Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PEDICULII PULMONARI
Pediculii se afla pe fata mediastinala (fata ce prezinta impresiunea
cardiaca). Hilul pulmonar reprezinta locul prin care patrund si ies
elementele ce alcatuiesc pediculul pulmonar (radacina pulmonului)
Fiecare pedicul este format din:
o Bronhia principala
o Venele pulmonare
o Artera pulmonara
o Vasele bronsice
o Gg. limfatici bronhopulmonari
o Nervi vegetative din plexul pulmonar
Toate aceste elemente sunt cuprinse in tesut conjunctiv lax si pleura
Pediculul pulmonar drept:
o Bronhia este cel mai superior si posterior
o Anterior si inferior de ea: artera pulmonara (AP)
o Vena pulmonara sup. (VPS) : anterior si inferior de AP
o Inferior de bronhie: vena pulmonara inferioara (VPI)
Pediculul pulmonar stang:
o Bronhia: posterior, dar inferior de AP
o VPS si VPI: anterior
o AP: cel mai superior element
La ambii pediculi vasele bronsice merg posterior de bronhia principala
Componentele plexului pulmonar se gasesc in special anterior de AP si
posterior de bronhie
Ganglionii sunt dispusi printre aceste formatiuni, unii de-a lungul
vaselor bronsice, altii anterior de VPS
Raporturi intrinseci
DREPT:
- bronhia, cel mai posterior și superior
- artera pulmonară, anterior și inferior de bronhie
- vena pulmonară superioară, anterior și inferior de artera pulmonară
- vena pulmonară inferioară, inferior de bronhie
- vase bronșice, posterior de bronhie
STÂNG:
- bronhia, posterior, dar inferior de artera pulmonară
- venele pulmonare, în planul anterior al pediculului
- vase bronșice, posterior de bronhie
La ambii pedicului, componentele plexului pulmonar se găsesc printre
elemente, în special anterior de artera pulmonară și posterior de bronhie.
Ganglionii bronhopulmonari sunt dispuși printre formațiuni, unii de-a lungul
vaselor bronșice, alții anterior de vena pulmonară superioară
Raporturi extrinseci
DREPT:
- ANT: vena cavă sup., pe fața ei laterală nervul frenic drept + vasele
pericardofrenice
- MED: pericardul care acoperă vărsarea venelor pulmonare drepte și a VCS
- POST: vena azygos, nervul vag drept
- SUP: vena azygos trece peste pedicul și se varsă anterior în vena cavă sup. –
MED. de această crosă sunt nervul vag drept și niște ganglioni limfatici
- INF: pleura de pe fețele A și P a rădăcinii formează lig. pulmonar.
STÂNG:
- ANT: pericadul, care acoperă partea terminală a venelor pulmonare stângi,
nervul frenic stâng cu vasele pericardofrenice trec alipite de pericard și
acoperite de pleura mediastinală, LA DISTANȚĂ MAI MARE DE PEDICUL
DECÂT ÎN DREAPTA. Tot anterior se află lig. arterial și plexul cardiac.
-POST de originea bronhiei principale se află esofagul și canalul toracic (la
stânga lui) precum si aorta descendenta toracica
- SUP: arcul aortic legat prin lig. arterial de originea arterei pulmonare stângi.
Între pedicul și arcul aortic trec nervii vag și laringeu recurent stâng
- INF: pleura se comportă ca și la dreapta
2. PLAMANUL DREPT
Plamanii au forma unui con cu baza inferior, turtit medial. Fiecare
plaman prezinta: fata mediala, fata costala, varf (apex), baza, marginea
anterioara si marginea inferioara
La deschiderea cutiei toracice, plamanii se colabeaza spre hil
Plamanul drept este mai voluminos, este format din trei lobi:
o Superior
o Mijlociu
o Inferior
Are o masa de aproximativ 700 g
Fata costala este convexa, vine in raport prin intermediul pleurei cu
coastele. La plamanii emfizematosi a caror elasticitate este afectata
coastele pot lasa santuri pe aceasta fata
Fata mediala este concava, formata anterior de partea mediastinala si
posterior de partea vertebrala. Partea vertebrala vine in raport cu
vertebrele toracice, vasele intercostale posterioare si cu simpaticul
thoracic. Partea mediastinala prezinta impresiunea cardiaca. La
plamanul drept, este mai putin adanca decat la stangul; fiind lasata de
atriul si auriculul drept si in mai mica masura de fata sternocostala a
ventriculului drept.
o Impresiunea cardiaca se continua inferior cu santul lasat de VCI
o Posterior si superior de impreiune se afla hilul pulmonar,
formatiune de forma patrulatera (la plamanul drept)
Varful plamanului este rotunjit, depaseste prima coasta si extremitatea
sternala a claviculei, fapt ce ii permite auscultatia sa in fosa
supraclaviculara
o La varf are loc cel mai frecvent debutul TBC-ului. Nodulii
Simion-Abricosov pot ramane latenti ani de zile sau se pot extinde
la plamani
Baza plamanului este reprezentata de fata diafrgmatica si este scobita.
Diafragma separa baza pulmonului de lobul drept al ficatului. Acest
raport explica posibilitatea propagarii unor boli (chisturi hidatide, abcese)
din aproape in aproape de la un organ la celalalt.
Marginea anterioara este subtire si se proiecteaza pe peretele
anterolateral toracelui. Spre marginea anterioara, plamanul acopera
partial pericardul
Marginea inferioara delimiteaza fata diafragmatica separand-o de fetele
mediala si costala
Plamanii sunt impartit de santuri numite fisuri. Fisura oblica este comuna
pentru plamani impartind plamanii in lobii superior si inferior. Plamanul
drept mai prezinta si fisura orizontala a carei prezenta determina la
plamanul drept prezenta celui de al treilea lob: lobul mijlociu
3.PLAMANUL STANG
Plamanii au forma unui con cu baza inferior, turtit medial. Fiecare
plaman prezinta: fata mediala, fata costala, varf (apex), baza, marginea
anterioara si margine inferioara
La deschiderea cutiei toracice, plamanii se colabeaza spre hil
Plamanul stang are o greutate de aproximativ 600 g, fiind mai putin
voluminous decat cel drept. Prezinta doi lobi:
o Lobul superior
o Lobul inferior
Plamanul drept este mai putin inalt, datorita impingerii in sus a
diafragmei de catre ficat, dar este mai lat transversal. Plamanul stang
are diametrul vertical mai mare, datorita hemidiafragmului situat mai
jos, si diametru transversal mai mic, datorita pozitiei cordului.
Fata costala este convexa, vine in raport prin intermediul pleurei cu
coastele. La plamanii emfizematosi a caror elasticitate este afectata
coastele pot lasa santuri pe aceasta fata
Fata mediala este concava, formata anterior de partea mediastinala si
posterior de parte vertebrala. Partea vertebrala vine in raport cu
vertebrele toracice, vasele intercostale spoterioare si cu simpaticul
thoracic. Partea mediastinala prezinta impresiunea cardiaca. La plamanul
drept, este mai putin adanca decat la stangul; fiind lasata de atriul si
auriculul drept si in mai mica masura de fata sternocostala a ventriculului
drept.
Varful plamanului este rotunjit, depaseste cu 3-4 cm prima coasta si
extremitatea sternala a claviculei, fapt ce ii permite auscultatia sa in fosa
supraclaviculara
o La varf are cel mai frecvent debutul TBC-ului. Nodulii Simion-
Abricosov pot ramane latenti ani de zile sau se pot extinde la
plamani
Baza plamanului este reprezentata de fata diafrgmatica este scobita.
Marginea anterioara este subtire si se proiecteaza pe peretele anterioral
toracelui. Spre marginea anterioara, plamanul acopera partial pericardul
Marginea inferioara delimiteaza fata diafragmatica separand-o de fetele
mediala si costala
Lobulii pulmonari:
- Segmentele sunt formate din lobuli, ce reprezinta unitatile morfologice ale
plamanului
- Lobulii sunt despartiti de septuri interlobulare bogate in fibre conjunctive,
care se intrepatrund cu fibre conjunctive din stratul subpleural al pleurei
viscerale
- In lobulul pulmonar patrunde o bronhiola intralobulara care isi pierde
structura cartilaginoasa, prezentand o tunica musculara bine reprezentata de
fibre circulare (muschiul lui Reisseissen). Aceasta diminua spre extremitatea
distala a arborelui bronsic, disparand la originea alveolelor pulmonare
- ! Tunica musculara, prin bronhospasm, este implicata in etiopatogenia
astmului bronsic
Acinii pulmonari:
- In interiorul lobulului, bronhiola terminala se ramifica, dand nastere
bronhiolei respiratorii.
- O bronhiola respiratorie, impreuna cu sacii si canalele alveolare dependente
de ea formeaza ACINUL PULMONAR, care reprezinta unitatea
morfofunctionala a plamanului.
Alveolele pulmonare:
- Au forma de mici saculeti, care comunica larg cu sacii alveolari
- Ambii plamani prezinta suprafata totala de aproximativ 100 m 2
- Din punct de vedere structural prezinta un epiteliu alveolar situat pe o
membrana bazala care captuseste si septurile interalveolare, fiind format din:
PNEUMOCITUL MEMBRANOS (Tip I) are capacitate mare de
distensie si este adaptata transferului pasiv de gaze
PNEUMOCITUL GRANULOS (Tip II) fiind diferentiate in sens
secretor (au multe mitocondrii, RE abundent, aparat Golgi dezvoltat si
incluziuni fosfolipidice)
Pneumocitul cu “margine in perie” (Tip III) la procesele de resorbtie a
transudatelor alveolare – au si rol chemoreceptor si in resorbtia continua a
surfactantului
* Surfactantul este o substanta lipoproteica in care faza lipidica provine
din celulele de tip II, iar mucoproteinele (GAG) din celulele Clara (celule
exocrine bronhiolare).Este implicat in numeroase procese patologice: boala
membranelor hialine, proteinoza alveolara, plamanul de soc.
Fagocite alveolare, care provin din capilarele pulmonare prin
migrarea leucocitelor (diapedeza)– se pot incarca cu praf sau
hemosiderina dupa care sunt eliminate prin sputa. Epiteliul alveolar
prezinta si o intensa activitate metabolica, intervenind in conversia
angiotensinei I.
- La periferia alveolelor pulmonare se dispun in retea capilarele pulmonare, care
formeaza impreuna cu structurile alveolare bariera hemoaeriana, unde se
realizeaza schimbul de gaze
- In expiratie, capilarele proemina in lumenul alveolar, fapt care creste suprafata
lor de contact, structura alveolelor permitand ca schimburile gazoase sa se
desfasoare rapid
- Caile aeriene pana la alveole reprezinta un spatiu mort, deoarece peretii
lor sunt impermeabili pentru gaze, avand insa rolul unei camere de preincalzire
pentru aerul inspirat.
6. ARBORELE BRONSIC
Plamanii sunt alcatuiti dupa tipul glandelor tubulo-acinoase, fiind formati
din doua mari componente: arborele bronsic si alveolele pulmonare.
Arborele bronsic este constituit din bronhiile principale (dreapta si
stanga), impreuna cu ramificatiile lor si prezinta doua portiuni:
Extrapulmonara – de la bifurcatia traheei pana la hil, cuprinzand si
originea bronhiilor lobare
Intrapulmonara – cuprinde ramurile bronsice destinate segmentelor
pulmonare impreuna cu ramificatiile lor
7. MICA CIRCULATIE
Pulmonul are 2 circulatii, independente una de alta (relative, deoarece
exista multe anastomose intre ele): nutritive si functionala. Sistemul
circulatiei functionale incepe la orificiul trunchiului pulmonar si se
termina la nivelul orificiilor pulmonare
Arterele pulmonare
Se formeaza la nivelul trunchiului pulmonar (calibru 2.5 cm la origine)
care traiect oblic, superior, posterior si la stanga. Dupa aproximativ 5
cm, se imparte in cele 2 artere pulmonare.
Diviziunea arterei pulmonare precede si respecta distributia arborelui
bronsic
Artera pulmonara dreapta
Este mai lunga si are calibru mai mare decat cea stanga, are traiect usor
ascendent si spre dreapta, avand doua portiuni:
o Intrapericardica (abordul ei chirurgical se face intrapericardic)
o Extrapericardica
Raporturi:
o Ant: aorta ascendenta, nervul frenic, vasele pericardofrenice, VCS
(putand fi descoperita in fosera retrocava Allison si in fereasta
aortocava)
o Inf: VPD sup.
o Post: bronhia principala dreapta, esofagul si nervul X
o Sup: crosa venei azygos
Inainte de a ajunge in hil, da o ramura pentru lobul superior cu 5 ramuri
segmentare: apical, anterior ascendent, anterior descendent, posterior
ascendent, posterior descendent
In profunzimea fisurii oblice se divide in artera lobara mijlocie si
inferioara. Din cea mijlocie: arterele laterale mediala si laterala si din
cea inferioara: arterele apicala superioara, subapicala subsuperioara si
cele 4 bazale: laterala, mediala(cardiaca), anterioara si posterioara
Artera pulmonara stanga
Are de asemenea o portiune intrapericardica si una extrapericardica.
La unirea celor doua se afla ligamentul arterial (rezultat din obliterarea
canalului arterial al lui Botalo)
Portiunea extrapericardica este mai lunga si vine in raport cu:
o Sup: crosa aortei si n. laringeu recurrent stang
o Inf: bronhia principala stanga si VPS sup care se indreapta anterior
o Post: aorta descendenta si bronhia principala stanga care trece
treptat inferior
o Ant: nervul frenic, vasele pericardofrenice si VPS sup
Emite artera lobara superioara (dupa ce incruciseaza bronhia si ajunge
superior de ea) care are ca ramuri arterele segmentara apicala,
segmentara posterioara, segmentara anterioara ascendenta,
segmentara anterioara descendenta si trunchiul lingular din care se
formeaza 2 ramuri. Partea terminala este destinata lobului inferior si da
nastere la arterele apicala superioara, subapicala subsuperioara,
segmentara bazala mediala (inconstanta), segmentara bazala laterala,
segmentara bazala anterioara si segmentara bazala posterioara
Venele pulmonare
Transporta sangele oxigenat de la pulmoni in As.
Din reteaua capilara se formeaza postcapilare care conflueaza in venule
(periferia lobulului pulmonar), acestea se unesc si formeaza vene mici (in
septurile interlobulare) care merg in septurile intersegmentare si formeaza
vene mijlocii si mari. Venele mari traverseaza plamanul independent de
artere si bronhii, in rezectiile segmentare trebuie tinut cont de faptul ca
planurile dintre segmente nu sunt avasculare.
Pentru pulmonul drept:
BIFURCATIA TRAHEEI
Traheea se imparte in doua bronhii principale care formeaza un unghi
de 60-70o . Sub originea lor, se afla ligamentul interbronsic pe care se
afla ganglionii limfatici interbronsici
Se afla in centrul mediastinului la 1 cm paramedian drept, la 10 cm de
stern, in dreptul T4. Este marcata la interior printr-o proeminenta a
ultimului cartilak tracheal, numita carina traheala sau pintenele
tracheal.
Intre bifurcatie arterei pulmonare inferior, aorta ascendenta anterior si
ligamentul arterial posterior se delimiteaza classic patrulaterul lui
Wrisberg, care contine elementele plexului cardiac superficial si
ganglionul Wrisberg.
Vine in raport cu :
o Anterior: VCS si portiunea intrapericardica a aortei ascendente
o Posterior: esofagul
o Lateral: crosa aortei in dreapta, crosa venei azygos in stanga
o Inferior: noduli limfatici traheobronsici si ligamentul interbronsic,
artera pulmonara dreapta si pericardul seros
Bifurcatie traheei este fixate de pericard, de arterele pulmonare prin
tracturi fibroase si de ligamentul pulmonary la nivelul hilului pulmonar
10. PLEURA
Este o membrana seroasa care captuseste peretii cavitatii toracice si
acopera pulmonii, fiind formata din doua foite: pleura parietala si
pleura viscerala (pulmonara). Intre cele doua exista o cavitate cu lichid
numita cavitate pleurala
PLEURA VISCERALA
o Subtire, lucioasa
o Adera la pulmoni prin fibre conjunctive ale septurilor interlobulare
o In dreptul hilului ea se reflecta pe pleura mediastinala
o Inferior de hil, linia de reflexie se continua cu lig. pulmonar
Este triunghiular
Varful corespunde hilului, iar baza diafragmei pe care se
poate insera
PLEURA PARIETALA
o Captuseste peretii cavitatii toracice
o Are 3 portiuni: pleura costala, mediastinala si diaframatica
Pleura costala este groasa si captuseste in sens anteroposterior:
o sternul
o m. transvers thoracic
o vasele toracice interne
o spatiile intercostale
o simpaticul thoracic
o ligg. costovertebrale anterioare
Intre pleura costala si peretele thoracic se interpune FASCIA
ENDOTORACICA care se continua posterior si superior cu lama
prevertebrala a fasciei cervicale, in dreptul cupulei pleurale cu
membrana suprapleurala, iar inferior cu fascia frenicopleurala
Pleura diafragmatica este subtire, inveleste hemidiafragma cu exceptia
partii ocupate de pericard. Lateral se continua cu pleura costala, iar
medial cu cea mediastinala
Pleura mediastinala limiteaza lateral mediastinul, fiind usor decolabila
de organelle acestuia. Ea acopera:
o Pericardul
o V. brahiocefalica dreapta
o Trunchiul brahiocefalic
o Nervul vag drept
o Traheea
o Esofagul
o Partea terminala a venei azygos
Intre pericard si pleura trec anterior de pediculul pulmonar nervul fernic
drept si vasele pericardiofrenice
Pe varful pulmonului, pleura costala se continua cu cea mediastinala
formand cupula pleurala. Acesta este singurul loc in care pleura se
muleaza complet pe suprafata organului.
Intre cele doua pleure exista un spatiu virtual numit cavitate pleurala.
Acesta contine o lama subtire de lichid numit lichid pleural. Presiunea
negativa si prezenta lichidului fac ca cele doua foite sa fie aderente una
pe celalalta in timpul miscarilor respiratorii. In inflamatii suprafetele cu
care vin in contact devin rugoase
o In aceste cazuri la palpare si la auscultatie se percep frecaturi, iar
la percutie matisate
Aceasta cavitate poate deveni reala in mai multe situatii: hemotorax,
piotorax, hidrotorax sau pneumothorax. In cazul aderentelor pleurale
partiale (sinechii) cavitatea pleurala este compartimentata.
Pleura este irigata de ramuri din arterele bronsice, intercostale, toracica
interna si musculofrenica
Pleura costala primeste nervi din nervii intercostali si simpaticul thoracic,
cea mediastinala din nervii vagi, frenici, intercostali, plexul cardiac si cel
aortic, iar cea diafragmatica din nervii frenici si intercostali. Cupula
pleurala este inervata de ramuri din muschii frenici interiori si din
ramurile anterioare ale C8-T1, din simpaticul thoracic si din plexul
simpatico din jurul arterei subclavii
Spre deosebire de cea viscerala, cea parietala este foarte sensibila si
reprezinta un vast camp reflexogen, de aceea excitarea sa brutala in
traumatisme sau in punctiile pleurale poate constitui punctul de plecare al
unor reflexe socogene
Structura microscopica: pleura este formata din 5 straturi diferite.
Stratul adiacent spatiului pleural este format dintr-un singur strat de
celule mezoteliale. Sub aceste celule se afla un strat subtire de tesut
conjunctiv, un strat superficial elastic, un strat elastic cu celule adipoase
(cu vase limfatice, sangvine si nervi) si un strat profund fibroelastic care
adera la structura subiacenta. La pleura parietala, al cincelea strat este
fascia endotoracica.
Mediastinul mijlociu:
Redus ca dimensiuni, cuprinde inima si pericardul
Limite:
o Antero-posterior: pericardul
o Lateral: pleurele mediastinale
o Inferior: diafragma
o Superior: planul orizontal care trece prin arcul aortic si vertebra T 4
Contine: pericardul, inima, bifurcatia traheei, trunchiul pulmonary, aorta
ascendenta, aa. pulmonare stg. si dr., partea intrapericardica a VCS,
partea terminala a venei azygos, vv.pulmonare stg. si dr., nervii frenici
si o parte a plexului cardiac precum si gg. traheobronsici si subcarinali
Raporturi:
Anterior:
o Peretele anterolateral thoracic (recesurile costomediastinale)
Posterior:
o Aorta descendenta
o Esofagul
o Bronhiile principale
o Nervii vagi
o Ligamentul pulmonary
Inferior:
o Fornixul gastric
o Lobul hepatic stang prin diafragma
Lateral:
o Pleura mediastinala (pe aici trec nervii frenici si vasele
pericardofrenice)
Superior:
o Lama pretraheala a fasciei cervicale
o Arcul aortic
o Vena brahiocefalica stanga
o Adventicea vaselor mari
o Timusul (pana la pubertate)
Structura mircoscopica
Pericardul fibros
Fibre de collagen si elastic (il fac rezistent si inextensibil)
Are 2 tipuri de fibre:
o Externe (de la marginea pericardului pana la locul de unire cu
diafragma)
o Interne (perpendiculare pe primele)
Pericardul seros
Ambele teci sunt de tip seros
Secreta lichidul pericardic
o Acesta se absoarbe si se excreta perpetum, cee ace are implicatii
farmacologice in administrarea mediacamenteleor intrapericardic
(punctie pericardica)
o Acesta permite alunecarea inimii si solidarizeaza cele 2 lame
Inervatie
Pericardul fibros si lama parietala:
o Nervii vagi
o Nervii simpatico toracali
o Nervii frenici
Lama viscerala a pericardului seros:
o Plexul cardiac
Inervatia senzitiva este foarte bogata cee ace determina aritmii
consecutive stimularii electrice
20.SINUSURILE PERICARDICE SI INSERTIA PERICARDULUI PE
VASELE MARI
Pericardul se insera la nivelul pediculilor de la baza cordului prin foita
viscerala a pericardului seros
Pediculii inimii sunt:
o Arterial (AA+TP)
o Venos (VvP+VCI+VCS)
Sinusurile sunt in numar de 2
o SINUSUL TRANSVERS THEILE
o SINUSUL OBLIC / FUNDUL DE SAC HALLER
CONFIGURATIE EXTERNA
Marimea e comparata cu marimea pumnului drept (marimea variind in
functie de mai multi factori)
Cordul are fete:
o Sternocostala
o Pulmonara
o Diafragmatica
o Margine dreaapta
o Baza
o Varf
FATA STERNOCOSTALA
Aici se pot observa atriile in 1/3 superioara cat si ventriculii. Componenta
ventriculara este mai bine rep. de Vd , cei doi ventriculi fiind separati de
santul interventricular anterior (prin sant trec artera
interventriculara anterioara si vena mare a inimii; santul se termina la
cca. 1-2 cm. in dreapta varfului inimii determinand pe marginea dreapta
incizura varfului inimii)
o Vd se prelungeste superior si la stanga cu o regiune cu aspect conic
numita infudibulul sau conul arterei pulmonare, aceasta regiune
se continua cu trunchiul arterei pulmonare)
o Componenta atriala este ascunsa in cea mai mare parte datorita
emergentei celor 2 artere: aorta si pulmonara)
o Atriile sunt separate de ventriculi de un sant circular incomplete
anterior numit SANTUL CORONAR
In partea dreapta contine artera coronara dreapta si vena
mica a inimii
In jumatatea stanga contine artera circumflexa (ramura a a.
coronare stangi) si sinusul coronar
Spre baza cordului, pe fata sternocostala ajung doua prelungiri atriale
numite urechiuse/auricule drept si stang. Ele acopera extremitatile
anterioarea ale santului atrioventricular si par a cuprinde originile vaselor
mari (doar aorta si pulmonara). Acest complex se numeste CORONA
CORDIS
FATA PULMONARA
FATA DIAFRAGMATICA
Orizontala, se sprijina pe centrul tendinous al diafragmei
Formata in mare parte de Vs
Vantriculii sunt separate prin santul interventricular posterior prin care
trec artera interventriculara posterioara si vena medie a cordului
Pe aceasta fata locul in care se intersecteaza santul interventricular
posterior cu santul coronar se numeste CRUCEA CORDULUI
MARGINEA DREAPTA
Separa fata sternocostala de fata diafragmatica
Incepe in dreptul VCI si se termina la varf
Anatomic este considerate diferit de radiologic; radiologic marginea
dreapta este considerata intre VCS si VCI
BAZA CORDULUI
In cea mai mare parte fata posterioara a As ( in care se varsa cele 4 vene
pulmonare) si in mica parte de partea sinusala a Ad
Limita dintre atrii se observa greu si se cheama sant interatrial
]
Fiecare sinus bombeaza spre exterior astfel incat originea aortei poate fi
identificata prin prezenta dilatatiilor sinusale. Ansamblul acestor dilatatii
formeaza bulbul aortei
Valva se gaseste intr-o regiune mai larga, numita radacina aortei
Bolile de valva aortica – atat stenoza cat si regurgitarea – pot produce
insuficienta cardiaca marcata
Continuitatea mitroaortica
Se refera la continuitatea fibroasa dintre cuspida anterioara a valvei
mitrale si cuspida coronara stanga. Aceasta continuitate se afla la nivelul
cortinei aortice (forma triunghiulara, situate intre radacina aortei si
orificiul AV, relative avasculara cee ace o face sensibila la pericardite,
leziuni etc). Cotinuitatea MA permite dinamica sincrona a celor 2 valve.
Studiile ecografice au demonstrate nu nuami activitatea sincrona/integrate
a celor 2 valve, dar si faptul ca, de exemplu, modificarile valvei mitrale
pot afecta structura anatomica si functionalitatea inelului aortic
Ganglionii viscerali