INFARCTUL
 INFARCTUL INTESTINAL
 = necroza hemoragica a intestinului subtire provocata de ocluzia
unei artere
 Ocluzia unei vene  fenomenul de infarctizare: zonele de necroza
sunt mai intinse, mai putin delimitate

 Etiologie:
- embolie art prin tromb intracardiac (IMA) sau parietal aortic
- tromboza venoasa descendenta in ciroza hep,
tromboza spontana sau tromboza ascendenta in inflam ale
colonului
- mecanism de volvulus cu pensarea vaselor
- hernie strangulata si invaginare
 INFARCTUL
 INFARCTUL INTESTINAL
M: zona de hemoragie intinsa, limite nete, perete intestinal
rigid,ingrosat
in intestin – serozitate sanguina
m: necroza hemoragica – hematiile invad struct necrozate care
nu mai sunt vizibile;
in 12-15 h  lizereul leucocitar (PMN) – invadeaza rapid
zona de

necroza
 Evolutie:
- f. grava, evol de la inceput cu fenomene toxice
- initial peritonita toxica, apoi peritonita septica,
- daca nu se intervine  gangrena cu rupturi de intestin
INFARCTUL INTESTINAL
 INFARCTUL
 INFARCTE METABOLICE

 Ocluzia de cai urinare

- tulburari circulatorii prin acid uric (prin hemoliza
fiziologica
postnatala cu distrugere de hematii, eliberare de prod
uratici )
- boli cu hemoliza mare (leucoze, anemii hemolitice)

 Depuneri de subst lipocalcare in caz de distrofie calcica renala

 Infarcte metabolice hepatice in IC dr. si obliterarea ramului

portal cu dep de grasime “in harta geografica” (infarct gras
hepatic)
 HEMORAGIA
 = iesirea sangelui din sist cardio-vasc; exogena/endogena;
traumatica/chimica/biologica;

 Patogenie:
 Ruptura peretilor cordului/vaselor prin actiunea directa a
factorilor mecanici,chimici sau prin scaderea rezistentei
peretilor vaselor, cordului;
 HTA – favorizeaza producerea de hemoragie vasculara in
cazul scaderii rezistentei peretelui arterial;
 Erodare chimica / neoplazica;
 Necroza peretelui vascular prin extinderea proceselor
patologice vecine (TBC cazeoasa si cavitara)
 HEMORAGIA
 CLASIFICARE

 Dupa tipul vasului: de origine arteriala/venoasa/ capilara ;

 Dupa patogeneza: spontana / prrovocata;
 Dupa sediul si accesabilitatea la ex. clinic:
- externa – vizibila la ex. direct;
- interna –inaccesibil la ex. direct;
- exteriorizata – origine la niv. mucoaselor si organelor; poate fi eliminata
pe cai naturale: epistaxis, hemoptizie, hematemeza, melena, hematurie,
menoragie, metroragie;
- in cavitati seroase – hemopericard, hemotorax, hemopritoneu,
hematocel,
hemartroza;
- in organe cavitare – hematosalpinx, hematocolpos, hematocolecist;
- interstitiale – in partile moi, viscere,mucoase, seroase, oase; dupa
cantitatea
extravazata : petesia, echimoza, hematomul, purpura
 HEMORAGIA
 Petesia – hemoragie
redusa, punctiforma,
de origine capilara;
- apare pe piele,
mucoase, seroase;
 HEMORAGIA
 Echimoza
 – hemoragie mai
intensa, cu o arie
infiltrata de sangele
extravazat
de ~2-4 cm, fara a
proemina la suprafata
pielii, mucoaselor,
- de origine capilara
/ vase mici;
 HEMORAGIA

 Hematomul
 – hemoragie mai
mare, colectie de sg
localizata, de dim.
variabila,
- cu tumefiere
locala si compresia
tes. vecine; sg=de
obicei coagulat
 HEMORAGIA

 Purpura – hemoragie prod. spontan in cursul

diatezei hemoragice,marime variabila
 Hemoragii oculte – h. digestive, ale trctului
urinar;
 Apoplexia – forma particulara de hemoragie
in focare multiple, eventual confluente
( h. cerebrale, placentare)
 Sindroamele hemoragice – diateze
hemoragice = grup de boli c. au in comun o
tendinta crescuta la hemoragii c. pot aparea
spontan / dupa traumatisme minore
 HEMORAGIA
 ETIOLOGIE:

 Cresterea fragilitatii peretelui vascular;

 Anomalii cantitative si calitative plachetare;

 Deficiente ale factorilor de coagulare.

 HEMORAGIA
 Cresterea fragilitatii peretelui vascular
=vasculopatii=purpura non-trombocitopenica

 Clinic: petesii, purpura, hemartroza, meno/metroragii

 Laborator: nr. trombocitelor in limite normale

 Etiologie: - vasculite infectioase: septicemii, rujeola severa,rickettsioze;

- vasculita imuna generalizata: purpura Henoch-Schonlein
- defecte de sinteza ale colagenului
dobandite(hipervitaminoza C)/
congenitale (sd. Ehlers-Danlos, boala Cushing)
- reactii medicamentoase prin inducerea de Atc fata de
medicamente
(penicilina, cloramfenicol,chinidina) – angeita
 HEMORAGIA
 Sindroame hemoragice prin anomalii plachetare

 Cantitative  trombocitopenii (<20000/mm3)

 Trombocitopenia neonatala si posttransfuzionala de cauza autoimuna;

 Purpura idiopatica trombocitopenica = boala Werlhof – autoimuna ;
 Purpura trombotica trombocitopenica = sd. Moschowitz – mediata
imunologic;
 In boli ale M.O.:anemii aplastice, leucemii;
 Posttransfuzional (prin imunizare);
 Infectii virale (SIDA, mononucleoza);
 Consum crescut de trombocite (CID, hemangioame gigante)
 Trombocitopenii dilutionale dupa transfuzii masive
 HEMORAGIA
 Calitative = trombopatii

 Trombopatii congenitale prin:

- agregare (trombasteni autozomal recesiva Glanzmann);
- aderare ( trombastenie autozomal recesiva Bernard
Soulier);
- secretie si eliberare de ADP si prostaglandine

 Trombopatii dobandite prin:

- ingestie de aspirina;
- uremie.
 HEMORAGIA

 Sindroame hemoragice prin coagulopatii

 Dobandite prin: – deficienta sintezei de vitamina K

– CID , LED, PAN, ciroza hepatica

 Ereditare – hemofilia A= deficienta fact. VIII

– boala von Willebrand = deficienta unei comp a
fact.VIII
– hemofilia B = deficienta fact. IX
 SOCUL
 = stare caracterizata prin scaderea generala si grava a perfuziei
tisulare si care prin prelungire duce la o alterare generalizata a functiilor
celulare

 Etiologie :
 Soc hipovolemic = pierderi de fluide in exterior( hemoragie,
voma,diaree, pierderi renale, excese diuretice, pierderi cutanate la arsi)
si/sau in interior ( focare de fractura, ocluzie intestinala, hemotorax,
ascita, hemoperitoneu);
 Soc cardiogen = in infarct miocardic, aritmii;
 Obstructie a circuitului sg.: embolie pulm. Masiva, pneumotorax,
tamponada cardiaca, anevrism de aorta disecant, tromboze de valve
 Soc neurogenic – indus medicamentos ( anestezii, ingestie de
barbiturice)
– leziuni medulare ( =>vasodilatatii masive)
 Soc septic – septicemii cu germeni gram negativi, cu endotoxine
exudative
 SOCUL
 Fiziopatologie :
- scaderea vol. sanguin,
- scaderea activ. cordului  volulm circulator  deficit de perfuzieaport
- redistributia sangelui inadecvat
scazut

O2,

subst.nutritive

 Stadiile socului:
-compensat – mecanismele mentin circulatia
-decompensat progresiv – mentin circulatia,dar scade debitul circulator
= hipoperf.,
hipoxie, oligurie progresiva  anurie,
acidoza metabolica
- ireversibil – debitul circulator scade brutal, scade TA,
decesul bv. prin leziuni difuze celulare
 SOCUL
 Organele afectate in soc:

 Creierul –encefalopatie hipoxica – neuroni cu citopl.

eozinofila si nucleu picnotic (neuroni rosii), glioza fibrilara, necroza in
special in stratul piramidal (necroza laminara)

 Cordul – hemoragii subendocardice si subepicardice + necroze zonale,

pana la microinfarcte;

 Plamanul – este mai rezistent la hipoperfuzie; este sensibil la socurile

septice sau la mari traumatisme; apar hemoragii in vasele septale,
microtromboze septale, edem pulm. cu leziuni difuze alveolare,
membrane hialine +/- depuneri de fibrina
 SOCUL
 Rinichiul : leziuni tubulare + necroza tubulara acuta (cel. care
compun tubul respectiv se descuameaza in lumen, apare hemoragie
locala in lumen, se pot depune hemosiderina si mioglobina sau apar
exudate proteice ale filtrului renal = “cilindri hialini”).
Dupa o sapt. apare regenerarea tubulara; in 10-30 de zile rinichiul
se reface.

 Glandele corticosuprarenale – depletia lipidelor,

– necroze cel izolate in corticala

 Tractul gastro-intestinal – hemoragie in panza

– necroze izolate ale mc. (gastroenteropatia
hemoragica)

 Ficatul – necroza hemoragica in jurul VCL si steatoza izolata

– leziunea se vindeca dupa tratament corect cu regenerare
~7 zile
 EDEMUL
 = acumularea de lichid in sp. interstitial (intercel. + cavit.
corpului)
 = localizat / generalizat (= anasarca)
 Acumularea de lichid - in peritoneu = ascita;
- in cavitatea pleurala = hidrotorax;
- in pericard = hidropericard

 Transudat = lich. de edem cu continut scazut in

proteine(<1012g/l)
 Exudat = edem inflamator bogat in prot. (>2g%), proba
Rivalta+
 EDEMUL
 ETIOPATOGENIE:
 Cresterea pres. hidrostatice:
1. Scaderea intoarcerii venoase in ICC,FiA din SM, pericardita constrictiva,
ciroza hep. cu ascita, obstructia/ingustarea venelor( neoplazii, tromboze)
2. Vasodilatatie arteriolara – soc anafilactic, edem angioneurotic Quinke;
– stari toxice (difterie, intoxicatii)
– stari dishormonale (mixedem)
 Hipoproteinemii – sd.nefrotic, ciroza hep, gastroenteropatii cu pierdere de
proteine;
 Retentie de Na: creste ingestia de Na, scade fct. renala, creste reabs. de Na

 Blocarea cailor limf. prin inflam

– neoplazii postchir./postiradierelimfedemul
– infectie parazitara (filarioza) elefantiasis
 Absenta congenitala a limfaticelor = boala Milroy limfedem al
extremit.
 EDEMUL
 MORFOPATOLOGIA
 Edem subcutanat – lasa godeu la compresia pe un
plan subiacent dur (pretibial);

 Edemul din insuf.cardiaca – decliv, la niv. mb. inf.

(perimaleolar);
– in decubit dorsal
presacrat;
– cianotic, rece;
 Edemul din sd. nefrotic – albicios, cald;
– debuteaza la pleoape si
fata;
EDEMUL
 Edemul pulmonar

 – apare in IC stg., soc,

leziuni alveolare difuze,
infectii;
clinic: lichid
spumos, rozat scurs din
CRS si dupa deces
M: plamani
voluminosi, consistenta
elastica gelatinoasa,
la sect. lichid
sanghinolent aerat
 Edemul pulmonar
m: septuri
ingrosate,
precipitat rozat,
granular in
alveole
EDEMUL
Edemul cerebral:

 – localizat (tumori, abcese)
– generalizat (encefalite,traumat.,
crize HTA)

M: creier crescut in greutate,

santuri ingustate,
girii tumefiati, aplatizati;
la sect. cortex palid,
subst. alba moale,
ventriculi comprimati
m: aspect cribriform lax
tumefierea neuronilor
si a cel gliale

 O faza mai avansata =lichefactia

creierului = magma – in tumori/
comele depasite
Edemul cerebral
 MODIF. ALE CIRC. LIMFATICE
 Identice cu ale circulatiei sg;
 Staza limfatica – echivalent hiperemie;
Tromboze limfatice = coagularea prot. din limfa si depunerea
elem.
cel. limfatice
 Limforagia = rupt. de vase mari cu acumulare de limfa in
pleura,peritoneu

 Obstructia det. de tumori a limfogg  staza limfatica

 Leziuni prin det. de vehicularea unor corpi straini
ex. - pigm. antracotici din alv. pulm in gg. mediast.=> gg. apar
negri
- vehicularea cel. canceroase => metastaze
LEZIUNI DISTROFICE

Notiuni introductive
Definitie: proc patolog prin lez metabolice locale si gr-ale pt
subst/grupe de subst chimicei:
cantitative: atrofie, distrofii de: volum, grutate, consistenta,
culoare, a tes,org,organ;
calitative: distrofii prot, lipidelor, glucidelor, sarurilor minerale.
Nomenclatura:
1) o acumulare simpla de metabolit N pt un tes: steatoza,
glicogenoza hep.
2) infiltrare: subst aN pt cel/tes: infiltr glicogen in cel
nefronului la diabetici;

lispesc modificari citonucleare grave; leziunile sunt reversibile.

3) degenerescenta (distrofie ireversibila): asociere de
subst aN care compromit adaptarea nucleu/citoplasma.

Dg dif - intre 1 si 3 = usor pentru celule, dat modificarilor

nucleare si greu pt lez intercel ( amiloidoza, hialinoza).
– Pentru a preciza si elimina caracterul de distrofie ireversibila intra in
discutie conditiile clinice si fiziopatologice
 Atrofii (A)
Def: ▼a masei organelor, tesuturi sau celulelor,
dobandita postnatal.
A simpla: ▼ dimensiunile cu pastrarea structurii
histologice. Evolutie progres  disparitia rezerv metab din
cel, tes, org cu▼nr organite citopl  ▼ nr cel din tes, org.
Diagnosticul diferential ia in discutie:
1) involutia fiziologica:
a)in graviditate fibra m neteda uterina are 200 m; post partum,
fibra m uterina=20 m.
b) timus inlocuit la pubertate prin tes conj lax; arcuri branhiale,
coada dorsala, dispar la embrion.
2) Senescenta : ▼ fct si str elem mature  altele mai
mici sau deloc, in cadrul incetin gr-ale a proc metab: ▼ in
greutate a tes, org ≠ lez din cadrul a diferite boli.
Varietati de atrofie A Neurotica
in cadrul b cu lez predom
destructive in tesutul nervos:
a) poliomielita (paralizie
spinala infantila) cu liza
corpusculilor Nissl (cromatoliza
descrisa de Gh. Marinescu) si
neuronofagiea neuroni din
coarnele ant ale maduvei
spinarii; muschii striati nu mai
primesc incitatii motorii in timp
A musculara si a scheletului.
b) miopatii (Ch. Foix si I.T.
Niculescu, 1924) cu leziuni ale
neuronilor vegetativi din nevrax
 Varietati de atrofie A. neurohormonala:

a. A. Generala: casexie -
hipofizara (boala Simmonds) cu
emaciere extrema externa: pielea
pare lipsita de schelet;
b. A. Sistemica: distrofie
adipozogenitala sau sindromul
Babrinski-Frölich: A. organelor
genitale interne, externe, a
caracterelor secundare (
pilozitatea de pe fata, pubiana)
asociata de cresterea cantitatii de
tesut adipos.
≠ A. prin radiatii: ionizante, raze
X, radioizotopi, energie atomica,
determina atrofii mai ales in
tesutul hematopoetic, glandele
genitale, in general celule tinere
pe cale de multiplicare
Varietati de atrofie A. de inactivitate
prezenta in:
A. musculara si
osteoarticulara:
imobilizare prin ap gipsat;
A. marginii alveolare
dupa caderea dintilor;
A. tubilor renali dupa
obliterarea glomerurilor in
ateroscleroza (ASC)
renala.
A. colecistul prin
obstructie totala datorita
unui calcul inclavat in
cistic
Varietati de atrofie A. prin inanitie
fie prin alimente insuf cantit, fie prin lipsa de
alim cu valoare plastica-prot cat si prin
carenta de polivit: gastroenterita cronica
(tranzit prea rapid), steatoree (pentru
lipovitamine) in cadrul malabsorbtiei.
Creierul, oasele sunt bine pastrate ≠ de
involutie senila; aparatul digestiv, se
atrofiaza dat inactivit. Tes gastric ▼ cu 90-
95%, m striati ▼ cu 45-50%, splina ▼ scade
cu 40-50%; ficatul ▼ scade cu 30-45%;
cordul ▼ cu 20-25% si creierul ▼ cu 5-10%.
Varietati de atrofie A. ischemica:
insuf lent progresiva a
circ arteriale din
ASC=dat ingrosare
neregulata a per
arteriali; DC▼ A
progresiva a elem cel
diferentiate din cortex
(cel. piramidale), cord
(miofibrile), rinichi
(corticala) care sunt
inlocuite treptat de
scleroza.
.
 Varietati de atrofie Casexia
este A. mascata, in stadiul extrem, asociata cu
scaderea masiva a aportului alimentar, cu
autointoxicatii prin boli cronice letale (cancere,
boli SNC, boli endocrine, boli digestive,
intoxicatii) fiind independenta de varsta si
ireversibila.
Macroscopic, forma extrna a organelor este
pastrata: marginile sunt ascutite proeminentele
mai sterse, turtite, culoarea este modificata
(scade cantitatea de sange) - vezi si Atrofia
tesutului gras
 Varietati de atrofie Atrofia bruna
depunerea de pigment de uzura
(lipofuscina) in involutii senile,
denutritie simpla sau boli cronice.
Macroscopic - organele sunt
atrofiate, de nuanta cafenie cu cat
contin mai putin sange.
Microscopic - lipofuscina se
depune mai ales in neuroni (chiar de
la o varsta nu prea mare); in miocard
(central, la capetele nucleilor in zona
de sarcoplasma fara miofibile); in
hepatocite (in jurul nucleilor).
.
 Hipertrofii

modif cantit cu o ▲ diametrului si a greutatii

cu pastrarea structurii histologice de baza
pe seama unui spor de activitate in legatura
cu incitatii neurotrofice.
Hipertrofii cardiace
a. trec de limitele normale:
“sportherz” sau cordul sportivilor: defineste
cresterea intregului cord disproportionat in
raport cu musculatura si dezvoltarea
corporala.
Macroscopic, consistenta este
crescuta, coloratia este normala
vascularizata, este normala: pe sectiunea
miocardului este ingrosat.
Microscopic fibrele miocardice sunt
mai mari, cu mai multa citoplasma axiala;
lipsesc leziunile calitative.
b. segmentare: in toate
miocardiopatiile valculare. Ex. :
stenoza aortica: micardul ventricular stang
se contracta cu forta mai mare; aspectul
este de cord aortic cu hipertrofie de ventricul
stang si cresterea diametrului baza-varf.
Distrofii calitative proteice Distrofie hialina
depunerea de subst proteice pe structuri
necelulare; indirect recunoastem
caracterul degenerativ al acestor tulburari
de metabolism.
“hyalos”=sticlos, translucid.
Def: subst omogena acidofila (roz cu
eozina, in coloratie Hematoxilina-Eozina-
H.E. rosu cu picrofluxina in coloratia Van
Giessen) care inglobeaza structurile pe
care se depun (fibrele nu se mai
identifica).
Macroscopic: organele sunt dure,
translucide: sectiunile sunt transparente,
cu aspect sticlos, albicios-depunerea este
fiziologica: pe corpii albiciosi din ovar.
depunerea este patologica extracelulara
si intracelulara.
Depunerea extracelulara se
evidentiaza pe capsule (splina, ficat) dand
aspect de “glazura de tort” alb sidefie; pe
seroase: pleura (pahipleurite cu aspect
“glazurat”), in diabetul zaharat hialinul
este prezent in arteriole.
Depunerea intracelulara: in
infectiile virale hepatice sau din sfera
genitala (papilloma virus uman); in ficatul
consumatorilor de etanol (corpi Mallory).
Distrofii calitative proteice Degenerescenta
(necroza) fibrinoida
prezenta de zone neomogene
fin granulare si/sau
filamentoase, eozinofile
asemenea fibrinei, inconjurate
de reactie inflamatorie. In timp
se produce o cicatrice fibroasa
ce inlocuieste zona de necroza
fibrinoida.
Microscopia electronica a
demonstrat ca fibrele de
colagen se tumefiaza se
cliveaza, iar in etapa finala se
omogenizeaza.
Alterarea colagenului este
prezenta mai ales in
colagenoze si/sau vasculite:
tiroidite, necroza fibrinoida din
arteriolete renale din HTA
maligna
 Distrofii calitative proteice Distrofia amiloida
Rinichiul amiloid: cea mai obisnuita
localizare si cea mai serioasa atingere
a unui organ fiind de obicei cauza
decesului.
Macroscopic: rinichiul este normal sau
crescut in dimensiuni, ferm, gri-palid;
corticala foarte palida si medulara cu
piramidele colorate normal.
Microscopic: depunerea initiala este in
glomeruli, apoi in tesutul interstitial
peritubular, artere si arteriole
producand ingrosarea membranei
bazale a capilarelor glomerulare, a
tubilor etc., astfel ca, celule endoteliale
sunt invelite; apoi lumenul capilar si, in
timp, se va produce obstruarea
spatiului urinar.
Clinic: hipoalbuminemie proteinurie,
cilindri proteici celulari cu aparitia
sindromului nefrotic; progresiva
obliterare a glomerulului determina
insuficienta renala cronica.
 Distrofii calitative lipidice

Pot fi in exces sau in minus. Distrofiile

lipidice pot fi ale trigliceridelor, ale
colesterolului sau a lipidelor complexe
(dislipidoze). Distrofiile trigliceridelor in
exces sunt fie degenerescenta grasa
propriu-zisa in organele parenchimatoase
(steatoze) sau acumulari de trigliceride in
tesutul conjunctiv adipos, in mod
generalizat (obezitate) sau in mod localizat
(lipomatoze)
 Distrofii calitative lipidice
Steatoza hepatica : acumulare de trigliceride cu
crestere absoluta intracelular si aparitia de
vacuole clare (grasimi) care in timp si in cantitate
excesiva duc la ciroza.
in anorexie, anemie, dupa agresiunea de factori
toxici: etanol, benzen, beriliu, CC14, DM,
cloroform, corticoterapie fosfor, metan, ciuperci
otravitoare, H.v.a. periportal: carente proteine
(globale in D.Z. sau partiale, de etionima), staza
hepatica cronica - Patogeneza
1. Aport excesiv de aciz grasi liberi (A.G.L.)
in ficat (mari obzi: inanitie; terapie corticosteroida).
2-3. Creste sinteza si scade oxidarea de
A.G.L. (alcoolosm cronic, D.Z. - lipsa glucidelor
impiedica arderea lipidelor; agresiuni toxice).
4. Creste esterificarea AGL in trigliceride
datorita cresterii de alfa-glicero-fosfat (otravire cu
etanol).
5. Scade sinteza de apoproteine (otravire
cu Cl4, Ph sau in malnutritia protein-calorica).
6. Scade secretia de apoprotine din ficat
(etanol, carente proteice globale- “sindrom
Kwashiokor”, acid orotic)
 Distrofii calitative lipidice
Excesul general de trigliceride in tesutul conjunctiv se numeste
obezitate; cauza majora o reprezinta supraalimentatia; factorii endocrini
sunt mai putin angajati (excesul de estrogeni ovarieni, sau
corticosuprarenalieni in general). La barbati se citeaza distrofia adipozo-
genitala Babinski-Fröhlich
Adipozitatea localizata (lipomatoza) poate sa fie de tip special sau
depuneri de grasime localizate propriu-zis. Pentru lipomatozele speciale
se citeaza: fata in luna plina din sindromul Cushing; gatul Madelung
(depozite lipidice nodulare, tumor-like retrocervicale); lipomatoza
interscapulara tip bizon; lipomatoza predominant abdominala tip Falstaff;
lipomatoza predominant pelvina tip Rubens; lipomatoza predominant
gluteala (steatopigie); b Dercum (depozite pseudotumorale, lipidice la
nivelul membrelor superoare, pe torace de-a lungul traiectelor nervoase,
care devin dureroase; de obicei recidiveaza dupa interventii chirurgicale
de extirpare).
Lipomatozele propriu-zise prezinta incarcarea cu grasimi la nivelul
subepicardului in etilismul cronic (cordul bautorilor de bere); lipomatoza
pancreatica nu duce la diabet ci la sclero lipomatoza cu afectare
functionala exocrina. Lipomatozele pot fi fiziologice, de varsta la nivelul
timusului (postpubertate) si in maduva osoasa (maduva grasa ce apare in
locul maduvei hematogene cu inaintarea in varsta).
 Distrofii calitative glucidice
Diabetul zaharat este o afectiune cronica
a metabolismului glucidic, lipidic, proteic,
caracterizata prin hiperglicemie (utilizare
defectuoasa a glucozei) pe seama unui
raspuns secretor insulinic insuficient sau
inadecvat. diabetul zaharat poate fi:
1. primar, idiopatic (grup heterogen avand
hiperglicemia drept trasatura comuna);
2. secundar (dupa procese inflamatorii,
tumori, medicamente, toxice post
hemocromatoza si postpancreatectomii ).
 Distrofii calitative glucidice Morfologia DZ
La nivelul insulelor pancreatice,
modificarile nu sunt constante si nici
patognomonice:
a. scade marimea si numarul insulelor
respective (mai ales la mamele
diabetice si inconstant la copii lor);
b. insulele de pancreas endocrin devin
cordoane subtiri, separate de stroma
fibroasa;
c. celulele beta ale insulelor sunt
degranulate;
d. fibroza este extensiva la nivelul
insulelor
c. se constata depunerea de amiloid
(mai ales din diabet zaharat de tip II)
f. infiltrarea de limfocite T (halou
periferic initial) cu fenomene de
insulinita
Distrofii calitative glucidice Morfologia DZ
Microangiopatia diabetica complicatie
a capilarelor si venoloarteriolelor.

a. ingrosarea difuza a membranei

bazale (in capilarele pieili, muschiului
striat, retina, glomeruli si tubi renali)
vizibila la microscopia optica (MO ca
substanta omogena PAS pozitiva) si la
microscopia electronica (ME - aspect
lamelar, stratificat);

b. arterioloscleroza hialina:
depozite de hialin în intima arteriolelor cu
îngustarea lumenului (MO - aspect
omogen PAS pozitiv) cu aparitia HTA.

Macroangiopatia diabetica (ATS)

Peste 75% din diabeticii sub 40 de ani
au leziuni aterosclerotice pe artera aorta
cu placi de aterom care evolueaza diferit
(se rup, fiind sediul trombozelor,
embolilor, anevrismelor). Patogenia !
Distrofii calitative glucidice Morfologia DZ

Nefropatia diabetica are

afectare maxima la
nivelul glomerulilor prin
leziuni ale arteriolelor
(nefroscleroza benigna) si
leziuni infectioase
(pielonefrite cronice;
necroza papilara):
glomerulopatia diabetica
contabilizeaza
glomeruloscleroza difuza,
apoi nodulara si în final,
leziuni exudative cu
proteinurie si insuficienta
renala.
 Distrofii calitative glucidice Morfologia DZ
Retinopatia diabetica apare la 60% din bolnavii cu diabet zaharat dupa o evolutie
de 15-20 de ani a bolii.
Morfologic,la examenul fundului de ochi apar fie pete albicioase pe retina
(exudate focaie seroase care au drept corespondenta clinica scotoamele sau
pierderile punctiforme de camp vizual), fie anevrisme cu microhemoragii retiniene si
microtromboze anevrismaie.
La nivelul vaselor se poate depune hialin (în cadrul procesului de
arterioloscleroza) cu obstructie secundara si eventuala tromboza; leziuni ale
cristalinului determina opacifierea treptataapar retele de capilare de neoformatie
asemeni unei panze “retinitis proliferans”. Aceste capilare se rup usor, apar
hemoragii “în panza”, urmate de reparatia lor (proliferari fibroblastice) si formarea de
aderente fibroase cu dezlipiri parcelare de retina (foarte greu de tratat la un diabetic)
urmate de cecitate.
Concomitent, leziuni ale nervului II ajungandu-se la cecitatea finala.
Neuropatia diabetica afecteaza mai ales nervii periferici somatici (predilectia pentru
nervii membrelor superioare, neuropatie periferica sisternica) si vegetativi
(neuropatie vegetativa: tulburari în motricitatea vezicii urinare “vezica autonoma”, a
mobilitatii gastrointestinale, si in dinamica sexuala).
La nivelul SNC, apar complicatii microangiopatice si de ateromatoza, crescand
incidenta accidentelor vasculare cerebrale.
 Distrofii pigmentare

Pigmentii sunt substante colorate

prezente în mod normai în organismul
uman (melanina) sau anormai, ultimele cu
origine endogena (lipofuscina), sau
exogena (pulberi de carbune de fier sau
oxizi de fier; saruri de argint; cupru; siliciu;
plumb si tus de China folosit în tatuaje).
 Melanina
Deficitul poate sa fie generalizat: albinism (lipsa totala de transmisie genetica
datorita blocarii sintezei de melanina; bolnavii sunt blonzi, pielea este alba, ochi
albastrii, au fotofobie severa si expunerea la soare duce invariabil la aparitia de
cancere cutanate) sau localizate: vitiligo clinic leziunea este asimptomatica, cu
zone bine demarcate - hiperpigmentare -la periferia zonelor depigmentate, avand
contur în harta geografica si talie variabila, cu locaiizare aleatorie) lepra (zone
depigmentate pe teritoriile nervilor periferici cu leziuni de nevrita) etc.
Excesul poate fi generalizat: bronzarea dupa expunerea la soare; dupa
intoxicatia cronica cu arsenic (în cavitatea bucala, la locul întalnirii gingiei cu
arsenicul apar pete închise) sau melanoza arsenicaia a trunchiului (de culoarea
cafeniu închisa); boala Addison se însoteste de hiperpigmentare prin pierderea
mecanismului de control prin feed-back, cu secretie excesiva de ACTH (un
fragment al moleculei de ACTH este identic chimic cu MSH).
Excesul de melanina localizat cuprinde:
Efelide (pistrui), cele mai obisnuite leziuni pigmentate la copiii albi tip
caucazieni. Pistruii sunt mici: macule de 1-10 mm rosu-închis, maronii care apar
dupa expunerea la soare; microscopic se constata cresterea cantitatii de pigment
în stratul bazal, numarul de malanocite fiind normal.
Cloasma este o masca “de sarcina” prin hiperpigmentare la nivelul obrajilor,
tample, frunte bilateral; lumina soarelui accentueaza pigmentarea; frecvent
cloasma se remite spontan dupa nastere.
Lentigo este o hiperplazie benigna a melanocitelor aparand la oricare varsta,
mai frecvent la sugar si copii; patogeneza este necunoscuta; leziunea apare pe
mucoase, piele ca macule ovale de .5-10 mm brun-închis.
Pigmentii derivati din hemoglobina:
Excesul local de Fe si hemosiderina apare în hemoragii mari, echimoze,
hematoalme sau în depunerile lente din stazele vasculare severe (plamanul
de staza cronica, prin insuficienta cardiaca stanga, prin liza hipoxica a
eritrcitelor). Culoarea rosu-albastruie a hemoglobinei este transformata în
albastru-verzui (biliverdina), în rocu-brun (bilirubina).
Cand acumularea de fier, feritina si hemosiderina este extrema, boala =
hemocromtoza = triada clasica: ciroza pigmentata micronodulara (în toate
carzurle) diabet zaharat (75-80% din cazuri) si pigmentare cutanata (75-
80% din cazuri) de unde si denumirea de “diabet bronzat”. Acumularea de
Fe este 50-60g, suficienta pentru a fi sesizata de detectorul de metale de pe
aeroport. Formele secundare de hemocromatoza agar în talasemii majore,
anemii sideroblastice, ciroze aleoolice, dupa anastomoze portocave,
ingestie prelungita de Fe medicai, transfuzii multiple etc.; patogeneza
formelor secundare este obscura.

Evolutia naturala a bolii poate fi alterata prin flebotomie si utilizarea de

kelatori ferici care dreneaza excesul de Fe. Cauzele majore de deces sunt
carcinomul hepatocelular (în prezenta cirozei), boala cardiaca (aritmie,
fibroze difuze), insuficienta cardiaca.
 Bilirubina directa
este pigmentul normal al bilei,
derivat din hemoglobina, dar
nu contine fier; pigmentul este
vizibil morfologic cand este
prezent icterul (pigmentarea
pielii, a mucuaselor sclerelor
cand nivelul bilirubinei serice
este de peste 2mg% - normai
0,5-1 mg% ); acumularea cea
mai evidenta - cu toate ca
pigmentul este distribuit în
toate tesuturile si fluidele
corpului - este în ficat si rinichi.
Multe leziuni sunt asociate cu
icter;
 Acumulari in exces de cupru sau boata Wilson sau
degenerescenta hepatolenticulara

Este o leziune autosomal recesiva a metabolismului cuprului prin acumularea

la un nivel toxic de Cu, în multele tesuturi si organe, în principal în ficat, creier si ochi,
de unde si denumirea.
În boala Wilson Cu absorbit continua sa se acumuleze în exces în ficat, unde
produce agresiuni toxice, dupa varsta de 5 ani. Concomitent, excretia urinara de Cu
este mult crescuta.

Modificarile hepatice pot fi minore: încarcare grasa (minima, cu nuclei vacuolati

- glicogen sau apa - si ocazional necroza focala) hepatita acuta (asemanator cu
hepatita virala de tip C cu mici vezicule clare citoplasmatice), hepatita cronica activa
de tip viral (asociaza corpi Mallory) sau leziuni foarte grave de tip ciroza
(micronodulara pana la macronodulara) sau necroza masiva hepatica.

Degenerescenta lenticulostriata se caracterizeaza prin acumularea de Cu în

celulele nervoase si in celulele gliale (corpi striati, cortex) cu aparitia de miscari
dezordonate Parkinson-like sau modificari psihiatrice: psihoze, dementa.

Inelul Kayser-Fleisher apare în general pe cornee la bolnavii cu atingere

nervoasa. Depozitul de cupru este verde-brun, este la nivelul limbului corneei.
Recunoasterea recenta a bolii permite utilizarea de chelatori de cupru (penicilamina)
pentru a preveni acumularea de cupru.
 Distrofii pigmentare
Argintul Plumbul
La intoxicatii cu saruri Pigmenteaza mucoasele,
organice sau anorganice în special gingivala cu negru,
(argiroza). Pigmentul, datorita aparitiei de plumb.
albuminat de argint, este Boala, saturnismul, este foarte
insolubil, negru, depus în rara si se manifesta clinic prin
straturile superioare ale colici abdominale, leziuni
corionului subepidermic, cel hepatice si renale
mai frecvent in jurul glandelor
sebacee si sudoripare ca si in
jurul firelor de par. Argintul da
putine reactii celulare si in timp
apare o fibroza consecutiva
argirozei.
 Calciul
Actiunea vitaminei D: abs Ca indep de a Ph + mobiliz Ca din oase + ▲ reabs Ca din TCD
Deficitul de vitamina D
Atat în rahitism cat si în osteomalacie = mineralizare inadecvata cu exces de matrice
osteoida nemineralizata; în rahitism leziunea este complicata prin calcificarea inadecvata a
cartilagiilor epifizare cu modificari ale osificarii encondrale. Etapele aparitiei rahitismului, sunt
considerate: cresterea excesiva a cartiladelor epifizare pe seama insuf de maturare si
dezintegrare a cel cartilaginoase; persistenta de mase distorsionate, neregulate de cartilaj, în
cavitatea medulara a oaselor lungi; prezenta de matrice osteoida pe resturi cartilaginoase
mineralizate inadecvat; deformarea scheletului este data de pierderea regiditatii structurale a
dezvoltarii oaselor.
Conformatia scheletului rahitic depinde de severitatea carentei de vitamina D, durata si, în
special, de stress-ul la care este supus.
La nivelul craniului: craniotabes “în minge de ping-pong”; cap cvadratum (frunte
olimpiana), (bose frontale proeminente), dintii au cruptie intarziata, coroanele au aspect
scalariform (în trepte) cu santuri circulare unde se fac carii cu evolutie rapida. La nivelul
toracelui sunt prezente “mataniile costale”la locul de implantare a coastelor pe stern. Sternul
este împins fie inainte: stern în “carena” (fund de corabie) sau stern de “prumbel”, sau sternul
este înfundat “de pantofar”. La locul de implantare a diafragmului apar niste santuri descrise
de Harrison (prin tractiunea muschiului).
Bazinul este plat, sramtorile sunt mai mici; coloana vertebrala sufera modificari în plan
sagital (accentuarea curburilor: lordoza lombara, cifoza toracica) sau frontal (scolioza,
spondilolistesis - scufundarea coloanei în bazin).la nivelul oaselor lungi: - semnul “bratarii”
pentru epifizele declive a radius si ulna si pentru membrele inferioare, curburi cu aparitia de
“genu varum” (rotund) si “genu valgum” (în “X”). Fracturile acestor oase sunt “în lemn verde”
(ruperea osului fara periost). Visceral se evidentiaza splenomegalie, anemie, musculatura
abdomenului hipotona.
 Calcificari distrofice patologice
Calcificarile patologice contin depozite anormale de saruri de calciu cu mici cantitati de
fier, magneziu sau alte saruri minerale. Cand depozitele apar pe zone de necroza sunt
numite calcificari distrofice (apar la o calcemie normala si în absenta unui metabolism
anormal). În contrast, depozitele de saruri de calciu din tesuturile vii sunt numite calcificari
metastatice.
Calcificarile distrofice - se întalnesc în arii de necroza, fie ca este de coagulare
(infarcte organizate vechi) fie ca este de tip caseos (în tuberculoza), fie ca este necroza a
grasimii (citosteanonecroza din pancreatita hemoragica). Calcificarea se produce si la nivelul
placilor de aterom în ateroscleroza avansata, si la nivelul valvelor cardiace în endocarditele
verucoase (în cadrul endocarditei reumatismale).
Macroscopic, sarurile de calciu apar de culoare alba, sub forma de granule, gramezi,
dure. În timp, în focarele de calcificare se poate forma os heterotopic. S-a constatat ca si o
singura celula necrozata poate constitui sediul depunerii de minerale care progresiv se
acopera cu straturi concentrice, lamelare, denumite corpi psamomatosi (psamos = nisip), de
exemplu în meningiom, în lumenul glandelor (hiperplazie de prostata) si sialolitiaza (în
glandele salivare).
Boala litiazica (calculoza,) apare prin precipitarea de substante greu solubile,
continand calciu în jurul unei celule necrozate (fenomenul de initiere), colonii de microbi,
resturi parazitare de membrane a chistului hidatic sau corpi straini (fragmente de sonde rupte
ete.) ete. si propagarea care apare intracelular si extracelular sau în cavitati preformate
(colecist, vezicula biliara, vezica urinara) si canale (cai biliare, cai urinare, cai excretie
salivara, bronhii, canal Wirsung ete.). Calculii apar prin exces de acid uric (alimentatie
exclusiv carnata) exces de acizi oxalici (alimentatie vegetala) exces de pigmenti biliari (staza
biliara) sau exces de alimente bogate în lipide - calculi colesterinici. Prezenta infectiilor
microbiene urinare, modifica pH-ul urinar cu aparitia de urini alcaline si în timp formarea de
calculi fosfatici (sau centru oxalic si ”coaja“ din fosfati).
Distrofii nucleoproteinice Guta
Guta (tumora rea) a fost denumita de Galen care a facut legatura între boala si
consumul de alimente, bogate în acid uric (vanat, consum excesiv de organe ete.).
Debutul bolii se produce dupa 30 ani mai frecvent la barbati, cu hiperuricemie
constanta; dintre acestia doar 2-3% dezvolta artrita gutoasa - localizata la haluce
(podagra),la genunchi (gonadra) la mana (chiragra).

Se asociaza: insuficienta renala pe searna litiazei din acid uric si de asemeni

hipertensiune arteriala. Leziunile gutoase apar fie la nivelul articulatiei si periarticular,
fie extraarticular: urechea externa, pleoape, rinichi, cartilaj pulmonar.

Tofii gutosi sunt depozite subcutate dure, nodulare din cristale de urati,
reactie inflamatorie cronica si fibroza. În rinichi, depozitele de urati produc nefropatic
gutoasa cu toti gutosi, calculi uratici, inflamatie interstitiala, atrofie tubulara si
arterioscleroza.

Examenul de micropsie optica evidentiaza un proces de inflamatie cronica, în

jurul uratilor de sodiu, format din limfocite, fibroblasti si celule gigante multinucleate
de corp strain.
Regenerarea si reparatia

Reprezinta scopul
Si ultima etapa
A procesului inflamator
 Cursul contine

1. Celulele regenerarii, despre replicarea

lor
2. Despre influenta factorilor de crestere
3. Matricea extracelulara
4. Vindecarea plagilor
5. Tesutul de granulatie, celule implicate
6. Procesul de vindecare “per primam”
7. Defecte
 1. REGENERAREA are loc in organe
 ce contin celule proliferative
 Sau cu proliferare inductibila

 NU in creier, inima
 Compuse din celule terminal diferentiate
 In functie de potentialul replicativ

 Celule in continua diviziune mitotica: celule stem

(epidermale, medulare, ale mucoaselor, ale tubilor
seminiferi etc.)
 Celule mitotic facultative: Celule inerte, oprite in
faza G0-pot intra in mitoza => 2 celule fiice (ficat,
rinichi, glande endocrine, cel endot, fibroblasti)
 Celule postmitotice, nedivizibile permanente, in
distrugeri sunt inlocuite de alte celule ce nu le pot
prelua functia (cord, creier, m.striat-are cel de rezerva, dar
nu de ajuns)
Cum se induce diviziunea celulelor
inerte?

 Legarea GF de receptorul membranar

 Activarea receptorului (activitate tirozin-
kinazica)
 Activare metabolica si merageri secunzi-Ca
 Activarea factorilor nucleari de transcriere
 Intrarea in ciclul celular
 Cum se regleaza desfasurarea
ciclului celular

 Are G1 Pauza presinteza

4 faze: S Sinteza
G2 Pauza postsinteza
M Mitoza

 Trecerea dintr-o faza in alta a ciclului e comandata

de: Ciciline A, E Au inhibitori specifici
Kinaze ciclin-dependente ce blocheaza ciclul
 Inhibitia diviziunii celulare

 Inhibitia de contact
 Pentru culturile celulare normale
 E activata la o anumita densitate celulara
 Sau cand cultura atinge marginile vasului

 TGF-B (Transforming growth factor beta)

 Actionand pe proteinele de control ale ciclului
celular
 2 . GF
 Polipeptide
 Produse de celule variate
 Terminologia e confuza
 EGF (epidermal growth factor) stimuleaza si
epiteliile mucoase, si fibroblastii
 PDGF (Platelets-derived growth factor), izolat din
plachete, e produs si de alte celule
 Unii nu au GF in nume: TNF(tumor necrosis
factor)
 Multe IL au activitate GF
Caracteristici comune ale GF
implicati in reparatie si
regenerare

 Actioneaza pe receptori celulari

 (ubicuitari, specifici)
 PDGF act. pe cel mezenchimale
 VEGF act. numai pe cel endoteliale,
 Unii GF au acelasi receptor: EGF si TNF-α
 Caracteristici comune ale GF
implicati in reparatie si
regenerare
 Pleiotropismul : nu stimuleaza numai diviziunea
celulara,
 Ci mediaza si alte procese
 Secretia si sinteza (Colagenului, Fibronectinei , Altor
proteine),
 migrarea celulara
 Sunt redundanti, deficienta unui GF poate fi
acoperita de altul cu aceeasi functie( deficienta
receptorilor e mai grava)
 Ex: piticism acondroplazic-lipsa FGFR-3
3. Refacerea matricei extracelulare

 Prin sinteza Colagenului

 Prin sinteza Proteinelor adezive
 Prin sinteza Proteoglicanilor
 Colagenul - e de 19 tipuri

 Tip I – cel mai rezistent (structura de triplu helix)

(tendoane, oase, t conj)
 Tip III e primul produs de fibroblaste, se gaseste in
organe pliabile (vase de sange, tesuturi fetale, in
reparatie)
 Tip IV– e nonfibrilar (in membrane bazale, separand
compartimentele tisulare, in jurul unor celule-fibre
m. netede)
 Cu timpul Tip I,II din structura dermului se
inlocuieste cu Tip III, IV=> o ingrosare adermului si
“riduri”
 Proteine adezive

 Fibronectina – glicoproteina; Se leaga de

alte molecule ECM si serveste ca “schela”si
ca “lipici” mentinand structura tisulara
 Laminina – in membranele bazale, e
adezina in cel m. netede si striate
Proteoglicani

 Molecule incarcate (-)

 Hidrofile-leaga apa pe lanturile lor laterle
 => Dau turgescenta tesutului
 Lanturile laterale se intind spre spatiile
intercelulare
 “Lipici”in spatiul interstitial
4.Vindecara plagilor
 5. Tesutul de granulatie
 A fost observat de vechii chirurgi , umplea ranile ce
nu se inchideau
 Microscopic s-a descoperit ca apare in orice reparatie
 Ca si in inflamatia cronica

 E constituit din fibroblasti, matrice extracelulara

abundenta, vase de neoformatie, niste macrofage
risipite , si alte celule inflamatorii
 Angioblastele Sunt celule conjunctive
 Alcatuiesc vasele de neoformatie
 Angiogeneza e promovata de
VEGF(vascular endotelial growth factor) si
BFGF (basic fibroblast growth factor)

 Miofibroblastele sunt hibrizi intre

fibroblaste ci f.m. netede
 Pot produce colagen si matrice extracelulara
 Se pot si contracta
 Contracta ranile si previn dehiscenta
 Rolul macrofagelor
 Fagociteaza detritusuri celulare si ajuta PMN sa
curete rana
 Recruteaza alte celule , atrag fibroblaste si
angioblaste in plaga
 Secreta GF,IL Stimuleaza fibroblastele si
angiobastele in productia de matrice extracelulara
 Remodelarea cicatriceala
colagenaze, Inhibitori tisulari ai
stromelizine, metaloprotenelor
enzime litice, ce =TIMPs le
restrucureaza contracareaza
 6. Vindecarea
 Per primam intentionem  Per secundam
 Rani curate intentionem
 Plagi operatorii  Pentru leziunile
 Dureaza un timp mai  Cu lipsa de substanta
scurt, caci marginile  Infectate
plagii sunt apropiate  Corpi straini
 Fara o reactie  Contine un tesut de
inflamatorie atat de granulatie copios
proeminenta
Vindecarea per primam-stadii

 Hematom
 Inflamatie si tesut de granulatie incipient
 Tesut de granulatie complet
 Albire
 Formarea cicatricei
 Remodelarea cicatriceala
 Hematomul Ziua 1 Rana e plina cu sange
coagulat si detritusuri. Influx de neutrofile
. Ziua 2 Influx de macrofage care
asiguraindepartarea materialului strain

Inflamatia si tesutul incipient de granulatie,

Ziua 2-3 Macrofagele atrag fibroblaste si
angioblaste, incep formarea colagenului TipIII
Celulele epiteliale formeaza un pod ce sigileaza
defectul
 Tesut de granulatie complet Ziua 4-6
Neovascularizatia e maxima,
 aria e umflata si rosie.
 Fibroblastii sintetizeaze rapid molecule ECM.

 Albirea Saptamana II Depozite de colagen

comprima si inlocuiesc vasele de sange si
reduc fluxul sanguin prin plaga
 Cicatrizarea : Macrofagele se imputineaza
 In urmatoarele saptamani tesutul de granulatie
e nlocuit treptat de cel fibros
 Colagenul Tip III e inlocuit de Tip I si
cicatricea capata rezistenta la tensiune
 Dupa 3 luni tesutul va avea 80% din rezistenta
originala

 Remodelarea :Dureaza luni; tesutul capata mai

multa rezistenta
7. Vindecarea per secundam
 Contractia ranii = reducerea in dimensiuni a ranii
in vindecarea per secundam
. Datorita miofibroblsatelor

 Intarzierea vindecarii = INFECTIA, corpi straini,

Deficiente nutritionale, exces de corticosteroizi

 Dehisctnta <= Factori mecanici, necroza

marginilor suturate
 Keloidul = cicatrici hiperplastice , cu depozite
nregulate intradermice de colagen

 Contracturi = Cicatrici (frecvent post arsura)

,neregulate, ce limiteaza miscarile articulare

 Daca , datorita granularii excesive plaga nu se

inchide sau nu se epitelizeaza, tesutul de
granulatie se poate indeparta prin cauterizare.
INFLAMATIA
Diferenta intre leziune si inflamatie
• Leziunea poate apare:
• Si la o singura celula, org. monocel.
(amoeba), sau in culturi celulare

• Inflamatia este raspunsul la leziuni

celulare care apar in TESUTURILE
VASCULARIZATE ale ORGANISMELOR
PLURICELULARE
• Avantajele • Dezavantajele
inflamatiei inflamatiei
• -- localiz. si izol. • -- durerea si edem
agres. tis. protejand dif.grd.incap.morf/fct.;
tesutul sanatos vecin; • -- rupturi de
• -- neutraliz. si organe, hemoragii;
inactiv. subst. toxice • -- tes.cicatriceal
produse de factori excesiv cu aderente,
umorali si de enzime; contractura, cheloid;
• -- distruge (limit.) • -- form.de fistule:
cresterea µrg. Infect.; abdom., bronhopl.;
• -- prepara aria • -- propagare /
tisulara pt. vindecare distrug. tes. sanatos;
si reparare eliminand • -- dezv.de alte infl.
tesuturile devitalizate gl-ita, artrita, rct alerg.
si resturi celulare. mioc-ita, encefalita.
 Componentele inflamatiei:

• Raspuns vascular

• Raspuns celular

• Raspuns umoral
 Acut vs Cronic
• Acutus (lat / ascutit) =aparitie brusca,
durata scurta (ore sau zile), rest ad integr.
• Tipic mediata de gran. neutrofile (PMN)
• Cronic  Chronos (gr/ timp)
Aparitia inflamatiei cronica nu poate fi
determinata precis si este mediata tipic de
macrofage, limfocite, plasmocite, implica
fibroblasti, angioblaste
INFLAMATIA ACUTA
 Inflamatia acuta: 3 elemente

•  hemodinamice: vasodilat.
arteriolara

• permeabilitatii vasculare

• Trecerea leucocitelor din vase in tesuturi

•
EDEM
• Oidema(gr)=umflatura
• este exces de fluid in tesuturi
-edem generalizat: Anasarca
-in cavit. corpului prevazute cu seroase
peritoneu—ascita
cav.pleurala—hidrotorax
pericard--hidropericard
• Apare prin transudare sau exudare
TRANSUDAT EXUDAT

CLAR TULBURE
LICHID, SEROS VASCOS,uneori
. PURULENT
Greutatea specifica
<1.015 >1.020
Continut proteic
<3 gm/dL >3 gm/dL
DETRITUS NUMEROASE
CELULAR NEUTROFILE
TRANSUDAT / EXUDAT
NORMAL:
p.sg. la capatul capilar p.sg. la capatul capilar
arterial >p. lich.interst. venos < p lich.interst.
=> plasma => plasma
extravazeaza intravazeaza

normal

aa vv
EDEM----cauze 1
• p.hidrostatica a sg. in vas : plasma
ramane in tesut

aa vv
EDEM----cauze 2
• p.coloidosmotica a prot. din sg. retine
apa in vase  proteinele  (nu se mai
produc, extravazeaza activ,etc.)=>
Edem

normal
 Edemul in inflamatia acuta =
(exudat): 3 cauze
• 1 p. hidrostatica in microcirculatie:
dilatatiei arteriolare cu un flux crescut
de sange
• 2  permeabilitatea vaselor sub infl.
mediat. inflam. care permit extravaz.
proteinelor plasmatice si a plasmei
• 3  p. oncotica plasm. dat exudat
• extravazarea proteinelor plasmatice si a
plasmei=> hemoconcentrare => staza a
celulelor sangvine => p hidrostatica a
sangelui in venule => intoarcerea
fluidului din interstitiu in vas.

normal
 Permeabilitatea vaselor 

• 1 Formarea de spatii intre celulele

endoteliale (GAP)
• initial, mai frecvent in venule, sub
influenta HISTAMINEI si BRADIKININEI
• Apoi a CITOKINELOR
• efect: retractia celulelor endoteliale cu
m.b. denudata
 Permeabilitatea vaselor 

• 2. Lezarea directa a endoteliului

• Semn de severitate
• Apare in ateriole, capilare, venule
• Defectul se repara cu greutate
• Se permite extravazarea multor
componenti plasmatici
 Permeabilitatea vaselor 

• 3. Leziune mediata de neutrofile

(PMN)
• Aderarea PMN la epiteliu
• Creste permeabil. vaselor
(mai ales in venule pulmonare si in
capil. glomerulare)
 Permeabilitatea vaselor 

• 4. Transcitoza : transportul de
vezicule cu lichid prin citoplasma
venulelor
• Indusa de VEGF / Vascular
Endotelial Growth Factor
 c Trecerea PMN din vas in tesut

• 1 Marginatia
• Endoteliul are gap-uri intercelulare,
apare hemoconcentrarea=>Scade
viteza fluxului sanguin=> PMN ies
din centrul fluxului sanguin si ajung la
marginea lui, intrand in contact cu
celule endoteliale spatiate
 Trecerea PMN din vas in tesut:
• 2. Rolling
• PMN continua sa ruleze peste
celulele endoteliale, activandu-se si
unele si altele;
• Se stabilesc contacte slabe, mediate
de molecule de pe suprafeta lor
(SELECTINE)
 Trecerea PMN din vas in tesut
• 3. Adeziunea
• ACTIVAREA PROGRESIVA A PMN SI A
CELULELOR ENDOTELIALE
• Duce la expresia unor molecule care sunt
polipeptide de adeziune: INTEGRINE
• Integrinele endoteliale se leaga de
integrinele neutrofilului stabilind contacte
ferme
 Trecerea PMN din vas in tesut
• 4.Transmigrarea
• PMN atasate de cel. endot. prin
integrine, emit pseudopode, se tarasc
spre peretele venulei, ajung la
spatiile interendoteliale, isi fac loc
prin gapuri si trec in spatiul
intercelular extravascular
 Diferenta dintre SELECTINE si
INTEGRINE
• SELECTINE (proteine ale PMN, plachete,
celule endoteliale); se leaga specific de
carbohidrati (glicocalix).
• INTEGRINE (numai pe leucocite); se
leaga de proteine de adeziune din familia
imunoglobulinelor Ex ICAM-1, VCAM-1 si
de matricea extracelulara Ex Laminina,
Fibronectina
 Activarea leucocitara
• Indusa de fenomene de pe suprafata
celulei
• Care stimuleaza receptori din membrana
• Ex:dupa legarea slaba de endotelii
• Semnalele de la suprafata activeaza PLC
(fosfolipaza C)
• Care produce DAG si IP3=> Ca citosolic
• DAG=Diacilglicerol. IP3=Inozitoltrifosfat
• Ca are rol de pivot al activarii celulare
 Consecintele activarii
• 1. Se exprima molecule de adeziune:
(ICAM, VCAM: mai multe, au afinitatea
mai mare)
• 2. Schimbari in citoschelet: polimerizarea
si redistribuirea microtubulilor (tubuline) si
a microfilamentelor (act. si miozina)  
formei PMN: rotunda / plata  amoeba
(pseudopode) / cu formarea de vacuole de
endocitoza
 Consecintele activarii
• 3. Degranularea
• Continutul granulelor citoplasm. ale PMN
se varsa: a). in vacuolele de fagocitare =>
digestia bacteriilor fagocitate
b). in spatiul extracelular cu
efect pe matricea extracelulare / m. b.
usurand penetrarea leucocitara in tesuturi
 Consecintele activarii
• 4. Activitatea oxidativa: se produc
radicali liberi bactericizi
• 5. Sinteza proteica: se refac
depozitele de proteine consumate
prin degranulare si a celor folosite ca
urmare a cresterii activitatii celulare.
 Chemotactismul
• miscarea activa a celulelor in sensul 
gradientului de concentratie (%) a unui
chemoatractant

• CHEMOATRACTANTI:
• EXOGENI: polipeptide bacteriene
ENDOGENI: Polipeptide mitocondriale din
cel lezate: C5a, LTB4 (leucotriena B4) si
alti derivati lipooxigenati ai acidului
arahidonic, citokine IL8
 Actiunea chemoatractantilor
• Activeaza leucocitele astfel:
• 1 Se leaga de membrana si elibereaza
proteinele G
• 2 Prot. G activeaza fosfolipaze care dau
DAG (diacilglicerol) si IP3(inozitol trifosfat)
• 3  Ca2+ in hialoplasma
• 4 Ca2+ mediaza asamblarea de
microfilamente intracitoplasm.
 Microfilamentele => Pseudopode
• Pseudopodele (gr / false picioruse) =
prelungiri citoplasmatice
• Apar prin polimerizarea filam. (act. si
miozina) in citoplasma adiacenta
membranei stimulata de chemoatractanti.
• Contractia miozinei scurteaza filam. si
act. ca niste franghii care trag si restul
citpolasmei catre varful pseudopod.
 Distugerea Bacteriilor
• 1 Atasarea bacteriilor de membrana
fagocitului (nespecifica, sau prin
intermediul opsoninelor / Ig G siC3b)
• 2 Incarcarea bacteriilor in vezicule de
fagocitoza
• 3 Degradarea bacteriilor (PMN-urile
folosesc 2 mecanisme)
1 Atasarea bact. de mb
• 1.a. Nespecifica, la suprafata leucocitelor
migratoare
• 1.b. Specifica (dupa opsonizare / invelirea)
bacteriilor cu opsonine (gr / condiment,
delicatesa), pentru care leucocitele au
receptori specializati, care cresc eficienta
atasarii)
• Opsonine: IgG, C3b (format in cascada C),
colectine
2 Incarcarea bacteriilor in vezicule
de fagocitoza

• Prin invaginarea focala a supraf. mb.

cel., concomitent cu elongarea
citoplasmatica lateral de invaginare
• Restructurari citoscheletale ~ cu form
pseudopodelor, prin activarea
metabolica, data tot de chemoatract.
 3 Degradarea bacteriilor (PMN / 2
mecanisme)
• 3.a. Distrugerea oxigen-dependenta
• NADPH oxidaza produce radicali superoxid =>
H2O2 = substrat pt. mieloperoxidaza => ac.
Hipocloritic (cel mai puternic bactericid din
fagozomi)
• 3.b. Distrugerea oxigen-independenta
• Mai putin eficienta, in prezenta enz.:
– Lizozim, Lactoferina, Defensina
– Mediu acid toxic pentru unele bacterii
• Impotranta la pers. cu def. de NADPH oxidaza
sau mieloperoxidaza.
 PMN fagocitand bacterii (galben) invelite
cu opsoninele IgG, C3b (facilit fagocitoza)
 MEDIATORI CHIMICI AI
INFLAMATIEI
• Aminele vasoactive: histam., serotonina,
• Factori plasmatici: sist. Kininic, sist. C,
• Metaboliti ai ac. arahidonic: PG, leucotriene,
• Substante leucocitare lizozomale: exp. PMN /
2 tip. gran: specif, (lactofer., lizoz. , F. alcal.) si
azurofil, (mielo -perox., prot. cation., hidrol. ac)
• Subst. de reactie lenta in anafilaxie (SRS- A)
• Limfokinele: fact. chemotact., migration-inhibit.
fact.(MIF), macroph.-activ. fact. (MAF)
• Factorul de activare plachetara (PAF)
• Oxidul nitric sau fact. de relax. din endoteliu
 Mediatori ai inflamatiei derivati din
plasma
• Proteazele apartin de 4 sist. interconect.
• Sistemul kininelor (kalicreina, bradikinina)

• Sistemul C (prot. C: C1-C9, activatorii si

inhibitorii lor)

• Sistemul coagularii (protromb., fibrinogen)

• Sistemul fibrinolizei (plasminogenul)

 Intre aceste 4 sisteme exista un
factor-pivot
• Factorul XII Hageman al coagularii
• Poate fi activat cand e expus la suprafete
electrice incarcate” –”(m.b., colagen, lipo -
polizah. bact. subst. straine si ac uric in
guta)
• Produsii de activare ai Factorului XII
(kalicreina) pot juca si rol autocatalitic in
propagarea cascadelor enzimatice:
Factorul
Hageman
joaca un
rol
important
in
activarea
C,
cascadei
coagularii,
si a
sistemului
fibrinolitic
 Sistemul complement
• Proteinele C formeaza un sistem ce
include cam 20 de enzime plasmatice
• Activarea C duce la formarea de
fragmente biologic active: C3a, C5b
si de complexe: C567 (agregare de
fragm. C), MAC (complexul de atac al
membranelor)
 Functiile complementului
• Opsonizarea bacteriilor. cu fragm. C3b;
Fagocitele (PMN, Mf) au R pentru C3b /
se leaga strans de bacteriile opsonizate
• Chemotaxia: C5a, C567
• Anafilaxia: C5a=anafilatoxina = se leaga
de mastocite si elib. Histaminei
• Citoliza: MAC e format din prot. C C5-C9
agregate► se insera in membr. cel.-tinta
(bacterii s.a.m.d) si le lizeaza; ex. tipic:
anemia hemolitica autoimuna
 Activarea complementului
• Pe 3 cai convergente:
• CLASICA: C e activ. de complex. Ag-Ac,
Ac agregati, proteaze

• ALTERNA: C e activat de subst. straine /

particule: bact., fungi, toxine, enzime

• A LECTINELOR: initiata de MBP, (manose

binding protein / prot plasm) / se leaga de
resruri de manoza din membr. bact
 Mediatori ai inflamatiei
Fosfolipide din membrana fosfolipaza
Ac arahidonic
Ciclo-
oxigen Lipo-
aza oxigen
Prostaglandine
aza
Tromboxan A2
Leucotriene
2 = pozitia
dublei legaturi
 Mediatori ai inflamatiei
• Fosfolipide (din mb cel) = endocitate=>ac
arahidonic din care ciclooxigenaza (Cox)
produce
• Prostaglandine (PGD, PGE,PGF),
prostaciclina (PGI), tromboxan(Tbx)
• Cel endot. produc pref. prostaciclina ( PGI
antiagreganta, vasodilatatoare)
• Plachetele produc pref. tromboxan (Tbx
proagregant, vasoconstrictor)
• PGE stimul contractia m.n.
 Mediatori ai inflamatiei
• Din ac arahidonic lipooxigenaza (Lox)
produce
• Leucotriene (LTC, LTD, LTE) care
actioneaza pe m.n. ale bronhii, vase de
sange:
• in astm provoaca bronhoconstrictie,
vasoconstrictie,  permeabilit. vasculare,
si sunt denumite SRS-A )Slow Reacting
Substance of Anaphilaxis-substanta lent
reactiva a anafilaxiei)
• LTB e un chemoatractant f puternic
 Mediatori ai inflamatiei
Fosfolipide din membrana PL-aza
AcCORTICO
arahidonic
Cox STEROIZI
Lox
AINS,
Prostaglandine
ASPIRINA
Tromboxan A2
Leucotriene
2=pozitia dublei
legaturi
 Aspirina
• Doza mica
•  COX
• In endotelii se reface repede
=>Prostaciclina
• In trombocitele anucleate NU se reface
=>fara Tromboxan
• Per total antiagreganta
• Doza mare
•  Cox total
• Nu se mai produc PG => Analgezica
 Mediatori ai inflamatiei
• PAF (platelet-activating factor), descris
initial ca un mediator derivat din fosfolipide
pt. agregarea trombocit. si degranulare
• Molecula multifunctionala bioactiva.:
• Bronhospasm, vasospasm,
• Agregare plachetara, eliberarea enzimelor
• Vasodilatatie, cresterea permeabilitatii
vasculare, creste adeziunea si chemotaxia
leucocitelor
 Mediatori ai inflamatiei
• Citokine
• Izolate initial din limfocite = limfokine
• Peptide multifunctionale ce moduleaza
functia altor celule
• Sunt: INTERLEUKINE IL-1 IL-2 (in ordinea
descoperirii lor)
• INTERFERONI α β γ
• TNF α, TNF β,
• Chemokine = peptide chemotactice
 Functiile citokinelor
1. Sinteza si eliberarea mediat. inflamatiei:
PG (prostaglandinele), NO (Oxid
nitric=EDRF / endot. derived relax.
factor)
2. Activarea leucocitelor,  chemotaxiei,
fagocitozei, adeziunii leucocitelor la
endotelii, recrutarea leucocitelor la locul
inflamatiei
3. Reactiile endoteliale anti sau procoag.
 Functiile citokinelor
4. Prolif. angioblastilor si fibroblastilor cu
formarea tesutului de granulatie
5. Febra
6. Sinteza proteinelor de faza acuta in ficat.
Acest efect creste VSH-ul (rata de
sedimentare a hematiilor) in bolile
infectioase.
 Mediatori ai inflamatiei derivati din
oxigen
• 1. Radicali liberi de oxigen sunt formati de
PMN ce fagociteaza bacterii.
• Initial se genereaza radical superoxid O-2
care ►H2O2 = peroxid de hidrogen in
prezenta superoxid dismutaza / la supraf.
cel. si in fagolizozomi
• H2O2 se reduce la hidroxil (OH-) in
prezenta Fe2+ (Rct. Fenton)
Mediatori ai inflamatiei derivati din
oxigen

–2. Acidul hipocloros.

Mieloperoxidaza (din granulele
leucocitare primare) transforma
H2O2 in prezenta clorului in acid
hipocloros, cel mai puternic dintre
toti bactericizii leucocitari.
 Mediatori ai inflamatiei derivati din
oxigen
• 3. Oxid nitric (NO) Sintetaza oxidului nitric
(NOS) il produce din L-arginina si O2.
Cel. endot, contin NOS si produc
constitutiv NO = vasodilatator puternic,
inhiba aderarea plachetara din influxul de
limfocite, in vasele zonei inflam.
• NOS macrofagic neexprimat constitutiv,
poate fi indus de citokine.
 Mediatori vasodilatatori
• Prostaglandine: PGE, PGI ( sau
prostaciclina)
• NO
• Histamina: dilata venule, contracta
arteriole
• PAF induce si vasodilatatie si
vasoconstrictie.
Mediatori ce cresc permeabilitatea
vasculara
• 1. Histamina: rapid dar scurt timp
permeabilit. venulelor, la inceputul inflam.,
si in reactiile anafilactice ale Hsensibilit. tip
I , la cei cu teren atopic
• Actiunea anafilactica a C3a si C5a e tot
histamin-mediata
• 2. Bradichinina (bradi=lent/gr) e un analog
mai lent al histaminei
• 3. Leucotriene,
• 4. PAF
 Mediatori ce cresc
permeabilitatea vasculara
• 1. Histamina amina biogena cu GM
mica, depozitata in granulele
mastocitelor, PMB si plachetelor.
Dupa exocitare se leaga de receptorii
H1 ai cel. endot.  permeabilit. cel
=>edem.
• Elib. din mastocit: stim. mecanici,
anafila -toxine ale C, neuropeptide,
IgE in Hsensibilitatea de tip I
 Mediatori ce cresc
permeabilitatea vasculara

• 2. Bradikinina:
• peptid cu GM mica, format prin actiunea
kalicreinei (enz) asupra kininogenului cu
GM mare.
• inactivata de kininaze
Mediatori chemotactici leucocitari
• C5a (anafilatoxina, prot. plasmatica)
• Leucotriena B4 (derivat din ac. arahidonic)
• Interleukine (citokine)

Mediatori ce provoaca durerea

• Prostaglandine (vezi AINS anti Cox)
• bradikinina
 Mediatori pirogeni
• Pirogeni exogeni, ce provoaca febra
stimuleaza macrofagele sa produca
pirogeni endogeni IL-1 , TNF-α, IL-6

• IL-1 stimuleaza sinteza de PGE2, care

actioneaza pe centrul hipotalamic al
termoreglarii.
• TNF-α si IL-6 act. direct pe hipotalamus,
si stmuleaza productia de IL-1
CELULE INFLAMATORII
SANGUINE / TISULARE
PMN
•
• Predomin.infl.ac. sau
leucocitoza “in crisis”

• leucocite granulare cu
nucleu multilobat si
granule fine
citoplasmatice
• care se coloreaza
utilizand coloranti
neutri
 Substante leucocitare
lizozomale

PMN –urile au doua tipuri majore de

granule:

• specifice, (continand lactoferina, lizozim,

fosfataza alcalina, colagenaze) si
• azurofilice, (continand mieloperoxidaze,
proteine cationice, hidrolaze acide si
proteaza neutre).
 Functii PMN:
PMN-urile - primele din zona lezata
Fagocitoza:invadeaza bact./elib. de
enz.lizozom.
• Mieloperoxid.(princ.enz./prin combin. de H2O2),
hidrolaze acide (act.pe materii organice: lizozim
/ muramidaza prezenta in PMN si monocite),
proteaze (degrad. proteinele, inclusiv elastina,
colagenul, proteina din membrana bazala),
proteinele cationice (inhiba › bact.prin chemot.
monocitelor si creste permeabilitatea vasculara)

• Extracelular, enzimele lizozomale dau iritatie

contribuind la macroscopia inflamatiei locale.
Devierea formulei leucocitare spre
stanga—creste numarul de PMN
produse de maduva
 PMB
• Morfologie: contin
granule bazofile/ incarcate
cu histamina, heparina si
substante cu reactie lenta
. Fct:  tipI Hsensib.
(imediata, cu IgE). Elib.
histamina si alte subs.
vasoactive cu rct. anafil.
persoanele susceptibile.

• rol si in tipul IV de
Hsensib. (intarziata), de
exp. in dermatita de
contact.
 Rezultatul inflamatiei acute
• Rezolutia—in mjoritatea cazurilor, toate
seemnele dispar fara consecintele
• Supuratia---Exudarea excesiva a
neutrofilelor e insotita de distructia tisulara
datorita actiunii chistice a
enzimelor=>ABCES
• Traznzitia la inflamatia cronica—Apare
gradat, un moment exact nu poate fi
stabilit
 Rezultatul inflamatiei acute
• Organizarea si reparatia prin fibroza,
urmand distructiei tisulare indusa de
inflamatie
• Cel. lezate sunt indepartate de fagocite, si
in aria afectata creste tesutul de
granulatie.
• Se poate restaura in totalitate integritatea
tisulara, (ca in cazul unei mucoase
ulcerate) sau zona poate deveni o
cicatrice fibroasa
INFLAMATIA CRONICA
 Inflamatia cronica
• Nu se vindeca de la sine in cateva zile
• Mediata de macrofage, limfocite
plasmocite
• Distructie tisulara mult mai extinsa decat in
infl acuta
• Celulele lezate sunt inlocuite de cicatrici
fibroase
• Intreaga zona e permeata de vase de
neoformatie
Conditii de aparitie
1. Infl acuta persistenta (pneumonie
bacteriana trenanta)
2. Infectii persistente date de ag. Patog. ce
nu pot fi eliminati (hepatita virala C, tbc)
3. Expunerea continua la noxe (fumatul)
4. Corpi straini (instrum. chir uitate in plaga)
5. Boli autoimune ( dat. antigeni endogeni)
6. Rejectul transplantului (ag exogeni induc
raspuns imun cronic prin LT, LB)
7. Boli idiopatice (boala inflam. cr. intest;
pneumonita interstitiala)
 Celule mononucleare din infl cr
•  INFL. AC.: mediata de leucocite
polimorfonucleare / nuclei segmentati
• INFL. CR.: mediate de leucocite
mononucleare / nuclei nesegmentati
• Macrofage
• Limfocite
• Plasmocite
• Altele: derivate de tip epitelioid, etc.
Monocit
Limfocit si PMN
 Chemotactismul macrofagelor

• Macrofagele provin din monocite cu

origine medulara
• Care extravazeaza ca raspuns la aceiasi
chemoatractanti ca si PMN
• Monocitele sunt, insa, mai putin mobile
• Sosesc in focar cu 24-48 ore mai tarziu
decat PMN
Functia Macrofagelor in infl cr I
• Produc substante biologic active:
• CITOKINE IL1, IL2 moduleaza act. altor cel.
• CHEMOKINE atrag alte Mf. si limfocite in focar
(proteine cationice)
• RADICALI LIBERI de O distrug bacterii si alte
celule
• GF (FGF, PDGF) stimuleaza  fibrobl., angiobl.
• PROTEAZE inlatura elemente tisulare lezate
• METABOLITII ac ARAHIDONIC amplifica
inflamatia
Functiile macrofagelor II
• FAGOCITOZA: au receptori de supraf. pt. IgG
si C3b si astfel fagocit usor bact. opsonizate
• PROCESAREA ANTIGENULUI: Mf
endociteaza antigenele (fagocitoza sau
pinocitoza) si prezinta materialul procesat
limfocitelor T si B
• SECRETA PROTEINE SI MEDIATORI
DERIVATI DIN LIPIDE: Mf produc proteinele C
(C1-C5), factori ai coagularii (FVIII), subst
bactericide (properdina, lizozim, proteaze,
citochine, chemokine, derivati ai acidului
arahidonic, radicali liberi de O, NO)
 •PROTEAZE
• Granulele monocitelor contin hidrolaze
acide, elastaza, colagenaze si activator al
plasminogenului
• Proteazele neutre degradeaza matricea
extracelulara
• Proteazele sunt controlate de antiproteaze
care includ alfa 1-antitripsina si alfa 2-
macroglobulina.
Granuloame
• Amprenta inflam. granulomatoase sunt:
• Agregatele de epitelioide, macrofage,
limfocite
• Ocazional celule gigante multinucleate
• Macrofagele epitelioide difera de
macrofagele normale caci au vacuole si
lizozomi mult mai abundenti; marginile
celulelor epit.sunt estompate,au citopl.
abundenta, nucleu cu marginatie
cromatiniana si nu sunt vase (~ epiteliilor)
Formarea granuloamelor I
• Raspus la bacterii si fungi ca nu pot fi
eliminate usor (Mycoplasa tbc,
aspergiloza, etc..)
• Raspuns la substante ce initiaza o
hipersensib. mediata celular ( exp.picaturi
uleioase inhalate)
• Mf ajunse in focar ingera noxele, se
activeaza si secreta CHEMOKINE /
recruteaza noi Mf si limfocite
 Formarea granuloamelor II
• Sub influenta citokinelor secretate chiar de
Mf. si a celor secretate de limfocite
• Mf. se transforma in celule epitelioide,
care sunt imobile si (prefera sa stea in
granulom decat sa se mai plimbe)
• Sub influenta IFN-γ epitelioidele fuzeaza in
celule gigante multinucleate de corp strain
sau de tip Langhans
Celule epitelioide
Clasificarea granuloamelor
• 1. INFECTIOASE
• Ex: Granulomul cazeos din tbc , infectii
fungice: aspergiloza, candidoza
• Goma sifilis, (cu plasmocite)
• Granuloame supurative: boala ghearelor
de pisica, boala Nicolas Favre (ambele cu
arii centrale de necroza de lichefactie data
de neutrofile)
Celule gigante Langhans
• Sunt celulele gigante multinucleate din
granuloame tuberculoase: Ø 100-150
avand nucleii (50 / 100) dipusi la periferie
si citopl. central
• Cel. gigante apar si-n alte granuloame
• =/= Macrofagele EPIDERMALE care sunt
celule LangERhans.
Granulom tuberculos
Clasificarea granuloamelor
• 2. GRANULOAME NONINFECTIOASE
• Gasite in reactii imune mediate celular
(pneumonita cu hipersensibilitate),
• boli de origine necunoscuta (sarcoidoza)
• In nodulii limfatici ce dreneaza o arie
tumorala

• Au predominant Mf. epitelioide, rare

limfocite, fara necroza cazeoasa centrala
Sarcoidoza / granulom necazeos
Clasificarea granuloamelor
• 3. GRANULOAME DE CORP STRAIN
• In jurul materialelor exogene nedigerabile
(material de sutura, aschii de lemn, oua de
paraziti)
• Au numeroase celule gigante multinucl. cu
nuclei dispusi pe toata supraf. In ele se
poate identifica materialul exo. (lumina
polarizata) => se numesc celule gigante
de corp strain
Corp vegetal aspirat / granulom de
corp strain
Evolutia inflam. granulomatoase
• Granuloamele persista timp indelungat
• Pot sa dispara lent, exceptional fara sa
lase semne de leziune celulara, si / sau se
pot vindeca cu cicatrice fibroasa.

• Granuloame infectioase necrozante pot

deveni coalescente si distrug tesutul,
generand cavitati pline cu cazeum
Eozinofilele
Functia eozinofilelor I
• Participa si-n infl ac. dar mai mult in infl cr.
• 1. ACTIUNE BACTERICIDA:
• Sosesc in focar mai tarziu decat neutrofile
• Raman mai mult timp decat neutrofilele
• Distrug bacterii, mai putin eficient decat
neutrofilele sau Mf.

• Deci sunt considerate “verisori lenti si mai

putin eficienti” ai fagocitelor (PMN. Mf.)
Functia eozinofilelor II

• 2. ACTIUNE ANTIPARAZITARA: contin

granule cristaloide pline cu MBP(Major
Basic Protein) si ECP (Eosinophilic
cationic protein), si alte proteine ce distrug
parazitii
• Infiltratele inflamatorii date de paraziti sunt
tipic bogate in eozinofile.
Infectie cu Wuchereria Bancrofti.Frotiu
din sangele periferic
Functia eozinofilelor III

• 3. PARTICIPA IN REACTIA ALERGICA

• La rct. alerg. la Ag. exogene, in H tip I
reactii atopice (febra de fan, astm)

• Se crede ca ele contrabalanseaza

actiunea mastocitelor , care sunt primii
reactanti la antigene straine in aceste boli.
 Semne si simptome sistemice in
inflamatie

• Febra, Transpiratii, Frison

• Tahicardie (alura ventriculara > 90/min)
• Tahipnee (rata respiratorie > 20/min)
• Simptome constitutionale (pierderea
apetitului, oboseala, slabiciune, toropeala)
• Semne de laborator (leucocitoza, VSH)
Cauzele leucocitozei
• Leucocitoza = cresterea leucocitelor in
sangele periferic de 2-3 ori.
• De obicei mai mult decat 12,000 leucocite
pe microlitru
• Data de o eliberare crescuta a leucocitelor
din maduva
• Raspunsul maduvei e mediat de IL-1,
TNFα, derivate din celule inflamatorii din
focar
• Daca inflamatia persista Mf si LT produc
CSF (Colony Stimulating Factors) care
promoveaza formarea de noi leucocite in
maduva
 Cresterea VSH
• Viteza de Sedimentare a Hematiilor se
determina usor masurand rata cu care
globulele rosii se separa din plasma in 1-2
ore de la recoltare
• VSH depinde de concentratia proteinelor
plasmatice cu sarcina electrica.
• Este deci o metoda grosiera de masurare
a compositiei proteice plasmatice, cel mai
important CONCENTRATIA ALBUMINEI
si a PROTEINELOR DE FAZA ACUTA
 Eritrocite lipite in lanturi lungi,
datorita cresterii fibreinogenului si
globulinelor in ser
 REACTANTII DE FAZA ACUTA
care cresc in plasma
• Proteina C reactiva
• α1 antitripsina
• Haptoglobina
• Ceruloplasmina
• Fibrinogen
• Amiloid seric A

• In loc de VSH se poate folosi, mai exact

concentratia proteinei C reactiva
• MORFOLOGIA INFLAMATIEI

•Definitie
•Clasificare
•– etiologica
•- evolutiva
•- morfologica
Clasificarea din punct de vedere
etiologic
• este improprie: exista o mare varietate de ag.
inflam. care determina procese inflamatorii ~
(raspunsul gazdei find, in general, lipsit de
.specificitate).
• a) inflam. nespecif. (lez. sunt ~ indiferent de
ag. etiol.)
• b) inflamatii specifice (aspectele macro- si
microscopice difera pentru agentii etiologici,
realizand un tablou caracteristic util pentru
diagnostic, nefiind nevoie de a evidentia agentul
cauzal: tbc, sifilis, inflam. virale, inflam. microb. ).
 Clasificarea din punct de vedere
al evolutiei
• 1. Acute: infiltr. = PMN-uri, fibrina; Evol.= scurta, de
obicei cu “restitutio ad integrum”puroiul poate fi:
expulzat, se desica (crusta), limitat de o
membr.(abces), sau persista (sechestru in
osteomielita).
• 2. Subacute; infilt.= PMN, limfocite, plasmocite; Inflam.
micotice au infilt. de tip subacut. Evolutie = stearsa.
• 3. Cronice; infiltr= limfocite, plasmocite, histiocite, Mf,
celule epitelioide, celule gigante multinucleate.
Simptomat. clinica , evolutia este indelungata

• . Pot exista zone de necroza caract.: cazeum goma;

prolif. tes. conj-vasc. (granulomat.~ mugurilor) / se
transf. in tes. conjunctiv-fibros - cicatrice.
 Clasificare din punct de vedere
morfologic
• 1. Inflam. predom. exudative cu PMN-uri; evol.
este acuta; etiologia predom. bacteriana,
nespecifica.
• 2. Inflamatii predom.alterative cu lez. distrof.
alterat. necrozante; evolutia poate fi acuta, sub
-acuta, cronica; etiologie variata
• 3. Inflamatii predom. proliferative cu tes. de
granulatie, cu o evolutie cr. nespecif., cu specif.
limitata sau specifica.
 Determinanti ai morfologiei
• Locatia si caracteristicile anatomice ale
organelor implicate Ex: Anumite forme de
iinflamatie—ulcer ce apar numai pe
surafata mucoaselor nu apar in organe
solide—ficat, rinichi
• Ex: Inflamatia catarala
apare numai pe mucoase cu celule
secretante de mucus: nazala, bronsica
 Determinanti ai morfologiei
• Etiologia
• Bacteriile ce formeaza puroi
(Staphylococcus aureus) dau frecvent
abcese
• Necroza cazeoasa, o caracteristica a
tuberculozei duce la formarea de leziuni
alterative, cavitare pulmonare
• Durata: Infl ac tinde sa fie exudativa, infl cr
se asoc des cu fibroza / cicatrici.
Inflamatia seroasa
• exudat acelular: lichid cu peste 3mg%
proteine, un fluid seros.
• Ex:
• arsuri,
• pustulele cutanate din infectia cu
Herpes Simplex,
• efuzia pleurala legata de infectia
virala a pleurei si plamanilor.
Flictena / edem post iritatie
mecanica
Inflamatia fibrinoasa (uscata)
• Rezulta din exudate bogate in fibrina
• FIBRINOGENUL, o holoprot. plasm.
cu GM mare poate iesi numai prin
defecte mari (porozitate) ale vaselor
odata cu lichide ce se rezorb in 24h
• Exud fibrinoase =  din dantela de
fibrina; M = “limba de pisica” sau
“tartina cu unt desprinsa” Clinic =
“pasi pe zapada”
Inflamatia fibrinoasa

• Pe suprafata seroaselor, organe cavitare

(crup difteric, dizenterie), in parenchime
(pneumonie / hepatizatie rosie)
• Pericardita fibrinoasa poate fi cauzata de
bacterii : Mycobacterium tuberculosis,
• Febra reumatica
• Uremie
• Infarct miocardic transmural
 Inflam. supurativa / exudat
purulent
• Puroi = material vascos, semifluid = PMN
lezate sau moarte (piocite) prot plasm.,
detritus tisular lichefiat.
• ABCES = distr. tis. localiz.= cavitate plina
cu puroi delim de membr. piogena.
• FLEGMON = exudat purulent difuz
• EMPIEM=colectie purulenta intr-o cavitate
preexistenta: cav pleurala, VU, piosalpinx,
piometru, pionefroza
Empiem
Microscopically
Here is
 Inflam. predom. alterativa: Ulceratia
• Lipsa de subst. a tegument. sau mucoaselor,
data de necroza indusa de inflam. str organ.

• Ulcerul peptic gastric si duodenal necroza e

data de HCl, pepsina, sucuri digestive

• Colita amoebiana act. litica a Entamoeba

Hystolitica

• colita ulcerativa: cauza ulcer. confluente in

colon, nu sunt cunoscute.
A
Inflamatia pseudomembranoasa
• E o varianta a inflam. ulcerative
• Lez muc, (dat. toxine bact) incepe ca o
necroza a strat superf apoi cel necrozate
se desprind, si se amesteca cu: mucus,
continut intest, fibrina  o pseudomb, ce
acopera restul mucoasei

• M = se pot desprinde la endoscopie,

expunand o suprafata ulcerata
sangeranda.
 Inflamatia gangrenoasa
• Bacteriile invadeaza tesutul necrozat
• Tipic: piciorul diabetic cu microangiopatie
si ateroscleroza accelerata care dau
hipoperfuzie a extremitatilor.
• Gangrena apare ca o complicatie a
infarctului intestinal (peritonita fecaloida)
• In ambele cazuri gangrena e data de
bacterii saprofite, normal prezente in
tesutul necrotic ischemiat.
 Inflamatia cronica

-nespecifica
-cu specificitate lim.
-granulomatoasa de corp strain
- granulomatoasa specifica
 Inflamatia cronica nespecifica
• Acumul. difuze de
Mf., L, in zona
afectata  prolif.
fibrobl. cicatr.
care inlocuieste
tesutul normal GN-
ita cr. simfize
pleurale, sechele
fibr. post infarct.
 Inflam. cr. cu specific. limitata

• leziunile sunt obligator corelate cu

simptomat. clinica si de lab;
• se caracteriz.: Mf. L., epitelioide, ,
cel. gigante multinucleate
• Princip. cel. ale granulomului sunt
Mf. epitelioide ce pot fi si secretorii.
• Celulele gigante sunt formate din
fuziunea a multiple macrofage
 Inflam. cr. cu specific. limitata /
granulomul tific
• S. typhi (20) “via fecal-
oral”); se multiplica in
Mf.pl.Peyer;
• stadiala: in I-ul septenal /
faza prolif.: M/; pl. Peyer
(ileotifis) si foliculi. unici
(colotifos) = tumef. encef-
ida, rozata;
• al II sept.= necroza
centr.+/_ perforatii intest.
in lung. ax. i.s.(dg. dif. cu
tbc sechelar, circular).
• Ultima etapa = reparare.
• : noduli:L, H-ite si celule
Rindfieisch (cel. de 40-60
 Inflam. cr. cu specific. limitata:
B. ghearelor de pisica / Bacil G -
• Clinic: la copii (80%) = limfadenop. reg. axilara si
cervicala +/- escare la locul de agresare al felinelor; este
cauza obisnuita a sindr. Perinaud (tumefierea ochilor, a
mandibulei si limfoganglionilor in zona cervicala inalta).
Manif. sistem. Rare = febra, PMN, PME  VSH ,
• M: limfoggl.de drenaj  , fluctuenti
• ; in per. recenta, limfadenita reactiva nespecif.,
granuloame sarcoid-like in jurul capsulei si in peretele
venelor de drenaj. In faza de stare = formarea de
abcese stelate (central, puroi si PMN-ruri, inconjurate de
epitelioide asezate in palisada).
• Abcesele sunt distincte dar nu sunt patognomonice ~ cu
limfogranulomatoza benigna Nicolas-Favre.
 B. gheare de
Inflam. cr. cu specific. limitata:
pisica / Limfogranulomat. Nicolas-Favre
 Inflam. cr. cu spec. limitata: Limfogranulomat.
Nicolas-Favre / Chlamydia Trachomatis

• B. N.F.debuteaza ca mic sancru granulom. greu vizibil

intre pliuri, insotit de o adenop.satelita inghinal pelvic
si rectal; ggl.= tumefiati, supureaza prin mai multe
orificii ~ unui “cap de stropitoare”.
• : ggl. - aspect in cocarda – centru / purulent
(supuratie cu PMN-uri alterate), mijlocul / cel.
epitelioide asezate in palisada si rare cel. gigante; la
perif./ limfomonocite, plasmocite, PME, PMN.
• Pentru conjunctivita, mucoasa este hiperemica,
edematiata si arata un infiltrat cu monocite.
 Inflam. cr. cu spec. limitata:
granulom reumatismal Aschoff
• Clinic, t0 reumat. la copii 5-15 ani. Per. de latenta intre F-ita
streptococica si t0 reumatica = 1-5 sapt. = poliartrita in artic.
mari, si t0. Cardita reumat. la 50-75% din copii de 2-16 ani iar
pana la adulti, doar 35% din acestia au avut. un singur atac.
Cea mai grava leziune = miocardita reumatism./ prod. aritmii
(fibrilatie) si prelungirea PR pe EKG trombii arteriali 
embolii  dilalatie cord., sufluri de insuf. (I= valva mitrala).
manif.~ la fiecare atac recurent.
• : in cord ~ in miocard: localiz. in tes. conj. vasc. Miocitele
adiacente / lez. distr. sau sunt distruse.
• Nodul. I-ar = necroza fibrinoida a colagen (faza distrofic-
alterativa).
• Etapa II = proliferativa: necroza fibrinoida este inconjurata de
L, Mf. si ocazional plasmocite. Mf (20-40m) se bomb. dat  cito
amfofile; 1-2 nuclei = rotund-ovoizi, centrali, in care cromat.=
centru (celulele Aschoff).
• In timp (ani, decade de ani) corpii Aschoff / cicatrici fibroase.
 Inflam. cr. cu spec. limitata:
granulom reumatismal Aschoff
 Inflam. cr. cu spec. limitata:
sarcoidoza / B. Boek Besnier Schaumann
• B.
etiolog.? dat.~ histol. tbc-ui: granul.necazeoase;
limfaden. bilat. hilara sau atingerea pulmonara sunt
vizibile in 90% din cazuri; lez. ocul. si cutanate prez.
• M: Lgg. hilari = mariti, lobulati la ex. rx. “noduli cu
aspect de cartofi”; in st.ac.= moi si suculenti dar in
st.cr. = duri, fibrozati.
• : granul. necazeos = cel. epitelioide intric. cu cel.
gigante multi -nucl.de tip Langhans sau de corp strain;
rar = necroza centrala. In perioadele cronice
granuloamele sunt inconjurate de o limita fibroasa
(fara confluare) si frecvent mai apar doua trasaturi
microscopice: concretiuni laminate compuse din calciu
si proteine - corpi Schaumann si incluziuni stelate -
corpi asteroizi inclusi in celulele gigante.
 Inflam. cr. cu spec. limitata:
sarcoidoza / B. Boek Besnier Schaumann
 Inflam. cr. granulomatoasa de corp strain:

• nenecrotica: partic. mat.

(sticla, metal, ulei, sut. chir.,
celuloza / contamin. cu
fecale in fistule / perfor. i.s.)
sau otravirea cu beriliu etc.
• M: noduli cu diametrul de 1
cm, bine vasculariz. sanger.
• : tes.conj.
Neoform.(fibroblasti,
fibrocite, vase fara m.b.) cu
infiltr. Inflam. cr. si patogn.
cel. gigante de corp strain cu
resturi de corpi straini
fagocitati.
 Inflam. cr. spec. Tbc: Istoric
• Hipocrat—b. pulm., cu transformare
mucilaginoasa a creierului
• 1868: Cel. giganta multinucleata
Langhans
• Koster descrie foliculul tbc in sinoviala.
• 1882 Robert Koch descriie Bacilul Acid
Alcoolo Razistent (se coloreaza cu
fuxina acida si albastru de metil—frotiu
Zeel-Neelsen)) + dualitate lez.M
 Mycobacterium tuberculosis
• 4nm lungime / color Z - N
• Timp de diviziune—48 ore
• Strict aerobi=>zone subapicale pulmonare
• Nr scazut in tes. necrotic unde O2 abs.
• pH < 6,5si ac. grasi cu lant lung.  crest..
• Are 30 de antigene.(glicolipidul D, muramil
dipeptidul,tuberculina)
 Patogeneza
• Virulenta BK
• Hipersensibilitatea indusa
• Imunitatea sau rezistenta
• Geneza modelului granulomatos de
reactie care e patognomonic
• Caile de patrundere ale germenilor:
• Respiratorie-inhalare-sputa bacilifera-95%
• Digestive-M.Bovis-Lapte infectat-4%
• Cutanata-solutii de continuitate-1%
 La prima expunere
• BK actioneaza ca particule inerte si
determina un raspuns inflamator
nespecific cu PMN.
• In aceasta perioada BK intra in fagocite si
• pot drena via limfatica si via sanguina si
disemineaza la distanta unde
• pot muri, sau ramane dormanzi (mai
tarziu pot induce alte focare ale bolii).
 Odata sensibilitatea instalata
(tip IV, mediata celular)
• Rct infl = granulomatoasa
• Anumite tes.= rezistente la infectia
tbc: (cord, muschi striati, tiroida,
pancreas)
• Alte tes = favorite (maduva osoasa,
limfoganglioni, ficat, splina, rinichi,
CSR, prostata, vez semin,
trompe,endometru, meninge).
Morfopatologia leziunilor tbc.
M: aspect dual
-lez. circumscrise (nodulare)
-lez. difuze (infiltrat, serozite)
: aspect dual
-lez. circumscrise (folicul Köster)
-lez. difuze (lez. exud. - alterative)
 Leziuni nodulare (circumscrise) tbc
• Gran. miliare – lez. mici, de 1-2mm (milium)
etiologie: diseminarea hematogena
• Nodulii simpli / acinosi – lez = 0,5 si 3 cm.
Diseminarea se face pe cale hematogena,
limfogena si canaliculara;
• Tuberculom omogen, polimorf, stratificat =
unic, de 5-10 cm, bine circumscris, cu
localizare in pulmon, rinichi, ficat, creier /
evolutie + a tbc (postterapie).
Leziuni nodulare (circumscrise) tbc
 Leziunile difuze tbc Macro
• Infiltratul pulmonar
zone f intinse (lob
sau pulmon in
totalitate) de
cazeif. omogena
• Serozitele tbc
(pleurezie,
pericardita,
peritonita,
poliserozita)
 Leziuni tbc alterativ-ulcerative M
Cazeumul - necroza de coag. recenta = cenusiu
translucid; in timp = uscat, alb-galbui, grasos (aspect
“mastic”) urmate de calcifi. (aspect “mortar”) sau se
fluidifica / fenom.de necroza de colicvatie, sec. la:
-multiplicare de BK
-factori de ordin alergic (abcesul rece tbc)
-asocierea la BK a florei microb. banale
Urmarea fen. exudative nespecifice = elimin. pe cai nat.
(arbore tracheobronsic, tub digestiv, cai urinare, sau
genitourinare predominant la sexul masculin) sau pe
cai palotogice (fistulele din scrofuloza).
Consecutiv apar ulceratii sau caverne tbc.
 Leziuni tbc alterativ-ulcerative M
• Ulceratia tbc = pierdere de substanla cutanata (lupus
tbc) sau mucoasa, de forma neregulata, cu margini
anfractuoase, dezlipite; fundul ulceratiei este murdar,
cenusiu, granular cu depozite alb-galbui (noduli peltea
de mere la vitropresiune) si adenopatie satelita.
Caverna tbc = se constituie in per. I-ara de evol. a b.
(cavema precoce) sau mai des in per. II-ara (ftizia de
organ recenta si veche).
• Semnificatia: organismul uman se apara prost.
Evolutia zonelor de necroza de cazeificare este spre
inchistare (tes. fibros fara caractere de specificitate),
calcificare, osificare, remaniere proliferativa (prin tesut
de granulatie specific) si ramolire (fen. exud. nespecif)
cu persist. tes elastic din artere = anevr. Rasmunsen
Leziuni tbc alterativ-ulcerative M
 : leziune circumscrisa specif.
• Foliculul Koster matur: centru  perif:
• cazeum – necr. Acid. anhist, fin granular confl.
persista filamente de reticulina si de elasic; patogn. /
neoblig.;
• cel gigante multinucleate Langhans cu Ø= 40-150
50 nuclei dispusi la periferia cel, citopl.= amiofila spre
acidofila, uneori granulara, in centrul cel.;
patognomonice / neobligat.;
cel. epitelioide - patognomonice si obligatorii; asezate
in coroana in jurul cazeumului si / sau celulelor
Langhans. Cel. au citopl. abund., palida, cu limite
neclare; in centru = nucl., ovoid cu marginatie
cromatiniana.
limfocite la periferie elem. patognomonic si obligatoriu.
: leziune circumscrisa specif
 Evolutia tbc
Focarul Ghon = subiacent pleurei in zona aerate =
afectul primar = 1,5 cm, circumscris culoare gri-alba.
Din a 2-a sapt de evol ►transf necrotica a centru =
moale, cazeos. BK se gasesc liberi sau migreaza de-a
lungul canalelor limf peribr reg, ►lgg traheobr= granul
cazeoase = 3 elem: afectul primar, limfangita de
legatura si atingerea limfoganglionilor traheobronsici
sunt denumite complexul primar (complexul Ghon).
Evolutia spre inchistare cu fibroza, calcif. uneori
osificare; cicatr fibrocalc si in focarele de tbc din lggi
regi traheobronsici.
Organismele infectate nu sunt total vindecate si BK
pot persista pentru ani sau poate pe viata, ceea ce
explica reactia pozitiva la tuberculina.
complexul primar = complexul
Ghon
Tbc secundara
 Inflamatia cronica

-nespecifica
-cu specificitate lim.
-granulomatoasa de corp strain
- granulomatoasa specifica
 Inflamatia cronica nespecifica
• Acumul. difuze de
Mf., L, in zona
afectata  prolif.
fibrobl. cicatr.
care inlocuieste
tesutul normal GN-
ita cr. simfize
pleurale, sechele
fibr. post infarct.
 Inflam. cr. cu specific. limitata

• leziunile sunt obligator corelate cu

simptomat. clinica si de lab;
• se caracteriz.: Mf. L., epitelioide, ,
cel. gigante multinucleate
• Princip. cel. ale granulomului sunt
Mf. epitelioide ce pot fi si secretorii.
• Celulele gigante sunt formate din
fuziunea a multiple macrofage
 Inflam. cr. cu specific. limitata /
granulomul tific
• S. typhi (20) “via fecal-
oral”); se multiplica in
Mf.pl.Peyer;
• stadiala: in I-ul septenal /
faza prolif.: M/; pl. Peyer
(ileotifis) si foliculi. unici
(colotifos) = tumef. encef-
ida, rozata;
• al II sept.= necroza
centr.+/_ perforatii intest.
in lung. ax. i.s.(dg. dif. cu
tbc sechelar, circular).
• Ultima etapa = reparare.
• : noduli:L, H-ite si celule
Rindfieisch (cel. de 40-60
 Inflam. cr. cu specific. limitata:
B. ghearelor de pisica / Bacil G -
• Clinic: la copii (80%) = limfadenop. reg. axilara si
cervicala +/- escare la locul de agresare al felinelor; este
cauza obisnuita a sindr. Perinaud (tumefierea ochilor, a
mandibulei si limfoganglionilor in zona cervicala inalta).
Manif. sistem. Rare = febra, PMN, PME  VSH ,
• M: limfoggl.de drenaj  , fluctuenti
• ; in per. recenta, limfadenita reactiva nespecif.,
granuloame sarcoid-like in jurul capsulei si in peretele
venelor de drenaj. In faza de stare = formarea de
abcese stelate (central, puroi si PMN-ruri, inconjurate de
epitelioide asezate in palisada).
• Abcesele sunt distincte dar nu sunt patognomonice ~ cu
limfogranulomatoza benigna Nicolas-Favre.
 B. gheare de
Inflam. cr. cu specific. limitata:
pisica / Limfogranulomat. Nicolas-Favre
 Inflam. cr. cu spec. limitata: Limfogranulomat.
Nicolas-Favre / Chlamydia Trachomatis

• B. N.F.debuteaza ca mic sancru granulom. greu vizibil

intre pliuri, insotit de o adenop.satelita inghinal pelvic
si rectal; ggl.= tumefiati, supureaza prin mai multe
orificii ~ unui “cap de stropitoare”.
• : ggl. - aspect in cocarda – centru / purulent
(supuratie cu PMN-uri alterate), mijlocul / cel.
epitelioide asezate in palisada si rare cel. gigante; la
perif./ limfomonocite, plasmocite, PME, PMN.
• Pentru conjunctivita, mucoasa este hiperemica,
edematiata si arata un infiltrat cu monocite.
 Inflam. cr. cu spec. limitata:
granulom reumatismal Aschoff
• Clinic, t0 reumat. la copii 5-15 ani. Per. de latenta intre F-ita
streptococica si t0 reumatica = 1-5 sapt. = poliartrita in artic.
mari, si t0. Cardita reumat. la 50-75% din copii de 2-16 ani iar
pana la adulti, doar 35% din acestia au avut. un singur atac.
Cea mai grava leziune = miocardita reumatism./ prod. aritmii
(fibrilatie) si prelungirea PR pe EKG trombii arteriali 
embolii  dilalatie cord., sufluri de insuf. (I= valva mitrala).
manif.~ la fiecare atac recurent.
• : in cord ~ in miocard: localiz. in tes. conj. vasc. Miocitele
adiacente / lez. distr. sau sunt distruse.
• Nodul. I-ar = necroza fibrinoida a colagen (faza distrofic-
alterativa).
• Etapa II = proliferativa: necroza fibrinoida este inconjurata de
L, Mf. si ocazional plasmocite. Mf (20-40m) se bomb. dat  cito
amfofile; 1-2 nuclei = rotund-ovoizi, centrali, in care cromat.=
centru (celulele Aschoff).
 Inflam. cr. cu spec. limitata:
granulom reumatismal Aschoff
 Inflam. cr. cu spec. limitata:
sarcoidoza / B. Boek Besnier Schaumann
• B.
etiolog.? dat.~ histol. tbc-ui: granul.necazeoase;
limfaden. bilat. hilara sau atingerea pulmonara sunt
vizibile in 90% din cazuri; lez. ocul. si cutanate prez.
• M: Lgg. hilari = mariti, lobulati la ex. rx. “noduli cu
aspect de cartofi”; in st.ac.= moi si suculenti dar in
st.cr. = duri, fibrozati.
• : granul. necazeos = cel. epitelioide intric. cu cel.
gigante multi -nucl.de tip Langhans sau de corp strain;
rar = necroza centrala. In perioadele cronice
granuloamele sunt inconjurate de o limita fibroasa
(fara confluare) si frecvent mai apar doua trasaturi
microscopice: concretiuni laminate compuse din calciu
si proteine - corpi Schaumann si incluziuni stelate -
corpi asteroizi inclusi in celulele gigante.
 Inflam. cr. cu spec. limitata:
sarcoidoza / B. Boek Besnier Schaumann
 Inflam. cr. granulomatoasa de corp strain:

• nenecrotica: partic. mat.

(sticla, metal, ulei, sut. chir.,
celuloza / contamin. cu
fecale in fistule / perfor. i.s.)
sau otravirea cu beriliu etc.
• M: noduli cu diametrul de 1
cm, bine vasculariz. sanger.
• : tes.conj.
Neoform.(fibroblasti,
fibrocite, vase fara m.b.) cu
infiltr. Inflam. cr. si patogn.
cel. gigante de corp strain cu
resturi de corpi straini
fagocitati.
 Inflam. cr. spec. Tbc: Istoric
• Hipocrat—b. pulm., cu transformare
mucilaginoasa a creierului
• 1868: Cel. giganta multinucleata
Langhans
• Koster descrie foliculul tbc in sinoviala.
• 1882 Robert Koch descriie Bacilul Acid
Alcoolo Razistent (se coloreaza cu
fuxina acida si albastru de metil—frotiu
Zeel-Neelsen)) + dualitate lez.M
 Mycobacterium tuberculosis
• 4nm lungime / color Z - N
• Timp de diviziune—48 ore
• Strict aerobi=>zone subapicale pulmonare
• Nr scazut in tes. necrotic unde O2 abs.
• pH < 6,5si ac. grasi cu lant lung.  crest..
• Are 30 de antigene.(glicolipidul D, muramil
dipeptidul,tuberculina)
 Patogeneza
• Virulenta BK
• Hipersensibilitatea indusa
• Imunitatea sau rezistenta
• Geneza modelului granulomatos de
reactie, Care e patognomonic
• Caila de patrundere ale germenilor
• Respiratorie-inhalare-sputa bacilifera-95%
• Digestive-M.Bovis-Lapte infectat-4%
• Cutanata-solutii de continuitate-1%
 La prima expunere
• BK actioneaza ca particule inerte si
determina un raspuns inflamator
nespecific cu PMN.
• In aceasta perioada BK intra in fagocite si
• pot drena via limfatica si via sanguina si
disemineaza la distanta unde
• pot muri, sau ramane dormanzi (mai
tarziu pot induce alte focare ale bolii).
 Odata sensibilitatea instalata
(tip IV, mediata celular)
• Rct infl = granulomatoasa
• Anumite tes.= rezistente la infectia
tbc: (cord, muschi striati, tiroida,
pancreas)
• Alte tes = favorite (maduva osoasa,
limfoganglioni, ficat, splina, rinichi,
CSR, prostata, vez semin,
trompe,endometru, meninge).
Morfopatologia leziunilor tbc.
M: aspect dual
-lez. circumscrise (nodulare)
-lez. difuze (infiltrat, serozite)
: aspect dual
-lez. circumscrise (folicul Köster)
-lez. difuze (lez. exud. - alterative)
 Leziuni nodulare (circumscrise) tbc
• Gran. miliare – lez. mici, de 1-2mm (milium)
etiologie: diseminarea hematogena
• Nodulii simpli / acinosi – lez = 0,5 si 3 cm.
Diseminarea se face pe cale hematogena,
limfogena si canaliculara;
• Tuberculom omogen, polimorf, stratificat =
unic, de 5-10 cm, bine circumscris, cu
localizare in pulmon, rinichi, ficat, creier /
evolutie + a tbc (postterapie).
Leziuni nodulare (circumscrise) tbc
 Leziunile difuze tbc Macro
• Infiltratul pulmonar
zone f intinse (lob
sau pulmon in
totalitate) de
cazeif. omogena
• Serozitele tbc
(pleurezie,
pericardita,
peritonita,
poliserozita)
 Leziuni tbc alterativ-ulcerative M
Cazeumul - necroza de coag. recenta = cenusiu
translucid; in timp = uscat, alb-galbui, grasos (aspect
“mastic”) urmate de calcifi. (aspect “mortar”) sau se
fluidifica / fenom.de necroza de colicvatie, sec. a:
-muitiplicare de BK
-factori de ordin alergic (abcesul rece tbc)
-asocierea la BK a florei microb. banale
Urmarea fen. exudative nespecifice = elimin. pe cai nat.
(arbore tracheobronsic, tub digestiv, cai urinare, sau
genitourinare predominant la sexul masculin) sau pe
cai palotogice (fistulele din scrofuloza).
Consecutiv apar ulceratii sau caverne tbc.
 Leziuni tbc alterativ-ulcerative M
• Ulceratia tbc = pierdere de substanla cutanata (lupus
tbc) sau mucoasa, de forma neregulata, cu margini
anfractuoase, deziipite; fundui uiceratiei este murdar,
cenusiu, granular cu depozite alb-galbui (noduli peltea
de mere la vitropresiune) si adenopatie satelita.
Caverna tbc = se constituie in per. I-ara de evol. a b.
(cavema precoce) sau mai des in per. II-ara (ftizia de
organ recenta si veche).
• Semnificatia: organismul uman se apara prost.
Evolutia zonelor de necroza de cazeificare este spre
inchistare (tes. fibros fara caractere de specificitate),
calcificare, osificare, remaniere proliferativa (prin tesut
de granulatie specific) si ramolire (fen. exudative
nespecifice) cu persist. Artere / anevr. Rasmunsen
Leziuni tbc alterativ-ulcerative M
 : leziune circumscrisa specif.
• Foliculul Koster matur: centru  perif:
• cazeum – necr. Acid. anhist, fin granular confl.
persista filamente de reticulina si de elasic; patogn. /
neoblig.;
• cel gigante multinucleate Langhans cu Ø= 40-150
50 nuclei dispusi la periferia cel, citopl.= amiofila spre
acidofila, uneori granulara, in centrul cel.;
patognomonice / neobligat.;
cel. epitelioide - patognomonice si obligatorii; asezate
in coroana in jurul cazeumului si / sau celulelor
Langhans. Cel. au citopl. abund., palida, cu limite
neclare; in centru = nucl., ovoid cu marginatie
cromatiniana.
limfocite la periferie elem. patognomonic si obligatoriu.
: leziune circumscrisa specif
 Evolutia tbc
Focarul Ghon = subiacent pleurei in zona aerate =
afectul primar = 1,5 cm, circumscris culoare gri-alba.
Din a 2-a sapt de evol ►transf necrotica a centru =
moale, cazeos. BK se gasesc liberi sau migreaza de-a
lungul canalelor limf peribr reg, ►lgg traheobr= granul
cazeoase = 3 elem: afectul primar, limfangita de
legatura si atingerea limfoganglionilor traheobronsici
sunt denumite complexul primar (complexul Ghon).
Evolutia spre inchistare cu fibroza, calcif. uneori
osificare; cicatr fibrocalc si in focarele de tbc din lggi
regi traheobronsici.
Organismele infectate nu sunt total vindecate si BK
pot persista pentru ani sau poate pe viata, ceea ce
explica reactia pozitiva la tuberculina.
complexul primar = complexul
Ghon
TUMORI BENIGNE
 NEOPLASM
≠CANCER!
=“CREȘTERE NOUĂ” DE ȚESUT
≈TUMORĂ (CLINIC)
=PROLIFERARE CELULARĂ ANORMALĂ, EXCESIVĂ, AUTONOMĂ,
NECOORDONATĂ CARE SEAMĂNĂ MAI MULT SAU MAI PUȚIN CU
ȚESUTUL ÎN CARE SE DEZVOLTĂ
 COMPONENTE
FUNDAMENTALE
1. PARENCHIM
 =proliferarea de celule neoplazice
 determină comportamentul biologic/nomenclatura

2. STROMA
 =țesut conjunctiv, vase de sânge, ±celule inflamatorii
 asigură aport sanguin/susținere structurală
 CATEGORII SPECIALE
TUMORĂ MIXTĂ
=tumoră alcătuită din 2 populații celulare diferite

TERATOM
=tumoră alcătuită din țesuturi derivate din 2 sau 3 straturi de celule germinale
(ectoderm, mezoderm, endoderm) –nu mereu din toate 3!

BLASTOM
=tumoră malignă dezvoltată dintr-un tip celular (nediferențiat) embrionar

HAMARTOM
Formațiune non-neoplazică alcătuită din elemente celulare native țesutului la
nivelul căruia se dezvoltă, dispuse dezorganizat și cu aceeași rată de creștere ca
țesuturile din jur.

CORISTOM
=formațiune non-neoplazică alcătuită din insule de țesut ectopic
 CLASIFICAREA BIOLOGICĂ A
TUMORILOR
• Deși majoritatea tumorilor pot fi împărțite în funcție de aspectul
histopatologic în tumori benigne și tumori maligne, acești termeni fac
referire la comportamentul biologic al tumorii.
• Tumorile benigne
• cresc lent, expansiv, de obicei sunt bine încapsulate
• nu invadează țesuturile adiacente și nu metastazează la distanță
• Nu recidivează după excizie chirurgicală completă
• Prognostic bun
• Tumorile maligne
• cresc rapid, margini tumorale imprecise, neîncapsulate/pseudoîncapsulate
• invadează țesuturile adiacente cu/fără distrugerea acestora
• pot metastaza la distanță, determinând tumori secundare.
• Comportamentul biologic al unor subtipuri tumorale nu se corelează
întotdeauna cu aspectul histopatologic. Există tumori care nu
metastazează, deși prezintă caracteristici histologice de malignitate și
tumori care pot fi letale, deși prezintă aspecte histologice de benignitate.
 NOMENCLATURĂ
TUMORI BENIGNE
• (RO) “–om” / ” –oma” (EN)
• Excepții (tumori maligne):
• melanom / melanoma
• limfom / lymphoma
• seminom / seminoma
• mezoteliom / mesothelioma

TUMORI MALIGNE
• origine epitelială
• (RO) ”–carcinom” / ”–carcinoma” (EN)
• origine mezenchimală
• (RO) ”–sarcom” / ”–sarcoma” (EN)
 CLASIFICARE
HISTOGENETICĂ
ȚESUTUL DE ORIGINE TUMORI BENIGNE TUMORI MALIGNE
TUMORI FORMATE DINTR-UN SINGUR TIP CELULAR
Tumori epiteliale
Epiteliul scuamos Papilom Carcinom Scuamos
pluristratificat
Celulele stratului bazal al Carcinom Bazocelular
pielii și al anexelor cutanate
Epiteliul glandelor și Adenom, Chistadenom, Adenocarcinom,
ductelor Papilom Chistadenocarcinom,
Carcinom papilar
Epiteliul căilor respiratorii Carcinom bronhogenic
Epiteliul tubular renal Adenom tubular Carcinom renal
Hepatocite Adenom hepatocelular Carcinom hepatocelular
Uroteliu (epiteliu Papilom Carcinom urotelial
tranzițional)
Epiteliu placentar Mola hidatiformă Coriocarcinom
 CLASIFICARE
HISTOGENETICĂ
ȚESUTUL DE ORIGINE TUMORI BENIGNE TUMORI MALIGNE
TUMORI FORMATE DINTR-UN SINGUR TIP CELULAR
Tumori non-epiteliale
Melanocite Nev nevocelular Melanom
Țesut fibros adult Fibrom Fibrosarcom
Țesut adipos Lipom Liposarcom
Țesut cartilaginos Condrom Condrosarcom
Țesut osos Osteom Osteosarcom
Vase sanguine Hemangiom Angiosarcom
Vase limfatice Limfangiom Limfangiosarcom
Celule glomice Tumoră glomică
Sinoviala Tumoră tenosinovială cu Tumoră tenosinovială cu
celule gigante celule gigante
Mezoteliu Mezoteliom
Meninge Meningiom Meningiom
 CLASIFICARE
HISTOGENETICĂ
ȚESUTUL DE ORIGINE TUMORI BENIGNE TUMORI MALIGNE
TUMORI FORMATE DINTR-UN SINGUR TIP CELULAR
Tumori non-epiteliale
Țesut limfoid Leucemii, limfoame
Celule musculare netede Leiomiom Leiomiosarcom
Celule musculare striate Rabdomiom Rabdomiosarcom
Tumori cu origine incertă/necunoscută
Sarcom sinovial
Sarcom de părți moi cu
celule clare
TUMORI FORMATE DIN MAI MULTE TIPURI CELULARE (TUMORI MIXTE)
Glande salivare Adenom pleomorf (tumora
mixtă a glandelor salivare)
Glanda mamară Fibroadenom Tumora Phyllodes
Tumora Phyllodes
 CLASIFICARE
HISTOGENETICĂ
ȚESUTUL DE ORIGINE TUMORI BENIGNE TUMORI MALIGNE
TUMORI FORMATE DIN MAI MULTE TIPURI CELULARE PROVENITE DIN MAI
MULTE STRATURI GERMINALE (TERATOAME)
Celule pluripotente din Teratom chistic matur Teratom imatur
gonade sau din resturi
embrionare
 CARACTERISTICI
HISTOPATOLOGICE
DIFERENȚIEREA
• Termenii diferenţiere și anaplazie (=atipie) se referă numai la
celulele neoplazice care constituie parenchimul tumoral.
• Diferențierea cuantifică similaritatea morfologică și funcțională între
parenchimul tumoral și corespondentul tisular normal.
• Dacă diferența structurală și funcțională între celulele neoplazice și
corespondentul tisular normal este minimă, tumora este bine
diferențiată.
• Pe măsură ce diferența structurală și funcțională între celulele
neoplazice și corespondentul tisular normal se amplifică, tumorile
devin moderat diferențiate, slab diferențiate, nediferențiate sau
dediferențiate.
 CARACTERISTICI
HISTOPATOLOGICE
ANAPLAZIA
• Reprezintă pierderea diferențierii
• Caracteristică majorității tumorilor maligne
• Variază cu gradul de diferențiere (tumorile slab diferențiate au un
grad crescut de anaplazie)
• Microscopic, se caracterizează prin:
 CARACTERISTICI
HISTOPATOLOGICE
ANAPLAZIA
• PIERDEREA POLARITĂȚII CELULARE
• În mod normal, nucleii celulelor epiteliale sunt localizați la polul bazal al
celulei, în apropiere de membrana bazală (polaritate bazală).
• Celulele maligne își pierd polaritatea bazală și nucleii tind să fie
localizați la polul apical al celulei.
• PLEOMORFISM CELULAR
• Variație de formă și dimensiuni a celulelor.
• CREȘTEREA RAPORTULUI NUCLEU:CITOPLASMĂ
• Celulele normale prezintă un raport Nucleu:Citoplasmă = 1:5.
• Celulele maligne prezintă o creștere disproporționată a nucleilor, cu un
raport Nucleu:Citoplasmă = 1:1
 CARACTERISTICI
HISTOPATOLOGICE
ANAPLAZIA
• ANIZONUCLEOZĂ (=PLEOMORFISM NUCLEAR)
• Variație de formă și dimensiuni a nucleilor.
• HIPERCROMAZIE
• Intensificarea bazofiliei nucleare.
• Condensarea cromatinei sub formă de grămezi.
• MODIFICĂRI ALE NUCLEOLILOR
• Majoritatea celulelor maligne prezintă nucleol(i) vizibil(i).
• ACTIVITATE MITOTICĂ
• Mitoze tipice
• Aspect bipolar (2 benzi de cromatină la poli opuși ai celulei)
• Apar în context non-neoplazic, în tumori benigne și în anumite tumori
maligne de grad scăzut
• Mitoze atipice
• aspect tripolar, cvadripolar, multipolar ("litere chinezești"), apar în
tumorile maligne
 I. Interfază
MITOZA II. Profază
III. Prometafaz
ă
=etapa ciclului celular prin care IV. Metafază
se realizează procesul de V. Anafază
distribuire egală a materialului VI. Anafază
genetic al celulei mamă între VII. Telofază
două celule fiice. VIII.Citokineză
MITOZA ATIPICĂ
.
 CARACTERISTICI
HISTOPATOLOGICE
ANAPLAZIA
• CELULE TUMORALE GIGANTE
• MODIFICĂRI FUNCȚIONALE (CITOPLASMATICE)
• Anaplazia structurală poate fi însoțită de anomalii funcționale
(cantitative, calitative)
• În general, tumorile benigne și tumorile maligne bine diferențiate
continuă să funcționeze normal din punct de vedere calitativ, însă pot
prezenta modificări cantitative
• Exemplu: sinteza crescută de colagen în tumorile benigne ale țesutului fibros
• Exemplu: sinteza crescută de keratină în carcinomul scuamos bine diferențiat
• În tumorile slab diferențiate, are loc o scădere cantitativă a sintezei
• Exemplu: sinteza redusă de keratină în carcinomul scuamos slab diferențiat
• În anumite tumori, anomalia poate fi atât cantitativă cât și calitativă
• Exemplu: sinteza crescută de immunoglobuline anormale în mielomul multiplu
• Tumorile endocrine pot duce la o sinteză excesivă de hormoni, ducând
la apariția unor sindroame
• Există tumori non-endocrine care pot sintetiza hormoni sau substanțe
hormon-like (sinteză ectopică de hormoni)
 RATA DE CREȘTERE
TUMORI BENIGNE

• Tumorile benigne au o rată de creştere lentă, în timp ce majoritatea

cancerelor au o rată rapidă de dezvoltare, cu invazie locală şi
diseminare la distanţă (metastazare), care poate determina decesul
bolnavului.
• Excepţii:
• Leiomioamele uterine sunt tumori benigne a căror rată de creștere este
influenţată de nivelul sanguin al hormonilor estrogeni. Acestea pot crește
rapid în timpul sarcinii şi își pot înceta creșterea sau chiar involua după
menopauză, devenind fibroase, hialinizate şi/sau calcificate.
• Alţi factori, precum circulaţia sanguină și capacitatea de expansiune, pot
afecta ritmul de creştere a tumorilor benigne. Adenoamele glandei
hipofize localizate în şaua turcească pot să se micşoreze la un anumit
moment, deoarece dimensiunile mari determină compresie pe vasele
sanguine.
• În concluzie, tumorile benigne în general cresc lent, dar există o
variaţie a ratei de creştere de la un neoplasm la altul.
 RATA DE CREȘTERE
TUMORI MALIGNE

• În general, rata de creștere a tumorilor maligne se corelează cu

indicele de proliferare (Ki-67) și cu gradul de diferenţiere tumorală,
însă pot exista variații.
• Unele tumori maligne cresc încet timp de mai mulţi ani, apoi pot
intra într-o fază de proliferare rapidă, ceea ce semnifică apariţia
unei subclone agresive de celule transformate.
• Alte tumori maligne cresc lent, iar în cazuri excepţionale pot stagna
sau chiar pot să dispară spontan prin necroză tumorală (ex.
coriocarcinoamele gestaţionale).
• În afară de aceste exemple, foarte rare, gradul de agresivitate al
cancerelor se măreşte progresiv în timp; cu cât tumora proliferează
mai rapid, cu atât este favorizată apariţia ariilor de necroză
ischemică datorate circulaţiei care devine deficitară.
 INVAZIA LOCALĂ
TUMORI BENIGNE

• Rămân localizate la locul de origine, nu au capacitatea de a infiltra, invada

sau metastaza la distanţă, aşa cum se întâmplă în cancer (dar, există rare
excepții).
• Ex: tumorile benigne, ca fibroamele şi adenoamele, se măresc încet prin
expansiune şi comprimă ţesuturile din jur, ceea ce le permite formarea unei
capsule care le separă de ţesutul de origine. Această capsulă este formată
din stroma nativă a ţesutului din jur, pe măsură ce celulele
parenchimatoase se atrofiază sub presiunea expansiunii tumorale şi din
stroma tumorii.
• Totuşi, nu toate tumorile benigne sunt încapsulate.
• Astfel, leiomiomul este delimitat de ţesuturile din jur printr-o zonă
comprimată a miometrului normal şi un plan de clivaj.
• Alte tumori benigne, cum sunt cele vasculare de la nivelul dermului sau din
organele profunde, pot avea un caracter infiltrativ. Aceste aspecte
subliniază faptul că prezenţa capsulei este un caracter al tumorilor
benigne, dar absenţa capsulei nu semnifică un aspect de malignitate.
 INVAZIA LOCALĂ
TUMORI MALIGNE

• Cresc prin infiltrare, invazie, distrucţie şi penetrare a ţesuturilor

înconjurătoare.
• Nu sunt încapsulate, deşi unele pot să prolifereze lent, comprimând
ţesuturile din jur şi formând o pseudocapsulă. În aceste situaţii,
examinarea microscopică poate evidenţia celule canceroase care
penetrează marginea leziunii şi infiltrează structurile adiacente.
• Modul infiltrativ de creştere impune excizia chirurgicală largă, cu o cantitate
mare din ţesutul normal din jur, chirurgul trebuind să cunoască potenţialul
invaziv în variate forme de cancer.
• Vulnerabilitatea țesuturilor la invazie este diferită. Astfel, în țesutul
conjunctiv fibrele elastice sunt mult mai rezistente decât fibrele de colagen.
Această diferenţă poate fi în relaţie cu raportul înalt dintre
metaloproteinaze (colagenaze) şi elastază din tumorile maligne invazive.
Totuşi colagenul dens, compact, ca cel din tendoane, membrane, capsule
articulare, rezistă la invazie mult timp. Arterele sunt mai rezistente decât
venele şi limfaticele.
 METASTAZAREA
• METASTAZA = determinare secundară a unei tumori maligne,
localizată în țesuturi aflate la distanță și fără legătură directă cu
tumora primară.
• Cu puţine excepţii, toate cancerele dau metastaze.
• Excepţii majore sunt tumorile SNC şi carcinomul bazocelular al pielii
care au caracter invaziv local și foarte rar dau metastaze.
• La cealaltă extremă sunt sarcoamele osteogene care în momentul
diagnosticului au deja metastaze pulmonare.
• Aproximativ 30% din bolnavii nou diagnosticaţi prezintă metastaze
în momentul diagnosticului, la care se adaugă 20% pacienți ce au
metastaze oculte. În general, cu cât tumora primară are dimensiuni
mai mari şi este mai anaplazică, cu atât este mai probabilă prezenţa
metastazelor. Există şi excepţii. De exemplu, cancere tiroidiene
foarte mici /(oculte), pulmonare, se pot manifesta iniţial prin
metastaze, în timp ce alte cancere sunt voluminoase, dar nu au
metastaze.
 METASTAZAREA
PE CALE LIMFATICĂ

• Caracteristică carcinoamelor, sarcoamele preferând calea hematogenă.

• Conexiunile între sistemul limfatic și cel sanguin fac ca, în stadiile
avansate, toate formele de cancer să disemineze pe ambele căi.
• Afectarea limfoganglionară depinde de localizarea tumorii şi de căile
limfatice de drenaj.
• Astfel, carcinomul de glandă mamară localizat în cadranul supero-extern,
va afecta iniţial ganglionii axilari, în timp ce carcinoamele localizate în
cadranele interne, vor afecta ganglionii toracici de-a lungul arterelor
mamare interne. Ulterior, vor fi afectaţi ganglionii subclaviculari şi
supraclaviculari.
• Carcinoamele bronhogene din căile aeriene principale metastazează iniţial
în limfoganglionii bronşici loco-regionali, apoi în cei perihilari,
traheobronşici şi mediastinali. În unele cazuri, celulele maligne pot doar
traversa canalele limfatice dintr-un grup ganglionar trecând la ganglionii din
staţia următoare (metastaze prin "omisiune" sau "pe sărite").
• În final, celulele canceroase din vasele limfatice vor ajunge în
compartimentul vascular pe calea ductului toracic.
 METASTAZAREA
PE CALE HEMATOGENĂ

• Caracteristică sarcoamelor, carcinoamele preferând calea limfatică

• Conexiunile între sistemul limfatic și cel sanguin fac ca, în stadiile
avansate, toate formele de cancer să disemineze pe ambele căi.
• Celulele canceroase invadează de obicei capilarele şi venulele, în
timp ce arteriolele şi arterele, având perete mai gros, sunt mai
rezistente la penetrarea celulelor maligne.
• Odată cu invazia venoasă, celulele neoplazice vor urma sensul
fluxului venos care drenează ţesutul în care este localizată tumora.
• Vena portă drenează sângele venos de la organele abdominale
(stomac, intestin, splină) în ficat.
• Venele cave drenează sângele în plămân.
 METASTAZAREA
PE CALE HEMATOGENĂ

• Tumorile maligne gastro-intestinale vor metastaza în ficat, iar prin

intermediul sistemului venos cav, tumorile localizate în aria de drenaj vor
metastaza în plămân.
• Prin poziţia sa în circulaţia sanguină, plămânul poate trimite în circulaţia
arterială celulele canceroase, determinând metastaze în orice organ sau
ţesut care acceptă proliferarea lor (ficat, os, creier, piele etc.).
• Cancerele care apar în vecinătatea coloanei vertebrale pot să embolizeze
prin plexul paravertebral, producând frecvent metastaze vertebrale
(carcinoamele de tiroidă şi de prostată).
• Unele carcinoame au tendinţa de a invada venele.
• Carcinomul renal cu celule clare (tumora Grawitz) invadează vena renală,
unde poate creşte ca o masă tumorală ce se poate extinde până în vena
cavă inferioară şi chiar la nivelul cordului drept.
• Carcinoamele hepatice, prin venele suprahepatice se pot extinde până în
vena cavă inferioară.
• Trebuie remarcat că proliferările intravenoase nu sunt însoţite de diseminare
hematogenă.
 METASTAZAREA
ASPECTE HISTOPATOLOGICE

MACROSCOPIC
• Metastazele viscerale au aspect nodular, sunt multiple, de culoare
albicioasă, cu aspect slăninos, fară nici o reacţie din partea ţesutului
în care se dezvoltă.
• Plămânul, ficatul şi osul sunt cele mai frecvente localizări ale
metastazelor produse pe cale hematogenă, urmând creierul,
tegumentele şi glanda suprarenală.
• Apar rar metastaze în rinichi, organele cavitare şi în ţesuturile moi.

MICROSCOPIC
• Metastaza poate fi similară tumorii primare, poate avea un alt grad
de diferenţiere.
 GRADUL DE DIFERENȚIERE
TUMORALĂ (G)
• Este o măsură subiectivă și semicantitativă a diferenţierii histologice
față de ţesutul normal din care provine tumora și un indicator al
agresivității neoplaziei
• Diferenţierea se referă la proprietatea prin care celulele neoplazice
se aseamănă cu celula normală, atât morfologic cât şi funcţional,
absenţa diferenţierii fiind numită ANAPLAZIE
• Tumorile bine diferenţiate (G1) se aseamănă foarte mult cu ţesutul
de origine spre deosebire de tumorile slab diferenţiate (G3 sau G4)
care nu se aseamănă cu țesutul de origine
• De obicei, gradul de diferențiere se corelează cu rata de creştere a
tumorilor:
• majoritatea tumorilor maligne cresc mai repede decât tumorile benigne
 STADIALIZAREA TUMORALĂ
• Este independentă de gradul de diferențiere tumorală
• Este mult mai obiectivă şi are ca scop stabilirea extensiei locale şi la
distanţă a bolii.
• Urmăreşte precizarea localizării şi a dimensiunilor tumorii, relaţia cu
ţesuturile şi organele învecinate și afectarea limfoganglionară loco-
regională
• Stadializarea extensiei bolii este o etapă obligatorie în examinarea
histopatologică a pieselor de rezecție chirurgicală pentru
majoritatea tumorilor maligne. Aceasta se precizează în buletinul
histopatologic, alături de tipul histologic şi alţi factori histopatologici
cu valoare prognostică precum:
• starea ganglionilor limfatici regionali şi juxtaregionali (N), invazia
intravasculară, gradul de invazie în profunzimea țesutului
(melanom, tub digestiv, vezică urinară)
 CLASIFICAREA TNM
Se bazează pe:
Gradul de invazivitate locală a tumorii primare (T0-T4),
• pTx, când tumora primară nu poate fi evaluată;
• pT0 , fără evidenţierea tumorii primare;
• pTis carcinomul in situ,
• pT1-pT4 în funcţie de mărime şi / sau extensia tumorii primare,
Prezența sau absența invaziei limfoganglionilor loco-regionali (N0-N3)
• Nx, când ganglionii limfatici nu pot fi evaluaţi histologic;
• N0 fără invazia ganglionilor limfatici;
• N1-N4, afectarea ganglionilor regionali (1-4 în funcție de nr./localizarea ggl
afectați)
Prezența sau absența metastazelor la distanță, în alte organe (M)
• M0, metastaze la distanță absente
• Mx, metastaze imposibil de apreciat
 CARCINOGENEZA
=PROCESUL DE FORMARE A CANCERELORAGENȚII CARE INDUC
ACEST MECANISM SE NUMESC AGENȚI CARCINOGENI
CHIMICI
FIZICI
BIOLOGICI
 CARCINOGENI CHIMICI
CARCINOGENI CU ACȚIUNE DIRECTĂ

• Nu necesită conversie metabolică pentru a deveni carcinogeni

• În general, carcinogeni slabi
• Agenți alchilanți
• Beta-propiolactonă
• Dimetil sulfat
• Diepoxibutan
• Medicamente citotoxice (ciclofosfamidă, clorambucil, nitrozouree, altele)
• Agenți acilanți
• acetil-imidazol
• Clorură de dimetilcarbamil
 CARCINOGENI CHIMICI
PROCARCINOGENI CU ACȚIUNE INDIRECTĂ

• Necesită conversie metabolică pentru a ajunge la forma de

carcinogen final
• Hidrocarburile aromatice policiclice și heterociclice
• Unii dintre cei mai puternici carcinogeni chimici indirecți
• Benzopiren
• Benzoantracen
• Dibenzantracen3-metilclorantren
• 7, 12-dimetilbenzantracen
• Aminele aromatice și coloranții azo
• Beta-naftilamină
• Benzidină
• 2-acetilaminofluoren
• Dimetilaminoazobenzen
 CARCINOGENI CHIMICI
PLANTE, PRODUȘI MICROBIENI ȘI ALTELE

• Plante și produși microbieni

• Aflatoxină B1
• Griseofulvină
• Cicasină
• Safrol
• Nuci betel
• Altele
• Nitrozamine și amide
• Clorură de vinil, nichel, crom
• Insecticide, fungicide
• Bifenili policlorinați
 CARCINOGENI FIZICI
RADIAȚII UV
• penetrează tegumentul numai câțiva mm, efectele fiind limitate la
epiderm
• efectele cancerigene ale radiațiilor UV depind de mai mulți factori:
• lungimea de undă,
• doza administrată,
• durata și intensitatea expunerii
• factori ce țin de individ
• produc carcinom scuamos, carcinom bazocelular, melanom
 CARCINOGENI FIZICI
RADIAȚII IONIZANTE

• Activează și transformă anumite proto-oncogene în oncogene

(produc mutații punctiforme, translocații cromozomiale sau deleția
unor gene supresoare tumorale)
• Radiațiile ionizante sunt de tip α, β, X și ɣ
• RADIAȚII α (Americium 241, Plumb 210, Radon 222, Thoriu 232,
Uraniu 235, Uraniu 238):
• putere de penetrare slabă,
• parcurg câțiva cm în aer;
• sunt oprite de stratul cornos al epidermului sau de o foaie de hârtie,
• nu prezintă un risc semnificativ, decât dacă pătrund în organism prin
inhalare, ingestie sau prin soluțiile de continuitate.
 CARCINOGENI FIZICI
RADIAȚII IONIZANTE

• RADIAȚII β (Cesiu 137, Iridiu 192, Fosfor 32, Sulf 35, Tritiu /
Hidrogen 3):
• putere de penetrare limitată,
• parcurg câțiva metri în aer;
• în organism parcurg distanţe mici (≈ 1 cm atunci când sursa este situată
în exterior);
• sunt oprite de o folie de aluminiu sau de plexiglas;
• sunt deosebit de periculoase pentru țesuturile superficiale (cum ar fi
pielea, alveolele pulmonare sau vilozitățile intestinale);
• pentru organele interne prezintă risc numai în cazul încorporării sau
depozitării în organism.
 CARCINOGENI FIZICI
RADIAȚII IONIZANTE

• RADIAȚII ɣ ( Cesiu 137, Iridiu 192, Aur 198, Techneţiu 99):

• putere de penetrare mare,
• parcurg câteva sute de metri în aer;
• traversează hainele și corpul;
• sunt oprite sau atenuate de ecrane de beton, oţel sau plumb;
• pericol și pentru organele interne.
• RADIAȚII X:
• parcurg câteva sute de metri în aer;
• traversează hainele și corpul;
• sunt oprite sau atenuate de ecrane de beton, oțel sau plumb;
• sunt periculoase pentru organele interne.
 CARCINOGENI BIOLOGICI
VIRUSURI

• Human papilloma virus (HPV)

• Subtipurile cu risc scăzut (6 și 11) produc condyloma acuminata (veruci
genitale)
• subtipurile cu risc crescut (16, 18, 31, 33, 45) produc cancer de col uterin și
leziunile precursoare ale acestuia sau carcinoame scuamoase cu alte
localizări (anus, vagin, vulvă, penis, cavitate bucală)
• Human herpes virus 8 (HHV8) ➞ Sarcom Kaposi
• Virusul Epstein-Barr (EBV)
• Limfom Burkitt, Limfom Hodgkin
• Carcinom nazo-faringian anaplazic
• Sindrom limfoproliferativ posttransplant
• Virusul Hepatitei B (HBV) și Virusul Hepatitei C (HCV)
• Carcinom hepatocelular
• Virusul T limfotropic uman (HTLV)
• HTLV1 produce limfom cu celule T al adultului
• HTLV2 produce varianta cu celule T a leucemiei păroase
 CARCINOGENI BIOLOGICI
BACTERII

• Helicobacter pylori
• Adenocarcinom gastric
• Limfom MALT
 CARCINOGENI BIOLOGICI
PARAZIȚI

• Schistosoma haematobium
• Schistosomiaza urinară determină dureri, infecții secundare, afectare
renală (hidronefroză) și chiar cancer
• Produce carcinom scuamos de vezică urinară.
• Clonorchis sinensis
• Parazit care trăiește în ficatul uman și este identificat în principal în
ductul biliar comun și în vezicula biliară.
• Zone endemice: Japonia, China, Taiwan.
• Încă se transmite activ în Koreea, China, Vietnam și Rusia
• Produce colangiocarcinom
 CAUZE GENETICE ALE
NEOPLAZIILOR
• Majoritatea neoplasmelor au etiologie multifactorială
• factori moșteniți
• factori dobândiți
• Cele trei clase de gene ce reglează creşterea celulară sunt:
• protooncogenele, care favorizează proliferarea celulară;
• genele supresoare tumorale (antioncogenele);
• genele reglatoare ale morţii celulare programate (apoptoza).
• Toate aceste gene sunt principalele ţinte ale mutaţiilor care, dacă nu sunt
reparate, pot transforma celula normală în celulă tumorală.
• ≈ 5% din pacienți au o predispoziție ⬆ de a dezvolta neoplasme, ce este
moștenită; în cazul lor tumorile nu diferă dpdv histopatologic, dar ele pot să
apară la o vârstă mai tânără, pot fi bilaterale și / sau multifocale
• Obs! Chiar dacă există predispoziție moștenită pt a dezvolta o anumită
neoplazie, alte evenimente sunt necesare pentru ca celulele să devină
neoplazice
 CAUZE GENETICE ALE
NEOPLAZIILOR
• Boli cu transmitere autozomal dominantă
• Neurofibromatoza
• Neoplazia endocrină multiplă
• Polipoza familială colonică
• Sindromul Li-Fraumeni
• Anomalii ale ADN / în repararea cromozomială – transmitere autozomal
recesivă
• Xeroderma pigmentosum
• Sindromul Fanconi
• Ataxia telangiectatică
• Sindroame de imunodeficiență: pacienții afectați au anomalii congenitale
ale funcției imunologice:
• agammaglobulinemia X-lincată
• Sindromul Wiscott-Aldrich
• Anumite predispoziții monogenice la neoplazie includ asocieri de tipul:
• Keratoză palmo-plantară – cancer esofagian
• Deficit de α 1- antitripsină – carcinom hepatocelular
 CAUZE GENETICE ALE
NEOPLAZIILOR
• Anumite anomalii cromozomiale constituționale sunt asociate cu o ↑
a frecvenței unor malignități:
• Leucemia diagnosticată la 1% din pacienții cu sindrom Down
• Retinoblastomul se dezvoltă la copiii cu deleția cromozomului 13q14
• Tumora Wilms – la copii cu deleția cromozomului 11p13
• anomalii cromozomiale dobândite se produc în majoritatea tumorilor
maligne (modificările cariotipului se dezvoltă pe parcursul evoluției
neoplasmului)
• t(8:14)→ majoritatea limfoamelor Burkitt
• t(9:22) → leucemia mieloidă cronică (LMC); cromozomul Philadelphia
întâlnit în ≈ 90% din LMC
• Anumite anomalii cromozomiale sunt asociate cu diferențe în
evoluția și prognosticul tumorilor maligne:
• în leucemia mieloidă acută prezența t(8:21) este un indicator de
prognostic bun în timp ce t(9:22) indică un prognostic rezervat
• Frecvent neoplasmele prezintă multiple anomalii cromozomiale
 CAUZE GENETICE ALE
NEOPLAZIILOR
ONCOGENELE
• Gene normale care atunci când sunt alterate, exprimate inadecvat
sau sunt supraexprimate, conduc la neoplazie.
• Produc transformarea celulelor normale în celule canceroase,
stimulând proliferarea și creșterea celulară.
• Clasificare în funcție de nivelul celular unde acționează și proteinele
codificate
• oncogene care codifică factori de creștere (PDGFB),
• receptori ai factorilor de creștere (EGFR, RET),
• componente ale căilor de semnalizare intracelulară (familia ras, gena
abl),
• proteine nucleare, în special factori de transcripție (myc),
• proteine implicate în controlul ciclului celular (MDM2)
 CAUZE GENETICE ALE
NEOPLAZIILOR
PROTO-ONCOGENELE
• Gene normale ai căror produși sunt implicați în diviziunea și proliferarea
celulelor și care pot fi activate prin mutații sau alte mecanisme, devenind
oncogene.
• Potențialul oncogenic al proto-oncogenelor poate fi activat prin:
• Mutații punctiforme – apar la nivelul unei singure perechi de nucleotide
• Alterări structurale ale produșilor oncogeni: t(9:22) – translocația transferă proto-
oncogena c-abl de pe cromozomul 9 în regiunea bcr a cromozomului 22
(cromozomul Philadelphia – cromozom 22 scurtat; apare în ≈ 90% din leucemiile
mieloide cronice)
• Amplificarea genică: ↑ nr. de copii ale proto-oncogenelor normale din celulă; structuri
cromozomiale unice și regiuni omogene se pot forma în celulele neoplazice care
conțin multe copii ale unei oncogene
• Rearanjări cromozomiale:
• Plasarea unei oncogene sub controlul unui promoter activ (inserția unui promoter
retroviral în sau în vecinatatea unei secvențe proto-oncogenice)
• Plasarea proto-oncogenei sub controlul unei secvențe imbunătățite: mecanism
asociat cu o translocație cromozomială caracteristică anumitor malignități –
limfomul Burkitt în care c-myc în cromozomul 8 este translocat în proximitatea
locusului unei Ig, cel mai frecvent IgH pe cromozomul 14 care codifică lanțurile
grele de Ig
 CAUZE GENETICE ALE
NEOPLAZIILOR
ANTI-ONCOGENE
• Gene normale care au rol în reglarea proliferării celulare.
• Mutațiile lor pot favoriza apariția tumorilor.
• Acționează ca gene autozomal dominante ce împiedică diviziunea
anormală a celulelor.
• În cancere, ele sunt inactivate de obicei prin mutaţii recesive
succesive ale ambelor alele, care produc "pierderea funcţiei"
diverselor proteine pe care le codifică, determinând accelerarea
proliferării celulare și reducerea apoptozei.
• Unele persoane se nasc cu o mutaţie constituţională în GST, iar
pierderea heterozigozității se poate produce printr-o mutaţie
dobândită la vârste tinere, generând "cancere ereditare sau
familiale".
 CAUZE GENETICE ALE
NEOPLAZIILOR
ANTI-ONCOGENE
• Rb
• Previne dezvoltarea retinoblastomului (incidența 1/20.000 copii).
• Majoritatea retinoblastoamelor apar sporadic, dar aprox. 10% afectează
copii care au un părinte diagnosticat cu retinoblastom (retinoblastomul
ereditar – AD).
• Retinoblastomul se dezvoltă când ambele alele ale genei Rb supresoare
tumorale sunt pierdute sau inactivate în retinoblast.
 CAUZE GENETICE ALE
NEOPLAZIILOR
ANTI-ONCOGENE
• BRCA1 și BRCA2
• Riscul de cancer de sân la femeile cu mutații ale genelor BRCA 1 și/sau BRCA 2 este
de până la 80%.
• Acestea au un risc mai mare de a dezvolta cancerul la vârstă mai tânără și de a avea
cancer bilateral.
• De asemenea, aceste persoane au un risc crescut de a dezvolta și alte cancere: de
ovar, colon, pancreas, tiroidă sau melanom.
• Bărbații cu mutații ale genei BRCA 2 au un risc crescut pentru cancer de sân. Riscul
de a dezvolta această boală până la vârsta de 80 de ani este de 8%.
• Bărbații cu mutații ale genei BRCA 1 au un risc ușor crescut de a dezvolta cancer de
prostată.
• Cei cu mutații ale genei BRCA 2 au un risc de 7 ori mai mare pentru cancerul de
prostată, comparativ cu cei care nu au mutații ale acestor gene.
• Riscul pentru cancer de piele sau de tract digestiv este mai mare la bărbații cu
anomalii ale genelor BRCA 1 și /sau BRCA 2.
• Teste genetice pentru depistarea mutațiilor de BRCA 1 și BRCA 2 → dacă testul este
+ → screening începând cu varsta de 25 de ani: ex. de 2 ori/an, + mamografie și
RMN de sân efectuate anual. Sunt de luat în considerare mastectomia bilaterală
profilactică, precum și salpingo-ovarectomia profilactică aplicată femeilor aflate în
premenopauză.
 PAPILOM
=FORMAȚIUNE TUMORALĂ BENIGNĂ CARE DERIVĂ DIN
EPITELIILE SCUAMOASE KERATINIZANTE/NEKERATINIZANTE, A
UROTELIILOR SAU A EPITELIILOR METAPLAZIATE SCUAMOS
ASPECTE CLINICE
LOCALIZARE:
• epiteliul scuamos stratificat: col uterin, vagin, esofag, piele, anus…
• epiteliul tranzitional: vezica urinară, uretră, ureter
• epiteliul metaplaziat scuamos
• epiteliul unistratificat al ductelor glandei mamare
 PAPILOM
ASPECTE MACROSCOPICE

formațiune tumorală unică/multiplă (=papilomatoză) exofitică, uneori vegetantă

(cu suprafață rugoasă), de dimenisiuni⬆⬇ (1–5cm), având culoarea organului în
care apare și consistență⬆⬇ (∼gradul de keratinizare) și care proemină pe
suprafața din care se dezvoltă putând avea:
• bază de implantare îngustă și axul lung al tumorii ⊥ pe aceasta =PEDICULAT
• bază de implantare largă și axul lung al tumorii ∣∣ cu aceasta =SESIL
 PAPILOM
ASPECTE MICROSCOPICE

1. HIPERKERATOZĂ (=îngroșarea stratului cornos)

2. ACANTOZĂ (=îngroșarea stratului spinos), cu elongarea rete
ridges
3. PAPILOMATOZĂ (=accentuarea distanței între papilele dermice și
crestele interpapilare)
Membrană bazală epidermică indemnă
ASPECTE MICROSCOPICE
VIRTUAL SLIDE

https://bit.ly/2AwUX2e
FORME PARTICULARE DE
PAPILOM
HIRSUTIES CORONAE GLANDIS
PAPULE PERLATE PENIENE (variantă anatomică/vestigiu evolutiv)
=papule mici în formă de dom/filiforme, de culoarea pielii, localizate
circumferențial, în șanțul/pe coroana glandului penian.
FORME PARTICULARE DE
PAPILOM
VERUCA VULGARĂ (“NEG”)
=papilom de etiologie virală (HPV)
FORME PARTICULARE DE
PAPILOM
VERUCA VULGARĂ (“NEG”)
=prezența de celule infectate de virus (=koilocite) cu halou perinuclear
la nivelul stratului granular/cornos superficial
PAPILOM
VERUCA SEBOREICĂ (KERATOZA
SEBOREICĂ)
ASPECTE MACROSCOPICE
=tumoră exofitică, sesilă, ±aspect verucos, “en-dome” / “stuck-on”,
bine delimitată, rotund-ovalară, de culoarea pielii / brun-negricioasă,
localizată oriunde, predominant pe față/scalp/torace, nu palme/tălpi, la
vârstnici.
ASPECTE MICROSCOPICE
=proliferare de celule bazaloide cu grad variabil de diferențiere
scuamoasă
PAPILOM
VERUCA SEBOREICĂ (KERATOZA
SEBOREICĂ)
FORMA HIPERKERATOZICĂ (PAPILOMATOASĂ)
=hiperkeratoză, acantoză, papilomatoză, ±globi cornoși
PAPILOM
VERUCA SEBOREICĂ (KERATOZA
SEBOREICĂ)
FORMA ADENOIDĂ
=proliferare de celule bazaloide sub forma unor cordoane subțiri cu
punct de plecare în epiderm, globi cornoși⬇, ±pigmentare⬆
PAPILOM
VERUCA SEBOREICĂ (KERATOZA
SEBOREICĂ)
FORMA ACANTOZICĂ
=suprafață netedă, rotunjită, hiperkeratozică
PAPILOM
VERUCA SEBOREICĂ (KERATOZA
SEBOREICĂ)
KERATOZA SEBOREICĂ IRITATĂ
(INVERTED FOLLICULAR KERATOSIS)
= vârtejuri de celule scuamoase pe cale de maturare, mitoze tipice,
±globi cornoși, apoptoză, acantoliză, infiltrat inflamator cronic
 POLIP
=FORMAȚIUNE TUMORALĂ BENIGNĂ
CARE DERIVĂ DIN EPITELLILE CUBICE/CILINDRICE DE ACOPERIRE
 LOCALIZARE
LOCALIZARE
• SUPRAFAȚA MUCOASELOR
• NAZALĂ
• GASTRICĂ
• INTESTINALĂ
• ENDOMETRIALĂ
• ENDOCERVICALĂ

ASPECTE MACROSCOPICE
• Creștere exofitică (pediculată sau sesilă) care protruzionează în
lumenul cavităților
• Dimensiuni variabile (<1cm)
• Unic sau multiplu (polipoză)
 CLASIFICAREA POLIPILOR
COLORECTALI
A. POLIPI NON-NEOPLAZICI
1. POLIPI HAMARTOMATOSI
i. POLIPI PEUTZ-JEGHERS
ii. POLIPI JUVENILI
2. PSEUDOPOLIPI INFLAMATORI
3. POLIPI LIMFOIZI

B. POLIPI NEOPLAZICI
 POLIPI ADENOMATOȘI
1. POLIP TUBULAR
2. POLIP VILOS
3. POLIP TUBULO-VILOS
POLIPII JUVENILI (DE
RETENȚIE)
NON-NEOPLAZICI
HAMARTOMATOȘI
 ASPECTE CLINICE
EPIDEMIOLOGIE
• Copil <5ani

LOCALIZARE
• Rectosigmoid (54%)
• Proximal de flexura splenică (37%)

ETIOPATOGENEZĂ
• De obicei sporadic
• Se poate asocia cu polipoza colonică juvenilă

CLINIC
• Rectoragii
• Torsionare ➡ autoamputare (10%)
 ASPECTE MACROSCOPICE
• unilobulat
• suprafață netedă, rotunjită
• ±capișon eritematos (=exulcerație)

JPC
 ASPECTE MICROSCOPICE
• cripte sinuoase, dilatate chistic, ramificate, tapetate de epiteliu
muco-secretor normal
• ±PMN și mucus inspisat în lumen
• lamina propria edemațiată, cu infiltrat inflamator LY-PL, ±PMN,
±eozinofile, ±fibre musculare netede
 ASPECTE MICROSCOPICE
• cripte sinuoase, dilatate chistic, ramificate, tapetate de epiteliu
muco-secretor normal
• ±PMN și mucus inspisat în lumen
• lamina propria edemațiată, cu infiltrat inflamator LY-PL, ±PMN,
±eozinofile, ±fibre musculare netede
POLIPII PEUTZ-JEGHERS
NON-NEOPLAZICI
HAMARTOMATOȘI
 POLIPII PEUTZ-JEGHERS
SINDROMUL PEUTZ-JEGHERS
• sindrom AD, caracterizat prin:
• Polipi hamartomatosi de intestin subțire (65%-95%), colon (60%),
stomac (20%)
• Macule melanocitice mucocutanate
• Risc⬆ de malignitate intestinală (x15) / extraintestinală
• Incidență: 1/50,000 – 1/200,000 nașteri
LOCALIZARE
• Pot să apară oriunde la nivelul tractului digestiv
• Mai frecvenți la nivelul instestinului subțire (65-95%),
• colon (60%) și stomac (20-50%)
MACROSCOPIC
• Segmentele afectate pot prezenta 1-20 polipi
• 0.5-3cm
• Polipii de la nivelul colonului și intestinului subțire tind să fie
pediculați
 ASPECTE MICROSCOPICE
• ramificare arborescentă a fibrelor musculare netede din muscularis
mucoase;
• lamina propria N, epiteliu N (corespunzător segmentului respectiv)
• ±hiperplazie epitelială
 ASPECTE MICROSCOPICE
• ramificare arborescentă a fibrelor musculare netede din muscularis
mucoase;
• lamina propria N, epiteliu N (corespunzător segmentului respectiv)
• ±hiperplazie epitelială
POLIPI HIPERPLAZICI
SERAȚI

NU CRESC RISC CANCER COLORECTAL

SERRATED COLONIC POLYPS
CLASSIFICATION
I. NONDYSPLASTIC SERRATED POLYPS
a) Normal architecture, normal proliferation
1) Microvesicular hyperplastic polyp
2) Goblet cell hyperplastic polyp
3) Mucin-poor hyperplastic polyp
b) Abnormal architecture, abnormal proliferation
1) Sessile serrated adenoma/polyp (SSA/P)
II. DYSPLASTIC SERRATED POLYPS
a) Sessile serrated adenoma/polyp with dysplasia
b) Traditional serrated adenoma (TSA)
c) Conventional adenoma with serrated architecture
III. UNCLASSIFIABLE SERRATED POLYPS (±DYSPLASIA)
POLIP HIPERPLAZIC CLASIC
=75% din polipii serați
unic/multiplu
asimptomatic, descoperit incidental la colonoscopie
colon stâng (rectosigmoid)
<5mm
3 subtipuri histologice, fără semnificație clinică:
1. Microvesicular
2. Goblet cell rich
3. Mucin-poor

ASPECTE MICROSCOPICE:
=cripte cu aspect serat/festonat (pronunțat în porțiunea superficială și
atenuat în porțiunea profundă a criptelor, unde se evidențiază celule
neuroendocrine), arhitectură tubulară simplă, fără
ramificări/dilatări/înmuguriri
 ASPECTE MICROSCOPICE
1. MICROVESICULAR HYPERPLASTIC POLYP

Celule goblet + celule columnare cu microvezicule de mucus

 ASPECTE MICROSCOPICE
2. GOBLET CELL HYPERPLASTIC POLYP

Cripte alungite, bogate în celule goblet

Aspect serat doar în partea superficială a criptelor
 ASPECTE MICROSCOPICE
3. MUCIN-POOR HYPERPLASTIC POLYP

.
ASPECTE MICROSCOPICE
VIRTUAL SLIDE

https://bit.ly/2RhXLaX
 POLIPI NEOPLAZICI
PO L IP I A DE NO MATOȘ I

=FORMAȚIUNI TUMORALE BENIGNE DEZVOLTATE DIN EPITELIUL

UNISTRATIFICAT AL MUCOASEI COLONICE ±CU CARACTER
DISPLAZIC/ATIPIC CARE REALIZEAZĂ O ARHITECTURĂ TUBULARĂ,
VILOASĂ SAU TUBULO-VILOASĂ

POTENȚIAL DE TRANSFORMARE MALIGNĂ

ASPECTE MICROSCOPICE
Displazie, cel puțin de grad scăzut
POLIP ADENOMATOS /
ADENOM TUBULAR
Cel mai comun polip neoplazic 75%
>30ani
♂>♀
Colon distal/rect
Sporadic/multiple în sd. Polipoză familială (AD)
Asimptomatic/rectoragii

ASPECTE MACROSCOPICE
=formațiune tumorală exofitică, cu aspect globulos, diametru de aprox.
1cm, cu suprafață neregulată, culoare roșie-violacee

Malignizare: 5%
.
ASPECTE MICROSCOPICE
VIRTUAL SLIDE

https://bit.ly/2E1lJnP
POLIP VILOS / ADENOM VILOS
Mai rar
>60ani
♂=♀
Colon distal/rect
Invariabil simptomatic (diaree, rectoragii, mucus)

ASPECTE MACROSCOPICE
=formațiune tumorală exofitică/vegetantă, de obicei sesilă, cu diametru
1-10cm, suprafață neregulată, culoare rosie-violacee

Malignizare: 40%
.
ASPECTE MICROSCOPICE
VIRTUAL SLIDE

https://bit.ly/2FLuiol
 POLIP TUBULOVILOS
Formă intermediară
Aceeași distribuție ca adenomul tubular

ASPECTE MICROSCOPICE:
Componenta tubulară =celule tumorale dispuse sub formă de tubi
deformați, tapetați de epiteliu cu diverse grade de displazie
(pluristratificare, scaderea mucosecretiei, ±mitoze/nucleoli).
Componenta viloasă =formațiuni digitiforme, subțiri, cu ax
conjunctivo-vascular, tapetate de epiteliul displazic. Trecerea de la
mucoasa normala la epiteliul displazic este bruscă. Musculara
mucoasei este integră, submucoasa nefiind invadată.

Malignizare: 20%
ASPECTE MICROSCOPICE
VIRTUAL SLIDE

https://bit.ly/2OZHBAZ
 ELASTOFIBROMUL
= TUMORĂ FIBROASĂ BENIGNĂ ALCĂTUITĂ DIN FIBRE ELASTICE
ANORMALE CU STROMĂ ALCĂTUITĂ DIN FIBRE DE COLAGEN ȘI O
COMPONENTĂ VARIABILĂ DE ȚESUT ADIPOS
 ELASTOFIBROMUL
EPIDEMIOLOGIE
• rară
• majoritatea sunt sporadice
• aproape în exclusivitate la vârstnici (incidență maximă: 70-80 ani)
• F>M

ETIOPATOGENEZĂ
• necunoscută
• poate apărea în urma traumatismelor repetate sau în urma frecării
produse între marginea inferioară a scapulei și peretele toracic
• poate fi o consecință a radioterapiei
 ELASTOFIBROMUL
LOCALIZARE
• localizarea clasică este la nivelul marginii inferioare a scapulei
(torace posterior)
• mai profund decât structurile musculare
• poate adera la periost
• localizări extrascapulare: alte zone ale peretelui toracic,
extremități, centura scapulară și pelviană
• localizări viscerale: cavitate orală, stomac, rect, oment

CLINIC
• masă cu creștere lentă, nedureroasă

TRATAMENT
• excizie simplă
 ASPECTE MACROSCOPICE
• imprecis delimitată
• consistență fermă
• culoare alb-sidefie cu zone gălbui
• de obicei 3-10cm
 ASPECTE MICROSCOPICE
• proliferare tumorală infiltrativă,
imprecis delimitată ce poate
infiltra/încastra fibrele musculare

• stroma poate fi focal mixoidă sau

edemațiată și prezintă un amestec
variabil de fibre de colagen, fibroblaști
și țesut adipos matur +
• numeroase FIBRE ELASTICE
ÎNGROȘATE ȘI FRAGMENTATE,
intens eozinofile în colorație H.E.
• aspect de “șirag de mărgele” sau
fragmente individuale rotunde, de
dimensiuni variabile
• evidențiabile prin colorație pentru fibre
ASPECTE MICROSCOPICE
VIRTUAL SLIDE

CASE 1
https://bit.ly/2Q8cb0D

CASE 2
H&E: https://bit.ly/2rhpDk8
Elastic Van Gieson: https://bit.ly/2BLtWdt
 FIBROMATOZA
PALMARĂ/PLANTARĂ
=PROLIFERARE FIBROBLASTICĂ CU ORIGINE LA NIVELUL FASCIEI SAU
APONEVROZEI, INFILTRATIVĂ LOCAL, CU TENDINȚĂ LA RECIDIVĂ,
CARE NU METASTAZEAZĂ

FIBROMATOZA PALMARĂ = BOALA DUPUYTREN

FIBROMATOZA PLANTARĂ = BOALA LEDDERHOSE
 FIBROMATOZA
PALMARĂ/PLANTARĂ
EPIDEMIOLOGIE
• Fibromatoza palmară este cea mai frecventă fibromatoză
superficială
• Fibromatoza palmară: adulți de vârstă medie, vârstnici
• Fibromatoza plantară: copii, adulți tineri
• M>F
CLINIC
• Fibromatoza palmară
• noduli mici sau indurații sub formă de sfoară
• ±contracturi, de obicei la nivelul degetelor 4 și 5
• bilaterală în 50% din cazuri
• se poate asocia cu alte forme de fibromatoză superficială
• Fibromatoza plantară
• noduli solitari sau multipli
• rareori contracturi
ASPECTE MACROSCOPICE
Multipli noduli fermi
culoare alb-sidefie
de obicei <3cm
 ASPECTE MICROSCOPICE
• proliferare de fibroblaști sub formă de noduli sau fascicule
• cu nuclei monomorfi, fără atipii, uneori ondulați
• ±mitoze prezente
• stromă cu o cantitate variabilă de fibre de colagen și vase cu pereți
subțiri, colabate
• celularitatea variază cu vârsta leziunii
• ±celule gigante multinucleate
• ±metaplazie osoasă/cartilaginoasă
• necroză absentă
s
ASPECTE MICROSCOPICE
VIRTUAL SLIDE

https://bit.ly/2Pdz4KL
 Fibromatoza de tip desmoid
• PROLIFERARE (MIO)FIBROBLASTICĂ AGRESIVĂ
LOCAL, CARE APARE ÎN ȚESUTURILE MOI
PROFUNDE ȘI SE CARACTERIZEAZĂ PRINTR-UN
PATTERN DE CREȘTERE INFILTRATIV ȘI
TENDINȚĂ LA RECIDIVĂ LOCALĂ, DAR CARE NU
METASTAZEAZĂ
 Aspecte microscopice
virtual slide
• EPIDEMIOLOGIE
• Mai puțin frecventă decât fibromatozele superficiale
• La copil: M=F, majoritatea sunt extraabdominale
• Pubertate➞40ani: M<F, majoritatea afectează peretele
abdominal
• Adulți: M=F, fără afectare preferențială

• LOCALIZARE
• Extraabdominală
• Umăr, perete toracic, spate, coapsă, cap și gât
• Perete abdominal anterior (din musculo-aponevroza drepți abdominali și
oblici interni)
• Intraabdominală
• Mezenter, retroperitoneu, pelvis
• Extrem de rar palmar/plantar
 Aspecte macroscopice
• imprecis delimitată
• consistență fermă
• culoare alb-sidefie
• dimensiuni variabile (5-
10cm)
• de obicei, tumorile
intraabdominale >10cm
• suprafață de secțiune cu
aspect trabecular,
asemănătoare țesutului
cicatriceal
• Unele tumori pot avea
aspect mixoid
 Aspecte microscopice
• proliferare de celule fusiforme/stelate sub formă de
fascicule lungi/pattern storiform
• cu nucleu vezicular prezentând 1 sau mai mulți nucleoli mici
• activitate mitotică variabilă
• fără pleomorfism nuclear sau mitoze atipice
• stromă colagenică
• poate fi redusă cantitativ în zonele hipercelulare și abundentă în
zonele hialinizate
• ±edem
• ±arii mixoide
• vase mici și medii
• frecvent cu edem perivascular
• majoritatea cazurilor prezintă infiltrarea țesutului
adipos/muscular adiacent
Aspecte microscopice
miofibrolaste dispuse în fascicule lungi
 Aspecte microscopice
încastrarea fibrelor musculare la periferia leziunii
 Aspecte microscopice
atrofia fibrelor musculare încastrate ➞ celule gigante multinucleate
Aspecte microscopice
fibre de colagen keloid-like
Aspecte microscopice
stromă mixoidă
Fibroadenom mamar
(FA)
• =TUMORĂ BENIGĂ A GLANDEI MAMARE
FORMATĂ PRIN PROLIFERAREA DE ȚESUT
CONJUNCTIV FIBROS ȘI ȚESUT GLANDULAR
 Aspecte clinice
• EPIDEMIOLOGIE
• CEA MAI FRECVENTĂ TUMORĂ MAMARĂ
• CEA MAI FRECVENTĂ TUMORĂ MAMARĂ BENIGNĂ
• ♀ tinere (15–30 ani)
• a 3-a cea mai frecventă leziune a glandei mamare, după
mastoza Reclus și carcinomul mamar

• ETIOPATOGENEZĂ
• hormondependentă, ⬆sarcină/⬇menopauză
• risc⬇ fibroadenom mamar:
• consum fructe/vegetale, nr⬆ nașteri naturale, ACO, exercițiu fizic

• CLINIC
• nodul ferm, nedureros, mobil la palpare, cu creștere lentă
• de obicei solitar, dar poate fi multifocal/bilateral
 Aspecte macroscopice
• nodul(i) unic/multipli,
• culoare alb-sidefie,
• consistență fermă/elastică
• ⌀=2–4cm+
• bine delimitat de o capsulă
fibroasă delicată
• non-infiltrativ în țesuturile
din jur
• ±aspect
lobulat/conopidiform
• ±spații cu aspect de fantă
• ±calcificări
• localizat de obicei în
cadranul supero-extern
 Aspecte microscopice
• PROLIFERAREA STROMEI INTRALOBULARE,
producând compresia elementelor glandulare:
• NEUNIFORMĂ, cu deformarea lor sub formă de “coarne de
cerb” (=PATTERN INTRACANALICULAR)
• UNIFORMĂ, sub formă de manșon în jurul structurilor
glandulare (=PATTERN PERICANALICULAR)
• Stroma poate fi mixoidă (de obicei, la ♀ tinere) sau
hialină (de obicei la ♀ vârstnice)
• Structurile glandulare au cel puțin 2 straturi de celule
(epiteliale și mioepiteliale)
 Aspecte microscopice
•.
 Aspecte microscopice
•.
 Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
virtual slide

• https://bit.ly/2KHTAml
 ICD-O CODE
PLEOMORPHIC ADENOMA8940/0

Adenom pleomorf
• =TUMORĂ BENIGNĂ MIXTĂ A GLANDELOR
SALIVARE FORMATĂ PRIN PROLIFERAREA ATÂT
A COMPONENTEI EPITELIALE CÂT ȘI A CELEI
STROMALE ȘI CARACTERIZATĂ PRINTR-UN
PLEOMORFISM ARHITECTURAL (NU CITOLOGIC)
 Adenom pleomorf
• EPIDEMIOLOGIE
• CEA MAI FRECVENTĂ TUMORĂ A GLANDELOR SALIVARE
• LOCALIZARE
• 80% glanda parotidă (=60% din tumorile parotidei)
• 10% glande submandibulare
• 5% glande sublinguale
• 5% glande salivare minore/palatine/mucoasă bucală
• CLINIC
• ♀>♂
• 30–50 ani
• de obicei nodul solitar, ⬆lentă, nedureroasă
• nu invadează tegument/nerv facial (VII)
• RECIDIVĂ LOCALĂ: 25–50% (excizie incompletă)
• MALIGNIZARE: 10–20% (în cazul tumorilor multirecidivante)
Aspecte macroscopice
• =formațiune tumorală bine delimitată, pseudoîncapsulată
(capsulă fină, subțire, incompletă ➞recidivă), rotund-
ovalară/multilobulată, de consistență fermă/elastică, cu ⌀=2–
5cm și suprafață boselată. La secționare: aspect neomogen,
culoare alb-sidefie/albăstruie, ±zone de hemoragie/necroză,
±microcavități chistice cu conținut vâscos.
Aspecte microscopice
• COMPONENTA EPITELIALĂ este reprezentată de:
• CELULE EPITELIALE (aplatizate, cubice, cilindrice) dispuse sub
formă de ducte, acini, tubi neregulați ±secreție PAS+ în
lumen
Aspecte microscopice
• COMPONENTA EPITELIALĂ este reprezentată de:
• CELULE MIOEPITELIALE (epitelioide, fuziforme, dendritice, cu
citoplasmă clară) dispuse sub formă de plaje, trabecule.
Aspecte microscopice
• COMPONENTA MEZENCHIMALĂ poate fi reprezentată de:
• MATERIAL HIALIN (PAS+)
• MIXOID
• CONDROID (Albastru Alcian+)
• ȚESUT OSOS
• ȚESUT ADIPOS
DIFERENȚIERE DIFERENȚIERE DIFERENȚIERE
CONDROIDĂ OSOASĂ LIPOMATOASĂ
Aspecte microscopice
• Aspect HP variabil, cu structură mixtă (epitelială și
conjunctivă):
Aspecte microscopice
• Se mai pot întâlni:
• Focare de metaplazie scuamosă ±keratinizare
• Focare de metaplazie mucinoasă
• Inflamație/necroză (FNA)
• Extensie în afara capsulei (noduli sateliți)
• Emboli vasculari (în vasele din interiorul/periferia tumorii,
datorită intervenției CH, nu metastazează!)
Aspecte microscopice
virtual slide

• https://bit.ly/2FEA8Yy
DD
• mioepiteliom (<5% ducte, fără stromă condroidă)
• carcinoma ex pleomorphic adenoma (ca ex PA)
• carcinom epitelial-mioepitelial (EMCa)
• adenocarcinom polimorf de grad scăzut (PLGA)
• carcinom adenoid chistic (AdCC)
• carcinom mucoepidermoid (MEC)
 ICD-O CODE
MATURE TERATOMA9080/0

Teratom ovarian
matur/benign
• =TUMORĂ BENIGNĂ ALCĂTUITĂ ÎN
EXCUSIVITATE DIN ȚESUTURI MATURE DERIVATE
DIN 2/3 STRATURI DE CELULE GERMINALE
Aspecte clinice
• 20% din totalitatea neoplasmelor ovariene
• 90% dintre tumorile cu celule germinale
• 90% uniliaterale (dreapta), 10% bilaterale
• ♀ tinere, în perioada reproductivă
• ±asimptomatice, descoperire incidentală
• durere abdominală, masă palpabilă
• ±produc infertilitate
• predispunere la torsiune (10-15%)

• MALIGNIZARE: 1% (SCC)

• CLASIFICARE:
• SOLID
• CHISTIC, cu predominanța elementelor ectodermale = CHIST DERMOID
Chist dermoid
Aspecte macroscopice
• =chist uni–/multilocular, cu ⌀<15cm, perete subțire, alb-cenușiu,
opac, tapetat de epiderm. La secționare se evidențiază conținut
semisolid alcătuit din sebum (alb-gălbui), keratină, fire de păr,
cartilaj, dinți și alte conglomerări tisulare derivate din cele 3 foițe
embrionare, ±nodul solid (protuberanța Rokitansky).
Aspecte microscopice
• elemente tisulare mature, derivate din cele 3 foițe embrionare:
1. ECTODERM (++): epiteliu scuamos ±keratinizare, foliculi piloși, glande
sebacee/sudoripare, țesut nervos matur
Aspecte microscopice
• elemente tisulare mature, derivate din cele 3 foițe embrionare:
2. MEZODERM: țesut conjuctiv, os, cartilaj, mușchi neted, țesut adipos, zone
mixoide, vase tortuoase cu pereți groși
Aspecte microscopice
• elemente tisulare mature, derivate din cele 3 foițe embrionare:
3. ENDODERM: epiteliu respirator (cilindric unistratificat ciliat), gastrointestinal,
țesut tiroidian
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
virtual slide

• https://bit.ly/2P5U46f
 ICD-O CODES
STRUMA OVARII, BENIGN 9090/0
STRUMA OVARII, MALIGNANT 9090/3

Struma ovarii
• =TERATOM MONODERMAL ALCĂTUIT
PREDOMINANT (>50%) SAU ÎN EXCLUSIVITATE
DIN ȚESUT TIROIDIAN MATUR
Aspecte clinice
• cel mai frecvent teratom monodermal
• ♀ de vârstă fertilă
• simptome ∼ teratom matur chistic
• ±hipertiroidism

• MALIGNIZARE:
• Carcinom papilar
• Carcinom papilar varianta foliculara
• Carcinom folicular
Aspecte macroscopice
• Tumoră uni-/bilaterală, solidă/chistică/parțial chistică, de dimensiuni
variabile (<10cm), cu suprafață de secțiune brun-roșiatică/verzuie,
±lobulată și conținut gelatinos.
Aspecte microscopice
• foliculi tiroidieni cu coloid ±alte elemente de teratom matur
• zone hipercelulare cu numeroși foliculi mici (pattern microfolicular)
• zone solide cu celule cu citoplasmă abundentă, clară/eozinofilă
• stromă edemațiată/fibroasă
 ICD-O CODE
8890/0
LEIOMIOM UTERIN

Leiomiom uterin
( leiom iof ibr om /f ibr om )

• =TUMORĂ BENIGNĂ A CORPULUI UTERIN

FORMATĂ PRIN PROLIFERAREA FIBRELOR
MUSCULARE NETEDE ȘI A ȚESUTULUI
CONJUNCTIV ADIACENT (DE LA NIVELUL
MIOMETRULUI)
 Aspecte clinice
• CEA MAI FRECVENTĂ TUMORĂ BENIGNĂ LA ♀
• afectează 30-50% dintre ♀ de vârstă fertilă
• mai frecvente la ♀ de culoare decât la ♀ din rasa albă

• ETIOPATOGENEZĂ: ?
• ∼hiperestrogenism:
• ⬆sarcină/⬆terapie estrogenică/⬆ACO/⬇menopauză

• (hormonodependentă)

• MALIGNIZARE: <0.5% (=leiomiosarcom)

• CLINIC:
• tumoră mică: asimptomatică (descoperire incidentală)
• tumoră mare: menoragie±metroragie/compresii de vecinătate/infertilitate
Aspecte macroscopice
• =formațiune nodulară, unică/multiplă, de culoare alb-sidefie, cu
diametru variabil (mm/cm++), bine circumscrisă (neîncapsulată), de
consistență⬆, cu aspect fasciculat, “în vârtejuri”.
clasificare

• După localizare:
1. SUBMUCOASE
2. INTERSTIȚIALE
(=INTRAMURALE)
3. SUBSEROASE
Aspecte microscopice
• =fascicule de fibre musculare netede N (±fibre conjunctive),
dispuse dezordonat (“în vârtejuri”), cu nuclei palizi,
alungiți/conici, rotunjiți la capete (“aspect de trabuc”), cu
cromatină pulverulentă, ±vacuole perinucleare, mitoze
absente/rare+tipice.
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
•.
Modificări secundare
leziuni degenerative
• Aspectul histopatologic al leiomiomului poate fi alterat de
prezența unor modificări secundare (datorate în principal
tulburărilor de vascularizație)
• degenerescență hialină
• degenerescență chistică
• degenerescență grăsoasă
• calcificare
• infecție/supurație
• necroză
 ICD-O CODE
SCHWANNOMA9560/0

Schwannom
( =Neur inom /ne ur i l em om )

• =TOMORĂ BENIGNĂ A TECII NERVILOR

PERIFERICI
Aspecte clinice
• 90% SOLITAR, SPORADIC
• Orice vârstă, vârf incidență=40-60ani
• ♂=♀

• 10% MULTIPLE
• Neurofibromatoza familială tip 2 NF2 (<30ani)
• Risc de schwannoame multiple, meningioame, ependimoame
• Schwannoame vestibulare bilaterale = specific pentru NF2
• Schwanomatoza (adult)
• Schwannoame vestibulare/meningioame absente
• Sd. Gorlin-Koutlas

• Dintre nervii cranieni, porțiunea vestibulară a NC VIII

• ⬆ lentă, asimptomatică
Aspecte macroscopice
• Tumoră solitară, circumscrisă, încapsulată, gri-albicioasă, fermă, cu
⌀<10cm, frecvent excentrică, localizată pe traiectul nervilor
periferici/intracranieni
Aspecte microscopice
• Tomora prezintă o combinație de zone dense și laxe
• Zone Antoni A (celularitate⬆), celule fusiforme cu nuclei alungiți
dispuși în palisadă în jurul unor regiuni eozinofile (corpi Verocay)
Aspecte microscopice
• Alternand cu
• Zone Antoni B (celularitate⬇), țesunt conjunctiv lax, mixoid, Vase
îngroșate, hialinizate
• ±hemoragie/modificări chistice
• Axonii sunt excluși din tumoră
Aspecte microscopice
•.
Aspecte microscopice
•.
Rabdomiomul adultului
• =TUMORĂ BENIGNĂ CU PUNCT DE PLECARE ÎN
MUȘCHIUL STRIAT
 Rabdomiomul adultului
• EPIDEMIOLOGIE
• Rar
• <2% din toate tumorile musculare
• Adult (50 ani)
• M:F=4:1
• LOCALIZARE
• Cap și gât (faringe, laringe, baza limbii)
• MACROSCOPIC
• Formațiune tumorală bine delimitată, lobulată
• Poate fi pediculată
• Culoare roșie/brună/gri
• Dimensiuni: 1-10 cm
Aspecte microscopice
spider cells
 lipomul
• = TUMORĂ BENIGNĂ ALCĂTUITĂ DIN ADIPOCITE
MATURE
 lipomul
• EPIDEMIOLOGIE
• cea mai frecventă tumoră mezenchimală a adultului
• de obicei 40-60 ani, rar < 20 ani
• mai frecventă la pacienți obezi
• aproximativ 5% din pacienți au lipoame multiple

• LOCALIZARE
• subcutanat (=lipom superficial)
• țesuturi moi profunde (=lipom profund)
• suprafața osului (=lipom parosteal)
• în mușchii scheletici ai trunchiului, capului, gâtului și extremităților (=lipom
intramuscular)
• între mușchii peretelui abdominal anterior (=lipom intermuscular)
• infiltrare adipoasă a țesutlui conjunctiv subsinovial (=lipoma arborescens)
• Lipoamele retroperitoneale sunt extrem de rare și necesită confirmare
moleculară
 lipomul
• CLINIC
• Masă tumorală de obicei nedureroasă
• Tumorile de dimensiuni mari pot fi dureroase prin compresia nervilor periferici
• lipom superficial <5cm
• Lipoma arborescens: barbat care acuză tumefiere articulară progresivă

• MACROSCOPIC
• Tumoră bine delimitată, de obicei lobulată
• Capsulă subțire, delicată
• Consistență elastică
• Suprafață de secțiune grăsoasă, de culoare galbenă
• Lipomul intramuscular poate prezenta margini infiltrative
 Aspecte microscopice
• Plaje și lobuli de adipocite mature (cu variații minime în
dimensiunea adipocitelor)
• Nuclei mici, aplatizați, localizați la periferie (pot părea că
lipsesc)
• Pot prezenta mici vacuole intranucleare (modificare Lochkern)
• Rare vase de calibru mic și mediu
• Septuri fibroase subțiri discontinue/incomplete
• ±Modificări degenerative: necroza țesutului adipos, modificări
mixoide, hemoragie
Aspecte microscopice
lipom intramuscular
Aspecte microscopice
±necroza țesutului adipos
Aspecte microscopice
±Modificări mixoide
Aspecte microscopice
virtual slide

• https://bit.ly/2QxbWvy
 encondrom
• = TUMORĂ CARTILAGINOASĂ BENIGNĂ
ALCATUITĂ DIN CARTILAJ HIALIN MATUR, CU
ORIGINEA ÎN CAVITATEA MEDULARĂ
 encondromul
• EPIDEMIOLOGIE
• A doua cea mai frecventă tumoră primară osoasă după
osteocondrom
• Apare de obicei între a 2-a și a 5-a decadă de viață
• Rar la copii și vârstnici
• M=F
• Fără predilecție rasială.

• LOCALIZARE
• Afectează oasele formate prin osificare encondrală.
• Nu afectează oasele formate prin osificare intramembranoasă.
• Cel mai frecvent afectate sunt oasele scurte ale mâinilor și
picioarelor, urmate de oasele lungi (femur, tibie, humerus, fibulă). De
obicei afectează porțiunile metafizodiafizare.
• Rar afectează oasele plate precum centura pelviană, coaste,
scapulă, stern, vertebre sau în oasele craniofaciale.
 Aspecte clinice
• SOLITARE
• Majoritatea
• Creștere lentă
• Asimptomatice și descoperite incidental
• Rareori, pot fi dureroase, în contextul fracturilor pe os patologic (care apar mai des la nivelul
falangelor).
• Recidivează local frecvent.
• Rareori se poate transforma malign în condrosarcom.

• MULTIPLE
• Encondroame multiple = boala Ollier (25% dintre pacienți fac CSA până la 40 ani)
• Encondroame multiple + hemangioame cavernoase = Sd. Maffucci (risc de CSA > boala Ollier)
• Encondroame multiple + osteocondroame multiple = metacondromatoză
 Aspecte imagistice
• zonă radio-transparentă rotund-ovalară
localizată în apropierea epifizei care poate
determina atrofia porțiunii endosteale a
compactei adiacente.
• pe măsură ce tumora crește în dimensiuni,
compacta se subțiază și osul capătă aspectul
de "os suflat".
• epifizele sunt afectate doar după închiderea
cartilajelor de creștere.
• La periferia tumorii există o linie radio-opacă
fină care delimitează tumora de osul normal.
• Zona afectată are un aspect cețos, spre
deosebire de chisturile osoase unde osteoliza
apare uniform și intens radio-transparentă.
• Evolutiv, în interiorul encondromului apar
calcificări cu dimensiuni variabile.
 Aspecte macroscopice
• Formațiune tumorală de dimensiuni mici (1-5cm),
• localizată în cavitatea medulară,
• frecvent cu arhitectură multinodulară,
• care poate deforma oasele mici (însă rareori oasele mari),
• de consistență fermă sau dură,
• culoare alb-sidefie,
• fiind bine delimitată de țesutul osos adiacent.
 Aspecte microscopice
• Tumora este alcătuită din unul sau mai mulți noduli de cartilaj
hialin hipo- sau moderat celulari, bine delimitați, înconjurați de
țesut osos reactiv.
• Condrocite cu nuclei mici, rotunzi, dispuse în lacune,
individuale sau în grupuri mici
• La periferie se pot identifica zone de osificare encondrală.
 hemangiom
• =FORMAȚIUNE TUMORALĂ BENIGNĂ REZULTATĂ
PRIN PROLIFERAREA VASELOR SANGVINE CARE
POT FI DE TIP CAPILAR, ARTERIAL, VENOS,
CAVERNOS (PERETE SUBȚIRE ASEMĂNĂTOR
CAPILARELOR ȘI LUMEN FOARTE LĂRGIT)
Aspecte clinice
• =7% din tumorile benigne la sugar/copil
• majoritatea prezente la naștere, ⬆dimensiuni, se remit sponan în timp
• LOCALIZARE
• tegument (țesut subcutanat),
• mucoasă bucală/labială,
• ficat,
• splină,
• rinichi,
• os
• distribuție extinsă =angiomatoză

• de obicei nu au semnificație clinică

• pot fi inestetice și vulnerabile la ulcerații/sângerări traumatice
• ±efect distructiv local ➡ excizie chirurgicală
Aspecte macroscopice
• =leziune plană, infiltrativă în țesuturile din jur (=hemangiom plan) sau
exofitică, anfractuoasă (=hemangiom tuberos), de dimensiuni
variabile, consistență moale, cu multiple ramificații, epiteliu intact și
culoare roșie-violacee care dispare la vitropresiune (dacă nu există
trombi)
Hemangiom capilar
aspecte microscopice
• =formațiune bine delimitatată dar neîncapsulată, cu aspect lobulat,
alcătuită din capilare cu hematii în lumen și pereți subțiri, tapetați de
un singur strat de celule endoteliale turtite, înconjurate de pericite.
• involuează spontan în câțiva ani
Aspecte microscopice
Hemangiom capilar juvenil
(Hemangiom căpșună)
• afectează tegumentele NN
• 1/200 nașteri
• ⬆rapid în primele luni,
• regresează în intervalul 1-3 ani,
• dispare complet până la 7 ani
Hemangiom cavernos
aspecte microscopice
• =formațiune bine delimitatată dar neîncapsulată, cu aspect lobulat,
alcătuită din canale vasculare largi/dilatate, pline cu sânge și pereți
subțiri, tapetați de un singur strat de celule endoteliale turtite,
separate de stromă (=țesut conjunctiv).
Hemangiom cavernos
• =componentă a bolii von Hippel Lindau (în care leziunile vasculare
sunt prezente în cerebel, trunchi cerebral, retină, pancreas și ficat)
• mai infiltrativ, afectează frecvent structurile profunde
• nu involuează spontan
Aspecte microscopice
virtual slide

• https://bit.ly/2QozRgG
 Mixomul cardiac
• TUMORĂ BENIGNĂ CU ORIGINE HISTOGENETICĂ
INCERTĂ, LOCALIZATĂ LA NIVELUL
MIOCARDULUI
 Mixomul cardiac
• EPIDEMIOLOGIE
• Cea mai frecventă tumoră primară a inimii (50%)
• Majoritatea sunt sporadice
• 7% apar în contextul Complexului Carney
• LAMB (lentigo, mixom atrial, mixoame mucocutanate și nevi albaștri)
• NAME (nevi, mixom atrial, neurofibromul mixoid și efelide)
• orice vârstă (30-60 ani)
• M:F=1:2
• LOCALIZARE
• AS (70%) sau AD
• frecvent, în apropiere de foramen ovale
• de obicei, atașată printr-un pedicul
• =mixom atrial
 Aspecte clinice
• Până la 20% din cazuri sunt asimptomatice
• Simptomatologia depinde de localizare:
• AS
• simptome de stenoză mitrală
• poate trimite emboli tumorali în circulația sistemică
• AD
• simptome de stenoză tricuspidiană
• poate trimite emboli tumorali în circulația pulmonară
• Diagnosticul este imagistic
 Aspecte macroscopice
• formațiune tumorală nodulară sau pediculată
• de consistență scăzută, gelatinoasă
• cu suprafață externă netedă sau neregulată/viloasă
• dimensiuni: 0.1-10cm (în medie: 5cm)
• ±aspect similar unui tromb mural organizat
 Aspecte microscopice
• Formațiune tumorală în general hipocelulară, cu stromă
mixoidă abundentă (MPZ⬆)
• Celule fusiforme, stelate, poligonale sau rotunde, cu
citoplasmă eozinofilă
• Prezentând 1 sau mai mulți nuclei mici, hipercromatici
• Dispuse concentric în jurul capilarelor ("foi de ceapă")
 Aspecte microscopice
• Hemoragie și modificări degenerative
• Depozite de hemosiderină, fibroză, infiltrat inflamator cronic, macrofage
• Calcificări, hematopoieză extramedulară și metaplazie osoasă
• Atipie citologică absentă, mitoze rare
Aspecte microscopice
interfața cu peretele atrial
Aspecte microscopice
suprafața poate fi tapetată de endoteliu
Nevi melanocitari
• =TUMORI MELANOCITARE BENIGNE
CONGENITALE ȘI DOBÂNDITE
 Clasificare
• ÎN FUNCȚIE DE MOMENTUL APARIȚIEI
• Nev congenital
• Nev dobândit
• ÎN FUNCȚIE DE EVOLUȚIA NATURALĂ
• Nev joncțional = proliferare melanocitară de dimensiuni mici ce
formează cuiburi celulare joncționale la vârful rete ridges.
• Nev compus = proliferare melanocitară ce asociază atât cuiburi
celulare joncționale, cât și cuiburi intradermice.
• Nev intradermic = proliferare melanocitară constituită în exclusivitate
din cuiburi celulare localizate intradermic. În acest stadiu pigmentul
este de obicei absent.
• ÎN FUNCȚIE DE POTENȚIALUL DE EVOLUȚIE SPRE MELANOM
• Nev comun (benign)
• Nev displazic (Clark) = proliferare melanocitară cu atipii celulare și
 Nevi melanocitari
• ASPECTE CLINICE
• încep să apară în copilărie și cresc ca număr în primele 3 decade de
viață
• involuează la vârstă mijlocie și pot regresa până la vârstă inaintată
• sunt mai frecvenți la persoanele cu ochi și ten deschis la culoare
• apariția nevilor se corelează cu gradul de expunere la soare în primii
ani de viață
• expunerea intensă intermitentă > expunerea moderată cronică (rol
protector)

• LOCALIZARE
• De obicei pe zonele expuse la soare (cap, gât, brațe)
• Dar pot apărea oriunde, inclusiv pe piele glabră
• Rasa neagră dezvoltă mai frecvent nevi pe palme/plante
 Nev joncțional
aspecte macroscopice
• Maculă/papulă
• ⌀<0.5cm
• Culoare brun închis/deschis
• Bine delimitat
• Pigmentare uniformă (uneori,
zona centrală poate fi mai
intens colorată)
• Liniile piele pot fi observate
 Nev compus
aspecte macroscopice

• Papulă sau formațiune cu aspect “în dom”/verucos

• Pigmentarea persistă
• ±fire de păr
 Nev intradermic
aspecte macroscopice

• Papulă sau formațiune cu aspect “în dom”/papilomatos

• pigmentare absentă
 Nev compus
aspecte macroscopice

• Papulă sau formațiune cu aspect “în dom”/verucos

• Pigmentarea persistă
• ±fire de păr
 Nev intradermic
aspecte macroscopice

• Papulă sau formațiune cu aspect “în dom”/papilomatos

• pigmentare absentă
 Aspecte microscopice
Nevii comuni (benigni)
• Indiferent de subtipul histologic, nevii sunt alcătuiți din
celule nevice (=melanocite dispuse în cuiburi, fără
prelungiri dendritice, care tind să rețină melanina
intracitoplasmatic)
• Celulele nevice sunt cubice/ovale, cu citoplasmă palid
eozinofilă și un nucleu mare rotund/oval.
• Caracteristice histopatologice ale nevilor comuni sunt
• Simetria
• Dimensiunea mică a leziunii
• Maturare arhitecturală =celulele se dispun in cuiburi mari in
portiunea superioara a proliferarii, acestea devenind din ce in ce
mai mici, pana la predominanta celulelor dispuse ca unitati
singulare)
• Maturare citologică =celule mai mari in partiunea superioara (de tip
A), ce devin din ce in ce mai mici spre profunzime (de tip C).
• Nu exista mitoze sau atipii celulare.
 Aspecte microscopice
Nev joncțional

• proliferare melanocitară de dimensiuni mici ce formează cuiburi celulare

joncționale la vârful rete ridges.
 Aspecte microscopice
Nev compus

• proliferare melanocitară ce asociază atât cuiburi celulare joncționale, cât și

cuiburi intradermice
• în general, melanina este
• abundentă în celulele nevice din profunzimea epidermului și din partea
superioară a dermului
• redusă cantitativ/absentă în celulele nevice din mijlocul și profunzimea
dermului
 Aspecte microscopice
Nev intradermic

• proliferare melanocitară constituită în exclusivitate din cuiburi celulare localizate

intradermic.
• în acest stadiu pigmentul este de obicei absent
 Aspecte microscopice
Nev congenital

• Tip de creștere difuz, ce însoțește anexele cutanate;

• prezența unei zone bogate în colagen la nivelul dermului
superficial, între epiderm și populația de celule nevice
intradermice