Comitetul Miniștrilor, în condițiile articolului 15.

b din Statutul Consiliului Europei,

Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate între membrii săi, în
special prin armonizarea legilor în chestiuni de interes comun;

Având în vedere numărul semnificativ de copii ai căror părinți sunt deținuți în închisorile statelor
membre;

Reafirmând că copiii cu părinți încarcerați au aceleași drepturi ca toți copiii;

Recunoașterea obstacolelor în calea menținerii relațiilor de familie obișnuite cauzate de închisoarea

unui părinte și a dificultăților cu care acești copii și părinții lor se pot confrunta din cauza unor factori
precum lipsa unui contact familial de calitate, stigmatizarea și consecințele financiare, practice și
psihologice ale închisorii;

Recunoașterea impactului încarcerării unui părinte asupra copiilor și a faptului că închisoarea poate fi un
mediu dificil pentru copii;

De asemenea, ținând cont de faptul că relațiile copil-părinte nu sunt întotdeauna pozitive și sănătoase;

În vederea atenuării impactului negativ evitabil al închisorii unui părinte asupra copiilor și asupra
competenței parentale, în vederea protejării dezvoltării copilului și a promovării reîntregirii familiei,
după caz; și recunoașterea faptului că copiii cu părinți încarcerați sunt vulnerabili și că luarea în
considerare a nevoilor și drepturilor lor face parte din Strategia Consiliului Europei pentru Drepturile
Copilului (2016-2021) și ar trebui să facă parte din protecția națională intersectorială și multidisciplinară
a copilului și strategii de bunăstare;

Convinși că contactul dintre copii și părintele lor încarcerat poate avea un impact pozitiv asupra
copilului, părintelui încarcerat, personalului și mediului penitenciar și, în cele din urmă, societatea în
general și că respectul pentru drepturile și nevoile individuale ale copiilor și calitatea contactului cu
părinții lor încarcerați este compatibil cu asigurarea siguranței, securității și bunei ordini în închisoare;

Considerând că ar trebui să se țină seama de nevoile speciale ale copiilor și ale părinților lor încarcerați
pentru a le oferi oportunități comparabile cu cele ale altor copii și părinți;

Ținând cont de următoarele instrumente juridice ale Consiliului Europei:

- Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (STE nr. 5);

- Convenția privind contactul cu privire la copii (ETS nr. 192);

- Convenția privind transferul persoanelor condamnate (STE nr. 112);

- Protocolul adițional la Convenția privind transferul persoanelor condamnate (STE nr. 167);

- Recomandarea Rec(92)17 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la coerența

condamnării;
RecomandareaRec(93)6 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind aspectele penitenciare și
criminologice ale controlului bolilor transmisibile, inclusiv SIDA și problemele de sănătate conexe în
închisoare;

- Recomandarea Rec(97)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind personalul interesat
de punerea în aplicare a sancțiunilor și măsurilor;

- Recomandarea 1469 (2000) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei „Mamele și bebelușii în

închisoare”;

- Recomandarea Rec(2003)22 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind liberarea

condiționată (libertatea condiționată);

- Recomandarea Rec(2006)2 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind regulile

penitenciarelor europene;

- Recomandarea Rec(2006)13 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind utilizarea arestului
preventiv, condițiile în care are loc și asigurarea garanțiilor împotriva abuzului;

- Recomandarea CM/Rec(2008)11 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la normele

europene pentru infractorii minori supuși sancțiunilor sau măsurilor;

- Recomandarea CM/Rec(2010)1 a Comitetului Miniștrilor către statele membre privind Regulile de

Probațiune ale Consiliului Europei;

- Recomandarea CM/Rec(2012)12 a Comitetului Miniștrilor către statele membre cu privire la deținuții

străini;

- Recomandarea CM/Rec(2014)4 a Comitetului Miniștrilor către statele membre privind monitorizarea

electronică;

- Recomandarea CM/Rec(2017)3 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind normele

europene privind sancțiunile și măsurile comunitare;

Luând în considerare și jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului;

Ținând cont de:

- Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului (1989);

- Modelul de Acord al Națiunilor Unite privind transferul deținuților străini și Recomandări privind
tratamentul deținuților străini (1985);

- Regulile Națiunilor Unite pentru tratamentul femeilor prizoniere și măsurile neprivative de libertate
pentru femeile infractore (Regulile Bangkok) (Rezoluția 2010/16 a Consiliului Economic și Social);
- Regulile minime standard ale Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților (Regulile Nelson
Mandela, 2015);

- raportul Comitetului Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului și recomandările zilei de discuție
generală „Copiii părinților încarcerați” (2011);

- Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2009);

- Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoașterii

reciproce hotărârilor în materie penală care impun pedepse privative de libertate sau măsuri privative
de libertate în scopul executării acestora în Uniunea Europeană;

- Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoașterii

reciproce hotărârilor judecătorești și deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de
probațiune și a sancțiunilor alternative;

- Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea, între statele membre ale
Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce a deciziilor privind măsurile de supraveghere ca
alternativă la detenția provizorie;

Având în vedere că politica penală, practica de condamnare și gestionarea generală a închisorilor din
statele membre trebuie să fie ghidate de standarde și principii convenite de comun acord privind
sprijinul și protecția copiilor cu părinți încarcerați;

Sunt de acord că trebuie dezvoltate standarde etice și profesionale suplimentare pentru a ghida
autoritățile naționale, în special judecătorii, procurorii, administrațiile penitenciarelor, serviciile de
probațiune, poliția și asistența copilului și alte agenții de sprijin în respectarea drepturilor și nevoilor
copiilor și ale celor închiși. părinţi;

Ținând cont de principiile constituționale, tradițiile juridice și independența justiției în statele membre;

Recunoscând că o serie de autorități și agenții sunt în contact cu copiii care pot fi afectați de închisoarea
unui părinte și că astfel de organisme au nevoie de un set coerent de principii directoare, în
conformitate cu standardele Consiliului Europei,

recomandă guvernelor statelor membre:

- să fie ghidați în legislația, politicile și practica lor de regulile cuprinse în anexa la prezenta recomandare;

- să se asigure că această recomandare și raportul explicativ la textul acesteia sunt traduse și diseminate
cât mai pe scară largă posibil și mai precis către toate autoritățile, agențiile, profesioniștii și asociațiile
relevante, precum și să fie accesibile copiilor și părinților acestora încarcerați.
Anexă la Recomandarea CM/Rec(2018)5

I. Definiții, valori subiacente și domeniul de aplicare

Definiții

În scopul acestei recomandări:

A. „copil” se referă la orice ființă umană sub vârsta de 18 ani;

b. „închisoare” se referă la o instituție rezervată în primul rând pentru detenția suspecților sau a
persoanelor condamnate;

c. „părinte încarcerat” se referă la un părinte (așa cum este recunoscut de legislația națională) care este
deținut în închisoare;

d. „copil în închisoare” se referă la un copil foarte mic născut și/sau care trăiește cu un părinte în
închisoare;

e. „îngrijitor” se referă la o persoană care îngrijește și își asumă responsabilitatea pentru copil în fiecare
zi;

f. „autoritate judiciară” se referă la o instanță, un judecător sau un procuror.

Valorile subiacente

Această recomandare este scrisă pe baza că:

- în toate chestiunile referitoare la copii, drepturile și interesul superior al copilului ar trebui să fie
prioritare, ținând cont și de faptul că copiii cu părinți încarcerați nu au comis nicio infracțiune și nu ar
trebui tratați ca fiind în conflict cu legea ca urmare a acțiunilor; sau presupuse acțiuni ale părinților lor;

- tuturor copiilor, fără discriminare și indiferent de statutul juridic al părinților lor, li se garantează
bucurarea tuturor drepturilor prevăzute de Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului,
inclusiv dreptul de a li se proteja interesul superior, dreptul la dezvoltare , dreptul de a li se respecta
opiniile și dreptul de a menține relații personale și contact direct cu părinții lor în mod regulat;

- este necesar să se protejeze dreptul și nevoia copilului la o relație emoțională și continuă cu părintele
încarcerat, care are datoria și dreptul de a-și juca rolul parental și de a promova experiențe pozitive
pentru copiii lor;
- copiii, familia, relația copil-părinte și rolul părintelui încarcerat în această relație au nevoie de sprijin
înainte, în timpul și după detenție. Toate intervențiile și măsurile în sprijinul copiilor cu un părinte în
închisoare și relația lor cu acel părinte ar trebui să asigure că nu creează stigmatizare și discriminare
împotriva acestor copii;

- conștientizarea, schimbarea culturală și integrarea socială sunt necesare pentru a depăși prejudecățile
și discriminările care decurg din închisoarea unui părinte.

Domeniul de aplicare

Această recomandare se aplică tuturor copiilor ai căror părinți sunt în închisoare, inclusiv copiilor care
locuiesc cu părintele lor în închisoare.

Principii de baza

1. Copiii cu părinți încarcerați vor fi tratați cu respectarea drepturilor lor umane și ținând seama de
situația și nevoile lor speciale. Acești copii trebuie să aibă posibilitatea ca opiniile lor să fie audiate,
direct sau indirect, în legătură cu deciziile care îi pot afecta. Măsurile care asigură protecția copilului,
inclusiv respectarea interesului superior al copilului, a vieții de familie și a vieții private, vor face parte
integrantă din aceasta, precum și măsurile care sprijină rolul părintelui încarcerat de la începutul
detenției și după eliberare.

2. În cazul în care se are în vedere o pedeapsă privativă de libertate, drepturile și interesul superior al
oricărui copil afectat ar trebui să fie luate în considerare și alternative la detenție să fie utilizate pe cât
posibil și adecvate, în special în cazul unui părinte care este principalul îngrijitor.

(3) Ori de câte ori un părinte este reținut, se va acorda o atenție deosebită alocarii acestuia într-o
unitate apropiată de copiii lor.

(4) Atunci când se decide transferarea persoanelor condamnate în sau dintr-un stat în care își au
reședința copiii, se ține seama în mod corespunzător de interesul superior al copilului atunci când se
analizează scopul de reabilitare al transferului.

5. Administrația penitenciarului se străduiește să colecteze și să colecteze informații relevante la intrare

cu privire la copiii celor deținuți.

(6) Autoritățile naționale se străduiesc să ofere resurse suficiente agențiilor de stat și organizațiilor
societății civile pentru a sprijini copiii cu părinți încarcerați și familiile acestora, pentru a le permite
acestora să facă față în mod eficient situației lor specifice și nevoilor specifice, inclusiv oferind sprijin
logistic și financiar, dacă este necesar, pentru a menține contactul.

7. Se va asigura instruire adecvată cu privire la politicile, practicile și procedurile legate de copii pentru
tot personalul care are contact cu copiii și părinții acestora încarcerați.

Reținerea poliției, ordonanțe judecătorești și sentințe

8. Poliția ar trebui să acorde atenție cuvenită impactului pe care arestarea unui părinte îl poate avea
asupra oricăror copii prezenți. În astfel de cazuri, acolo unde este posibil, arestarea ar trebui să fie
efectuată în absența copilului sau, cel puțin, într-o manieră sensibilă la copil.

9. Aplicarea restricțiilor privind contactul cu un părinte arestat sau arestat trebuie făcută astfel încât să
se respecte dreptul copiilor de a menține contactul cu aceștia.

10. Fără a aduce atingere independenței puterii judecătorești, înainte de a se pronunța unui părinte o
hotărâre judecătorească sau o sentință, se ține seama de drepturile și nevoile copiilor acestora și de
impactul potențial asupra acestora. Justiția ar trebui să examineze posibilitatea unei suspendări
rezonabile a arestării preventive sau a executării unei pedepse cu închisoarea și posibila înlocuire a
acestora cu sancțiuni sau măsuri comunitare.

11. Evenimentele semnificative din viața unui copil – cum ar fi ziua de naștere, prima zi de școală sau
spitalizare – ar trebui luate în considerare atunci când se acordă concediu de închisoare părinților
încarcerați.

IV. Condiții de închisoare

Admitere

12. Înainte de sau la admitere, persoanele cu responsabilități de îngrijire a copiilor trebuie să aibă
posibilitatea de a face aranjamente pentru acești copii, ținând seama de interesul superior al copilului.

13. La internare, administrația penitenciarului trebuie să înregistreze numărul de copii pe care îi are un
deținut, vârsta acestora și îngrijitorul principal actual și se străduiește să păstreze aceste informații la zi.

14. La admitere și la transferul unui deținut, autoritățile penitenciare îi vor ajuta pe deținuții care doresc
să facă acest lucru în a-și informa copiii (și îngrijitorii lor) cu privire la închisoarea și locul în care se află
sau se asigură că aceste informații le sunt trimise.

În măsura posibilului, închisoarea va oferi sprijin și informații cu privire la modalitățile, procedurile și

regulile interne de contact și vizitare într-o manieră adaptată copiilor și în diferite limbi și formate, după
caz.

Alocare, comunicare, contact și vizite

16. În afară de considerentele privind cerințele de administrare a justiției, siguranță și securitate,

alocarea unui părinte deținut într-o anumită închisoare se va face, după caz, și în interesul superior al
copilului lor, astfel încât să faciliteze întreținerea copilului. contactul cu părinții, relațiile și vizitele fără o
povară nejustificată fie financiară, fie geografică.

17. În mod normal, copiilor ar trebui să li se permită să viziteze un părinte închis în termen de o
săptămână de la detenția părintelui și, în mod regulat și frecvent, de atunci înainte. Vizitele prietenoase
copiilor ar trebui să fie autorizate în principiu o dată pe săptămână, fiind permise vizite mai scurte și mai
frecvente pentru copiii foarte mici, după caz.

18. Vizitele vor fi organizate astfel încât să nu interfereze cu alte elemente ale vieții copilului, cum ar fi
frecvența la școală. Dacă vizitele săptămânale nu sunt fezabile, trebuie facilitate proporțional vizitele
mai lungi și mai puțin frecvente, care să permită o mai mare interacțiune copil-părinte.

19. În cazurile în care îngrijitorul actual nu este disponibil pentru a însoți vizita unui copil, ar trebui
căutate soluții alternative, cum ar fi însoțirea de către un profesionist calificat sau un reprezentant al
unei organizații care lucrează în acest domeniu sau o altă persoană, după caz.

În sălile de așteptare și vizite ale închisorii va fi asigurat un spațiu destinat copiilor (cu încălzitor de
biberoane, masă de înfășat, jucării, cărți, materiale de desen, jocuri etc.) în care copiii să se simtă în
siguranță, bineveniți și respectați. Vizitele în închisoare trebuie să ofere un mediu propice jocului și
interacțiunii cu părintele. De asemenea, ar trebui luată în considerare posibilitatea de a permite vizitelor
să aibă loc în vecinătatea unității de detenție, în vederea promovării, menținerii și dezvoltării relațiilor
copil-părinte într-un cadru cât mai normal posibil.

21. Ar trebui luate măsuri pentru a se asigura că contextul vizitei respectă demnitatea copilului și dreptul
la viață privată, inclusiv facilitarea accesului și vizitelor copiilor cu nevoi speciale.

22. Atunci când părintele unui copil este închis departe de casă, vizitele vor fi organizate într-o manieră
flexibilă, care poate include permiterea deținuților să își combine drepturile de vizită.

23. Orice verificări de securitate asupra copiilor se efectuează într-o manieră prietenoasă copiilor,
respectând demnitatea și dreptul copiilor la viață privată, precum și dreptul lor la integritate și siguranță
fizică și psihologică. Orice percheziție intruzivă asupra copiilor, inclusiv perchezițiile cavității corporale,
vor fi interzise.

24. Orice percheziții asupra deținuților înainte de vizite trebuie să fie efectuate într-o manieră care să le
respecte demnitatea umană, pentru a le permite acestora să interacționeze pozitiv cu copiii lor în timpul
vizitelor. Pe cât posibil, copiii vor fi autorizați să părăsească zona de vizitare înaintea părintelui
încarcerat, deoarece acest lucru poate fi traumatizant pentru unii copii. În cazul în care deținuții primesc
haine de către autoritățile penitenciare, această îmbrăcăminte nu le va aduce atingere demnității, în
special în timpul vizitelor cu copiii lor.

25. În conformitate cu legislația și practica națională, utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor

(videoconferințe, sisteme de telefonie mobilă și alte sisteme de telefonie, internet, inclusiv funcții de
webcam și chat etc.) este facilitată între vizitele față în față și nu ar trebui să implice costuri excesive.
Părinții încarcerați vor fi asistați cu cheltuielile de comunicare cu copiii lor, dacă mijloacele lor nu le
permit. Aceste mijloace de comunicare nu ar trebui niciodată privite ca o alternativă care înlocuiește
contactul față în față dintre copii și părinții lor încarcerați.

26. Regulile pentru efectuarea și primirea apelurilor telefonice și alte forme de comunicare cu copiii vor
fi aplicate în mod flexibil pentru a maximiza comunicarea dintre părinții încarcerați și copiii lor. Atunci
când este fezabil, copiii ar trebui să fie autorizați să inițieze comunicații telefonice cu părinții lor
întemnițați.

Ar trebui luate măsuri pentru a facilita un părinte încarcerat, care dorește să facă acest lucru, să
participe efectiv la educația copiilor lor, inclusiv prin comunicarea cu școala, serviciile de sănătate și
asistență socială și luarea deciziilor în acest sens, cu excepția cazurilor în care este nu în interesul
superior al copilului.

28. Activitățile copil-părinte ar trebui să includă vizite prelungite în închisoare pentru ocazii speciale
(Ziua Mamei, Ziua Tatălui, vacanțele de sfârșit de an etc.) și alte vizite pentru a promova relația copil-
părinte, pe lângă vizitele regulate. În astfel de ocazii, ar trebui să se acorde atenție faptului că personalul
penitenciar și alți angajați din zonele de vizitare sunt îmbrăcați mai puțin formal, într-un efort de a
normaliza atmosfera.

29. Copiilor li se oferă posibilitatea, atunci când este fezabil și în interesul superior al copilului, și cu
sprijinul unui adult adecvat, să viziteze sau să primească informații (inclusiv imagini) despre zonele în
care părintele lor încarcerat își petrece timpul, inclusiv închisoarea părintelui. celulă.

30. Se vor lua măsuri speciale pentru a încuraja și a permite părinților încarcerați să mențină contacte și
relații regulate și semnificative cu copiii lor, salvându-le astfel dezvoltarea. Restricțiile impuse asupra
contactului dintre deținuți și copiii acestora vor fi puse în aplicare numai în mod excepțional, pentru o
perioadă cât mai scurtă posibil, pentru a atenua impactul negativ pe care restricția l-ar putea avea
asupra copiilor și pentru a le proteja dreptul la o legătură emoțională și continuă cu părintele încarcerat.

31. Dreptul copilului la contact direct va fi respectat, chiar și în cazurile în care împotriva părintelui
încarcerat se iau sancțiuni sau măsuri disciplinare. În cazurile în care cerințele de securitate sunt atât de
extreme încât necesită vizite fără contact, se iau măsuri suplimentare pentru a se asigura că legătura
copil-părinte este susținută.

32. În vederea protejării copiilor de mediul penitenciar adesea dur, pregătindu-i pentru întoarcerea
părinților lor și prezența părinților lor la evenimente importante din viața lor, concediul la domiciliu
pentru deținuți ar trebui să fie acordat și facilitat, acolo unde este posibil. Acest lucru este deosebit de
important în perioada de dinaintea eliberării, oferindu-le mai multe oportunități de a se pregăti pentru
reluarea pe deplin a rolului lor de părinte și a responsabilităților sale la eliberare.

Ordine bună, siguranță și securitate

33. Pentru a asigura protecția și bunăstarea copilului, se vor depune toate eforturile pentru a spori
respectul și toleranța reciprocă și pentru a preveni comportamentul potențial dăunător între deținuți,
copiii și familiile acestora, personalul penitenciarului sau alte persoane care lucrează în închisoare sau
vizitează. Ordinea, siguranța și securitatea, în special securitatea dinamică, stau la baza tuturor
eforturilor de a menține o atmosferă prietenoasă și pozitivă în închisoare.

Bebeluși în închisoare

34. Pentru a asigura dreptul copilului la cel mai înalt standard de sănătate posibil, mamelor încarcerate
trebuie să se asigure îngrijire medicală adecvată prenatală și postnatală, sprijin și informare.

Femeilor însărcinate li se va permite să nască într-un spital din afara închisorii. Instrumentele de
constrângere nu vor fi folosite niciodată asupra femeilor în timpul travaliului, în timpul nașterii și imediat
după naștere. Aranjamentele și facilitățile pentru îngrijirea prenatală și postnatală în închisoare trebuie
să respecte, în măsura în care este posibil, diversitatea culturală.

35. Copilul născut dintr-o mamă încarcerată va fi înregistrat și eliberat cu un certificat de naștere fără
întârziere, gratuit și în conformitate cu standardele naționale și internaționale aplicabile. Certificatul de
naștere nu menționează că copilul s-a născut în închisoare.

36. Sugarii pot rămâne în închisoare cu un părinte numai atunci când este în interesul superior al
copilului în cauză și în conformitate cu legislația națională. Deciziile relevante pentru a permite copiilor
să rămână cu părintele lor în închisoare vor fi luate de la caz la caz. Copiii aflați în închisoare cu un
părinte nu vor fi tratați ca prizonieri și vor avea aceleași drepturi și, pe cât posibil, aceleași libertăți și
oportunități ca toți copiii.

37. Aranjamentele și facilitățile pentru îngrijirea sugarilor care se află în închisoare cu un părinte, inclusiv
locuințe și locuri de dormit, trebuie să fie adaptate copiilor și trebuie:

să se asigure că interesul superior și siguranța sugarilor reprezintă un aspect primordial, la fel ca și

drepturile acestora, inclusiv cele referitoare la dezvoltare, joc, nediscriminare și dreptul de a fi auziți;

- să protejeze bunăstarea copilului și să promoveze dezvoltarea lor sănătoasă, inclusiv furnizarea de

servicii permanente de îngrijire a sănătății și aranjarea unor specialiști corespunzători care să le
monitorizeze dezvoltarea în colaborare cu serviciile comunitare de sănătate;

- să se asigure că sugarii au acces liber în zonele în aer liber din închisoare și pot accesa lumea exterioară
cu însoțirea adecvată și pot merge la grădinițe;

- să promoveze atașamentul între copil și părintele acestuia, permițând relației copil-părinte să se

dezvolte cât mai normal posibil, permițând părinților să își exercite responsabilitatea parentală adecvată
față de copilul lor și oferind oportunități maxime părinților încarcerați de a petrece timp cu copiii lor;

- sprijină părinții deținuți care locuiesc cu bebelușii lor și facilitează dezvoltarea competenței lor
parentale, asigurându-se că li se oferă oportunități de a-și îngriji copiii, de a găti mesele pentru ei, de a-i
pregăti pentru grădiniță și de a petrece timp jucându-se cu ei, atât în interior închisoarea și în zonele în
aer liber;

- pe cât posibil, să se asigure că sugarii au acces la un nivel similar de servicii și sprijin cu cel disponibil în
comunitate și că mediul oferit pentru creșterea acestor copii va fi cât mai apropiat de cel al copiilor din
afara închisorii;

- se asigură că contactul cu părintele, frații și alți membri ai familiei care locuiesc în afara penitenciarului
este permis, cu excepția cazului în care nu este în interesul superior al copilului.

Deciziile cu privire la momentul în care un copil trebuie să fie separat de părintele său încarcerat se
bazează pe evaluarea individuală și pe interesul superior al copilului în sfera de aplicare a legislației
naționale aplicabile.

39. Trecerea copilului pe viață în afara închisorii se va face cu sensibilitate numai atunci când au fost
identificate modalități alternative de îngrijire adecvate pentru copil și, în cazul deținuților străini, cu
consultarea funcționarilor consulari, după caz.

40. După ce bebelușii sunt separați de părinții lor în închisoare și sunt plasați la familie sau rude sau în
altă îngrijire alternativă, li se va oferi posibilitatea maximă posibilă și facilități adecvate pentru a se
întâlni cu părintele încarcerat, cu excepția cazului în care nu se află în cele mai bune interese.

Planificarea sentinței și pregătirea pentru eliberare

41. Pentru a promova o educație parentală pozitivă, în planificarea sentinței se va lua în considerare
includerea de programe și alte intervenții care sprijină și dezvoltă o relație pozitivă copil-părinte.
Sprijinul specific și obiectivele de învățare includ păstrarea și exercitarea pe cât posibil a rolului lor
parental în timpul închisorii, reducerea la minimum a impactului închisorii asupra copiilor lor,
dezvoltarea și consolidarea relațiilor constructive copil-părinte și pregătirea acestora și a copiilor lor
pentru viața de familie după eliberare. .

42. Pentru a spori relațiile dintre copil și părinți, autoritățile penitenciare trebuie să utilizeze opțiuni
precum concediu la domiciliu, închisori deschise, case de mijloc, monitorizare electronică și programe și
servicii comunitare în cea mai mare măsură posibilă, pentru a facilita tranziția de la închisoare la
libertate, pentru a reduce stigmatizarea, pentru a restabili contactul cu familiile în cel mai timpuriu
stadiu posibil și pentru a minimiza impactul închisorii unui părinte asupra copiilor.

43. În același scop, deciziile privind eliberarea anticipată trebuie să țină seama de responsabilitățile de
îngrijire ale deținuților, precum și de nevoile specifice de reintegrare familială a acestora.

Pentru a promova dezvoltarea sănătoasă a copilului și pentru a ajuta foștii deținuți să se reintegreze în
copiii și familiile lor, sprijinul și îngrijirea vor fi asigurate de închisori, de probațiune sau de alte agenții
specializate în asistența deținuților, după caz. Autoritățile penitenciare, în cooperare cu serviciile de
probațiune și/sau de asistență socială, grupurile comunității locale și organizațiile societății civile,
trebuie să elaboreze și să implementeze pre- și programe de reintegrare post-eliberare care țin cont de
nevoile specifice ale deținuților care își reiau rolul parental în comunitate.

Dezvoltarea politicilor

45. Orice noi politici sau măsuri concepute de către sau pentru administrația penitenciarului care pot
afecta contactul și relațiile dintre copii și părinți trebuie elaborate ținând cont de drepturile și nevoile
copiilor.

V. Personalul care lucrează cu și pentru copii și părinții lor întemnițați

46. Personalul care intră în contact cu copiii și cu părinții lor încarcerați trebuie să le respecte drepturile
și demnitatea. Administrațiile penitenciarelor ar trebui să selecteze, să numească și să furnizeze resurse
desemnați „copii și/sau ofițeri de familie” al căror rol ar trebui să includă sprijinul copiilor și părinților lor
încarcerați, să faciliteze vizitele în medii adaptate copiilor, să ofere îndrumări și informații, în special
copiilor nou confruntați cu mediul penitenciar și să mențină legătura cu agențiile, profesioniștii și
asociațiile relevante în chestiuni legate de copii și părinții lor încarcerați.

47. Personalul care intră în contact cu copiii și cu părinții lor încarcerați trebuie să fie instruit în domenii,
inclusiv cum să respecte nevoile și drepturile copiilor, impactul pedepsei închisorii și al penitenciarului
asupra copiilor și rolul parental, cum să sprijine părinții încarcerați și copiii lor. și să înțeleagă mai bine
problemele specifice cu care se confruntă, cum să facă vizitele prietenoase pentru copii și să caute copiii
într-o manieră prietenoasă copiilor.

48. Pentru a asigura eficiența și calitatea sprijinului, protecției și îngrijirii oferite copiilor și părinților
acestora încarcerați, programele de formare a personalului trebuie să fie bazate pe dovezi, să reflecte
legislația și practicile naționale actuale, precum și legislația și standardele internaționale și regionale
privind drepturile omului referitoare la copii și trebuie revizuite periodic.

O abordare multidisciplinară și multi-agenție

49. Autoritățile naționale relevante ar trebui să adopte o abordare multi-agenție și intersectorială

pentru a promova, sprijini și proteja în mod eficient drepturile copiilor cu părinți încarcerați, inclusiv
interesul lor superior. Aceasta implică cooperarea cu serviciile de probațiune, comunitățile locale,
școlile, serviciile de sănătate și bunăstare a copilului, poliția, ombudsmanul copiilor sau alți oficiali
responsabili pentru protecția drepturilor copiilor, precum și alte agenții relevante, inclusiv organizațiile
societății civile care oferă sprijin pentru copiii si familiile lor.

VI. Monitorizarea

50. Ministerele competente, precum și avocații pentru copii sau alte organisme naționale pentru
drepturile omului cu responsabilitate pentru protejarea drepturilor copilului, monitorizează, raportează
periodic și iau orice măsuri corespunzătoare privind recunoașterea și punerea în aplicare a drepturilor și
intereselor copiilor cu părinți încarcerați. , inclusiv copiii mici care trăiesc în închisoare împreună cu
părintele lor.

VII. Cercetarea și evaluarea practicilor și politicilor prietenoase copiilor

51. Ar trebui înființate grupuri de experți multidisciplinare și multi-agenții, care implică copii cu părinți
încarcerați, pentru a evalua modul în care copiii experimentează închisoarea parentală, contactul și
relațiile cu părintele lor deținut și pentru a sugera îmbunătățiri ale politicilor și practicilor actuale.

52. Datele statistice din sursele penitenciare și de bunăstare a copilului ar trebui colectate și publicate în
mod sistematic împreună cu informații despre copiii cu părinți încarcerați și inventare de bune practici.

Se acordă finanțare pentru a sprijini cercetarea asupra copiilor cu părinți încarcerați, pentru a contribui
la dezvoltarea politicilor și pentru a promova cele mai bune practici în acest domeniu.

2. Punerea în aplicare a practicilor și politicilor prietenoase pentru copii, inclusiv standardele

internaționale referitoare la copiii cu părinți încarcerați, va fi revizuită și evaluată periodic. Această
revizuire poate implica ministerele relevante, administrația penitenciarului, serviciile sociale,
ombudsmanul copiilor și alte organisme pentru drepturile omului cu responsabilitate pentru protejarea
drepturilor copiilor, precum și alte agenții relevante, inclusiv organizațiile societății civile.

I. Lucrul cu mass-media și cu opinia publică

3. Informațiile furnizate către și de către mass-media nu ar trebui să încalce dreptul la viață privată și la
protecția copiilor și a familiilor acestora, inclusiv regulile de protecție a datelor, iar orice raportare în
mass-media ar trebui să fie realizată într-o manieră prietenoasă copiilor.

4. Mass-media, profesioniștii și publicul larg ar trebui să primească date fiabile și actualizate și exemple
de bune practici pentru a le crește gradul de conștientizare cu privire la numărul de copii afectați și
impactul închisorii părinților și pentru a evita stereotipurile negative și stigmatizarea a copiilor cu părinţi
încarceraţi.