Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Respirația
Respirația
A. RESPIRAŢIA
Definiţie: A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător,
necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile
celulare.
b) Difuziunea gazelor-este procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece în capilarele
perialveolare şi C02 din capilare trece în alveolele pulmonare.
c) Etapa circulatorie - constă în conducerea 02 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a C02 adus de la
ţesuturi, prin vasele venoase, la plămân, pentru a se elimina.
- debitul cardiac;
- numărul de hematii;
d) Etapa tisulară - reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi, cu ajutorul unui sistem
enzimatic complex.
Factori biologici: - Vârsta -la copii, numărul de respiraţii pe minut este mai mare ca la adult
- Sexul - la femei se înregistrează valori ale frecvenţei respiratorii la limita maximă a normalului,
la bărbaţi la limita minimă;
- Statura - la persoanele mai scunde, numărul de respiraţii pe minut este mai mare decât la
persoanele înalte;
- Somnul - în timpul somnului, frecvenţa respiraţiilor este mai scăzută decât în timpul stării de
veghe;
Factori sociologici: - Mediul ambiant - procentajul adecvat de oxigen (21%) din aerul atmosferic
favorizează respiraţia; mediul poluat, încărcat cu particule microbiene, chimice, influenţează
negativ respiraţia; umiditatea aerului inspirat de 50-60% creează un mediu confortabil;
Manifestări de independenţă:
Amplitudinea: - este dată de volumul de aer care pătrunde şi se elimină din plămân la fiecare
respiraţie. Din acest punct de vedere respiraţia poate fi profundă sau superficială;
Ritmul: - reprezintă pauzele egale dintre respiraţii, deci, respiraţia este ritmică;
Zgomotele respiratorii: - normal, respiraţia este liniştită; în somn, devine mai zgomotoasă
(sforăit);
Simetria mişcărilor respiratorii : - ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi
coborâre în timpul inspiraţiei şi expiraţiei;
Tipul de respiraţie: - sunt trei tipuri de respiraţie: ridicarea părţii - costal superior, întâlnit la
femeie, prin superioare a cutiei toracice, datorită măririi diametrului anteroposterior în timpul
inspiraţiei;
- costal inferior, întâlnit la bărbat, prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice;
- abdominal, întâlnit la copii şi vârstnici, prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice
Tusea : - reprezintă o expiraţie forţată, prin care se elimină secreţiile din căile respiratorii; este un
fenomen de protecţie al organismului.
-învaţă pacientul:
1. Alterarea vocii;
2. Dispneea;
Surse de ordin fizic: - alterarea mucoasei nazale, faringiene, bronşice, traheale sau parenchimului
pulmonar; tabagism;
- situaţia de criză;
- altitudinea înaltă;
Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare -nas, faringe,
laringe, dar şi de prezenţa alergenilor din mediul înconjurător.
Manifestări de dependenţă:
Disfonie - tulburări ale emisiunii vocale, interesând înălţimea, intensitatea şi timbrul vocii. Se
manifestă sub formă de răguşeală, voce stinsă, voce aspră.
2. Dispneea
Manifestări de dependenţă:
Ortopnee - poziţie forţată, cu braţele atârnate pe lângă corp, bolnavul stând şezând (poziţie care
favorizează respiraţia)
Tuse - expiraţie forţată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreţii acumulate
Hemoptizie - hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală, provenind de la nivelul căilor
respiratorii - plămâni
Mucozităţi (spută) - amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formate din mucus, puroi,
sânge, celule descuamate
Dispnee de tip Cheyne-Stokes - respiratie din ce in ce mai frecventa ajunsa la un grad maxim,
dupa care frecventa scade treptat si este urmata de o perioada de apnee. Ciclul se reia
Dispnee Kùsmaul – inspiratie lunga urmata de o expiratie fortata , apnee. Ciclul se reia
Cianoză - tegumente vinete la nivelul extremităţilor: nas, buze, lobul urechii, unghii
Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar şi de prezenţa unor corpi
străini, pătrunşi accidental în căile respiratorii - îndeosebi la copii - ca şi de deformări ale nasului
Manifestări de dependenţă:
Respiraţie dificilă pe nas - bolnavul respiră pe gură
Secreţii abundente nazale - secreţii mucoase, purulente sau sanguinolente, care împiedică
respiraţia
Tiraj - depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal
- comprimă cu policele, pe septul nazal, nara care sângerează timp de 5-10 minute
Pacientul să fie echilibrat psihic - pregăteşte psihic pacientul, în vederea aplicării tehnicilor de
îngrijire şi în vederea aspirării secreţiilor bronşice
Pacientul să prezinte rezistenţă crescută faţă de infecţie -învaţă pacientul să evite schimbările
bruşte de temperatură şi de asemenea, aglomeraţiile
-învaţă pacientul să facă gimnastică respiratorie - asigură poziţia şezând sau semişezând a
pacienţilor cu dispnee
- pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici la care va fi supus (puncţii, examene
radiologice, endoscopice)
Când se măsoară funcţiile vitale - când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei
persoane
- când este admis într-o unitate spitalicească (la internare, toată perioada spitalizării şi la
externare)
- să pregătească pacientul din punct de vedere fizic (poziţie corespunzătoare şi în acelaşi timp
măsurarea funcţiilor vitale comodă pentru pacient)
- să pregătească psihic pacientul (să explice tehnica, să-l convingă de necesitatea efectuării ei şi
să-i solicite cooperarea)
- ritmul
- frecvenţa
- foaia de temperatură
Intervenţiile asistentei - aşezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează
a fi efectuată
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a
foii reprezintă două respiraţii)
- în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei: ex.: Rs= 20 respiraţii/minut =18 respiraţii/minut de amplitudine medie,
corespunzătoare, ritm regulat - aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face
prin simpla observare a mişcărilor respirator
Locuri de măsurare - oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan
osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, superficială, pedioasă
- spălarea pe mâini
- reperarea arterei
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că fiecare
linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii - unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie,
pentru obţinerea curbei - consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a
caracteristicilor pulsului
- pacientul este aşezat în poziţie semişezând, cu genunchii flectaţl, susţinuţi în regiunea poplitee
cu o pătură rulată mâinile pacientului sunt plasate cu faţa palmară, pe abdomen sub coaste
- se roagă pacientul să inspire adânc pe nas, cu gura închisă, să stea relaxat, să nu-şi arcuiască
spatele, să sesizeze ridicarea abdomenului
- în timpul expiraţiei pacientul îşi va contracta muşchii abdominali, va tine buzele strânse şi se va
concentra asupra coborârii abdomenului
- după învăţarea exerciţiului, pacientul îl poate efectua şi în poziţie şezând, ortostatică sau în
timpul mersului INCITAŢIA SPIROMETRICĂ Spirometru de debit
- cuprinde una sau mai multe recipiente din plastic, conţinând bile colorate
- pacientul se aşază în poziţie şezândă - se introduce piesa bucală în gura pacientului, care va
strânge buzele în jurul ei
- se solicită pacientului să inspire profund şi lent pentru a ridica bilele şi a le face să plutească cât
mai mult timp (de la două la şase secunde)