Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA PROIECTULUI :
PRELUCRAREA CU FASCICUL DE FOTONI
5.3. Tăierea……………….…………….……………….…………….……………………………………...pag 5
5.4. Sudarea……………….…………….……………….…………….…………………………..…………pag 5
11. ANEXE…………….…………….……………….…………….………………………………….…….pag 14
Prelucrarea cu fascicul de fotoni (laser) a materialelor metalice prezintă la ora actuală o arie din ce în ce
mai largă de răspândire determinată de utilizarea tot mai intensă în industrie a materialelor dure şi
extradure, precum şi de creşterea complexităţii formelor constructive a diverselor repere ce intră în
construcţia unor ansamble sau subansamble, aparate, utilaje etc.
Prelucrarea unor materiale cum sunt: carburile metalice, diamantele, safirele, rubinele din care sunt
confecţionate filierele de extrudare pentru sârmă, a lagărelor din construcţia aparatelor de măsură şi
control, ca şi prelucrarea unor microcomponente electronice, a sticlei, cuarţului constituie probleme
tehnologice uşor de rezolvat prin folosirea laserului datorită performanţelor ridicate realizate prin acest
procedeu.
Trebuie menţionat însă faptul că folosirea prelucrărilor cu laser prezintă încă limitări datorită costului
ridicat al unor astfel de instalaţii, iar multitudinea parametrilor electrotehnologici care influenţează
prelucrarea, face dificilă algoritmizarea proceselor. În aceste condiţii, la adoptarea unor tehnologii de
prelucrare cu fascicule de fotoni trebuie să se aibă în vedere eficienţa tehnico- economică, analizându-se
detaliat costul comparativ al acestor instalaţii cu altele clasice, în concordanţă cu calitatea, productivitatea
şi consumul energetic realizabil.
Explicaţia fenomenelor care conduc la emisia laser se bazează pe teoria mecanicii cuantice elaborată de
Max Plank, care arată că punerea în libertate şi absorbţia de energie radiantă se produc în mod
discontinuu în anumite cantităţi numite cuante de energie.
De exemplu, în cazul sticlei dopate cu neodim, dacă acesta primeşte o rază de lumină albă considerată ca
fiind constituită din foarte mici particule cu o anumită cantitate de energie (fotoni), electronii
corespunzători atomilor de neodim absorb fiecare un foton şi îşi cresc cantitatea de energie proprie.
Această creştere face ca electronul respectiv să treacă de pe orbita staţionară din jurul nucleului,
corespunzătoare nivelului energetic fundamental pe o altă orbită mai îndepărtată, corespunzătoare unui alt
nivel energetic, atomul situându-se într-o stare nouă numită “stare excitată”. Energia eliberată de electroni
în momentul trecerii pe orbita intermediară este transmisă nucleului atomic, care, în aceste condiţii îşi
accentuează vibraţiile.
Ulterior, de pe orbita intermediară, electronii revin pe orbita de plecare iniţială (staţionară), emiţând în
aceste condiţii la rândul lor, un foton, a cărui frecvenţă depinde de diferenţa de energie dintre nivelul de
energie intermediar şi cel fundamental.
Trebuie menţionat că pentru obţinerea emisiunii laser toţi aceşti fotoni emişi de electroni trebuie să aibă
aceeaşi frecvenţă (culoare), adică să îndeplinească condiţia de “monocromaticitate”.
Trecerea unui foton prin apropierea unui electron, situat pe orbita intermediară face ca acesta să revină pe
nivelul energetic fundamental, emiţând în acelaşi timp un alt foton care este în fază cu fotonul incident şi
de aceeaşi energie, fiind îndeplinită astfel condiţia de “coerenţă”.
Această trecere de pe orbita intermediară pe cea fundamentală, însoţită de emisie fotonică datorită
fotonului incident, poartă numele de “emisie stimulată”.
Trecerea electronului de pe orbita nestaţionară pe orbita intermediară se face într-un interval de timp de
10-7 secunde, fiind cu mult mai rapidă ca revenirea următoare de pe orbita intermediară pe cea staţionară.
Sub acţiunea unei raze de lumină, bara de sticlă dopată cu neodim va produce o emisie fotonică, care se
va amplifica prin oscilarea între cele două oglinzi reflectorizante.
Succesiunea acestor faze creează premisele realizării unei inversiuni de populaţie, adică
situarea unui număr mai mare de electroni pe orbitaintermediar ă în comparaţie cu cea fundamentală
.Etapele acestui fenomen de transfer, spontan sau stimulat al electronilorde pe un nivel energetic pe altul
suntcorespunzătoare a schemei de principiu a producerii razei laser intr-un laser cu mediu active solid
(sticla dopata cu neodium) .
Procedeul are la bază transformarea energiei cinetice a fotonilor concentraţi şi focalizaţi în energie
termică la interacţiunea cu suprafaţa de prelucrat.
Fasciculul de fotoni se obţine într-un generator cuantic numit în literatura de specialitate laser (lumină
amplificată prin stimularea emisiei de radiaţie).Laserul este un generator de radiaţii electromagnetice, cu
lungimi de undă începand din domeniul ultraviolet şi extinzandu-se pană la infraroşu îndepărtat.
Stimularea emisiei de radiaţie se realizează prin aplicarea asupra ionilor, atomilor sau moleculelor a unei
energii de excitaţie care, în anumite condiţii determinate, produce emisie de lumină..
Radiaţia amplificată iese parţial prin suprafaţa lentilei semitransparente 2 paralelă cu lentila opacă 3,
formand fasciculul laser 8, coerent, monocrom, direcţional şi foarte intens. datorită timpului scurt în care
se produce emisiunea stimulată şi amplificarea şi posibilităţii de a fi condus, concentrat şi focalizat,
fasciculul laser poate ajunge la densităţi de putere mari, fasciculul de fotoni putand fi focalizat pe
suprafeţe mici şi atingand temperaturi de peste 18 000K ,suficiente sa topeasca si sa vaporizeze orice
material existent.
5. DOMENII DE APLICARE
5.1. Marcare: Marcare, etichetare, coduri de bare şi matrice de coduri pentru toate domeniile: piese auto,
rulmenţi, instrumente de măsură, instrumente medicale, scule, industria alimentară, bijuterii etc. (a)
5.2. Gravare 3D: Ştanţe şi matriţe pentru monede, medalii, icoane, bijuterii etc. Gravarea se poate
executa pe oţeluri călite, pe oţeluri inoxidabile, pe materiale ceramice, chiar şi pe diamant. (b)
5.3. Tăiere: Tăiere şi decupare de mare fineţe, fără bavuri. Se pot decupa table, dar şi piese cilindrice
sau profilate din orice materiale. (c)
5.4. Sudare: Suduri de mare fineţe, dar cu o rezistenţă foarte ridicată la solicitări mecanice. Se pot
suda oţel cu oţel, plastic cu plastic, dar şi cupluri de materiale diferite. (d)
5.5. Texturare şi Durificare: Aplicarea texturilor pe piese, dar şi pe matriţe deja gravate, asigură o
mai bună vizibilitate 3D, precum şi o galerie de nuanţe. Pe oţeluri inox, prin modificări de parametri,
se pot realiza regiuni colorate intens, dar şi durificări superficiale. (e)
5.6. Scanare 3D: Scanarea unor modele originale, dar şi a unor master-modele permite obţinerea
modelelor CAD 3D care pot fi prelucrate, scalate, oglindite, apoi pot fi gravate pe piese sau pe
matriţe. (f)
Maşinile de prelucrat cu laser sunt prevăzute cu sisteme inteligente de poziţionare directă şi precisă a
imaginii zonei ce urmează a fi prelucrată pe piesă sau pe semifabricat (Live Adjust System - LAS).
Prezenţa uneia sau a două camere de luat vederi în zona de prelucrare, permite afişarea detaliată a piesei,
eventual cu o tehnică integrată de zoom digital. Imaginea ce urmează a fi marcată sau gravată poate fi
vizualizată pe ecran, dar şi pe piesa de prelucrat, ca o proiecţie de culoare roz. Imaginea se poate scala,
translata sau roti pentru o poziţionare în zona dorită pentru prelucrare. Prelucrarea se face cu precizie în
zona previzualizată, iar pentru poziţionare, fie se deplasează piesa (masă cu poziţionare în două axe, sau
masă rotativă cu una sau două axe) sau prin deplasarea imaginii (de ex. cu ajutorul mouse-ului). Sistemul
LAS cu două camere de luat vederi şi succesiunea operaţiilor sunt reprezentate în figura 2.2. Cu ajutorul
camerelor se poate observa în direct, pe monitorul calculatorului, procesul de prelucrare.
Figura 2.2
Pentru gravare cu adâncimi mari, maşina este echipată cu un sistem de control continuu al adâncimii de
gravare (Online Depth Control – ODC). Modulul ODC măsoară adâncimea gravurii, efectiv, fără contact
şi controlează adâncimea ţintă exactă a laserului. Precizia de înlăturare a straturilor de material este de sub
1µm.
Totodată, maşina poate fi prevăzută cu un sistem de focalizare dinamic (Dynamic Focus Control – DFC).
Acesta permite modificarea punctului de focalizare a razei laser în timpul procesului de prelucrare. Ca
urmare, suprafeţe complexe pot fi procesate fără distorsiuni optice şi fără a compromite calitatea piesei
prelucrate. Principiile de lucru ale sistemelor ODC şi DFC sunt reprezentate în figura 2.3.
Figura 2.3
Operaţiile de prelucrare cu laser pot fi automatizate. Pentru aceasta, un sistem opţional de recunoaştere a
formelor (Optical Part Recognition – OPR), poate identifica forma piesei, poziţia şi orientarea acesteia,
urmând să realizeze prelucrarea în locul predefinit. Sistemul este recomandat pentru marcarea şi gravarea
pieselor care trec pe bandă prin faţa capului de prelucrare cu laser. (figura 2.4)
Figura 2.4
Pentru prelucrări de mare precizie, unele maşini (ex. Piranha micro) pot fi realizate cu structura de bază
din granit. Acestea au o mare stabilitate dinamică şi termică şi se recomandă pentru prelucrarea pieselor
cu grad ridicat de repetitivitate. Cu astfel de maşini se pot aplica pe piese elemente de securitate greu
reproductibile (ex. matriţe pentru ştanţarea monedelor etc.). Maşinile de precizie sunt prevăzute cu
encodere liniare absolute.
Deoarece prelucrarea cu laser presupune topirea materialului şi vaporizarea acestuia, eliminarea vaporilor
rezultaţi şi a reziduurilor din prelucrare se asigură cu ajutorul unor sisteme de evacuare de mare putere,
care reţin reziduurile în filtre speciale.
Pentru a proteja personalul de operare, maşinile sunt prevăzute cu ecrane şi vizoare speciale, care permit
vizualizarea zonei de lucru fără a dăuna vederii.
Maşinile de prelucrat cu laser sunt destinate industriilor de automobile, aeronautică, instrumente şi
dispozitive medicale, ştanţe şi matriţe, bijuterii, scule, instrumente de măsură, mase plastice, sticlă,
mobilă, industria alimentară etc.
În funcţie de mediul activ folosit, de natura radiaţiei de pompaj, de modul de conducere, concentrare şi
focalizare a fasciculului laser, precum şi în funcţie de natura aplicaţiilor sunt numeroase tipuri
constructive de lasere.
În principiu, orice instalaţie laser se compune din următoarele părţi principale:
- sistemul de excitaţie, care creează în sistemul atomic o schimbare a stării energetice în vederea creării
unei inversiuni de populaţie între cele două nivele energetice. Este format din sursa de alimentare cu
energie electrică şi sursa de excitaţie.
Ca surse de energie electrică se folosesc acumulatori de energie cu condensatori de capacitate mare circa
1000µF la tensiune inalta (de ordinul 10KV) pentru laserii cu mediul solid ce funcţionează în impuls:
redresori pentru intensităţi mari de curent (puteri de zeci de kw) pentru laseri cu mediu solid şi
funcţionare continua; generatoare de tensiune continuă sau alternativă de înaltă frecvenţă (20…30MHz)
pentru laseri cu gaz funcţionand în regim continuu sau pulsat;
Cele mai folosite surse de excitaţie sunt cele optice. Se utilizează de obicei lămpi cu dascărcare în gaze
(lămpi cu fenon).
- cavitatea de rezonanţă cu mediul activ, care realizează emisia şi amplificarea fasciculului laser. Sunt
foarte multe tipuri de cavităţi de rezonanţă: cu două oglinzi sferice confocale cu focar comun şi raze de
curbură comună egală cu distanţa dintre ele, cu oglinzi plane paralele, cu suprafeţe prismatice cu
reflexie totală, cu oglinzi parabolice confocale etc.
Ca medii active se folosesc: materialele solide (de exemplu: rubinul sintetic ca material suport
impurificat , sticla dopată cu neodim samarin , etc.)substanţele active gazoase ,lichidele active (de
exemplu: soluţiile de acid neodimic dizolvat în oxiclorură de seleniu sau in oxiclorura de fosfor , etc).
- sistemul optic de focalizare, care realizează concentrarea şi focalizarea fasciculului laser în aşa fel încat
pierderile de energie să fie minime. Cste format din lentile şi oglinzi sferice alese în functie de lungimea
de undă a fasciculului. in calculul lor trebuie ţinut cont că intensitatea radiaţiei nu este constantă în pata
focalizată, ea este maximă în centrul petei şi scade cu creşterea razei acesteia;
- sistemul de răcire, care realizează condiţiile necesare, în cavitatea de rezonanţă, pentru obţinerea unei
emisii laser de calitate (interesează mai ales monocromaticitatea). Circuitele şi modalităţile de răcire sunt
alese în funcţie de construcţia cavităţii de rezonanţă, natura mediului activ şi proprietăţile fasciculului
laser obţinut. se folosesc diferite circuite de răcire, începand de la circuitele de răcire cu apă la
temperatura mediului ambiant, pană la circuitele de răcire cu gaze lichefiate;
- dispozitivele auxiliare, care au rolul de a deflecta fasciculul laser din plan orizontal în plan vertical
(pentru a face posibilă prelucrarea dimensională a materialelor), de a conduce şi dirija fasciculul laser
după traiectoria necesară generării suprafeţelor.
Schema de principiu a unei instalaţii de prelucrare dimensională cu fascicul laser, cu mediul active solid
(cristal de rubin impurificat), se prezintă în figura 2 Pentru prelucrarea dimensională a piesei-semifabricat
1, aşezată pe masa de uzinaj fotonic 2, se foloseşte fasciculul laser 3, concentrat şi focalizat de lentila 7 şi
dirijat cu ajutorul duzei 4 a ajutajului 6. Pentru protecţia fasciculului laser se foloseşte un amestec de gaze
5. Fasciculul laser monocromatic 10, coerent şi direcţional, din planul orizontal este deflectat în planul
vertical în zona de prelucrare cu ajutorul unei lentile de deflexie 8, răcită în permanenţă 9.
Piesa de prelucrat 1, aşezată pe masa de uzinaj fotonic 2, cu posibilitatea deplasării şi rotirii după cele trei
axe de coordonate, interacţionează cu fasciculul laser 3, în zona de prelucrat. Conducerea fasciculului
laser se face cu ajutorul unor sisteme de comandă ce deplasează ajutajul 5 cu viteza corespunzătoare, iar
protecţia fasciculului se face cu ajutorul amestecului de gaze 6, ce îmbracă concentric fasciculul.
Fasciculul laser este focalizat de sistemul de lentile 7 şi adus în plan vertical de sistemul de deflexie 9
care este răcit în permanenţă 10.
Pentru a preîntampina eventuale accidente se folosesc buratoarele 8 şi 12.
Emisia laser are loc în cavitatea de rezonanţă 14 în care are loc descărcarea electrozilor 15, cuplaţi la
sursa de curent 16. Puterea de iesire a laserului cu mediul active gazos depinde de lungimea si diametrul
cavitatii de rezonanta (tubului de descarcare ).
Puterea de ieşire a laserului cu mediul activ gazos depinde delungimea şi diametrul cavităţii de
rezonanţă (tubului de scărcare). Din considerente constructive şi de randament s-au construit lasere cu
tuburi în formă de ,,U” sau cu tuburi paralele. Folosind o radiaţie de pompaj laterală 18 se pot obţine
puteri de pană la 60 kw.
Analiza celor două caracteristici prezentate ale radiaţiei (diametrulspotului şi densitatea de putere)
evidenţiază faptul că laserul se poate utilizacu succes în microprelucrări, energia dezvoltată fiind
suficientă pentru topireaîn unitatea de timp a unor cantităţi de ordinul miligramelor dintr-un material
metallic.
Art. 79. - Prezentele reglementari se aplica activitatilor care se desfasoara la echipamentele tehnice care
constituie surse de radiatii vizibile (optice) , cu referire speciala la laser.
Art. 80. - Prezentele prevederi se refera la radiatiille optice periculoase, cu indicatie speciala pentru
radiatia laser*) si nu reglementeaza aspectele referitoare la radiatiile vizibile provenite de la sursele
incandescente, fluorescente, fosforescente, arcurile electrice etc., pentru care exista reglementari in
standardele si normele in vigoare.
Art. 81. - La evaluarea nivelului de risc laser, in scopul asigurarii protectiei personalului lucrator, se va
lua in considerare clasificarea laserelor, conform normelor internationale recunoscute pe plan intern si
parametrii emisiei lor:
a) mediul activ
b) lungimea de unda a radiatiei
c) puterea si densitatea maxima de putere la iesire
d) divergenta fascicolului (in cazul fascicolelor cu sectiune necirculara divergentele pe cele doua axe)
e) forma si dimensiunea fascicolului la iesire
f) existenta eventuala a unor sisteme de focalizare si distanta focala
*) Nota: Prezentele norme au in vedere clasificarea tehnica a laserilor in clasele I-IV, iar parametrii de
emisie sunt prezentati in Normele de Medicina Muncii.
g) distanta de la sursa laser la punctul de lucru
h) pentru laserii In impulsuri:
- forma si durata impulsului
- energia unui impuls
- frecventa de repetitie a impulsurilor
- caracteristicile trenurilor de impulsuri
i) indicatii referitoare la dispozitivele de protectie si mijloacele de protectie prevazute pentru postul de
lucru.
Art. 82. - (1)Masurile de securitate care trebuie adoptate la utilizarea instalatiilor laser difera, in functie
de caracteristicile laserului, de tipul si conditiile de utilizare ale acestora.
(2)Pentru instalatiile laser din clasa 1 si 2 nu se prevad cerinte specifice de securitate in afara de instruirea
corecta a personalului de deservire (operatori laser) privind interzicerea dirijarii fascicolului laser spre alte
persoane si utilizarea mijloacelor individuale de protectie prevazute.
(3)Pentru instalatiile laser din clasele 3 si 4, unde exista riscurile de afectare a organului vizual, a pielii,
precum si a tesuturilor interne, se prevad cerinte specifice de securitate, in functie de modul de utilizare si
conditiile concrete in care se desfasoara activitati cu laser.
Art. 83. - (1)Conducerea la nivelul persoanelor juridice sau fizice care desfasoara activitati de prelucrare
cu instalatii laser are obligatia de a asigura masurile si mijloacele de protectie adecvate pentru protejarea
lucratorilor contra radiatiilor nocive.
(2)In cazul in care tipul constructiv al laserului nu face posibila realizarea unor sisteme tehnice de izolare,
ecranare sau a altor masuri generale de protectie, atunci se vor asigura mijloacele individuale de protectie
impotriva radiatiei, zgomotului sau a altor noxe degajate in procesul de prelucrare.
Art. 84. - (1)Activitatile la instalatiile laser se vor desfasura in incaperi special amenajate si destinate.
(2)Prevederea de la alineatul (1) nu este necesara in cazul instalatiilor laser din clasa 1 si 2 (sub 1 mW) ,
utilizate pe santiere, pentru reglaje de instalatii industriale (aliniamente, tuneluri, interferometrie, aplicatii
medicale, stiintifice etc.)
11. Anexe
12. Bibliografie
[1] Marian Perasica, “Metode de modelare a procesului de prelucrare cu laser”, Editura ALBASTRA
2006
[2] Lucian Ciobanu, “Tratat de inginerie electrică. Electrotehnologii”, Editura MATRIX ROM, București
2008
[3] https://www.advantagendt.com/ultrasonic-calibration-blocks/*
[4]https://www.scribd.com/document/227622655/24-Prelucrarea-Materialelor-Prin-Fascicul-de-Fotoni-
Laser#
[5] https://dokumen.tips/amp/documents/prelucrarea-cu-fascicul-de-electroni-proiect.html
[6] Nicolaie Orășanu, “Metoda matricelor de transfer în studiul vibrațiilor liniare”, Editura MATRIX
ROM, București 2018
[7] OLYMPUS, Ultrasonic Weld Inspection Solutions, disponibil online:
http://www.olympus-ims.com/en/resources/*